Procedee Specifice Auto Apararii In Judo

Kodokan Goshin Jitsu No Kata sa creat în 1956 de către un grup de lucru pentru a actualiza kata-surile Kodokan-ului mai vechi cu formele moderne de autoapărare. El este influențat puternic de viziunea lui Kenji Tomiki, unul din elevii profesorului Kano, ce a studiat și Aikido sub îndrumare fondatorului acestuia O Sensei Morihei Ueshiba.

Kodokan Goshin Jitsu No Kata conține 21 de tehnici împotriva unui atacator. Se împarte în două seturi ne înarmate și trei seturi cu arme. Primele șapte tehnici sunt împotriva unui atac din apropiere iar următoarele cinci sunt împotriva atacurilor de braț și picior. După aceea, există trei atacuri cu cuțit, trei atacuri cu baston și trei atacuri cu pistol. Tehnicile de aici nu pot fi utilizate cu deplin succes în situații practice de luptă liberă, dar se învață acest Kata deoarece tehnicile sunt un bun exercițiu instructiv educativ pentru tehnici avansate ce se învață ulterior în practica de către gradele mari. Practicându-se regulat acest Kata, creste viteza de atac și reflexele iar reacțiile se ascut pentru a răspunde prompt și corect oricărui atac. În cele din urmă, acest Kata poate fi practicat cu arme reale fără a se provoca rănirii.

Ceea ce deosebește acest Kata de celelalte Kata-suri din Judo este intenția de bază care în acest Kata este diferită decât în celelalte Kata ale Judo-ului, prin simplu fapt că aceasta este o formă de auto apărare, cu intenția comună din partea ambilor participanți de a-și rănit inamicul. Din acest motiv este predat și se exersează doar de gradele mari în cadrul practicii Judo-ul tradițional. În timp ce acțiunile de atac sunt ușor de controlat, astfel încât atacatorul să nu fie rănit, acțiunile de apărare pot fi ușor modificate pentru a neutraliza atacatorul. Este important să înțelegem că toate tehnicile din acest Kata sunt în concordanță cu principiile de bază fundamentale în Judo ( Calea Supleții ).

Este firesc a se prezenta cu titlu informativ numele tuturor celor opt Kata-suri de Judo din cadrul Kodokan-ului, pentru un studiu individual ulterior făcut de fiecare practicant în parte. Primele trei sunt prezentate și prin poze, acestea fiind utile prezentei lucrării.

Aceste Kata-suri sunt :

Kodokan Goshin Jitsu No Kata : forma de auto apărare

Kodokan Naghe No Kata : forma de aruncări, proiectări și de secerări

Kodokan Katame No Kata : forma de fixări, strangulări și de imobilizări

Kodokan Kime No Kata : forma energetică

Kodokan Ju No Kata : forma supleți

Kodokan Itsutsu No Kata : cele cinci forme

Kodokan Koshiki No Kata : formă antică și tradiționala de execuție a procedeelor

Kodokan Gonosen No Kata : formă de contra atacuri

În cele ce urmează se prezintă pe scurt setul de procedee cuprins în actualul KODOKAN GOSHIN JITSU NO KATA cu denumirile specifice aferente din literatura de specialitate, prezentarea fiind făcută prin poze :

