Dinamica Formei Sportive In Ramura de Sport Power Lifting
DINAMICA FORMEI SPORTIVE ÎN RAMURA DE SPORT POWERLIFTING
CUPRINS
ADNOTARE
LISTA ABREVIERILOR
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ – ANALIZA LITERATURII DE SPECIALITATE PRIVIND PREGĂTIREA SPORTIVILOR
1.1. ANTRENAMENTUL SPORTIV ÎN POWERLIFTING. Concepte teoretico-metodice privind structura și conținutul antrenamentului sportiv în powerlifting
1.2. POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ – PERIODIZAREA ANTRENAMENTULUI SPORTIV
1.3. POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ – CONȚINUTURI APLICATE ÎN ANTRENAMENTUL SPORTIV
1.4. FORMA SPORTIVĂ LA SPORTIVII CARE PRACTICĂ POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ ÎN CADRUL CICLULUI ANUAL DE PREGĂTIRE. MIJLOACE SPECIFICE ÎN VEDEREA OPTIMIZĂRII ACESTEIA.
1.5. CONCLUZII LA CAPITOLUL 1 .
CAPITOLUL 2. ISTORICUL ȘI EVOLUȚIA POWERLIFTINGULUI PE PLAN MONDIAL ȘI NAȚIONAL
2.1. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA POWERLIFTINGULUI. GENERALITĂȚI
2.2. PRACTICARE POWERLIFTINGULUI PE PLAN MONDIAL
2.2.1. ÎNFIINȚAREA FEDERAȚIEI INTERNAȚIONALE DE POWERLIFTING (I.P.F.). STRUCTURĂ
2.2.2. REZULTATE SEMNIFICATIVE PE PLAN MONDIAL
2.3. PRACTICAREA POWERLIFTINGULUI ÎN ROMÂNIA
2.3.1. ÎNFIINȚAREA FEDERAȚIEI ROMÂNE DE POWERLIFTING (F.R.P.), STRUCTURĂ
2.3.2. REZULTATE NOTABILE PE PLAN NAȚIONAL ÎN RAMURA DE SPORT POWERLIFTING
2.4. CONCLUZII LA CAPITOLUL 2
CAPITOLUL 3. POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ – MIJLOACELE SPECIFICE ȘI EFICACITATEA APLICĂRII LOR ÎN ANTRENAMENTUL SPORTIV
3.1. METODOLOGIA CERCETĂRII
3.2. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
3.3. MIJLOACELE SPECIFICE DE PREGĂTIRE DIN CADRUL UNUI CICLU ANUAL DE ANTRENAMENT ÎN POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ *(ȘI OPINIILE SPECIALIȘTILOR PRIVIND APLICAREA ACESTORA)
3.4. POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ LA ETAPA ACTUALĂ 3.4.1. STUDIEREA DOCUMENTELOR DE PLANIFICARE APLICATE ÎN PREGĂTIREA SPORTIVILOR
3.4.2. STABILIREA NIVELULUI DEZVOLTĂRII MORFOLOGICE, FUNCȚIONLE, FIZICE SPECIFICE ȘI TEHNICE A SPORTIVILOR
3.4.3. PRECIZAREA elaborarea CONȚINUTULUI MIJLOACELOR SPECIFICE PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA FORMEI SPORTIVE
3.4.4. PROMOVAREA RAMURII DE SPORT POWERLIFTING ÎN ROMÂNIA – ARGUMENTARE EXPERIMENTALĂ
3.5. CONCLUZII LA CAPITOLUL 3
CAPITOLUL 4. EFICACITATEA APLICĂRII MIJLOACELOR SPECIFICE ASUPRA DINAMICII FORMEI SPORTIVE ÎN POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ – ARGUMENTARE EXPERIMENTALĂ
4.1. EXAMINAREA INDICILOR MORFOLOGICI ȘI FUNCȚIONALI AI SPORTIVILOR, ÎN URMA APLICĂRII MIJLOACELOR SPECIFICE, ÎN CADRUL CICLULULUI ANUAL DE PREGĂTIRE
4.2. ANALIZA PREGĂTIRII FIZICE SPECIFICE ȘI TEHNICE A SPORTIVILOR CARE PRACTICĂ POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ ÎNCADRAȚI ÎN EXPERIMENT
4.3. DINAMICA PERFORMANȚELOR SPORTIVE *(- STABILITĂ PRIN METODA EXTRAPOLĂRII – ) A SPORTIVILOR CARE PRACTICĂ POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ CUPRINȘI ÎN EXPERIMENT
4.4. STABILIREA EFICACITĂȚII MIJLOACELOR SPECIFICE ASUPRA DINAMICII FORMEI SPORTIVE PRIN ANALIZA LEGĂTURILOR CORELATIVE ÎNTRE INDICATORII MORFOFUNCȚIONALI, FIZICI SPECIFICI ȘI TEHNICI CU REZULTATELE COMPETIȚIONALE A SPORTIVILOR CARE PRACTICĂ POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ CUPRINȘI ÎN STUDIUL EXPERIMENTAL
4.5. CONCLUZII CAPITOL 4
CAPITOLUL 5. STUDIU PRIVIND PROMOVAREA RAMURII DE SPORT POWERLIFTING ÎN ROMÂNIA– ARGUMENTARE EXPERIMENTALĂ
5.1. EXAMINAREA INDICILOR MORFOLOGICI ȘI FUNCȚIONALI AI SPORTIVILOR, ÎN URMA APLICĂRII MIJLOACELOR SPECIFICE, ÎN CADRUL CICLULULUI ANUAL DE PREGĂTIRE
5.2. ANALIZA PREGĂTIRII FIZICE SPECIFICE ȘI TEHNICE A SPORTIVILOR CARE PRACTICĂ POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ ÎNCADRAȚI ÎN EXPERIMENT
5.3. DINAMICA PERFORMANȚELOR SPORTIVE – STABILITĂ PRIN METODA EXTRAPOLĂRII – A SPORTIVILOR CARE PRACTICĂ POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ CUPRINȘI ÎN EXPERIMENT
5.4. STABILIREA EFICACITĂȚII MIJLOACELOR SPECIFICE ASUPRA DINAMICII FORMEI SPORTIVE PRIN ANALIZA LEGĂTURILOR CORELATIVE ÎNTRE INDICATORII MORFOFUNCȚIONALI, FIZICI SPECIFICI ȘI TEHNICI CU REZULTATELE COMPETIȚIONALE A SPORTIVILOR CARE PRACTICĂ POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ CUPRINȘI ÎN STUDIUL EXPERIMENTAL
5.5. CONCLUZII CAPITOL 5
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Stană Domnica-Maria ,, Powerliftingul – sport în curs de afirmare, dinamica formei sportive în cadrul ciclului anual de pregătire și beneficiile promovării acestei discipline sportive în România” teză de doctor în Educație fizică și sport , București, 2014.
Structura tezei: Introducere, 3 capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie 210 surse citate,188 pagini, 148 pagini în partea fundamentală, 37 tabele, 2 scheme, 47 figuri, 9 formule și 22 de anexe. Rezultatele obținute sunt publicate în 16 volume ale unor sesiuni și conferințe internaționale și 6 articole în reviste de specialitate.
Cuvinte cheie: powerlifting, antrenament, competiție, efort, forma sportivă, haltere, mijloace, planificare, periodizare, pregătirea fizică, pregătirea tehnică, performanță.
Domeniul de studiu – Educație fizică și sport – antrenament sportiv – sport de performanță.
Scopul cercetării constă în eficientizarea aplicării mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive în pregătirea sportivilor care practică powerliftingul de performanță, precum și în promovarea ramurii de sport powerlifting prin beneficiile aduse de practicarea acestei ramuri sportive; contribuția adusă, prin elaborarea acestei lucrări de cercetare științifică, vine în completarea ariei destul de restrânse a studiilor cu privire la aspectele evoluției powerliftingului existente pe plan național.
Obiectivele tezei sunt: analiza literaturii de specialitate privind pregătirea sportivilor care practică powerliftingul de performanță (literatura de specialitate susține ideea conform căreia sportivul este susținut pentru realizarea unor performanțe remarcabile de o serie de specialiști, dar prin analiza constatativă efectuată în timpul derulării competițiilor de powerlifting am observat că numărul sportivilor participanți crește de la un concurs la altul, atât la feminin, cât și la masculin); determinarea nivelului dezvoltării morfofuncționale, dezvoltării fizice specifice și tehnice a sportivilor care practică powerliftingul de performanță; elaborarea conținutului mijloacelor specifice pentru îmbunătățirea formei sportive a sportivilor care practică powerliftingul de performanță în ciclul anual de pregătire; argumentarea experimentală a eficacității aplicării mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive în powerliftingul de performanță.
Noutatea și originalitatea științifică constă în faptul că beneficiile practicării powerliftingului de performanță la nivel științific sunt pentru prima dată abordate în România cercetarea în cauză propunându-și sistematizarea și eficientizarea aplicării mijloacelor specifice, asupra dinamicii formei sportive în pregătirea sportivilor care practică powerliftingul de performanță.
Cercetarea apariției și evoluției powerliftingului în România, precum și lămurirea problemelor actuale – rezultate obținute de sportivii români, dezvoltarea, tradiția acestuia, practicarea powerliftingului în viitor, promovarea acestei ramuri de sport – este utilă și totodată benefică tuturor celor care vor să cunoască mai în profunzime powerliftingul, dar mai ales sportivilor practicanți.
Valoarea teoretică a lucrării este dată de planificarea mijloacelor specifice în pregătirea sportivilor care practică powerliftingul la nivel de mare performanță și de structurarea metodologică a sistemului de implementare a unor conținuturi care sunt argumentate științific.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în posibilitatea aplicării metodologiei elaborate și a recomandărilor practico-metodice în antrenamentele sportivilor care practică powerliftingul de performanță prin infuența mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive într-un ciclu anual de antrenament.
Implementarea rezultatelor științifice. În urma investigării științifice, datele rezultate au fost prezentate succint în materiale științifice editate în culegerile conferințelor științifice naționale și internaționale din România. Rezultatele pot fi utilizate în procesul de pregătire al sportivilor care practică powerliftingul de performanță din loturile naționale și cluburi sportive, de către specialiștii din domeniu, ca material științifico-metodic .
Problema științifică actuală, soluționează rezultatele aplicării fișelor de antrenament pe perioada unui macrociclu de pregătire a sportivilor care practică powerliftingul de performanță incluși în experiment, unde s-a obținut o dinamică evidentă a performanțelor sportive la concursurile de nivel național și internațional.
LISTA ABREVIERILOR
P – pragul de semnificație
T.I – testare inițială
T.F – testare finală
t – testul student
x – media aritmetică
C.V – coeficient de variabilitate
Nr.Rep – număr repetări
TH – tehnic
FOR – forță
ÎO – împins din poziție ortostatică
P. Î. – îndreptări
P. GN. – genuflexiuni
P. B.P. – împins din culcat
T – total
CATG – categorie
EXR.SP – exerciții spate
EXR.PI – exerciții piept
GE. – genuflexiuni
GE.PI – genuflexiuni pe piept
GE.SP – genuflexiuni pe spate
ÎNDR – îndreptări
MOB – mobilitate
Kg – kilogram
I.R. – indicele Ruffier
I.H. – indicele Harward
Fig. – figura
F.C. – frecvența cardiacǎ
F.R. – frecvența respiratorie
TA – tensiune arterialǎ
C.E.S – Campionatul European de Seniori
C.N.S – Campionatul Național de Seniori
C.M.J – Campionatul Mondial de Juniori
C.N.T & J – Campionatul Național de Tineret și Juniori
C.E.J – Campionatul European de Juniori
C.M.S – Campionatul Mondial de Seniori
Cup D – Cupa Dunării
Min. – minute
Sec – secunde
GR – greutate
MC – microciclu
COMP – competițional
PM – posibilitățile maximale
P.I – Poziția inițială
REP – Repetări
Nr – număr
EX – exerciții ;
SP – spate ,
PI – piept ;
APL – aplecări ;
FV – Foță în regim de viteză
PR – prenume
n – numar de cazuri
t – coeficientul de semnificație
max – maxim
min – minim
Av – anvergura
INTRODUCERE
Actualitatea temei și importanța problemei abordate
Din cercetările efectuate am observat că problematica circumscrisă temei nu a fost abordată până în prezent pe plan național, chiar dacă aceasta reprezintă o pârghie în realizarea performanței sportive a tuturor practicanților acestei discipline.
Concret, nici măcar o lucrare nu a fost elaborată în România cu privire la evoluția ramurii de sport powerlifting pe plan național, la optimizarea pregătirii sportivilor care practică powerliftingul din punctul de vedere a dinamicii formei sportive, al factorilor antrenamentului sportiv, al mijloacelor specifice utilizate în vederea îmbunătățirii pregătirii fizice, tehnice, tactice și psihologice.
În presă au apărut însă informații cu privire la dezvoltarea cluburilor sportive de acest profil din punct de vedere organizațional – dar acestea au fost doar articole din diverse ziare din țară. Fiind o ramură sportivă relativ nouă în România – și nu numai aici – ramura de sport powerlifting, prin simplitatea și frumusețea sa, atrage tot mai mulți practicanți, fie ei copii, tineri, adulți, indiferent de sex. Este de evidențiat faptul că această ramură sportivă practicată în mod organizat, sistematic și sub atenta îndrumare a unor valoroși tehnicieni, dezvoltă la sportivi pe plan fizic marile grupe musculare, iar pe plan psihic anumite calități volitive (spirit de combativitate, stăpânirea emoțiilor etc.), modelează formarea caracterului și a personalității fiecăruia. Este un sport „longeviv” – alături de culturism și fitness; se poate începe practicarea lui chiar și la vârsta de peste 40 de ani, de fapt apogeul pe linie sportivă se atinge cam în jurul acestei vârste.
Lucrarea de față încearcă să întrunească informațiile necesare familiarizării cu termenii și noțiunile de bază din ramura de sport powerlifting, cu istoricul lui, precum și cu beneficiile practicării acestei ramuri sportive la nivel de performanță. Influența mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive într-un ciclu anual de pregătire a sportivilor care practică powerliftingul de performanță, vor fi de asemenea descrise în ceeaperformanță din loturile naționale și cluburi sportive, de către specialiștii din domeniu, ca material științifico-metodic .
Problema științifică actuală, soluționează rezultatele aplicării fișelor de antrenament pe perioada unui macrociclu de pregătire a sportivilor care practică powerliftingul de performanță incluși în experiment, unde s-a obținut o dinamică evidentă a performanțelor sportive la concursurile de nivel național și internațional.
LISTA ABREVIERILOR
P – pragul de semnificație
T.I – testare inițială
T.F – testare finală
t – testul student
x – media aritmetică
C.V – coeficient de variabilitate
Nr.Rep – număr repetări
TH – tehnic
FOR – forță
ÎO – împins din poziție ortostatică
P. Î. – îndreptări
P. GN. – genuflexiuni
P. B.P. – împins din culcat
T – total
CATG – categorie
EXR.SP – exerciții spate
EXR.PI – exerciții piept
GE. – genuflexiuni
GE.PI – genuflexiuni pe piept
GE.SP – genuflexiuni pe spate
ÎNDR – îndreptări
MOB – mobilitate
Kg – kilogram
I.R. – indicele Ruffier
I.H. – indicele Harward
Fig. – figura
F.C. – frecvența cardiacǎ
F.R. – frecvența respiratorie
TA – tensiune arterialǎ
C.E.S – Campionatul European de Seniori
C.N.S – Campionatul Național de Seniori
C.M.J – Campionatul Mondial de Juniori
C.N.T & J – Campionatul Național de Tineret și Juniori
C.E.J – Campionatul European de Juniori
C.M.S – Campionatul Mondial de Seniori
Cup D – Cupa Dunării
Min. – minute
Sec – secunde
GR – greutate
MC – microciclu
COMP – competițional
PM – posibilitățile maximale
P.I – Poziția inițială
REP – Repetări
Nr – număr
EX – exerciții ;
SP – spate ,
PI – piept ;
APL – aplecări ;
FV – Foță în regim de viteză
PR – prenume
n – numar de cazuri
t – coeficientul de semnificație
max – maxim
min – minim
Av – anvergura
INTRODUCERE
Actualitatea temei și importanța problemei abordate
Din cercetările efectuate am observat că problematica circumscrisă temei nu a fost abordată până în prezent pe plan național, chiar dacă aceasta reprezintă o pârghie în realizarea performanței sportive a tuturor practicanților acestei discipline.
Concret, nici măcar o lucrare nu a fost elaborată în România cu privire la evoluția ramurii de sport powerlifting pe plan național, la optimizarea pregătirii sportivilor care practică powerliftingul din punctul de vedere a dinamicii formei sportive, al factorilor antrenamentului sportiv, al mijloacelor specifice utilizate în vederea îmbunătățirii pregătirii fizice, tehnice, tactice și psihologice.
