Studiu Privind Continutul Si Eficienta Coordonatorului de Joc la Echipa de Handbal la Nivel de Junioare Iii
CUPRINS
INTRODUCERE
Sportul este prima activitate în care s-a născut ideea de performanță. Alături de știință, artă și cultură, acesta reprezintă un adevărat fonomen social cu mari implicații și în economie.
Sportul de performanță exprimă forma superioară de manifestare a individului, în special al generației tinere. Acesta a încetat să mai fie un simplu joc de recreere, de divertisment, el are un rol determinant în societatea contemporană și totodata aduce și comutații importante în cadrul acesteia.
Valoarea pe care o capătă îl face un bun național, îl încadrează în cultura națională. Importanța deosebită acordată sportului, mișcării sportive, constituie unul din factorii primordiali care au dus la creșterea performanțelor sportive.
Handbalul este astăzi unul din cele, mai răspândite jocuri sportive din țara noastră apărând și cluburile private după modelul occidental.
Handbalul juvenil românesc cunoaște o dezvoltare din ce în ce mai mare. Dacă în trecut acest eșalon al handbalului de performanță a fost privat de unele participări la campionatele mondiale din motive diferite, astăzi este o forță pe plan mondial.
Handbalul este foarte dezvoltat în zona Maramureș, fiind deosebit de dinamic și spectaculos. În rândul publicului larg și-a câștigat popularitatea prin rezultatele de valoare obținute de jucătoarele și jucătorii noștri.
O confirmare grăitoare sunt victoriile obținute la diferite campionate și competiții europene și mondiale. Succesele deosebite în marile confruntări internaționale de către echipele noastre naționale și de cluburi au determinat recunoașterea pe plan mondial a școlii românești de handbal, școală cu tradiție a cărei experiență s-a perpetuat de la an la an.
Având sportivi buni și unii dintre cei mai renumiți tehnicieni în domeniu, prin realizarea practicii îndelungate s-a creat o concepție în concordanță cu cerințele handbalului contemporan, desprinse din analiza marilor competiții internaționale.
Jocul de handbal a cunoscut, în ultima vreme, o evoluție rapidă și spectaculoasă. Nivelul ridicat al rezultatelor realizate în etapa actuală, atât pe plan internațional, cât și pe plan intern, nu poate fi atins decât de jucătoare a căror capacitate de performanță este deosebit de mare și în continuă creștere. Aria tehnicii jocului s-a extins foarte mult, au apărut noi procedee pe care handbalistele de performanță le execută cu mare măiestrie. S-a îmbogățit, de asemenea, sfera tacticii individuale, colective și de echipă, diversificându-se tot mai multe soluții de rezolvare a diferitelor situații de joc. Toate acestea au implicații asupra tuturor componentelor modelului de instruire a handbalistelor, inclusiv asupra creșterii volumului de pregătire.
Exercițiile utilizate în procesul de instruire trebuie să fie alese corespunzător cerințelor și nivelului de pregătire al sportivelor. Pentru ca pregătirea handbalistelor să fie cât mai eficientă, e nevoie ca antrenorii și profesorii care se ocupă de formarea jucătoarelor și multe date furnizate de științele ajutătoare, să caute și să imagineze exerciții, mijloace și metode, prin care jucătoarele să-și însușească o tehnică multilaterală, și totuși economică, bazată pe un suport de calități motrice bine dezvoltate și un bagaj cât mai bogat de cunoștințe tactice.
Aceasta îi angajează pe antrenori, jucători, oameni din conducere într-o acțiune complexă și unitară pentru ridicarea necontenită a nivelului de cunoștințe și aplicarea lor în practică, a tuturor cuceririlor teoriei și practicii handbalului modern .
În țara noastră Ministerul Tineretului și Sportului prin organismul său de specialitate Federația Română de Handbal a dat dovadă de multă receptivitate față de înnoirile ce le reclamă handbalul, atât din punct de vedere organizatoric cât și metodologic.
Din punct de vedere organizatoric sunt necesare soluții eficiente care să răspundă cerințelor handbalului contemporan. Dacă vrem să tratăm perspectivele handbalului românesc trebuie neapărat să analizăm factorii ce condiționează performanța, care sunt de ordin organizatoric și metodologic.
În consecință, cei care vor învăța tineretul să joace handbal, trebuie să folosească sistemul de predare și practicare la un nivel ridicat. Regulile de joc sunt simple și ușor de învățat, dar pe teren fantezia este nelimitată. Jocul trebuie să fie un amalgam de fantezie și forță, prin care se va căuta depășirea adversarului, neuitând nici un moment FAIR-PLAY-ul.
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚI GENERALE
I.1. Handbalul ca mijloc al educației fizice contribuie la însușirea unor deprinderi motrice de bază și specifice, a unor cunoștințe speciale de tehnică și tactică sportivă.
Este un joc dinamic și solicită din partea subiecților un efort fizic intens și un mare angajament psihic. Practicat în mod științific și metodic contribuie, prin efectele efortului fizic și psihic, la întărirea sănătății, la dezvoltarea capacităților fizice și intelectuale, morale și volitive ale practicanților. De aceea, ca mijloc al educației fizice, handbalul este prezent în lecțiile de educație fizică din școlile de toate gradele, începând de la clasa a V-a sau chiar mai de timpuriu, când se însușesc elementele tehnico-tactice de bază, prin jocuri pregătitoare și până la clasele mari și la învățământul superior, în condiții competiționale.
În cadrul orelor de activități sportive handbalul este practicat de către elevii care doresc să aprofundeze cunoașterea acestui joc, și să facă parte din echipele reprezentative ale clasei, școlii. Dintre aceștia cei mai buni vor fi selecționați în formațiile din eșalonul bazei de masă a sporului de performanță, licee cu program sportiv, cluburi sportive școlare, cluburi și asociații sportive de performanță.
I.2. Handbalul ca disciplină sportivă
Acest joc sportiv este considerat unul tânăr – a apărut în Europa la sfârșitul sec. al IX-lea și începutul sec. al XX-lea – și a cunoscut mai multe schimbări pe parcursul evoluției sale în ce privește organizarea practicării, precum și regulamentul de joc.
Ca disciplină sportivă pe parcursul anilor a crescut ca evoluție și dezvoltare deosebită, astăzi organizându-se competiții sportive la toate categoriile de copii și pană la cea mai înaltă performanță. Nivelul calitativ și spectacular a crescut deosebit, fiecare competiție la nivel național și internațional vine și aduce îmbunătățiri deosebite, ceea ce presupune că mai există resurse pentru perfecționare. Concepția de joc elaborată corespunzător exigențelor mondiale în etapa respectivă trebuie mereu actualizată, ținând pasul cu evoluția pe plan internațional. Același lucru se presupune și în elaborarea unor noi programe de pregătire. Handbalul se practică pe baza unui regulament, cu reguli precise, în spiritul eticii sportive, spectatorii trăind din plin fazele spectaculoase ale jocului, desfășurate în cel mai înalt grad de fair-play.
I.3. Caracteristicile jocului de handbal
Jocul de handbal poate fi considerat o sinteză fericită a deprinderilor motrice de bază ale omului ca: alergarea, săritura, prinderea și aruncarea, ceea ce îi conferă, pe lângă caracteristicile sale de joc de echipă practicat în competiții și calitatea de mijloc al educației fizice și de sport complementar, cu influențe pozitive asupra pregătirii fizice a sportivilor din alte ramuri.
Handbalul este un joc sportiv colectiv cu un pronunțat caracter dinamic pentru că se desfășoară în mișcare, de cele mai multe ori, în alergare de viteză.
Accesibilitatea este una dintre cele mai importante caracteristici ale jocului de handbal și se datorează, în primul rând faptului că majoritatea procedeelor tehnice sunt executate cu mâna și pot fi însușite cu ușurință chiar și de indivizi fără o pregătire specială. De aceea handbalul poate fi organizat și practicat în întreprinderi și instituții, în unități militare, facultăți și mai ales în școli. Tehnica relativ simplă conferă handbalului posibilitatea de a fi practicat în sfera sportului pentru toți, în scop recreativ sau ca mijloc al educației fizice, fiind accesibil tuturor: copii și tineri de ambele sexe, bărbați și femei și chiar de oameni ceva mai în vârstă.
Regulamentul de joc cuprinde reguli puține, simple și ușor de înțeles și de aplicat. Materialele, echipamentul și instalațiile necesare sunt simple și nu prea costisitoare. Chiar dacă handbalul permite contactul fizic dintre adversari, pericolul de accidente este destul de redus dacă se respectă regulile de joc și partenerul de întrecere. Pe lângă mișcările simple, naturale, mai apar și mișcări complexe cum sunt schimbările de direcție, fentele sau deplasările specifice jocului în apărare care au o influență asupra motricității și contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă.
Jocul modern, avansat, se desfășoară în plină viteză, în ritm susținut, ceea ce presupune eforturi fizice foarte mari. Calitățile motrice prezente în jocul de handbal sunt: reprezentate de combinații ale diferitelor calități motrice de bază. Astfel întâlnim: viteză de execuție, de deplasare, de reacție, rezistența fizică specific, forța de aruncare (explozivă) la nivelul brațelor și de desprindere verticală și orizontală la nivelul picioarelor, precum și forța generală necesară în lupta directă cu adversarii, îndemânarea (coordonare, precizie, echilibru, ambilateralitate), mobilitate și suplețe.
I.4.Tendințele de evoluție ale jocului de handbal
Tendințele sunt relevate prin analizele făcute de specialiști și cercetători la Campionatele Mondiale și la Jocurile Olimpice. Cunoașterea stadiului de dezvoltare a jocului precum și a tendințelor sale de evoluție determină concepția de joc și de pregătire. Practicarea handbalului de performanță determină apariția unor tendințe pozitive, dar și negative.
Este necesara o atenție și o informare permanentă asupra jocului și antrenamentului care evolueaza indiscutabil, fiind absolute obligatoriu analiza și însusirea aspectelor și nuanțelor acestui proces progresiv.
Tendințe pozitive:
• îmbunătățirea tehnicii până la nivel de măiestrie la un număr tot mai mare de jucători și scăderea numărului de greșeli de tehnică;
• creșterea evidentă a vitezei de joc care, însoțită de o bună stăpânire a tehnicii și tacticii, conferă un grad sporit de spectaculozitate;
• contraatacul și contraatacul susținut sunt mijloace de bază pentru majoritate echipelor;
• tot mai mulți jucători și-au însușit procedee tehnice noi și spectaculoase (plonjoane sărite, acțiuni aeriene ale mai multor jucători) care sunt accesibile tuturor jucătorilor prin adaptarea metodicii de învățare a handbalului la elementele noi-apărute;
• jocul de apărare a devenit tot mai atletic, bărbătesc, cu un angajament fizic total, astfel că sunt tot mai căutați jucători masivi, puternici, capabili să execute procedeele tehnico-tactice în condițiile acestei adversități;
• acțiunile individuale sunt tot mai mult subordonate jocului colectiv prin tacticizarea evidentă la cele mai multe echipe;
• toate echipele de top pe plan mondial folosesc cu măiestrie, precizie și siguranță mijloacele tacticii colective ca: încrucișările, blocajul și plecarea din blocaj, paravanul, învăluirile;
• pregătirea jocului de apărare tot mai atentă și mai riguroasă dă posibilitatea unor echipe să preia inițiativa în joc deși nu se află în posesia mingii, obligându-i pe atacanți să paseze într-o anume direcție sau să piardă mingea fără aruncare la poartă;
• specializarea pe posturi, atât în atac, cât și în apărare, este o tendință tot mai evidentă și efecte pozitive eficienței și spectaculozității evoluțiilor acestora;
• toate cuceririle jocului de handbal îi obligă pe jucători să judece fiecare moment al jocului în funcție de tot mai mulți factori, solicitându-le toate calitățile gândirii.
Tendințe negative:
• jocul neregulamentar al apărătorilor practicat în mod intenționat și premeditat;
• faulturile intenționate (îmbrățișări, împingeri, țineri, îmbrânciri)
• jocul pasiv și întârzierea reluării jocului;
• atacarea brutală și intenționată a posesorului mingii cu scop vădit de lovire, rănire și intimidare a acestuia;
• tot mai mulți tehnicieni consideră că, pentru a înlătura tendințele care frânează dezvoltarea calitativă a jocului și strică spectacolul sportiv, este necesară modificarea regulamentului de joc.
Cerințe privind perfecționarea jocului:
• concepția să fie una modernă, care să țină seama de noutățile ce apar pe plan intern sau internațional;
• planificarea să fie riguros științifică și să asigure însușirea concepției de joc precum și aplicarea acesteia în practică;
• asigurarea unui calendar competițional corespunzător;
• îmbunătățirea pregătirii fizice generale și specifice prin creșterea volumului, intensității și complexității eforturilor;
• realizarea unui nivel superior de însușire a elementelor tehnico-tactice;
• abordarea relativ simultană a factorilor antrenamentului, în funcție de etapele și perioadele de pregătire, în vederea accelerării procesului de formare a jucătorilor;
• creșterea ponderii lucrului pentru jocul de apărare;
• specializarea mai accentuată a jucătorilor pe posturi pe fondul unei pregătiri multilaterale și creșterea numărului de antrenamente de specializare;
• asigurarea unei pregătiri teoretice care să le permită jucătorilor practicarea unui joc cerebral;
• intensificarea muncii de educație a jucătorilor pentru lărgirea orizontului intelectual, cultural și moral;
• intensificarea procesului de popularizare a handbalului însoțită de instruirea, educarea și cultivarea gustului spectatorilor pentru vizionarea jocurilor de calitate;
• îmbunătățirea arbitrajului.
I.5. Importanța și gradul de actualitate al temei
Jocul de handbal și tot ceea ce conferă complexitatea pregătirii, instruirii, este într-o continuă schimbare și evoluție, în mod cert cu o dinamică permanent accelerată a pregătirii.
Organizarea și participarea la competiții, este un prilej de a demonstra nivelul de pregătire, decurgerea corectă a procesului de pregătire, nivelul actual al sportivului. Dezvoltarea handbalului în ultimele decenii a cunoscut o ascendentă continuă, popularitatea lui crescând considerabil, marile competiții interne și internaționale bucurându-se de atenție deosebită din partea oamenilor de afaceri și, de susținerea frenetică a zeci de mii de spectatori fascinați de frumusețea sportului. Spectacolul handbalistic ramane și va fi un mijloc de integrare socială și de educație.
Datorită amestecului de fantezie, creativitate, îndemânare și rezistență, handbalul înflăcărează inimile a milioane de oameni. Este un fenomen social care angrenează oameni de toate categoriile și de toate vârstele de pe toate meridianele lumii. Aceasta face ca preocuparea pentru desfașurarea jocului de handbal în condiții cât mai bune să devină o permanență. Handbalul oferă spectatorilor momente care trec de la bucurii la suferință, de la disperare la euforie. Dincolo de pasiuni și satisfacții handbalul se adresează unor virtuți profund umane : loialitate, cinste, forță, inteligență, măiestrie; aceste calitați la mai toți jucătorii, fac ca ei să devină întruchiparea idealurilor și pasiunilor suporterilor.
Lucrarea de față țintește educarea și dezvoltarea unui singur post din echipă (centrul), dar o adevărată analiză creativă trebuie să se facă astfel încât aceasta să fie numai o parte importantă a unui întreg adevărat.
Astfel într-un joc de handbal există, de foarte multe ori, „jucători cheie” care în orice moment pot să decidă soarta jocului. Dintre aceștia deseori se află jucători aflați pe postul de centru, care prin calitățile lor se diferențiază de ceilalți jucători de pe celelalte posturi. Cu toate acestea baza în acest sport este echipa, iar pe o durată mai lungă de timp, fenomenul important este crearea unei importante și adevărate echipe care la rândul ei să fie o „mare personalitate”.
Un rol important în realizarea acestui fenomen îl au antrenorii care în ziua de astăzi sunt solicitați să promoveze instruirea calitativă și eficientă bazată pe participarea activă, conștientă și creativă a sportivilor.
În tot acest timp, inclusiv antrenorul învață împreună cu sportivii, pentru a nu-și pierde capacitatea de a se menține în categoria celor ce se ocupă de pregătirea viitorilor performeri.
Literatura de specialitate în domeniul handbalului este foarte vastă, precum și cunoștințele antrenorilor și jucătorilor, dar totuși am încercat ca prin această lucrare să aduc un mic aport spre o nouă dezvoltare.