Unarmed Close In Attacks by Holding – Prize fără armă din apropiere

Figura nr.2.1. Ryote dori – two hand hold : Priză cu ținerea ambelor mâinii

Figura 2.2 Hidari eri dori – left lapel hold : Priză de reverul stâng

Figura 2.3 Migi eri dori – right lapel hold : Priză de reverul drept

Figura 2.4 Kata ude dori – single hand hold : Priză de o singură mână

Figura 2.5 Ushiro eri dori – back collar hold : Priză de rever din spate

Figura 2.6. Ushiro jime – rear choke : Strangulare din spate

Figura 2.7. Kakae dori – rear seizure : Priză din spate peste brațe

Unarmed Attack at a Distance – Atac ne înarmat de la distanță

Figura 2.8 Naname uchi – slanting strike : Croșeu

Figura 2.9 Ago tsuki – uppercut : Upercut

Figura 2.10 Gammen tsuki – thrust punch or jab : Directă din față

Figura 2.11 Mae geri – front kick : Lovitură de picior frontală

Figura 2.12 Yoko geri – side kick : Lovitură de picior laterala

Armed Attack – Knife Atacuri armate cu cuțit

Figura 2.13 Tsukkake – close in thrust Împungere din apropiere

Figura 2.14 Choku zuki – straight thrust Împunge directa din distanță

Figura 2.15 Naname zuki – slanting stab Împungere obligă ( la carotidă )

Armed Attack – Stick Atacuri armate cu baston

Figura 2.16 Furiage – upswing against a stick lovitură laterală descendentă de baston

Figura 2.17 Furioroshi – downswing against a stick împungere din fata cu bastonul

Figura 2.18 Morote zuke – two hand thrust împungere cu două mâini

Armed Attack – Gun atacuri armate cu pistolul

Figura 2.19 Shomen zuke – pistol held to abdomen pistolul ținut la nivelul abdomenului

Figura 2.20 Koshi gamae – pistol at side pistolul ținut lateral

Figura 2.21 Haimen zuke – pistol against the back – pistol ținut la spate

Trebuie precizat că actuala lucrare își are ca scop studiul Goshin Jitsu în situații cât mai generale și mai diverse și nu studiul Kata-sului de la Kodokan-ul, de aceea nu se explicitează tehnicile prezentate în poze, totuși se vor face observații constructive.

Deoarece sa prezentat Goshin Jitsu No Kata considerăm că este util pentru a se prezenta tot succint și celelalte două Kata-suri majore ale judo-ului actual și anume Naghe No Kata și Katame No Kata, forma lor fiind conformă cu tradiția Judo-ului. Aceste doua Kata-suri tradiționale din Judo care se cer în programa de examinare pentru gradele superioare, sunt Kata-suri ce sunt un bun educativ pentru dezvoltarea capacității de luptă a militarilor.

Naghe no kata avand cele cinci grupe de procedee

katame no kata cu cele trei grupe de procedee

Un aspect de importanță capitală în auto apărare este simplitatea cu care se deprinde un anumit procedeu și element tehnic, militarul trebuind să depună cât mai puțin timp și efort pentru învățare, perfecționare, consolidare și asimilare în memoria musculară. Dacă în sport de exemplu pentru a stăpâni tehnica Ipon Seoi Naghe ( rotirea se face în plan vertical ) este necesar un timp de trei – cinci ani cu antrenamente asidue, zilnice și constante pe această temă, militarul poate să asimileze o tehnică asemănătoare “ UDE KIME NAGE “ cu toate variantele ei ( rotirea se face în plan oblig ) în numai o ședință de pregătire. Această tehnica “ UDE KIME NAGE “ era folosită adesea pe câmpurile de luptă medievale și este strămoșul tehnici de azi pe care noi o știm ca Ipon Seoi Naghe.

“ UDE KIME NAGE “ se poate folosi cu ușurință împotriva unor atacuri variate ( de exemplu apărare contra loviturilor de sabie, topor, satâr, cuțit, etc. ) fără prea mari eforturi așa cum se execută pe câmpul de luptă în vechime și se execută și acum în Aiki-Jistu și în Aikido :

Figura 2.23 ude kime naghe

Un alt aspect de importanță capitală al tehnicilor de Goshin Jitsu este dezarmarea atacatorului luându-se arma pentru a fi folosită împotriva lui, sau după caz aruncarea armei într-un loc greu accesibil acestuia. Acest principiu este exemplificat excelent de tehnica Sode Tsurikomi Goshi – Aruncarea prin tracțiune și ridicare prezentată mai jos (tehnica este interzisă în competiții) fiind una dintre cele mai periculoase tehnici, chiar dacă adversarul este protejat (asigurat) în timpul încărcării și căderii și în plus “știe să cadă “. Tehnica se poate efectua cu succes împotriva unui agresor înarmat cu arme lungi agricole și genistice . În plus tehnica prezentată duce la dezarmarea de către militar a agresorului și crearea de spațiu de jur împrejur pentru a se proteja de ceilalți agresori.

