Handbalul de Performanta

In prezent,handbalul este o activitate sportiva in care pasiunea inconjurata de munca capteaza noi aprecieri la nivel mondial,atragand un numar din ce in ce mai mare de practicanti,acest lucru observandu-se si in cadrul competitiilor majore in care anumite echipe fara palmares in handbalul mondial isi fac aparitia chiar si la nivelul fazelor terminale ale competitiei.

Handbalul de performanta ne ofera un adevarat spectacol datorita continutului tehnico-tactic variat oferit atat de strategiile antrenorilor cat si de inteligenta jucatorilor.

Tendinta jocului este una de dinamizare si cand spun asta fac referire la handbalul din anii 70 cand pe atunci se inscriau putine goluri (Ex:7-15) in care cu greu o echipa depasea borna de 20 de goluri.Iar in zilele noastre viteza de joc a crescut foarte mult ajungandu-se sa se joace in faza de atac chiar si fara portar,cand o echipa sau alta se afla in inferioritate si nu numai.

Facand referire la nivelul mondial al handbalului ,Romania se se siuetaza clar pe o treapta inferioara din cauza bazei de selectie care nu este una foarte mare ,a instabilitatii jucatorilor si a criteriilor de pregatire a acestora .Tinand cont ca selectia are catacter continuu proiectele elaborate in special de Clubul Sportiv Municipal Bucuresti ,ar trebui sa continue,mai ales ca la nivelul Bucurestiului exista potential uman mai mare decat in alte zone la tari,copiii avand calitati somatice net superioare celor din provincie.

Pentru satisfacerea standardelor handbalului mondial echipele trebuiesc formate din handbalisti tineri,talentati si foarte bine dezvoltati atat din puct de vedere somatic ,cat si psihic.

Concepita de joc in atac

Principala grija a jucatorilor unei echipe,care din echipa aflata in aparare ajunge in echipa aflata in atatc este aceea ca in ce cel mai scurt timp psobil sa declanseze contraatacul.Acesta trebuie sa se desfasoare cu o foarte mare rapiditate ,scopul lui fiind acela de a surprinde echipa adversa si a nu-i oferi timp suficient pentru reorganizarea in aparare.

Datorita eficacitatii sale contraatacul trebuie folosit ori de cate ori se iveste ocazia,deoarece presupune un consum redus de efort pentru întreaga echipă și o eficacitate destul de ridicată

Jucătorii care vor porni primi din apărare ca vârfuri de contraatac sunt extremele și zburătorul.In tot acest timp apărătorii centrali rămân pe posturi.

În anumite situatii ,mingea nu poate fi transmisă varfurilor de contraatac acestea fiind marcate de apărătorii adversi care s-au repliat la timp.Cu toate acestea sunt obligate sa alerge in cea mai mare viteza catre poarta adversa pentru a produce dificultati aparatorilor.

In cazul de fata extremele vor fi ajutate de jucatorii din linia de 9m ,care vor urca in atac pentru a impiedica echipa adversa sa se replieze organizat si sa formeze un sistem organizat de aparare.Trecerea din aparare in atac se va realiza prin pase scurte ,neprevazute si in acelasi timp derutante pentru aparatori.

Finalizarea atacului revine in obligatia jucatorilor din lina de 9m care vor arunca la poarta de la distanta ,prin surprindere.

Daca faza anterioara nu s-a incheiat cu gol ,atunci se trece la urmatoarea faza si anume “organizarea atacului”.Din acest moment ,jucatorii au obligatia sa isi ocupe posturile pe care le detin in echipa si s-a actioneze in mod organizat in atac pozitional asadar, mingea trebuie sa fie transmisa rapid de la un coechipier la calalalt actiune care ii obliga pe aparatori sa risipeasca multa energie ,ceea ce atrage dupa sine instalarea oboselii si scaderea vigilentei.

In functie de sistemul de joc adoptat in aparare de echipa adversa se va actiona positional ,in circulatie ,cu unul sau doi pivoti.Pentru finalizare trebuie sa se foloseasca cele mai potrivite mijloace ale tacticii individuale si colective care coordonate cu inteligenta ,rafinament si inventivitate duc la marcarea golului.