În presă au apărut însă informații cu privire la dezvoltarea cluburilor sportive de acest profil din punct de vedere organizațional – dar acestea au fost doar articole din diverse ziare din țară. Fiind o ramură sportivă relativ nouă în România – și nu numai aici – ramura de sport powerlifting, prin simplitatea și frumusețea sa, atrage tot mai mulți practicanți, fie ei copii, tineri, adulți, indiferent de sex. Este de evidențiat faptul că această ramură sportivă practicată în mod organizat, sistematic și sub atenta îndrumare a unor valoroși tehnicieni, dezvoltă la sportivi pe plan fizic marile grupe musculare, iar pe plan psihic anumite calități volitive (spirit de combativitate, stăpânirea emoțiilor etc.), modelează formarea caracterului și a personalității fiecăruia. Este un sport „longeviv” – alături de culturism și fitness; se poate începe practicarea lui chiar și la vârsta de peste 40 de ani, de fapt apogeul pe linie sportivă se atinge cam în jurul acestei vârste.
Lucrarea de față încearcă să întrunească informațiile necesare familiarizării cu termenii și noțiunile de bază din ramura de sport powerlifting, cu istoricul lui, precum și cu beneficiile practicării acestei ramuri sportive la nivel de performanță. Influența mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive într-un ciclu anual de pregătire a sportivilor care practică powerliftingul de performanță, vor fi de asemenea descrise în ceea ce urmează.
În ultima perioadă de timp, această ramură de sport a luat o amploare deosebită, atât la nivel mondial, cât și în România. De la o competiție la alta un număr tot mai mare de sportivi se află înscriși pe foile de concurs; numărul sportivilor legitimați crește vizibil de la o lună la alta, iar al celor care practică powerliftingul pentru a se întreține, este într-o continuă ascensiune. Deci, în activitatea de practicare a ramurii de sport powerlifting, se antrenează anual un număr tot mai mare de sportivi, fie ei legitimați sau nu; la fel și numărul specialiștilor în acest domeniu este într-o continuă creștere.
Ramura de sport powerlifting este un sport vibrant, interesant, care este accesibil pentru cei din aproape orice categorie de vârstă, sex și capacitate fizică. Este practicat pe toate continentele și are mai multe sute de mii de practicanți și susținători – sportivi, antrenori și oficiali – din întreaga lume. Constă în ridicarea celei mai mari greutăți posibile în fiecare din cele 3 probe: genuflexiuni, împins din culcat și îndreptări cu bara/haltera. Practicat în mod organizat de către bărbați și femei, ramura de sport powerlifting este unanim considerată a fi cea mai relevantă în zona „sporturilor de forță“. Este important de amintit că această ramură de sport este cea mai reprezentativă în ceea ce privește manifestarea forței musculare în competițiile sportive, iar probele de concurs – genuflexiuni, împins din culcat și îndreptări – sunt de fapt cele mai utilizate și eficiente exerciții fizice pentru dezvoltarea forței musculare în aproape toate disciplinele sportive, deoarece implică coordonarea simultană a celor mai mari grupe musculare în efortul specific de forță.
Aceste probe de concurs – și în același timp exerciții de bază pentru toate ramurile de sport – utilizate în scopul dezvoltării calității motrice forță, sunt modalități științifice și totodată modalități populare, de evaluare a performanțelor fizice a indivizilor interesați de „sporturile de forță“.
Pregătirea sportivilor de mare performanță în etapa actuală poate fi realizată prin aplicarea multiplelor forme și mijloace eficiente care contribuie la: îmbunătățirea semnificativă a rezultatelor sportive, dezvoltarea calităților fizice specifice probei sportive și dezvoltării funcționale psihomotrice ale organismului; în aceeași măsură se ia în considerare și aplicarea pe parcursul pregătirii sportive a rețelelor informaționale din cadrul perioadelor de pregătire, începând cu cea inițială și terminând cu cele de înaltă performanță sportivă. În literatura de specialitate sunt prezentate suficiente informații privind structura și conținutul antrenamentului sportiv modern [14, 46, 79, 98, 101, 105, 110, 128, 163], indicații ce specifică detaliat modul de planificare al antrenamentului sportiv, metodele și mijloacele utilizate în diferite etape ale pregătirii sportive [104,118,152,171].
Antrenamentul sportiv în momentul de față – în baza acestor idei conceptuale – este bine argumentat științific și poate fi implementat în toate disciplinele sportive care se practică la ora actuală [185]; în același timp unii specialiști din domeniul antrenamentului sportiv [44,225], sesizează că structura și conținutul acestui proces este în permanentă perfecționare. Aceasta se poate explica prin faptul că în unele discipline sportive strategia de dezvoltare este suficient de performantă, iar în alte discipline sportive prezintă un proces mai puțin evidențiat.
Conținutul pregătirii sportive depinde mult de proba practicată; în disciplinele sportive sunt strategii de pregătire sportivă care au caracter specific probelor ciclice [12,14,85,86,87,97,151,187], iar în jocurile sportive prezintă altă structură. [35,109]
Studiul mai aprofundat referitor la aplicarea mijloacelor specifice în diversele etape de planificare a antrenamentului sportiv este dat de analiza literaturii de specialitate, privind teoria și metodica antrenamentului sportiv, în general [19, 23, 43, 46, 48, 55, 79, 80, 82, 95, 101, 106, 108, 109, 110, 114, 120, 122, 124, 127, 129, 149, 150, 162, 218] și metodica antrenamentului sportiv în „sporturile de forță“, în special [17, 83, 84, 86, 87, 97, 160,170,181,193].
Folosirea mijloacelor specifice în pregătirea sportivilor care practică powerliftingul, ne-a interesat în mod deosebit, în mezociclurile de bază și în cele precompetiționale în care se constituie caracteristicile principale ale formei sportive și are loc influența acestor mijloace privind optimizarea și menținerea formei sportive.[166, 169, 173, 174, 175, 179, 183, 187, 189, 201, 204, 215]
Pentru evidențierea prezentării conceptelor unor specialiști din domeniul antrenamentului sportiv privind forma sportivă [24, 48, 106, 205], problemele teoriei și metodicii sportivilor de performanță sunt tratate atunci când se urmărește obținerea și menținerea formei sportive.
Examinarea pregătirii sportivilor pe termen lung la diferite nivele de pregătire sportivă reprezintă un punct de plecare în vederea investigării caracteristicilor individuale [193, 201] care constituie componente de bază în planificarea încărcăturilor aplicate în cadrul antrenamentului sportiv, în care trebuie prevăzută o varietate amplă și o creștere treptată a volumului și încărcăturilor din antrenament [162, 202, 203, 217].
Analizând cercetările efectuate la nivelul sportivilor de performanță, am ajuns la concluzia că majoritatea autorilor pun accent, pe evidențierea aplicării mijloacelor specifice în diferite etape de pregătire, dar nu specifică clar influența acestora asupra dinamicii formei sportive; toate aceste aspecte fac ca această direcție de cercetare să fie actuală și necesară pentru teoria și practica antrenamentului sportiv la nivel de performanță în ramura sportivă powerlifting.
Alegerea acestei teme vine în întâmpinarea satisfacerii dorinței de cunoaștere care se împletește cu sarcina ce trebuie să stea permanent în fața unui profesor pentru o perfecționare continuă a nivelului său de pregătire. Sunt convinsă că experiența câștigată în urma elaborării unei asemenea cercetări, ca întreg profilul meu profesional și deprinderile câștigate în metodologia folosită vor constitui puncte de plecare în desfășurarea unei activități profesionale viitoare pe baze științifice.
Abordarea acestei teme de cercetare se datorează mai ales faptului că acest domeniu este insuficient cercetat, chiar dacă în ultimii ani dezvoltarea ramurii de powerlifting a luat o amploare deosebită atât pe plan național, cât și pe plan mondial. Pot sublinia aici faptul că România, prin această disciplină sportivă s-a făcut remarcată în competițiile internaționale, câștigând mai multe medalii; majoritatea sportivilor premiați aparțin C.S. „Zamolxis“ Alba-Iulia, ceea ce dovedește faptul că aici această ramură sportivă se practică la nivel de mare performanță.
În ierarhia competițiilor interne Federația Română de Powerlifting s-a clasat pe poziția a 10-a între cele 59 de federații incluse în topul sportiv al anului 2009, iar C.S. „Zamolxis“ Alba-Iulia a ocupat locul al III-lea în topul tuturor competițiilor interne între cele 869 de cluburi din țară existente la aceea dată.
Nu în ultimul rând trebuie să subliniez și interesul pe care îl manifest ca antrenor în această ramură sportivă. Din vara anului 2009 copii antrenați de mine s-au făcut remarcați la diferite competiții importante cum ar fi Campionatul Național de Powerlifting destinat seniorilor și senioarelor de la sfârșitul lunii noiembrie 2010, unde au câștigat în total un număr de 33 medalii (aur, argint, bronz), precum și participarea la Campionatul Național de Powerlifting rezervat cadeților unde au câștigat un număr de 34 medalii la feminin (aur, argint, bronz) și 18 medalii la masculin (aur, argint, bronz).
Un alt motiv ar fi acela ca urmăresc sa mă perfecționez continuu în ceea ce fac și să acumulez cât mai multă experiență didactică. Doresc să particip din plin la ”șlefuirea” tinerelor talente, să mă implic profund în cooptarea tinerilor pentru practicarea acestui sport, să-i fac să înțeleagă că, manifestarea sportivă este în primul rând tributară celor care au priceput mai repede și mai bine că sacrificiul din sălile de sport, nu înseamnă doar un tricou de campion, o diplomă și o medalie, ci trecerea cu succes printr-o probă de viață; cei care practică sau vor practica această ramură sportivă vor impresiona prin dăruire și ambiție, fiind conștienți că doar astfel vor putea realiza unele lucruri care le vor întări caracterul și nu doar musculatura.
Powerliftingul a devenit încet, dar sigur, o ramură de sport prin care oamenii își ridică nivelul de conștiință și de caracter; cei care practică powerliftingul de performanță sunt sportivi care au concepția devenirii personale ca urmare a muncii, disciplinei și dăruirii.
Prin dezvoltarea motricității, fiecare tânăr de azi își deschide noi căi îmbunătățindu-și sensul propriei existențe. O capacitate motrică favorabilă va crea tinerilor modele de viață pozitivă, contracarând tendințele nocive ca supraalimentația, sedentarismul, fumatul, consumul de alcool, de droguri.
Scopul cercetării constă în:
Perfecționarea procesului de pregătire prin eficientizarea aplicării mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive a celor care practică powerliftingul de performanță, precum și cu familiarizarea cu termenii și noțiunile de bază din powerlifting, cu istoricul lui și cu beneficiile practicării acestei ramuri sportive la nivel de performanță.
Evidențierea faptului că practicarea acestei ramuri de sport, reprezintă una dintre cele mai potrivite alegeri mai ales în cazul persoanelor care vor să-și dezvolte/educe calitatea motrică forța și să practice powerliftingul la nivel de performanță, respectiv de mare performanță.
Identificarea cât mai multor efecte benefice somato-psihice specifice, determinate de practicarea sistematică a exercițiilor de powerlifting.
Identificarea celor mai eficiente programe și metode de antrenament pentru cadeți și seniori în powerliftingul de performanță, respectiv de mare performanță
Identificarea unor criterii de individualizare a programelor și metodelor de antrenament în funcție de caracteristicile fiecărui practicant.
Obiectivele cercetării:
Obiectivele propuse spre rezolvare – pentru atingerea scopului formulat – sunt următoarele:
Consultarea detaliată și analiza literaturii de specialitate privind pregătirea sportivilor de performanță.
Pentru îmbunătățirea formei sportive a celor care practică powerliftingul de performanță în ciclul anual de pregătire, elaborarea conținutului mijloacelor specifice.
Pentru sportivii care practică ramura de sport powerlifting la nivel de performanță determinarea nivelului dezvoltării morfologice și funcționale, fizice specifice și tehnice a acestora.
Argumentarea experimentală a eficacității aplicării mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive în powerliftingul de performanță.
Întrunirea informațiilor corecte necesare familiarizării cu termenii și noțiunile de bază din powerlifting, cu istoricul lui, precum și cu beneficiile practicării și promovării acestei ramuri de sport.
Noutatea științifică a rezultatelor obținute, constă în faptul că cercetarea în cauză își propune sistematizarea și eficientizarea aplicării mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive în pregătirea sportivilor de performanță în ramura de sport powerlifting, precum și familiarizarea cu termenii și noțiunile de bază din powerlifting, cu istoricul lui, cu beneficiile practicării acestei ramuri sportive la nivel de performanță și înaltă performanță.
Din cercetările efectuate am observat că problematica circumscrisă temei nu a fost abordată până în prezent pe plan național, chiar dacă aceasta reprezintă o pârghie în realizarea performanței sportive a tuturor practicanților acestei discipline.
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării constă în:
restructurarea metodologică a sistemului de implementare a unor conținuturi argumentate științific, a planificării mijloacelor specifice în pregătirea sportivilor la nivel de mare performanță
posibilitatea aplicării metodologiei elaborate și a recomandărilor practico-metodice în pregătirea sportivilor de performanță prin influența mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive într-un ciclu anual de antrenament
evidențierea faptului că ramura de sport powerlifting se află într-o fază de maturizare, de „explozie“, tocmai de aceea trebuie subliniate beneficiile practicării acestei ramuri sportive, precum și efectul promovării powerliftingului.
Problema științifică actuală de importanță majoră în domeniul pregătirii sportivilor de performanță o constituie selectarea corectă și eficientă a metodelor și mijloacelor specifice în procesul planificării și periodizării antrenamentului sportiv.
Se poate menționa că majoritatea specialiștilor teoreticieni, cât și a celor practicieni, aplică o gamă largă de metode și mijloace în cadrul pregătirii sportive a celor care practică sportul de performanță, însă la ora actuală, în powerlifting, nu există o strategie bine argumentată științific de aplicare a mijloacelor specifice în cele mai importante mezocicluri de antrenament, cum ar fi mezociclul de bază și precompetițional.
Ipoteza cercetării.
S-a presupus că folosirea eficientă a mijloacelor specifice în cadrul antrenamentului sportiv al sportivilor de performanță va contribui la îmbunătățirea nivelului pregătirii sportive a acestora, care se exprimă prin:
dezvoltarea morfologică și funcțională
creșterea nivelului pregătirii fizice specifice
îmbunătățirea nivelului pregătirii tehnice
eficientizarea aplicării mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive prin corelarea indicatorilor morfo-funcționali, fizici specifici și tehnici cu rezultatele obținute în competiții.
Depistarea celor mai eficiente programe de antrenament adecvat în funcție de particularitățile fiecărui subiect pentru atingerea performanței sportive, atât la cadeți cât și la seniori.
Se consideră că prin promovarea, popularizarea powerliftingului și practicarea acestei ramuri de sport de un număr tot mai mare de sportivi la nivel de performanță și mare performanță, se pot obține rezultate semnificative atât la nivel național, cât și la nivel european și mondial, sportivii practicanți ai powerliftingului fiind oameni care au concepția devenirii personale ca urmare a muncii, disciplinei și dăruirii de care dau dovadă.
Metodologia cercetării. În cadrul cercetărilor întreprinse, în vederea realizării obiectivelor s-a utilizat un complex de metode reprezentative cercetării științifice, aflate în strânsă legătură pe toată durata cercetării. Astfel, s-au folosit următoarele metode de cercetare: studiul bibliografiei de specialitate, observația, ancheta pe bază de chestionar, metoda analizei documentelor de planificare a pregătirii sportivilor de performanță, experimentul, metoda analizei video, metoda testelor, metoda extrapolării, metoda experților, metoda experimentală, metode statistico-matematice de prelucrare și interpretare a datelor.
Obiectul cercetării îl constituie îmbunătățirea procesului de pregătire prin aplicarea mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive în cadrul unui ciclu anual de pregătire al sportivilor de performanță și familiarizarea cu termenii și noțiunile de bază din powerlifting, cu istoricul lui, cu promovarea powerliftingului, cu beneficiile practicării acestei ramuri sportive la nivel de performanță și înaltă performanță.
Reperele epistemiologice ale cercetării sunt: investigația, ce se bazează pe concepte, principii, legități [41, 46, 51, 59, 70, 103, 106, 122, 127, 206, 219, 222] norme, idei din domeniul teoriei și metodicii antrenamentului sportiv [5, 21, 39, 45, 69, 82, 108, 109, 110, 120, 124, 126, 149, 150,153, 158, 196, 197, 221], planificarea și periodizare antrenamentului [1,12,23,24,34,35, 90,115,128,159, 163,167,190,191], psihologia [58, 60, 61, 65, 68, 73, 102, 107], fiziologia generală și a efortului fizic [6, 7, 8, 15, 20, 26, 27, 28, 40, 50, 52,53,74, 75, 77, 78, 121,155, 157,161,164,165,172,180, 182,186,202,207,216,220,226], teoria și metodica educației fizice și sportului [2,10,31,47,102,112], concepții despre aplicarea mijloacelor specifice [14,84,86,154,208,209,210,211,212,213,214].