Ca regulă de bază în Goshin Jitsu este aceea că militarul acționează împotriva unui grup de agresori neomogen, deosebit de violenți ce atacă simultan și variat având diverse condiții de luptă, mijloace și dotări tehnico – tactice.

Prezentăm aici doua variante ale aceluiași procedeu executate în diferite situații :

Figura 2.24 sode tsurikomi goshi

Varianta 1

Varianta 2

Detalii despre cum se alege o anumită variantă de procedeu tehnic se găsesc în partea practică.

2.2. Studiul asupra deplasărilor, prizelor și dezechilibrărilor în luptă

Observație importantă : întotdeauna în Tehnica de Auto Apărare (Goshin Jitsu) procedeele tehnice se execută pentru apărarea contra mai multor adversarii ce sunt de regulă înarmați. Doar în disciplina sportivă și olimpică Judo procedeele tehnice se execută împotriva doar a unui adversar în sistem competițional arbitrat. Trebuie amintit sfatul dat de O Sensei Morihei Ueshiba studenților săi și anume “ Gândiți-vă că țineți o sabie în mână, tehnicile cu mâna goala sunt la fel ca cele de sabie …. Tăiați cu mâna “ . De aici provine și eficiență superioară , Marțială a procedeelor de Auto Apărare din Goshin Jitsu. Întotdeauna trebuie luat locul adversarului din spațiu liber pe care îl eliberează prin atac, deoarece acolo este un loc sigur și ne atacabil, însă în acel loc nu se poate sta mai mult de o secundă deoarece ceilalți agresori îl vor ataca imediat.

Deplasările, prizele și dezechilibrările prin natura lor cât și prin aplicabilitatea lor nu se pot studia separat, iar legătura dintre ele este scoaterea din echilibru a adversarului, lucru ce este indispensabil reușitei oricărei acțiuni .

Printr-o simplă deplasare se realizează nu numai modificarea distantelor și a unghiurilor față de adversari (prin apropiere sau depărtare de agresor) dar și prinderea și dezechilibrarea acestuia prin simpla modificare a centrului de greutate al luptei (Baricentrul luptei).

Este de remarcat un fapt deosebit de important și anume că participantul la luptă cu masa mai mică se mișcă mai mult în timp ce participantul la luptă cu masa mai mare se mișcă mai puțin.

Deplasările se execută mereu circular și sincron atât militarul cât și agresorul se mișcă în sens orar (sens negativ) sau antiorar (sens pozitiv denumit în matematică și sens trigonometric). Aceste deplasări se execută mereu în armonie cu teoria celor cinci elemente și a celor opt trigrame.

Deplasările prin natura lor sunt temelia oricăror acțiuni ulterioare de apărare sau atac dar și un bun și eficient mijloc practico – metodic de a îmbunații calitățile de luptă ale militarilor împreună cu condiția fizică a acestora. Nu trebuie să uităm ca boxerii alocă aproximativ 40 % din timpul pregătiri lor studiului și perfecționării deplasărilor prin așa numitul “Foot Work – Joc de Picioare“ sau ceea ce se numește în Artele Marțiale “Box cu Umbra”.

Desigur că odată cu deplasările se pot executa prize și dezechilibrări ale adversarului, tipurile de priză fiind extrem de variate (ne rezumându-se doar la variantele clasice sportive Shizen-Hontai (poziția naturală) și Jigotai (poziția joasă )) și sunt pe principiul “ cel mai apropiat segment al militarului prinde cel mai apropiat segment al agresorului ” priza putându-se face chiar și pe arme. Din cauza multitudinii de variante a prizelor de ordinul miilor) nu se prezintă detaliat în prezenta lucrare fiecare tip de priză în parte, însă în poza de mai jos este prezentată poziția corectă a picioarelor având maximul de stabilitate în cele două poziții.