I.6. Ipotezele lucrării
Concepția de joc a echipei, precum și functiile jucatorilor pe posturi, ocupă un loc însemnat în conținutul planului de pregătire.
Pentru realizarea cercetării cu privire la tema lucrării au fost stabilite următoarele ipoteze:
Aplicarea mijloacelor elaborate pentru activitatea coordonatorului de joc, la handbal, și-ar dovedi eficiența, dacă sportiva, de pe acest post, va înregistra progres de la testarea inițială la testarea finală și față de jucatoarele de pe celelalte posturi.
Observând și înregistrând desfășurarea unui numar de 30 meciuri din campionat de handbal feminin junioare III se vor obține date referitoare la acțiunile din atac a jucatoarei specializată pe postul de centru în raport cu echipa.
I.7. Motivarea alegeri temei
Am ales această temă deoarece doresc să arăt importanța coordonatorului de joc în echipa de handbal, iar pe baza experienței mele de activitate precum și participarea la cursurile de bază și de specializare în handbal efectuate în cadrul ,,Facultății de Educație Fizică și Sport’’. Având în vedere faptul că am fost jucătoare de handbal timp de 6 ani, la echipe precum C.S.Marta Baia Mare timp de 5 ani, iar ultimul an de juniorat la C.S.S nr. 2 Baia Mare, unde mi-am încheiat activitatea ca și jucătoare, mi-am propus să realizez un studiu experimental cu titlul “Studiu privind conținutul și eficiența activității coordonatorului de joc la echipa de handbal la nivel de junioare III”.
Studierea acestei probleme am considerat-o de actualitate deoarece, în rândul cadrelor de specialitate, se discută tot mai mult de lipsa jucătorilor valoroși pe postul de centru și despre necesitatea formări și pregătiri unor jucători de talie internațională pe aceste posturi.
Menționez că eu am început practicarea acestui sport la vârsta de 13 ani în cadrul clubului C.S. Marta Baia Mare. Consider că am dobândit suficientă experiență în cei 6 ani de juniorat, fostă sportivă de performanță și în urma observațiilor realizate în timpul practicii pedagogice la școala Lucian Blaga precum și în timpul practicii de antrenori la C.S.Extrem Baia Mare.
Echipa pe care voi face studiul experimental adică cea a junioarelor III din cadrul clubului C.S. Extrem Baia Mare, am preluat-o in 1. 09.2014 pana in 30.03.2015, generația 2000, 2001 si 2002.
Datorita unor tendințe de revigorari a handbalului feminin în momentul de față, am considerat că ar fi interesant un studiu privind eficiența jucătorului central la aceste meciuri din campionat.
I.8. Scopul lucrări stiințifice
Scopul acestei lucrări este de a scoate în evidență ponderea și eficacitatea mijloacelor tehnico- tactice ale jucătorului centru în faza de atac, lucru efectuat pe baza analizei și interpretări înregistrărilor luate la o serie de jocuri oficiale de campionat precum și pe baza experienței mele acumulate de-a lungul anilor ca jucătoare de handbal.
Tinând cont de scopul urmărit, am considerat ca o cale de creștere a performanței în handbal ar fi perfecționarea tehnicii și tacticii jucătorilor și în cadrul procesului de instruire, punerea accentului pe asigurarea unui echilibru între mijloacele folosite pentru fazele de atac și apărare, pentru a aduce sportivul aproape de cerințele modelului final al jucătoarei de handbal, în special la jucătoarele specializate pe postul de centru.
CAPITOLUL II. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII
II.1. Particularități somato-funcționale, psihice și motrice ale juniorilor III
Perioada pubertară se înscrie ca o fază caracterizată printr-un ritm accelerat de creștere și dezvoltare, atât în privința organelor, aparatelor și sistemelor din sfera somatică, dar și a celor din sfera vegetativă.
Tinerele fete trec în această fază printr-o creștere accentuată și câștigă 22 cm în înălțime. Creșterea este uneori impetuasă și se însoțește de momente de oboseală, dureri de cap, iritabilitate. Conduita generală capătă caracteristici de alternanță, între momente de voiciune, de conduite copilăroase exuberante și momente de oboseală, apatie, lene.
Creșterea este mai evidentă în înălțime (nu are loc în mod proporțional și concomitent în
toate segmentele corpului). Întâi se lungesc membrele inferioare și superioare, cresc și se măresc articulațiile, apoi crește trunchiul.
La acestea se adaugă apariția neplăcută de acnee, transpirații abundente și mirositoare, o sensibilitate „emoțională” a pielii (eritemul de pudoare și paloarea în diferite momente emoționale). Toate acestea creează neliniște privind aspectul general, dar și cu privire la aceste
mecanisme active de dezvăluire a unor simțiri ce puberul le vrea mai degrabă camuflate.
II.1.1. Particularitați somato-funcționale
Aparatul locomotor
Oasele se dezvoltă la această vârstă mai ales pe seama creșterii lor în grosime, prin depunerea de săruri minerale (calciu și fosfor) și prin consolidarea structurii funcționale intime. Ele devin mai rezistente la acțiunea factorilor mecanici, de presiune, tracțiune și răsucire, în detrimentul elasticității lor anterioare. La nivelul coloanei vertebrale, între 13 – 15 ani are loc închiderea canalului sacrat, la 13 ani se termină procesul de sinostozare a pediculilor corpurilor vertebrale. Dezvoltarea toracelui, în prima parte a vârstei pubertare, este lentă (vârsta toracelui îngust), după care urmează o dezvoltare mai accentuată. Trohleea humerală se osifică printr-un centru dublu la 13 ani. Articulațiile, în schimb, sunt slab dezvoltate, iar ligamentele nu asigură în suficientă măsură rezistența la tracțiune, la răsucire. Mușchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor și nu în grosime. Din această cauză suprafața lor de secțiune fiziologică este încă mică și, în consecință, și forța lor este mică. Lungimea fibrelor musculare are și un avantaj în sensul că determină creșterea valorii lucrului mecanic, cu obligația ca să nu existe îngreuiere peste forța globală a mușchiului. La 15 ani mușchii reprezintă 32,6% din greutatea totală. Forța relativă (forța raportată la kg/corp), în această etapă nu numai că stagnează, ci arată chiar un regres considerabil, atât la nivelul flexorilor, cât și la al extensorilor. Revizuirea concepțiilor vechi, care contraindicau folosirea exercițiilor de forță la elevii de vârstă pubertară, invocând argumente de ordin morfologic și funcțional, este absolut necesară. Sunt contraindicate eforturile maximale de forță și marile încordări neuromusculare, care prezintă pericolul suprasolicitării aparatului musculoligamentar. În schimb, exercițiile de forță bine dozate, bazate pe lucrul cu haltere mici și gantere, cu mărirea treptată a intensității, conform principiului fiziologic de creștere gradată a efortului, nu sunt de loc contraindicate. Viteza de reacție și de repetiție este dezvoltată, însă forța și rezistența sunt mult rămase în urmă față de adult. De aceea nu sunt permise antrenamentele în vederea obținerii performanțelor la eforturile de forță și de rezistență; orice folosire nejudicioasă a mijloacelor care dezvoltă forța și rezistența are urmări negative asupra creșterii. Procesul de osificare este înaintat dar mai persistă cartilajele de conjugare și punctele de osificare noi. Exercițiile fizice care contribuie la dezvoltarea vitezei și a îndemânării prelungesc durata existenței cartilagiilor de creștere. Folosirea exercițiilor de forță și rezistență grăbește procesul de osificare, încetinind creșterea. Creșterea în lungime a oaselor și alungirea mușchilor dau aspectul caracteristic al puberului: înalt și slab, cu toracele îngust, indicele Erissmann negativ, cu valori minime la 14-15 ani, plămâni cu volum mic (pericol de tuberculoză), vocea schimbată la băieți datorită creșterii rapide a laringelui, tonus muscular scăzut predispunând la deformări ale coloanei, apariția sau accentuarea piciorului plat, apariția acneii juvenile etc. Către vârsta de 13-14 ani atinge o înaltă perfecțiune capacitatea de orientare în spațiu, se ascute simțul tempoului mișcărilor, al aprecierii distanței, capacitatea de a analiza senzațiile musculare în timpul modificării suprafeței de sprijin. Aceste modificări în capacitatea informațională au loc paralel cu creșterea deosebită a posibilităților de detentă și formarea capacității de a efectua mișcări frecvente și rapide.
Sistemul nervos
Se dezvoltă rapid și se încheie, practic, maturizarea ariei corticale a analizatorului motor. Funcția de analiză și sinteză a scoarței se dezvoltă, crește procesul inhibiției interne. Pe această bază viteza realizării diferențierilor crește, iar reflexele condiționate formate se sting mai lent. Funcția celui de-al doilea sistem de semnalizare domină asupra primului sistem. Marea plasticitate a sistemului nervos central se păstrează și în această etapă a vieții, deși a mai pierdut ceva din vitalitate și eficiență datorită unor perturbări de origine hormonală care accentuează caracterul reactiv al sistemului nervos, ducând la instabilitatea comportamentului și a stărilor afective. La pubertate mai persistă încă, într-o oarecare măsură, insuficiența proceselor de inhibiție condiționată față de puterea proceselor de excitație. Datorită acestui fapt, mișcările copiilor la această vârstă au un caracter brusc, cu precizie scăzută. Excitabilitatea și mobilitatea ridicată a sistemului nervos, în perioada pubertară, explică rapiditatea reacțiilor motrice în general, însă întrucât echilibrul proceselor nervoase este instabil, coordonarea nu beneficiază de condiții favorabile de dezvoltare.Tendința spre iradiere a procesului de excitație are la bază tot slăbirea relativă a procesului de inhibiție corticală la școlarii de vârstă pubertară, de unde rezultă caracterul neuniform și chiar brusc al mișcărilor, activitatea motrică a acestor elevi fiind în general exagerată, excesivă. Toate aceste particularități ale activității sistemului nervos central, la copii de vârstă pubertară, influențează în mod direct viteza de formare și stabilizare a deprinderilor motrice, favorizând apariția oboselii, slăbește într-o oarecare măsură voința și perseverența. În schimb, marea plasticitate a scoarței cerebrale favorizează elaborarea inițială a unor reflexe condiționate motrice și chiar stereotipuri dinamice complexe, a căror stabilizare și fixare necesită un număr sporit de repetări și exersări. Datorită plasticității crescute a scoarței cerebrale, neuronii corticali își refac rapid balanța energetică, ceea ce favorizează mobilitatea proceselor nervoase fundamentale. La pubertate, diversele celule se perfecționează, se dezvoltă noi căi de asociație, se intensifică dezvoltarea lobilor frontali, se produc procese de perfecționare a structurii interne a creierului, cu formarea definitivă a circumvoluțiunilor. Greutatea creierului se apropie de cea a adultului fiind la 12 ani de 1300 g.
Analizatorii
Se maturizează în linii mari, imediat după naștere, perfecționarea unor aspecte morfologice și mai ales funcționale continuându-se încă și în etapa pubertară. Spre exemplificare menționăm creșterea lentă, dar continuă, a pavilionului urechii, mai ales în înălțime, la etatea de 10 ani măsurând 56,3mm,iar la 15 ani 69,7mm. La 12 ani se dezvoltă finețea auzului pentru sunetele surde de la distanță și pentru deosebirea tonalităților false în muzică. Papilele gustative se află într-un număr mai mare ca la adult și nu sunt complet definitivate, iar papilele foliate conțin un număr mai mare de cupe gustative. Totuși, spre deosebire de alte organe și aparate ale organismului, analizatorii se prezintă la un nivel foarte ridicat, aproape desăvârșit, atât din punct de vedere morfologic, cât și funcțional.
Aparatul cardiovascular
Cordul este voluminos, comparativ cu toracele; mecanismele de reglare a circulației sunt frecvent tulburate (predominanță simpatică) și ele se exagerează la efort. Se întâlnesc frecvent la inimă sufluri funcționale, aritmii și crize de hipertensiune. La 13 ani volumul inimii este de 250 cm, apropiat de cel al adultului (250-300 cm). Aparatul cardiovascular se dezvoltă lent în etapa pubertară. Arterele au un diametru proporțional mai mare decât la adult, iar venele și sistemul limfatic sunt bine reprezentate.Frecvența cardiacă scade la finele pubertății la 80 pulsații pe minut. Volumul sistolic crește ajungând la 13 ani să aibă valori de 40-45ml, iar la 14 ani, 45-60 ml. Debitul cardiac crește de asemenea. Ambele valori sunt încă departe de valorile de la adult (250-300cm) în timp ce greutatea este de 172,2g, departe încă de adult care are 305,3g.
Eforturile cardiorespiratorii de durată scurtă și intense nu sunt indicate, solicitând prea mult cordul.
Aparatul respirator
Se dezvoltă intens în etapa pubertară. Nasul capătă forma definitivă, laringele coboară luând topografia de la adult, traheea și bronhiile cresc, plămânii sporesc marcat în greutate și volum, capacitatea lor anatomică mărindu-se cu peste 50%, cantitatea de fibre elastice din plămân sporește considerabil. Funcția respiratorie se ameliorează net. Crește amplitudinea mișcărilor respiratorii (de la 230 ml volum curent la 11 ani, la 300 ml la 13 ani ), scade frecvența respiratorie (de la 22 pe minut la 11 ani, la 20 la 13 ani), crește capacitatea vitală, iar respirația tisulară – apreciată după consumul maxim de O2 pe minut – crește considerabil (cu toate acestea nu sunt atinse limitele maxime ale capacității aerobe de efort, astfel încât în eforturile de rezistență nu se pot obține rezultate maxime). Capacitatea vitală se îmbunătățește: la 13 ani 2900 cm3 și la 14 ani 3000 cm3. Deși aparatul cardiovascular și pulmonar sunt mult solicitate din cauza creșterii rapide a masei corporale, efortul fizic nu este contraindicat decât în cazul unor leziuni organice.Experiența a arătat că tulburările funcționale dispar prin practicarea rațională a sportului. În această perioadă de vârstă sunt permise în programele de educație fizică: alergările pe distanțe scurte, săriturile, aruncările, jocuri sportive alternate cu pauze de odihnă relativ lungi, gimnastică, înot etc. Nu sunt recomandate eforturile maxime cu încordări mari ale aparatului locomotor. În pregătirea copiilor de această vârstă se poate folosi însă un număr mare de exerciții fizice cu o structură diferită a mișcărilor și cu un caracter variat al efortului neuromuscular. Ele contribuie la dezvoltarea stereotipurilor dinamice, la obținerea unui bagaj bogat de deprinderi și la dezvoltarea capacității funcționale a organismului. În concluzie, la vârsta pubertară, modelele de pregătire fizică trebuie aplicate în mod diferențiat, în funcție de natura eforturilor și de solicitările specifice fiecărei ramuri sportive. Faptul că vârsta cronologică nu este identică cu vârsta biologică, impune înlăturarea aplicării rigide a indicațiilor și contraindicațiilor arătate mai sus. Cunoașterea aprofundată a particularităților morfofuncționale și psihice ale fiecărui copil cu care se lucrează, este singura cale care permite evitarea celor două greșeli mai frecvent întâlnite în viața sportivă: suprasolicitarea organismului prin eforturi exagerate și excesul de prudență, din cauza căruia pregătirea este menținută la un nivel inferior posibilităților copilului.
