Observatii Privind Consolidarea Procedeelor Tehnice In Jocul DE Fotbal, LA Clasa Aviii A

Sport

Observatii Privind Consolidarea Procedeelor Tehnice In Jocul DE Fotbal, LA Clasa Aviii A

Byadmin ianuarie 1, 2024

Observații privind consolidarea procedeelor tehnice În jocul de fotbal, la clasa aVIII-a

CUPRINS

CAPITOLUL I – Introducere

I.1 Scurt istoric al jocului de fotbal

I.2 Motivele alegerii temei

I.3 jocul de fotbal în școală

CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

II.1 Tehnica jocului de fotbal

II.2 Aspecte ale consolidării tehnicii jocului de fotbal

II.3 Particularitățile morfologice și funcționale ale elevilor din ciclul gimnazial

II.3.1 Din punct de vedere morfologic:

II.3.2 Din punct de vedere funcțional:

II.3.3 Pe plan psihic:.

CAPITOLUL III – ORGANIZAREA CERCETĂRII

III.1. Durata și etapele realizării cercetării

III.1.1. Prima etapă

III.1.2 A doua etapă

III.1.3. A treia etapă

III.1.4 A patra etapă

III.1.5 A cincea etapă

III.2. Metodele de cercetare

III.3. Subiecții cercetării și actvitatea lor

CAPIOLUL IV- PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

IV.1. Rezultatele la testările fizice

IV.2. Rezultatele la testările tehnice

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I – Introducere

I.1 Scurt istoric al jocului de fotbal

„Jocurile cu mingea au apărut din cele mai vechi timpuri. Există dovezi care atestă folosirea sferei ca accesoriu al exercițiilor fizice la popoarele primitive. În această perioadă jocurile cu minge a aveau un caracter magic și religios”(G. Dumitrescu, Anca Deac, 2009).

În Egipt – mingile erau confecționate din lână sau piele.

În țările orientale precum China sau Japonia se atestă practicarea jocului cu mingea încă di 3400 î.Ch. Documente din 2500 î.Ch. atribuie Împăratului Huangdi inventarea unui presupus joc cu mingea, joc ce făcea parte din antrenamentul războinicilor. „Din vremea dinastiei Han, acum 2000 de ani, s-a păstrat o elocventă mărturie documentară, un manual în care este tratată metodica pregătirii militare care cuprinde și jocul cu mingea denumit „Tsuh-Kuh” care înseamnă minge șutată (G. Dumitrescu, Anca Deac,2009).

În Japonia se afirmă că ei sunt creatorii celei mai armonioase forme de joc cu mingea.

La greci și la romani se juca un joc mult mai apropiat de fotbalul modern din mai multe puncte de vedere. Cel mai cunoscut joc se numea „speromachia”, sau partida cu mingea.

La popoarele medievale precum Italia, „giuoco del calcio”, denumire ce a rezistat până astăzi, acest calcio a ajuns la perioada apogeului în timpul renașterii.

În Franța jocul cu mingea era foarte popular. În funcție de provincie denumirile diferă: „soule”, „mollat” în Bretonia, în Normandia se numea „etoffe” sau „boise” , așadar fiecare provincie avea denumirile ei.

Anglia. Țara care avea să dea naștere celui mai popular joc sportiv din lume. Cu toate că strămoșul fotbalului modern era brutal, popoarele celte dovedeau pasiune și aptitudini pentru practicarea acestui joc. Din cauza brutalității jocului care punea în pericol integritatea practicanților și chiar și a spectatorilor, a fost interzis peste tot, de către Eduard al II-lea.

Fotbalul începe să fie practicat mai des și în tot mai multe locuri, de către tineretul din marei brtanii, fapt ce duce la o mare confuzie în cadrul organizării deoarece nu exista nici o regulă scrisă.

„În prima jumătate a secolului al XIX-lea încep să apară bazele celor două jocuri de mai târziu-fotbalul și rugby-ul” (G. Dumitrescu, Anca Deac 2009).

Primele manevre organizatorice s-au încercat tot in Anglia, Oxford, de către Thomas Hughes.

În anul 1863 se înființează Football Association (F.A.), care adoptă așa numitele „reguli de Cambridge”. Cele două forme de joc cu mingea se despart definitiv, sub denumirea de fotbal-asociație, și fotbal-rugby. Ambele jocuri vor evolua rapid, cuprinzând tot mai mulți adepți, formându-și reguli specifice și clare (G. Dumitrescu, 2007 ).

Apare Challenge Cup în 1866, competiție ce se va desfășura între orașele englezești. În 1871, 21 iulie, prima ediție a Cupa Angliei, de atunci orice club din țară poate lua parte la competiție.

Apare câteva din primele aspecte ale regulamentului:

echipele compuse din 11 jucători;

terenul – dimensiuni 120 x 80 yarzi;

durata jocului 90 minute;

echipament de culoare diferită.

În 1881 se introduce prevederea că jocul poate fi condus de către un arbitru. În 1885 apare profesionalismul în fotbal și apare prima ligă engleză de fotbal, așadar jocul se va răspândi cu repeziciune.

În 21 mai 1904 la Paris se creează F.I.F.A.- Federația Internațională de Fotbal Asociație, așadar din cele spuse, cam așa a evoluat fotbalul până a ajuns așa cum îl știm în zilele noastre (G. Dumitrescu, 2007).

I.2Motivele alegerii temei

Fiind absolvent al Facultății de Geografie Turism și Sport, domeniul Educație Fizică și Sportși viitor profesor de Educație Fizică și Sport, am ales ca temă acest joc sportiv, fiind și jucător de fotbal am considerat că am câteva cunoștințe despre acest fenomen, mi-am asumat responsabilitatea de a dezvolta această idee.

Un alt motiv important se naște din plăcerea de a supraveghea tinerii jucători și de a-mi da seama de fiecare cam ce post ar fi ideal pentru respectivul. Deoarece am o anumită experiență cu copii și juniorii în vestiar și înafara acestuia, sunt în măsură de a le da mici sfaturi despre anumite principii și criterii în pregătirea tehnico – tactică. Dacă aș avea posibilitatea de a lucra cu un colectiv de copii,mi- ar face placere sa-i invat tot ce cunosc si eu.

Lucrarea de față face referire la evoluția în joc a elevilor de clasa a VIII-a, dar nu doar atât, are în vedere testarea aptitudinilor fizice și tehnice ale fiecărui elev în parte. Cum tehnica este factorul prioritar în orice joc sportiv, vor fi mai multe testări pentru tehnica jocului,decât pentru calitățile motrice ale elevilor,nu se observă doar tehnica ci vor fi prezentate și câteva aspecte ale învățării acesteia, cum fizicul este important în orice joc sportiv, sunt prezentateși câteva sfaturi privind particularitățile morfo-funcționale, și alegerea postului fiecărui jucător în funcție de acestea. Testele care se fac în cadrul colectivului vor fi alese atent în funcție de aptitudinile și gradul lor de dezvoltare.Un alt motiv este acela de a răspândi ,,microbul” fotbalului și de ai face pe tinerii practicanți să îndrăgească jocul și dacă au calități necesare chiar să se axeze pe domeniul fotbalului.

I.3jocul de fotbal în școalăJocul de fotbal în școală

Fiind jocul sportiv cu cel mai mare grad de popularitate, sunt cazuri în care fotbalul este consacrat în școli, de exemplu în Brazilia fotbalul e ca un fel de religie pentru ei, dar sunt si scoli in care nu au fotbal in programa lordeci sunt școli „plictisitoare” pentru copii care au în sânge acest joc. Oricum am lua-o la baza fotbalului modern a stat în primul rând fotbalul din „curtea școlii” acel fotbal fără reguli precise, fără arbitru, fotbalul care place oricui.

,,La nivelul claselor V-VIII fotbalul este prezent în două forme:

lecția de educație fizică;

activități sportive.” (Programa școlară, 2011)

Cum este vorba despre fotbal, în ciclul gimnazial, mai precis clasa aVIII-a, se va avea în vedere procedeele tehnice de bază cum ar fi: lovirea mingii cu latul, procedeu care stă la baza formării simțului mingii, lovirea mingii cu șiretul plin, lovirea mingii cu capul, preluarea cu latul, preluarea cu șiretul exterioretc., deci se discută doar despre procedee simple care stau la baza practicării jocului de fotbal.

Deoarece se are în vedere ciclul gimnazial( clasa aVIII-a) nu se va avea în discuție fente în special cele complicate sau lovirea mingii cu călcâiul, sau orice altceva ce va pune dificultate în jocul prestat de elevii respectivi. La fente și la dribling se va intra doar după ce copiii și-au însușit mecanismul de bază al jocului, după mine durata de învățare a acestuia ar fi de ordinul anilor(2-3 ani), depinde dacă indivizii cu care se lucrează sunt cât de cât obișnuiți cu fenomenul, lucru care favorizează învățarea. Fiind clasa aVIII-a s-ar putea vorbi și de atingerea virtuozității execuției nu doar de consolidarea acesteia.

Acesta este un joc care nu doar aduce oameni mai aproape unii de ceilalți sau care datorită spectaculozității și tradiției are un număr mare de practicanți și spectatori, este totodată un joc sportiv care formează caractere și leagă prietenii.

Jocul, indiferent de caracterul său amical, oficial, se desfășoară în limitele stabilite de regulamentul de joc, care trebuie cunoscut de către toți tinerii care iau contact cu primele noțiuni ale acestui joc, în special când jocul se desfășoară la două porți.Este de neconceput o desfășurare normală a jocului fără cunoașterea principalelor reguli de joc,cu privire la: atacarea corectă a adversarului care manevrează mingea; cunoașterea infracțiunilor și sancțiunilor; poziția de ofsaid; obstrucția; executarea corectă a loviturilor libere directe și indirecte; infracțiunile pentru care poate fi sancționat cel care comite greșeli și incorectitudini, etc. nu-i cazul la copii de peste 13 ani mai ales dacă sunt mai ales dacă practică sau au practicat acest sport.