Pentru constructia jocului in sistem cel mai indicat ar fi folosirea paselor simple,rapide ,imbinate cu diferite fente si pase de angajare a jucatorilor la semicerc.In functie de valoarea si specificul jucatorilor proprii putem allege sistemele de atac.

In orice situatie ,indiferent de sistemul adoptat atacul trebuie sa se desfasoare cu dynamism ,curaj hotarare ,initiativa ,raspundere personala si angajament fizic total.

Conceptia de joc in aparare

Dupa pierderea mingii ,cea mai importanta grija a jucatorilor o constituie replierea in aprare,ea trebuie sa se execute cu cea mai mare viteza pentru a putea forma la timp un sistem defensiv capabil sa opreasca incercarea de finalizare a adversarului.Pentru o repliere corecta cu un consum minim de efort jucatorii au obligatia sa alerge pe drumul cel mai scrut spre semicercul prorpiu si sa nu urmareasca precis oprirea contraatacului sau interceptarea mingii.

Cerinta urmatoare pentru realizarea unei replieri eficiente o reprezinta ocuparea pozitiilor centrale de aparare si apoi dublarea marcajelor la varful de contraatac si apoi actionarea neintarziata in cadrul zonei temporare.

Pentru a putea infrunta atacul organizat al adversarilor,echipele sunt obligate sa actioneze tot in sistem.O echipa trebuie sa cunoasca la perfectie cel putin doua sisteme de aparare pe care sa le foloseasca in functie de insusirile echipei adverse.

Apararea trebuie sa fie elastica ,mobila,darza indiferent de sistemul de aparare folosit.Pentru o eficienta sporita in aparare ,jucatori sunt obligati sa se miste rapid,sa duca o lupa apriga in aparare, vor interveni prompt si in forta in fata adversarilor ,fara a depasi limitele regulamentului.Aparatorul care a iesit in intampinarea adversarului cu mingea va fi dublat in aparare de cel putin un coechipier invecinat.Acest lucru duce la realizarea unui joc colectiv eficient in stricta concordanta cu cerintele sistemului de aparare folosit.

1.1 Particularitati psihice si mofo-functionale ale jucatorilor de handbal –juniori 1

1.1.1 Particularitati psihice

Adolescenta reprezinta perioada de varsta cea mai complexa,precendad tinteretea ,implinirea personalitatii fiind reprezentativa pentru aceasta penrioada.Adolescenta este continuarea copilariei.

Adolescenta juvenila este etapa secundara a adolescentei care se prelungeste si peste 18 ani,chiar si pana la 24 de ani in ceea ce priveste atitudintea fata de viata,structura de caracter si temperamentul (cf.Schiopu,170,p295).

Personalitatea adolescentului se formeaza sub influenta complexa a scolii ,familiei si societatii,dificultatea acesteia crescand datorita angreanarii simultane in mai multe activitati sociale.

“Maurice Debesse caracterizeaza adolescenta ,inclusiv preadolescenta prin:

1)elanul copilului ;

2)elanul inimii- in care se imbina hipermotivitatea cu pasiunile exclusive si excesive si cu prietenia juvenila ;

3) afirmarea eului ;

4) nasterea gandirii personale si descoperirea lumii valorilor.”

In dezvoltarea psihica a adolescentului se structureaza personalitatea ,se sintetizeaza si grupeaza toate caracteristicile psihice in aceasta unitate a existentei individuale.

Din punct de vedere intelectual adolescentul atinge un nivel optim al cunoasterii realitatii,isi dezvolta functiile de receptie si prelucrare a informatiei,pe o buna capacitate de mobilizare a atentiei si pe o satisfacatoare rezistenta la efortul intelectual si mai ales,pe prezenta unor variate interese cognitive.

Pe planul afectivitatii viata psihica a adolescentului este foarte bogata.Adolescentii sunt persoane cu sentimente foarte puternice ,in majoritatea cazurilor interioarizate si exclusive.Desi sunt inca sub influenta imaginatiei ,sentimentele sunt ceva mai constientizate.In aceasta perioada sentimentul prieteniei este foarte dezvoltat.