II.1.2. Particularități psihice
Pubertatea este etapa începutului maturizării psihice a copilului. În strânsă legătură cu importantele modificări morfo-funcționale apar însemnate transformări și în viața psihică. Percepțiile devin mai depline, capătă un pronunțat caracter de selectivitate, orientarea spațială și temporară se perfecționează considerabil, suferind influența proceselor gândirii. În activitățile cognitive se manifestă net predominarea celui de-al doilea sistem de semnalizare. Puberul este capabil să opereze cu noțiuni cu un grad tot mai mare de abstractizare, manifestă interes și curiozitate pentru teorie, pentru explicarea fenomenelor realității. Se ameliorează capacitatea de concentrare a atenției, deși în unele faze ale pubertății este deosebit de instabilă și fluctuabilă. Apar importante modificări pe plan afectiv. Ele sunt determinate nu numai de transformările biologice, dar și de implicațiile ce decurg din integrarea socială. Datorită disconfortului biologic, puberul se caracterizează printr-o conduită irascibilă, relativ conflictuală, prin labilități afective, stări de excesivă timiditate sau exuberanță, stări capricioase ce se dezvoltă pe un fond de independență fluctuant. Crește interesul pentru propria persoană, pentru lumea sa interioară, apar relativ frecvent stări de neîncredere în propriile posibilități. Se dezvoltă calitățile voinței, se manifestă dorința de autoafirmare, de impunere a propriilor hotărâri. Apar forme de autoeducare în scopul cultivării capacităților considerate ideale. ”Ștacheta”aspirațiilor este ridicată tot mai sus, deși motivele sunt încă instabile. Se dezvoltă intens simțul responsabilității. Conduita este caracterizată prin exuberanță, prin participarea la numeroase și variate activități. Se menține nevoia de mișcare, de joc, deși acestea capătă alte semnificații. Regulile jocului sunt respectate, dar scopul îl constituie atragerea atenției celor din jur, dorința de a obține aprecieri, afirmarea propriei persoane. Din punct de vedere metodic, posibilitățile crescute ale gândirii ca și bogăția și varietatea cunoștințelor însușite în cadrul școlii determină restructurări în abordarea instruirii.Este vârsta când se poate învăța tehnica perfectă. Se poate și este indicat să se facă apel la înțelegere, la explicarea elementelor și implicațiilor fiecărui act motric, a sensului și necesității respectării sfaturilor date. Mișcările trebuie învățate conștient, aceasta presupunând însă expunerea clară, precisă a principiilor exercițiilor. Atitudinea față de copil trebuie să fie plină de tact pentru a contracara crizele de timiditate, de anxietate, teama de a nu apare ridicol în fața membrilor grupei de antrenament, rezultate din execuția incorectă a exercițiilor. Antrenorul trebuie să-și aleagă cu grijă cuvintele și expresiile, să și-i apropie sufletește pe copii, să se facă iubit, iar aceștia trebuie să vadă în el un exemplu pozitiv, demn de urmat. Încurajarea, lauda, descompunerea exercițiilor complicate în elemente mai simple, ce pot fi executate cu succes, sunt câteva procedee concrete de lucru. O indicație psihologică, valabilă de altfel pentru toate vârstele, constă în desfășurarea antrenamentelor într-o atmosferă de optimism, înțelegere, prietenie și sinceritate.Pubertatea este vârsta când se pune cu deosebită acuitate problema selecției copiilor, potrivit aptitudinilor fizice și psihice. Lucrul este posibil, deoarece aptitudinile și însușirile 47psihice sunt în mare parte cristalizate. După o perioadă de lucru de 4 – 5 ani apare astfel o nouă etapă de selecție (selecția secundară) care trebuie să orienteze corect copilul spre practicarea sportului față de care el manifestă interes dar care să corespundă în același timp și aptitudinilor lui. Este un principiu pedagogic, dar și de probitate etică, întrucât înlătură posibilitatea nerealizării în sportul ales care poate să provoace mai târziu deziluzia speranțelor neîmplinite. Competiția își va atinge scopurile instructiv-educative și va influența pozitiv personalitatea și rezultatele sportive, dacă se va ține seama de următoarele aspecte:
– necesitatea stimulării dorinței de a juca, de a se întrece cu alte echipe; – participarea la meciuri să fie un prilej de încurajare a copilului, care învață mai repede în condiții de concurs; – contraindicarea intențiilor presante de a câștiga; – pierderea unui joc să nu fie un prilej de ostilitate și ironie, iar copilul să nu se teamă dacă a greșit la meci. În privința profilaxiei psiho-pedagogice, date fiind particularitățile psihice ale vârstei, trebuie evitate întrecerile între copii cu vârste diferite sau cu niveluri diferite de pregătire, întrucât s-a constatat că ele pot genera, la jucătorii mai slab pregătiți sau mai mici, simțăminte de inferioritate și nesiguranță. Caracteristici ale pregătirii rezultate din specificul vârstei. În această perioadă de dezvoltare fizică și psihică nimic nu trebuie lăsat la întâmplare căci deficiențele de instruire se răzbună mai târziu, anulând eforturile depuse în pregătire. Predarea și învățarea jocului și a elementelor sale capătă aspecte noi. Este perioada de trecere de la metodica vârstei mici la cea care începe să divizeze direcțiile de instruire. La această vârstă sunt create condițiile biologice și sociale pentru o activitate constantă în fotbal, orientată spre performanță. Copiii acestei vârste sunt capabili să însușească un impresionant conținut motric, la un nivel calitativ ridicat, uneori similar jucătorilor seniori. Factorii antrenamentului se atacă în totalitatea lor corelată dar apar condiții ca în vederea însușirii elementelor constitutive ale jocului, aceștia să fie abordați sub formă restrâns corelată, adică câte unul în regimul altuia. Se pot prelucra chiar elemente ale unui singur factor pentru consolidarea unor efecte stabile și deprinderi specifice. Dar pentru că pregătirea factorilor de antrenament nu constituie un scop în sine ci doar mijloace de perfecționare a jocului, se impune ca acesta să fie forma finală de verificare și integrare a elementelor pregătite analitic. Acest lucru fără să excludă și pregătirea pe factori, grupați sau izolați.Este bine să existe un echilibru între factorul fizic și pregătirea tehnico-tactică. În ceea ce privește calitățile fizice, ele vor fi tratate de preferință prin mijloacele pregătirii tehnice și de joc; pentru ridicarea capacităților fizice generale sau dezvoltarea izolată a uneia dintre calitățile motrice se va putea acționa însă asupra factorului fizic și prin metode specifice. Parametrii efortului, volumul, intensitatea și complexitatea se cer dozate specific. Volumul efortului crește față de perioada precedentă. El cuprinde 4 – 5 lecții de antrenament săptămânal și un joc. În cadrul unei lecții de pregătire cantitatea de mijloace se mărește, durata fiind de 90 – 120 de minute, cu un volum săptămânal de aproximativ 500 de minute.Dezvoltarea rezistenței este favorizată la această vârstă de procesul de creștere, de modificările taliei, a greutății precum și de dezvoltarea aparatului circulator, respirator și a musculaturii. Se recomandă creșterea capacității de adaptare a organismului la efortul de durată ca bază pentru ameliorarea rezistenței. Principalele mijloace de antrenament sunt alergările de durată și intervalele scurte. La 12 – 14 ani frecvența gestuală și viteza de reacție ating valori ridicate. Viteza de alergare depinde de gradul de dezvoltare a forței musculare și a capacității anaerobe. Ca mijloace de antrenament se vor folosi toate tipurile de alergare. Indicii de viteză și îndemânare-coordonare încetează să crească în jurul vârstei de 14 ani. Prin utilizarea deplină a potențialului genetic este necesar lucrul continuu pentru viteză, pe principiul abordării simultane a factorilor antrenamentului, pe toată durata anului. Se va acorda atenție educării reacției și ritmului precum și a transferului pozitiv indirect asupra vitezei a repetării mijloacelor tehnico-tactice și a lucrului pentru detentă. Sarcina perioadei pe linia educării forței este întărirea musculaturii, a ligamentelor și a articulațiilor. La copiii de 12 – 14 ani pregătirea de forță trebuie să înceapă cu dezvoltarea armonioasă a musculaturii. Se urmărește o musculatură robustă, profilată, care să ajute coloana, sistemul scheletic în general. La această vârstă forța se dezvoltă rapid. Ordinea de prioritate este:
– dezvoltarea analitică a marilor grupe musculare în regim de rezistență neuromusculară; – dezvoltarea forței dinamice, în regim de viteză, printr-o abordare multilaterală.
În condițiile în care sunt asigurați factorii de care depinde, forța este o calitate relativ ușor perfectibilă. Lucrul de forță se va efectua dinamic. În funcție de factorul constituțional se poate începe și antrenamentul cu haltera. Dezvoltarea forței este un proces deja în derulare dar care solicită un interval de lungă durată. Și în această etapă de vârstă trebuie aplicat principiul continuității și al progresivității.La această vârstă când se manifestă creșterea accelerată a taliei și greutății, când au loc importante modificări hormonale, se constată o deteriorare a mobilității și a capacității de întindere a mușchilor și a ligamentelor. Se impune un antrenament continuu pentru mobilitate, mai ales pentru coloana vertebrală și articulația coxo-femurală. Capacitățile coordinative trebuiesc antrenate atât izolat cât și în interdependență cu calitățile condiționale (viteză, forță, rezistență) și cu combinatele acestora.Dominanta grupei de 12 – 14 ani este pregătirea tehnică în regim de tactică și pregătire fizică superioară. Având această optică asupra interferenței factorilor putem stabili și o altă caracteristică a pregătirii – factorul tehnic este în continuare predominant – dar se va urmări dezvoltarea și perfecționarea componentelor sale fizice și tactice. Astfel, elementele și acțiunile tehnice vor fi repetate cu indici superiori de viteză, rezistență și forță și vor fi încadrate în relații tactice concrete.
În abordarea tehnicii atenția se va îndrepta spre trei aspecte importante: – reluarea “ABC”-ului tehnicii; – preocuparea pentru o tehnică utilitară, în viteză, consecință a relației cu componenta fizică; – tendința de multilateralitate și tacticizare a tehnicii.
O altă problemă de importanță metodică este dozarea judicioasă a eforturilor de instruire și joc. S-a observat că la 12 – 14 ani deprinderile tehnice și de joc rup echilibrul concordanței lor cu dezvoltarea morfo-funcțională a copiilor. Marea plasticitate și receptivitate a sistemului nervos permite însușirea și formarea unui inventar larg de deprinderi specifice, într-o structură tehnică corespunzătoare. Tehnica este de fapt modul de a te servi de minge în condițiile reale ale jocului. Gestul tehnic izolat nu are semnificație decât dacă permite realizarea în mod conștient a sarcinilor tactice. Fiecare mijloc de pregătire trebuie să fie caracterizat printr-o indispensabilă legătură între gesturile tehnice, perceperea spațiului de joc și soluțiile posibile în rezolvarea problematicii ridicate de coechipieri și adversari.
Obiectivele pregătirii tehnice la 12 – 15 ani sunt:
– creșterea gradului de perfecționare tehnică; – instruirea tehnică subordonată vitezei; – modelarea actelor tehnice cu cerințele desfășurării jocului; -individualizarea pregătirii tehnice pentru realizarea jucătorului “polivalentindependent”, capabil să îndeplinească cerințele postului și nu numai; – valorificarea fondului tehnic însușit în structurile fundamentale specifice postului și zonelor de teren.
Factorul tactic capătă o pondere însemnată în paralel cu acumulările fizice și tehnice. Un rol important îl are diversificare și specializarea execuțiilor tehnice pe situații tactice. La această vârstă consolidarea elementelor de tactică individuală și colectivă se face în concordanță cu dezvoltarea capacității de alegere a variantelor tehnice cele mai indicate în raport cu situațiile de joc. Orientarea corectă în situațiile de atac și apărare, în cadrul unui sistem de joc propus, trebuie să fie principala caracteristică a comportamentului tactic.
II.1.3. Particularitățile motrice
Din cauza dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales datorită creșterii plasticității scoarței cerebrale și mobilității proceselor nervoase de excitație și inhibiție sporesc posibilitatea de îmbunătățire a tuturor calităților motrice și în special a vitezei, mai ales la 12 ani la fete și 13 ani la băieți. La 12 ani viteza fetelor este mai mare decât a băieților, urmând ca progresiv aceștia să-și sporească indicii de viteză, depășind treptat fetele. Acest proces evolutiv durează până în jurul vârstei de 14-15 ani. Ca urmare a dezvoltării a aparatului locomotor, concomitent cu viteza, îndemânarea progresează evident, fapt pentru care pubertatea este denumită vârsta îndemânării. Datorită disproporțiilor dintre diferitele segmente ale corpului în efectuarea exercițiilor fizice se remarcă stângăcia, însă disponibilitățile pentru îmbunătățirea îndemânării sunt totuși crescute atunci când se dezvoltă simultan cu simțul orientării în spațiu, care la 12 – 13 ani se apropie de cea a adultului. Mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12-13 ani la fete și 13-14 ani la băieți, fapt care face ca mișcările să nu fie executate cu amplitudine corespunzătoare, ceea ce impune măsuri speciale în cadrul lecțiilor. Prin îmbunătățirea calității mușchilor și mai ales a laturii funcționale ce condiționează viteza, sporește capacitatea de forță în regim de viteză sub forma detentei (forța explozivă). Se mărește și capacitatea de efort static moderat, în raport cu greutatea corporală, mai ales la băieți, începând cu 13-14 ani, care după această vârstă depășesc substanțial fetele. Capacitatea de rezistență este scăzută mai ales sub forma ei de rezistență cardio-vasculară, ceea ce impune o acționare sistematică pentru dezvoltarea ei. Se va acționa de preferință asupra rezistenței în regim de forță sau viteză, care să angajeze grupele musculare mari (spate, membre superioare, membre inferioare) și să permită activitatea nestingherită a aparatului cardio-respirator fără a-l solicita la posibilitățile sale maxime. La fete rezistența este mai scăzută decât la băieți, cu toate că și la aceștia comparativ cu alte vârste, ea se situează la valori scăzute. În privința calităților motrice la elevii din ciclul gimnazial, mai ales la 12-14 ani, trebuie menționat faptul că se impun măsuri metodice atente în procesul de dezvoltare a forței și rezistenței. În ceea ce privește motricitatea, aceasta nu prezintă deosebiri esențiale între băieți și fete, ci numai unele particularități care trebuie luate în considerare pentru o tratare diferențiată. Aceste particularități se referă la gradul de motricitate al mișcărilor, economicitatea acestora, cursivitatea, tempoul, expresivitatea. Băieții au înclinații către exercițiile de forță, efectuate uneori cu repezeală, în timp ce fetele preferă mișcările expresive executate pe muzică, care tind către acuratețea tehnică. Alergarea este deprinderea cea mai larg aplicată, desfășurându-se în mod deosebit în activitatea neorganizată față de cea organizată, care solicită însă destul de puțin din acest punct de vedere. Volumul alergării scade însă o dată cu înaintarea în vârstă, fapt ce trebuie prevenit de profesori, prin crearea obișnuinței de a alerga. În privința aruncărilor, acestea sunt accesibile în mod deosebit băieților care spre sfârșitul ciclului gimnazial deprind bine mișcarea de azvârlire, în timp ce fetele efectuează mai bine prin împingere. Săriturile nu se execută cu eficiență corespunzătoare, bătaia este puternică, zborul nefiind pe măsura acesteia. Se impune astfel lucru pentru dezvoltarea detentei la membrele inferioare, necesară la săriturilor în lungime, înălțime, pe aparate și peste aparate. Important în efectuarea lor este coordonarea dintre mișcările segmentelor corpului, precum și pentru învățarea aterizărilor elastice. La acest ciclu de învățământ există mari disponibilități în ceea ce privește însușirea unor procedee specifice ramurilor de sport și mai ales jocurilor sportive. Deci, învățarea rapidă a unor ramuri de sport constituie o sarcină prioritară a educației fizice.
II.2. Continuțul modelelor de selecție și pregatire pentru junioare III
În conținutul modelelor de selecție și pregătire elaborate regăsim: obiectivele generale de instruire, conținutul instruirii, modelul de joc (în atac și în apărare), modelul tehnico-tactic al junioarelor III, modele pentru selecția juniorilor III: criterii medico-biologice, modelul somatic și antropometric, modelul dezvoltării fizice și armoniei corporale, motric (general și specific), modelul pregătirii tehnice, modelul de pregătire al junioarelor III.
II.2.1. Obiectivele de instruire la junioare III:
1. Dezvoltarea pregătirii fizice generale și asigurarea fondului de pregătire fizică specifică necesar execuțiilor tehnico-tactice din conținutul jocului;
2. Consolidarea elementelor din tehnica fundamentală și însușirea specializării pe linii de posturi (portari, jucătoare de semicerc și jucătoare de la 9 metri);
3. Consolidarea tacticii individuale și colective din conținutul modelului de joc al junioarelor III;
4. Cultivarea inițiativei și a creativității, a spiritului de echipă, a comportării corecte față de coechipiere și de adversare.
II.2.2. Conținutul instruiri:
1. Constituirea grupelor de junioare III.
2. Deprinderi și priceperi motrice:
– Consolidarea tehnicii de execuție a alergării, săriturii, aruncării și prinderii.
3. Capacități motrice:
– Dezvoltarea vitezei: de reacție, de execuție, de repetiție, de deplasare și de accelerare;
– Dezvoltarea detentei;
– Dezvoltarea forței generale și a forței explozive a brațelor;
– Dezvoltarea rezistenței generale;
-Dezvoltarea capacităților coordinative: capacitatea de combinare și înlănțuire a mișcărilor, orientare spațio-temporală, diferențiere kinestezică, echilibru, reacție, simțul ritmului;
– Dezvoltarea mobilității generale.