Fig 2.25 poziția corectă a picioarelor având maximul de stabilitate în luptă

Trebuie să precizăm că în urma studiului efectuat asupra tuturor deplasărilor din luptă a rezultat că acestea sunt comune în toate disciplinele sportive. Aceste deplasări se efectuează prin toate tipurile de pași cunoscuții în sport (pas sărit, pas săltat, pas adăugat, mers normal, pas pivot, eschivă laterală, translație, etc ), acesta fiind motivul pentru care nu insistăm asupra domeniului ce este uzual. Prezentăm doar prin poză pasul triunghiular ce este specific Auto Apărării militare.

Fig. 2.26 pasul triunghiular

O observație ce rezultă din cercetarea tehnicilor și a procedeelor din Judo este aceea că în sport garda este de obicei pe partea dreaptă( mâna puternica în față) cu mâinile ridicare pentru a putea lua rapid o priză asupra reverului bluzei kimono-ului adversarului (garda pe partea dreaptă fiind o gardă ofensivă), însă în situații de luptă reală mâna dreaptă stă în spate pentru a proteja și pentru a lovii puternic, iar mâna stângă stă în față pentru a incomoda, prinde și agăța ( garda pe partea stângă fiind o gardă defensivă ) totuși brațele nu se țin ridicate ci se țin întinse pe lângă corp pentru a nu trezi suspiciuni.

În situație de luptă reală cu care se confruntă militari nu există gardă fizică deoarece acesta trădează o stare de vigilență, agitație, nervozitate, stres și nesiguranță ducând la un eșec rapid și nedorit, garda fiind doar un concept pur mental.

De aceea militarul va adopta poziția naturală și firească cu brațele pe lângă corp și picioarele depărtate pe lățimea umerilor stând mereu în lateralul agresorului expunându-si doar o parte a corpului posibilelor atacuri ce vin din parte lui. În momentul apariției atacului din partea agresorului militarul se va deplasa cât mai în lateral spate cu putință pentru o abordare eficientă a situației nou create.

Din acest caz rezultă în luptă următoarele tipuri de gardă :

Gardă închisă defensivă în care ambii adversari au mâna stângă în față, fiind și cel mai uzual caz în sporturile de combat.

Gardă închisă ofensivă în care ambii adversari au mâna dreaptă în față (caz special în Judo-ul sportiv deoarece mâna dreaptă puternică prinde prima). Acest caz este folosit îndeosebi de maeștrii în lupta cu schimb de loviturii cu sau fără arme (de exemplu stilurile de Arte Marțiale Indo – Chineze ce nu au fost popularizate în masă și transformate în sporturi).

Gardă deschisă ofensivă sau defensiva în funcție de cine primește atacul. Este garda falsă folosită mereu în capcane în care un adversar are mâna dreaptă în față și celălalt are mâna stângă în față. Cazul este foarte riscant pentru auto apărarea proprie dar este cel mai des folosit împotriva reprezentanților legii în lupta de stradă prin deplasării înșelătoare și schimbarea bruscă a gărzii, urmat apoi de atacuri și contra atacuri deosebit de violente.

O componentă importantă a Auto Apărării este îmbrăcămintea asupra căreia se pot face diverse prize . Se cunoaște că toți sportivii practicanți de Judo au probleme tehnico tactice deosebite în cadrul întrecerilor amicale cu colegii lor de la lupte libere și greco-romane deoarece aceștia nu poartă kimonou.

În situați concrete militarii întâlnesc agresori cu o vestimentație sumară, precară, subțire și nerezistentă. Dacă militarul se încăpățânează să ia priză de rever când acesta lipsește va rezulta un eșec. Pentru aceasta recomandam în urma studiului și a cercetării efectuate ca militarii să fie instruiți în cadrul ședințelor de pregătire tehnico – tactică cum să acționeze în ambele cazuri și anume în cazul favorabil unde sunt prezente haine rezistente la împingeri și tracțiuni repetate ( caz existent în general iarna ), dar și în cazul nefavorabil când haine sunt nerezistente sau lipsesc ( caz existent vara )