Adolescentul isi manifesta sentimentul onoarei personale ,al prestigiului grupului ,sentimentul patriotic si altele.

Manifestarile totale ale adolescentului sunt definite de inceputurile integrarii lui sociale,de descoperirea lumii valorilor si a posibilitatilor de a participa activ si cu folos la ea.

Dezvoltarea constiintei morale la adolescent ne arata defapt descoperirea lumii valorilor.In adolescenta este vorba de constientizarea sentimentelor ,convingerile se impun prin logica si mai putin prin adeziune sentimentala.

1.1.2 Particularitati morfologice

Referitor la caracteristicile somatice și fiziologice ale sportivului, la această vârstă, creșterea și dezvoltarea indicate de talie și greutate cunosc o evoluție dinamică iar despre indicatorii dezvoltării corporale se poate spune că înregistrează o încetinire progresivă până la încetinirea creșterii. Creșterea în înălțime este stopată, fiind înlocuită cu creșterea dimensiunilor lățimilor segmentelor, astfel se asistă la un process de rearmonizare a proporțiilor corporale. La această vârstă, se poate spune că baza capacității de performanță este formată dintr-o musculatură favorabilă, o bună coordonare neuromotorie și o foarte bună capacitate de învățare. În aceasă etapă accentual se pune pe volum și intensitate, ca parametrii ai efortului, fiind susținută și de stabilizarea secrețiilor hormonale și a axului hipotalamo-hipofiar, acesta fiind implicat în eficiența reglărilor corespunzătoare.

Din punct de vedere motric, se poate spune că adolescența este perioada în care calitățile motrice și tehnica trec la etapa de perfecționare.

Această etapă de vârstă, este numită și ”a doua vârstă de aur a învățării” datorită faptului că favorizează atât echilibrul proporțiilor corpului cât și atingerea nivelului corespunzător vârstei adulte a parametrilor biologici și funcționali, a stabilității psohice și a nivelului intelectual.

1.2 Sistematizarea aruncarilor la poarta

Sistematizare dupa (Marina Igorov-Bosi (2009) )

1.2.1 Aruncarea la poarta se poate executa -cu o mana ;

-cu doua maini;

-zvarlita;

-lansata;

-prin impingere;

-pe la spate.

1.2.2Aruncarile la pot fi executate astfel: -de pe loc;

-din deplasare;

-din saritura;

-din plonjon

-cu elan de pas incrucisat -inainte;

-inapoi;

-cu elan de pasi adaugati;

-cu elan de pasi saltati;

-pe la spate ;

-cu evitare;

-evitare cu plonjon.

In majoritatea cazurilor ,procedeul de aruncare la poarta cel mai des folosit este aruncarea zvarlita.

1.2.3 Aruncarea zvarlita -pe deasupra umarului cu cotul indoit;

-pe deasupra umarului cu bratul intins;

-lateral pe langa umar;

-pe langa sold;

-pe langa genunchi;

-pe deasupra capului prin evitare:

1.2.4 Aruncarae din saritura

-zvarlita pe deasuprea umarului cu elan oblic;

-de pe extrema stanga;

-cu aterizare pe piciorul stang;

-cu aterizare pe piciorul drept;

-de pe extrema dreapta;

-zvarlita lateral pe langa umar;

-precedata de pas incrucisat;

-precedata de pas saltat;

-cu intoarcere in aer(la invaluire)

1.2.5 Aruncare la poarta precedata de elan cu pas incrucisat

-zvarlita pe deasupra umarului;

-zvarlita lateral pe langa umar;

-zvarlita pe langa sold;

-zvarlita pe langa genunchi.

1.2.6 Aruncare la poarta precedata de elan cu pasi adaugati

-zvarlita pe deasupra umarului;

-zvarlita lateral pe langa umar .

1.2.7 Aruncare la poarta precedata de elan cu pasi saltati

. -zvarlita pe deasupra umarului;

-zvarlita lateral pe langa umar;

-zvarlita lateral pe langa sold;

-zvarlita pe langa genunchi

1.2.8 Aruncare la poarta cu evitare

-de pe loc;

-cu pas incrucisat inapoi;

-din saritura precedat de pas saltat;

-cu plonjon lateral pe partea opusa bratului de aruncare.