4. Jocuri dinamice pregătitoare
– Pentru învățarea și consolidarea deprinderilor motrice și a capacităților motrice;
– Pentru învățarea și consolidarea elementelor și procedeelor tehnice ale jocului de handbal.
5. Pregătirea tehnică:
– Învățarea și consolidarea poziției fundamentale pentru jocul de atac și apărare;
– Învățarea și consolidarea elementelor de mișcare în teren pentru atac și apărare (alergarea lansată, accelerată, șerpuită printre apărătoare, sprinturi scurte, schimbarea simplă și dublă de direcție, deplasări în diferite direcții, opriri, porniri, întoarceri, sărituri, alergarea cu spatele);
– Învățarea și consolidarea ținerii mingii cu două mâini;
– Învățarea și consolidarea prinderii și pasării mingii (de pe loc și din alergare);
– Învățarea și consolidarea prinderii mingii venite din urmă, din alergare în plină viteză;
– Învățarea și consolidarea pasei cu o mână (din alergare de viteză, laterale, oblice înainte și înapoi);
– Învățarea și consolidarea paselor speciale (din pronație, din săritură, pe sub picior);
– Învățarea și consolidarea driblingului simplu și multiplu;
– Învățarea și consolidarea aruncării la poartă (de pe loc, din alergare, din săritură, de la distanță, cu pas adăugat, încrucișat, săltat);
– Învățarea și consolidarea aruncării la poartă din plonjon (cu cădere în față, laterală);
– Învățarea și consolidarea aruncării la poartă de pe extremă (cu ducerea brațului lateral, cu aterizare pe piciorul din partea brațului de aruncare, cu bătaie pe piciorul din partea brațului de aruncare);
– Învățarea și consolidarea aruncării la poartă cu boltă peste portar;
– Învățarea aruncării de la 7 metri;
– Învățarea și consolidarea fentelor (simplă și dublă de pornire, de pasare urmată de o altă pasă, de aruncare la poartă urmată de o pasă, de aruncare la poartă urmată de o depășire individuală);
– Învățarea și consolidarea atacării adversarei (când adversara intenționează să finalizeze, la circulația pe semicerc, când adversara driblează);
– Învățarea și consolidarea scoaterii mingii de la adversar (din ținere echilibrată);
– Învățarea și consolidarea blocării mingilor aruncate la poartă (cu brațele întinse sus);
– Învățarea și consolidarea tehnicii portarului (poziția fundamentală, deplasarea în spațiul de poartă, prinderea mingii aruncate la poartă, respingerea mingii cu brațul, piciorul, degajarea mingii).
6. Pregătirea tactică:
– Învățarea și consolidarea demarcajului direct;
– Învățarea și consolidarea depășirii (simple și duble);
– Învățarea fazei I a atacului, contraatacul ( direct și cu intermediar, cu un vârf, sau două);
– Învățarea și consolidarea fazei a-II-a a atacului – contraatacul susținut;
– Învățarea și consolidarea fazei a-III-a a atacului – organizarea;
– Învățarea și consolidarea fazei a-IV-a a atacului – atacul în sistem;
– Învățarea atacului pozițional și în circulație;
– Învățarea sistemului de atac cu un pivot și cu doi pivoți;
– Învățarea atacului diferitelor sisteme de apărare: 6:0, 5+1 și „om la om”;
– Învățarea și consolidarea paselor între 2, 3 jucătoare;
– Învățarea și consolidarea paselor pentru angajarea pivoților și extremelor (conținutul tactic);
– Învățarea și consolidarea pasării mingii în potcoavă;
– Învățarea și consolidarea pasării mingii în pătrundere succesivă;
– Învățarea și consolidarea încrucișărilor simple și duble;
– Învățarea și consolidarea circulației de minge și de jucătoare;
– Învățarea și consolidarea combinațiilor tactice de bază în atac și momente fixe de joc;
-Învățarea și consolidarea atacării adversarei cu mingea, retragerea pe semicerc, mișcarea de translație a apărătoarei, închiderea pătrunderii;
– Învățarea și consolidarea marcajului;
– Învățarea fazei I a apărării – replierea;
– Învățarea fazei a-II-a a apărării – zona temporară;
– Învățarea fazei a-III-a a apărării – organizarea;
– Învățarea fazei a-IV-a a apărării – apărarea în sistem;
– Învățarea și consolidarea formelor de joc în apărare: pe zonă, om la om și combinată;
– Învățarea și consolidarea sistemului de apărare pe zonă 6:0 și 5+1;
– Învățarea și consolidarea apărării în momente fixe ale jocului (zidul la aruncarea de la 9 metri, așezarea apărătoarelor la aruncarea de la 7 metri);
– Învățarea și consolidarea unor mijloace ale tacticii colective de apărare (repartizarea adversarelor, schimbul de oameni în apărare, dublarea și ajutorul reciproc);
– Învățarea și consolidarea tacticii portarului (plasamentul portarului, apărarea mingilor aruncate de la distanță, de la semicerc, din zona centrală, de pe extreme).
7. Pregătirea teoretică:
– Cunoașterea noțiunilor de regulament;
– Cunoașterea regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea fazelor atacului și apărării.
8. Pregătirea psihologică:
– Educarea și dezvoltarea pasiunii pentru handbal;
– Dezvoltarea calităților morale și de voință;
– Dezvoltarea curajului și dârzeniei;
– Pregătirea pentru competiții (oficiale și amicale).
9. Studiul comportamentului psiho-motric.
II.2.3. Modelul de joc pentru junioare III
Modelul de joc al junioarelor III prevede lărgirea treptată a ariei tehnico-tactice, iar organizarea și desfășurarea jocului se face pe baza celor patru faze de atac și patru faze de apărare, cunoscute în handbalul de performanță.
II.2.3.1. Modelul jocului în atac pentru junioare III
Faza I-a a atacului: contraatacul cu unul și cu două vârfuri, direct și cu intermediar. Componentele tehnico-tactice de realizare sunt:
1. Startul rapid, oportun, anticipat; 2. Alergarea de viteză; 3. Degajarea mingii de către portar sau de către intermediar; 4. Prinderea mingii venite din urmă, din alergare în plină viteză; 5. Pase din alergare de viteză, laterale, oblice înainte, oblice înapoi; 6. Demarcajul direct; 7. Driblingul simplu și multiplu; 8. Aruncarea la poartă din săritură și din alergare; 9. Aruncarea la poartă cu boltă peste portar.
Faza a-II-a a atacului: contraatacul susținut. Componentele tehnico-tactice sunt:
1. Pasele între doi și trei jucători aflate în alergare de viteză, în diferite planuri; 2. Schimbări de direcție simple și duble, infiltrări printre adversare; 3. Demarcajul direct; 4. Angajarea jucătorilor de semicerc prin pase date de jucătoarele liniei de 9 metri; 5. Aruncarea la poartă de la distanță din săritură și din săritură precedată de pas încrucișat, adăugat și săltat.
Faza a-III-a a atacului: organizarea. Componentele tehnico-tactice de realizare:
1. Deplasarea în alergare pentru ocuparea posturilor; 2. Pase diferite printre jucători care își caută posturile în atac; 3. Pase în potcoavă; 4. Pase în pătrundere succesivă cu amenințarea reală a porții.
Faza –IV-a a atacului: atacul în sistem (cu unul și doi pivoți, pozițional și în circulație). Componentele tehnico-tactice de realizare sunt:
1. Circulații de minge între jucătorii celor două linii de atac (linia de semicerc și linia de 9 metri); 2. Circulații de jucătorii la semicerc; 3. Atacuri în pătrundere succesivă, coroborate cu demarcajul jucătoirilor de semicerc sau cu circulații la semicerc; 4. Încrucișarea simplă și dublă; 5. Combinații de bază în triunghi între inter, extremă și pivot; 6. Angajarea la momentul oportun a jucătorilor de semicerc prin fente și prin pase subtile; 7. Aruncarea la poartă de la semicerc, din săritură și din plonjon; 8. Aruncarea la poartă de la distanță, din săritură, cu pas încrucișat sau cu pas adăugat; 9. Aruncarea de la 7 metri; 10. Aruncarea liberă de la 9 metri și combinații tactice.
II.2.3.2. Modelul jocului în apărare pentru junioare III
Faza I-a a apărării: replierea în apărare. Componentele tehnico-tactice sunt:
1. Alergarea de viteză; 2. Alergarea cu schimbări de direcție; 3. Alergarea cu spatele; 4. Opriri, porniri, întoarceri din plină viteză; 5. Marcajul om la om, la intercepție și de supraveghere în timpul replierii; 6. Oprirea contraatacului sau întârzierea contraatacului; 7. Atacarea celui mai periculos adversar față de poartă.
Faza a-II-a a apărării: zona temporară. Componentele tehnico-tactice de realizare:
1. Deplasări în poziție fundamentală; 2. Atacarea adversarului aflat în posesia mingii; 3. Scoaterea mingii de la adversar, în special din ținere echilibrată; 4. Blocarea mingilor aruncate la poartă cu brațele întinse sus.
Faza a-III-a a apărării: organizarea apărării. Componentele tehnico-tactice sunt:
1. Deplasări în poziție fundamentală, deplasări în alergare spre postul ocupat în echipă; 2. Ocuparea posturilor în cadrul sistemului de apărare practicat de echipă.
Faza a-VI-a a apărării: apărarea în sistem („om la om”, pe zonă 6:0 și 5+1). Componentele tehnico-tactice de realizare sunt:
1. Deplasări în poziție fundamentală cu pași adăugați lateral, înainte și înapoi; 2. Opriri și porniri în mare viteză; 3. Marcajul strâns, de supraveghere și la intercepție; 4. Atacarea adversarului aflat în posesia mingii; 5. Repartizarea adversarilor și schimbul de oameni în apărare; 6. Dublarea și ajutorul reciproc; 7. Așezarea apărătorilorlor în momentele fixe ale jocului: aruncarea de la 7 și 9 metri.
II.2.4. Modelul tehnico-tactic al junioarei III
II.2.4.1.Conținutul tehnico-tactic al junioarei III specializate pe postul de portar
1. Poziția fundamentală (la aruncările de la distanță, de pe extreme, de pe pivot, la aruncările de la 7 metri); 2. Deplasarea în spațiul de poartă, cu diferiți pași; 3. Prinderea mingii aruncată la poartă; 4. Respingerea mingii aruncată în colțurile de jos ale porții, cu brațul și cu piciorul, fără și cu plonjon; 5. Respingerea mingilor aruncate la poartă cu brațul, cu piciorul; 6. Recuperarea rapidă a mingii și lansarea contraatacului; 7. Apărarea mingilor aruncate la poartă (de la distanță, de la semicerc, din zona centrală, de pe extreme, de la 7 metri); 8. Intervenția portarului prin intercepția mingii lansate pe contraatacul advers; 9. Plasamentul în funcție de apărător, procedeul tehnic de aruncare, distanța adversarului față de poartă și unghiul din care se aruncă.
II.2.4.2. Conținutul tehnico-tactic al junioarei III specializate pe posturile din linia de semicerc
Contraatac colectiv:
1. Startul rapid și alergarea de viteză; 2. Prinderea mingii venită din urmă; 3. Dribling multiplu executat în mare viteză; 4. Pasarea mingii în viteză la alt vârf de contraatac; 5. Aruncarea la poartă din săritură, din alergare și cu boltă peste portar; 6. Alergare cu schimbări de direcție, depășire în dribling; 7. Infiltrarea la semicerc.
Atacul organizat:
1. Pasarea mingii în pătrundere succesivă din pronație și din săritură; 2. Aruncarea la poartă: din săritură cu ducerea brațului lateral stânga sau dreapta, în funcție de unghiul de aruncare și poziția față de poartă (stânga sau dreapta), din săritură cu aterizare pe piciorul din partea brațului de aruncare, din săritură cu bătaie pe piciorul din partea brațului de aruncare, din săritură cu boltă peste portar; 3. Acțiunea individuală de depășire (simplă și dublă) a apărătorului direct; 4. Circulația pe semicerc; 5. Infiltrarea printre apărător.
II.2.4.3.Conținutul tehnico-tactic al junioarei III specializate pe posturile din linia de 9 metri
Contraatac colectiv:
1. Lansarea contraatacului, în calitate de intermediar; 2. Alergarea de viteză; 3. Alergarea în dribling, urmată de aruncare la poartă de la 9 metri din săritură, peste apărătorii repliati cu primul val.
Atacul organizat:
1. Pase în pătrunderi succesive; 2. Pase de angajare din săritură și pe sub picior; 3. Mișcări înșelătoare: schimbări de direcție, fentă de aruncare urmată de o altă pasă, fentă de pasă urmată de o altă pasă; 4. Aruncarea la poartă: din săritură, din săritură precedată de pas săltat, din sprijin pe sol cu pas încrucișat, adăugat și săltat.
II.2.5.Modele pentru selecția junioarelor III
II.2.5.1. Criteri medico-biologice
a) Starea de sănătate se apreciază de către medicii cabinetului sportiv prin examenele clinice de: interne, chirurgie, cardiologie, ortopedie, oftalmologie, ORL.
b) Dezvoltarea fizică se apreciază prin: a) examenul antropometric; b) examenul somatoscopic (ambele se fac de către antrenor); c) examenul mobilității articulare; d) examenul forței, prin dinamometrie: flexori palmari (stânga și dreapta), mușchii centurii scapulare și ai regiunii lombare.
c) Starea funcțională se apreciază mai ales la nivelul aparatelor cardiovascular și respirator.
După efectuarea măsurătorilor și testărilor, rezultatele obținute de către jucători s-au prelucrat și interpretat statistic și matematic. De asemenea, s-au calculat o serie de date (media, mediana, modulul, abaterea standard, coeficientul de variabilitate etc.) cu ajutorul cărora s-au stabilit exigențele normative pentru acest stadiu formativ al junioarelor III.
II.2.6.Modelul de pregatire al junioarelor III
II.2.6.1. Orientarea metodică a instruirii la junioare III
Acestui stadiu formativ al junioarelor III (13-14-15 ani) – îi este caracteristic procesul de învățare și consolidare a tuturor elementelor de ordin fizic, tehnic și tactic prevăzute în programă pentru acest stadiu. Astfel, stadiile instructiv–educative sunt învățarea de elemente și procedee tehnice și consolidarea celor învățate anterior. Acestui stadiu formativ îi sunt caracteristice o serie de trăsături de care este influențată orientarea metodică a procesului de instruire:
– Copiii cuprinși în acest stadiu au parcurs doi ani de instruire (sau cel puțin un an dacă unii au fost selecționați mai târziu) ceea ce face ca ei să fie familiarizați cu jocul, să fie acomodați cu efortul din timpul lecțiilor de antrnament și au început să se contureze premisele consacrării lor ca handbalistii.
– Instruirea la nivelul juniorilor III, reprezintă perioada de bază în care se realizează toți parametrii înscriși în modelul final al etapei. Pe de o parte, trebuie parcurse toate elementele prevăzute în model și exersate de așa manieră încât să fie bine consolidate. Pe de altă parte, indicii de pregătire fizică trebuie urmăriți cu atenție și sistematic, în instruire, pentru a fi realizați la nivelul cerințelor maximale prevăzute în model.
– În această perioadă apare prima competiție oficială prevăzută în calendarul centralizat al Federației Române de Handbal, fapt cu unele implicații de ordin metodic și de organizare a procesului de instruire.
Numărul elementelor tehnico-tactice din conținutul jocului, programate pentru a fi însușite, precum și semnificația acestora în contextul trăsăturilor unui handbalist ne permit să considerăm că trecerea la acest stadiu formativ marchează începerea specializării propriu-zise. Inițierea și însușirea unor elemente de bază pe parcursul nivelului de începători nu au însemnat specializarea copiilor în handbal. De acum, însă, ei trebuie să pătrundă treptat în tainele jocului.
În ciclul săptămânal, numărul lecțiilor de antrenament trebuie să crească, asigurându-se însă o proporție justă între timpul afectat activității școlare și cel dedicat pregătirii handbalistice. Volumul, intensitatea și complexitatea antrenamentelor trebuie să crească substanțial, dar, având în față particularitățile de vârstă, să se structureze și să se dozeze antrenamentele astfel încât să nu fie depășită limita inferioară a suprasolicitării.