Dat fiind faptul că vorbim despre copii de clasa a VIII-a, în cazul unei competiții, este firesc ca, cu puțin timp înaintea unui meci sau a mai multora, mai ales dacă acestea sunt meciuri importante, să apară o stare emoțională care se manifestă prin: insomnie, lipsa poftei se mâncare, tremur nervos, acestea se intensifică cu cât se apropie meciul ( N. Roșculeț, I.Voica, 1970).

La noi în țară nivelul fotbalului în școală este foarte scăzutși în liberă cădere, cred că din această cauză care este determinată din cauza evoluției tehnologiei (calculatoare, jocuri, internet, etc.), toate acestea atrag atenția copilului din ziua de azi, aceștia preferă să joace fotbal pe calculator decât să-l practice în mod natural.

Cum spuneam adineauri nivelul jocului și a performanței acestuia este scăzut din lipsa de copii și juniori, adică fotbalul de masă nu mai este practicat de așa multă lume tocmai datorită evoluției tehnologice, dar desigur sunt și alte cauze, dar din opinia mea aceasta este o problemă de bază a fotbalului românesc.

Ce motivații le-am putea da tinerilor jucători pentru a practica acest joc? Cea mai importantă motivație este cea de a face sport pentru menținerea sănătății, fotbalul ca și activitate fizică constă în: alergări, sărituri, plimbare, schimbări de direcție, și desigur toate acestea diferă dacă sunt cu sau fără ,,obiectul muncii”, etc., toate acestea constă într-o înlănțuire constantă care cu siguranță va ridica pulsul.

Un alt aspect ce poate determina practicarea fotbalului este acela de competiție, dornici de întrecere, copiii nu vor mai sta pe gânduri mai ales dacă există și un mic premiu, acesta va influența dorința de participare, care va crește cu siguranță, când vorbim deja de competiție aceasta, putem vorbi și de formare de caracter(e), și legare de prietenii, doar o echipă unită poate ajunge departe.

Un alt concept este acela ,,de a fi mai bun”, desigur când vorbim despre această chestiune, trebuie date exemple de jucători de nivel înalt, și că performanța nu se obține decât prin muncă, după muncă și răsplată.

Cum să facem ora de educație fizică mai plăcută cu ajutorul fotbalului?

Din câte am observat copiii zilelor noastre se plictisesc destul de repede, fapt ce îi determină să chiulească de la oră și să trateze lecția ca și cum n-ar fi, fotbalul ca și alte jocuri și activități motrice pot să transforme lecția monotonă de odinioară într-un adevărat spectacol, cum acești copii sunt pe principiul: tot timpul ceva nou, jocurile sportive printre care și fotbalul ne oferă o varietate de exerciții caracteristice care cu siguranță vor aduce prospețime orcărei lecții de educație fizică, chiar dacă temele sunt cele clasice, dacă se introduce exerciții și jocuri de caracter fotbalistic, cu puține modificări și se poate crea o atmosferă frumoasă, datorită posibilității interferenței dintre sporturi se pot crea exerciții, chiar dacă avem teme de gimnastică, datorită diversificării fotbalului se pot crea niște exerciții extraordinare. Pentru ca leăcută cu ajutorul fotbalului?

Din câte am observat copiii zilelor noastre se plictisesc destul de repede, fapt ce îi determină să chiulească de la oră și să trateze lecția ca și cum n-ar fi, fotbalul ca și alte jocuri și activități motrice pot să transforme lecția monotonă de odinioară într-un adevărat spectacol, cum acești copii sunt pe principiul: tot timpul ceva nou, jocurile sportive printre care și fotbalul ne oferă o varietate de exerciții caracteristice care cu siguranță vor aduce prospețime orcărei lecții de educație fizică, chiar dacă temele sunt cele clasice, dacă se introduce exerciții și jocuri de caracter fotbalistic, cu puține modificări și se poate crea o atmosferă frumoasă, datorită posibilității interferenței dintre sporturi se pot crea exerciții, chiar dacă avem teme de gimnastică, datorită diversificării fotbalului se pot crea niște exerciții extraordinare. Pentru ca lecția să fie atrăgătoare, spre sfârșit se va face loc unui joc sportiv la care să cunoască cât de puțin regulile de bază, așadar copiii vor fi sensibilizați.

Tipuri de exerciții cu caracter fotbalistic în lecția de educație fizică. Sunt numeroase forme ale exercițiului fizic ce au evoluat de-a lungul anilor, odată cu cercetarea științifică în sport și cu evoluția tehnologică și logistică de la simpla alergare cu joc de glezne, la alergarea cu scăriță, a apărut benzi elastice, mingile medicinale, etc. Fiindcă în unele școli nu există teme de fotbal doar de gimnastică, atletism, sau alte jocuri sportive.

Cu ajutorul obiectului principal din fotbal adică mingea se pot crea diferite exerciții în conformitate cu tema cerută.

Exerciții pentru forță abdominală cu mingea de fotbal:

– din culcat dorsal genunchii îndoiți la 90 de grade, mingea așezată pe genunchi, ridicarea trunchiului, din două în două ridicări se va lua mingea de pe genunchi, aceasta fiind ținută în palme, brațele întinse;

– din culcat pe spate, picioarele întinse, formează un unghi de 90 de grade cu trunchiul, brațele sus, mingea apucată în palme, se va atinge vârful degetelor cu mingea, etc.

Exerciții cu mingea în cadrul gimnasticii:

– răsuciri de trunchi, brațele întinse, mingea apucată în palme;

– din aplecat, picioarele depărtate, trecerea mingii printre picioare și la stânga și la dreapta, etc.

Acestea sunt doar câteva din numeroasele exemple care pot fi date.

Fotbalul fiind bazat pe exerciții de atletism, în cadrul acestuia nu se poate vorbi de prea multe exerciții, doar de câteva modificări, diferența între acestea o face o minge de fotbal sau orice din cadrul logisticii folosite la fotbal, care poate modifica sau influența mai mult sau mai puțin un exercițiu din școala atletismului.

Exercițiile create vor fi adaptate vârstei indivizilor cu care se lucrează, acestea fiind prelucrate din timp pentru a putea fi introduse într-o oră de educație fizică, orice modificare este bine venită deoarece copilului de azi îi place noul, vrea ca pe măsură ce pășește, totul să fie diferit, necunoscut, nemaivăzut, îi place ca exercițiile să fie diferite de la o oră la alta, de aceea fotbalul este un mijloc adecvat pentru creare de exerciții noi.

De aceea importanța practicării fotbalului de la vârstă așa de fragedă are urmări în practicarea jocului. Pentru însușirea unui element sau procedeu din cadrul jocului trebuie avut în vedere timpul necesar însușirii mecanismului execuției. Există nenumărate exerciții ce pot fi modificate și adaptate lecției de educație fizică, acesta fiind un sport cu vechime, este normal ca în cadrul lui să se lucreze cât mai diversificat și cu o logistică cât de avansată se poate, în școală nu beneficiem de toate materialele cu care se lucrează în fotbalul cât de cât de performanță, de aceea există posibilitatea de a modifica exercițiile și de ale adapta în funcție de particularitățile celor cu care se lucrează. Cu ajutorul fotbalului mai putem crea și jocuri dinamice ușoare, simple, la clasele mici, mai grele și mai complexe la clasele mai mari, atât ca motricitate-efort fizic-concentrare intelectuală.

Acestea sunt foarte utile deoarece pot fi folosite în orice verigă a lecției, dar pe cât posibil să fie subordonate temelor lecției (în primele verigi vor capta atenția, vor crea buna dispoziție; în verigile de repetare vor contribui la consolidarea deprinderilor (în condiții de joc); în veriga de revenire a organismului va avea efect la liniștirea și ridicarea stării emoționale a elevilor (E. Blaga, 1995).

Jocurile se împart astfel:

Jocuri fără minge: (acestea sunt cu, caracter fizic, forță, viteză, rezistență și îndemânare);

Jocuri cu minge (ajută la dezvoltarea multilaterală a tehnicii).

În cadrul jocurilor fără minge avem:

Starturi neobișnuite:

Doi sau mai mulți elevi se plasează la linia de start, la semnal parcurg porțiunea dată, din:

Picioare;

De pe genunchi;

Din așezat;

Din culcat etc.

Starturi cu handicap:

Unul așezat celălalt stând. Cel care se află mai aproape de linia de sosire este așezat, celălalt în poziție de start obișnuit, la semnal pornesc amândoi, sarcina celui din stând este să-l ajungă pe cel care este așezat, până la linia de sosire.

Cu spatele și cu fața. Doi elevi, păstrând între ei un interval de 2-3 pași aleargă pe aceeași direcție, cu aceeași viteză, la semnal sprint, în acest moment cel cu spatele se întoarce și încearcă să-l ajungă pe celălalt.

Alergare repetată:

Ștafetă fără sfârșit. În jurul terenului suprafeței de desfășurare, pe diferite distanțe și ca puncte de reper niște jaloane repartizate pentru ștafetă, în spatele liniei de start se vor așeza câte 2, la semnal o pereche va începe alergarea, încearcă să străbată cât mai repede porțiunea sa, pentru a bate palma cu coechipierul.

Pietricelele. Pe o linie la o distanță de 2 pași se pun 2 cercuri. În partea cealaltă alte 2 cercuri la o distanță de 20-30 de pași de primele. În interiorul cercurilor se pun câteva mingi de tenis, la semnal elevii trebuie să le ducă în cercurile goale, una câte una.

Schimbare de direcție:

De la capăt. În coloană câte 2, la fluier se întorc și se întrec în alergare până la capătul coloanei așezându-se în spatele ultimei perechi.

În unghi drept. Doi, față în față la o distanță de 30-40 de pași. La primul semnal ei aleargă în întâmpinarea celuilalt. În momentul în care se apropie la 2-3 pași, la un al2-lea semnal unde trebuie să se întreacă 90 de grade și să alerge într-un loc dinainte stabilit, căutând să se întreacă.