În cazul nefavorabil ca regulă generală se prinde încheietura sau articulația de dedesubt sau de deasupra reducându-se mobilitatea ei. În loc de rever se prinde ceafa, în loc de centură se prinde șoldul cu mâna, în loc de mâneca hainei se prinde cotul de sus în jos ținând degetul mare în partea opusă celorlalte patru degete, în loc de manșeta hainei se prinde încheietura mâini astfel încât acesta să nu se mai poată mișca și roti, în loc de priză pe piciorul pantalonului se prinde piciorul prin spatele genunchiului având tot degetul mare pe direcția opusă celorlalte patru degete, în loc de tivul pantalonului se prinde glezna, etc…

Un tip special de dezechilibrare este cel fără contact fizic, dezechilibrarea agresorului făcându-se doar prin deplasarea militarului în zonele incomode ale atacatorului iar acesta se auto dezechilibrează așa cum militarul dorește.

În Judo-ul sportiv în general se deplasează și se dezechilibrează din prize simultan și reciproc pe direcțiile de deplasare. Aceste direcții de deplasare pot fii însumate în Roza Vânturilor, direcția Nord fiind cea din care vine atacul.

Fig 2.27 Roza Vânturilor

Mai jos este prezentat un tabel în care sunt precizate direcțiile și unghiurile de luptă, unghiurile fiind date standard în grade hexa zecimale. Cunoașterea exactă a unghiurilor și a distanțelor este utilă pentru maximizarea reușitei știindu-se că rezultanta forțelor e maximă atunci când produsul scalar al cestora este perpendicular pe țintă.

Tot odată cu deplasările apare și dezechilibrarea adversarului ce totdeauna se realizează pe direcția de deplasare a atacatorului ( acest amănunt este util în contra atacarea de către militar a acțiunilor de dezechilibrare – proiectare executate de agresor prin intuirea direcției de deplasare și a executări pasului pivot ), dezechilibrări ce apar prin împingeri , tracțiuni, smuciri dar și din simplul fapt că nu mai există priză și contact cu acesta.

Această din urmă dezechilibrare ( dezechilibrarea fără priză asupra adversarului ) este de fapt o auto dezechilibrare și este cel mai surprinzător procedeu din tehnica dezechilibrării, făcându-se prin intrarea în zone incomode din “spațiul intim” al adversarului. Mulți practicanți de Judo, în general începători, se echilibrează cu ajutorul corpului adversarului, proptindu-se de acesta, având centrul de greutate în afara poligonului de susținere, dar o dispariție subită și subtilă de moment al adversarului îl face să cadă singur și fără vreun procedeu tehnic vizibil.

Lipsa atacului este considerat în orice Artă Marțială cel mai sigur mijloc de apărare dar și cel mai eficient și periculos atac, aceasta fiind arma supremă pe care doar marii maeștri o stăpânesc.

Așa cum se observă din poza de mai jos partea îngroșată a tălpii este cea pe care se sprijină corpul la un moment dat. Acest fapt trebuie imediat observat și valorificat de către militari deoarece agresorul fiind ieșit din echilibru se doboară cu un minim de efort. Observarea adversarului și a dezechilibrării acestuia se face printr-o privire difuză asupra umerilor și nu prin privire directă asupra picioarelor, aceasta din urmă ducând la eșec total.

Acest sistem de dezechilibrări se numește HAPO KUZUSHI ceea ce înseamnă Cele Opt Direcții de Dezechilibru, fiind comun tuturor Artelor Marțiale, trebuindu-se face o observație importantă și anume că dezechilibrarea făcându-se mereu în sens orar (negativ).

Fig 2.28 HAPO KUZUSHI Cele opt directii de dezechilibrare

Figura nr. 2.29 Reducerea suprafeței de susținere a tălpilor in dezechilibrare

Privirea nu se focalizează pe un anumit segment al agresorului, sector din spațiul de luptă ci se realizează printr-o privire difuză în centul de masă al luptei ( cazul general cu mai mulți agresori ) sau în zona plexul solar al unicului agresor ( cazul particular de bază ), observarea dezechilibrării se face privind linia umerilor.

