Optimizarea Recuperarii In Leziunile de Ligament Incrucisat la Baschetbalist Prin Asocierea cu Qigong

Optimizarea recuperarii in leziunile de ligament incrucisat la baschetbalist prin asocierea cu Qigong

PLANUL LUCRĂRII

2.2 Evaluare

Semne si simptome

Leziunile de ligament incrucisat la genunchi cuprind: o plesnitura caracteristica rupturii, inflamatie si instabilitatea genunchiului. Durerea este simptomul cel mai mare si poate varia de la usor la sever. 

Examen fizic

Testul pivotului, testul sertarului anterior si testul Lachman se folosesc in examinarea fizica a unei leziuni de LIA sau LIP. 

1)Testul pivotarii laterale

Asezam pacientul in pozitie de decubit dorsal, genunchiul este in extensie si rotatie interna. Aplicam o forta pe fata laterala a articulatiei cand genunchiul este flexat. Daca se resimte o pocnitura la flexia de 30 de grade atunci testul este pozitiv.  

2)Testul sertarului anterior

Testul evalueaza laxitatea si starea ligamentului cruciat anterior.Genunchiul este flectat la 90 de grade,medicul se va aseza in fata genunchiului care trebuie examinat prinzand tibia sub linia articulatiei. Plaseaza degetele de-a lungul liniei articulare de fiecare parte a tendonului patelar. Medicul va trage tibia si peroneul catre el pentru observarea unei instabilitati. Daca deplasarea este mai mare in comparatie de membrul opus sanatos acest lucru indica o entorsa sau o ruptura completa a LIA. 

3)Testul Lachman

Genunchiul se fixeaza la 30 de grade, medicul trage tibia pentru a estima miscarea anterioara a tibiei fata de femur. Un genunchi cu deficit al LIA va demonstra o translatie anterioara crescuta a tibiei. Acesta este un test de ortopedie si urmareste studierea ligamentelor incrucisate ale genunchiului cind exista o indoiala a luxatiei LIA.

Examene paraclinice

Radiografia genunchiului (fata si profil), cu genunchiul in extensie

Tomografia axiala computerizata

Artrografia genunchiului

Rezonanta magnetica nuclear

Artroscopia genunchiului – este o metoda moderna de explorare a cavitatii articulare care are drept rezultat precizarea diagnosticului.

Fig.11. Artroscopie

2.3 Diacnostic si tratament complex

Leziunea de ligament incrucisat se clasifica astefel:

grad 1 – ligamentul este putin afectat,dar inca ofera stabilitate la nivelul genunchiului;

grad 2 – ligamentul incrucisat posterior este partial rupt ;

grad 3 –ligamentul este complet rupt si nu mai ofera stabilitate la nivelul genunchiului.

Tratamentul rupturii de ligament incrucisat anterior

In leziunile de ligament incrucisat anterior fiecare pacient are nevoie de un tratament personalizat.Sportivii de performanta si persoanele mai active trebuie sa faca operatie pentru arevenii in activitatea sportive . Pentru personanele mai invarsta ne este obligatorie interventia chirurgicala.

Tratament nechirurgical

Ligamentul incrucisat anterior rupt nu se va reface fara operatie.Ortopedul verifica stabilitatea genunchiului daca este in parametrii optimi si ofera pacientului alte alternative:

Pacientul sa poarte o orteza pentru protejarea genunchiul la orice fel de instabilitate,si chiar folosirea carjelor pentru a nu pune greutate pe picior.

Recuperare cu ajutorul kinetoterapiei,atunci cand infamatia scade se concepe un program de exercitii sa asigure revenirea mobilitatii si a fortei musculare.

Tratament chirurgical

Reconstructia ligamentului. Majoritatea leziunilor LIA nu pot fi cusute la loc. Pentru repararea pe cale chirurgicala a LIA si recuperarea stabilitatii genunchiului, ligamentul trebuie reconstruit. Chirurgul ordoped va inlocui ligamentul rupt cu o grefa de tesut.