Revino în cerc. Se formează un cerc cu toți elevii, fiecare va porni pe rând, prin interiorul cercului, când se apropie de ceilalți, aceștia fiind mai răsfirați, scade din viteza de deplasare, după ce iese din interiorul cercului,va înconjura cercul în viteză maximă, și revine de unde a pornit.

Agilitate:

Leapșa. Colectivul este împărțit pe perechi, fiecare pereche se plasează în pătrate sau cercuri de diferite dimensiuni, repartizate pe tot terenul. Jucătorul care urmărește caută să-și atingă adversarul cu mâna după care aleargă acesta să nu fie prins.

Evită pe cel ce vine în întâmpinare. Într-un dreptunghi cu lungimea de 50-60 de pași și o lățime de 2 pași se găsesc 6-8 elevi. Jumătate pe lungime jumătate pe lățime, față în față. Se deplasează prin flanc câte unul la o distanță de câțiva pași unul de celălalt. La comandă toți aleargă înainte aceștia întâlnindu-se, aceștia va trebui să se fenteze astfel încât să nu se ciocnească.

Schimbarea tempoului de alergare:

Apucă mingea. Pe o linie se pun câteva mingi la o distanță de un metru una de cealaltă. De ambele părți ale liniei se află în așezat elevii, pe perechi, la semnal trebuie să alerge le minge și să o ridice deasupra capului, cel care ridică cele mai multe mingi câștigă.

Îndemânarea:

Capra în perechi. Pe perechi elevii se plasează pe toată suprafața, unul va sta cu trunchiul aplecat, palmele pe genunchi, iar celălalt va sări peste acesta, și se schimbă rolurile.

Baschet într-un picior. Joc de baschet cu reguli normale doar că se va juca într-un picior.

De la un semn la altul. Se trasează 8-10 linii la intervale de câțiva pași. Doi elevi se plasează pe prima linie, la semnal sar de pe o linie pe alta, întrecându-se. Aceste jocuri sunt pentru dezvoltarea vitezei, îndemânării și rezistenței în regim de viteză.

ÎN CADRUL JOCURILOR CU MINGE:

JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA ȘUTULUI

Trimite dincolo de linie. Câțiva dintre elevi ocupă poziția de plecare în diferite părți ale terenului, pe liniile suprafeței de pedeapsă. Se stabilește de la început cine execută prima lovitură. Jocul constă în a trimite mingea dincolo de linia porții adversarului. Firește că fiecare care execută lovitura caută să trimită mingea cât mai departe de direcția porții adversarului, iar acesta la rândul său să o intercepteze cât mai devreme și să o trimită din viteză înapoi de asemenea cât mai departe. Câștigând astfel reciproc spațiul cei mai puternici își împing adversarii spre linia de poartă, până când aceasta trece de linie.

În poarta goală. În colțurile suprafeței de pedeapsă se găsesc 2 elevi cu mingi. Fiecare din ei au dreptul de a executa un anumit număr de lovituri. Scopul jocului este de a trimite cât mai multe mingi spre poarta goală. Cel din colțul stâng va da la poartă cu piciorul stâng, cel din colțul drept va trage la poartă cu piciorul drept. Apoi se va face schimb de locuri.

Cine nimerește de mai multe ori.La poarta mică portativă înaltă de 1 metru și lată de 2 metri, se vor întrece câte 2 încercând să introducă cât mai multe mingi dintr-un anumit număr de încercări și cu același picior. Schimbându-și locurile ei vor executa cu celălalt picior.

La poartă din întoarcere. Pe linia suprafeței de pedeapsă în dreptul fiecărei bare se găsesc 2 mingi, iar în dreptul fiecărei bare, iar în dreptul fiecărei mingi se află jucătorii. La semnal aleargă spre mingi și trag la poartă căutând fiecare să execute primul. Pentru a câștiga timp ei șutează de îndată ce au ajuns la minge, înainte de a reuși să se întoarcă cu fața la poartă.

Aruncă mingea peste cap. Un jucător fără minge se plasează la câțiva pași de poartă, cu spatele la ea. Partenerul care se găsește în dreptul lui, îi aruncă mingea. Jucătorul care primește mingea pe deasupra capului se întoarce stânga sau dreapta împrejur, dacă se întoarce stânga el șutează cu piciorul drept, dacă se va întoarce dreapta va da cu stângul.

JOCURI PENTRU EXERSAREA PRELUĂRILOR ȘI STOPURILOR

Grăbește-te să stopezi mingea. În linii pe perechi, față în față la o distanță de 3-4 metri unul de altul. Unul din ei aruncă mingea cu mâinile deasupra capului. Coechipierul aleargă la minge și caută s-o oprească cu talpa. Mingea trebuie oprită în momentul în care cade prima oară. Dificultatea exercițiului este dată înălțimea la care este aruncată mingea, cu cât este aruncată mai sus cu atât este mai ușor de preluat, cu cât este aruncată mai jos cu atât este mai greu de prins.

Stopează-ți mingea dinmers. Unul din jucători se găsește la vreo 30 de pași față de poartă cu spatele. Altul cu mingea în mâini, cu fața spre primul, la câțiva pași de el mai aproape de mijlocul terenului. Cel care are mingea o aruncă cu mâinile la o înălțime de aproximativ un metru, sarcina celuilalt este de a stopa mingea care trece pe lângă el, a se întoarce pe direcția zborului ei și de a o conduce spre poartă.

Cu ristul sau cu coapsa. Doi jucători față în față, la o distanță de 20-25 metri, își aruncă alternativ. Cel căruia îi este aruncată o stopează cu ristul sau cu coapsa.

JOCURI PENTRU LOVIREA MINGII CU CAPUL

Portarul joacă numai cu capul. În portă de așează un jucător de câmp obișnuit, partenerii lui la 25 de metri față de poartă perpendicular pe aceasta, lovesc mingea astfel încât să ia înălțime așa fel încât cel din poartă să o poată lovi doar cu capul.

Peste cerc. Doi jucători se așează în afara circumferinței cercului de la mijloc, unul din ei aruncă mingea în sus, celălalt o lovește cu capul, trebuie să o trimită peste cerc. După câteva lovituri partenerii schimbă rolurile.

Volei cu capul. Două echipe de-o parte și de alta a uni teren de volei cu fileu înalt, numărul jucătorilor dintr-o echipă poate fi de maxim 6, se joacă după regulile de volei doar că aceștia nu au voie să joace mingile doar cu capul.

JOCURI PENTRU CONDUCEREA MINGII ȘI PASE

Driblarea stâlpilor. În dreptul porții de fotbal, se așează în rând 4-5 stâlpi. Primul stâlp la o distanță de 10 pași de linia suprafeței de pedeapsă, spre centrul terenului, iar următorii la intervale de 5 metri unul de altul. Jucătorii driblează stâlpii după care trag la poartă.

Driblează și marchează. Pe o linie diagonală față de linia de pedeapsă se pun câțiva stâlpi pentru dribling. Distanța dintre stâlpi este de 4-5 metri. Jucătorul care driblează toți stâlpii termină cu șut la poartă, după care ia mingea și o pasează următorului.

Nu scăpa mingea dincolo de linie. De la linia de mijloc a terenului până la linia porții se trag două dreptunghiuri cu o lățime de 2 pași fiecare. La începutul fiecăruia se așează 3-4 mingi. La semnal 2 jucători reprezentând două grupe vor conduce mingea până la poartă încercând să nu o scape din delimitarea dreptunghiulară, jocul se poate desfășura sub formă de concurs cu finalizare sau navetă de conducere a mingii (B. Țiric, 1961).

,,Obiectivul final al practicării fotbalului în gimnaziu este capacitatea elevului de a se integra în jocul competițional, de a avea cunoștințe de organizare a jocului și de arbitru școlar” (G. Dumitrescu, P. Pețan, 2001).

CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

II.1 Tehnica jocului de fotbal

,,Prin tehnica jocului de fotbal se înțelege ansamblul mijloacelor specifice în formă și conținut prin intermediul cărora jucătorii realizează pe de-o parte acțiunile cu minge (controlul și circulația acesteia), iar pe de altă parte, manevrele (cu și fără minge) necesare acționării și cooperării eficiente, raționale, în vederea obținerii scopului urmărit„(I. Motroc și V. Cojocaru, 1991).

Pe măsură ce deprinderea motrică se însușește, numărul de variante ale mișcării se lărgește.

Greșelile în învățarea tehnicii se vor elimina sistematic.

Componentele tehnicii sunt următoarele:

1) Elementul tehnic- este definirea pe general a sarcinilor jocului. De exemplu: lovirea mingii, conducerea mingii, preluarea mingii, etc.)

2) Procedeul tehnic- descrie concret execuția unui element tehnic. De exemplu in cadrul elementului tehnic „preluare”, poate fi preluare pe piept, cu piciorul (latul, exteriorul,etc.). La rândul lor procedeele thnice se diversifică și sunt determinate de:

poziția jucătorului, dacă e statică, alergare sau în aer;

poziția mingii: înaltă, semiînălțime, pe jos;

traiectoria balonului: : înaltă, semiînălțime, pe jos;

direcția loviturilor: înainte, înapoi, oblic, lateral.

3)Acțiunea tehnică- „Reprezintă o înlănțuire de elemente și procedee desfășurate în atac sau în apărare.

Caracteristica acțiunilor tehnice o constituie automatizarea ridicată a diferitelor combinații de elemente tehnice, într-o astfel de măsură încât jucătorul să fie capabil să le efectueze fluent fără întreruperi. Impresia pe care trebuie să o dea acțiunii. Acțiunile tehnice reprezintă activități individuale, care luate izolat nu pot satisface decât unele cerințe ale jocului.”(G. Dumitrescu 2006).

4) Acțiunea tehnico – tactică- implicarea mai multor jucători într-o înlănțuire de elemente tehnice.

