Stadionul, Manifestare a Sportului

STADIONUL MANIFESTARE A SPORTULUI – GHERMAN ALIN GABRIEL

Stadionul

manifestare a sportului

STADIONUL MANIFESTARE A SPORTULUI – GHERMAN ALIN GABRIEL

Cuprins

Introducere

Motivația alegerii temei

Istoric. Definire. Evoluția sportului în cadrul stadionului

I.1. Istoric. Definirea sportului ca activitate

I.2. Istoric. Definirea stadionului ca loc de desfășurare a activităților sportive

I.3. Evoluția sportului în cadrul stadionului

Criterii de proiectare. Stadionul în arhitectura contemporană

II.1. Stadionul ca megastructură a orașului modern

II.2. Stadionul ca spațiu delimitat

II.3. Clasificarea stadioanelor. Elementele componente. Exemple

Dezvoltarea stadioanelor în Romania

III.1. Istoric. Evoluția sportului și stadioanelor în Romania

III.2. Stadioane din Romănia. Exemple

Adaptarea conceptului de stadion la proiectul personal

Concluzii

Bibliografie

Introducere

„Pentru fiecare persoană, sportul este un prilej de îmbunătățire a felului de a fi”

-Pierre De Coubertin- (1863-1937)

pedagog și istorician francez-fondatorul CIO

O propunere antagonică, dacă punem în discuție cultura și sportul. De la Sf. Augustin la Umberto Eco, neuitându-l pe Blaise Pascal, filozofii insistă în a afirma faptul că activitățile sportive au ca scop distragerea de la lucrurile esențiale, nu evidențierea lor, cu atât mai puțin explicarea lor – manipularea maselor – „opiumul poporului”. Dacă însă ne gândim la faptul că nimic nu este nu este întâmplător, atunci faptul că sportul s-a dezvoltat în două momente ale istoriei caracterizate de evoluția rapidă a societății, și ne gândim aici la Grecia Antică și la Marea Britanie (la sfârșitului secolului al XVIII-lea), ne conduce la concluzia că  practicile sportive și în special cadrul în care se desfășoară, caracterizează viața urbană.

Stadionul ca și complex sportiv, este caracterizat în istorie ca fiind, locul de desfășurare a activităților sportive, care degenerau de la luptele gladiatoriilor arenelor romane, pana în prezent la întâlnirea sportivilor și desfășurării activitățiilor sportive complexe, contemporane.

Stadioanele sunt unele dintre cele mai importante și complexe clădiri din istorie, având puterea de a schimba viețile oamenilor; reprezintă mandria și aspirațiile unei națiuni. Puterea economică generată de sport este în creștere, putând să devină prima cultură de influență mondială.

În timp, stadionul devine un ansamblu complex și important, având puterea de a contura orașul și scoțându-l în evidență, sau chiar fiind „instrument de plecare pentru planificarea urbană” și dezvoltarea arealului de influență pe care acesta îl înglobează.

Motivația alegerii temei

Prin această lucrare intitulată „Stadionul manifestare a sportului” doresc să transmit dorința personală, de a excela în creearea complexurilor sportive moderne, a stadioanelor; stadioane care oferă un spațiu limitat vizitat de mii de oameni și care trebuie să îndeplinească criterii stricte în confort, siguranță si securitate.

Datorită faptului că stadioanele au devenit în ultima perioadă obiective turistice urbane-moderne, doresc să evidențiez importanța existenței acestor megastructuri, care caracterizează viața socială și viața urbană, conturând astfel spatiul public.

Stadionul modern devine reședința celor mai celebre sporturi desfășurate la nivel mondial, prin intermediul acestora devine locul de manifestare a ritualurilor moderne, ritualuri care trebuie să se desfășoare în condiții de siguranța și securitate.

Introducerea în țesutul urban a unui complex sportiv modern trebuie să atragă atenția nu numai prin funcțiuniile pe care le are la bază, ci și prin tratarea arhitecturală, estetică, tehnologică și economică a complexului.

În proiectul personal intitulat „Stadion Carolina Alba Iulia”, doresc creearea unui simbol urban (poartă care face legătura între vechi și nou) realizând astfel o legătură armonioasă între Cetatea Carolina din Alba Iulia și zona stadionului, care pot schimba între ele influențele sociale, culturale și cele cu caracter sportiv; astfel realizându-se o înbinare între două puncte „despărțite în timp de III secole ”.

Olimpiada antica – Grecia

Discobolul-sculptură în bronz, simbolizează jocurile olimpice grecești –

sec II î.Hr.

Istoric. Definire. Evoluția sporturilor în cadrul stadionului

„Unde mulțimea se adună, istoria este făcută.”

-Spiro Kostof- (1936-1991)

professor și istorician în arhitectura

I.1. Istoric. Definirea sportului ca activitate

Cuvântul „sport” are o lungă istorie, avându-și originea în cuvântul latin „deportare”, care printre sensurile sale primordiale, înseamnă a ieși în afara zidurilor orașului pentru a se dedica la activități sportive. Tot din acest termen, își au originea în Spaniolul „deportar ” și Francezul „despoter” (divertisment, distracție); de la acest cuvânt francez a luat, în engleza din secolul XIV, termenul de „disport” ,abia în preajma secolului XVI, s-a transformat în „sport”.

Studiul dezvoltării sportului în istoria umană, poate arăta schimbări sociale semnificative survenite de-a lungul secolelor, în diferite culturi. Conceptul de sport ca o activitate ce implică abilitățile umane de bază, fizice și mentale, urmărește îmbunătățirea acestor abilități pentru a fi utilizate mai eficient și sugerează faptul că sportul este probabil la fel de vechi ca dezvoltarea inteligenței umane. Pentru omul primitiv, activitatea fizică a fost doar un mod de a-și îmbunătăți cunoștințele despre natură și, în aceeași măsură, un mod de a stăpâni mediul din jurul lui.