Grefele pot fi obtinute din mai multe surse. Adesea, ele sunt prelevate din tendonul patelar, care se afla pozitionat intre rotula si tibie. Tendoanele muschilor ischio-gambieri care se afla in partea posterioara a coapsei constituie o sursa obisnuita de grefa. Alteori se utilizeaza tendonul muschiului cvadriceps, care se afla intre rotula si coapsa. Deoarece recuperarea dupa interventia chirugicala necesita timp, este posibil ca atletul sa nu-si poata relua activitatea sportiva mai devreme de 6 luni sau chiar mai mult de la interventie.

Interventia de reconstructie a ligamentului incrucisat anterior se efectueaza cu ajutorul unui artroscop, cu practicarea unor incizii mici. Interventia artroscopica este mai putin invaziva decat cea clasica. Beneficiile tehnicilor minim invazive includ durerea mai mica dupa interventie, timp de spitalizare redus, si imbunatatirea semnificativa a timpului de recuperare.

Cu exceptia cazului in care exista leziuni multiple la nivelul genunchiului, reconstructia ligamentului incrucisat anterior nu se efectueaza imediat. Amanarea interventiei permite atat retragerea inflamatiei cat si reluarea functiei motorii inainte de operatie. Efectuarea prematura a reconstructiei LIA sporeste riscul de artrofibroza sau formarea de cicatrici intra-articulare, care cresc riscul de pierdere a motricitatii genunchiului.

Tratamentul leziunilor de ligament incrucisat posterior

Pentru leziunile ligamentului incrucisat posterior care sunt incadrate in gradul I si II poate fi aplicat cu succes un tratament care nu necesita interventie chirurgicala. In scopul repararii unor rupturi complexe de ligament incrucisat posterior, incadrat in categoria III, este recomandata interventia chirurgicala. De asemenea, interventia chirurgicala poate deveni necesara si pentru pacientii care nu prezinta un grad mare al leziunii, insa instabilitatea genunchiului ii deranjeaza in desfasurarea activitatilor zilnice.

Interventia chirurgicala este recomandata si in cazul in care leziunea ligamentului incrucisat posterior se asociaza cu alte leziuni de ligamente, iar genunchiul este dislocat. Medicul recurge la coaserea ligamentului. Dupa aceasta interventie este necesar un timp de refacere, precum si urmarea unui tratament de recuperare. In acest caz, kinetoterapeutul va stabili un program individual de tratament, in scopul recuperarii functionale a articulatiei genunchiului.

2.4 Scop,obiective,mijloace ale recuperarii

Tratament

Terapia conservatoire

Un ligament rasucit va restrictiona miscarea genunchiului. Cind rupturile acestor ligamente nu sunt reparate pot distruge cartilajul din interiorul genunchiului, datorita cresterii frecarii dintre platoul tibial si femur. Pacientul trebuie sa mentina articulatia in repaus, sa aplice gheata la fiecare 30 de minute, sa aplice compresie pe genunchi si sa-l ridice deasupra nivelului inimii. Procesul ajuta la diminuarea edemului si reducerea durerii. Forma de tratament este determinate in functie de severitatea leziunilor ligamentelor. Fisurile mici pot necesita citeva luni pentru recuperare si refacerea fortei muschilor, pentru a putea compensa ligamentul torsionat. 

Terapia chirurgicala

Daca leziunea este severa, poate fi necesara interventia chirurgicala deoarece ligamentul nu se poate vindeca independent, deoarece nu are aport propriu de singe. Chirurgia este de obicei indica la atleti. Chirurgia reconstructiva se efectueaza la citeva saptamini dupa traumatism pentru a permite diminuarea tumefierii si a inflamatiei. 

Reconstructia LIA:

In timpul operatiei LIA nu este reparat, fiind reconstruit folosind alte tendoane din corp. Exista trei tipuri diferite de interventie. Auto-grefa tendon-os patelar si auto-grefa din muschii lojei posterioare a coapsei sunt cele mai comune si preferate, avind cele mai bune rezultate. Pentru auto-grefa tendon-os patelar se excizeaza 1/3 centrala a tendonului patelar alaturi de un fragment osos. Avantajul folosirii acestei metode este lungimea relativ similara dintre tendonul patelar si LIA, folosindu-se un atasament os la os, mult mai puternic decit alte metode de vindecare. Dezavantajele metodei cuprind durerea anterioara a genunchiului datorita exciziei de os din patela. 