Tezele de bază propuse pentru susținere:
Problema utilizării eficiente a mijloacelor specifice în sportul de performanță în ramura de sport powerlifting trebuie să se bazeze pe principiile antrenamentului sportiv spre atingerea și menținerea formei sportive la un nivel maxim
Evidențierea principalelor probe de evaluare, ceea ce denotă nivelul pregătirii fizice și tehnice a sportivilor de performanță, fapt care permite aprecierea reală de participare la competiții
Selectarea mijloacelor specifice și aplicarea lor rațională în procesul de antrenament va contribui efectiv la dinamica formei sportive a practicanților ramurii sport powerlifting la nivel de performanță și înaltă performanță
Eșalonarea mijloacelor specifice destinate procesului de antrenament a sportivilor de performanță la powerlifting, în concordanță cu mărimea efortului fizic, particularitățile morfo-funcționale individuale, tendința spre performanță.
Aprobarea rezultatelor cercetării. Rezultatele cercetării efectuate au fost prezentate în cadrul unor lucrări expuse la conferințe științifice, simpozioane și în reviste de specialitate din țară și de peste hotare.
Sumarul compartimetelor tezei:
Primul capitol al tezei este "Powerliftingul de performanță – analiza literaturii de specialitate privind pregătirea sportivilor", se axează pe selectarea și cercetarea literaturii aferente domeniului.
Al doilea capitol al tezei este "Istoricul și evoluția powerliftingului pe plan mondial și național" și aduce informațiile necesare familiarizării cu termenii și noțiunile de bază din powerlifting și cu istoricul acestei ramuri de sport.
Al treilea capitol al tezei este "Powerliftingul de performanță – mijloacele specifice și eficacitatea aplicării lor în antrenamentul sportiv" și expune metodologia și etapele cercetării, subiecții aflați în studiu, formulele de calcul.
Al patrulea capitol al tezei este "Eficacitatea aplicării mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive a sportivilor care practică powerliftingul de performanță – argumentare experimentală" și se referă la interpretarea statistică și reprezentarea grafică a datelor subiecților aflați în studiu.
Al cincilea capitol al tezei este "studiu privind promovarea ramurii de sport powerlifting în România – argumentare experimentală" și vizează interpretarea statistică și reprezentarea grafică a datelor subiecților aflați în studiu.
În concluzii și recomandări este expusă analiza rezultatelor obținute în urma aplicării cercetării și sunt propuse unele recomandări practice.
CAPITOLUL 1.
POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ – ANALIZA LITERATURII DE SPECIALITATE PRIVIND PREGĂTIREA SPORTIVILOR
1.1. Concepte teoretico-metodice privind structura și conținutul antrenamentului sportiv
Sportul reprezintă una dintre cele mai dinamice activități sociale care are drept scop perfecționarea ființei umane. Privit ca fenomen al vieții sociale moderne, sportul se distinge de alte fenomene sociale prin universalitate, dar în același timp și prin unicitate.
Sportul, ca factor și fenomen social abordat [101, pp. 252-253] din punct de vedere filozofic și sociologic, scoate în evidență rolul activității motrice a omului contemporan și legăturile socio-culturale și educaționale ale educației fizice și sportului; există concepte privind semnificația biologică a sportului, laturi psihopedagogice ale acestui fenomen social și relații specifice între legătura biologică și pedagogică ale acestor caracteristici esențiale ale activității motrice [102].
Adevărata imagine a sportului este dată de însăși viața socială, care îl plasează alături de marile preocupări cum sunt cele de natură educațională, economică, ideologică, culturală, științifică, de apărare și ordine publică, îndrăgind astfel o concepție globală în care acesta joacă un rol de subsistem reglat și reglator pe diferite planuri [127, p. 9].
Sportul, din punct de vedere al civilizației, s-a diferențiat relativ târziu de formele originale ale educației fizice pentru a-și consolida poziția, sportul a trebuit să-și delimiteze precis domeniul de activitate și să-și evidențieze propriile valori. În literatura de specialitate [61,62] se afirmă că prin definiție „sportul este competiție, întrecere cu spațiul, timpul, gravitația, cu natura, cu alții și cu sine” .
Un alt concept [46] relevă faptul că antrenamentul sportiv este un proces de lungă durată, conceput ca un sistem motric-funcțional în vederea realizării unei conduite performante în concurs. Această conduită este rezultatul adaptării superioare a organismului la eforturi fizice și psihice intense.
Fixarea și analiza parțială a raporturilor între laturile biologice, pedagogice și sociale ale sportului, îi conferă caracterul de factor și totodată de fenomen social și scot în evidență și inter-relația dintre el și individ; din acest punct de vedere implicațiile sunt multiple și nu totdeauna ușor de rezolvat.
Sportul contribuie la pregătirea multilaterală a persoanelor care practică exercițiul fizic, prin acesta sunt promovate și influențate tendințele spre obținerea performanțelor sportive superioare.
Performanța sportivă superioară este rezultatul solicitărilor psihice și fizice maxime. Sportul de performanță satisface într-o manieră specifică cerințele actuale ale mișcării olimpice internaționale.
Performanțele sportive pot fi obținute prin practicarea exercițiului fizic sistematic conform unor legități și principii bine determinate. Performanța sportivă poate fi obținută prin structurarea logică a antrenamentelor sportive în diferite perioade de pregătire.
Creșterea prezenței sportului în viața socială în societatea contemporană a condus în ultimele decade la o implicare a științelor sociale care se interesează de acest fenomen social în multiplele sale fațete: pedagogice, psihologice, economice, politice, istorice, mediatice.
Dacă acceptăm premisa din ce în ce mai evidentă că sportul este o parte integrantă a societății și culturii, care afectează în forme diverse și în ocazii multiple viața indivizilor și grupurilor sociale, rămâne justificată convingerea că aplicarea cunoașterii sociologice poate conduce la o mai mare înțelegere a aspectelor sociale ale sportului [29, p. 9].
Sportul, după unii autori, este un proces pedagogic prin metodologie, un act educativ, prin principiile care-l structurează și prin efectele surprinse în plan comportamental și în atitudinea sportivului față de muncă și viață [106, 205, 206].
Alte opinii susțin că sportul, în sens restrâns, este reprezentat de activitatea competițională, iar competiția este considerată esența sportului [82, 98].
Conceptul de antrenament sportiv poate fi interpretat, ca un model al unui sistem dinamic complex, ce se reglează și autoreglează, emite și recepționează informații, este guvernat de legi și principii cibernetice, în timp ce, antrenamentul ca activitate, este un proces pedagogic complex desfășurat sistematic și continuu gradat, de adaptare a organismului sportivului la eforturi fizice și psihice intense, implicate de participarea în concursuri, organizate la diferite ramuri de sport [127, pp. 15-16].
Antrenamentul sportiv este definit în literatura de specialitate, ca un proces pedagogic desfășurat sistematic și continuu gradat, de adaptare a organismului uman la eforturi fizice și psihice intense, implicate de participarea în concursuri organizate pe diferite ramuri de sport.
Astfel, se poate sintetiza conceptul de antrenament, ca fiind o idee generală despre caracteristicile esențiale ale antrenamentului sportiv [46, p. 9-10].
În acest sens, autorul [127, pp. 160-161] prezintă schematic un concept detaliat al procesului de pregătire a sportivilor de mare performanță; astfel, antrenamentul este direcționat spre două componente de bază, competiția și performanța sportivă.
În continuarea ideilor expuse anterior este important de a prezenta unele caracteristici ale antrenamentului sportiv.
Figura 1.1. Relația care există între performanță și antrenament
(după Silvia Teodorescu, 2006)
Astfel, antrenamentul poate fi caracterizat ca proces instructiv-educativ, ca proces de transformare și dezvoltare, ca proces de adaptare și specializare, ca proces informațional și de reglare a întregului sistem privind pregătirea sportivilor de performanță; autorul constată că:
procesul instructiv-educativ se bazează pe relația antrenor-sportiv, în care antrenorul pe baza planului de pregătire asigură dezvoltarea capacității de performanță a sportivului și implicit obținerea rezultatelor superioare;
procesul de transformare și dezvoltare se referă la transformarea performanței, ca rezultat și dezvoltarea capacității de performanță, ca proces
procesul de adaptare urmărește dezvoltarea capacității de efort, a calităților motrice, perfecționarea tehnico-tactică, artistică și optimizarea psihologică
procesul de specializare, rezidă în specializarea morfo-funcțională și motrică, determinată de particularitățile fiecărei ramuri de sport, neexcluzând pregătirea multilaterală, pe care de altfel se bazează
procesul informațional, se referă la schimbul permanent de informații între antrenor și sportiv, în cadrul unui proces în care fiecare devine emițător și receptor
procesul de reglare vizează finalitatea-performanța, durata, respectiv ansamblul transformărilor suferite de sportiv raportate la o perioadă de timp și eficiența, respectiv minimum de consum cu maxim de randament [127, pp. 15-21].
Antrenamentul reprezintă, pe plan biologic, un proces de adaptare la niveluri de solicitare din ce în ce mai înalte. Adaptarea însă, este un proces care se produce în salturi – acumulări calitative, ca urmare a unor sume de repetări – acumulări cantitative [71, p.13].
Totodată, antrenamentul este caracterizat ca fiind „un proces complex, psihosocial, morfo-funcțional și metodico-pedagogic, care urmărește crearea unui individ multilateral dezvoltat cu un grad superior de rezistență la diverși factori ai mediului ambiant, cu o înaltă capacitate de efort și un echilibru neurocortical și endocrinovegetativ adecvat, materializate în posibilitatea obținerii unor performanțe sportive deosebite” [50, pp. 405-558].
În viziunea altor autori [56, pp. 23-26; 108; 124], antrenamentul sportiv se consideră un proces pedagogic de educare, instruire și perfecționare a indivizilor într-un anumit sport unde exercițiile fizice sunt predate metodic, organizate sub un permanent control medical, psihologic și sociologic, în vederea obținerii de performanțe maxime.
Este firesc că foarte mulți specialiști acordă o atenție deosebită antrenamentului sportiv, întrucât prin conținut și durată, realizează aproape integral pregătirea sportivilor; el este în același timp o activitate instructivă, cu valențe formative dintre cele mai eficiente.
Urmărind realizarea adaptării progresive a ființei umane la solicitările sportului, antrenamentul îl învață pe sportiv să se autoregleze, să treacă din stadiul de condiționare asociaționistă la cel de decizie rațională, la reglare de optimizare și dezvoltare până în stadiul de creație [68].
În ultimii ani tot mai mulți specialiști consideră că pregătirea psihologică este mai mult decât o componentă a antrenamentului, ea constituind de fapt fundamentul procesului de pregătire sportivă [48, p. 87; 64, p. 48].
Prin antrenamentul sportiv [4, p. 48; 36; 53] se înțelege: „totalitatea solicitărilor organismului care determină adaptarea funcțională și morfologică a acestuia, prin creșterea capacității de efort”,
În procesul analizei literaturii de specialitate am recurs la identificarea unor idei privind structura și conținutul unor modele teoretice ale antrenamentului sportiv.
Modelul unei teorii a antrenamentului sportiv este prezentat din punct de vedere structural în tabelul următor (Tabel 1.1) [156].
Acest model euristic al teoriei antrenamentului sportiv se referă la faptul că principiile antrenamentului sunt orientate spre acțiune, având un caracter prescriptiv normativ.
Obiectul lor cuprinde ,,performanța sportivă – înțeleasă ca acțiune performanțială’’ cu premizele lor, respectiv cu condițiile, cu procesul de dezvoltare a potențialului de a face performanță sportivă și cu transformarea acestui potențial în competiții. Un aspect important care este menționat de autor, este caracterizarea antrenamentului ca bioștiință.
Astfel, teoria antrenamentului sportiv este determinată bioștiințific, aici fiind valabile principiile și legitățile biologiei și a biomecanicii.
Pentru înțelegerea acestor legități relative ale științei și teoriei antrenamentului se poate spune că acestea nu-și pot dezvolta și aplica cu succes teoriile și conceptele împotriva legităților valabile în biomecanică, biologie și în contradicție cu acestea; adică, biologia și biomecanica, reprezintă câmpuri condiționale în care se desfășoară antrenamentul: lumea fizică pe deoparte și omul antrenându-se, pe de-o altă parte.
Din cadrul disciplinelor parțiale ale biologiei omului, pentru teoria și știința antrenamentului sunt foarte importante:
fiziologia performanței
neurofiziologia
anatomia funcțională și biotipologia [156, pp. 9-29].
În vederea analizei structurii și conținutului antrenamentului sportiv au fost realizate multiple cercetări științifice de următorii autori: [24,133,134,136,138,168, 198,199].
Majoritatea activităților fizice încorporează elemente de forță (sau de putere), de viteză sau arie de mișcare (sau unele combinații ale acestor elemente). Deși talentul este foarte important, capacitatea unui sportiv de a se concentra în timpul antrenamentului și de a se relaxa în competiție, poate face diferența în atingerea unui obiectiv. Pentru a merge dincolo de talentul moștenit, forța sau potențialul genetic, un sportiv trebuie să se concentreze asupra adaptării fiziologice în timpul antrenamentului. Faza specifică unei discipline sportive a antrenamentului specializat, care apare în primii ani de antrenament, este deosebit de importantă pentru toți sportivii de nivel național și sportivii de elită care doresc să obțină anumite efecte de pe urma antrenamentului [24, pp. 15-59].
Abordarea tradițională a teoriei antrenamentului sportiv, subordonată mai mult rațiunilor didactice, bazată pe concepte învechite, a devenit nesemnificativă, limitată și chiar ineficientă pentru fundamentarea creșterii performanțelor sportive internaționale [106, pp. 103-107; 121-133].
Antrenamentul sportiv este un proces complex desfășurat sistematic și continuu gradat, de adaptare a organismului sportivului la eforturi fizice și psihice intense, implicate de participarea în concursuri. Având în vedere complexitatea pe care a dobândit-o pregătirea sportivilor, ca rezultat al creșterii performanțelor, se menționează că optimizarea acestui proces implică numeroși alți factori de natură organizatorică, medicală și bază materială care au menirea de a-i amplifica sfera, depășind-o net pe cea proprie unui proces instructiv- educativ.
Pregătirea sportivilor se desfășoară orientat, planificat, sistematic și pe termen lung, având ca obiectiv obținerea performanței. Transformările din cadrul antrenamentului vizează, atât componenta performanță – ca rezultat, cât și componenta sa structurală. Transformarea la nivelul performanței se referă la îmbunătățirea, preponderent cantitativă, a potențialului individual de performanță al sportivului, care se manifestă, de regulă, în concurs. Transformarea în antrenament înseamnă în același timp dezvoltarea treptată, trecerea de la un stadiu la altul ce implică modificări funcționale, structurale și psihice deosebit de complexe prin modul de combinare și prin varietatea în care sunt solicitate în competiții.
Activitatea sportivă reprezintă unul din factorii care au o legătură profundă cu procesele de adaptare a organismului, în sens mai larg, ea fiind valabilă în toate situațiile și realitățile, care sunt în legătură cu antrenamentul și concursul.
Antrenamentul sportiv, ca perfecționare fizică a omului, este caracterizat printr-o mare specificitate, datorită specializării morfo-funcționale a organismului în funcție de caracteristicile efortului competițional propriu fiecărei ramuri sportive. Specializarea adaptării se realizează în principal la nivelul vârstelor junioratului, când organismul tinerilor este în plin proces de dezvoltare și maturizare. De asemenea, numărul de competiții crește foarte mult și vizează aptitudinile motrice, abilitățile tehnico-tactice și procesele psihice care sunt solicitate prioritar în funcție de particularitățile ramurii de sport.
Antrenamentul sportiv, ca proces complex, are o relație proprie între subiect-obiect și presupune un schimb de informații (circulante).
În procesul de pregătire sportivă se impun mai multe exigențe: selecția informațiilor în funcție de vârstă, nivel de pregătire, grad de certitudine, semnificație și valoare practică, deoarece pot apărea perturbații datorită dificultății sarcinii, dificultatea de înțelegere a receptorului (sportivului), lipsa de motivație; din cauza acestora mesajul se deteriorează și scade valoarea informațională a acestuia, fapt care impune o proiectare și programare judicioasă a sarcinilor pregătirii.
Tehnica unei ramuri de sport cuprinde totalitatea acțiunilor motrice executate ideal din punct de vedere al eficienței acestora, specifice ramurilor de sport.
Existența procedeelor tehnice în fiecare sport în parte este consecința mai multor factori, dintre care: crearea de către antrenori și sportivi de noi modele de procedee eficiente; particularitățile morfo-funcționale și psihice ale sportivilor care își pun amprenta asupra execuției unui anumit procedeu tehnic. Relațiile dintre elementele și procedeele tehnice nu sunt prezente în toate ramurile de sport, unele dintre acestea având numai procedee tehnice (powerlifting, haltere) [48, pp. 155-159; 281-284, 188, 224].
Antrenamentul sportiv, ca proces instructiv-educativ complex, se desfășoară pe durata mai multor ani, în vederea asigurării unei dezvoltări treptate și continue a capacității de performanță, care urmează să fie valorificată în competițiile de anvergură. Antrenamentul sportiv presupune respectarea anumitor legități, reguli sau norme pe care specialiștii le-au formulat adeseori sub formă de principii.
Chiar dacă, pentru fiecare ramură sau probă sportivă, aceste norme comportă caracteristici particulare, putem aprecia că aplicabilitatea lor este universală, deoarece orice proces de pregătire se repetă ciclic ascendent, pe seama adaptabilității și motivației sportivului, urmărind obținerea unor rezerve de performanță prin supra-compensare și exploatarea potențialului individual al fiecărui participant [151, pp. 6-13].