Sportul, prin însuși natura sa, încurajează diversitatea într-o lume culturală. Pe măsură ce țările și națiunile se apropie tot mai mult unele de altele, dar totuși își păstrează identitatea culturală, sportul este un domeniu în care se învață că diferențele culturale, nu numai că trebuie acceptate, dar reprezintă o bogăție ce trebuie cultivată și prețuită. Conceptul sportiv poate deveni un "indicator de schimbare" a societății globale, de anticipare, evoluții și schimbări prin deschiderea simbolică a relațiilor interstatale. Sportul devine și trebuie considerat, astfel, ca o oglindă a culturii și a societății, căci el reprezintă speranțele și perspectivele viitorului.

Sportul este una dintre activitățiile create în societatea noastră care nu este previzibil, poate fi unic.

Panathenaic Stadium din Atena – anul 331 î.Hr.

Circus of Maxentius din Roma – secolul IV î.Hr.

Panathenaic Stadium din Atena – jocurile olimpice din anul 1896

I.2. Istoric. Definirea stadionului ca loc de desfășurare a sportului

Termenul „stadion” provine din limba germană și este derivat din „stadiu”, veche masură pentru distanțe la greci și romani ( în lungime de circa 125 de pași). Cuprinde familia de construcții si instalații destinate desfășurării marilor competiții sportive și oferă condiții de vizibilitate publicului spectator.

Primul stadion își are originea în Grecia antică și datează din secolul VIII î.Hr. și era desfășurat în jurul unei piste de atletism în formă de ”U”. Linia de start și cea de sosire se aflau la capetele pistei, aceasta avea lungimea de 192 m lungime respectiv 32 m lățime. O piatră marca cele două intrări, ale arbitrilor și ale spectatorilor, intrarea atleților fiind separată de accesul spectatorilor; tribunele erau desfășurate pe trei dintre laturile stadionului, spectatorii avănd astfel deschidere spre suprafața de joc, și pe cea de-a patra latură spre peisajul înconjurător. Stadionul „Olympia” care a urmat a fi extins, datorită popularității jocurilor, putea găzdui până la 45.000 de spectatori.

Pe măsură ce sportul a devenit tot mai popular, stadioanele au început să fie construite în multe orașe grecești, alături de hipodroame; hipodroamele aveau aceleași caracteristici și dimensiuni ca și stadioanele dar erau folosite pentru curse de cai și curse cu carul.

Există încă vestigii din Delphi, Efes și mai presus de toate în Atena, unde în 331 î.Hr. a fost construit „Panathenaic Stadium”. Acesta a fost apoi reconstruit pentru primele Jocuri Olimpice moderne în anul 1896 și a fost recent renovat pentru Jocurile Olimpice de la Atena 2004.

Modelele Grecilor și Romanilor, de ansambluri sportive, redescoperite în epoca neoclasică sau transformat în prototipurile de referință pentru primele stadioane moderne, pornind un proces în evoluția stadioanelor care începe din Marea Britanie la sfârșitul secolului al XIX-lea și încă aflându-se în desfășurare. Acest fenomen începe să ia amploare pe toate continentele, în paralel cu inovațile tehnologice și conform regulamentelor impuse prin competițile mondiale – jocurile olimpice și campionatul mondial de fotbal.

Aceste schimbări au introdus variații în imaginea arhitecturală; folosind tehnologii noi, arhitecții creează structuri complexe, dar compacte, care întruchipează ideea de simbol tridimensional ce servește scopului funcțional și, nu în ultimul rând, celui comercial.

Sept. 8, 1913. (MANCHESTER HISTORIC ASSOCIATION)

I.3. Evoluția sportului în cadrul stadionului

În secolul al XIX-lea dezvoltarea jocurilor sportive sub forma organizată in Marea Britanie a mers mână in mână cu Revoluția Industrială, modificând astfel peisajul urban. O legatură clară poate fi observată între urbanizarea într-un ritm acelerat, creșterea populației și mișcarea sportivă. Strămutarea rapidă, a populației din mediul rural în cel urban a creat un context propice pentru dezvoltarea sportului organizat. Acest model va fi repetat mai târziu în Europa de Vest, America de Nord și Sud, Australia si Asia.

Anii `80 s-au încheiat cu o serie de evenimente catastrofale pe stadioanele din Marea Britanie, prin incendierea tribunelor din lemn și prin mișcarea violentă a huliganilor – incidentul de la Sheffield Hillsborough Stadium – aprilie 1989; acesta fiind declanșat datorită supraaglomerării tribunelor. Aceste evenimente au ucis sute de oameni și au obligat conducerea stadioanelor să ia măsuri de siguranță și protecție. Guvernul englez adoptă măsuri pentru stadioanele din Anglia, acestea devenind populare, odată cu începerea anilor `90, pe toate continentele.

Astfel iau naștere regulamentele severe de confort, protecție și siguranță adoptate de marile asociații responsabile pentru desfășurarea activităților sportive : FIFA, UEFA, IAAF.

Ca urmare a adoptării noilor regulamente, aceste facilităci au devenit mult mai accesibile, confortabile și datorită condițiilor de siguranță atrag spectatori de diferite etnii, clase sociale și persoanele cu dizabilități. Astfel sportul devine mai atrăgător și cunoscut pe plan mondial datorită transmisiunilor radio-TV și al presei, odata cu impactul major provocat de Mass-media încă de la începutul secolului al XIX-lea.