Este bine ca la acest stadiu formativ să se insiste asupra îmbunătățirii pregătirii fizice generale și multilaterale. Mijloacele folosite în acest scop trebuie să fie variate și eficiente și să reprezinte, în continuare, un număr mare de procente din volumul total de lucru.
La stadiul formativ al junioarelor III se va realiza specializarea pe linii de posturi (linia posturilor de la semicerc și linia posturilor de la 9 metri). Orientarea copiilor spre specializare într-una sau într-alta dintre aceste linii se va face avându-se în vedere înclinațiile și disponibilitățile individuale de randament, pe de o parte, iar pe de altă parte, dezvoltarea somatică a acestora.
Specializarea pe post se va realiza în stadiul formativ următor și se va aprofunda în ultimul stadiu și chiar după aceea, la vârsta senioratului.
Participarea în competiții oficiale la această vârstă este un aspect foarte delicat al evoluției copilului spre handbalisti de mare performanță. La această vârstă și la acest stadiu formativ, competiția trebuie să reprezinte în primul rând un mijloc de verificare a priceperii copiilor de aplicare în joc a elementelor tehnico-tactice însușite, și în al doilea rând o formă eficientă de pregătire pe lungul traseu ce duce spre înalta performanță.
Procesul de instruire nu este subordonat ideii de câștigare cu orice preț a meciurilor, ci trebuie orientat spre atingerea tuturor parametrilor înscriși în modelul final al etapei. Competitivitatea, spiritul de întrecere, dorința de a învinge, puterea de luptă sportivă, toate acestea trebuie stimulate și cultivate în rândul copiilor cu prilejul jocurilor.
În procesul de predare, cea mai mare pondere o va avea metoda globală. Tot mai frecvent începe să-și facă apariția și metoda analitică, dar într-o pondere mai mică. Se vor folosi în mare măsură jocurile dinamice și pregătitoare pentru însușirea și chiar consolidarea elementelor tehnico-tactice în condițiile exersării secvențelor, fazelor și jocului global. Cu această ocazie vor fi depistați copiii cu incorectitudini evidente în executarea anumitor procedee tehnice sau acțiuni tactice. Aceștia vor fi desprinși din grup și vor exersa izolat, după metoda analitică, procedeul sau acțiunea la care sunt deficitari. Exercițiile prin care exersează trebuie să aibă la început un grad mai mic de dificultate și de complexitate. Treptat va crește complexitatea exercițiilor până când deprinderea corectă a fost însușită, după care urmează reintegrarea în grup pentru exersarea globală. Așadar se va folosi metoda globală de predare a handbalului, iar metoda analitică va fi folosită numai atunci când se impune pentru însușirea corectă a tuturor deprinderilor.
Este necesar ca antrenorul să fie permanent preocupat de organizarea și desfășurarea unor lecții de antrenament cu mijloace variate, atractive, care să stimuleze continuu interesul copiilor, să-i determine să îndrăgească tot mai mult handbalul deoarece, copiii care au fost „câștigați” pentru handbal, pot fi și „pierduți” dacă antrenamentele devin stereotipe și lipsite de atractivitate.
II.2.6.2. Ponderea componentelor antrenamentului la junioare III
Orice acțiune de joc individuală sau colectivă, este caracterizată de prezența simultană a tuturor componentelor antrenamentului sportiv. Conținutul instruirii în handbal este caracterizat prin prezența simultană a tuturor componentelor antrenamentului. Dar, componentele nu sunt programate cu aceeași pondere, nici în cadrul diferitelor stadii valorice și de vârstă ale handbalului și nici de la o perioadă de pregătire la alta. În handbalul de performanță și la stadiile formative de juniori, ponderea componentelor antrenamentului se stabilește după cerințe metodice proprii, determinate direct de calendarul sportiv. Ea diferă de la o etapă la alta, chiar în cadrul aceleiași perioade de pregătire, urmărind atingerea formei sportive la anumite date ale ciclului anual.
Prin structura relativ standard a fiecărei părți a lecției de antrenament se însumează: pregătirea fizică (35 %); realizarea modelului de joc = 65 %.Volumul pregătirii la nivelul junioarelor III este: 8 – 10 ore de antrenament / săptămână, cu un volum total anual de 360 – 440 ore.
Lecțiile de antrenament vor avea o intensitate mijlocie și mijlocie-mare. Efortul va fi aplicat gradat; intensitatea maximă va fi plasată spre sfârșitul părții fundamentale a lecției.
Numărul jocurilor și durata lor: este recomandat un joc în fiecare săptămână cu o durată de 2 reprize x 20 minute, pauza 10 minute.
II.3. Sarcinile jucătoarei specializate pe postul de centru în jocul de handbal
Jucătoarele specializate pe postul de centru sunt mai înalte decât jucătoarele de semicerc și mai mici ca portarii și interii. Talia înaltă este necesară pentru executarea aruncărilor la poartă de la distanță și pentru supravegherea cîmpului de joc atât de aglomerat în fața porții. Centrul poate fi ceva mai greu ceea ce va avantaja lupta corporala cu adversari și mari siguranța reușitei paravanelor și blocajelor. Anvergura și lungimea palmei sunt mari, pastrând aceleași proporți ca la interi ceea ce favorizeazș executarea simetric și cu usurință, spre dreapta și spre stanga, a procedeelor tehnice de pasare, fentare ,de angajare a jucătorilor de semicerc și de aruncare la poartă. Diametrele bicromial și bitrohanterial arată o bună dezvoltare a centuri scapulo-humerale și a centuri pelviene.
Din punct de vedere al calităților motrice nu întâlnim la centru deosebiri prea mari comparative cu interul, valoriile fiind în general apropiate. Activitatea centrului este caracterizată prin viteza de execuție și prin îndemânare. Aceste doua calități motrice sunt indispensabile și nu pot fi compensate prin alte calitâți de orice natura ar fi acestea. Îndemânarea il ajută pe centru să execute cu ușurință procedee tehnice grele, complicate, în lupta cu adversarul.
Viteza de execuție il favorizează pe centru ca, după ce a descoperit o posibilitate de angajare a unui coechipier la semicerc sau o situație favorabilă de aruncare la poartă, sa poata efectua, în timp util acțiunea respectivă. De multe ori rezolvarea unor situații de joc în criza de timp reprezintă o caracteristică pentru jucătorul specializat jocului sau trebuie sa devină o preocupare deosebită.
Rolul principal al acestui jucătoare este de conducător de joc, sau cum este denumit „antrenorul din teren”.
Remarcăm tot mai des tendința jucătorului din centru de a acționa temporar cu mare eficiență de pe alte posturi, transformându-se în pivot mobil sau poate juca pe oricare parte și ca inter. Raza lui de acțuine este foarte mărită, normal și bagajul de cunoștințe tehnico-tactice este în creștere la nivelul celor 3-4 posturi ce le abordează temporar.
Conducătorii de joc, se valorifică cu numărul de goluri la nivelul interilor, fără a-și neglija însă sarcina principala de a conduce și organiza echipa în atac.
Jucătoarele atacanți trebuie să fie supra specializați pe posturi, și în același timp să acționeze eficient pe cel puțin alte două, trei posturi.
În jocul modern, aceasta se observă în situații ca:
– portarul respinge, recuperează și transmite mingea foarte precis și rapid;
– centrul se infiltrează ca pivot sau se deplasează pe postul de inter pe orice parte;
– pivotul este oricând un centru conducător de joc;
– interii acționeazăși aruncă la poartă și de pe partea opusă, uneori chiar și de pe extremă;
– iar extreme pătrund spre centru unde devin veritabili pivoți.
II.3.1. Jocul în atac al centrului
Solicita din ce în ce mai mult o supra specializare pe post, dar în același timp o acționare eficientă pe cel puțin alte două, trei posturi.
Se observă evident în jocul modern că: portarul respinge, recuperează și transmite mingea foarte precis și rapid; centrul se infiltrează ca pivot sau se deplasează pe postul de inter pe orice parte, pivotul este oricând un centru conducător de joc; interii acționează și aruncă la poartă și de pe partea opusă, uneori chiar și de pe extrema; iar extremele pătrund spre centru unde devin veritabili pivoți.
Centrul:
a. Imediat ce echipa a intrat în posesia mingii, se demarcă lateral – central la 9-10m pentru a primi mingea și a lansa ca intermediar contraatacul spre varfuri cu pase lungi și precise.
b. Pleacă pe faza a II-a în viteză accelerată, prin pase scurte și sigure cu interii în special, dacă nu găsește oameni liberi apelează la dribling așteptând demarcarea altor coechipieri.
c. Principala sarcina este de a conduce și organiza jocul în atac fară renunțarea însa la intenția de a inscrie gol.
d. Stopează faza a II-a și organizează echipa în teren, ‘’dictează efectuarea’’ a doua ture de pase rapide în potcoavă sau direct în succesiv.
e. Inițiază circulații și combinații specifice luând permanent măsuri de revenire ofensivă în caz de nereușită.
f. Intervine și ordonează atacul la momente fixe.
g. In cazul aruncărilor de la 9 m face zid cu pivotul și sugerează combinații.
h. In caz de superioritate sau inferioritate numerica, linistește jocul și comandă o combinație sau circulație cunoscută și adecvată.
i. Nu lasa echipa să joace haotic, trebuie să cunoasca cum trebuie actionat în fața oricărui sistem de aparare și cu varianta lui, în situații speciale, scor, timp, obiectivul jocului, să sesizeze din timp toate manevrele și acțiunile adversarului, mai ales punctele slabe și cele forte.
j. Pentru a conduce jocul echipei în atac trebuie: să cunoască sarcinile și acțiunile personale preferate ale fiecărui coechipier, pe toate posturile; sa manifeste hotărâre și spontaneitate în decizii și să aiba ascendentul de a se impune coechipierilor; să-si pastreze calmul și luciditatea tot timpul, și în special în momentele grele, cand susține moral și prin acțiuni întreaga echipa; nu trebuie ‘’să-și piardă capul’’ orice s-ar întâmpla.
k. Trebuie să cunoască bine sarcinile și acțiunile specifice altor posturi, în special de inter sau pivot, unde în orice clipa poate acționa eficient ca un veritanbil specialist pe aceste posturi.
l. Este in permanenta legatură cu antrenorul pentru a transmite echipei indicațiile acestuia.
II.3.2. Jocul în apărare al centrului
De subliniat ca și în aparare specializarea pe post apare acum ca strict necesară, cu condițiile asigurării unei pregătiri de bază pe toate posturile și mai ales a permanenței integrări și angrenări armonioase a acțiunilor individuale în mecanismul de joc colectiv specific sistemelor aplicate, în cadrul sistemului 3-2-1 și zburător în cazul sistemului 5+1.
Aparatorul central avansat – are ca principal adversar centrul. Denumit vârf în cadrul sistemului 3-2-1 și zburător în cazul sistemului 5+1.
a. Supraveghează permanent acțiunile centrului, împiedicându-l să organizeze și să dirijeze locul, iar atunci când acționează direct spre poartă, il atacă sever oprind pătrunderea sau aruncarea la poartă. b. Prin marcaj la supraveghere și intercepție, stânjenește mult circulația jucătorilor și a mingii în zona centrală și caută să acopere pivotul, preântâmpinând o pasa la acestea.
c. Atacă interii care au scăpat spre poartă în zona centrală impiedicându-i să arunce sau să angajeze pivotul.
d. Inchide ferm culoarul lângă aparătorii intermediari, când interii (sau centrul) încearcă pătrunderea spre centru, sau să îi depăsesc pe aceștia.
e. În cazul pătrunderii sau plasării unui al 2-lea pivot, se retrage să-l acopere sau iese la unul din interi ramași afară în funcție de sistem și opțiuni tactice de moment.
Aparatorul central retras – are ca adversar principal pivotul. Un singur jucator in sistemul 3-2-1 sau 5+1 si doi in sistemul 6-0.
a. Marchează pivotul din față, la supraveghere în toată zona centrală, atunci când nu are mingea și foarte sever din spate atunci când o prinde.
b. Dacă se aruncă de la distanță – interul, centru sau oricine vine spre zona centrală, trebuie să blocheze chiar daca în acel moment marchează pivotul.
c. Închide în final pătrunderea oricărui atacant scăpat în zona centrală cu riscul pasării pivotului.
Face schimb de oameni numai când:
– Pivotul se deplasează spre extreme în spatele aparatorului lateral: îl predă acestuia și preia interul.
– Pivotul iese la blocaj (plecare) spre inter: îl predă apărătorului lateral și preia interul.
– Pivotul iese la blocaj spre apărătorul cental avansat: îl predă apărătorului central avansat și preia centrul.
– Centrul reușește o depășire.
– Face schimb de oameni cu celălalt apărător central (în sistemul 6-0) când pivotul se deplasează pe cealaltă jumătate de teren: predă pivotul celuilalt apărător central și preia centru.
II.4. Modelul somatic al centrului la nivel de junioare III
În vederea unei selecți corecte pe posturii pentru sportul de performanță, FRH a elaborate un sistem de cerințe privind modelul somatic al junioarelor III, (tabelul 1).
Tabelul 1.Modelul somatic
II.5. Modelul motric al centrului la nivel de junioare III
-suplețe și mobilitate articulară;
– capacitatea de accelerare foarte bună;
– viteza de execuție foarte bună;
– detenta;
– coordonare bună și orientare în spațiu;
– forța în picioare și brațe;
– rezistența specifică de joc;
II.5.1.Probe de control
Tabelul 2. Probele de control
1. Alergare de viteza pe 30 m.
Startul din picioare, plecare la semnal sonor, antrenorul pornește cronometrul la mișcarea piciorului din spate, se aleargă în linie dreaptă pe teren plat, se înregistrează timpul realizat în secunde și fracțiuni de secundă, (tabelul 2);
2. 5X30m.
Proba va consta din 5 alergari pe distanta de 30 m., cu o pauza de 30' intre alergări. Se aleargă cu pantofi de handbal, startul luându-se din picioare, de la o distanță de 1 m, înapoia liniei de start. Pauza de 30' se va respecta cu rigurozitate, în timpul acesteia sportivul trebuind să se îndrepte spre linia de start și să se pregătească pentru startul următor.
Se va alerga în grupe de câte 5 sportive. Cronometrul se va declanșa la atingerea liniei de start și se va opri după trecerea liniei de sosire. Se vor înregistra toate cele 5 alergări și se va face media aritmetică. Toate rezultatele, inclusiv media aritmetica, vor fi exprimate în secunde și zecimi de secundă.
3. 30 m. dribling printre jaloane
În lungul terenului de handbal se așează în linie dreapta 7 jaloane înalte de 1,5-1,8 m., după cum urmează: primul jalon se așează la o distanță de 6 m. de linia de start, iar ultimul la 6 m. înaintea liniei de sosire; între aceste două jaloane, pe o distanță de 18 m. rămasă între primul și ultimul jalon, se așează celelalte 5 jaloane, la o distanță de 3 m. unul de altul (astfel între cele 7 jaloane se formeaza 6 distanțe de câte 3 m. fiecare).
Sportiva trebuie să parcurgă cei 30 m. care separă linia de start de cea de sosire, conducând mingea în dribling multiplu în mod regulamentar printre jaloane, în forma de slalom. Mingea trebuie sa fie controlată în mod permanent de către sportiv de la plecare până la sosire. Aruncarea mingii înainte, sau deplasarea sportivului cu mingea în mână nu sunt permise și atrag dupa sine anularea alergării. Linia de sosire trebuie să fie, de asemenea, trecută cu mingea în dribling. Rezultatul se înregistrează în secunde și zecimi de secunde. Se vor executa 2 alergări, luându-se în considerare timpul cel mai bun.
4. Săritura în lungime de pe loc
Săritura în lungime are urmatoarele faze: a-flexarea genunchilor și ducerea brațelor spre înapoi, b-impulsia, c- zborul și d- aterizarea.
Flexarea genunchilor și balansarea brațelor înapoi este mișcarea ce permite o poziție de încarcare cu energie potențială pentru următoarea fază.
Impulsia cu ambele picioare în sol și tragerea brațelor înainte, realizează faza de desprindere a talpilor picioarelor de pe sol.
Zborul constă, în prima parte din ridicarea și tragerea picioarelor cu genunchii îndoiți spre înainte sus, odată cu ducerea brațelor spre înainte, iar în partea a doua în întinderea genunchilor spre înainte).