Antrenamentul sportiv rămâne în esența lui un proces instructiv-educativ, dar cu caracteristici de proces de conducere care sintetizează legități nu numai din sfera biologică, psihică și socială a sportivului (sau grupului), ci și din sfera fenomenelor trans-disciplinare și integratoare [62, p. 55].
Tehnica reprezintă un sistem de structuri motrice specifice fiecărei ramuri de sport, efectuate rațional și eficient, în vederea obținerii unui randament maxim în competiții.
Pregătirea tehnică reunește ansamblul de măsuri, mijloace și metode folosite în învățarea elementelor și procedeelor tehnice specifice unei ramuri de sport. Învățarea tehnicii diferitelor ramuri de sport este caracterizată în general de legile și etapele învățării actelor și acțiunilor motrice, desigur, cu unele note diferențiale, specifice, determinate de particularitățile ramurilor de sport și în special ale regulamentelor de concurs [96].
Cu alte cuvinte, antrenorii, în raport cu nivelul exigențelor fiecărui eșalon calitativ al sportivilor, stabilesc procedeele tehnice ce urmează a fi însușite și perfecționate într-un anumit interval de timp; deci, în cadrul antrenamentului, tactica sportivă reprezintă un subsistem cu rol de organizare și conducere a celorlalte subsisteme, care se reglează în consonanță cu acestea.
Tactica reunește un sistem de principii, idei și reguli de abordare a competițiilor de către sportiv, prin care își valorifică toate capacitățile tehnice, fizice, psihice în vederea rezolvării situațiilor problematice (de concurs) create de adversari, coechipieri și ambianță, pentru obținerea succesului.
Antrenamentul sportiv este, încă de la început, un proces de învățare ce vizează atât structuri tehnice, cât și scheme de comportament aplicabile în condiții tipice si atipice [49, pp. 221-236].
Teoria și metodologia antrenamentului este un domeniu vast; rigurozitatea în interpretarea datelor provenind din fiecare știință în parte îi va asigura antrenorului un plus de competență în eforturile sale legate de pregătirea sportivă. Antrenorul poate planifica conținutul, volumul și intensitatea antrenamentelor în funcție de timpul liber al fiecărui individ și de intensitățile sportive disponibile. Principiile antrenamentului sportiv constituie fundamentul acestui proces complex.
Antrenamentul este în primul rând o activitate sportivă sistematică de lungă durată, graduală în mod progresiv și individual. În tot acest timp, sportivul încearcă să-și adapteze funcțiile organismului la cerințele specifice ale sportului ales.
Sportivii nu se dezvoltă peste noapte, iar antrenorul nu poate face miracole luând-o pe scurtături și ignorând teoriile științifice și metodologice. Adaptarea la antrenament este suma transformărilor provocate prin exercițiu repetat, sistematic. Cercetările în privința adaptării anatomice au arătat că forța materială (compoziția osoasă) descrește la exercițiul fizic de mare intensitate [23, pp. 3-22].
În vederea prezentări unor concepte privind structura generală a pregătirii sportive multianuale [206], se menționează că structura procesului de pregătire a sportivilor de mare performanță se bazează pe unele legității obiective în dependență de probele sportive alese pentru obținerea performanței.
Aceste legități se bazează pe unii factori care influențează activitatea competițională, structura opțională de pregătire sportivă, particularitățile adaptării în proba sportivă [111], mijloacele și metodele de influență, particularitățile individuale ale sportivului, durata și perioadele de perfecționare multianuală.
Tot în acest sens, se prezintă conținutul procesului de antrenament ca o desfășurare în care sunt incluse următoarele componente:
dinamica efortului fizic
mijloacele și metodele specifice
eșalonarea diferitelor structuri ale antrenamentului sportiv
aplicarea unor factori suplimentari (alimentație specială, instalații de tip trenajoare, mijloace de refacere și recuperare a capacități de efort).
O mare parte din autorii sus menționați includ în conceptul conținutului antrenamentului sportiv volumul și intensitatea, felurile de pregătire (tehnică, tactică, teoretică, psihologică), planificarea și periodizarea antrenamentului sportiv.
Ca o generalizare a conceptului de antrenament sportiv, se poate afirma că acesta este un model a unui sistem dinamic complex ce se reglează și se autoreglează, emite și recepționează informații.
Strategia antrenamentului sportiv de performanță pornește de modelul competiției de mare amploare pentru care vor fi pregătiți sportivii selecționați pe baza unor modele speciale de antrenament.
Procesul de pregătire sportivă se prezintă ca un sistem complex, a cărei perfecționare logică este condiționată de strânsa legătură cu activitatea competițională și cea de refacere a capacități de efort [129].
În contextul celor relatate de autorii prezentați mai sus, am fost preocupați de analiza opiniilor științifice prezentate de unii specialiști privind conceptul de antrenament în sportule de forță; astfel, în acest sens, [11, pp. 200-208] se afirmă că obținerea rezultatelor sportive în sporturile de forță (în cazul acestei cercetări în powerlifting), se bazează pe pregătirea fizică specifică.
Totodată se consideră că pregătirea tehnică se va efectua într-o pondere mai mare în primii ani de antrenament, apoi pe măsură ce elementele tehnice vor fi însușite în mod corect, accentul va cădea mai ales în obținerea performanțelor superioare în această ramură de sport. În cadrul pregătirii fizice accentul va fi pus pe dezvoltarea forței și a forței în regim de viteză, calități dominante în efortul specific de ridicare a greutăților [11, pp. 200-208].
Referitor la conceptul antrenamentului sportiv în sporturile de forță (deci și în ramura de sport powerlifting), [13,16,17] se prezintă unele opinii privind noțiunea de modelare a antrenamentului de forță, specificând că antrenamentul de forță și modelul antrenamentului de forță își asigură fidelitatea prin fixarea unor parametrii de efort care să țină seama de cerințele competiționale.
Prezentarea unor concepte privind macrostructura procesului de pregătire a sportivilor [190], scoate în evidență unele aspecte ale structurii antrenamentului sportiv în sporturile de forță (powerlifting), care se referă la începerea practicării ramurii de sport respective, a volumului de ore și antrenamente care sunt necesare pentru obținerea rezultatelor competitive la nivel european sau mondial.
Astfel, pentru a obține aceste performanțe sportive este nevoie de 5-7 ani pentru obținerea unei clasări în primele 6 locuri la campionatele europene și mondiale. Pentru îndeplinirea volumului de activitate în planificarea antrenamentului sportiv sunt necesare un număr de ore de la 2400 – 4400 pentru realizarea unui rezultat notabil în plan internațional. Referitor la numărul de antrenamente pentru a obține aceleași calificări sunt necesare 1500 – 2400 de antrenamente.
Alți specialiști în antrenamentul sportiv al sporturilor de forță [83,100,106], au direcționat unele idei spre dezvoltarea calităților motrice combinate și complexe; conform afirmațiilor prezentate de autori, conceptul de calitate motrică combinată sintetizează ,,amestecul’’ (într-o proporție sau alta) realizat doar între două calități motrice de bază (Tabelul 1.2.).
Amestecul este impus de nevoile reale ale pregătirii și concursului, specifice fiecărei probe în parte, în dozări care depind de nivelul pregătirii fizice a sportivului și de natura eforturilor depuse [106, pp. 382-390].
Tabelul nr. 1.2. Dezvoltarea calităților motrice combinate și complexe
În procesul studiului literaturii privind antrenamentul de forță, (159, pp. 94-124) se evidențiază trei concepte privind metodica antrenamentului de forță:
primul se referă la ridicarea unei încărcături maxime,
al doilea la ridicarea unei încărcături submaximale până la epuizare – metoda efortului maximal, mușchii dezvoltă forța maximă posibilă în stare de epuizare în timpul repetărilor finale – metoda efortului repetat,
al treilea se referă la ridicarea unei încărcături submaximale la cea mai ridicată viteză posibilă – metoda efortului dinamic.
Metodele efortului maximal și a efortului repetat sunt similare în ceea ce privește capacitatea de inducere a hipertrofiei musculare. Ele sunt diferite din punct de vedere al antrenamentului muscular de forță în special, îmbunătățirea coordonării neuromusculare necesară pentru producția necesară de forță. Tot aici autorul menționează că metoda efortului submaximal nu este eficientă pentru mărirea forței musculare și îmbunătățirea coordonării intramusculare specifice [159, pp. 94-124].
Efortul sportivului presupune un ritm foarte precis de execuție, cu anumiți timpi, bine precizați și diferențiați, tocmai pentru combinația optimă a calităților de viteză-forță. Fiecare probă are ritmurile ei și fiecare ritm o succesiune de timpi, marcată de „momente“, cum spun specialiștii.
În proba de genuflexiuni, succesiunea timpilor este mai amplă și durata mișcării de aproximativ 3-5 s, în timp ce în proba de împins din culcat și în proba de îndreptări, ritmul mișcării este mai rapid, iar durata întregii execuții mai scurtă (2-3s).
Însușirea ritmului mișcării este hotărâtoare în posibilitățile de depășire a performanței [93, p. 90].
În acest sens, este prezentat conceptul de pregătire sportivă într-un ansamblu îngust al inter-relațiilor între pregătirea fizică, moral-volitivă, psihică și tehnico-tactică.
Astfel, antrenamentul sportiv în sporturile de forță este direcționat spre perfecționarea măiestriei sportive cu scopul îmbunătățirii activității competiționale [179, pp. 163-190].
1.2. Powerliftingul de performanță – periodizarea antrenamentului sportiv
Periodizarea este unul dintre cele mai importante concepte ale pregătirii și planificării. Termenul provine de la perioadă (latinescul „periodus“), care este o porțiune sau divizare a timpului în segmente mai mici, ușor de controlat, numite faze de pregătire.
Periodizarea se referă la două aspecte importante: periodizarea planului anual – îl împarte în faze mai mici de pregătire ușurând planificarea și desfășurarea unui program de pregătire și asigurarea performanței de vârf pentru principala competiție a anului.
În majoritatea sporturilor ciclul anual de pregătire este împărțit în mod convențional în trei faze principale:
pregătitoare
competițională
de tranziție
Faza pregătitoare și cea competițională sunt împărțite în 2 subfaze deoarece sarcinile lor sunt diferite.
Faza pregătitoare are o fază generală și o subfază specifică bazată pe diferitele caracteristici ale antrenamentului, iar faza competițională este de obicei precedată de o scurtă subfază precompetițională. Deasemenea, fiecare fază se compune din macrocicluri și microcicluri [23, p. 164].
Baza teoretico-metodologică a structurii pregătirii sportive anuale este numită ca teorie a periodizării, elaborată și fundamentată științific de [195,196,199,200] și în continuare dezvoltată în lucrările unor specialiști din domeniul antrenamentului [82,108,205,206,223], care ulterior au obținut o recunoaștere largă în lume [22,23,206,219,224].
Esența teoriei periodizării cuprinde structura pregătirii sportive în baza macrociclurilor de antrenamente. Structura și conținutul macrociclurilor pentru diferite discipline sportive au fost argumentate științific, fiind puse în practica sistemului de pregătire olimpică a sportivilor din diferite țări. La etapa actuală foarte mult s-au lărgit numărul de competiții care sunt organizate pe parcursul unui an de pregătire sportivă.
În acest sens a apărut necesitatea restructurării antrenamentului sportivilor de performanță, situația existentă a influențat procesul de periodizare a pregătirii sportivilor în cadrul unui macrociclu anual de antrenament.
Conform opiniilor specialiștilor din domeniu, menționați mai sus, periodizarea a obținut o structură variată cu 2-7 macrocicluri pe perioada unui an calendaristic, în dependență de participarea sportivilor în concursurile prevăzute pe parcursul anului. Pe parcursul unui an pot exista una sau mai multe faze de obținere a formei sportive, în funcție de caracteristicile competiționale ale ramurii de sport și de numărul concursurilor importante. În teoria și practica antrenamentului sportiv (autohtonă și internațională) se recomandă să nu se prevadă mai mult de 2-3 concursuri importante; și deci vârfuri de formă sportivă, la ramuri de sport cum sunt: gimnastica, atletismul, haltere, etc; în schimb la jocurile sportive profilul curbei este diferit, menținându-se într-un platou cu mici oscilații determinate de meciurile oficiale.
În cazul sportivilor de performanță cu calendare competiționale foarte bogate există mai multe faze "de punere" în formă sportivă, culminând cu finalele turneelor la care participă (tenis de câmp, fotbal, volei, handbal etc ).
În cazul periodizării cu două cicluri anuale (biciclu) sau cu periodizare multiplă, se poate acționa pentru scăderea formei sportive prin utilizarea într-o măsură mai mică a exercițiilor cu caracter specific competițional, fapt care favorizează economisirea resurselor organismului, urmând ca după aceasta să crească intensitatea efortului prin modelarea integrală a pregătirii conform cerințelor concursului important la care urmează să participe.
Periodizarea antrenamentului se realizează în diferite variante, în funcție de particularitățile ramurilor de sport și mai ales ale activității competiționale, desprinzându-se următoarele variante tipice de periodizare:
pregătirea în perspectivă a copiilor cu aptitudini deosebite, periodizarea la acest nivel este de regulă ceea clasică cu trei perioade:
pregătitoare
competițională
de tranziție
pregătirea sportivilor de înaltă performanță pentru a putea participa la competițiile internaționale de mare amploare; la baza acestui tip de periodizare stă strânsa legătură dintre antrenorul lotului și antrenorii de cluburi.
pregătirea sportivilor participanți la activitățile competiționale interne, acest eșalon cuprinde un număr mare de sportivi și periodizarea pregătirii se realizează în funcție de calendarul competițional.
cazuri speciale de periodizare a antrenamentului, creșterea numărului de concursuri pe plan internațional, ridică probleme în direcția periodizării antrenamentului cu atât mai mult cu cât a crescut și numărul concursurilor importante (cupe mondiale, competiții organizate în zone sau țări cu climat favorabil practicării anumitor ramuri de sport) [48, pp. 413-415, 126, 127, 128].
Periodizarea antrenamentului se realizează în diferite variante, în funcție de particularitățile ramurilor de sport și mai ales ale activității competiționale [128, pp. 37- 45].
Caracterul fazic al formei sportive corespunde celor trei perioade ale unui macrociclu: perioada pregătitoare, corespunzătoare fazei de instalare sau de obținere a formei sportive; perioada competițională care corespunde fazei de valorificare sau manifestare a formei sportive; perioada de tranziție care corespunde fazei de „scoatere“ organizată din formă și de refacere a capacității de efort.
Stabilitatea formei sportive depinde de modul în care este dirijat antrenamentul pe parcursul întregii perioade pregătitoare și de modul de înlănțuire a diferitelor tipuri de mezocicluri și microcicluri.
Forma sportivă are o durată scurtă, câteva zile (pentru unele ramuri de sport) ori o săptămână sau mai mult (pentru alte ramuri cum sunt jocurile sportive), după care, în mod inevitabil, urmează pierderea formei dacă antrenamentul a fost bine condus. O durată prea lungă a formei sportive înseamnă că la un moment dat acesta stagnează și probabil forma maximă nu a fost atinsă [27, pp.160- 161; 197].
În continuarea celor relatate anterior, în literatura de specialitate sunt prezentate unele modele de periodizare ale autorilor din diferite școli de pregătire a sportivilor de performanță [126, 127].
Autorul german [126, pp. 17-23], prezintă o concepție privind periodizarea antrenamentului care prevede împărțirea perioadei pregătitoare în trei părți:
perioada pregătitoare I (P.P.I )
perioada pregătitoare II (P.P.II )
perioada precompetițională
Fiecare dintre acestea are o durată de aproximativ 5 săptămâni, după care se programează intervale de refacere completă a organismului (microcicluri) pentru a favoriza supracompensarea.
Complexitatea acestei concepții de periodizare a unui macrociclu (aproximativ 40 de săptămâni) este determinată de faptul că unitatea structurală de bază este mezociclul, care poate avea un număr diferit de lecții, 13-14, până la 27-28 sau mai mult (în condițiile în care sunt prevăzute mai multe antrenamente pe zi) [128, p. 42].
Figura 1.2. Model de periodizare (promovat de Taschine)
În viziunea autorilor Kreer și Popov (citat de S. Teodorescu 2007) conceptul modelului de prognozare nu abandonează ideile lui L.Matveev și P.Taschine, ci le dă o anumită structură cu un conținut diferențiat privind raporturile dintre solicitare și refacere. Ideea de bază se reflectă în organizarea anului competițional tot prin cicluri de aproximativ trei săptămâni.
Fiecare ciclu se împarte în patru microcicluri cu profile constante, astfel:
primul microciclu este de pregătire
al doilea este de adaptare
al treilea de aplicare
al patrulea de refacere.