De exemplu dacă agresorul este dezechilibrat în față pe direcția sud, militarul poate aplica o tehnica de Uki Otoshi (Aruncarea Plutită) chiar dacă agresorul este mult mai mare și bine pregătit fizic decât el. Este o greșeală fatală de a încerca o tehnică de Morote Gari de exemplu pe această dezechilibrare.

Fig 2.30 Uki Otoshi (Aruncarea Plutită)

În partea aplicativă principala grije a militarului este ca în confruntările cu mai mulți agresori (cazul cel mai frecvent și general) să nu fie depășit numeric, tehnico – tactic și strategic, să aibă inițiativa, elementul surpriză, cât și posibilitatea de repliere în caz de pericol. Acest lucru se realizează în special prin deplasări dar și prin interpunerea de elemente din mediu ce sunt neutre combatanților dar ce se pot folosi favorabil astfel încât integritatea sa să nu aibă de suferit.

Enumerăm câteva elemente din mediu de luptă ce pot fi folosite util cu inteligență : pomi, stâlpii, balustrade, pereți, gropi, șanțuri, etc

Observație de importanță majoră : Studiul continuu al deplasărilor cu parteneri în situați reale de luptă duce la o mai bună coordonare și tehnicitate a acțiunilor de luptă cât și micșorează durata de pregătire instruire a militarilor.

2.3 Despre distantă în luptă

Distanța în luptă este un element vital reușitei și supraviețuiri în conflict. În artele marțiale japoneze se numește MA AI în traducere simplă "interval". Termenul se referă strict la spațiul dintre adversarii aflați în luptă, fiind în mod oficial "distanța de angajament"

Acesta este un concept complex în care se încorporează nu numai distanța fizică în metri dintre adversari la care de adaugă de asemenea și timpul necesar parcurgerii distanței, unghiul și ritmul de atac. Acesta este în mod specific poziția exactă de la care un adversar poate lovi pe altul după ce a luat în considerare elementele de mai sus. De exemplu un adversar mai rapid stă mai departe decât unul mai lent.

Este ideal pentru un adversar de a menține o distanță de luptă optimă pentru el blocându-și adversarul în același timp ca să-și optimizeze distanța de luptă, acesta neputând lovii. Explicit aceasta înseamnă ca un oponent poate lovii înainte ca adversarul să poată reacționa pentru contra ataca. Sunt excluse variantele de lovituri simultane de tipul “ cine e mai tare rezistă ” sau să lovești fără să poți să reacționezi în apărare.

În esență Ma Ai are o interpretare mai specifică. În termeni fizici referă la distanța efectivă menținută între adversari, aceasta fiind de trei tipuri :

Distanta mare Toma Ma: lungimea brațului adversarului împreună cu lungimea armei sale nu te poate ajunge pentru a te atinge. Pentru a te lovii adversarul trebuie să se deplaseze către tine, iar persoana atacată se poate doar deplasa pentru a evita atacul.

Distanta mijlocie Uchi Ma supranumită “distanța un picior, o mână, o sabie “ este distanta din care adversarul te poate atinge doar prin simpla întindere a mâini, piciorului sau a armei. Este distanta din care trebuie să lovești.

Distanta scurtă Chika Ma este distanța mică în care se poate ajunge cu ușurință adversarul, dar și adversarul tău, de asemenea te poate ajunge cu ușurință. Adversarul te poate atinge doar dacă se strânge ( de exemplu distanta de lovire cu cotul, capul sau genunchiul ).

Explicații :

În distanța mare To Ma există o marjă mică de timp ce permite o reacție lejeră de apărare împotriva atacului unui adversar.

Distanta mijlocie Uchi Ma este egală cu distanța de un pas pentru a lovii. Acesta măsoară aproximativ doi metri între adversari, fiind nevoie de un pas pentru a lovii. În mod normal, cele mai multe tehnici sunt inițiate din această distanță.