Stadioanele nu au fost modernizate doar pentru a fi în conformitate cu standardele de proiectare impuse; procesul a dat posibilitatea de a introduce activități complementare stadionului: activități de comerț, restaurante, săli de sport specializate, muzee, chiar folosirea suprafețelor destinate sportului pentru activități extrasportive; cu toate astea stadionul devine un centru de interes al orașului, care își face prezența în viața urbană și cea socială, șapte zile pe săptămână.

Olympiapark – Munich, Germania, construit în 1972

Old Trafford Stadium – gazda clubului de fotbal Manchester United – Manchester, Anglia, datează din anul 1910

Criterii de proiectare. Stadionul în arhitectura contemporană

II.1. Stadionul ca megastructură a orașului modern

„Stadionul, ca megastructură a orașului, este o dotare generatoare de noi tipuri de spații, motor de remodelare și dezvoltare a spațiului urban, practică experimentată încă de la Jocurile Olimpice de la Tokio în 1964, confirmată în 1992 cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Barcelona și răspândită ca metodă de regenerare urbană în prezent.”

-Cătălina Ioniță-

(articol din revista Igloo)

La începutul anilor `90, cuvantul „regenerare” incepe să fie folosit de catre sociologi, urbaniști, arhitecți care vedeau în acestium – gazda clubului de fotbal Manchester United – Manchester, Anglia, datează din anul 1910

Criterii de proiectare. Stadionul în arhitectura contemporană

II.1. Stadionul ca megastructură a orașului modern

„Stadionul, ca megastructură a orașului, este o dotare generatoare de noi tipuri de spații, motor de remodelare și dezvoltare a spațiului urban, practică experimentată încă de la Jocurile Olimpice de la Tokio în 1964, confirmată în 1992 cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Barcelona și răspândită ca metodă de regenerare urbană în prezent.”

-Cătălina Ioniță-

(articol din revista Igloo)

La începutul anilor `90, cuvantul „regenerare” incepe să fie folosit de catre sociologi, urbaniști, arhitecți care vedeau în aceste zone neutilizate sau cele industriale un potențial imens în refacere și reînprospătare. Rezolvarea constă în repopularea, reînnoirea economică și a vieții sociale, pentru ca toate acestea să poată fi realizate este nevoie de un catalizator. Acesta își face prezența odată cu adoptarea conceptului de stadion care reprezintă structura capabilă de a-și asuma acest rol.

Acesta, însă singur nu poate transforma o zona defavorizată, trebuie să fie parte a unui plan care să atragă investitori din punct de vedere comercial și recreațional, dar cel mai important să atragă oameni. Stadionul trebuie integrat într-un cartier, district sau oraș, adică intr-un context.

Soluția a fost de succes, stadioanele comerciale au avut randament în exploatarea potențialului oferit de zonele propuse; au reușit să îndeplinească cerințele economice și tehnologice, concentrându-se astfel în aceste facilități capabile să deservească scopul principal, scopul de a oferi servici și activități sportive, într-un mediu protejat și confortabil.

Acoperișurile mobile, tribunele și terenurile destinate activitățiilor sportive sunt elementele de bază ale acestei generații de noi facilități multifuncționale și flexibile, capabile să se transforme rapid pentru a oferi o configurație optimă și maximum de confort indiferent de evenimente, fie sportive sau non-sportive. Stadionul este acum deschis spre marketing și spre comunicare, își fac prezența: boxe destinate reprezentanților oficiali, săli de conferințe și zone ospitaliere care fac parte din stadion.

Transformările suprafețelor utile în saloane pentru sponsori și zone mass-media concepute astfel încât să sporească transmisiuni live de televiziune și radio, pentru a ajunge la standardele în conformitate.

Santiago Bernabeu Stadium – Madrid, Spania – inaugurat în anul 1947, ultima renovare în anul 2011

Stadionul Olimpic din Londra – Anglia, construit în anul 2011

În acest fel, stadioanele atrag mulți vizitatori pe tot parcursul anului și se transformă în noi embleme urbane, uneori capabile de a acționa ca un catalizator pentru procesele care vizează reabilitarea zonelor și cartierelor aflate în proximitatea acestora.

În ultimii ani, stadioane au jucat un rol important în dezvoltarea spațiului urban acestea fiind surprinse ca o reacție comună la un dublu efect legat de o mare popularitate ale evenimentelor sportive, cele mai importante fiind transmise prin TV, radio și Internet.

În primul rând scopul de a preveni reducerea de spectatori, similară cu cea care a avut loc la sfârșitul anilor `50, stadioane trebuie să ofere spectatorilor experiențe unice și irepetabile, oferind o gamă largă de facilități și o siguranță optimă, de asemenea, în afara instituției și în proximitatea acesteia. În al doilea rând, stadioanele devin un centru de interes și in afara desfășurării evenimentelor sportive.

Stadioanele reprezintă acum centre de atracție, sunt clasificate de către asociațile competente prin adoptarea standardelor de proiectare; datorită acestei clasificări sunt alese orașele care vor găzdui evenimentele sportive naționale și internaționale. Ultimele generați de stadioane sunt concepute de către oameni care sunt conștienți de aceste prevederi și, prin urmare, ele sunt adaptate la arhitectura modernă și tehnologia de înaltă calitate. Rolul lor de icoane urbane, noi puncte de referință ale orașului, sunt ușor de recunoscut peste tot în lume, unele dintre ele devenind chiar simboluri ale orașelor.

Stadionul municipal din Braga – Portugalia, construit în anul 2003

Allianz Arena – Munchen, Germania – construit înanul 2005

II.2. Stadionul ca spațiu delimitat

„Stadionul este un program complex care face orașul și este la rândul său făcut de către oraș.”