5) Stilul. Practic acesta definește modul de joc a fiecărui individ în parte, el este dat de caracterul de personalitate a fiecărui jucător. Despre stil vorbim la „High – Performance” ca rezultat eficiența efectuării unui procedeu.

Tehnica se poate însuși cel mai bine prin antrenamente, pentru aceasta e nevoie de calitate și cantitate în pregătire, e normal ca după un cumul cantitativ să aibă loc și un salt calitativ. Structura psihică joacă un rol important în cadrul tehnicii deoarece aici se vorbește de tipul de sistem nervos, de dinamismul activității cerebrale, de calitatea conductorilor stimulului nervos, etc. „Tabloul psihic individual împreună cu caracteristicile morfologice duc la mișcări particulare cu mingea, la o motricitate specifică, ce devine amprenta personală.” (G. Dumitrescu, 2006).

Fiindcă se vorbește despre elevi de gimnaziu, vor apărea greșelile, desigur cu timpul acestea se pot atenua sau chiar elimina, aceste greșeli își vor face simțită prezența mai ales la procedeele care includ mingea, pentru ca să se reducă din greșeli, e nevoie de ambiție și de atitudinea jucătorului mai ales în pregătirea individuală, astfel diferența dintre un jucător motivat și unul nemotivat este bătătoare la ochi în cadrul unui joc, așadar prin motivație jucătorii se pot depăși pe ei însăși, să uimească.

Pe baza a ce am spus adineauri se clădește profilul tehnic individual care prin exteriorizare arată cam ce aptitudini ar avea un jucător:

aptitudini de finalizare;

aptitudini de transmitere a mingii;

aptitudini de manevrare individuală;

aptitudini de respingere a mingii;

aptitudini de depășire a adversarului;

aptitudini de deposedare a adversarului;

aptitudini cumulate;

aptitudini psihice, cu ajutorul acestora se poate numi căpitan un anumit jucător;

aptitudini totale.

,,Pentru învățarea elementelor tehnice respectiv a celor tactice, importanța condiției fizice generale este indiscutabilă. Este absolut evident că numai cu o pregătire fizică corespunzătoare, jucătorul de fotbal poate face față eforturilor mari impuse de întâlnirile importante și poate aplica concomitent-calitativ și adevărat procedeele tehnice complicate.

Pregătirea fizică generală constituie o bază, un fundament, pe care se formează deprinderile tehnice și tactice ale jucătorului de fotbal. Ea trebuie să asigure o dezvoltare superioară a sistemului nervos, a aparatului locomotor, a sistemului cardiovascular si respirator, precum și educarea altor calități ” (P.T. Kașurov, 1959).

,,Tehnica fotbalistică se mai subînțelege prin estetica mișcării și mai presus de orice, utilitatea și oportunitatea acesteia în contextul jocului. O preluare sau un șut, un dribling sau o pasă trebuie apreciate în primul rând în funcție de valoarea lor practică” (M.Ionescu, 1976).

La copii în complexul tehnicii nu se pune problema esteticii în biomecanica mișcării, doar trebuie ca aceasta să fie însușită corect, desigur dacă apare un caz deosebit, talent ieșit din comun, acesta cu siguranță va ieși în evidență, in cazul acesta se va putea vorbi de estetică și perfecționarea tehnicii asupra mingii.

,,Acțiunile de joc se desfășoară pe anumite suprafețe ale terenului, așadar avem:

a) Tehnica de joc în fața porții adversarului. Dacă acțiunile de joc se desfășoară în apropierea porții adverse, deci în atac tehnica de joc prezintă următoarele caracteristici:

– rapiditate în execuțiile tehnice și în circulația jucătorilor;

– eficacitate și forță;

– varietate și camuflarea procedeului real.

Dacă acțiunile de joc se desfășoară în fața propriei porți, tehnica de joc trebuie să se caracterizeze prin:

– simplitatea execuțiilor;

– precizie;

– hotărâre și forță.

În general în fața porții adverse nu se mai folosesc lovituri cu suprafețe mari și nici pendulări ample ale piciorului de lovire, fapt ce întârzie în execuție, fiind totodată sesizate de adversar, care poate efectua o interceptare reușită.

b) Tehnica de joc la mijlocul terenului. În general mijlocul terenului nu este atât de aglomerat ca suprafețele dinaintea porților. Aici echipa care se apără nu atacă decisiv, ci folosește în mod obișnuit tatonarea și hărțuirea adversarului. În aceste condiții mingea nu trebuie pierdută cu ușurință doar din cauza deficiențelor tehnice. În acest scop transmiterile la distanțe medii și mici pot fi efectuate și cu suprafețe de lovire mari (șiret interior și latul),fiind permise și pendulările când mingea este trimisă pentru a câștiga teren.

Caracteristica principală a tehnicii de joc la mijlocul terenului o constituie precizia”(N.Roșculeț,1968).

Conținutul tehnico-tactic în fotbalul gimnazial:

Tehnic – tactic:

lovirea cu piciorul

lovirea cu capul

conducerea mingii

preluarea mingii

1-4 și în plus

aruncarea de la margine

protejare – deposedare

II.2 Aspecte ale consolidării tehnicii jocului de fotbal

În cadrul acestui subcapitol al tehnicii a fost prezentate câteva exerciții pentru consolidarea procedeelor prezentate mai jos.

Pentru ca să aibă loc un salt calitativ profesorul sau antrenorul trebuie să cunoască posibilitățile subiecților cu care lucrează adică să aibă în vedere potențialul lor individual.

Fiindcă sunt luate în considerare doar procedeele de bază ale fotbalului precum:

-conducerea mingii:- cu interiorul labei piciorului;

– cu exteriorul labei piciorului;

– cu șiretul plin.

– lovirea mingii: – cu latul;

– cu șiretul plin;

– cu șiretul interior.

– lovirea mingii cu capul: – de pe loc;

– din deplasare;

– din săritură,

Acestea sunt doar câteva mijloace pentru învățare respectivconsolidare:

,,Mijloace pentru învățarea conducerii mingii:

conducerea mingii cu șiretul plin din alergare ușoară, cu piciorul îndemânatic (10-15 m) după care schimbăm piciorul; în linie pe un rând sau 3 (sub formă de suveică);

conducerea mingii cu șiretul exterior din alergare ușoară – cu piciorul îndemânatic apoi schimbăm;

la terminarea lor se poate trece la executare cu viteză mărită,

conducerea mingii cu piciorul îndemânatic, alternând procedeele de conducere;

conducerea mingii alternând și piciorul și procedeul utilizat;

conducerea mingii cu schimbări de direcție după ce în prealabil s-a făcut o preluare ( câte 2 pe tot terenul, unul pasează celălalt conduce);

conducerea mingii printre jaloane;

pe perechi câte 2 – unul din jucători este în posesia mingii, driblează, protejează mingea după care trece în conducere, celălalt va fi pasiv, semi activ și activ.

Greșeli frecvente în conducerea mingii:

– laba piciorului este încordată;

– jucătorul depărtează prea mult mingea de picior;

– trunchiul rigid;

– privire este îndreptată tot timpul asupra mingii.

Mijloace pentru învățarea, consolidarea lovirii mingii cu latul, șiretul plin și șiretul interior:

în 2 pase cu latul la distanță mică 5-10 m;

în 3 suveică de pasă cu latul printre jaloane;

individual pasă la perete alternând atât procedeul cât și piciorul;

în cerc pasă de la unul la altul, la semnalul profesorului se schimbă procedeul;

în 2 pase la firul ierbii cu șiretul;

în 2 tras la poartă, unul așează mingea iar celălalt o lovește cu șiretul plin;

tras la poartă după anumite repere;

în 2 pase scurte cu șiretul interior;

în 2 pase lungi cu șiretul interior;

de la mijloc dat la poartă cu șiretul interior fără să cadă mingea.

Greșeli frecvente:

– genunchiul piciorului de sprijin nu se îndoaie suficient;

– mingea este lovită în cap;

– laba piciorului este moale;

– elanul nu se face în linie dreaptă.

Mijloace pentru învățarea lovirii mingii cu capul:

în 2 minge oferită la cap de pe loc;

în 2 minge oferită la cap din deplasare (înainte, înapoi);

în 2 minge oferită la săritură la cap;

în 3, unul oferă mingea la cap (la săritură, de pe loc, din deplasare, etc.) celălalt lovește mingea în condiții de adversitate, adversar pasiv;

exersări la mingea atârnată;

2 jucători așezați unul înapoia altuia; un al 3-lea jucător oferă mingea cu mâna jucătorului din spate care o respinge cu capul din săritură.

Greșeli frecvente:

– gâtul este moale;

– dezechilibrarea, teama în lupta cu adversarul;

– mingea nu este lovită cu fruntea;

– săritură contra timp;

– picioarele se ridică prea mult” (G. Dumitrescu, P. Pețan, 2001).

Mijloacele amintite mai sus sunt doar câteva din multele exerciții care există și care mai pot fi create.

Exercițiile organizate sub formă de întrecere și de joc duc la însușirea mai rapidă a procedeelor tehnico – tactice ale jocului, comparativ cu exersarea izolată a acestora. Fără îndoială fotbalul este un mijloc de atracție la orele de educație fizică dar nu toți copii pot face parte din cele 2 echipe. De aceea cei care rămân pe dinafară vor desfășura întreceri separate precum:

joc 3 contra 3; 4 contra 4 la o poartă sau două porți;

se formează un cerc din toți jucătorii, unul în mijloc, pasă dintr-o atingere, cel din mijloc trebuie să recupereze mingea;

cine menține cel mai mult mingea cu capul, cu piciorul, etc.;

lovituri de pedeapsă la 7 m sau cine transmite mai multe mingi pe sub o portiță.

II.3 Particularitățile morfologice și funcționale ale elevilor din ciclul gimnazial

Dezvoltarea fizică și psihică la copiii de 8-14 ani prezintă particularități deosebite de a căror respectare nu depinde doar randamentul de moment și cel de viitor.