Aterizarea este faza de reluare a contactului cu solul, se realizeaza pe ambele picioare, concomitent cu tracțiunea brațelor spre înapoi și proiectarea bazinului înainte, pentru a împiedica caderea corpului înapoi.
5. Aruncarea mingii de handbal la distață
Se va folosi în mod obligatoriu mingea de handbal regulamentară. Mingea va fi aruncată la distanță după un elan de trei pași. Aruncarea se va efectua dinapoia unei linii trasate pe sol, linia care nu poate fi atinsă, depașită sau călcată, înainte ca mingea să fi părăsit mâna aruncătorului. Pentru elan poate fi folosită tehnica pasului încrucișat, a pasului adăugat sau a pasului săltat. Se vor executa două aruncări și se va lua în considerare cel mai bun rezultat. Rezultatul acestei probe nu va fi rotunjit.
II.6. Modelul psihologic al centrului de performanță
Aptitudini senzoriale:
– percepție vizuală;
– activitate vizuală;
– percepție auditivă;
– echilibru- percepția poziției corpului în timpul acțiunilor purtate în viteză maximă;
– capacitatea de orientare spoțio-temporală în condiții de acționare în viteză pe spatii mici și în fazele de zbor;
Aptitudini neuro și psiho-motorii:
– viteza de execuție ridicată;
– precizie și finețe în mișcări;
Aptitudini intelectuale:
– inteligența practică;
– viteza de analiză a simțurilor din timpul jocului;
– viteza de decizie;
– structura temperamentală exacta pe un tip de sistem nervos puternic și un comportament competitiv, combativ și o stabilitate emoționala bună.
Pentru ca echipa să se înscrie pe linia marii performanțe sportive în handbal, trebuie să posede în lotul său jucătoare care sa îmbine:
– talia și îndemănarea baschetbalistului;
– puterea și duritatea rugbystului;
– viteza alergătorului de șprint;
– rabdarea și intuiția gândiri sahistului în construirea fazelor de joc.
II.7. Metode și mijloace
II.7.1. Dozarea efortului la junioare III
Modificările endocrine, nervoase și neuropsihice accentuează discrepanța dintre dezvoltarea fizică și capacitatea funcțională reală de efort a organismului. Aceasta se manifestă în mișcări stângace, dificultăți în coordonarea mișcărilor și în menținerea hemostazei organismului, în tulburări neurovegetative vasomotorii (tendința spre transpirație, roșește ușor, tendința 1a lipotimie), irascibilitate, emotivitate, cu unele stări de timiditate sau de sentimentul de frustare, atitudini explozive, tendința spre jocuri competițioanale zgomotoase.
Excibilitatea și mobilitatea ridicată a activitații nervoase în perioada pubertară explică rapiditatea reacțiilor motrice, în general însă datorită instabilității proceselor nervoase, coordonarea și viteza de deplasare nu beneficiază de condiții favorabile de dezvoltare, din această cauză de multe ori dezvoltarea vitezei stagnează la pubertate.
Eforturile de rezistență pot fi incluse în programul de pregătire cu mențiunea că acestea trebuie făcute treptat limitându-se efortul în concordanță cu nivelul dezvoltării fizice și capacitatea funcțională a organismului.
Sunt recomandate exercițiile variate, destinate realizării unei pregătiri fizice multilaterale.
În pregătirea junioarelor III folosirea unui număr de exerciții fizice cu o structură diferită a mișcărilor și cu caracter variat al efortului neuromuscular, va contribui la dezvoltarea stereotipurilor dinamice, care angrenează în activitate cele mai importante sisteme ale organismului (sistemul nervos, cardiovascular, respirator, endocrin și celelalte). În aceste condiții odată cu obținerea unui bagaj motric bogat se realizează și mobilizarea și dezvoltarea capacității funcționale a organismului.
II.7.2. Metode si mijloace utilizate
În cadrul lucrării sunt prezentate principalele grupe și mijloace care au fost utilizate în cadrul procesului de pregătire.
Voi aborda aceste mijloace în funcție de caracterul antrenamentului întâlnit în planificare.
II.7.2.1.Pregătirea fizică:
Viteza de reactie – Vr.
Vr.l – Starturi din diferite poziții (stând, culcat, ghemuit) urmate de sprinturi pe distanțe de 10-15 m. 2x 6x 6.
Vr.2 – Sprinturi cu opriri și porniri la semnal acustic sau optic 1-2×4-6x30m.
Vr.3 – Pe perechi, apărătoarea marchează strâns și reacționează la procedeele mișcării în teren efectuate de către atacantă 6 – 8 x 60 secunde.
Vr.4 – Sărituri din dispozitive de atac și apărare la semnal acustic sau optic, 2 x 6 – 8-10.
V.r.5 – Start – alergare de viteză 15-25 m și culegerea unei mingi de handbal: 1 – 2 x 8 x l0
V.r.6 – Sesizarea rapidă a momentului de plecare pe contraatac sau repliere la diferiți stimului (minge aruncată la poartă, semnal) în cadrul exercițiilor pentru atac și apărare 2-4xl0.
V.r.7 – Start , intercepție, dribling multiplu și aruncare la poartă, 2 – 4 x l0 – l2.
Viteza de deplasare – Vd:
Vd.l – Sprint pe distanța de l0 metri, întoarcere la l800 și alergare cu spatele, 6-8 x l0 m.
Vd.2 – Deplasarea laterală, întoarcere și alergare spre înainte: 6 – 8 x 15 + 15m.
Vd.3 – Deplasare în poziție fundamentală între 2 jaloane situate la distanța de 4-5 m: 4 – 6 x 10 m.
Vd.4 – Alergări cu handicap 1-2 m pe distanța de 20-30 m: 8-10
Vd.5 – Dribling multiplu în linie dreaptă 4-6xl5-25 m
V d.6 – Dribling multiplu :
cu schimbare de direcție 4-6-8×30 m
printre jaloane: 6-8-x30 m
cu piruete: 4-6-8×30 m.
cu shimbarea vitezei 4-6-8 x 30 m.
Vd.7- Pase în două și trei jucătoare cu schimburi de locuri ritmice, 1-2×8-10-12x30m
Vd.8 – Exerciții de contraatac:
cu un vârf de 8- 10-12×30 m.
cu două vârfuri 8-l0-12×30 m
cu mingea în dribling 8-l0-12 x 30 m.
Viteza de execuție: – Ve.
Ve.l – Starturi precedate de alte activități (deplasări în poziție fundamentală, fandări, sărituri) 2-4×10-12xl0-15m
Ve.2 – Pase în 3 cu 2 mingi (fig. 1a și fig. 1b), 2 x 6 – 8 x 30 sec
Fig.1a Fig 1b
V.e.3 Pase în dreptunghi cu două mingi după pasarea mingei se aleargă în partea opusă, 2-4 x6-8×60-90sec (fig. 2).
Fig. 2
V.e.4 – Aruncări la poartă sub formă de încercări între 2 jucătoare (cine efectuează mai repede un număr de aruncări la poartă din diferite procedee), 4-6×10-15.
V.e.5 –Joc cine ține mingea mai mult (variante), 2 x10 – 15 – 20.
Viteza în regim de rezistență: – V.R.
V.R.1. – deplasări în poziție fundamentală – sprintul, întoarcere, sărituri, opriri la semnal: 2×4 -6x30sec.
V.R.2 – pase în atac pozițional urmate de replieri, în viteză maximă: 2 x 6-8 x 30 – 60 sec.
V.R.5 – deplasări în triunghi contracronometru 2×6-8×30-60 sec.
V.R.4-"urmărirea adversarei" care se deplasează în alergare rapidă pe tot terenul pauză 1 min. 2×6-8x 30 sec.
V.R.5 – pase în suveică simplă: 2 x 6-3x 30 -60 sec.
V.R.6 – pase în trei, cu schimb de locuri – alergare în viteză maximă: 1-2x l0 -12x30sec
V.R.7 – pase în circulație la semicerc: 2-6-8-l0 x 30m
V.R.8 – aruncări la poartă de pe posturi diferite 3-5xl0 -20
V.R.9 – deplasarea jucătoarelor în poziție fundamentală de apărare pornire și desfașurarea rapidă în faza a II-a a atacului cu finalizare : 1-2×6-8×30 m.
Îndemânarea generală: -î.g
î.g l – alergări printre jaloane dispuse la distanțe mici(1-2 m)
î.g 2 – alergări cu piruetă la semnal optic sau auditiv 4-6x30m
î.g 3 – alergări peste diferite obstacole: 4-6×30 m.
î.g.4.- elemente din gimnastica acrobatică :
rostogoliri înainte-înapoi 2 x 10
rostogoliri prin săritura 2 x 10
î.g.5- pase de volei din sărituri 2-4×10.
Îndemânare specifică: î.s.
î.s.1- exerciții cu mingea de handbal 2×4-6-8×30-60sec
dribling pe loc și din deplasare;
dribling din șezând;
dribling printre jaloane;
dribling cu sprijin pe un braț;
transmiterea mingii dintr-o mână în alta pe la spate și pe sub picior
î.s.2 – aruncarea mingii în sus și înainte că aceasta să atingă solul se efectuează sărituri ca mingea, piruete, genuflexiuni rostogoliri, flotări: 2×4-6×60 sec.
î.s.3 – pase din șezând și culcat: 6-8x 20 sec.
î.s.4 – exerciții din școala mingii 10-15-20 min.
Rezistența generală: R.g.
R.g.l – alergare în tempo 2/4. 1 X l0 – 12 – 14 – 16 min
R.g.2 – repetarea unor alergări pe distanțe scurte și alternarea cu altele pe distanțe lungi: 12 x (2 – 3 x 30 m x1-2×50 m x l x80 m).
R.g.3. – meci de handbal cu reprize mai lungi 2 x 40 sau joc cu reprize mai multe 3×30 .
Rezistența specifică: R.s.
R.s.1 – alergare în tempo 4/4. 2-4-6 x 5 x 30 – 40 m.
R.s.2 – alergare în tempo 4/4: 3 x 2 – 6 x 3o – 4o m.
R.s.3 – jocul, "cine ține mingea mai mult" (variante 4×3-8×45-60sec)
R.s.4 – contraatac cu un vârf lansat de portar 2 x 3 x l0 -12 x 30
R.s.5 – suveică dublă (variante): 2 x 3 x 8 – 10 x 3o m.
R.s.6. – joc de handbal fără repunere de la centru după înscrierea golului: 2-3 x 10 min .
Forța generală: F.g
F.g .1 – circuit de forță cu următoarele ateliere 2-5
împins culcat l0 x 20 kg
triceps din culcat 15 x 20 kg.
ridicări pe vârfuri 10 x 20 kg.
ridicări de trunchi 30 x 20 kg
îndreptări 15 x 2o kg.
îndoiri laterale de trunchi 2 x 15 x 20kg
flexia și extensia brațelor 15 x 2o kg.
aplecări și îndreptări 15 x 2o kg.
răsuciri de trunchi 2 x 15 x 20 kg.
F.g.2. – Circuit de forță cu următoarele ateliere 2-6 x
flotări cu picioarele susținute la înălțime 15 x
ridicări de trunchi la verticală 30 x
tracțiuni în brațe 7 x
ridicarea picioarelor la orizontală (spalier) 2o x
genoflexiuni 2o x.
Forță specifică atac. F.s.a
F.s.a. 1 – Pasarea mingii în pătrundere succesivă în sistemul cu un pivot.
F.s.a. 2 – Pasarea mingii din 2 în 2 în cadrul sistemului de atac cu un pivot. Se lucrează cu două mingi 3-6×5 min și cu mingi medicinale.
F.s.a.3- pase în trei cu două mingi medicinale, 2x3x30 (fig. 3).
Fig. 3
F.s.a.4-Aruncarea la poartă cu mingi medicinale cu greutate de 800 g 2-4×25 (fig. 4)
F.s.a.5 – Suveică simplă cu pase cu 2 mingi medicinale, 3-6x60sec.
Fig. 4
Forța specifică apărare: F.S.A.
F.S.A.1 – deplasare în poziție fundamentală de apărare 2×4-6×45 cu pauză 1'.
F.S.A.2 – delasare laterală – ieșire la advesar – retragere și săritură imitând blocarea mingilor înalte, 3x5x5 sărituri (fig. 5).
Fig. 5
F.S.A.3 – deplasare laterală cu pas adăugat având partenera în spate de-a lungul semicercului de 6m, apoi alergare ușoară pe diagonala 1/2 din teren și revenire cu spatele la locul de plecare unde se inversează rolurile: 2 x 5 .
F.S.A.4 – deplasare în poziția fundamentală de apărare 15-20 secunde la semnal separat l0-15 m, alergare cu spatele și revenire prin exterior 2 x 10.
F.S.A.5 deplasări în apărare cu dublarea aparătorilor intermediari, 2 x 4 -6 x 45 sec (fig. 6).
Fig. 6
II.7.2.2.Pregătirea tehnică:
Prinderea – pasarea: P.P.
P.P.l – suveică simplă 3 x 5 x 60 sec.
P.P.2 – suveică dublă (variante) 3 x 5 x60 sec.
P.P.3- prinderea pasarea în pătrundere succesivă în sistemul de atac cu 1,2 pivoți, 2x5x45 sec.
P.P.4 – prinderea pasarea în circulație a jucătoarelor în cadrul fazei a IV-a: 1- 2 x 5 x 45 sec.
Dribling – Marcaj – D.M.
D.M.1- dribling pe loc : 2 x 30 sec.
D.M.2- dribling printre jaloane, cu obligarea jucătoarelor să conduca mingea și cu mâna neândemânatică: 2×8-l0x30 m.
D.M.3-"leapșa cu dribling" 4- 8×60 sec.
D.M.4-"cine ține mingea mai mult (variante) 4-8 x 2min.
Mișcări înșelătoare- M.Î
M.Î.l – deplasări cu schimbări de direcție repetate 3-6x3o -40 m.
M.Î.2- joc leapșa: 3-6x.
M.Î.3 – depașire cu trecere de brat (stg.) cu pas sărit (dreapta) în fața unei apărătoare semiactive 6 x 20 .
M.Î.4 -rezolvarea relațiilor de 1:1; 2:2; 3:3; în condiții de adversitate 2-4x5x10.
Aruncarea la poartă -A.P.
A.P.l – aruncarea la poartă cu sprijin pe sol (fig. 7).
Fig. 7
A.P.2 – aruncare la poartă din săritură peste banca de gimnastică 2 – 4xl0- 15.
A.P.3 – aruncare la poartă din plonjon sărit efectuat la intervale minime de timp 2-4 x l0.
A.P.4 – aruncarea la poartă din săritură bătaie efectuându-se pe trambulina semielastică 2-4 x 15.
II.7.2.3. Tactic pe cupluri
2 : 2
T.T.C-l – doi apărători centrali iar celălalt inter încrucișare simplă
T.T.C-2-inter – extremă / apărator lateral – apăratori intermediar, învăluire interioară, exterioară 2-4 x l0.
T.T.C.3-extrema- pivot- apărător lateral și intermediar: Blocaj plecare din blocaj 2-5 x 15.
T.T.C-4 – centri – extremă apărători laterali, intermediar 2 x 5 a 15 (fig. 8).
Fig. 8
3:3
T.T.C.5- extremă, inter, centru – apărător lateral – apărător intermediar- apărător central-succesiv de la centru 2-3×10-15
T.T.C.6- extremă, inter, pivot – apărător lateral – apărător intermediar, central – scoaterea extremei la învăluire cu apariție pe blocajul pivotului 2-3×10-15 (fig. 9).
Fig. 9
T.T.C.7- extremă, inter,centru- apărător lateral- apărător intermediar, central; pas extrema la centru și plecare în dublu paravan cu aruncarea interului: 2-3×10-15.
Mijloace folosite în antrenamentrul individual:
E.1 – aruncarea de pe postul de centru din plonjon pe o saltea de gimnastică 2 – x 3 x 10.
E.2 – același exercițiu dar bătaia se face pe o trambulină semielastică 2 – 3 x l0.
E.3 – exercițiu complex în care centrul aruncă pe culuarul 0; pe depașire interioară, 3-5×10.
E.4.- aruncarea la poarta de la 9m din diferite procedee 10x.
CAPITOLUL III. ORGANIZAREA CERCETĂRII
III.1. Etapele de organizarea a cercetării
În elaborarea unei lucrări științifice există unele momente sau mai precis unele etape peste care nu se poate trece. Astfel în principal alegerea acestei teme, a ridicat unele probleme, deoarece tema aleasă trebuie să fie una de actualitate și în același timp să contribuie cu puțin la procesul instructiv-educativ și la practicile din domeniul Educatiei Fizice și Sportului.