Figura 1.3. Modelul de periodizare al lui Kreer și Popov
O atenție deosebită prezintă și modelul de periodizare al lui I.V. Verchosanschi, care caracterizează antrenamentul cu conținut de forță, respectiv de viteză și precizează că, după repetarea acestora cu intensități mari și aceleași mijloace, se ajunge la instalarea barierelor care pentru a putea fi rupte trebuie alternate cu antrenamente de tehnică. Utilizarea progresivă la începutul macrociclurilor a eforturilor de forță are ca rezultat o creștere ușoară a forței generale și a celei explozive, urmată însă de o rapidă scădere a acestora.
Pentru a preîntâmpina acest fenomen, se va reduce volumul de antrenament care determină creșterea vitezei și forței explozive; caracteristica acestui model de planificare constă în faptul că evidențiază incompatibilitatea lucrului pentru forță simultan cu cel pentru tehnică, volumele de lucru sunt mari și duc la oboseală nervoasă, ceea ce este nerecomandat în perfecționarea tehnicii.
Din modelele de periodizare prezentate rezultă clar necesitatea existenței perioadelor de pregătire, însă dinamica efortului, mijloacele și metodele utilizate, trebuie să urmeze un traseu care a fost prezentat, determinând în final creșterea capacității de performanță [128, pp. 45-47].
Periodizarea antrenamentului este o problemă de importanță majoră pentru rezultatul pregătirii unui sportiv. În contextul ideilor exprimate de autorii prezentați anterior, am supus unei analize detaliate de periodizare în antrenamentul de forță ceea ce este mai specific pentru pregătirea sportivilor de performanță; în acest caz este importantă abordarea a două probleme caracteristice, unde este necesar stabilirea intervalului dintre lucru și repaus, precum și ordonarea secvențială a exercițiilor [177]. După cum s-a menționat mai sus, antrenamentul poate fi împărțit în unități structurale; acestea se regăsesc sub denumirea de sesiune de antrenament, lecție, zi de antrenament, microciclu, mezociclu, macrociclu, ciclu olimpic, antrenament de durată. Programul zilnic de antrenament al lotului național de powerlifting al României este prezentat în tabelul următor (Tabel 1.3).
Tabelul nr. 1.3. Programul zilnic de antrenament al lotului C.S. "Zamolxis" Alba Iulia
Conform informațiilor din tabel, sportivii au doar două ședințe de pregătire pe zi; exercițiile de antrenament separate în intervale de 30 minute sunt considerate ca făcând parte dintr-o sesiune de antrenamente. Acest program de o zi este un exemplu bun pentru a ilustra ziua de antrenament a sportivilor de performanță.
Pentru a stabili încărcătura fiecărei ședințe, iată intervalul necesar pentru recuperare în urma unei sesiuni de antrenament, conform următoarei clasificări (Tabel 1.4).
Tabelul nr. 1.4. Clasificarea intervalului de recuperare necesar în urma unei sesiuni de antrenament (V. Zatsiorsky, București, 2005)
A treia categorie, microciclul, reprezintă gruparea mai multor zile de antrenament, parcurgerea unui microciclu în perioada de pregătire se face de obicei într-o săptămână; în perioada competițională lungimea microciclului este de obicei ajustată în funcție de competiția principală.
Mezociclul este un sistem de câteva microcicluri, de obicei durata este de patru săptămâni, putând varia și între două până la șase săptămâni. Durata și chiar existența mezociclurilor în antrenamentul sportivilor din estul Europei au fost influențate de practica ,,pregătirii centralizate’’.
Tabelul nr. 1.5. Clasificarea mezociclurilor în funcție de obiectivele antrenamentului
Scopul mezociclurilor de acumulare este îmbunătățirea potențialului sportivului, adică a capacităților motrice de bază, precum și a tehnicii sportive.
Mezociclurile de transformare sunt efectuate pentru a transforma pregătirea nespecifică în pregătirea specifică.
Mezociclurile de realizare sau precompetiționale, sunt planificate pentru a obține cea mai bună performanță sportivă; performanța în timpul competițiilor importante este singura metodă de evaluare a succesului sau a eșecului.
La următorul nivel, macrociclul se referă la întregul sezon competițional și include pregătirea, concursul și perioadele (fazele) de tranziție. Fiecare perioadă constă din câteva mezocicluri: organizarea programelor de antrenament în macrocicluri și perioade de antrenament; se numește periodizare.
Ciclul de pregătire este de 4 ani, de la o ediție a JM la alta. Planificarea pregătirii, zilele de antrenament, microciclurile presupun o planificare pe termen scurt. Planificarea macrociclurilor se numește planificare pe termen mediu. Planificarea pe termen lung se referă la pregătirea pe mai mulți ani [159, pp. 121- 124].
Creșterea nivelului de pregătire fizică specifică (PFS) poate fi atribuită ca una din sarcinile primordiale, cu care se confruntă sportivii de diferite calificări. Îmbunătățirea forței musculare creează condiții favorabile pentru a crește indicatorii de viteză-forță și precum și perfecționarea tehnicii la probele de îndreptări, împins din culcat și genuflexiuni. În timp ce atletul ajunge la măiestrie sportivă, eficiența folosirii variantelor anterioare a antrenamentelor de forță scade treptat [194, pp. 1-64].
În procesul antrenamentului sportiv modern al sportivilor de performanță internațională pregătirea sportivă are o structură a periodizării antrenamentului asemănătoare cu cea prezentată anterior. În același timp, specialiștii din domeniul teoriei și metodicii atletice grele specifică trei elemente ale structurii periodizării antrenamentului sportiv, și anume:
prima structură este determinată ca microstructură, care caracterizează conținutul lecțiilor de antrenament și microciclurilor de antrenament
a doua structură este mezostructura, care include cicluri medii și etape de antrenament cu numărul respectiv de microcicluri
a treia structură este specificată ca mezostructură, unde sunt incluse ciclurile de mare durată a antrenamentului (macrocicluri) [180, pp. 74 -82].
Programul zilnic de antrenament include 2-3 antrenamente, iar structura lecției este împărțită în patru părți:
parte introductivă
pregătitoare
de bază
de încheiere.
Microciclul are o structură de la 3-4 zile până la 10-14 zile, în dependență cu nivelul de pregătire al sportivului. În acest sens autorul prezintă unele modele ale ciclurilor de antrenament, specificând microcicluri introductive și de acumulare a unui volum mare de antrenament, microcicluri precompetiționale, microcicluri de refacere și microcicluri competiționale.
Structura mezociclurilor medii are următoarele aspecte:
mezocicluri introductive
mezociclu de bază
mezocicluri de evaluare și de pregătire
mezocicluri precompetiționale
competițional și de refacere
de recuperare.
Mezostructura cuprinde de la câteva luni până la 4 ani. Analiza pregătirii sportivilor pe termen lung la diferite nivele de pregătire sportivă permite descoperirea și studierea caracteristicilor individuale.
În organizarea procesului de antrenament al sportivului pentru luarea deciziilor datele controlului pedagogic joacă un rol primordial. Astfel, rezultatele lor de aplicare devin posibile, mai precis, în prognoza creșterii rezultatelor sportive și evidențierea celor mai bune modele caracteristice pregătirii fizice specifice, elaborarea stării de tranziție a organismului sportivului, ele servind ca și puncte de control în realizarea obiectivelor principale. Eficacitatea lucrului antrenorului în elaborarea programei de pregătire crește semnificativ; aceasta se adresează mai cu seamă alegerii structurilor ciclurilor de pregătire, exercițiilor fizice, folosirii lor în antrenamente și dozării încărcăturii [192, pp. 1- 64]. Una din condițiile de bază în planificarea încărcăturilor din antrenament este varietatea; creșterea treptată a volumului încărcăturilor poate avea loc numai la categoriile de începători și copii. De asemenea și la sportivii care participă în competiții, dar numai după perioada de tranziție, când începe un nou ciclu anual de pregătire [214].
Planificarea reprezintă activitatea de elaborare amănunțită și precisă a obiectivelor de instruire și performanță, precum și a mijloacelor, metodelor și formelor de organizare adecvate scopurilor propuse [129].
În disciplinele sportive individuale, elaborarea planului anual (macrociclului) de pregătire, este asemănătoare an de an, datorită calendarului național și internațional (CE, CM) și care permite dirijarea efortului pentru obținerea a una sau două vârfuri de formă sportivă, una în lunile aprilie-mai cealaltă în octombrie-noiembrie [1, p. 97].
În ramura sportivă powerlifting se urmăresc mai multe competiții importante în cadrul unui an de pregătire, unde se planifică 3-4 macrocicluri. Această planificare se poate realiza cu un singur macrociclu, cu două macrocicluri sau cu trei macrocicluri [179, pp. 74 -82].
Pentru edificare, prezint câteva planuri curente, cu unele caracteristici evidente. Tipul cel mai complet este cel folosit în atletism (după Dumitrescu), dar adaptabil și la alte ramuri. El este compus din cinci grupe de documente distincte din punct de vedere grafic, dar corelate între ele, astfel încât alcătuiesc un amplu și veritabil plan curent de lucru (fig. 1.4.).
Planificarea antrenamentului după A. Nicu, (1971, 1993) este împărțită în:
a. Ciclu anual.
etape cu caracter dominant de pregătire; ianuarie, februarie, martie, iulie, octombrie.
etape cu caracter dominant de concurs; aprilie, mai, august, septembrie, noiembrie.
etape cu caracter dominant de refacere; iunie, decembrie.
b. Etapa lunară.
Etapa cu caracter dominant de pregătire este caracterizată de repetarea identică a câtorva cicluri săptămânale (de preferat 4). În finalul etapei are loc un concurs pentru care se operează o ușoară modificare în conținutul ultimului ciclu săptămânal sau chiar numai în a doua parte a acestui ciclu (se reduc intensitatea și volumul cu cca. 20%).
Etapa cu caracter dominant de concurs este reprezentată de un număr de 4 cicluri săptămânale, care preced unul din cele două concursuri de obiectiv al anului respectiv.
Intensitatea rămâne aceeași ca în etapele pregătitoare (în jur de 90%), cu excepția ultimului ciclu săptămânal care va fi astfel:
antrenamentul 1 = 90%
antrenamentul 2 = 70%
antrenamentul 3 = 50%
– Volumul se reduce:
ciclul 1 = 90%
ciclul 2 = 80%
ciclul 3 = 70%
ciclul 4 = 50%
– În ultimul ciclu săptămânal nu se mai fac încercări de peste 90% din posibilități.
c. Ciclul săptămânal.
Modele de cicluri săptămânale din etapa cu caracter dominant de pregătire sau concurs.
pregătire în condiții de cantonament – cu 9 antrenamente pe săptămână
pregătire în secție – cu 6 antrenamente pe săptămână.
1. EVIDENȚA
2. ANALIZA
3. CARACTERISTICI
COMPARATIVE
MODEL
SPORTIV
Figura 1.4. Succesiunea etapelor de elaborare a planificării (A. Nicu, 1993, p. 437)
Pentru elaborarea planurilor anuale de pregătire cele mai importante cunoștințe despre modificarea încărcăturilor structurale ale pregătirii sunt cunoașterea legităților modificării volumului și intensității încărcăturilor generale și particulare în cadrul ciclului anual.
Privind dinamica volumului și intensității încărcăturii generale și parțiale lunare, în atletica grea se scoate în evidență variația încărcăturii pregătirii lunare la sfârșitul ciclului anual. Ea se modifică din când în când prin salturi diferențiate, progresive și combinate, așa cum este în cadrul încărcăturii ciclurilor săptămânale [217, pp. 101-111].
1.3. Powerliftingul de performanță – mijloacele specifice aplicate în antrenamentul sportiv
Luând în considerație realizarea obiectivelor principale privind pregătirea sportivilor de mare performanță, în procesul analizei literaturii de specialitate, a fost interesat să supun unui studiu aplicarea mijloacelor principale ale antrenamentului sportiv [145].
După L.P.Matveev (1980), principalele mijloace de antrenament în ramurile de sport, care reprezintă o activitate motrică activă sunt exercițiile fizice (Tabelul 1.5).
Ansamblul lor este specializat într-o măsură sau alta, în raport cu particularitățile ramurii de sport alese ca obiect de participare. Potrivit acestei specializări distingem 3 grupe de exerciții selecționate (exerciții de concurs, exerciții de pregătire specială, exerciții de pregătire generală).
Mijloacele de antrenament reprezintă de fapt instrumentele practice care asigură pregătirea sportivilor în vederea obținerii unor abilități, capacități sau performanțe sportive, ce se adresează deopotrivă sferei fizice, motrice și psihice; efectele acestora sunt amplificate de cele mai multe ori prin aplicarea lor în condiții diferite de mediu (apă, aer, soare), condiții igienice etc.
În etapa actuală, mijloacele antrenamentului sportiv s-au diversificat și în același timp au devenit mai complexe, datorită, pe de o parte, dezvoltării gândirii metodice, care a creat noi combinații de mișcări, iar pe de altă parte, prin introducerea unor noi cunoștințe din diferite domenii de activitate.
Astfel, se asistă la apariția unor noi ramuri de sport și, în același timp, la ramurile sportive cum sunt gimnastica, patinajul etc., la perfecționarea materialelor necesare practicării sportului, dar mai ales la apariția de aparaturi și dispozitive de investigație și pregătire, care completează ansamblul exercițiilor fizice. În același sens se pot menționa și folosirea unor noi ,,formule” de refacere puse la punct de către medici și psihologi, cu scopul de a asigura posibilitatea organismului de a efectua eforturi ridicate ca volum și intensitate.
Tabelul nr. 1.6. Clasificarea unor exerciții de concurs
(ramuri de sport) (L.P.Matveev, 1980)
Deoarece în acest capitol se propune tratarea caracteristicilor generale ale exercițiilor fizice (definiții, caracteristici spațiale, temporale, dinamice, energetice etc.), se trece la clasificarea acestora și implicit, la inventarierea lor în funcție de unele criterii specifice antrenamentului sportiv.
Pornind de la principalele forme de organizare a activității sportive, se constată că fiecare dintre acestea, prin particularitățile pe care le posedă, impune anumite mijloace adecvate obiectivelor ce se propun a fi realizate.
Astfel, activitatea sportivului se desfășoară în lecțiile de antrenament (care constituie principala formă de pregătire) sau antrenamentul propriu-zis, în ședințele de refacere a capacității de efort (introduse uneori în lecții) și în competiții (formă de organizare în care, în principal, se valorifică achizițiile din lecții).
Profilurile formelor de organizare sunt determinate de caracteristicile structurilor în care sunt incluse și mai ales de perioadele componente ale macrociclurilor. În funcție de obiectivele de instruire și de performanță, se includ și mijloacele corespunzătoare fiecăreia.
În finalul acestor considerații se propune următoarea clasificare a mijloacelor utilizate în antrenamentul sportiv:
mijloace de antrenament sau lecție
mijloace de refacere a capacității de efort
mijloace competiționale.
În utilizarea uneia din categoriile de mijloace enumerate anterior, se va ține seama de următoarele elemente [Renato Manno Paris 1992, citat de A.Dragnea și S.M.Teodorescu, 2002]:
structura mișcării
structura încărcăturii
structura topografiei musculare
situația motrică.
Mijloacele de antrenament sau de lecție sunt constituite din ansamblul exercițiilor fizice care asigură transformări și perfecționări la nivelul diferiților factori ai performanței. Astfel, pentru unele capacități motrice de bază (forță, viteză, rezistență), se creează o infrastructură energetică și neuromusculară ce permite susținerea unor eforturi specifice, a unui volum și a unei anumite intensități a efortului, care acționează paralel sau combinat asupra proceselor de care depinde performanța. În planul capacității de coordonare, este necesară îmbunătățirea capacității analizatorilor de a recunoaște cât mai rapid cu putință tensiunile musculare optime în vederea unei mai bune reglări a gradelor de libertate a mișcării, menținerea echilibrului, orientării în spațiu și dezvoltarea unui maximum de aptitudini, care să permită utilizarea diferitelor deprinderi și priceperi motrice în tehnica specifică și în final obținerea unor rezultate superioare.
Acestea se împart în 3 categorii:
mijloace de pregătire generală
mijloace cu caracter mixt
mijloace de pregătire specifică [48, pp. 222-224].
Există ideea că în pregătirea sportivilor de performanță un rol important îl joacă forța musculară cu toate că nu este mai puțin important capacitatea de manifestare a forței maximale într-un timp foarte scurt. În acest sens, pe parcursul antrenamentului sportiv trebuie aplicate mijloace specifice cu caracter de forță-viteză folosind greutății medii și mari pentru dezvoltarea forței explozive.
Pentru atingerea obiectivelor antrenamentului sportiv și rezolvarea lor cu un randament și o eficacitate sporită se utilizează un număr mare de mijloace, din ce în ce mai specializate, dar în același timp selectate dintr-o bază diversă de disponibilități [118].
Conform datelor științifice prezentate de unii specialiști în sporturile de forță, antrenamentul cu haltera, având intensitatea de 80-95% din greutatea maximală pe care o poate realiza sportivul, dezvoltă eficient calitățile de forță-viteză; 50 – 80% , calități de viteză și mai mult de 90% , dezvoltă calități de forță. Aplicarea mijloacelor numai în regim static nu creează posibilitatea evidentă pentru dezvoltare a forței. În vederea dezvoltării eficiente a calităților de forță-viteză nu este obligatoriu ca sportivii să se antreneze cu greutăți submaximale și maximale.