-Cătălina Ioniță-

(articol din revista Igloo)

Pornind de la această idee ne dăm seama de rolul important pe care stadionul îl ocupă în viața socială și în activitățile sportive, care astăzi devin tot mai populare la nivel mondial.

Delimitarea spațiului arhitectural generat de stadion se face, de regulă, prin stabilirea arealului propus spre construire și nu în ultimul rând de sfera de influență a acestuia, care o are asupra spațiului înconjurător. O construcție de acest fel poate fi strict legată de infrastructura unui oraș, sau total independentă (exemplu: Alianz arena – Munchen).

În viața orașului stadionul își face prezența ca o unitate strict utilitara decât ca arhitectură; acesta reprezintă un punct de interes, un punct de reper în viața urbană. De acea pentru arhitecți reprezintă o mare provocare reprezentarea estetică și funcțională, pe care vizitatori acestor megastructuri trebuie să le perceapă, pentru a îngelege rolul introvertit al acestei construcții care este parțial independentă de restul infrastructurii orașului, datorită funcțiunilor specifice programului de arhitectură.

Stadioanele sunt locuri urbane prin excelență, în care mulțimea spectatorilor reconstituie într-un spațiu delimitat, societatea actuală, în general, și viața urbană, în special, prin manifestarea ritualurilor contemporane. Astfel stadionul ca incintă, reprezintă un spațiu privat, adaptat la cerințele publicului, și având un maxim de funcțiuni specifice tipului de sport practicat, și, bineînțeles, numărului de spectatori.

Stadionul Olimpic din Londra – Anglia – vedere desfășurată –

Stadionul Olimpic din Londra – Anglia – plan de situație –

II.3. Clasificarea stadioanelor. Elementele componente. Exemple

Stadionul ca arhitectură, forma de bază a stadionului, rămâne foarte similară cu cele ale Antichității (locurile spectatorilor orientate spre o arena). Marea schimbare se face prin înlocuirea materialelor cu unele mai rezistente (beton și oțel), și prin funcțiunile specifice programului de sport adoptat.

Clasificarea stadioanelor se face conform criteriilor de capacitate, securitate și confort; astfel organizațiile competente clasifică stadionul pe categori, acestea fiind înregistrate și marcate pentru viitoarele competiții sportive care pot avea loc.

Clasificarea după capacitate se consideră:

– Mici – dacă au o capacitate a tribunelor sub 5.000 locuri;

– Mijlocii – dacă au o capacitate a tribunelor cuprinsă intre 5.000 și 25.000 de locuri;

– Mari – dacă au o capacitate a tribunelor de peste 25.000 locuri;

– Foarte mari – dacă au o capacitate a tribunelor de peste 50.000 locuri (acestea sunt de regulă stadioanele naționale sau olimpice).

Clasificarea după nivelul de competiție:

-stadioane de categoria I: nivel internațional;

-stadioane de categoria II: nivel național (divizia I);

-stadioane de categoria III: nivel național (divizia 2);

-stadioane de categoria IV: nivel național (divizia 3 si 4).

Aceste criterii se stabilesc de autoritățile competente: FIFA (stadioane de fotbal), IAAF (stadioane cu pistă de atletism și stadioanele olimpice)

Santiago Bernabeu – Madrid, Spania – vestiar –

BC place – Vancouver, Canada, construit în anul 1983

„Stadioanele sunt construcții sportive compuse din cel puțin un teren de sport omologat pentru competiții oficiale și echipat pentru a primi spectatori.

Este alcătuit din:

-incinta de joc (alcatuită din terenul de competiție, accesul la terenul de competiție, împrejmuirea terenului de competiție);

– tribuna, spațiul destinat spectatorilor și aflat în zona imediat exterioară incintei de joc (pe una sau mai multe laturi, în funcție de marimea stadionului), cuprinde locurile pentru privit spectacolul sportiv, circulațiile de acces la acestea (circulațiile interioare) și anexele pentru spectatori;

– echipari pentru servicii suport si instalații tehnologice pentru activitatea sportivă acestea referindu-se la anexele pentru sportivi (vestiare, grupuri sanitare, serviciul medical, alte spații cu funcțiuni specifice) și la instalațiile tehnologice care asigură funcționarea construcției și desfășurarea competiției ( iluminat, transmisii TV, alimentare cu apă) echipari funcționale anexe: terenurile de sport pentru încălzire și antrenament pentru competiții (jocuri și atletism). Aceste terenuri sunt amplasate în imediata apropiere a stadionului propriu-zis”

-Institutul de proiectare și cercetare, tehnica de calcul in construcții-

Pe lângă aceste funcțiuni de bază, stadioanele pun la dispoziție spectatorilor, o gamă largă de servicii accesibile din fiecare sector al stadionului: circulații marcate prin semne convenționale, grupuri sanitare, standuri de catering și răcoritoare, puncte de prim ajutor, săli multimedia, etc.

(fig. 1) Stadionul Național din Beijing – China – construit în anul 2003

(fig. 2) Camp Nou – Barcelona, Spania – construit în anul 1957

Stadionul Național din Beijing (fig.1)

Arhitect: Herzog & de Meuron

Amplasare: Beijing – China

Construit: decembrie 2003

Deschis: martie 2008

Capacitate: 91.000 de locuri

Acest complex întrunește toate cerințele funcționale și tehnice ale unui Stadion Olimpic. Caracteristicile sale ecologice cuprind un sistem de colectare a apei de ploaie, un acoperiș translucid ce asigură lumina naturală necesară peluzei de dedesubt, și un sistem natural, pasiv de ventilație. Deoarece toate facilitățile – restaurante, magazine și toalete – sunt elemente de sine stătătoare, a fost posibilă realizarea stadionului fără o fațadă solidă, închisă, fapt ce permite ventilarea naturală.