Pentru auto-grefa din muschii posteriori ai coapsei, doua tendoane sunt excizate din acesti muschi si impletite pentru a forma noul LIA. Avantajele metodei cuprind durerea diminuata asociata vindecarii postchirurgicale fata de auto-grefa patelara, datorita absentei exciziei de os si a inciziei mici. Dezavantajul este timpul lung de vindecare a noului ligament datorita absentei unei vindecari os la os, conectarea tendon la os necesitind mai mult timp pentru a deveni rigida. Dupa interventie, este necesara reabilitarea fizica pentru a creste forta musculara si a stabiliza articulatia. 

Operatia este efectuata de obicei artroscopic, practicindu-se incizii in femur si tibie in locul aproximativ original al atasarilor ACL. Grefa este apoi plasata in pozitie si mentinuta. Exista o varietate de dispozitive de fixare disponibile. Grefa se ataseaza la os in 6 saptamini. Tesutul original de colagen din grefa actioneaza ca o matrita pentru noul tesut format in grefa in timp. Astfel grefa necesita peste 6 luni pentru a se vindeca complet. 

Dupa interventie, articulatia genunchiului isi pierde flexibilitatea, iar muschii din jurul genunchiului si din coapsa tind sa se atrofieze. Toate optiunile terapeutice necesita fizioterapie intensa pentru a-si cistiga forta. Pentru unii pacienti, durata reabilitarii poate fi mai dificila decit operatia. In general, este nevoie de o perioada de 6 luni pina la 1 an pentru a recistiga forta musculara anterioara operatiei. Purtarea unui ghips extern este recomandata pentru atletii care practica sporturi de contact si coliziune. Dupa interventie nu sunt permise sporturile pentru 7 luni.

Reconstructia LIP:

O leziune severa, de grad III al LIP cu o translatie posterioara peste 10 mm la efectuarea testului sertarului posterior cind acesta este practicat, poate fi tratata chirurgical. Pacientii care nu-si amelioreaza stabilitatea in timpul fizioterapiei sau dezvolta o agravare a durerii vor fi recomandati pentru chirurgie. Testul sertarului posterior este unul dintre testele folosite de catre medici pentru a detecta leziunile LIP. Reconstructia LIP este controversata datorita localizarii si a dificultatii tehnice. Functia LIP este de a preveni alunecarea femurului de pe marginea anterioara a tibiei si de a preveni tibia de a se deplasa posterior fata de femur. Un test al incovoierii pozitiv recomanda pacientul pentru o interventie chirurgicala. Pacientii suspectati de leziuni ale LIP trebuie intotdeauna evaluate si pentru alte leziuni ale genunchiului care apar in combinatie cu leziunile LIP: leziunile LIA, ale ligamentelor colaterale, echimozele oaselor si leziunile cartilajelor si ale meniscului. 

Este posibila vindecarea independent a LIP. Chirurgia este de obicei necesara in leziunile complete ale ligamentului. Pentru reconstructie se vor folosi grefe prelevate din muschii posteriori ai coapsei sau tendonul Achille proprii pacientului sau de la un donor cadaveric. O artroscopie permite evaluarea completa a intregii articulatii a genunchiului, incluzind patela, suprafetele cartilaginoase, meniscul, ligamentele. Apoi, noul ligament este atasat la femur si tibie prin suruburi pentru fixare.

2.5 Terapie prin Qigong

Chi Kung (Qi Gong) înseamnă cultivarea energiei,și se referă la exerciții care îmbunătățesc sănătatea și longevitatea, precum și creșterea sentimentul de armonie în sine și în lume. Toate terapiile Chi Kung conțin principii comune – minte, ochi, miscare si respiratie. Un alt mod de a exprima acest lucru este: mintea reprezinta prezența intenției, ochii sunt punctul central al intenției, mișcarea este acțiunea de intenție, respiratia este fluxul de intenție. Acestea sunt "secretele" de Chi Kung și ele sunt adesea predate la începutul formării.

Qigong permite persoanei sa obțina un anumit control asupra functiilor vegetative. Exercițiile produc "învățare autonomă", care modulează și rectifică fluxul de forța vieții.