Prima etapă a fost elaborarea unui plan bibliografic și studierea lui în vederea unei fundamentări științifice cât mai aprofundate, referitor la: tendintele de evoluție a jocului de handbal, modelul și modelarea în handbalul de performanță, sarcinile jucătorului specializat pe postul de centru în jocul de handbal și modelul de joc al handbalistei de performanță în care ne-am axat pe modelul tehnico-tactic, somatic, motric și psihologic al centrului de performanță.
În realizarea cercetării a fost inclusă o echipa de handbal feminin, cu 12 jucătoare, a caror activitate competițională s-a desfășurat în cadrul Campionatului județean, de junioare III, seria L, unde au avut loc 6 turnee, iar aceste turnee au fost organizate de fiecare echipa după cum urmează (tabelul 3):
Tabelul 3. Organizatorii turneelor
Cercetarea s-a realizat la nivelul echipei de junioare III din cadrul clubului Extrem Baia Mare, iar aceasta s-a desfășurat pe parcursul anului competitional 2014-2015, având loc 6 turnee competiționale în perioada 26.09.2014 pană în 29.03.2015, pregătirea realizându-se în incinta Sălii de Sport de la Școala ,,Vasile Alecsandri’’și pe pista de atletism.
III.2. Subiecții cercetării
În realizarea cercetării a fost inclusă o echipa de handbal feminin și anume C.S.Extrem Baia Mare, (foto 2), cu 12 jucătoare, (tabelul 4), am focalizat cercetarea pe coordonatoarea de joc M.A, (foto 1), nascută în 2001, care este și componentă a echipei Nationale a Romaniei, la junioare III.
Foto 1. M.A.
Tabelul 4. Subiecți cercetări
Foto.2. CS. Extrem Baia Mare
III.3. Metode de cercetare
Metoda studiului bibliografic – această metodă constă în studierea sistematică a cărților, revistelor, publicațiilor și broșurilor de specialitate. Prin analiza celor citite se extrag idei ce se vor memora și prelucra mental. Sursele bibliografice trebuie studiate cu atenție, unele paragrafe din publicații trebuie corelate cu altele, această metodă generând o activitate intelectuală intensă și complexă, obligând pe cel care utilizează să facă legături și să înțeleagă esența conținutului din materialele studiate astfel generând propriile constatări.
Metoda observației – această metodă este folosită în procesul de antrenament, în jocurile de verificare și oficiale. Observația pedagogică trebuie să se desfășoare după un plan în care să fie precizate: scopul, locul, durata, colectivul de lucru, ce anume trebuie observat. Observația trebuie să fie obiectivă, continuă și sistematică, datele obținute se înregistrează, se clarifică, se prelucrează și se formează concluzii.
Observația permite cercetatorului să desprindă anumite fapte remarcabile, cunoașterea acestor fapte conducându-l la o anumita ipoteză în cadrul informației de care dispune. În baza ipotezei enuntate se instituie experimentul propriu-zis, care are rolul de a verifica presupunerea facută și de a sugera, eventual, alte întrebari. Observația este, prin natura ei, o metodă de constatare, dar, în acelasi timp, și de explorare atenta a celor observate prin mobilizarea cunoștintelor anterioare, deci este o percepție fundamentală, dirijată, planificată și selectivă, întreprinsa cu un anumit scop.
În urma observației apar ipotezele, apar problemele noi, la care pe baza experienței și cunoștintelor, avem anumite puncte de sprijin, ca urmare a observației se pot face clasificări, descrieri.
Metoda experimentului – experimentul este un complex de operații care pornesc de la o formă de concret pentru a obține prin observație concretul logic.
Experimentul pedagogic impune reflectarea unor condiții cum ar fi:
– cercetarea să fie efectuată pe un număr suficient de subiecți;
– realitatea în care se desfășoară experimentul să fie complexă.
– să fie studiate și aplicate problemele și metodele moderne;
– să fie descoperite cauzele;
– să fie concretizat specificul experienței școlare.
Experimentul se caracterizeaza și prin posibilitatea de repetare a fenomenului sau procesului în aceleași condiții, pentru verificare.
Metoda grafică – pentru a avea o imagine cât mai clară asupra fenomenului studiat se realizează reprezentarea grafică prin:
– cronograme, prin care se exemplifică evoluția rezultatelor în perioada studiată, progresul sau regresul realizat de subiecți;
– grafice sintetizatoare pentru progres, cu ajutorul cărora se exemplifică progresul la fiecare categorie de probe.
Metode statico – matematice – metoda statistico-matematică se face calculând principalii parametrii de tendință.
Matematizarea este etapa de construcție a teoriilor științifice ce presupune utilizarea conceptelor matematice în formularea ipotezelor și a procedurilor de deducție pentru derivarea consecințelor. Teoriile supuse matematizării presupune un înalt nivel de elaborare teoretică, care să le permită utilizare simbolurilor moderne și structurilor matematice.
Regula de trei simplă este o metodă matematică ce permite determinarea unuia dintre termenii unei ecuații de proporționalitate pe baza celorlalți. Ea poate fi utilizată și pentru a verifica dacă o relație de proporționalitate este satisfăcută de un set de valori.
Această regulă se bazează pe egalitatea produselor pe diagonală, adică produsele termenilor de pe fiecare diagonală într-o ecuație de proporționalitate.
Ea este folosită cel mai frecvent în calculul procentelor, în rezolvarea problemelor de conversie de la o unitate de măsură la alta, în aplicarea teoremei lui Thales sau în determinarea coliniarității a doi vectori plani ale căror coordonate sunt cunoscute.
În matematică și statistică, media aritmetică a unui set de variabile este suma acestora împărțită la numărul lor.
Formulă: dacă a și b sunt numere reale, media aritmetică a acestora este:
Generalizare: pentru n numere reale x1, x2, …, xn formula mediei aritmetice este:
CAPITOLUL IV. PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
IV.1. Prelucrarea rezultatelor la testarea inițială
Pentru a verifica ipotezele și stadiul cercetării am recurs la o serie de prelucrări matematice cum ar fi: (suma, media, diferența, comparații).
Datele au fost prelucrate și prezentate sub forma grafică la tabele, diagrame, forma în care pot fi urmărite mai ușor și pot fi prezentate rapoartele dintre valorile obținute în urma înregistrărilor. Din graficele realizate în lucrare se observă stadiul la diferiți parametri și indicatori ai grupei experimentale.
La testarea inițiala care a avut loc la data de 27 august 2014 am aplicat toate cele 5 probe de control, rezultatele la probele de control inițiale (tabelul 5) și reprezentarea grafica la centru și alte posturi (graficul 1 și 2).
Tabelul 5. Rezultatele la probele de control inițiale
Alergare de viteza pe 30 m.
Centrul se încadrează în modelul motric F.R.H, cu 1 sutime mai buna.
La celelalte posturi media rezultatelor este cu 4,86, cu 4 sutimi de secundă mai bună față de modelul motric F.R.H. De aici rezultă că 8 jucatoare din 11 se încadrează în modelul motric F.R.H, iar 3 dintre ele nu se încadrează, probabil din cauza că sunt născute în 2002, aici se evidentiaza jucătoarele I.I., P.A., si A.R.
Proba 5X30m
Centrul a scos mai bine decât modelului motric F.R.H, cu 1 sutime.
La celelalte posturi media este cu 0,11 sutimi mai bună decât modelul motric F.R.H.
Și la această probă subiectele sunt peste modelul motric elaborat de F.R.H, iar 2 dintre acestea nu se încadreaza, aici se evidențiază jucătoarele P.A., si A.R.
Dribling printre jaloane:
La aceasta proba, centrul a realizat driblingul cu 1 sutimi mai bune decât cea a modelului motric F.R.H.
La celelalte posturi media este cu 2 sutimi mai bună decât modelul motric F.R.H.
Și la această probă subiectele sunt peste modelul motric elaborat de F.R.H, aici se evidențiază jucătoarele P.A. si T.S..
Saritura în lungime de pe loc
Centrul are o saritura mai buna, cu 1 cm decât modelul motric F.R.H.
Celelalte posturi media este egala cu media modelului motric F.R.H, aici se evidențiază jucătoarea S.S..
Aruncarea mingei:
La postul de centru este cu 1 m mai bună decât modelul motric F.R.H. La celelalte posturi, media este cu 1,1 m mai bună decât la modelul motric F.R.H., aici se evidențiază jucătoarele R.A si M.R care este cu 3 m peste modelul motric.
Graficul 1. Reprezentarea grafică centru
Graficul 2. Reprezentarea grafică alte posturi
Din aceste grafice rezultă că modelul motric al grupei experimentale este cu rezultate mai bune decât modelul motric al F.R.H.
IV.2. Prelucrarea rezultatelor la testarea finală
La sfârșitul stadiului de pregătire am aplicat din nou probele de control (tabelul 6) în data de 31.03.2015. În condiții identice cu cele inițiale, iar acestea sunt: alergare de viteza pe 30m, 5x30m pauză 30” între repetări, 30 metri dribling printre 7 jaloane, săritura în lungime, aruncarea mingii de handbal cu 3 pași elan (graficul 3 și 4).
Tabel 6. Rezultatele finale la probele de control
Alergare de viteza pe 30 m.
Centrul se încadrează în modelul motric F.R.H, cu 3 sutimi mai buna.
La celelalte posturi media rezultatelor este cu 4,8, cu 1 sutime de secundă mai bună față de modelul motric F.R.H. De aici rezultă ca jucatoarele se încadrează în modelul motric F.R.H, aici se evidențiază jucătoarele I.I., P.A., si A.R.
Proba 5X30m
Centrul a scos mai bine decât modelului motric F.R.H, cu 3 sutimi.
La celelalte posturi media este cu 0,15 sutimi mai bună decât modelul motric F.R.H.
Și la această probă subiectele sunt peste modelul motric elaborat de F.R.H, aici se evidențiază jucătoarele P.A., si S.S..
Dribling printre jaloane:
La aceasta proba, centrul a realizat driblingul cu 3 sutimi mai bune decât cea a modelului motric F.R.H.
La celelalte posturi media este cu 0,26 sutimi mai bună decât modelul motric F.R.H.
Și la această probă subiectele sunt peste modelul motric elaborat de F.R.H, aici se evidentiaza jucatoarele P.A. si T.S..
Saritura în lungime de pe loc
Centrul are o saritura mai buna, cu 5 cm decât modelul motric F.R.H.
Celelalte posturi media este cu 2 cm mai mare decat modelului motric F.R.H, aici se evidențiază jucătoarea S.S., si A.R..
Aruncarea mingei:
La postul de centru este cu 4 m mai bună decât modelul motric F.R.H. La celelalte posturi media este cu 3 m mai bună decât la modelul motric F.R.H., aici se evidențiază jucătoarele R.A..
Graficul 3. Reprezentarea grafică centru
Graficul 4. Reprezentarea grafică alte posturi
IV.3 Interpretarea rezultatelor
După cum se observă din tabelul 5 și 6, diferențele de pregătire între momentul inițial și final sunt semnificative deci pregătirea la nivelul junioarelor III, găsindu-și locul, probându-și din acest experiment eficacitatea.
Sub aspect motric se constată o creștere a capacității de performanță, nivelul final la toate probele fiind superior celui inițial.
Dar pentru o viziune mai clară vom prezenta mai pe larg rezultatele acestui experiment.
Alergare de viteza pe 30m:
În această probă în care se testează viteza, mediile obținute au fost următoarele:
La centru:
În momentul inițial 4’’,8
În momentul final 4”,6
La celelalte posturi:
În momentul inițial 4”,86
În momentul final 4”,8
La această probă există sportive cu rezultate bune care se evidențiază I.I., P.A. și A.R..
PROGRESUL PENTRU CENTRU PROGRESUL PENTRU ALTE POSTURI
4”,6 4,”8
0,06
0,2
4”,8 4”,86
Notă: testarea finală
testarea inițială
progresul
Alergare 5X30m
În proba ce urmărește viteza in regim de rezistenta s-au obținut următoarele medii:
La centru:
În momentul inițial 5”,1
În momentul final 4”,9
La celelalte posturi:
În momentul inițial 5”,09
În momentul final 5”,05
Centrul a avut un rezultat de 0,2 iar la celelalte posturi a fost de 0,4sec.
La această probă există sportive cu rezultate bune care se evidențiază P.A și A.R, si S.S.. Se constată o diferență mare între valorile mediei ale grupei de experiment și valorile modelului motric propus de F.R.H.
PROGRESUL PENTRU CENTRU PROGRESUL PENTRU ALTE POSTURI
4,9 5”,05
0,2
0,04
5”,1 5”,09
Notă: testarea finală
testarea inițială
progresul
Dribling printre jaloane
În proba ce urmărește tehnica în regim de viteză s-au obținut următoarele medii:
La centru:
În momentul inițial 7”,2
În momentul final 7”,0
La celelalte posturi:
În momentul inițial 7”,1
În momentul final 7”,04
Centrul a avut rezultatatul de 0,2 diferența între cele doua testari, iar la celelalte posturi de 0,06sec. La această probă există sportive cu rezultate bune care se evidențiază P.A și I.I, si T.S.
PROGRESUL PENTRU CENTRU PROGRESUL PENTRU ALTE POSTURI
7,0 7,04
0,2 0,06
7,2 7,1
Notă: testarea finală
testarea inițială
progresul
Saritura în lungime
În proba ce urmărește dezvoltarea fortei s-au obținut următoarele medii:
La centru:
În momentul inițial 1,86m
În momentul final 1,90m
La celelalte posturi:
În momentul inițial 1,85m
În momentul final 1,87m
Progresul la centru a fost de 4 cm, iar la celelalte posturi 2 cm, s-au înregistrat progrese individuale cum este cazul A.R și S.S.
PROGRESUL PENTRU CENTRU PROGRESUL PENTRU ALTE POSTURI
1,90 1,87
2
4
1,86 1,85
Notă: testarea finală
testarea inițială
progresul
Aruncarea mingii de handbal:
La această probă s-a urmărit testarea forței specifice de aruncare s-au înregistrat următoarele valori:
La centru:
În momentul inițial 25m
În momentul final 28m
La celelalte posturi:
În momentul inițial 25,1m
În momentul final 27m.
Progresul centrului fiind 3m iar la celelalte posturi de 1,9m. La această probă s-a evidențiat jucătoarea R.A cu 32m.
Apreciem creșterea valorică la acest indicator se datorează perfecționării structurii aruncării și mai puțin dezvoltării forței.
PROGRESUL PENTRU CENTRU PROGRESUL PENTRU ALTE POSTURI
28 27
3 1.9
25 25,1
Notă: testarea finală
testarea inițială
progresul
IV.4.Analiza comparativă a rezultatelor obținute la cele doua testări la centru și celelalte posturi
Din tabelul 5 și 6 vom observa diferențele de la testarea inițială și finală între centru și celelalte posturi.
Alergare de viteza pe 30m:
În această probă în care se testează viteza, mediile obținute au fost următoarele:
La centru: în momentul inițial 4’’,8
La celelalte posturi: în momentul inițial 4”,86
La centru: în momentul final 4”,6
La celelalte posturi: în momentul final 4”,8
DIFERENȚA DINTRE CENTRU ȘI CELELALTE POSTURI
Testarea inițială Testarea finală
4”,8 4,”6
0,06 0,2
4”,86 4”,8
Notă: centru
celelalte posturi
diferenta
La aceasta proba, la testarea initiala, centrul a scos pe 30 m,4.8, iar media pentru celelalte posturi a fost de 4,86, iar diferenta este de 0,06 secunde. La testarea finala,centrul a scos 4.6, iar pe celelalte posturi 4,8, diferența este de 0.2 secunde.
Alergare 5X30m
În proba ce urmărește viteza în regim de rezistența s-au obținut următoarele medii:
La centru: în momentul inițial 5”,1
La celelalte posturi: în momentul inițial 5”,09
La centru: în momentul final 4”,9
La celelalte posturi: în momentul final 5”,05
DIFERENȚA DINTRE CENTRU ȘI CELELALTE POSTURI
Testarea inițială Testarea finală
5”,1 4’’,9
0,15
0,01 5”,05
5”,09
Notă: centru
celelalte posturi
diferenta
La aceasta proba, la testarea ințială, centrul a scos 5.1, iar media pentru celelalte posturi a fost de 5.09, iar diferența este de 0,01 secunde. La testarea finală, centrul a scos 4.9, iar pe celelalte posturi 5,05, diferența este de 0.15 secunde.