Elementele structurale se sprijină unul pe celălalt în mod reciproc și converg către o formațiune asemănătoare unui grilaj, în care sunt integrate fațada, scările și acoperișul – aproape ca un cuib de păsare cu nuielele sale întrețesute. Efectul spațial al stadionului este cu totul inedit și radical, însă, în același timp, simplu și de un caracter aproape arhaic, creând astfel un punct de reper unic.

Camp Nou – FC Barcelona (fig.2)

Arhitect: Francesc Mitjans

Amplasare: Barcelona – China

Construit: martie 1954

Deschis: septembrie 1957

Capacitate: 98,735 de locuri

„Camp Nou” este un stadion de fotbal situat în Barcelona, Spania. Denumirea provine din limba catalană, însemnând „teren (câmp) nou”. Cu o capacitate de 98 735 de locuri este cel mai mare stadion de fotbal din Europa. Stadionul este terenul propriu al echipei FC Barcelona.

Este un model de stadion situat într-o zona centrală a Barcelonei, având intrarea principală pe sud, accesul în stadion se face dinspre zona de parcare.

(fig.3) Alianz Arena – Munchen, Germania – construit în anul 2005

(fig.4) Stadionul Olimpic din Atena – Grecia – renovat în anul 2002

Alianz Arena (fig.3)

Arhitect: Herzog & de Meuron

Amplasare: Munchen – Germania

Construit: octombrie 2002

Deschis: mai 2005

Capacitate: 69.900 de locuri

Principali designeri ai stadionului sunt arhitecți Herzog & de Meuron. Stadionul este proiectat astfel încât intrarea principală se află pe o dală, separată de zona de parcare, care se află la sobsolul stadionului, sub intrarea principală acoperind o suprafață foarte mare, devine cea mai mare parcare subterană din Europa. Acoperișul stadionului este poziționat pe șine metalice care pot fi trase înapoi pentru a oferi protecție împotriva razelor solare în timpul meciului.

Stadionul Olimpic din Atena (fig.4)

Arhitect: Santiago Calatrava

Amplasare: Atena – Grecia

Construit: 1979

Deschis: 1982

Capacitate: 69.618 de locuri

Elementul de spectacol al acestui stadion constă într-o învelitoare proiectată de Santiago Calatrava, aceasta este poziționată pe prese hidraulice, fiind adoptate tehnici inovative în construcția acestui stadion. Acoperișul a fost finalizat la timp pentru deschiderea jocurilor olimpice din 2004. Suprafața de joc este formată din gazon natural așezat pe fâși transversale care includ sisteme de irigare și sisteme de drenaj.

K.V.S.C. înființată în anul 1907 – Cluj Napoca, actualul club de fotbal CFR Cluj

Nadia Comaneci – jocurile olimpice de la Montreal 1976

Dezvoltarea stadioanelor pe teritoriul României

III.1. Istoric. Evoluția spotului și stadioanelor în România

Primele asociații sportive din România a fost înființate la mijlocul secolului al XIX-lea. Una din primele s-a numit „Societatea de dare la semn” (înființată în timpul domniei lui Al. I. Cuza). În primii ani ai secolului al XX-lea s-au extins sporturi precum boxul, ciclismul și mai târziu jocurile de echipă. Primul meci de fotbal s-a jucat la Arad în august 1899 (prima partidă de fotbal oficială din țară, între două echipe locale lângă Uzinele de Vagoane din Arad). Meciul, care s-a desfășurat în perioada tulbure în istoria țării, când Transilvania se afla încă sub dominația Imperiului Austro-Ungar, iar în 1910 a fost înființat primul club de rugby în București. Doi ani mai târziu a fost înființată în capitală Federația Societăților Sportive din România, fiind urmată de înființarea Comitetului Olimpic Român în 1914. Prima instituție de învățământ superior în acest domeniu, Institutul Național de Educație Fizică, și-a deschis porțile în 1923. În perioada dintre cele două războaie mondiale sportivii români au obținut primele victorii în concursurile internaționale.

Oina – sau „hoina” cum i se mai spunea – este caracterizată ca fiind un joc sportiv național pentru români, având, pe pământul românesc, o vechime de cel puțin 6 secole, așa cum menționează cronici care îi subliniază popularitatea de care se bucura printre copii și tineri, printre oșteni și voievozi. Așa, de pildă, aflăm că pe timpul lui Vlaicu Vodă, prin anul 1364, oina se juca pe plaiurile Țării Românești, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A „oina” oile, înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță.

Echipa Dinamo – București , anul 1987

Echipa de Rugby – Universitatea Cluj , anul 1949

La 2 mai 1910 se înființează grupare polisportiva „Tenis Club Roman” (TCR). Aceasta reunea mai multe discipline: sporturi atletice, canotaj, footbal-rugby (denumirea englezească a rugby-ului), fotbal, înot, patinaj, sporturi de iarnă, scrimă, tenis și tir. Culorile noului club erau alb si verde, iar numarul membrilor se apropia de 350. Jocul de rugby avea să apară în cadrul acestui club peste doi-trei ani, printre promotorii acestei discipline numărându-se Grigore Caracostea și Mircea Iconomu.[14] La fel cum s-a întâmplat și cu jocul de fotbal, primele noțiuni legate de rugby, precum și cele dintâi baloane de joc, au fost aduse la București de către tineri români care studiaseră la Paris. Acest proces s-a petrecut pe la începutul secolului al XX-lea.