Practica de qigong întărește semnale corpului,structura și sensibilitatea celulelor receptorilor. Corpul permite funcțiilor fiziologice și biochimice pentru a recâștiga fluxurile lor sanatoase.

Meditație Qigong functioneaza cel mai bine în compania unui grup.. Când oamenii vin împreună pentru a practica qigong, au pus domeniile lor biologice în proximitate. Aceste câmpuri încep să rezoneze cu o alta, și așa a multiplica beneficiile practică pentru fiecare persoană. Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de două lucruri. În primul rând, oamenii bolnavi trebuie să dorescă cu adevărat să scape de bolile lor. În al doilea rând, trebuie să cultive o atitudine pozitivă, deschisă și optimistă.

Concepte de bază

În gândirea chineză, qi, sau chi, este energia de viață fundamentală a universului. Este invizibil, dar prezent în aer, apă, hrană și lumina soarelui. În organism, qi este forța vitală nevăzută care sustine viata. În qigong, respirația se crede că reprezintă cea mai mare cantitate de qi a achiziționat, deoarece organismul foloseste aer mai mult decât orice altă substanță. Qi se deplaseaza prin corp de-a lungul canalelor, numite meridiane. Există 12 meridiane principale, corespunzătoare celor 12 organe principale astfel cum sunt definite de sistemul tradițională chineză: plamani, intestine mari, stomac, splină, inimă, intestin subțire, vezicii urinare, rinichi, ficat, vezica biliara, pericardul, și "triple cald ", care reprezintă întreaga regiune a trunchiului. Tehnicile de qigong sunt concepute pentru a îmbunătăți echilibrul și fluxul de energie de-a lungul meridianelor, și pentru a crește cantitatea totală și volumul de qi.

Practicarea qigong

Există mii de exerciții de qigong. Cele specifice utilizate pot varia în funcție de profesor, școala, iar obiectivul practicantului. Qigong este folosit pentru exercitii fizice, ca o artă marțială, și cel mai frecvent pentru sănătate și vindecare. Qigong intern este efectuată de cei care doresc să crească propria lor energie și sănătate. Unii maeștri de qigong sunt renumiti pentru capacitatea de a efectua qigong extern, prin care energia de la o persoană este trecuta la alta pentru vindecare. Acest transfer poate suna suspect de logică occidentală, dar în lumea de qigong există unele conturi uimitoare de vindecare și capacitățile extraordinare demonstrate de maeștrii de qigong. Maeștri de qigong au în general cunoștințe aprofundate a conceptelor de medicina chineză și de vindecare. În China, există spitale care folosesc qigong medical pentru a vindeca pacientii

Qigong este compus din posturi, miscari, tehnici de respiratie si exercitii mentale. Poziții sunt practicate în picioare, așezat sau culcat. Mișcările de baza sunt întinderi, miscari lente, miscari rapide, sărituri, și îndoiri. Pozițiile și mișcările sunt concepute pentru a consolida întinderea, iar tonusul organismului de a îmbunătăți fluxul de energie.Tehnicile de respiratie sunt respirație profundă abdominala, respirație piept si respiratie relaxat.

Disciplina este o dimensiune importantă a qigong. Exercițiile sunt menite să fie efectuate în fiecare dimineață și seară. O sesiune poate dura de la 15 minute până la cateva ore. Incepatori sunt recomandati pentru a practica între 15-30 minute de doua ori pe zi.

Qigong trebuie practicat într-un mediu curat, placut, de preferință în aer liber în aer curat. Se recomandă haine lejere și confortabile. Bijuterii ar trebui să fie eliminate. Pentru a avea succes la qigong trebuie practicat la ore regulate în fiecare zi pentru a promova disciplina. Profesorii Qigong recomanda, de asemenea, că elevii se pregătească, prin adoptarea un stil de viata care promovează echilibrul, moderație, odihnă adecvată, și diete sănătoase, toate din care sunt aspectele de practică qigong.