Dintre particularitățile copiilor, la această vârstă, care au influență directă asupra programului instruirii, pot fi menționate următoarele:

II.3.1 Din punct de vedere morfologic:

mușchii sunt slab dezvoltați;

flexorii sunt mai bine dezvoltați decât extensorii;

tonusul muscular este scăzut;

forța musculară este redusă iar menținerea constantă a echilibrului este efort suplimentar;

structura oaselor este deficitară ca rezistență.

Toate acestea implică o preocupare o preocupare pentru corectarea motricității, de cele mai multe ori defectuoasă, imprimarea unei ținute corecte în timpul mersului, alergării, în poziția de stând și în cea șezândă.

Se vor folosi exerciții destinate mușchilor extensori, pentru întărirea mușchilor antigravitaționali, prin angrenare corectă, eliminarea cauzelor care provoacă deformațiilor coloanei vertebrale, învățarea mișcărilor și formarea stereotipurilor dinamice, ce se vor executa, de la început, corect.

II.3.2 Din punct de vedere funcțional:

La 7 ani se încheie procesul de diferențiere a neuronilor corticali și periferici, precum și mielinizarea tuturor fibrelor aferente și eferente.

Diferențierea neuronilor corticali se face dinspre profunzime spre suprafață. Funcțional, fenomenul cel mai important este lipsa echilibrului dintre procesele fundamentale, cu predominanța excitației; inhibiția de diferențiere este slab dezvoltată, de aici voioșia exagerată.

La acești copii plasticitatea sistemului nervos este mare, fapt ce le conferă o receptivitate mai mare ca la adulți.

Rețeaua vasculară este bine dezvoltată.

Datorită vârstei frecvența cardiacă este ridicată, volumul inimii este mediu de aceea la clasa a VIII – a eforturile moderate ridică pulsul.

Aparatul respirator este destulde dezvoltat din punct de vedere anatomic, dar în condiții de solicitare necontrolată se epuizează destul de repede” (I. MotrocșiF. Motroc, 1996).

,,În general această vârstă se caracterizează printr-o creștere intensă, prin maturizarea funcțiilor organismului, dezvoltarea motricității și conturarea personalității.

Trebuie menționat faptul că pubertatea variază de la individ la individ. În afara caracterelor sexuale primare și secundare care devin evidente, au loc o serie de modificări în tot organismul. Astfel, oasele cresc în grosime, sistemul vascular se dezvoltă, laringele crește exploziv la băieți, trunchiul este mai mare decât membrele, cele două sexe se diferențiază tot mai mult. Factorii ereditari și cei de mediu (alimentari; geoclimatici; urbanizare; etc.) influențează momentul instalării și durata pubertății, astfel încât individualizarea perioadei pubertare și diferențierea vârstei cronologice de cea biologică constituie elemente de maximă importanță în investigarea științifică a acestei etape de dezvoltare a organismului.

Sistemul nervos – se dezvoltă rapid acum încheindu-se practic, maturizarea ariei corticale a analizatorului motor. Funcția de analiză și sinteză a scoarței se dezvoltă, ca de altfel și procesul inhibiției externe. Pe această bază,viteza de realizare a diferențierilor crește, iar reflexele condiționate formate se sting mai lent. Funcția celui de-al doilea sistem de normalizare domină în raport cu cea a primului sistem. La pubertate mai persistă încă, într-o oarecare măsură insuficiența proceselor de inhibiție condiționată, în schimb, predomină procesele de excitație. Datorită acestui fapt mișcările copiilor la această vârstă au un caracter brusc, iar precizia lor este scăzută.

Aparatul locomotor– la această vârstă, oasele se dezvoltă mai ales pe seama creșterii lor în grosime, prin depunerea de săruri minerale (calciu și fosfor) și prin structuri funcționale intime. Ele devin mai rezistente la acțiunea factorilor mecanici de presiune, tracțiuni și răsucire, în schimb se reduce mobilitatea lor.

Articulațiile sunt slab dezvoltate, iar ligamentele nu asigură în suficientă măsură rezistența la tracțiuni și răsuciri.

Mușchii se dezvoltă mai ales pe seama alungirii fibrelor, nu însă și în grosime. Din această cauză, suprafața lor în secțiune fiziologică și forța lor sunt încă mici. Lungimea fibrelor musculare prezintă și un avantaj, în sensul că determină creșterea valorii lucrului mecanic, cu condiția ca greutatea să nu depășească forța globală a mușchiului.

,,Pseul de creștere în înălțime apare în această perioadă de maturizare și se situează la băieți în jurul vârstei de 14,9 ani” (M. Rădulescu, E. Cristea, 1984).

Aparatul respirator – se dezvoltă intens în etapa pubertară. Funcția respiratorie se ameliorează net. Crește amplitudinea mișcărilor respiratorii, scade frecvența respiratorie, crește capacitatea vitală, iar respirația tisulară apreciată după VO2max. per minut se amplifică în mare măsură (cu toate acestea nu sunt atinse limitele maxime ale capacității aerobe de efort, astfel încât la eforturile de rezistență nu se pot obține rezultate maxime)” (G. Dumitrescu, 2001).

,,În cadrul efortului sportiv frecvența respirației crește de la 18-20 respirații/min., la 25-30 respirații/min., fapt care are ca urmare și o creștere a volumului pulmonar” (N. Stănescuși D.Tomescu, 1970).

,,Sistemul cardio – vascular – se dezvoltă lent în etapa pubertară. Arterele au un diametru proporțional mai mic decât la adult, iar venele și sistemul limfatic sunt destul de bine reprezentate. Sistemul cardiovascular prezintă dificultăți de adaptare la eforturile intense; volumul sistolic și debitul cardiac sunt departe de valorile adultului”” (G. Dumitrescu, 2001).

Principalele componente ale acestui sistem sunt:

inima;

sistemul vascular central și periferic;

sistemul capilar și terminal.

,,Jocul de fotbal caracterizându-se prin eforturi mari, de tip aciclic, în care fazele de intensă activitate (deseori anaerobe) se combină cu faze de activitate redusă (aerobe), supun jucătorii la game funcționale foarte variate.

Așadar datorită efortului depus, au loc câteva modificări ale aparatului cardio-vascular:

La nivelul inimii: debitul cardiac crește în corelare cu intensitatea efortului depus. Mecanismele de reglare a acestor modificări sunt foarte complexe, fiind de natură neurohormonală.

La nivelul sistemului vascular central și periferic: creșterea tensiunii arteriale maxime, însoțită de obicei de scăderea tensiunii minime, creează condiții favorabile transportului unui volum sanguin ce se poate mări 16 ori față de cel de repaus.

La nivelul sistemului capilar terminal, sistem care prin pereții numărului mare de vase prezintă o suprafață de contact de aproximativ 6000 m2 (revenind pentru 1 kg de mușchi circa 600 cm3), se produc modificări adaptive atât în numărul capilarelor deschise (pe unitate de suprafață), cât mai ales în hemodinamica masei sanguine. În timpul activității intense, afluxul de sânge se mărește automat în regiunile mult solicitate, realizează astfel o oxigenare crescută, dar favorizând în același timp și un transport și o pierdere a căldurii produse” (N. Stănescuși D. Tomescu, 1970).

Aparatul vestibular – ca organ de echilibru, precum și alți analizatori ating o dezvoltare comparabilă cu cea adultului.

După datele centrului de Medicină Sportivă București, în această perioadă indicii ar fi următorii:(G. Dumitrescu, 2001).

Tabel nr.1 Indicii morfologici

II.3.3 Pe plan psihic:

,,Activitate psihică este produsul complex al unui tot atât de complex proces evolutiv, fie că privim de-a lungul epocilor istorice (dezvoltarea filogenetică) sau de-a lungul vieții individului (dezvoltare ontogenetică).

Am arătat mai înainte că psihicul uman, conștiința, este rezultatul procesului istoric de dezvoltare a ființei umane în condițiile muncii și comunicării cu semenii.

După naștere ființa umană trece prin următoarele perioade:

De la naștere la 3 ani:

Vârsta sugarului – de la naștere la 1 an;

Vârsta antepreșcolară – de la 1 an la 3 ani, numită și prima copilărie;

Vârsta preșcolară – de la 3 ani la 6/7 ani, numită și a doua copilărie;

Vârsta școlară – de la 6/7 ani la 18/19 ani:

Vârsta școlară mică – de la 6/7 ani la 10/11 ani, numită și a treia copilărie;

Vârsta școlară mijlocie – de la 10/12 ani la 14/15 ani (numită preadolescența sau pubertatea); la această perioadă termenul copilăriei nu mai este adecvat.

Vârsta școlară mare – de la 14/15 ani la 18/19 ani (numită și adolescența).

După copilărie urmează:

Tinerețea, de la 18/19 ani la 25 ani;

Maturitatea, de la 25 ani la 55 ani;

Senescența, peste 55 ani” (M. Epuran, 1976)

După mine copilăria are rolul de a pregăti individualitățile fizice și psihice ale viitorului adult pentru a-l face capabil să contribuie activ la progresul social, este o perioadă foarte importantă deoarece poate fi ușor marcată sau influențată de anumite evenimente.

Fiindcă vorbim de copii de clasa a VIII-a, aceștia se vor încadra în vârsta școlară mijlocie 10/12 ani la 14/15 ani.

,,În această perioadă de vârstă școlarul încetează de a mai fi copil, dar nici nu poate fi considerat matur, deși el începe să creadă aceasta și chiar să se impună printr-un comportament opozitiv.

Curând însă începe să se destrame echilibrul psihic, mai întâi din punct de vedere somato-funcțional și ca un reflex și în același timp ca o dublare cu caracter inter dependent – din punct de vedere psihic. Vârsta preadolescenței (numită și pubertară) marchează începutul maturizării fizice a individului, fiind o epocă de intensă formare a personalității de construire conștiinței morale.