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Primul concurs organizat de atletism are loc în1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. La atletism, Gabriela Szabó a fost, de asemenea, de trei ori campioană mondială.

Prima participare a României al Jocurile Olimpice a fost în 1900 când a participat doar cu un singur sportiv. Mai apoi, delegația României a fost prezentă la toate edițiile Jocurilor Olimpice începând cu anul 1924, excepție făcând două ediții de vară, cele din 1932 și 1948 și una de iarnă, cea din 1960. România are un palmares de 292 de medalii (din care 86 de aur, 89 de argint și 117 de bronz) câștigate de sportivi la Jocurile Olimpice de vară, de la prima ediție la Paris, 1924 până la ediția Beijing 2008.

Astfel România își face prezența în activitatea sportivă , de la începutul secolului al XX-lea, având un procent în continuă creștere în domeniul dezvotării. Odata cu dezvoltarea activităților sportive, pe teritoriul țării noastre, își fac apariția o serie de stadioane destinate fotbalului, rugby-ului, oinei și atletismului. Sporturile precum: tenisul, handbalul, baschetul și gimnastica fiind organizate în săli, sau terenuri specifice, jocului; deoarece atrag un număr mai redus de spectatori.

(fig.5) Stadionul Republicii – București, inaugurat în anul 1926

(fig.6) Stadionul Ion Moina – Cluj Napoca, inaugurat în anul 1911

Stadioanele din România își fac apariția cu începutul secolului XX, odata cu ele apar sporturile capabile să adune spectatori, și competițile tot mai accentuate și mai populare.

Stadionul Republicii (fig.5) (numit și Stadionul ONEF sau Stadionul ANEF) a fost un stadion din București, amplasat în apropiere de clădirea actuală a Palatului Parlamentului (Casa Poporului).

Stadionul a fost inaugurat la 9 mai 1926, cu ocazia meciului de rugby dintre echipa României și cea a armatei franceze, încheiat cu victoria oaspeților cu scorul de 35-3. Stadionul ONEF a fost proiectat de Horia Creangă și Marcel Iancu, doi dintre cei mai vestiți arhitecți ai vremii, și a fost considerat primul stadion modern din România, fiind primul dotat cu un gazon prevăzut cu sistem de drenaj. 

În timpul războiului, stadionul a fost mistuit de flăcările unui incendiu, însă ulterior a fost reconstruit și redat în folosință, sub numele „Stadionul Republicii”, la 3 septembrie 1948, cu ocazia primei ediții a Campionatelor Internaționale de Atletism ale Republicii Populare Române. Inițial, stadionul avea aproximativ 20.000 de locuri, dar după reconstruire a fost îmbunătățit de mai multe ori, ajungând la o capacitate de peste 40.000 de locuri. Stadionul Republicii a fost al doilea stadion din România care era dotat cu o instalație de nocturnă, dupăStadionul Romcomit din București.

Stadionul „Ion Moina” (fig.6) a fost o arenă sportivă din municipiul Cluj Napoca, inaugurată în anul 1911 ca Stadion Orășenesc. Pe locul acestuia este în prezent situat Stadionul Cluj Arena. Acest stadion constituie prima construcție de acest gen din România.

Prima tribună a Stadionului Orașului a fost confecționată din lemn și avea o capacitate de 1.500 locuri. Sub ea au fost amenajate vestiarele, dar și cămăruțe în care puteau locui fotbaliștii. Inaugurarea oficială a stadionului a avut loc în 1911 când o selecționată a Clujului învingea echipa Galatasaray Istanbul cu scorul de 8-1. După aproape 50 de ani, în 1960 tribuna din lemn a fost mutată la Câmpia Turzii, unde se află și în prezent.

În 1961 a fost inaugurat noul stadion, construit în formă de potcoavă, în cinstea echipei studențești ce folosea arena: „U”. Stadionul Municipal avea o capacitate de 28.000 locuri, clasându-se pe locul 3 în topul arenelor dinRomânia. Timp de 40 de ani nu s-a întamplat nimic deosebit cu stadionul redenumit „Ion Moina” la începutul anilor '90, exceptând poate inaugurarea pistei de atletism din tartan. În 2004 au început lucrările de renovare a arenei însă acestea au fost sistate de către Cosiliul Județean Cluj în 2005, după ce s-au cheltuit 8 miliarde de lei vechi, pentru consolidarea stâlpilor de susținere.

(fig.7) Arena Națională – București, inaugurat în anul 2011

(fig.8) Cluj Arena – fostul stadion Ion Moina, inaugurat în anul 2011

III.2. Stadioane din România. Exemple

Stadionul Național – Arena Națională (fig.7)

Arhitect: Gerkan, Marg und Partner

Amplasare: București – România

Construit: 2008-2011

Deschis: septembrie 2011

Capacitate: 55.600 de locuri

Stadionul are o suprafață de 108.000 m² și o înălțime de șase etaje. Construcția include un garaj subteran cu 200 de locuri de parcare,40 de loje a câte 12 locuri, săli de conferințe și restaurante.

Capacitatea este de 55.600 de spectatori, din care 20.000 la tribuna I și 364 pentru presă, cu pupitre individuale. De asemenea stadionul are 94 de căi de acces, ceea ce permite ca evacuarea spectatorilor să se poată realiza în 20 de minute.