Incepatori ar trebui să învețe de la un cadru didactic cu experiență.Efectuarea de exerciții de qigong, în mod greșit poate dăuna. Practicanții nu ar trebuii să efectueze qigong fie pe stomacul plin sau complet gol. Qigong-ul nu ar trebui să fie efectuate în timpul fenomenelor meteorologice extreme, care ar putea avea efecte negative asupra sistemelor energetice ale organismului.

Capitol III

3.1 Tratament Complex

O reducere a fortei musculare si o insuficienta proprioceptiva sunt frecvent observate postoperator in cazul reconstructiei ligamentului incrucisat anterior. In ceea ce priveste forta muscular, se considera ca principalul element anatomic afectat este cvadricepsul. Majoritatea evaluarilor postoperatorii la sase luni arata o slabire persistenta, uneori cu o reducere de peste 30% a fortei musculare. Anumite date demonstreaza o asociere intre slabirea cvadricepsului si intarzierea reluarii activitatii sportive precum si importanta tratarii acestei probleme. Deficitul cvadricepsului este in raport cu o inhibitie reflexa precum si cu o atrofie muscular secundara neutilizarii. In timpul perioadei post-operatorii, o atentie deosebita trebuie acordata diminuarii hidartrozei si edemului (pentru a diminua inhibitia reflexa).

Nu putem reface forta unui muschi fara a ameliora capacitatea sa de activare. Ca urmare, un program de antrenament al cvadricepsului, de mare intensitate, trebuie pus in aplicare. Acesta trebuie sa fie progresiv, cu un maximum de trei sedinte/saptamana si in serii de maxim 6-8 repetitii/sedinta. Trebuie evitata utilizarea exclusiv de exercitii in canal inchis (utilizarea exercitiilor in canal deschis limiteaza stresul asupra grefonului).

De asemenea, odata cu cresterea numarului de reconstructii cu autogrefe utilizand ischio-gambierii, se constata in zilele noastre, un deficit de forta a ischio-gambierilor de ordinul a 30-50%. Acesti muschi joaca un rol esential in protectia grefonului, de aceea este important de a se aplica o reeducare particularizata. Absenta tensiunilor asupra grefonului in timpul exercitiilor pentru ischio-gambieri permite o intensificare a acestora mult mrapida decat in cazul cvadricepsului.

Desigur ca alaturi de recuperarea fortei musculare, o recuperare a controlului neuro-muscular este esentiala pentru activitatile sportive sau profesionale. Un mare numar de studii demonstreaza pierderea proprioceptiei la subiecti avand ligamentul incrucisat anterior lezat. Altii subliniaza importanta reeducarii proprioceptive imediat dupa ligamentoplastie. Putem incepe aceste exercitii imediat dupa interventia chirurgicala dar beneficiul va fi maxim la 3-6 luni postoperator. Se incepe cu simple exercitii pozitionale prin care pacientii incearca sa regaseasca pozitia articulara, se avanseaza progresiv catre reluarea controlului motor multidirectional si se termina cu exercitii mai specifice in legatura cu munca sau sportul practicate.

3.2. Scopul și obiectivele recuperării ligamentului incrucisat

Scopul recuperării ligamentului incrucisat este bine definit,deoarece trebuie ca vindecarea să fie integrală,anatomo-funcțională,a structurilor afectate iar reintegrarea în activitatea sportivă trebuie să fie cât mai rapidă.

Nu trebuie să existe țesutul cicatricial fibros deoarece poate modifica proprietățile funcționale ce aparțin structurilor afectate.

Tot în cazul traumatismelor la sportivi apare deci și necesitatea perioadei de repaus cât mai scurtă,pentru a participa cât mai repede în competiție dar și pentru a evita diminuarea capacității de efort.

Obiectivele recuperarii

Aplicarea de gheata contra durerii si edemului

Electroterapie antalgica si antiinflamatorie (curenti diadinamici, ultrasunete, iono-galvanizari, ultrascurte);

Ultrasunete TENS

TENS conventional provoaca o stimulare electrica legata de suprafata pielii. Aceasta neurostimulare impiedica mesajul dureros transmis catre creier; in consecinta efectele sunt bune antialgic si dureaza aproximativ o ora. Variind parametrii putem avea de asemenea si o actiune directa asupra secretiei de endorfine, substante secretate natural de corp, intre altele, petru a controla durerea. Putem aplica metoda in special in cursul efectuarii exercitiilor.