Un rezultat sportiv de nivel înalt se poate obține aplicând mijloacele de pregătire specifice cu greutăți mici până la 70%, medii până la 80%, în concordanță cu greutăți mari și maximale, însă nu mai mult de 16% din volumul total al antrenamentului în vederea dezvoltării mobilității articulare, elasticității mușchilor și a ligamentelor.
1.4. Mijloace specifice în vederea optimizării formei sportive în powerliftingul de performanță în cadrul ciclului anual de pregătire
Analiza aplicării mijloacelor specifice în procesul de pregătire a sportivilor de performanță a creat posibilitatea ca să se înțeleagă ce importanță de aplicare au calitățile fizice pentru dezvoltarea forței, a forței în regim de viteză, a forței în regim de rezistență, a mobilității, care au o influență decisivă în pregătirea sportivilor performeri [91,178,184].
În procesul analizei literaturii de specialitate publicate de unii autori privind metodica antrenamentului sportiv în general și metodica antrenamentului sportiv în zona sporturilor de forță, m-a direcționat spre un studiu mai profund referitor la aplicarea mijloacelor specifice în diferite etape de planificare a antrenamentului sportiv [137,142].
În special m-a interesat modalitatea de folosire a mijloacelor specifice în pregătirea sportivilor, în mezociclurile de bază și precompetițional în care se formează caracteristicile principale ale formei sportive și influența acestor mijloace privind optimizarea și menținerea formei sportive a sportivilor [140]. În acest sens, voi prezenta câteva opinii ale unor specialiști teoreticieni din domeniul antrenamentului sportiv privind conceptul formei sportive.
Un merit deosebit în tratarea acestui concept îi revine lui L.P.Matveev (1980); astfel autorul constată că forma sportivă reprezintă starea de pregătire optimă a sportivului în vederea obținerii performanțelor, stare ce se dobândește în anumite condiții în fiecare macrociclu de antrenament.
Forma sportivă se caracterizează printr-un complex de indici fiziologici, de control medical, psihologici și integrali. În ansamblu, ea reprezintă o unitate armonioasă a tuturor componentelor stării de pregătire optimă a sportivului pentru performanțe: fizică, psihologică, tehnico-sportivă și tactică.
Oricât de bine dezvoltate ar fi calitățile fizice ale sportivului și oricât de perfecte ar fi deprinderile lui tehnice și tactice, el nu va putea obține o performanță deosebită într-un concurs important, dacă nu dispune de o orientare psihică adecvată de pregătire volitivă și stabilitate emoțională. De altfel, forma sportivă se caracterizează nu numai prin simpla prezență a unor componente sau a altora, ci și prin corelarea armonioasă a acestora, corespunzătoare unui anumit nivel al performanțelor sportive.
Noțiunea de stare de pregătire optimă este relativă, în raport cu întregul proces de perfecționare sportivă, ea fiind valabilă doar pentru fiecare ciclu dat de dezvoltare a formei sportive. Pe măsura înaintării pe treptele măiestriei sportive, acest ,,optim” se schimbă pe fiecare treaptă, formă sportivă și devine alta, atât în ceea ce privește indicii cantitativi, cât și sub raport calitativ [98, p. 385].
Conceptul formei sportive după A. Nicu (1993), reprezintă o stare biologică și psihică optimă care asigură evidențierea potențialului fizic, psihic, tehnic și tactic a sportivului obținut prin programarea modelului de antrenament anual în vederea unei performanțe prestabilite la o dată anticipată (C.N., C.E., C.M.).
Forma sportivă nu este o stare calitativă a antrenamentului, ci un efect calitativ al acestuia. Strategia și tehnica antrenamentului sunt elaborate în vederea obținerii unei anumite performanțe, la o dată cunoscută dinainte (cu cel puțin 1 an, 1 an și jumătate) este stabilit calendarul competițional internațional, căreia se subordonează din rațiuni metodologice cel național.
Prin urmare obținerea formei sportive reprezintă scopul final al antrenamentului modelat și programat în interiorul unui ciclu anual, pe care metodologia modernă urmărește să-l dirijeze riguros, fără improvizații, ferindu-l de influența factorilor aleatori și perturbatori.
Forma sportivă constituie așadar, rațiunea investițiilor crescânde de efort și a tratării acestuia pe un plan superior calitativ, riguros direcționat în condițiile economiei de timp, energie și ale evitării de orice natură.
În literatura de specialitate se folosesc și noțiunile – stare de antrenament maxim (D. Harre) sau grad de antrenament (NG. Ozolin), ambele sinonime cu conceptul de formă sportivă.
Conform opiniei lui A.Dragnea și S.M.Teodorescu (2002), forma sportivă ocupă un loc central având în vedere că ea reprezintă scopul principal ce se dorește a fi atins prin procesul de antrenament sportiv. Astfel, autorii afirmă că forma sportivă reprezintă o stare superioară de adaptare concretizată în cele mai bune performanțe realizate în concursurile principale.
Starea de formă sportivă este caracterizată de un complex de factori obiectivi și subiectivi, de natură motrică biologică și psihică, dintre care cei mai importanți sunt:
a. factorii obiectivi:
starea de sănătate
rezultatele obținute în concursuri
rezultatele obținute la probele de control
valorile indicilor funcționali (bazali) în efort și după efort – dinamica revenirii
b. factori subiectivi:
nivelul proceselor și fenomenelor psihice
dorința de antrenament și de concurs
încrederea în forțele proprii apreciate cu luciditate
capacitatea de refacere bună (somn odihnitor) etc.
Analiza unor concepte ale antrenamentului sportiv privind caracterizarea vârfului de formă sportivă este reflectată de T.Bompa (2002) (fig.1.5.), care menționează că atingerea performanței sportive superioare este rezultatul direct al unei adaptări a sportivului la diferitele tipuri și metode de antrenament. În acest sens, autorul constată că atingerea vârfului de formă pentru o competiție este un fenomen complex și sportivul nu poate realiza acest lucru instantaneu, ci în mod secvențial și cumulativ. Sportivul trebuie să treacă prin alte stări de antrenament înainte de a ajunge la vârful de formă.
Figura 1.5. Acumularea și ridicarea la un nivel superior a stărilor de antrenament pe tot parcursul fazelor de pregătire dintr-un monociclu (T.Bompa, 2002, p.250)
Starea de formă sportivă este o prelungire a gradului de pregătire în care sportivii pot obține performanțe și pot atinge rezultate apropiate de capacitatea lor maximă. Aceasta stare de antrenament de importanță capitală, care este realizată ca urmare a programelor de pregătire specializate poate precede sau poate include procesul prin care se ajunge la vârful de formă la competiția principală a anului.
Starea de formă sportivă este baza de la care sportivul începe accesiunea spre vârful de formă, fiind forma sportivă ceea mai înaltă, conducând la cea mai bună performanță a sportivului într-un an. Este o stare din antrenament temporară, în care eficiența fizică și psihologică atinge cotele maxime, iar nivelul pregătirii tehnice și tactice este optim.
În timpul acestei stări de antrenament, capacitățile fiziologice și adaptarea anatomică sunt, de asemenea, maxime, iar coordonarea neuromusculară este perfectă.
Vârful de formă este o stare biologică superioară, specială, caracterizată printr-o sănătate perfectă, o stare fiziologică optimă, exprimată printr-o adaptare rapidă la stimulii de antrenament și o formă bună de refacere după un antrenament sau competiție. Organismul sportivului reflectă o stare înaltă de sinergism funcțional (acțiune conjugată), în care organele și sistemele cooperează în atingerea eficienței optime și a celei mai înalte performanțe posibile (Tabelul 1.6), caracteristicile biologice ale vârfului de formă variază conform sportului practicat.
Tabelul nr. 1.7. Caracteristicile stării de vârf de formă pentru diferite grupe de sporturi. (T.Bompa, 2002, p. 251)
În vederea prezentării conceptelor privind forma sportivă de către unii specialiști din domeniul antrenamentului sportiv, este cazul să amintesc unele opinii ale marelui teoretician V.M. Platonov (2004,p.132), care tratează problemele teoriei și metodicii sportivilor de performanță și nu se limitează numai la conceptul formei sportive, însă prezintă detaliat o teorie a adaptării sportivilor la diferitele manifestări a efortului fizic și constată că adaptarea organismului omului este influențată de mediul înconjurător și în special de situațiile extreme ale sportului de mare performanță; conceptul de adaptare s-a integrat profund în sfera activității motrice și competiționale. El este folosit în teoria și metodica sportului, morfologiei și fiziologiei sportive, biochimiei și biomecanicii sportive, psihologiei și medicinii sportive. În vederea înțelegerii conceptului de adaptare, ea este privită ca un proces și ca un rezultat:
adaptarea aplicată ca proces, este înțeleasă prin faptul că organismul se acomodează la factorii de mediu interni și externi
adaptarea se mai poate explica și prin faptul că creează un echilibru între organism și mediu
manifestările adaptării în sport sunt extrem de variate
în antrenament are loc adaptarea la efortul fizic cu direcționări diferite și coordonări complexe
intensitate și durată cu aplicarea unui larg arsenal de mijloace îndreptate spre dezvoltarea calităților fizice, perfecționării măiestriei tehnico-tactice și funcției fizice.
Analiza lucrării anterioare prezentate, privind însemnătatea formei sportive în procesul de antrenament, scoate în evidență întrebarea principală: „cu care mijloace și metode se poate ajunge la acest nivel de vârf al formei sportive, atât în unele discipline cu caracter complex a calităților fizice, cât și la disciplinele cu caracter de forță-viteză, în cazul nostru disciplina powerlifting?“.
În subcapitolul precedent s-au prezentat unele aspecte privind aplicarea mijloacelor de antrenament la pregătirea sportivă a sportivilor de performanță.
În subcapitolul de față voi încerca să prezint unele opinii ale specialiștilor teoreticieni, privind aplicarea mijloacelor specifice pentru obținerea unui nivel de formă sportivă înaltă.
În vederea analizei acestor informații din literatura de specialitate este important de a prezenta un studiu privind modelarea pregătirii multianuale și caracteristica generală a sportivilor (Tabelul 1.7, Fig. 1.6).
În acest sens, [166,169,173,174,175,179,183,187,189,201,204,215], împart pregătirea multianuală a sportivilor în 5 etape, începând de la vârsta de 10 ani până la vârsta de 40 ani.
Tabelul nr. 1.8. Conținutul și structura pregătirii multianuale (Dvorkin L.S., 2005):
Figura 1.6. Caracteristica generală a pregătirii sportive
ca proces multianual
(Dvorkin L.S., 2005, p. 272).
În legătură cu faptul că obiectivele cercetărilor științifice preconizate, am analizat etapa a IV-a și etapa a V-a de pregătire (tabelele 1.8; 1.9), a sportivilor de înaltă performanță, în care am urmărit obiectivele de bază ale antrenamentului și mijloacele specifice aplicate în cadrul acestor etape [160].
Tabelul nr. 1.9. Etapa a IV-a – atingerea rezultatelor sportive înalte și stabilitatea indicatorilor performanței sportive (19-20 ani) – Dvorkin p.276, tabel 10.4
Tabelul nr. 1.10. Etapa a V-a – maturizare sportivă (21-40 ani)
Notă: – dozarea efortului depinde de posibilitățile individuale (cu rezistență timp de 3-6 luni; după care 3-4 luni numărul de repetări se mărește la 15-29%, iar numărul seriilor după 6 luni – la o serie)
– numărul maxim de serii efectuate în cadrul antrenamentului sportiv nu trebuie să depășească 5-6
1.5. Concluzii la capitolul 1
1. Antrenamentul sportiv este definit în literatura de specialitate ca un proces pedagogic desfășurat sistematic și continuu gradat, de adaptare a organismului uman la eforturi fizice și psihice intense, implicate de participarea în concursuri organizate pe diferite ramuri de sport. Deci, aceeași definiție este valabilă și pentru antrenamentul sportiv de powerlifting. Astfel, pregătirea sportivilor se desfășoară orientat, planificat, sistematic și pe termen lung, având ca obiectiv obținerea performanței sportive.
2. Periodizarea antrenamentului de powerlifting se referă la două importante aspecte: periodizarea planului anual, îl împarte în faze mai mici de pregătire ușurând planificarea și desfășurarea unui program de pregătire și asigurarea performanței de vârf pentru principala competiție a anului. Pe parcursul unui an pot exista una sau mai multe faze de obținere a formei sportive, în funcție de caracteristicile competiționale și de numărul concursurilor importante.
3. Pentru atingerea obiectivelor antrenamentului sportiv și rezolvarea lor cu un randament și o eficacitate sporită se utilizează un număr mare de mijloace, din ce în ce mai specializate, dar în același timp selectate dintr-o bază diversă de disponibilități.
4. Analiza aplicări mijloacelor specifice în procesul de pregătire a sportivilor de performanță care practică powerliftingul, a creat posibilitatea ca să se înțeleagă ce importanță de aplicare au calitățile fizice pentru dezvoltarea forței, forței în regim de viteză, forței în regim de rezistență, a mobilității, care asigură faptul că au influență decisivă în pregătirea sportivilor orientați spre (înaltă) performanță.
5. Studierea literaturii de specialitate privind istoricul powerliftingului a dus la obținerea unor informații relevante pentru înțelegerea metodologiei de aplicare a parametrilor efortului în diferite etape de pregătire.
CAPITOLUL 2.
ISTORICUL ȘI EVOLUȚIA POWERLIFTINGULUI PE PLAN MONDIAL ȘI NAȚIONAL
2.1. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA POWERLIFTINGULUI – GENERALITĂȚI
Exercițiile fizice, în special cele în care se utilizează greutăți – cum este și cazul ramurii de sport powerlifting – folosite ca mijloc de dezvoltare fizică, sunt cunoscute încă dinaintea erei noastre de către egipteni, greci, romani și chinezi.
În perioada vechilor Olimpiade, ridicarea greutăților nu era numai o verificare a forței musculare, dar și un mijloc de pregătire și dezvoltare fizică.
În cadrul practicării powerliftingului, cu siguranță, au existat trei stiluri de “ridicări de forță” – împins din culcat, smuls și smucit.But Olympic lifting did not appeal to everybody, so around the world there were many strong men unable to, unsuited to, or unwilling to do the “Olympic Three”. Dar la aceste “ridicări de forță” nu au recurs toți sportivii, cu toate că erau mulți bărbați puternici ce nu doreau însă să facă "3-ul de forță" (cele trei stiluri de “ridicări de forță”).
Other lifts were used by bodybuilders as strength builders and among them there were the individual powerlifts and their variations, the squats, bench presses and dead lifts with big poundages performed by very powerful men during the 1950's/1960's.Alte tipuri de ridicări de greutăți, în cadrul disciplinelor sportive în care se punea accent pe calitatea motrică forță, au fost folosite în special de culturiști, dar și de practicanții altor ramuri de sport în cursul anilor 1850–1950, pentru a-și dezvolta/educa forța; printre acestea se aflau ridicările individuale și variațiile acestora – genuflexiunile, împinsul din culcat și îndreptările cu greutăți mari.
Începutul în powerlifting datează încă din 1952; povestea este că, în acel an, în Pennsylvania (S.U.A.), într-o sală amenajată în incinta unui garaj, Bill ”Peanuts” West în vârstă de 15 ani și cu o greutate corporală de 50 kg, începe să se antreneze. După doi ani se mută în Santa Monica și se alătură sportivilor conduși de Joy Crettoz; acesta îi dă porecla de „Peanuts” („Alună”), după ce i-a văzut alimentația bazată pe alune. La câțiva ani părăsește Santa Monica, mutându-se în Culver City (S.U.A.), unde împreună cu Pat Casey, deschid o sală tot într-un vechi garaj, numind-o „Peanuts Westside Gym”. În acele vremuri nici o femeie nu a pășit în acea sală, antrenamentele efectuându-se doar de către bărbați.
In the USA, Terry Todd was making squats in excess of 750lbs, bench at 500lbs, and dead lifts officially at 730lbs.În S.U.A., Todd Terry făcea genuflexiuni cu haltera de peste 750 livre (aprox 350 kg), ridicări de la piept cu 500 de livre (aprox 250 kg) și executa îndreptări cu 730 de livre (aprox 331 kg).
Un alt sportiv care s-a remarcat în acele timpuri a fost Ronnie Ray, el fiind considerat un sportiv excepțional datorită greutăților pe care le ridica; a cucerit multe titluri naționale ridicând de la piept 500 de livre (250kg) la o greutate de 198 de livre (88,81kg).
Dave Moyer făcea genuflexiuni cu 450 de livre (204,30kg) la categoria lui de greutate de 123 de livre (55,84kg). Doug Hepburn și Benoit Cote din Canada, doi sportivi de categorie grea, au fost capabili de ridicări considerate uriașe pentru acele vremuri, la sfârșitul anilor '50 și în anii '60; Hepburn a executat o îndreptare cu 580 de livre (263,32 kg), o genuflexiune cu 700 de livre (317,80 kg) și o îndreptare cu 750 de livre (340,50 kg).
Aceste performanțe au fost înlocuite de performanțele individuale ale altor culturiști (Paul Anderson, Bob Peoples), luptători sau halterofili. They were the ones who were there when Powerlifting all started and helped set the standards for others to beat. Ei au fost cei de la care a început totul în powerlifting și au ajutat la stabilirea standardelor acelor vremuri.