Stadionul Municipal Cluj-Napoca – Cluj Arena (fig.8)

Arhitect: Dico si Tiganas

Amplasare: Cluj Napoca – România

Construit: 2009-2011

Deschis: octombrie 2011

Capacitate: 30.201 de locuri

Probabil cea mai spectaculoasă prezență în peisajul arhitectural al orașului de pe Someș, Cluj Arena se află cu siguranță printre cele mai frumoase proiecte de mari dimensiuni din România. Cluj Arena are șansa de a fi amplasată pe locul vechiului Stadion Municipal, inaugurat în 1911 și reconstruit în 1961, pe axa verde a Clujului paralelă cu râul Someș, de-a lungul căreia se înșiră nenumărate parcuri și terenuri de sport.

Dinamismul sistemului de acoperire a tribunelor – patru învelișuri concave, curbe atât în plan, cât și în vedere, simetrice două câte două, diferite ca înălțime și rotite față de axele terenului de joc este suficient pentru a genera un volum spectaculos, însă arhitecții merg mai departe. Transparența, deschiderea față de mediul natural și față de oraș se realizează prin mijloace multiple, devenind un al doilea nivel de lectură. Promenada din partea superioară a taluzului face legătura între teren și stradă, respectiv parc; ea este deopotrivă un bastion de observare a împrejurimilor și o alee inelară de pe care se privește direct spre suprafața de joc.

(fig. 9) Stadionul Dr. Constantin Rădulescu – Cluj Napoca, inaugurat în 1973

(fig. 10) Stadionul Ilie Oană – Ploiești, inaugurat în anul 2011

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu Cluj-Napoca – Gruia (fig.9)

Arhitect: Dico si Tiganas

Amplasare: Cluj Napoca – România

Construit: 1973

Renovat: 2008

Capacitate: 23.500 de locuri

Stadionul "Dr. Constantin Rădulescu" din Cluj-Napoca este stadionul echipei de fotbal CFR Cluj. Este folosit numai pentru meciuri de fotbal. Are o capacitate de 23.500 de locuri, din care 14.000 acoperite, și beneficiează de instalație de nocturnă din iulie 2007 și de o tabelă de marcaj modernă.

Stadionul Ilie Oană – Ploiești (fig.10)

Arhitect: ALPINE BAU GmbH Austria

Amplasare: Ploiești – România

Construit: 2009 – 2011

Deschis: Septembrie 2011

Capacitate: 15.500 de locuri

Stadionul Ilie Oană este un stadion de fotbal din Ploiești, România. Principalul beneficiar este clubul Petrolul Ploiești. Stadionul a fost reconstruit în perioada 2009–2011 și are o capacitate de 15.500 de locuri pe scaune, toate acoperite.[1] Acesta poate găzdui meciurile primei reprezentative de fotbal deoarece respectă standardele impuse de UEFA.

Stadionul este dotat cu instalație nocturnă de 1600 lucși, tribune acoperite, gazon natural cu instalație de degivrare, acces prin turnicheți, supraveghere video și 2 tabele multimedia 6×4 m.

Gazonul de pe noul stadion „Ilie Oană” are dimensiuni standard 105 metri lungime, 68 de metri lățime, iar suprafața ierbată este de 115 metri lungime și 74 de metri lățime. Sistemul de încălzire al gazonului este după una dintre cele mai moderne tehnologii ale momentului și are 173 de perechi de trasee, fiecare traseu având 210 metri de cablu încălzit. Astfel, pe stadionul inaugurat astăzi se vor putea disputa meciuri în condiții excelente chiar dacă a nins sau temperatura aerului este sub limita înghețului.

Stadionul municipal Alba Iulia – inaugurat în 1982 – vedere spre tribuna I

Stadionul municipal Alba Iulia – vedere spre intrarea principal

Cetatea Carolina Alba Iulia – intrarea spre poarta a IV-a

Adoptarea conceptului de stadion la proiectul personal

Atitudinea personală reflectă voința de a progresa în acest program de arhitectură, datorită posibilităților multiple de generare a formei stadionului, care poate fi ușor adaptată la infrastructura și estetica unui oșas modern.

Alba Iulia reprezintă un oraș cu un trecut istoric impresionant, prin abordarea arhitecturală care persistă și în ziua de azi, prin înfățișarea trecutului, mai exact fac referire la Cetatea Carolina din Alba Iulia care este singurul punct de atracție la nivel național și nu numai.

Doresc ca prin documentarea făcută asupra sportului, și al stadionelor, să revitalizez orașul, prin transformarea zonei „stadion-cetate” într-un nou pol de interes public și sportiv. Pentru ca această transformare să poata avea loc este nevoie de o abordare estetică și funcțională contemporană, și adaptată la cerințelor și normelor de proiectare în vigoare.

În viața socială a orașului este nevoie de mai multe instituții și obiective turistice care să satisfacă nevoile de cunoaștere și recunoaștere a valorilor existente. Având un pol de interes venit din trecut, și unul din prezent, societatea poate face diferența între progresul constructiv, economic și cel cultural.

Prim element de concept vreau să evindențiez, „zona verde” care involuntar face referire la activități sportive, aceasta trebuie să existe din abundența, în proximitatea unui astfel de complex; aceasta transmite vizitatorului dorința de a adera la sport și relaxare. Orașele mari se confruntă cu lipsa acestor spații, însă nevoia este din ce în ce mai mare, iar soluția constă în adoptarea spațiilor verzi și a complexurilor sportive care inspiră spre relaxare și sănătate.

Pe situl propus își face prezența un complex sportiv care datează din anul 1982, care astăzi este lipsit de valoare și interes public. Activitățile sportive fiind tot mai reduse la număr induce nevoia de modernizare și de regenerare a zonei, aceasta având un mare potențial de dezvoltare strict pentru activități sportive având în vedere faptul că în apropierea zonei există câteva ansambluri cu caracter sportiv.Îmbinarea dintre zona verde și cea destinată sportului face ca viitorul complex să ia proprietățile unui „hibrid” care marchează zona de interes, astfel introdusă în țesutul urban devine un punct de interes local și național.