Curenti diadinamici

Termoterapie

Ultrasunete

Un alt obiectiv al kinetoterapiei postoperatorii este obtinerea stabilitatii genunchiului precum si a mobilitatii.

Tehnologia si informatica ne permit astazi sa obtinem refacerea fortei musculare foarte specifice. Cu ajutorul acestui aparat, kinetoterapeutul poate urmari evolutia pacientului sau cu precizie. Prin curbe comparative si grafice, aparatul permite determinarea punctelor slabe ale pacientului, diferentele intre membre, precum si unghiul si viteza miscarilor executate.

Refacerea forteie musculare cu ajutorul benzilor elastice.

Reeducarea sub control muscular prin retroactiune electromiografica:

Acest aparat “citeste” activitatea electrica a muschilor. El permite masurarea diferentei de contractie intre doua componente ale cvadricepsului: vastul extern si vastul intern. Un dezechilibru la nivelul fortei exercitate de catre aceste doua componente deviaza traiectoria rotulei si poate antrena consecinte precum sindromul femuro-rotulian.

Refacerea fortei musculare prin miostimulare electrica:

Imag.stanga: muschi in repaus; electrozi plasati pe vastul intern;

Imag.dreapta: prin actiunea curentului electric, forta contractiei vastului intern este vizibila.

Dezvoltarea coordonarii

Precizia miscarii, viteza de executie si forta sunt fundamentale pentru coordonare in activitatea sportiva. Odata cu recuperarea fortei, dezvoltarea coordonarii prin repetitii este cruciala. Se va incepe cu activitati simple progresandu-se apoi spre activitati mai comlexe, de la activitati statice spre cele dinamice, de exemplu – odata ce pacientul este capabil sa stea intr-un picior pe o suprafata instabila cum ar fi un sul de spuma sau o suprafata elastica, poate progresa la activitatile dinamice cum ar fi placa de balans instabila la sarituri pentru MI si ex de aruncare a mingii la un punct fix pentru MS.

De asemenea cresterea vitezei de executie, cresterea fortei si a complexitatii sunt metode de a creste gradul de dificultate a ex de coordonare.

Toate activitatile de coordonare necesita repetitii, asta inseamna ca orice ex de coordonare din programul terapeutic include multe repetitii.

Executia exercitiilor cu un grad mare de precizie este vitala in dezvoltarea coordonarii. Kinetoterapeutul trebuie sa fie constient de acest lucru cand pacientul executa ex teraputice. Daca executia pacientului a devenit mai putin precisa datorita aparitiei oboselii, activitatea trebuie intrerupta deoarece, continuarea executiei unei miscarii incorecte va duce la formarea unei engrame

nedorite.

Agilitatea

Agilitatea este abilitatea de a controla directia corpului sau a segmentelor acestuia in timpul miscarilor rapide.

Agilitatea sportiva necesita o serie de calitati : flexibilitate, forta, putere, viteza, echilibru si coordonare.

Agilitatea cuprinde schimbari de directie rapide precum si opriri si starturi bruste.

Majoritatea ramurilor sportive necesita in special agilitatea extremitatii inferioare( fotbal, baschet etc.a) de exemplu – un jucator de fotbal trebuie sa execute miscari in zig-zag pe teren pentru a ocoli aparatorii echipei adverse iar un jucator de baschet care sprinteaza pe teren trebuie sa aiba capacitatea de a se opri brusc pentru a arunca la cos.

Agilitatea este o calitate avansata ce se bazeaza pe flexibilitate, forta si putere, pe de alta parte o flexibilitate adecvata , costituid baza altor calitati : viteza si putere.

Tinand cont de faptul ca puterea este necesara pentru agilitate, iar puterea este forta ori distanta parcursa supra timp, puterea poate fi crescuta prin cresterea distantei pe care se executa miscarea.

Puterea este importanta pentru ca o putere mai mare permite sportivului sa se miste mai repede. O flexibilitate mai mare permite o putere mai mare.