Preadolescența este caracterizată uneori prin ceea ce o diferențiază exterior de celelalte vârste. Ea a fost numită ,,vârsta hainelor scurte”, ,,vârsta dizgrației” , din cauza creșterii în înălțime, a membrelor și a nasului în raport cu fața. Este un moment caracterizat de stângăcie în mișcări, datorită necoordonărilor pe care sistemul nervos nu le poate stăpâni, în același timp este însă vârsta înfloririi sentimentelor, a elanului cunoașterii, a descoperirii de sine.

Preadolescentului i se formează o imagine despre el însuși mai critică, mai mult orientată spre nevoile și aspirațiile personale. Interesele lui se diversifică, dorința de afirmare este tot mai mare, încrederea în forțele proprii depășind posibilitățile reale. Ca aspirații și imagine de sine este tot mai matur, dar cei din jur nu s-au decis încă să nu-l mai considere copil.

Între fete și băieți se creează o anumită diferență. Fetele sunt mai precoce și-i privesc pe băieți de sus, în timp ce aceștia se fac că nu le acordă atenție. Tot în această perioadă, atât băieții cât și fetele au accese de obrăznicie și încăpățânare, ca reacție la opoziția adulților față de aspirațiile și tendințele lor.

INTELECTUAL preadolescenții marchează un salt în manifestarea gândirii, care devine abstractă și foarte critică. De asemenea, preadolescenții încep un nou ciclu școlar, cu discipline noi care solicită și capacitățile interpretative și creatoare. Pe plan senzorial – perceptiv cresc foarte mult capacitățile discriminative vizuale și auditive; se dezvoltă orientarea spațială și temporală, ca și tendința de a interpreta semnificația percepțiilor. Spiritul de observație se dezvoltă și în legătură cu unele interese și manifestări ale curiozității (recunoașterea mărcilor automobilelor de exemplu).

Memorarea se transformă din reproductivă, în logică și constă în tendința de a se reține esențialul.

În general, se poate aprecia că dezvoltarea intelectuală a preadolescenților este stimulată de conținutul procesului de învățământ devenit tot mai complex, exprimând cerințe care solicită tocmai caracterul logic al învățării, interpretării și memorării.

AFECTIVITATEA școlarului mijlociu este marcată de erotizarea conduitei și atitudinii față de sexul opus. Preadolescentul este tulburat de noua sa stare, atât sub influența unor factori care întrețin erotismul (film, lectură) care-l determină să caute să cunoască mai mult. Stinghereala datorată unor aspecte mai puțin estetice ale dezvoltării (membrele lungi, acneea juvenilă), ca și complexul provocat de maturizarea sexuală fac din preadolescent un timid în fața sexului opus. Spre sfârșitul perioadei atitudine lui se schimbă, trecând uneori în extremitatea opusă. Emotivitatea preadolescentului se manifestă viu, în expresiile exterioare ale mimicii și pantomimicii, prin treceri de la stări de excitație mare la închiderea în sine. Prieteniile se leagă între parteneri de același sex, însă sentimentul de dragoste se îndreaptă spre persoana de sex opus și, de regulă, de vârstă mai mare. Este perioada descoperirii de sine, a trezirii interesului pentru propria persoană și a grijii pentru ținută. Caracterul instabil al sentimentelor se exprimăși în conflictele, protestele, abandonările și retragerile din grup. Totuși, preadolescentul este sensibil la manifestările de afectivitate ale familiei și ale prietenilor, fiind capabil de sacrificii. Dragostea apare ca o îmbinare a atașamentului cu sexualitatea. Fetele trăiesc o dragoste nesenzuală, în timp ce băieții pot manifesta comportament mai puțin subtil care decepționează sau jignesc.

Sentimentele morale și intelectuale sunt în plină formare. Apare idealul de viață, primele gânduri despre profesia viitoare și primele orientări spontane spre activități de interes social. Independența gândirii se asociază cu sentimentul autonomiei morale, al echității, al onoarei. Încep să se dezvolte sentimentele patriotice, alături de cele ale responsabilității.

PERSONALITATEA ca expresie a ansamblului vieții psiho – comportamentale oglindește noua stare a preadolescentului, apropiindu-se de stadiul de relativă stabilizare a trăsăturilor caracteristice.

Capacitatea intelectuală sporită și mai ales rafinată prin dezvoltarea posibilităților de analiză critică, abstractizare, discernământ, la care se adaugă complexul emoțional-sentimental bogat, formează permisele apariției unor trăsături tot mai apropiate de adolescent și apoi de tânăr. Diferențele manifestării nu apar la toți școlarii și nici în condiții educaționale corecte. Sensibilității aspirațiilor și spiritului critic nu trebuie să li se răspundă cu exces de autoritate sau brutalitate. Laturile pozitive ale personalității de autoritate sau brutalitate. Laturile pozitive ale personalității preadolescentului, atitudinea profundă față de sine, curiozitatea pentru cunoașterea lumii subiective, ca și atracția pentru activități variate de nesmnătate sociale, sentimentele morale și patriotice în curs de dezvoltare, și așa mai departe, sunt cele care se vor impune tot mai mult și vor realiza deplina integrare socială a individului în adolescență” (M. Epuran, 1976).

CAPITOLUL III – ORGANIZAREACERCETĂRII

III.1.Duratași etapele realizării cercetării

Cercetarea noastră s-a desfășurat în semestrul II al anului școlar 2013-2014, perioadă în care am reușit să urmăresc elevii la lucru în lecții de educație fizică. Pentru activitatea din celelalte lecții am ținut legătura cu domnul profesor Biriș Iacob care m-a ajutat de-a lungul întregii cercetări. De comun acord cu domnul profesor am stabilit și exercițiile care urmau să fie folosite de elevi pentru consolidarea procedeelor tehnice.

Etapele cercetării:

Consultarea bibliografică;

Conceperea planului de lucru și stabilirea probelor pentru testarea inițială și finală;

Lucrul cu elevii;

Lucrul individual și împreună cu profesorul acestora;

Testarea finală;

Prelucrarea statistico-matematică a datelor culese de la elevi;

Concluzii preliminare;

Concluzii finale.

III.1.1. Prima etapă

În această etapă am consultat referirile bibliograficeși stadiul în care se află problema cercetată, așadar referirile bibliografice m-au ajutat la conceperea lucrării de licență și elaborarea testărilor fizice și tehnice. Tot aici m-am informat despre cei cu care voi lucra și colabora.

III.1.2 A doua etapă

În această etapă, va avea loc și prima întâlnire cu elevii. După acestea se va prezenta planul cercetării doar domnului profesor, acesta va discuta cu elevii dacă sunt de acord ca eu să fiu prin preajmă la ora de educație fizică, dacă ei, profesorul de sport și directorul școlii sunt de acord, atunci pot să îmi încep activitatea.Pentru a le observa adevărata tehnică, aceștia trebuie să se simtă în largul lor, să nu știe că sunt sub observație așadar activitatea mea constă în observarea comportamentului indivizilor în cadrul jocului și în tipul executării unui procedeu tehnic din fotbal. Am discutat cu domn profesor și despre desfășurare acestei activități, și dacă poate să pună accent pe consolidarea procedeelor din fotbal , ca la sfârșit să observăm să vedem dacă a avut loc un salt cât de cât calitativ

Către sfârșit s-au separat fetele de băieți și s-au făcut 4 echipe de câte 5, jucând pe teren cu dimensiuni reduse, doar câte două echipe 4 reprize de 3 minute, în timp ce două echipe joacă, celelalte stau pe margine și le oferă mingea înapoi în caz că iese afară, după 3 minute de joc urmează celelalte două. Din 20 de băieți niciunul nu s-a oferit să fie portar, dar au făcut cu rândul, așa i-am avut sub observație pe toți.

În cazul celor 2 portari nu mi-am exprimat părerea deoarece se făcea cu rândul și am putut observa și pe cei care stăteau în poartă. După terminarea jocului,le-am prezentat câteva exerciții pentru consolidarea tehnicii pe care apoi elevii le-au exersat individual, ca temă de casă. Am stabilit cu domnul profesor ca pe durata acestei activități să lucreze cu elevii consolidarea respectivelor procedee șiam avut un răspuns afirmativ din partea dânsului.

Tot în această etapă am discutat cu subiecțiiși am început să le spun că vor fi testați, o testare inițialăcare mă va ajuta să observ actualaforma fizică și din punct de vedere tehnic. Pentru această testare am pregătit două baterii de teste, una pentru testare fizică iar cealaltă pentru testare a tehnicii în jocul de fotbal.

Prima baterie de teste constă în testarea tehnicii:

Menținerea mingii fără să cadă 1’, această probă constă în menținerea mingii în aer doar cu un picior, îndemânatic și neîndemânatic, timp de un minut;

Conducerea mingii printre jaloane pe o distanță de 20m, pe o distanță de 20m se pun 5 jaloane la o distanță de 3m între ele, se pornește la 3m în spatele primului jalon iar linia de sosire este la 5 m de ultimul jalon. Se cronometrează timpul necesar trecerii printre jaloane;

Tras la poarta mică de la 20m, constă în lovirea a 5 mingi spre poarta mică cu latul. Poarta va avea următoarele dimensiuni: lungime, 2m, înălțime 1,25m. Se notează numărul de reușite.

A doua baterie constă în testarea condiției fizice:

Săritura în lungime de pe loc;

Alergare pe 50m;

Alergare pe 600m.

Fetele au fost excluse din cadrul cercetării.

Bateria de testare a condiției fizice a fost concepută după normele de control ale școlii, astfel încât rezultatele obținute la sfârșit pot fi comparate cu cel mai bun rezultat la oricare din aceste probe, deoarece acestea sunt prevăzute în cadrul normei de control a elevilor de clasa aVIII-a la sfârșit de an.

Testarea s-a făcut începând cu testările tehnice deoarece acestea trebuie făcute pe fond de odihnă.Fiecare testare s-a făcut individual.

