Particularitati ale Managementului In Sport

PARTICULARITĂȚI ALE MANAGEMENTULUI ÎN SPORT

!!! Dinamica înregistrată de sport, depășirea rapidă a performanțelor, eficiența în organizarea activităților sportive au fost posibile datorită unor accepțiuni generale în privința lărgirii bazei științifice, tehnice și tehnologice a sportului. Lărgirea bazei științifice a sportului s-a făcut și prin intermediul managementului – ca știință aplicată în sport. O mai bună organizare a structurilor sportive, o mai bună organizare a activității sportive, stabilirea clară și precisă a atribuțiilor fiecărui compartiment și a fiecărui specialist sportiv au făcut ca managementul să reprezinte un termen indispensabil oricărui specialist din domeniul sportului, un domeniu ce are menirea de a eficientiza activitatea.

Managementul sportiv ține seama de evoluțiile din managementul general și astfel acest proces vizează:

– stabilirea unor finalități și obiective precise pe termen scurt, mediu sau lung;

– perfecționarea tehnicilor de luare a deciziilor;

– urmarirea desfășurării activității pe baza conceptiei sistemice;

– angajarea în acest proces a tuturor resurselor umane și perfecționarea lor continuă;

– asigurarea unei cooperări reale, eficiente între manager și toți ceilalți membrii ai colectivului;

-cunoașterea influențelor exercitate de mediu, de ceilalți factori interni și externi.

Managerul sportiv planifică, inițiază , dispune, coordonează și controlează realizarea acțiunilor, îndeplinirea obiectivelor.

MANAGEMENTUL COMPETIȚIEI SPORTIVE

Competiția sportivă este factorul stimulativ cel mai important al activității sportive și reprezintă acea formă inedită de spectacol oferit de întrecerea și compararea pe viu a performanței realizate .

Exigența față de nivelul realizării performanței sportive este diferită în diferitele domenii, în funcție de obiectivele propuse. Formele de manifestare a performaței sportive se bazează pe relația între solicitările privind spațiul, timpul, dinamica și aspectele sociale determinate de o anumită disciplină sportivă și posibilitățile motorii ale sportivului .

Valoarea socială a unei întreceri depinde de imaginea pe care ne-o facem despre societate si prezintă întrecerea între oameni ca fiind în centrul concepției sale despre istorie și oameni: ,,Comparația dintre o viață de om și o întrecere de alergare nu se potrivește întocmai, dar corespunde foarte bine scopurilor noastre…această întrecere nu are voie să aibă aici un scop, nici o glorie decât situarea pe primul loc.”

Caracteristicile și funcțiile competiției sportive.

Rivalitatea sportivă este sufletul competiției și cu greu ne-am putea imagina Jocurile Olimpice fără rivalitate sportivă în competițiile care se defășoară pe parcursul acestora.

În acest context, competiția evidențiază elemente cu o certă valoare educativă:

– capacitate de concentrare deplină, astfel încât la un moment dat sportivul să poată obține performanța maximă față de potențialul său;

– formarea unui comportament performanțial, cu rezonanțe pozitive în structura personalității sportivului;

– puterea de a accepta la fel de bine victoriile și înfrângerile în ideea că ele constituie o succesiune cu caracter dialectic a performanței

Performanța sportivă în competiție

Performanța reprezintă desăvârșirea măiestriei sau îndeplinirea unei sarcini cât mai aproape de nivelul maximal propus, prin aprecierea dependenței rezultatului, de abilitățile prezente și aptitudinile existente (talentul) subiectului. Sportul de astăzi este o competiție dură, o întrecere cu sine și cu alții, ce presupune succes și glorie, automotivare și plăcere, încredere și perseverență, dar mai ales performanță – prin urmare atingerea limitelor propriilor posibilități fizice și uneori chiar depășirea lor. Motivația performanței influențează comportamentul sportivilor prin statutul simultan de coechipier și adversar.

Existența unui sistem competițional …

Competiția semnifică o comparare între potențialul performanțial al sportivilor care se derulează conform unor reguli determinate și care se evaluează având la bază normative general valabile.

PERFORMANȚĂ :

-Capacitate de performanță.

-Structura capacității de performanță .

-Evaluarea capacității de performanță .

Sistemul competițional se definește ca fiind totalitatea competițiilor programate și organizate într-o ramură de sport, într-un interval de timp și formele de desfășurare ale acestora pe baza reglementărilor adoptate. Părțile integrate ale sistemului competițional sunt următoarele:

– sistemul de clasificare;

– sistemul de punctaj;

– sistemul de categorii;

– sistemul KO (eliminatoriu);

– sisteme mixte

Sistemul competițional se materializează în calendarul competițional, în care sunt prezentate într-o modalitate coordonată jocurile de campionat, cupa, competițiile amicale și alte competiții.

Sistemul competițional poate fi evaluat într-o mare diversitate de forme:

– aspectul internațional ( CE, CM, JO, întâlniri internaționale, Cupe mondiale, Cupe europene);

– aspectul național (manifestări de seamă, stabilirea celui mai bun sportiv, campionate naționale, cupe naționale, jocuri naționale);

– aspectul organizatoric (optimi de finală, competiții eliminatorii, competiții pe bază de invitații, finală, semifinală, calificări, serii, etape intermediare);

– aspectul privind metodica antrenamentului (competiții pregătitoare, competiții de bază, competiții de verificare, competiții de testare, competiții de antrenament și control, competiții la cel mai înalt nivel, competiții pentru calificare).