1.3 Descrierea procedeelor de aruncare la poarta specifice jucatorilor din linia de 9m

În zilele noastre handbalul a devenit foarte dur ,apararile fiind foarte precaute si foarte bine organizate,astfe aruncarile din preajma semicercului fiind din ce in ce mai rare.De aceea o echipa trebuie sa beneficieze din plin de aportul jucatorilor din linia de 9m..

Aruncarile la poarta se pot executa din saritura sau cu sprijin pe sol.

Aruncarea la poarta din saritura.

Jucatorul,aflat in patrundere spre poarta,se hotaraste sa arunce la poarta.

Odata angajat in actiunea de patrundere ,jucatorul trebuie sa ia o decizie in cel mai scurt timp astfel incat sa arunce puternic in coltul cel mai vulnerbail portii si peste aparatorii adversi care sar la blocaj.Elanul se incepe inaintea prinderii mingii.Mingea se prinde pe piciorul drept ,precedat de un pas cu piciorul stang inainte si executandu-se bataia pentru saritura.Concomitent cu bataia ,mingea este dusa deasupra umarului drept ,impingand-o cu mana stanga in palma dreapta,iar piciorul drept,indoit la nivelul genunchiului ,se ridica printr-o pendulare energica dinapoi-inainte,ajutand astfel la echilibrarea corpului in aer.Cand mingea se afla inapoi ,deasupra umarului se incepe miscarea de aruncare zvarlita.De data aceeasta piciorul drept penduleaza dinainte-inapoi ,in timp ce bratul drept trage mingea iar in finalul miscarii o transmite spre directia dorita.In finalul actiunii ,palama executa ultima miscare,dand mingii viteza de zbor prin flexia pe antebrat si pronatia din finalul aruncarii.Jucatorul aterinzand pe piciorul stang.

Aruncare la poarta din saritura precedata de pas saltat

Procedeu specific interului dreapta ,care venind oblic spre poarta din partea dreapta spre stanga ,este nevoit sa gaseasca o modalitate prin care sa arunce la poarta din saritura.

Prinderea mingii se face pe piciorul drept si este urmata de o usoara saritura ,un pas saltat tot pe piciorul drept.Aterizare pe picorul drept urmand executarea pasului inainte cu piciorul stang si pregatire pentru saritura.Pe perioada contactului cu solul a piciorului stang,precum si in timpul sariturii,jucatorul executa rasucirea trunchiului spre dreapta ,concomitent cu ducerea mingii deasuprea umarului drept.Ajungand intr-o pozitie favorabila ,cu umarul stang orientat spre directia portii adverse,interul poate executa aruncarea la poarta.

1.3.3 Aruncare la poarta din saritura precedata de pas incrucișat

Miscarea incepe cu prinderea mingii pe piciorul drept ,urmat de pas cu piciorul stang si din nou pas cu piciorul drept,incrucisat,cu varful orientat in afara.In aceasta perioada ,jucatorul orienteaza mingea in jos ,lasand impresia ca pregateste o aruncare pe langa sold.Fapt ce il determina pe adversar sa se mobilizeze in vederea bocarii anruncarii pe care crede ca jucatorul aflat in atac se pregateste sa o execute ,pe langa sold sau pe langa genunchi.Observand ca reactia aparatorului este de a pleca dupa fenta ,jucatorul aflat in atac se decide sa sara pe picorul stang,ducand mingea deasupra umarului ,si arnuncand la poarta, peste bratele aparatorului surprins.

1.3.4 Aruncare la poarta din saritura cu ducerea bratului in lateral

Miscarile pregatitoare aruncarii sunt asemanatoare cu cele de la aruncarea ”clasica” din saritura.Jucatorul,pregatindu-si elanul pentru saritura ,observa ca adversarul sau a ridicat bratele in vederea blocarii aruncarii.Prin urmare ,jucatorul va duce bratul in lateral ,departand mingea de aparator putand astfel sa o transminta catre poarta printr-o aruncare zvarlita lateral pe langa umar.