Tabel nr. 2 Menținerea mingii fără să cadă 1’(testare inițială)

Tabel nr. 3 Conducerea mingii printre jaloane pe 20m(testare inițială)

Tabel nr. 4 Introducerea mingii în poarta mică de la 20m (testare inițială)

La sfârșitul probelor tehnice au pauză de 10 minute, în care li se va prezenta rezultatele, după aceea aceștia vor fi motivați sub diferite forme și li se va spune că la următoarea întâlnire ne vom antrena împreună, pentru a vedea mai îndeaproape tehnica lor.

Urmează testările fizice, care după cum am spus le-am făcut după normele de control ale școlii, pentru ca la sfârșit să se poată face o comparație între rezultate, și ca să avem un punct de reper. Am să prezint primele 3 rezultate de la fiecare probă:

Tabel nr. 5 Cele mai bune rezultate ale școlii

În acest tabel cifrele marcate cu roșu reprezintă cel mai bun rezultat din fiecare probă, cele cu verde reprezintă al doilea rezultat, iar cele trasate cu roz, reprezintă al treilea rezultat. Elevii ai căror rezultate sunt afișate mai sus sunt din anii anteriori și din clase sau generații diferite.

Tabel nr. 6 Rezultatele la testările fizice inițiale

Și așa am încheiat testările, cu rezultate bune, a fost pe aproape să se înlocuiască un rezultat din cele trei ale școlii dar n-a fost să fie, se pare că le-au plăcut activitatea pe care am făcut-o împreună, și de abia așteaptă următoarea ședință.

III.1.3. A treia etapă

În această etapă am decis împreună cu domnul profesor ca să țin eu lecția cu elevii ca să fiu mai aproape de ei aici va avea loc a doua și a treia întâlnire, așadar în aceste două întâlniri vom lucra împreună la consolidarea procedeelor tehnice, prin diferite jocuri și exerciții, desigur la sfârșitul fiecărei întâlniri vom încinge un joc de și o scurtă ședință în care am discutat câte ceva despre fenomenul de consolidare a procedeelor, a fost un fel de feed-back, dar aceste ședințe de la sfârșit au avut mai rol de motivare pentru lucru individual al acestora, sper ca motivările să aibă efect asupra psihicului lor și să-i impulsionezela mai mult lucru individual.

III.1.4 A patra etapă

Aici se continuă lucrul cu elevii, această etapă pune mai mult accent pe lucrul la ora de educație fizică al acestora împreună cu domn profesor Biriș, sub atenția acestuia dar și tema lor de casă care constă în exersarea individuală a procedeelor date dar și a probelor tehnice. Și pentru condiția fizică va avea loc o testare finală să vedem cât au evoluat.

III.1.5 A cincea etapă

Este etapa în care a avut loc și ultima noastră întâlnire, întâlnire care s-a desfășurat astfel:

S-a făcut o încălzire bună cu elevii, timp în care îi mai întrebam de lucru lor individual, separat de domn profesor care le-a fost de altfel și temă de casă, despre sănătate, etc.

Apoi am trecut la testarea finală care a început desigur cu partea de tehnică, apoi testele fizice.

Tabel nr.7 Rezultate la probele tehnice (testare finală)

Tabel nr. 8 Rezultate la testările fizice (testare finală)

La sfârșitul întâlnirii, ca la toate celelalte, avut parte de o ședință extraordinară în care am discutat despre tot ce sa petrecut în toate aceste întâlniri, a fost bine, le-a plăcut.

După acestea am tras concluziilepreliminare împreună cu domul Biriș, rezultatele au crescut destul de simțitor, atât eu cât și domnul profesor am fost bucuroși văzând că prin muncă și antrenament se pot obține și îmbunătăți rezultate.

III.2. Metodele de cercetare

Metodele de cercetare folosite în vederea realizării lucrării de licență au fost:

Metoda studiuluibibliografic

Metoda chestionarului

Metoda observației

Metoda testelor

Metoda statistico-matematică

Metoda studiului bibliografic

Metoda studiului bibliografic sau metoda studierii publicațiilor de specialitate am folosit-o pentru realizarea primelor două capitole ale lucrării de licență.

Au fost studiate aproximativ 15 cărți și lucrări de specialitate despre educația fizică la ciclul gimnazial, despre jocul de fotbal în școală, despre particularitățile morfo-funcționale ale copiilor de gimnaziu, despre procesul de consolidareși formare a unui element sau procedeu din cadrul jocului, despre modulși exercițiile folosite de către profesor în cadrul lecției de educație fizică la clasa aVIII-a, dar și despre metodologia cercetării științifice în vederea realizării lucrării de licență.

Metoda studiului bibliografic ne-a fost de ajutor pentru realizarea lucrării, cu ajutorul cărților și lucrărilor de metodologie știintifică, am reușit să redactăm această lucrare de licență.

Metoda chestionarului

Această metodă am folosită în cadrul primei întâlniri pentru afla numele, vârsta, sexul, și să aflu cui place și cui nu jocul de fotbal. Cu ajutorul unui mic și simplu chestionar, exact cum mă așteptam, am primit răspunsuri pozitive din partea băieților și negative din partea fetelor.

Metoda observației

Metoda observației este una dintre cele mai vechi metode de cercetare care a fost utilizată în procesul de cunoaștere (Ș. Maroti, 2008).

Prin observație întelegem ”surprinderea, urmărirea și analiza lucrurilor și fenomenelor în starea și desfășurarea naturală a lor, fără ca prezența observatorului să perturbe, într-un fel oarecare, manifestarea realității date“ (Ș. Maroti, 2008).

Ce observăm?

În domeniul nostru de activitate principalul subiect al observației este omul în mișcare, este urmărit, în cazul dat în procesul instructiv – educativ, în cadrul orei de educație fizică și sport ( Mariana Marolicaru, 1995).

,,În realizarea observației asupra cercetătorului acționează o limită de timp, determinate în special de faptul că fenomenul studiat nu este repetabil și că, de multe ori, se derulează cu mare viteză și o frecvență sporită (Ș. Maroti, 2008).”

Dintre cele două tipuri de observație, întâmplătoare și intenționată, pentru realizarea cercetării științifice și a lucrării de licență am folosit observația inteționatăcare ”reprezintă surpinderea, urmărirea și examinarea conștientă, sistematică și activă a unor persoane, lucruri, procese în manifestarea lor firească, naturală, fără intenția de a le modifica, cu scopul de a surpinde relațiile cauzale cu privire la aspectele studiate, pe baza cărora să se emită generalizări predictive“ (Ș. Maroti, 2008).

Metoda observației am folosit-o în cercetarea noastră pentru a observa potențialul elevilor claseiaVIII-a A de la școala generală cu clasele I-VIII din comuna Pomezeu în cadrul orelor de educație fizică de-a lungul anului școlar 2013-2014 pentru a vedea cum aceștia își formează și consolidează mai repede un anumit procedeu.

Metoda observației am folosit-o în cadrul probelor de verificare pentru înșușirea tehnicii și tacticii. Subiecții au fost observați atât la testarea inițială cât și la cea finală și au fost notați cu note de la 1 la 10, în funcție de cât de bine au realizat cerințele cercetătorului.

Observația directă am folosit-o pentru observarea comportamentului copiilor și conduita lor in timpul antrenamentelor de învățare a tehnicii și tacticii de bază a jocului de fotbal.

Metoda testelor

Testele pentru măsurarea capacităților motrice sunt definite, ca ”instrumente de lucru standardizate, cu valoare de model, elaborate pe cale experimentală, pentru evaluarea capacității fizice ale subiecților, aflați în aceiași situație“ (Ș. Maroti, 2008).

Acest tip de metodă am folosit-o pe parcursul testărilor inițiale și finale, am urmărit nivelul de însușire a pregătirii fizice, a pregătirii tehnice al subiecților implicați în cercetarea științifică.

Probele fizice folosite au fost :

alergarea de viteză pe 50 m cu start din picioare ;

alergare de rezistență pe distanța de 600 m ;

săritura în lungime de pe loc.

Probele folositepentru verifificarea însușirii tehnicii au fost :

șut la poartamică de la 20m;

menținerea mingii 1’;

conducerea mingii printre jaloane, 20m.

Metoda statistico-matematică

,,Metoda statistico-matematică presupune folosirea de către cercetător a funcțiilor statistice pentru prelucrarea și sistematizarea datelor adunate în legătură cu fenomenul studiat. Statistica matematică dă posibilitatea de a se determina valori medii, abaterile de la aceste valori relațiile ce se pot stabili între diferite genuri de date, frecvența datelor, etc.

Pot fi întocmite tabele care să grupeze într-un anumit fel datele dar și diferite grafice (sub formă de curbe, cercuri, diagrame, coloane, etc.) pentru prezentarea lor cât mai sugestivă” (I. Hanțiu, 2006).

Metoda statistico-matematică am folosit-o în cadrul cercetării științifice pentru realizarea capitolului IV, pentru prelucrarea și interpretarea datelor.

Indicii matematici folosiți sunt:

valoarea minimă și maximă – (Min și Max) se utilizează pentru obținerea celui mai mic, respectiv cel mai mare, numar din domeniile precizate ca argumente.

=MIN(domeniu1, domeniu2, …)

=MAX(domeniu1, domeniu2, …)

media aritmetică – ”este cea mai cunoscută medie și reprezintă suma tuturor valorilor variabilei împărțită la numărul total al lor. Media aritmetică poate fi calculată numai daca se cunosc suma valorilor și numarul lor“ (Ș. Maroti, 2008).

În Excel media aritmetică o găsim la Insert Function / Statistical, și se numește AVERAGE.

O altă metodă de calcul al mediei aritmetice, este cu ajutorul formulei matematice:

=

abaterea standard – ”Abaterea standard caracterizează mai bine variația fenomenelor, ea fiind utilizată și ca unitate de măsură pentru întinderea variației“ (Ș. Maroti, 2008).