În Australia, Bruce White a realizat la împins din culcat o ridicare de la piept de 600 de livre (272,40 kg), iar Ron Modra și Ray Rigby au fost sportivii care au practicat powerliftingul și care s-au făcut remarcați la sfârșitul anilor 1960.In America, Olympic weightlifting was declining, while bodybuilding and powerlifting were on the up and up.
În America, participarea sportivilor halterofili la Jocurile Olimpice au fost în scădere, în timp ce culturismul și powerliftingul erau într-o continuă ascensiune.In 1964, an unofficial American Powerlifting Championships took place in York, Pennsylvania.
În 1964, a avut loc un Campionat neoficial de Powerlifting în York, Pennsylvania.The AAU took control and as a result, the AAU finally staged its first national championship in 1965, with the bench press, squat, and deadlift selected as the championship powerlifts. Americanii au preluat controlul și, ca rezultat, în cele din urmă, aceștia au pus în scenă primul Campionat Național în 1965 cu cele trei probe existente și astăzi: îndreptări cu bara (haltera), genuflexiuni și împins din culcat (dorsal) de pe bancă (acestea fiind selectate ca probe în campionat).USA Powerlifting used the same weight classes as Olympic lifting (123, 132, 148, 165, 181, 198, HWT).
1. Proba de îndreptări
Îndreptările cu bara (haltera) – fac parte dintre exercițiile de dezvoltare a forței pure, a forței generale, dar și de dezvoltare și tonifiere a musculaturii paravertebrale, lombare sacro-spinale și fesiere (fig.2.1).
Exercițiul se execută cu o bară de haltere încarcată cu greutăți submaximale (apropiate de greutatea corporală sau chiar mai mari). Priza poate fi pronație, supinație sau mixtă (o mână în pronație, cealaltă în supinație).
Astfel, din poziția aplecat cu spatele drept, se ridică trunchiul pâna la "momentul verticalei" (poziția ortostatică) (fig 2.2).
Nu este un exercițiu destinat sportivilor începători și este nelipsit însă din programul pentru dezvoltarea musculaturii spatelui al celor avansați. Datorită travaliului important, nu se vor executa mai mult de 4 serii cu câte 6-8 repetări. Sub nici o formă nu se va arcui în flexie coloana vertebrală. Pentru a conferi exercițiului valențe corective, coloana vertebrală se va menține chiar într-o ușoara extensie.
2. Proba de împins din culcat
Împinsul cu bara (haltera). Este – poate – unul din cele mai cunoscute exerciții din culturism; face parte din pregatirea fizică generală a mai multor sporturi (probele atletice de aruncări, lupte, box, haltere, arte marțiale.
Exercițiul se execută din culcat dorsal (decubit dorsal) de pe banca de împins (sau de pe o bancă de gimnastică în cazul antrenamentelor din celelalte ramuri sportive) – sub diferite unghiuri în functie de zona pectorală pe care vizată. Planul orizontal va corespunde zonei mediane, cel înclinat cu capul însus, sub un unghi de 38-40° deasupra orizontalei (fig.2.4) zonei superioare și claviculare a pectoralilor, iar cel înclinat cu capul înjos, cu unghiul de 10-15° sub orizontala zonei inferioare a acestora.
3. Proba de genuflexiuni
Genuflexiunile cu bara pe spate fac parte dintre exercițiile fizice clasice de dezvoltare a forței membrelor inferioare, dar și de hipertrofiere a musculaturii. Din poziția stând cu bara pe spate, se coboară prin flexia coapsei pe gambă, până ce coapsa atinge cel puțin "orizontala" (fig.2.5).
Se revine la verticală prin extensia membrului inferior, cursă care înregistrează și cea mai puternică contracție musculară.
Inspirația are loc pe perioada primei treimi a cursei de coborâre, iar expirația pe perioada ultimei treimi a cursei de revenire. Fiind un exercițiu de bază în dezvoltarea coapselor, acesta se lucrează cu sarcini maximale și submaximale, după o prealabilă și consistentă încălzire. În general, copiii execută exercițiul cu propria greutate, iar după ce aceștia avansează, se pot aborda și sarcini, dar nu mai mult de 30% din greutatea corporală a executantului.
Statele Unite ale Americii au folosit în powerlifting aceleași clase de greutate ca și la „ridicările ollimpice” [123lb (55,842kg), 132lb (59,928kg), 148lb (67,192kg), 165lb (74,91kg), 181lb (82,174kg), 198lb (89,892kg)]. In 1967 a 242 lb class was added and contested at the American 1967 Senior National Powerlifting Championships.
În anul 1967 o clasă de greutate a fost adăugată celor precedente – respectiv clasa de 242lb (109,868kg) – și apoi a fost contestată în același an la Campionatele Naționale de Powerlifting – Seniori și în acest mod The "Olympic lifting" let increase weights "ridicările olimpice" au permis creșterea greutăților.
Tabelul nr. 2.1. Rezultatele pentru clasa de greutate de 242 lb (109,868kg)
In 1968, following the Olympic Games, the IWF added a 114 lb and a 242 lb. The 114 lb class was also added to Powerlifting.
În anul 1968 Federația Internațională de Powerlifting (I.P.F.) a fost de acord cu omologarea clasei de greutate de 242 lb (109,868 kg) propusă de americani, precum și cu adăugarea clasei de 114 lb (51,756 kg). Back in the late 1950's Great Britain did have a form of Powerlifting, called the Strength Set comprising the curl, bench press and squat, performed in that order.
La sfârșitul anilor 1950, Marea Britanie a avut o formă de powerlifting, numită “Set de Forța” ce cuprindea următoarele probe: îndreptările, împins din culcat și genuflexiunile, efectuate în această ordine.
This test of power brought many lifters to the British lifting scene lifting some very creditable poundages.This early Strength Set lifting saw many battles between Brian McPeak of Bel¬fast, N. Ireland and Ron Judge of London, both making their best career lifts in 1964Acestă formă de powerlifting numită “Set de Forță” a adus față în față în competiții pe Brian McPeak din Belfast (Irlanda de Nord) și Ron Judge din Londra, ambii făcând cele mai bune ridicări de greutăți din cariera lor sportivă în anul 1964.
La însumarea greutăților ridicate s-a observat o mică diferență. Rezultatele la cele trei probe, precum și la total Their totals were 160-325-510-995 for McPeak and 155-300-520-975 for Judge both at 154 pounds.au fost 995 lb (451,173 kg) – [160 lb (72,64 kg) – 325 lb (147,55 kg) – 510 lb (231,54 kg)], pentru McPeak și 975 lb (442,65 kg) – [155 lb (70,37 kg) – 300 lb (136,20 kg) – 520 lb (236,08 kg)] pentru Judge la categoria 70kg;Judge then squatted 543 for a British Record, Judge a încercat mai apoi o genoflexiune de 543 lb (246,522 kg) pentru un record britanic.
La categoria 140 lb (63,56 kg), în 1962, Vince Arcari of Manchester squatted 475lb at 140lb bodyweight in 1962, which was surpassed the same year by Louis Ross with 500lb. Vince Arcari de Manchester a făcut o genoflexiune cu 475 lb (215,65 kg); acesta a fost depășit în același an de către Louis Ross cu 500 lb (227 kg).
Notable lifting came from Eddie Kershaw, the first to squat 700lbs, Terry Perdue first to bench 500lbs and Neil Whillock first to dead lift 700lbs.Rezultate remarcabile a avut și Eddie Kershaw.
Acesta a fost primul care a executat o genuflexiune cu o greutate de 700 lb (317,80 kg), precum și Terry Perdue primul la proba de împins din culcat, ce a ridicat o greutate 500 lb (227kg) și Whillock Neil primul la îndreptări care a ridicat 700 lb (317,80 kg).
Outstanding was Bob Memery from Liverpool who lifted in the 13 stone class winning 5 British titles until 1965.Un alt sportiv care s-a remarcat a fost Bob Memery din Liverpool, care a câștigat 5 titluri britanice până în 1965.At this time the Curl was dropped and replaced by the dead lift. În acest moment stilul “Curl” (“buclat” în care se utilizau mișcările ondulatorii ale corpului pentru a ridica haltera) a fost abandonat și înlocuit cu îndreptările.This was called powerlifting, with the first British Championships being held in 1966. Acesta s-a numit powerlifting; primul Campionat britanic având loc în 1966.
With both Great Britain and the USA staging national Championships and Powerlifting becoming more organised an international would be the next progressive step.Organizarea ambelor Campionatele naționale – atât în Marea Britanie cât și în Statele Unite ale Americii – precum și practicarea powerliftingului într-un mod din ce în ce mai organizat, au dus la înființarea organizației internaționale de profil.But the first international was between Great Britain and France, but the French did not do the dead lift.
So in 1968 a team of six French lifters came to Bristol, England for the first international.În anul 1968 o echipă de șase sportivi francezi a participat la () la prima competiție internațională; la acest concurs sportivii francezi nu au efectuat proba de îndreptări.The next year a team of six British lifters went to Paris for the return match. În anul următor o echipă de șase sportivi britanici au concurat la Paris pentru “meciul“- returAnd won.; și au câștigat!
Note: no dead lift and on the squat the lifter went down into the squat and stayed there until the referee gave him the signal to come back up again!!But the GB/USA meeting was inevitable and in 1970, eight British lifters went to Los Angeles to take on the American team.Dar întalnirea dintre sportivii din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii a fost inevitabilă – și în 1970, opt sportivi, practicanți ai powerliftingului, din Marea Britanie s-au alăturat în Los Angeles echipei americane.Best GB lifter was Ron Collins with 365/550/635 for a 1550 total ( 705kg) at 75kilos. Cel mai bun sportiv britanic, la categoria de 75 kg (165,198 lb) a fost Ron Collins, cu 365-550-635 lb (165,71-249,7-288,29 kg) care a acumulat un total de 1550 lb (703,70 kg); Then the Bench Press was first in those days.apoi, proba împins din culcat a fost pentru prima dată executată.George Frenn made an 819lb squat at 242lbs George Frenn, la proba de genuflexiuni, a executat o genuflexiune cu o greutate de 819 lb (aproximativ 371,826 kg) la greutatea lui de 242 lb (109,868 kg).With all this lifting activity it was no surprise that Bob Hoffman of the York Barbell Company hosted and financed first World Championships in 1971 in York, Pennsylvania, USA.
La începutul anilor 1970, Bob Hoffman, un mare susținător american al "sportului-putere“, obișnuia ca de ziua lui de naștere, în luna noiembrie, să sărbătorească într-un anumit mod și astfel, în fiecare an, invita echipele din afara Americii pentru a concura împotriva unui echipe americane de powerlifting;The events were always held in the USA and were considered "unofficial world championships". Aceste evenimente întotdeauna au avut loc în Statele Unite și au fost considerate "campionate mondiale neoficiale".However, because of the lack of universally accepted rules and referees qualified in the new sport, few countries appeared at Bob's birthday bash. Cu toate acestea, din cauza lipsei de norme (reguli) universal acceptate și a arbitrilor necalificați în noul sport, sportivi din puține țări au participat la aceste competiții.
At this time these contests followed the American order of lifts.În acest timp, la aceste concursuri s-a urmat ordinea probelor de ridicări practicate de sportivii americani, și-anume:This was (a) bench press, (b) squat and (c) dead lift. (a) împins din culcat, (b) genuflexiuni și (c) îndreptări.
În 1971 în York, Pennsylvania, Statele Unite ale Americii, Bob Hoffman ca reprezentant al Companiei “Haltera York", a găzduit și finanțat primele Campionate Mondiale. Aici,Only American lifters and GB lifters competed but it set the scene for 1972 Worlds in Harrisburg au concurat numai sportivi practicanți ai powerliftingului din America și Marea Britanie; tot atunci s-a stabilit și locul desfășurării Campionatelor Mondiale din 1972, la Harrisburg.A sequence rather frowned upon by the Europeans.
O secvență destul de amenințătoare pentru sportivii europeni a apărut în concursul din 1972 Of the 80 contestants in the 1972 competition, 55 were American.când din cei 80 de concurenți, 55 au fost americani.This was very unsatisfactory in all respects and some action was obviously required to remedy the problem in the future Acest lucru a fost nesatisfăcător din toate privințele și o acțiune fermă a fost în mod evident necesară pentru a remedia problema în viitor.
However, at the conclusion of the 1972 event, a group of delegates from competing countries got together and held a meeting with the object of founding an organisation which would be responsible for the new sport worldwide.La încheierea evenimentului din 1972, un grup de delegați din țările concurente s-au reunit și au organizat o întâlnire având ca scop fondarea unei organizații care ar fi responsabilă pentru noul sport în întreaga lume. The meeting was held on the 11th November in the Zembo Mosque, Harrisburg, Pennsylvania. Reuniunea a avut loc pe 11 noiembrie în Pennsylvania Zembo Moscheea, Harrisburg.The delegates unanimously approved and founded the "International Powerlifting Federation", which soon became known throughout the world as the IPF. Delegații au aprobat în unanimitate și au fondat "Federația Internațională de Powerlifting ", care în curând a devenit cunoscută în întreaga lume ca IPF.The IPF was founded in November 1972 although the first official World Championship was held in November the following year 1973.
2.2. PRACTICARE POWERLIFTINGULUI PE PLAN MONDIAL
Powerliftingul se practică în prezent de cel puțin 116 națiuni membre ale Federației Internaționale de Powerlifting (I.P.F.) și are mai multe sute de mii de sportivi, antrenori și oficiali în întreaga lume, chiar dacă cu 50 de ani în urmă această federație nici nu exista.
Powerliftingul este o disciplină sportivă destinată exclusiv celor puternici; puternic poți fi la orice vârstă dacă dai dovadă de seriozitate, perseverență, pasiune, multă muncă depusă în cadrul antrenamentelor, și nu in ultimul rând dorința de a fi cel mai bun. Astfel, categoriile de vârstă la care se poate concura în competițiile de powerlifting, sunt următoarele: copii (10-15 ani), cadeți (16-18 ani), juniori (19-20 ani), tineret (21-23 ani), seniori (>23 ani), master (I, II, III, IV); aceste grupe de vârstă se întâlnesc atât la masculin, cât și la feminin. Powerliftingul este considerat „cel mai reprezentativ sport de forță” și are trei probe, toate legate de ridicarea unei greutăți maxime.
Prima probă este cea de „împins din culcat”. Sportivul stă întins pe o bancă și trebuie să facă o repetare cu cea mai mare greutate pe care o poate ridica. Lucrează mușchii tricepși, pectorali, deltoizi, dar mușchii antebrațului.
A doua probă e cea de genuflexiuni. Sportivul va trebui să facă o fandare la un unghi de 90º față de sol, cu o halteră în spate. Exercițiul solicită toți mușchii picioarelor, dar și pe cei ai spatelui.
Proba a treia e de „îndreptări”. Bara încarcată cu greutăți se află pe sol, iar sportivul trebuie să se aplece, priza pe bară se face cu ambele mâni, apoi sportivul se va ridica în poziție ortostatică. Sunt solicitați mușchii spatelui, ai picioarelor, dar și cei ai brațelor.
Pentru a avea rezultate notabile în acestă ramură de sport trebuie ca antrenamentele să se efectueze regulat cu greutăți mari, alimentația sportivului să fie bogată în proteine, iar voința și spiritul de combativitate să nu lipsească.
2.2.1. ÎNFIINȚAREA FEDERAȚIEI INTERNAȚIONALE DE POWERLIFTING (I.P.F.). STRUCTURĂ.
Of the 80 contestants in the 1972 competition, 55 were American.However, at the conclusion of the 1972 event, a group of delegates from competing countries got together and held a meeting with the object of founding an organisation which would be responsible for the new sport worldwide.The IPF was founded in November 1972 although the first official World Championship was held in November the following year 1973.Federația Internațională de Powerlifting (I.P.F.) a fost fondată în 11 noiembrie 1972 în Pennsylvania Zembo Moscheea, Harrisburg.The elected officials on this day of founding were:-Robert Crist (the AAU Weightlifting Chairman) as President with George Foster (GB), Bill Gvoich Canada), Howard Hamilton (Jamaica), Gilberto Gonzales (Puerto Rico) and Peter Fiore (Zambia) as Vice-Presidents. Delegații au aprobat în unanimitate și au fondat "Federația Internațională de Powerlifting ", care în curând a devenit cunoscută în întreaga lume ca I.P.F..The IPF was founded in November 1972 although the first official World Championship was held in November the following year 1973.
Oficialii aleși de fondatori au fost: Robert-Crist (denumit presedintele A.A.U. Haltere) – în calitate de președinte, George Foster (Marea Britanie), Bill Gvoich (Canada), Hamilton Howard (Jamaica), Gilberto Gonzales (Puerto Rico) și Peter Fiore (Zambia ) – ca vicepreședinți;The elected General Secretary was Milt McKinney (USA). secretar general a fost ales Milt McKinney (SUA). The IPF was bornFPIFFFWith the founding of the International Powerlifting Federation in November, 1972, meant the first official IPF World Championships in 1973 would be in Harrisburg, USA, same venue as 1972.