În distanta mijlocie Uchi Ma nu există aproape nici o marjă de timp ce permite o reacție de apărare împotriva atacului unui adversar, astfel că la această distanță atenția trebuie să rămână intactă și într-o permanentă alertă, răspunsul de apărare și contra atac trebuind făcut simultan din reflex.

În distanța scurtă Chika Ma chiar dacă se monitorizează permanent acțiunile adversarului trebuie lovit pe anticipație preventiv, timpul fiind mai scurt decât feed back-ul mental necesar pentru o reacție logică si controlata din reflex.

În termeni de timp, distanta se referă la momentele de anulare a gândirii conștiente manifestate de mintea adversarului. Aceste lacune de moment ale minții se numesc interval mental. Deși distanța fizică dintre adversarii poate fi reciproc avantajoasă ( cazul rar ) sau avantajoasă numai unui singur luptător ( cazul cel mai general ), intervalul mental de reacție deținut de luptător stabilește cine va avea avantajul decisiv. Există cazuri în care maeștri deși se află în distanță defavorabilă au intervalul mental de reacție mai bun și astfel câștigă confruntarea.

2.4 Aspecte privind tehnicile de cădere și de rostogolire

Nu se poate concepe deplasarea, priza si dezechilibrarea fără tehnica căderii și a rostogolirii însă aceasta trebuie studiata în capitol separat.

Însăși căderea și rostogolirea sunt deplasării uzuale pe câmpul de luptă.

În general termenul de școala căderi este mult prea vag pentru a descrie cu exactitate ceea ce vrea să spună. Acest capitol tehnic se compune din doua părți principale : tehnica rostogolirii care este net superioară fiind prezentă cu precădere în școlile de Aikido și Aiki Jitsu și tehnica impactului cu solul când se aterizează printr-o surpare bruscă ajungându-se la sol cu propriul corp pe toata lungimea lui pentru a diminua forța de impact asupra corpului. Desigur ambele capitole au ca subcapitol obligatoriu bătaia cu palma și antebrațul asupra solului, aceasta putându-se face și cu ambele brațe.

Trebuie făcute următoarele observații extrem de importante :

Rostogolirile complete se fac în general în plan vertical – sagital și se pot executa doar dacă militarul nu are raniță.

Căderile se fac numai în plan frontal și lateral și se pot executa bine chiar și cu ranița.

Un tip aparte de tehnici sunt acelea în care militarul echipat și cu raniță trebuie să improvizeze acțiunile motrice pe moment și anume când dintr-o cădere se trece într-o rostogolire sau dintr-o rostogolire se trece într-o cădere.

În Goshin Jitsu căderile și rostogolirile se execută în general cu arme peste un obstacol mobil. Din acest motiv la începuturi când se învață de către practicanți scoală căderilor și a rostogolirilor aceasta trebuie însușita temeinic, teoretic cât și practic iar aceste deprinderi odată stăpânite au avantajul că nu se mai pierd nici o dată.

Cea mai mare parte dintre tehnicile care se execută în teatrele de operațiuni sunt rostogolirile și sărituri peste obstacole pe suprafețe denivelate sau dificile (parapeți, bolovani, pante, gropi, trepte, etc…) și nu cu cădere bruscă pe suprafețe plane moi, tehnicile executându-se în toate cele 16 puncte cardinale prezentate anterior.

Un tip aparte de rostogoliri în plan lateral pe verticală sunt folosite pentru a escalada zone mai greu accesibile. De exemplu pentru a escalada un parapet se procedează după cum urmează :

se lasă piciorul de bătaie pe sol.

se pune mâna corespunzătoare piciorului de bătaie pe parapet pentru al treilea punct de sprijin.

se ridică celălalt picior ( piciorul flexibil ) și se pune pe parapet simultan cu săritura pe piciorul de spijin.

prin tracțiune cu mâna și săritură pe piciorul de bătaie se face o rostogolire în plan lateral pe verticală și se escaladează parapetul.

Această tehnică este viabilă pentru obstacole și parapeți rigizi bine înțepeniți de până la 2 – 2,5 metri.