Abaterea standard este cel mai des folosit indicator în cazul distribuțiilor de frecvență normală.

În Excel abaterea standard o găsim la Insert Function / Statistical, și se numește STDEV

O altă metoda de calcul al mediei aritmetic, este cu ajutorul formulei:

S=

abaterea medie – ”exprimă variația medie, în plus și în minus, a distribuției față de valoarea medie. Abaterea medie este cu atât mai mică cu cât valorile cercetate sunt mai omogene, mai grupate în jurul mediei“ (Ș. Maroti, 2008).

Formula de calcul pentru abaterea medie este:

m=±

Coeficientul de variabilitate – ”Coeficientul de variație este o măsură relativă a dispersiei și reprezintă aproximarea procentuală a raportului dintre abaterea standard și media aritmetică“ (Ș. Maroti, 2008).

Este exprimat în procente. Coeficientul de variație are valori cuprinse între 0 și 100%. Cu cât Cv este mai mic, cu atat omogenitatea colectivului este mai mare, dacă valorile sunt peste 30%, rezultă că variația este mare iar colectivitatea este eterogenă.

În aprecierea gradului de omogenitate a unei colectivități se consideră că valorile coeficientului de variabilitate cuprinse între (Ș. Maroti, 2008):

0 – 10% arată o împraștiere mică, deci omogenitatea colectivității respective este mare

10- 20% indică o împrăștiere medie, deci omogenitatea colectivității respective este relativă

20-30% arată o împrăștiere mare, existența unui grad de omogenitate scăzut

valorile peste 30% arată un grad excesiv de împrăștiere, lipsa de omogenitate a colectivității respective.

Coeficientul de variație poate fi utilizat și ca test de semnificație a reprezentativității mediei, considerându-se următoarele praguri de semnificație (Ș. Maroti, 2008):

0 – 17% media este strict reprezentativă

17 – 35% media este moderat reprezentativă

35 – 50% media este reprezentativă în sens larg

Peste 50% media nu este reprezentativă.

Formula de calcul al Coeficientului de variație este:

semnificația statistică a diferenței dintre medii, sau deosebirileveridice(testul lui Student) după formula:

Pentru interpretarea valorii variabilei t în sensul semnificației diferenței se folosește tabla lui Fisher (G.M.Smith, 1971) unde f simbolizeză numărul gradelor de libertate:

-atunci când se lucrează cu un singur grup: f = n-1.

Interpretare:

-dacă tcalculat este mai mare decât cel din tabela lui Fisher la pragul de 0,05 atunci diferența este semnificativă și din punct de vedere statistic, probabilitatea (p) ca diferența să fie întâmplătoare fiind mai mică de 5% (p < 0,05);

-dacă tcalculat este mai mic decât cel din tabela lui Fisher atunci diferența este nesemnificativă (p > 0,05).

Valoarea critică a lui t pentru n = 20 este 2,093 la pragul de semnificație de 0,05.

III.3. Subiecții cercetării și actvitatea lor

Subiecții sunt eleviii clasei aVIII-a A de la școala cu clasele I-VIII Pomezeu.

Se pare că acum către sfârșitul acestei activități, după o periodă destul de lungă, un an, indivizii au lucrat așa cum li s-a spus de la început, după această perioadă de lucru individual și în cadrul lecției de educație fizică, se pare că a dat roade, din pricina faptului că aceștia au ambiția de a crește, și devotamentul necesar activității.

Tabel nr. 9 Subiecții cercetării

Cu ajutorul acestui tabel am reușit să le țin evidența elevilor, și cu acest mic chestionar am aflat că fetelor nu le plac fotbalul, era de așteptat așa că încă din prima întâlnire am separat fetele de băieți.

CAPIOLUL IV-PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

IV.1. Rezultatele la testările fizice

Tabel nr.10 Rezultate la testarea fizică inițială

Tabel nr. 11 Rezultate la testarea fizică finală

IV.2. Rezultatele la testările tehnice

Tabel nr. 12 Rezultate la testările tehnice inițiale

Tabel nr. 13Rezultate la testările tehnice finale

Aici se poate face diferența dintre rezultatele inițiale și cele finale, și se poate observa evoluția elevilor pe parcursul acestei activități.

Tabel nr.14 Evoluția rezultatelor

Din acest tabel putem observa că timpul obținut pe distanța de 50 de m a scăzut de la 7,41 secunde la 7,37 secunde, așadar se vede o creștere semnificativă atimpului de deplasare, este un lucru bun deoarece cum viteza este o calitate greu de dezvoltat, și nici nu s-a lucrat pentru dezvoltarea acesteia, ea totuși există ca și calitate motrică.

La alergarea pe 600m,aceasta fiind o probă de rezistență este logic că aceasta a avut un demers descrescător de-a lungul acestei perioade, doar din cauza neglijenței dezvoltării acesteia, desigur este calitatea cea mai ușor de dezvoltat, dar dacă nu se lucrează spre influențarea ei aceasta poate să regreseze la fel de ușor.

După cum putem vedea rezultatul a crescut simțitor la săritura în lungime, fapt ce determină și forța lor explozivă. A crescut natural, pentru că sunt la vârsta în care se dezvoltă această calitate, dar s-a acționat și indirect asupraacesteia prin diferitele exerciții ce țin de tehnică și rezultatul este cât se poate de clar.

La această probă tehnică se văd îmbunătățiri ale tehnicii deoarece aici am intervenit direct cu exerciții special concepute în vederea consolidării respectivului procedeu, acțiune ce adetermnat o crestere cât se poate de evidentă între cele două testări

Se pare că la conducere mingii printre jaloane chiar dacă s-a lucrat în privința consolidării acesteia nu se vede progres ci dimpotrivă a avut loc o regresie, cel puțin în cazul piciorului îndemânatic, că dacă ne uităm la tabelse vede o evoluție destul de evidentă încât este bătător la ochi încât să nu se vadă progresul piciorului neîndemânatic.

În cazul acestei probe piciorul neîndemânatic a avut parte de un salt evolutiv destul de evident, în timp ce piciorul îndemânatic a regresat simțitor.

CONCLUZII

Concluzii pot fi sustrase din lucrare pe baza a ce am realizat cu subiecții cu care am lucrat în cadrul cercetării de-a lungul anului.

O primă concluzie ar fi despre alegerea temei, mi-am ales această temă, pe baza vieții personale și a carierei profesionale, fiind și practicant al acestui sport și ca viitor profesor o să am tangențe cu copiii, este de înțeles să-mi fi ales această temă.

Am considerat necesar sa incep cu exercițiile pe care domn profesor le făcea de obicei în cadrul lecției de educație fizică acestea fiind exerciții simple din cadrul tehnicii, iar după ce am văzut capacitatea lor motrică, am introdus exerciții și chiar jocuri din ce în ce mai complexe. Deoarece am lucrat cu copii jocul este modalitatea perfectă de a capta atenția acestora.

Această lucrare face referire la evoluția unor indivizi pe baza unor exerciții simple, și observarea evoluției acestora de-a lungul anului, evoluție care a avut loc mai ales în cadrul probelor tehnice, probe pentru care s-au impus exerciții. Așdar se poate spune că aceste exercii au influențat motricitatea acestora, și care mai apoi a rezultat o creștere favorabilă a acestora, fapt ce sa văzut la testările finale.

Astfel că concluzia finală poate fi interpretată destul de ușor, prin muncă,dârzenie, ambiție și devotament, indiferent de la ce nivel se pornește se poate atinge nivelul dorit.

BIBLIOGRAFIE

1.Blaga, E. Metodica educației fizice și sportului școlar, Editura Română, 1995.

2.Dumitrescu, G. Anca Deac, Fotbal-Football, Editura Universității din Oradea,2009.

3.Dumitrescu, G. Fotbal pregătire și joc, Editura Universității din Oradea 2001.

4. Dumitrescu, G. și Pețan, P.Fotbal introducere în tehnica și tactica jocului modern, Editura Universității din Oradea, 2001.

5. Dumitrescu, G. Legile jocului de fotbal pe înțelesul tuturor, Editura Universității din Oradea, 2007.

6. Dumitrescu, G. Fotbal – Curs, Oradea, 2006.

7. Dumitrescu, G. Tehnica Fotbalului, Pregătirea Tehnică Editura Universității din Oradea 2006.

8. Epuran, M. Psihologia educației fizice, Editura Sport – Turism, 1976.

9.Hanțiu, I. Teoria educației fizice și sportului Editura Universității din Oradea, 2006.

10. Ionescu, M. Fotbal și stil, Editura Sport – Turism 1976.

11.KașurovP.T. Jocul de fotbal în școală, Editura Tineretului, Cultură fizică și sport, 1959.

12. Mariana Marolicaru, Metodologia cercetării activităților corporale, Cluj-Napoca, 1995.

13. Maroti, Ș. Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport, Editura Universității din Oradea, 2008.

14. Motroc, I și Motroc, FFotbalul la copii și juniori, Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1996.

15. Programa Școlară, 2011.

16. Roșculeț,N. Fotbal curs de specializare, Editura didactică și pedagogică București, 1968.

17. Roșculeț, N. Voica, I. Lecții de fotbal, Editura Consiliului Național pentru educație fizică și sport, București, 1970.

18. Rădulescu, M. Cristea, E. Fotbal, aspecte actuale ale pregătirii juniorilor Editura Sport – Turism, București, 1984.

19. Stănescu, N. Tomescu, D. Practica medico-sportivă în fotbal, Editura Stadion, 1970.

20. Țiric, B. Exerciții sub formă de joc în antrenamentul de fotbal, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport,1961.

ANEXE

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

A

LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării ________________________________________________________

___________________________________________________________________

Autorul lucrării _____________________________________________

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea _________________________________________ din cadrul Universității din Oradea, sesiunea_______________________ a anului universitar ______________.

Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP)_____________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________,

declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea,

Data Semnătura