Funcțiile generale ale competițiilor :

Funcția culturală (aspecte competiționale, care servesc pentru relaxare activă, pasivă, refacere și distracție).

Fenomenul cultural paralel cu manifestările sportive de amploare nu este de neglijat. Funcția culturală este valabilă pentru oamenii care consideră conținutul de idei al unui sport ca fiind atractiv și util pentru cultură.

Funcția comercială include măsurile care servesc comercializării competițiilor. Sportul, mai ales cel de performanță și înaltă performanță, reprezintă o importantă zonă de investiții și de aceea asupra lui se îndreaptă atenția managerilor, specialiștilor din domeniul financiar, dar și din turism și comerț.

Funcția de comunicare socială în care se pot valorifica forme de conviețuire socială și de integrare socială la nivel național. La nivel internațional, competițiile pot duce la o mai bună înțelegere și toleranță a mentalităților diferitelor popoare.

Funcția de instruire sportivă, care include învățarea și perfecționarea sportivă în procesul pedagogic unitar al antrenamentului și compețiției sportive.

Funcția educativă cuprinde posibiltățile educative deosebite asupra sportivului (caracter și comportament performanțial) și prin acesta asupra populației. Este cea mai complexă funcție dezvoltând laturile personalității umane: morală, intelectuală, tehnico-profesională .

Funcția de selecție care trebuie să se supună regulilor de pedagogie sportivă, reprezintă legătura cu teoria talentului și cu aptitudinile. Selecția se orientează îndeosebi spre marea performanță și servește sprijinirii acestuia.

III. Managementul competițional

Noțiunea de management competițional – e adaptată întru totul cerințelor de organizare a competițiilor importante sau de durată.

Federațiile sportive naționale și internaționale, alte organisme care instituționalizează mișcarea sportivă (CO, departamente, ministere, organisme și organizații) elaborează sisteme unitare de competiții și antrenamente. Pentru organizarea eficientă a competițiilor, clubului sau organizației sportive este necesară constituirea unui comitet care să structureze un sistem de organizare bine conceput și eficace.

Problemele manageriale de rezolvat sunt:

– programarea concursurilor, a competiției în sine;

– planificarea și invitarea oficialilor;

– amenajarea bazei materiale: teren, sală;

– asigurarea parcării;

– sistemul de comunicare cu publicul;

– comunicarea cu mass-media;

– transportul echipelor;

– personalul administrativ

– consolidarea regulilor de conduită și a regulamentelor;

– activități organizate dupa meci

– festivitate de premiere, conferință de presă

Resursele umane implicate în organizarea și desfășurarea competițiilor sportive

O competiție, un eveniment sportiv trebuie să se desfășoare în urma unei atente și minuțioase pregătiri.

Complexitatea și dimensiunea organizării și impactului social presupune un suport interdisciplinar pentru competiție. În organizarea și desfășurarea competițiilor sportive se evidențiază 3 categorii profesionale.

Competiția din punct de vedere interdisciplinar

A. Manageri în diferite instituții și organizații sportive guvernamentale și negurvernamentale și structuri sportive: președinte C.O.R., director tehnic al lotului sportiv, președinte al clubului sportiv, secretar general al federației sportive, etc;

B. Specialiști componenți ai colectivelor tehnice: antrenori, personal medical sportiv, consilier sportiv, etc;

C. Personal de susținere: arbitrii, jurnaliști sportivi, stakeholderii, producătorii de instalații, materiale și echipament sportiv, spectatorii, administratorii de baze sportive, etc.

Evaluarea managementului competiției sportive

Evaluarea managementului competiției sportive se realizează prin analiza modului de îndeplinire a obiectivelor, realizarea și compararea performanțelor obținute de către sportivi, antrenori, de toți cei angrenați în această activitate. Pentru evaluarea managementului competiției sportive am folosit analiza SWOT. SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezești „Strengthts” (Forțe, Puncte forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunități, Șanse) și „Threats” (Amenințări).

Primele două privesc clubul organizator și reflectă situația acestuia, iar următoarele două privesc mediul și oglindesc impactul acestuia asupra activității acestuia.

Puncte puternice:

– elaborarea strategiilor pentru organizarea competițiilor;

– controlul activităților desfășurate pentru pregătirea competițiilor;

– coordonarea acțiunilor personalului implicat în organizarea competițiilor;

– asigurarea bugetului necesar desfășurării competițiilor.

Puncte slabe:

– sălile închiriate pentru desfășurarea competițiilor;

– baza materială insuficient dotată;

– lipsa publicului interesat să participe;

– număr mic de sponsori interesați de finanțare;

– lipsa unor participanți de valoare.

Oportunități:

– organizarea unor spectacole demonstrative pentru o mai bună popularizare;

– implicarea autorităților locale (primărie) în organizare;

– implicarea mass mediei în promovarea competiției;

– promovarea sportului de masă în teritoriu;

– sprijin pentru sportivi.

Amenințări:

– tendința sportivilor valoroși de a pleca în străinătate;

– scăderea numărului de practicanți

– popularizare slabă.