Forta este si ea o componenta a agilitatii. De exemplu, un pacient care are o forta buna poate controla inertia pe care o creaza o miscare in forta. Daca un pacient de 90 kg este incapabil sa-si controleze propria greutate in timpul miscarii, aceasta va fi fara valoare.

Forta este un factor de control in manevrabilitatea pacientului.

Pentru a fi eficace, viteza trebuie sa fie insotita de coordonare, pentru ca aceasta este importanta pentru o executie corecta a activitatii.

La fel ca in cazul coordonarii, ex. terapeutice pentru agilitate pot incepe cu ex simple progresand la activitati mai complexe. Exercitiile terapeutice pentru agilitate imita miscarile specifice sportului practicat, progresia lor realizandu-se prin complexitate si viteza de executie cat mai apropiate de cele executate in timpul sportului practicat.

De exemplu activitatile pentru dezvoltarea agilitatii in cazul unui baschetbalist pot include ex. De alergare cu pasi adaugati, alergare serpuita printre conuri, opriri bruste si alergare cu spatele, ex. de agilitate pentru un voleibalist includ : sprinturi cu fata /spatele pe directia de alergare, schimbari bruste de directie, ex cu alergare laterala si activitati de alergare – oprire- saritura.

Exercitii terapeutice pentru dezvoltarea proprioceptiei

In cadrul unui program de recuperare, exercitiile terapeutice pentru dezvoltarea echilibrului, coordonarii si agilitatii urmeaza dupa ex. de refacere a flexibilitatii si a fortei.

Exercitiile pentru extremitatea superioara si inferioara progreseaza de la simplu la complex si dezvolta acuratetea prin repetitie

In practica este destul de dificil de realizat o distinctie clara intre ex care dezvolta echibru si cele care dezvolta agilitatea intrucat intre echilibru si abilitate exista o relatie stransa si de aceea este dificil sa le diferentiezi cu exceptia ex de baza cum ar fi activitatile elementare de echilibru static si ex. complexe de agilitate din faza imediat anterioara reintoarcerii la activitatea sportiva. Dar ceea ce devine si mai dificil este distingerea intre exercitiile din fazele cuprinse intre cele 2 mentionate.

Exercitiile care dezvolta echilibru dinamic imbunatatesc coord si ex precoce pentru dezvoltarea agilitatii sunt foarte greu de inclus intr-o categorie pentru ca pot cuprinde toate combinatiile intre agilitate echilibru si coordonare.

Concepte generale

– echilibrul este prima componenta a proprioceptiei ce trebuie recuperat , urmat de coordonare si in final de agilitate deoarece agilitatea se bazeaza pe coordonare si aceasta la randul ei pe echilibru.

– Exercitiile simple de proprioceptie includ activitati in care pac se concentreza asupra unuia sau 2 obiective si ex care necesita activitatea unui singur membru fara a produce iradiere.

– Toate ex simple se executa cu viteza redusa si cu un control ridicat

– Concentrarea pacientului trebuie sa fie maxima.

– Progresia se realizeaza doar in cazul in care pacientul stapaneste ex simple

– Progresia se realizeaza prin cresterea vitezei de executie si a fortei si prin ex ce cuprind mai multe activitati simultane sau prin executia unor ex cu ochii inchisi.

– Scopul ex propriceptive este stimularea pac sa executa activitatile cu acuratete crescuta. Pentru a incuraja acest lucru pot fi incluse in programul terapeutic activitati proprioceptive inca din primele faze ale programului.

3.3 Programul kinetic

Programul de exercitii a fost folosit in recuperarea postchirurgicala artroscopica, necomplicata cu alte leziuni posttraumatice ale genunchiului. Acest program a fost structurat in doua parti:

1) partea generala se desfasoara in cadrul spitalului, valabila pentru toti sportivii indiferent de sportul practicat, diferentele fiind facute de varsta, sex, aparitia unor dureri, infalamatii.

2) partea speciala in care se urmareste reintegrarea sportivului in activitatea competitionala, folosindu-se elemente din antrenamentul sportiv.

FAZA I:

Ziua I

Dupa disparitia anesteziei, pacientul poate cobora, se poate plimba, calcand pe membrul inferior operat.

gheata local.

Ziua II

program de recuperare acasa.