Oricare ar fi următoarea „generație”, stadionul este o mare provocare arhitecturală și fiecare concept este un pas nou în procesul de evoluție.

Adrian Mutu – Echipa Națională de Fotbal

Jocurile Olimpice – proba 4x400m ștafetă feminină

Concluzii

Încă din antichitate sportul era considerat ca fiind o atracție, de către populație, acesta fiind inspirat de personajele mitice. Mai târziu se face referire la sport ca fiind o sursă de divertisment, de distracție.

Sportul este o activitate ce implică abilitățile umane de bază, fizice și mentale; acesta urmărește îmbunătățirea acestor abilități.

Odata cu apariția sportului, ca activitate comună, apre conceptul de „arenă” care constituie intermediul de desfășurare pentru activitățile sportive. Principala activitate a unui stadion se referă la sport prin excelența acestuia în timp de a progresa și de a se perfecționa.

Din cele mai vechi timpuri stadioanele reprezintă un punct de interes în viața socială și pe măsură ce devin tot mai populare acestea se dezvoltă tot mai mult: funcțional, tehnologic și estetic.

Unele incidente cauzate pe stadioane duc la îmbunătățirea siguranței și protecției acestora prin adoptarea unor norme de proiectare.Pe măsură ce dezvoltarea stadionului oferă un spațiu mai deschis,se introduc activități complementare programului sportiv; astfel devine un centru primitor și înafara activităti de bază.

După anii `90 stadioanele suferă o transformare foarte mare în arhitectură; arhitecții fiind liberi să aleagă modul de abordare a formei și a funcțiunilor. Materialele folosite provin din urma unui proces tehnologic mai avansat, astfel oferă o mai mare varietate de forme și abordări arhitecturale.

În România activitățile cu caracter sportiv merg în aceași linie cu sportul la nivel mondial, astfel stadioanele sunt construite la cele mai înalte standarde și pot găzdui competiții de amploare.

Progresul se face simțit în România prin dorința de a construi facilități cu caracter sportiv care pe lângă programul de bază aduc un plus în economie și un aspect plăcut în viața urbană și cea socială.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Aurel Barbu, Tiberiu Stama – „File din istoria rugbiului românesc” – Editura Consiliului

INS România „Anuarul statistic al României 2006”, publicat în anul 2006

Dumitru Manoileanu – „Rugby. Mică enciclopedie” – Editura Sport-Turism, București, 1982

„Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România”, editura Aramis, anul 2002

„Fotbal de la A la Z –Fotbalul mondial de-a lungul anilor ” Editura: Sport-Turism, anul 1988

Institul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI – Sport

 Național pentru Educație Fizică și Sport, București, 1969.

Rod Sheard, „THE STADIUM ARCHITECTURE FOR THE NEW GLOBAL CULTURE” 2003

Articole:

Anca Alexe (6 ianuarie 2007). „Fost Simbol”. Jurnalul Național

Institutul de proiectare și cercetare, tehnica de calcul in construcții

Oficiul Național de Educație Fizică, ANEF

Cătălina Ioniță – (articol din revista Igloo)

Pagini web:

http://www.calatrava.com

home

http://www.herzogdemeuron.com

http://metropotam.ro/La-zi/Cei-mai-renumiti-10-sportivi-romani-art4772066025/

http://www.archdaily.com/247935/london-olympic-stadium-populous/plan-561/

http://www.worldstadiums.com/stadium_menu/architecture/historic_stadiums.shtml

http://ro.wikipedia.org/wiki/Stadionul_Cluj_Arena

http://www.igloo.ro/articole/stadioane/

http://www.istoriafotbalului.go.ro/

http://www.mufcbr.com/old-trafford

http://www.unionleader.com

http://www.descopera.ro/sporturi/

Accueil

http://worldalldetails.com

http://www.rugby.ro/

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Aurel Barbu, Tiberiu Stama – „File din istoria rugbiului românesc” – Editura Consiliului

INS România „Anuarul statistic al României 2006”, publicat în anul 2006

Dumitru Manoileanu – „Rugby. Mică enciclopedie” – Editura Sport-Turism, București, 1982

„Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România”, editura Aramis, anul 2002

„Fotbal de la A la Z –Fotbalul mondial de-a lungul anilor ” Editura: Sport-Turism, anul 1988

Institul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI – Sport

 Național pentru Educație Fizică și Sport, București, 1969.

Rod Sheard, „THE STADIUM ARCHITECTURE FOR THE NEW GLOBAL CULTURE” 2003

Articole:

Anca Alexe (6 ianuarie 2007). „Fost Simbol”. Jurnalul Național

Institutul de proiectare și cercetare, tehnica de calcul in construcții

Oficiul Național de Educație Fizică, ANEF

Cătălina Ioniță – (articol din revista Igloo)

Pagini web:

http://www.calatrava.com

home

http://www.herzogdemeuron.com

http://metropotam.ro/La-zi/Cei-mai-renumiti-10-sportivi-romani-art4772066025/

http://www.archdaily.com/247935/london-olympic-stadium-populous/plan-561/

http://www.worldstadiums.com/stadium_menu/architecture/historic_stadiums.shtml

http://ro.wikipedia.org/wiki/Stadionul_Cluj_Arena

http://www.igloo.ro/articole/stadioane/

http://www.istoriafotbalului.go.ro/

http://www.mufcbr.com/old-trafford

http://www.unionleader.com

http://www.descopera.ro/sporturi/

Accueil

http://worldalldetails.com

http://www.rugby.ro/