Dribling printre jaloane
În proba ce urmărește tehnica în regim de viteză s-au obținut următoarele medii:
La centru: în momentul inițial 7”,2
La celelalte posturi: în momentul inițial 7”,1
La centru: în momentul final 7”,0
La celelalte posturi: în momentul final 7”,04
La aceasta proba, la testarea inițială, centrul a scos ,7.2, iar media pentru celelalte posturi a fost de 7.1, iar diferența este de 0,1 secunde. La testarea finala, centrul a scos 7.0, iar pe celelalte posturi 7.04, diferența este de 0.04 secunde.
DIFERENȚA DINTRE CENTRU ȘI CELELALTE POSTURI
Testarea inițială Testarea finală
7”,2 7,0
0,1 0,04
7,1 7,04
Notă: centru
celelalte posturi
diferenta
Saritura în lungime
În proba ce urmărește dezvoltarea forței s-au obținut următoarele medii:
La centru: în momentul inițial 1,86m
La celelalte posturi: în momentul inițial 1,85m
La centru: în momentul final 1,90m
La celelalte posturi: în momentul final 1,87m
DIFERENȚA DINTRE CENTRU ȘI CELELALTE POSTURI
Testarea inițială Testarea finală
1,86 1.90
3
1
1,85 1,87
Notă: centru
celelalte posturi
diferenta
La această probă, la testarea inițială, centrul a sărit 1.86, iar media pentru celelalte posturi a fost de 1.85, iar diferența este de 1 cm. La testarea finală, centrul a sărit 1.90, iar pe celelalte posturi 1.87, diferența este de 3 centimetri.
Aruncarea mingii de handbal
La această probă s-a urmărit testarea forței specifice de aruncare s-au înregistrat următoarele valori:
La centru: în momentul inițial 25m
La celelalte posturi: în momentul inițial 25,1m
La centru: în momentul final 28m
La celelalte posturi: în momentul final 27m.
DIFERENȚA DINTRE CENTRU ȘI CELELALTE POSTURI
Testarea inițială Testarea finală
25 28
1
0.1
25,1 27
Notă: centru
celelalte posturi
diferenta
La această probă, la testarea inițială, centrul a arunca mingea de handbal 25m, iar media pentru celelalte posturi a fost de 25,1, iar diferența este de 0,1 m. La testarea finală, centrul a aruncat 28 m, iar celelalte posturi 27, diferența este de 1 m.
IV.5. Analiza și interpretarea datelor rezultate din acțiunile coordonatorului de joc în raport cu echipa
Tabel 7. Indici statistici calculati pentru turneul I
Graficul 5. Goluri marcate pentru turneul I
Turneul I a fost organizat de echipa din Seini în data de 26-28.09.2014, au fost marcate79 goluri (tabel 7) din care M.A. a marcat în cele 5 jocuri, 28 de goluri, iar jucătoarele de pe celelalte posturi au marcat în total 51 de goluri.
Regula de trei simplă
CENTRUL
Daca centrul (MA) la T1 a marcat 28 de goluri din totalul de 79 de goluri, care este procentajul (cât %)?
28 goluri MA………………….79 goluri total T1
X (%)…………………………….100
Adica: daca MA la T1 a marcat 28 de goluri din totalul de 79, cat % ?
X = (28×100) / 79
X=35,44%
Interpretare / M.A. a avut eficiență în marcarea golurilor, cu un procent de 35,44% (graficul 5).
ALTE POSTURI
Toate golurile celorlalte 11 jucătoare, adunate sunt 51.
51 goluri jucatoare………………….79 goluri total T1
X (%)……………………………………100
X= (51×100) / 79
X= 64,55
Interpretare – eficiența celorlalte 11 jucătoare, în marcarea golurilor la T1, a fost de 64,55 % (graficul 5).
Tabel 8. Indici statistici calculați pentru turneul II
Graficul 6. Goluri marcate pentru turneul II
Turneul II a fost organizat de echipa HCM B Baia Mare in data de 7-9.11.2014, au fost marcate 80 goluri (tabel 8) din care M.A. a marcat în cele 5 jocuri, 22 de goluri, iar jucătoarele de pe celelalte posturi au marcat în total 58 de goluri.
Regula de trei simplă
CENTRUL
Daca centrul (MA) la T2 a marcat 22 de goluri din totalul de 80 de goluri, care este procentajul (cat %)?
22 goluri MA………..80 goluri total T2
X (%)…………………………….100
Adica: daca MA la T2 a marcat 22 de goluri din totalul de 80, cat %?
X = (22×100) / 80
X=27,5%
Interpretare / M.A. a avut eficiența în marcarea golurilor, cu un procent de 27,5% (graficul 6).
ALTE POSTURI
Toate golurile celorlalte 11 jucătoare, adunate sunt 58.
58 goluri jucătoare………………….80 goluri total T2
X (%)……………………………………100
X= (58×100) / 80
X= 72,5%
Interpretare – Eficiența celorlalte 11 jucatoare, în marcarea golurilor la T2, a fost de 72,5 % (graficul 6).
Tabel 9. Indici statistici calculați pentru turneul III
Graficul 7. Goluri marcate pentru turneul III
Turneul III a fost organizat de echipa CSS 2 Baia Mare în data de 21-23.11.2014, au fost marcate 58 goluri (tabel 9) din care M.A. a marcat în cele 5 jocuri, 16 de goluri, iar jucătoarele de pe celelalte posturi au marcat în total 42 de goluri.
Regula de trei simplă
CENTRUL
Daca centrul (MA) la T3 a marcat 16 de goluri din totalul de 58 de goluri, care este procentajul (cat %)?
16 goluri MA………………….58 goluri total T3
X (%)…………………………….100
Adica: daca MA la T3 a marcat 16 goluri din totalul de 58, cat % ?
X = (16×100) / 58
X=27,58%
Interpretare / M.A. a avut eficiența în marcarea golurilor, cu un procent de 27,58% (graficul 7).
ALTE POSTURI
Toate golurile celorlalte 11 jucătoare, adunate sunt 42.
42 goluri jucătoare………………….58 goluri total T3
X (%)……………………………………100
X= (42×100) / 58 = 72,41%
Interpretare – Eficiența celorlalte 11 jucătoare, în marcarea golurilor la T3, a fost de 72,41 % (graficul 7).
Tabel 10. Indici statistici calculați pentru turneul IV
Graficul 8. Goluri marcate pentru turneul IV
Turneul IV a fost organizat de echipa CS Marta Baia Mare în data de 30.01-1.2. 2015, au fost marcate 61 goluri (tabel 10) din care M.A. a marcat în cele 5 jocuri, 13 de goluri, iar jucătoarele de pe celelalte posturi au marcat în total 48 de goluri.
Regula de trei simplă
CENTRUL
Daca centrul (MA) la T4 a marcat 13 goluri din totalul de 61 de goluri, care este procentajul (cat %)?
13 goluri MA………………….61 goluri total T4
X (%)…………………………….100
Adica: daca MA la T4 a marcat 13 de goluri din totalul de 61, cat %?
X = (13×100) / 61
X=21,31%
Interpretare / M.A. a avut eficiența în marcarea golurilor, cu un procent de 21,31% (graficul 8).
ALTE POSTURI
Toate golurile celorlalte 11 jucătoare, adunate sunt 48.
48 goluri jucătoare………………….61 goluri total T4
X (%)……………………………………100
X= (48×100) / 61
X= 78,68%
Interpretare – Eficiența celorlalte 11 jucatoare, în marcarea golurilor la T4, a fost de 78,68 % (graficul 8).
Tabel 11. Indici statistici calculați pentru turneul V
Graficul 9. Goluri marcate pentru turneul V
Turneul V a fost organizat de echipa CS Extrem Baia Mare în data de 27.02.-1.03.2015, au fost marcate 79 goluri (tabel 11) din care M.A. a marcat în cele 5 jocuri, 21 de goluri, iar jucătoarele de pe celelalte posturi au marcat în total 58 de goluri.
Regula de trei simplă
CENTRUL
Daca centrul (MA) la T5 a marcat 21 de goluri din totalul de 79 de goluri, care este procentajul (cat %)?
21 goluri MA………………….79 goluri total T5
X (%)…………………………….100
Adica: daca MA la T5 a marcat 21 de goluri din totalul de 79, cat %?
X = (21×100) / 79
X=26,58%
Interpretare / M.A. a avut eficiența în marcarea golurilor, cu un procent de 26,58% (graficul 9).
ALTE POSTURI
Toate golurile celorlalte 11 jucătoare, adunate sunt 58
58 goluri jucătoare………………….79 goluri total T5
X (%)……………………………………100
X= (58×100) / 79
X= 73,41%
Interpretare – Eficiența celorlalte 11 jucătoare, în marcarea golurilor la T5, a fost de 73,41 % (graficul 9).
Tabel 12. Indici statistici calculați pentru turneul VI
Graficul 10. Goluri marcate pentru turneul VI
Turneul VI a fost organizat de echipa H.C.M. A Baia Mare în data de 27-29.03.2015, au fost marcate 89 goluri (tabel 12) din care M.A. a marcat în cele 5 jocuri, 31 de goluri, iar jucătoarele de pe celelalte posturi au marcat în total 58 de goluri.
Regula de trei simplă
CENTRUL
Daca centrul (MA) la T6 a marcat 31 de goluri din totalul de 89 de goluri, care este procentajul (cat %)?
31 goluri MA………………….89 goluri total T6
X (%)…………………………….100
Adica: daca MA la T6 a marcat 31 de goluri din totalul de 89, cat %?
X = (31×100) / 89
X=34,83%
Interpretare / M.A. a avut eficiența în marcarea golurilor, cu un procent de 34,83% (graficul 10).
ALTE POSTURI
Toate golurile celorlalte 11 jucătoare, adunate sunt 58.
58 goluri jucătoare………………….89 goluri total T6
X (%)……………………………………100
X= (58×100) / 89
X= 65,16 %
Interpretare – Eficiența celorlalte 11 jucătoare, în marcarea golurilor la T6, a fost de 65,16 % (graficul 10).
Tabel 13. Indici statistici calculați pentru toate turneele
Graficul 11. Goluri marcate pentru cele 6 turnee
În cele 6 turnee au fost marcate 446 goluri (tabel 13) în 30 de meciuri, centrul M.A., a marcat 131 goluri, iar golurile marcate pe celelalte posturi au fost 315, din tabelul 13 rezulta că, centrul a marcat cele mai multe goluri, iar la 10 goluri diferență de ea este interul drept S.S..
Regula de trei simplă
CENTRUL
Daca centrul (MA) la toate turneele a marcat 131 de goluri din totalul de 446 de goluri, care este procentajul (cat %)?
131 goluri MA………………..446 goluri total turnee
X (%)…………………………….100
Adica: daca MA a marcat 131 de goluri din totalul de 446, cat %?
X = (131×100) / 446
X=29,37%
Interpretare / M.A. a avut eficiență în marcarea golurilor, cu un procent de 29,37% (graficul 11).
ALTE POSTURI
Toate golurile celorlalte 11 jucătoare, adunate sunt 315.
315 goluri jucătoare……………….446 goluri total
X (%)……………………………………100
X= (315×100) / 446
X= 70,62%
Interpretare – Eficiența celorlalte 11 jucătoare, în marcarea golurilor a fost de 70,62% (graficul 11).
CAPITOLUL V. CONCLUZII
Procesul de selecție și de pregătire se desfășoară în paralel pe tot parcursul întregii cariere sportive. Aceasta înseamnă că nu numai gradul de dezvoltare a predispozițiilor favorizante este evaluat ci se pune în discuție și nivelul de pregătire (apreciat cu ajutorul probelor de control) și comportamentul performanțial realizat în joc.
Astfel, pe baza interpretării rezultatelor obținute la toate probele de control, putem concluziona că, în urma derulării procesului de antrenament (a mijloacelor alese), la junioare III, au obținut progres de la testarea inițială, la cea finală, dar și diferențe dintre centru și celelalte posturi privind profilul motric.
În ceea ce privește eficiența procesului de pregătire realizat la echipa asupra careia s-a făcut experimentul putem spune ca în 7 luni de zile s-au făcut progrese importante de către toate jucătoarele. Această creștere a performanțelor se datorează interacțiunii dintre antrenamentul colectiv cu cel individual.
Mijloacelor aplicate în activitatea coordonatorului de joc, la handbal, și-a dovedit eficiența, deoarece central a înregistrat progres de la testarea inițială la testarea finală și față de jucatoarele de pe celelalte posturi care sunt peste modelul motric produs de F.R.H (tabelul 14).
Tabelul 14. Testarea inițiala și finală și diferența dintre centru și celelalte posturi.
Pe baza rezultatelor ce reies (tabelul 13) din înregistrarea unui numar de 30 meciuri din campionat de handbal feminin junioare III am obținut date referitoare la acțiunile din atac a jucatoarei specializată pe postul de centru în raport cu echipa.
Dintr-un total de 446 de goluri, rezulta ca M.A. a fost cea mai buna marcatoare, înscriind 131 de goluri, iar pe locul al II-lea este S.S., interul drept, înscriind 121 de goluri în cele 30 meciuri.
Pentru utilizare în procesul de instruire trebuie să fie alese corespunzător cerințele și nivelului de pregătire al centrilor. Pentru ca pregătirea lor să fie cât mai eficientă este nevoie ca antrenorii și profesorii care se ocupă de formarea jucătorilor și a echipelor de handbal să nu se bazeze numai pe experiența proprie, ci să folosească tot mai mult date furnizate de științe ajutătoare, să caute și să imagineze exerciții și mijloace prin care jucătorii să-și însușească o tehnică multilaterală, și totuși economică, bazată pe un suport de calități motrice bine dezvoltate și un bagaj cât mai bogat de cunoștințe tactice.
Nivelul ridicat al rezultatelor realizate în handbalul mondial nu poate fi atins decât de jucători a căror capacitate de performanță este deosebit de mare și în continuă creștere.
BIBLIOGRAFIE
Albu, E. (2007), “Psihologia vârstelor”,Ed. Universitatea “Petru Maior”, Targu-Mures;
Alexandrescu, C. (1986)”Igiena vârstei de creștere și igiena sporturilor”Ed. de Stat Didactică și Pedagogică, București;
Baciu C., (1972)Anatomia funcțională a aparatului locomotor, București, Editura Stadion;
Biro.F. (2003), „Tehnica și tactica de bază a jocului de handbal”, Ed. Universitatii din Oradea;
Biro.F. (2005), „Handbal pentru copii”, Ed. Universitatii din Oradea, Oradea;
Biro.F. (2003), „Îndrumar pentru orientare și selecție în handbal ”, Ed. Universitatii din Oradea, Oradea;
Biro.F. și Roman C. (2005),”Exerciții pentru inițiere în handbal”Ed. Universitatii din Oradea;
Biro.F. și Roman C. (2010), „Handbal inițiere”, Ed. Universitatii din Oradea;
Cercel P., (1975), „Calitățile motrice în handbal”, Ed. Sport- Turism, București;
Cercel P., (1980), „Handbal- exerciții pentru fazele de joc”, Ed. Sport- Turism, București;
Epuran, M.,(2005) “Metodologia cercetării activităților corporale”, București, Editura FEST;
Ghermanescu I.K. și colab.(1983) „Teoria și metodica handbalului”, Ed. Didactică și Pedagogică, București;
Ghermanescu I.K. (1978) „Handbal tehnica și tactica jocului”, Ed. Didactică și Pedagogică, București;
Gogâltan V.,(1974), “Instruirea copiilor și juniorilor în handbal”,Ed. Stadion, București;
Ifrim M.,(1986)”Antropologie motrică,”, Editura Științifică și Enciclopedică, București;
Macra-Oșorhean, M. (2003), “Handbal- curs de bază”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca;
Niculescu, M.,(2002) „Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport”, București, Editura A.N.E.F.S;
Sotiriu, R. (1998), “ Handbal Antrenament Teorie Metodica, București;
Trofin E. și Grigorovici S. (1967),”Handbalul la copii și juniori”, Ed. Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, București.
www.frh.ro.(Particularitatile și principiile de instruire ale jocului la nivelul juniorilor III);
www.wikipedia.org.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Privind Continutul Si Eficienta Coordonatorului de Joc la Echipa de Handbal la Nivel de Junioare Iii (ID: 166902)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.