1. contractii izometrice:

– 6” contractie

– 12” pauza

– durata – 5’ pe fiecare ora libera

2. mobilitate a genunchiului cat permite pansamentul.

3. gheata local.

Ziua III

se continua elementele din ziua precedenta, la care se mai adauga urmatoarele exercitii:

Exercitiul 1

Decubit dorsal,flexia membrului inferior intins (2 x 20)

Exercitiul 2

Decubit dorsal,flexia genunchiului la piept (2 x 20)

Exercitiul 3

Decubit dorsal,abductia membrului inferior operat(2 x20)

Exercitiul 4

Decubit dorsal,circumducti cu membrul inferior operat(2 x20 in ambele sensuri)

Ziua IV

– se continua programul din ziua precedenta, la care se mai adauga:

Exercitiul 5

Decubit lateral,abductia membrului inferior operat(2 x 20)

Exercitiul 6

Decubit lateral,flexia membrului inferior(2 x 20)

Exercitiul 7

Decubit lateral,flexia genunchiului operat la piept(2 x 20)

Exercitiul 8

Decubit ventral,fexia genunchiului operat (2 x 20)

Exercitiul 9

Decubit ventral,extensia membrului inferior operat(2 x 20)

FAZA II – program la sala de Kinetoterapie

Ziua V

a. – ergobicicleta (tip electromagnetic) timp de 10 minute,40 rotatii/minut

b. – la spalier: ridicari pe varfuri (2 x 20)

Exercitiul 1

Stand usor departat – semigenoflexiuni(2 x 20)

Exercitiul 2

Stand numai pe membrul operat,ridicare pe varf(2 x 20)

c.- exercitii in cusca Rocher: cu greutati cumprinse intre 3-5-7 kg

Exercitiul 1

In decubit dorsal,flexia genunchiului operat la piept(2x 15)

Exercitiul 2

In decubit dorsal,membrul inferior operat intins se executa flexia(2×15)

Exercitiul 3

In decubit lateral,membrul inferior operat intins se excuta abductia(2x 15 )

Execitiul 4

In decubit ventral,felexia membrului inferior operat din genunchi(2x 15)

Exercitiul 5

In decubit ventral,membrul inferior operat intins se executa extensia(2x 20)

d.- exercitii la scaunul cvadriceps,cu greutati cumrinse intre 3-5-7 kg

1) pentru cvadriceps 4x 20 repetari

2) pentru ischiogambieri 4x 20 repetari

e.- exercitii pentru mobilitatea genunchiului,pana la limita durerii

f.- ergobicicleta timp de 10 minute,30 de rotatii/minut

Ziua VI – se reiau exercitiile din ziua perecedenta

Ziua VII- se reiau exercitiile din ziua precedenta ,cu unele modificari

a.-ergobicicleta timp de 10 minute repartiza astfel:

– 3’: 30 rotatii pe minut

– 3’: 45 rotatii pe minut

– 3’: 60 rotatii pe minut

– 1’: 75 rotatii pe minut

b.- se mai adauga doua exercitii pe langa cele existente:

Exercitiul 6

In decubit dorsal,cu greutate la nivelul gleznei,se executa flexia membrului inferior operat si revenire usoara pe suprafata patului.

Exercitiul 7

In decubit lateral, cu greutate la nivelul gleznei,se executa abductia membrului inferior operat.

Ziua VIII- se repeta exercitiile din ziua precedenta,unde se mai adauga la punctul (a)

1’: 75 rotatii/minut.

Ziua IX- se reiau exercitiile din ziua VIII,unde se mai adauga:

a.- pacietul executa semigenuflexiuni doar pe membrul inferior operat(2x 20)

– greutatea se marste la scaunul cvadriceps:

cvadriceps: 5 kg

ischiogambieri: 7 kg

Ziua X- se reiau exercitiile din ziua precedenta cu unele modificari:

– la cusca Rocher se mareste greutatea la 7-8 kg

– se mai aduga un exercitiu:

Exercitiul 8

In decubit dorsal,cu o minge sub ghenunchi,pacientul executa extensia gambei pe coapsa( 2x 20).

-se introduce urcatul treptelor, 8-10 trepte a cate 7 repetari.