Prin înființarea Federației Internaționale de Powerlifting în noiembrie, 1972, primul Campionat Mondial oficial s-a desfășurat în 1973, în Harrisburg, Statele Unite ale Americii, la fel ca și în 1972.Despite the good intentions made on the day of founding, something was still not right at these next IPF Championships in November 1973, where 27 of the total of 43 lifters competing were American.
Federația Internațională de Powerlifting a fost fondată în noiembrie 1972, deși primul Campionat Mondial oficial a avut loc în luna noiembrie a anului următor, 1973.The elected officials on this day of founding were:-Robert Crist (the AAU Weightlifting Chairman) as President with George Foster (GB), Bill Gvoich Canada), Howard Hamilton (Jamaica), Gilberto Gonzales (Puerto Rico) and Peter Fiore (Zambia) as Vice-Presidents. Oficialii aleși de fondatori au fost: Robert-Crist (denumit presedintele A.A.U. Haltere) – în calitate de președinte, George Foster (Marea Britanie), Bill Gvoich (Canada), Hamilton Howard (Jamaica), Gilberto Gonzales (Puerto Rico) și Peter Fiore (Zambia ) – ca vicepreședinți;The elected General Secretary was Milt McKinney (USA). secretar general a fost ales Milt McKinney (SUA). The IPF was bornFPIFFFWith the founding of the International Powerlifting Federation in November, 1972, meant the first official IPF World Championships in 1973 would be in Harrisburg, USA, same venue as 1972.
Prin înființarea Federației Internaționale de Powerlifting în noiembrie, 1972, primul Campionat Mondial oficial s-a desfășurat în 1973, în Harrisburg, Statele Unite ale Americii, la fel ca și în 1972.Despite the good intentions made on the day of founding, something was still not right at these next IPF Championships in November 1973, where 27 of the total of 43 lifters competing were American.
În iunie 1974, o echipă de sportivi americani a vizitat Coventry, Anglia, pentru o întrecere internațională de powerlifting. Memorable moments for British Powerlifting fans as the teenage Rickey Crain weighing 66kilos, squatted World record 232.5kg. Momente memorabile pentru fanii britanici ai powerliftingului au fost cele în care adolescentul Rickey Crain, cu o greutate de 66 kg, a obținut recordul mondial la genuflexiuni cu 232,50 kg ridicate.Superheavy Joe White tried a World record 417.5kg squat but couldn't come up with it.
Supergreul Joe White a încercat o ridicare din ghemuit (o genuflexiune) cu 417,50 kg pentru a obține un nou record mondial, însa nu a reușit.Bud Ravenscroft benched 222.5kg showing the depth of quality lifters from the USA. Bud Ravenscroft a executat o îndreptare cu 222,50 kg aratând astfel calitatea "ridicătorilor" ("liftierilor") din S.U.A. The match was a draw 5 classes eachConcursul a fost o remiză la cele 5 categorii. Things were moving! Lucrurile au fost în mișcare! A successful international venture promoting the ever growing Powerlifting O asociație internațională de succes promova din ce în ce mai mult powerliftingul.In November 1974, the World Championships were held in York, Pennsylvania and of the 75 lifters entered, 47 were American.
În noiembrie 1974, Campionatele Mondiale au avut loc în York, Pennsylvania și din 75 de sportivi ce au participat, 47 au fost americani.The 90kg. Categoria de 90 kgclass had 7 Americans lifting. a avut 7 americani la ridicări.This way was not going to attract many countries into this new sport.
Whereas Britain and other countries had a 52kg class, America didn't.Întru-cât Marea Britanie și alte țări au avut o categorie de 52 kg, iar America nu, aceștia din urmăAmerica introduced the new 100kg class in 1973. și-au prezentat noua categorie de 100 kg în 1973. Clearly it all needed standardizing and basic procedures set up.
În mod evident toate acestea erau necesare pentru standardizarea și stabilirea procedurilor de bază.However, the next year 1975 was to herald a fresh start for Powerlifting. Cu toate acestea, 1975 a fost anul în care se anunța un nou început pentru powerlifting. Birmingham, England was the host city and Vic Mercer gathered help from the city fathers, local clubs and powerlifters from all over the country. Localitatea Birmingham din Anglia a fost orașul gazdă iar Vic Mercer a cerut ajutorul șefilor orașului, cluburilor locale și sporivilor care practicau powerliftingul din toată țara.The result was a slick, fast moving, televised Championships held in Birmingham Town Hall. Rezultatul a fost rapid, având loc Campionate televizate la Birmingham "Town Hall".So good was the promotion of the championship that it established the format on which future IPF events were fashioned. Așa de bine a fost promovat campionatul încat s-a stabilit formatul în care evenimentele viitoare IPF vor fi la modă.It also gained Birmingham the title of "Mecca of Powerlifting". De asemenea, Birmingham a câștigat titlul de "Mecca de Powerlifting".Out of the 16 countries represented the USA once again took the title of World Champions, winning 8 of the 10 classes contested. Din cele 16 țări reprezentate, sportivii Statelor Unite ale Americii, au luat titlul de campioni mondiali, câștigând 8 din cele 10 categorii.Inevitably, with more countries competing, we would see some challenges to the American dominance.
Din dorința unei performanțe repetate, în 1976 Campionatele Mondiale ale IPF au revenit în SUA, din nou la York, Pennsylvania și majoritatea țărilor care au concurat la Birmingham în 1975, au ajuns în York sperând o performanță repetată a evenimentului care a avut loc fără cusur în Birmingham.They were also hoping that with the advent of an IPF rule book and trained and qualified referees, everyone would at last compete on equal footing. Odată cu apariția unei cărți cu reguli IPF, apar și primii arbitrii pregătiți și calificați.
Rezultatul final a fost cu Marea Britanie câstigând titlul la echipe și Finlanda, Japonia și Suedia, aratând, de asemenea un mare potențial pentru viitor.Vic Mercer of Great Britain was elected IPF President at the Congress and all national delegates were now confident that Powerlifting was moving in the right direction. Vic Mercer din Marea Britanie a fost ales președinte IPF la Congresul național și toți delegații au fost convinși că această ramură de sport – powerlifting – se îndreapta în direcția cea bună.About this time in the mid-seventies, Europe had made great strides in opening up the sport and international competitions soon became regular events.
În aceasta perioadă, în mijlocul anilor șaptezeci, sportivii și susținătorii powerliftingului din Europa au promovat acest sport; competițiile internaționale deveneau astfel evenimente regulate.Scandinavia especially were aiming for the top and Australia, New Zealand and Japan were breathing down everybody's necks. Sportivii din Scandinavia aveau scopul de a ajunge în vârful ierarhiei, iar cei din Australia, Noua Zeelandă și Japonia aveau aceleași idealuri.Naturally this news filtered through to the USA and reports on how the American top lifters were training hard getting ready for the next Championships kept everyone on their toes. Această știre a circulat și prin S.U.A., iar rapoartele privind modul în care sportivii americani de top s-au antrenat din greu, pregatindu-se pentru campionatul următor a ținut pe toata lumea în suspans.
The 1977 World Championships were awarded to Perth, Australia, and the selection of Australia was greeted with much pleasure by the rest of the world and promised to bring in many new countries from Asia and Oceania, so by the time Australia held the World Championships in 1977, Powerlifting was growing fast. Campionatele Mondiale din 1977 s-au desfășurat la Perth (Australia), iar selectarea Australiei a fost primită cu multă plăcere de restul lumii. Organizatorii au promis să aducă și sportivi noi din întreaga lume, astfel încâtPerth was a good choice of venue as it attracted not only the European and American powerlifters but this new region could call upon previously unknown lifters from India and Japan as well as Australia and New Zealand. Perth a fost o alegere bună pentru locul de desfășurare, deoarece a atras nu doar sportivi europeni și americani care practicau powerliftingul, ci și sportivi din Índia, Japonia și Noua Zeelandă.Television cameras at this Championships ensured the interest was sent worldwide. Aceste campionate au fost pentru prima dată televizate și transmise în toată lumea.Although the USA was still a major force to be reckoned with in Powerlifting, other countries were now making their bid for recognition. Deși SUA – încă o forță majoră importanta în powerlifting – și alte țări se luptau pentru recunoaștere. În Perth,The USA took six of the classes in Perth but with GB, Finland and Japan sharing the other four classes, things were looking up. Statele Unite ale Americii, șase categorii au fost dominate de sportivii americani, iar la celelalte categorii de sportivii din Marea Britanie, Finlanda și Japonia .
The 1978 World Championships were held in the city of Turku in Finland. Campionatele Mondiale din 1978 au avut loc în orașul Turku din Finlanda.The Finns put on an excellent Championships. Finlandezii au organizat un Campionat extraordinar.
Wall to wall posters around the city and TV coverage ensured that the venue was full for every lifting sessionPentru a se asigura că acest concurs de powerlifting este cunoscut de către toata lumea, au împânzit toate zidurile orașului și toate canalele de televiziune cu afișe, postere și reclame publicitare.The amenities at the venue covered all requirements and the standard of lifting was superb leading the way for the many future championships that were to follow in Scandinavia. Acordarea facilităților și respectarea tuturor cerințelor și standardelor de promovare și desfășurare a concursului au fost extraordinare, astfel încat și-au croit calea pentru viitoarele campionate care aveau să urmeze în Scandinavia.It was the best ever held both in standard of lifting and organization, and it was a great credit to the Finnish Federation who worked so hard to promote it. A fost campionatul cel mai bine desfășurat, atât din punct de vedere al standardelor de promovare, cât și din punct de vedere al organizării, și astfel, a fost dat un credit mare pentru Federația finlandeză care a lucrat mult să promoveze acest sport – powerliftingul.
At the 1979 World Championships in Dayton, Ohio USA, 102 lifters appeared on the platform and the event was spread over three days.În 1979 la Campionatele Mondiale de la Dayton, Ohio, Statele Unite ale Americii, 102 practicanți ai powerliftingului au apărut pe platforma de concurs, iar evenimentul a fost promovat în doar trei zile.This indicates the growth that had taken place in the IPF since its inception and although the USA still won half of the bodyweight classes, there was no doubt that the rest of the world was catching up. Acest lucru indică creșterea care a avut loc în cadrul IPF încă de la începuturile sale și, deși Statele Unite ale Americii au câștigat încă jumătate din categoriile de greutate corporală, nu a existat nici o îndoială că restul lumii nu ar fi fost capabilă să câștige.So ended the 70's, a decade in which Powerlifting, as a recognized sport and the IPF as the organization administering it, had become accepted throughout the world.
Astfel, s-au încheiat anii '70, un deceniu în care powerliftingul, ca ramură de sport recunoscută și IPF ca organizație în administrarea acestuia, a devenit acceptat în întreaga lume.Powerlifting had become an established sport worldwide and while the stature of the World Champ¬ionships was growing, so were other ventures in Powerlifting. Powerliftingul a devenit o ramură de sport recunoscută pe plan mondial și, în timp ce statura Campionatelor Mondiale a fost în creștere, au aparut și alte asociații de powerlifting.
Campionatele The Pan-American Championships Pan-Americane.In America the Pan–Am Championships were formed in 1974 and the North American Championships in 1977. În America, Campionatele Pan-Americane s-au format în 1974, iar Campionatele din America de Nord în 1977.
The Nordic Championships for the Scandinavian countries in Europe were first held in Norway in 1976.Campionatele nordice pentru țările scandinave din Europa au avut loc pentru prima dată în Norvegia în anul 1976.
Next, Hawaii had opened its doors with a prestigious Invitational International.Apoi, Hawai a deschis porțile cu o prestigioasă invitație internațională.In Europe there had been several individual international Matches, A British team went to Finland and Belgium for such occasions.
În Europa au existat mai multe competiții internaționale-individuale; o echipă britanică s-a deplasat în Finlanda și Belgia pentru astfel de ocazii.
Within Britain itself the home countries were contesting International matches.În cazul Marii Britanii, țările de origine au contestat competițiile internaționale.European countries were flooding into the IPF and with the added attraction of their own regional championships, the incentive to get involved was overwhelming and many of the other regions within the IPF were clamouring for their own championships. So, not only were the six world regions of Europe, Africa, Asia , North America, South America and Oceania sending competitors to the various IPF World Championships but they were holding their very own Regional Championships. Deci, nu numai că au fost cele șase regiuni ale lumii, din Europa, Africa, Asia, America de Nord, America de Sud și Occeania care trimiteau concurenți la diferitele Campionate Mondiale ale FPI, dar acestea și-au organizat propriile lor Campionate Regionale.
The first European Championships to take place were in April, 1978 held at the same venue as the 1975 Worlds, the Town Hall, Birmingham.Primul Campionat European de Powerlifting a avut loc în luna aprilie 1978 în aceeași locație ca și Campionatele Mondiale de Powerlifting din 1975 – la Primăria, Birmingham;Eleven countries took part in this classic event and the "Mecca of Powerlifting" certainly lived up to it's reputation with another successful event. unsprezece țări au luat parte la acest eveniment clasic și "Mecca de Powerlifting" cu siguranță a trăit până la notorietatea unui alt eveniment de succes, mai precisBy the beginning of the 1980's, Powerlifting was certainly growing on a World scale and, likewise, the number of com¬petitive lifters. până la începutul anului 1980, când powerliftingul a fost cu siguranță în creștere pe scară mondială și, de asemenea, numărul de concurenți – sportivi care practică powerliftingul – a fost într-o continuă ascensiune.In 1980 the World championships went back to the USA, this time in Arlington, Texas, where again the USA won the team trophy from the 18 nations taking part.
În anul 1980, Campionatele Mondiale de Powerlifting au avut loc iarăși în S.U.A., de data aceasta în Arlington, Texas, unde din nou sportivii din Statele Unite ale Americii au câștigat trofeul la echipe, din cele 18 națiuni prezente la acest campionat.The next year, 1981, the World scene was moved to Calcutta, India.
În anul următor, 1981, scena "mondialelor" a fost mutată la Calcuta, India. Drug tests were held for stimulants only but results were inconclusive from this first effort.Testele de droguri se făceau doar pentru stimulente, dar rezultatele au fost neconcludente. In 1982 after the Olympic fever had died down in Germany, the World champs were held in the Olympic Basketball stadium in Munich.În 1982, Campionatele Mondiale de Powerlifting au avut loc pe stadionul olimpic de baschet din München (Germania).Drug testing introduced at this competition, which rigorously followed the principles and requirements of the IOC. Testarea antidoping a fost introdusă la acest concurs, care a urmat riguros principiile și cerințele C.I.O., urmând ca Testing would take place at all future World Championships.testarea să se facă pe viitor, la toate Campionatele Mondiale.
Campionatul Mondial de Powerlifting din1983 saw the “Scandinavium” ice hockey stadium in Gothenberg Sweden, hosting the Worlds and in 1984 we were off to the States again, this time to Dallas, home of the Ewing family and the “Dallas” weekly drama. 1983 a fost găzduit de stadionul de hochei pe gheață “Scandinavium” din Gothenburg (Suedia) și în 1984 s-a ținut la Dallas.The election of IPF officials takes place every four years and in 1984, Great Britain's Vic Mercer had served for 8 years as the IPF President.
Alegerea membrilor I.P.F. are loc la fiecare patru ani și în anul 1984, britanicul Vic Mercer a servit timp de 8 ani ca președinte I.P.F.. The new President elected in 1984 was Heinz Vierthaler of Germany and he was to take control of the IPF for the next 12 years. Noul președinte ales în 1984 a fost Heinz Vierthaler din Germania pentru a prelua controlul asupra I.P.F. pentru următorii 12 ani.About this time women were showing an interest in Powerlifting, with many of them athletes of some renown in field events.
În aceasta perioadă și femeile au aratat interes pentru powerlifting, devenind multe dintre ele sportive de renume ale unor evenimente din domeniu.First Women's World Championships Primul Campionatul Mondial FemininFirst Women's World was in 1980 and took place in Lowell, Mass. USA. a avut loc în Lowell, Massachusetts, Statele Unite ale Americii în anul 1980.Further Worlds took place in
Alte Campionate Mondiale de Powerlifting s-au desfășurat în:
1981 Hawaii (USA) 1981 (S.U.A.)
1982 Birmingham (GBR) 1982 ()
1983 Adelaide (AUS) 1983 ()
1984 Santa Monica (USA) 1984 Santa-Monica (S.U.A.)
1985 Vienna (AUT) 1985 Viena ()
1986 Hostra (SWE) 1986 Hostra (SWE)
1987 Melbourne (AUS) 1987 ()
1988 Brussels (BEL) 1988 Bruxelles (Belgia)
1988 Sydney (CAN) 1989 ().
USA winning the team trophy in all championships except Adelaide won by Australia Sportivii din Statele Unite ale Americii au câștigat toate trofeele, mai puțin pe cel din (), câștigat de sportivii australieni practicanți ai powerliftingului.
Sportivii juniori și seniori practicanți ai powerliftingului, Junior lifters and Masters lifters appealed for major Championships, so in addition to the Men's Open, further classes of competition such as Junior Men's, Masters Men's and Women's Open were added to the IPF agenda on an annual basis.Liftierii au apelat la organizatorii Campionatelor Mondiale de Powerlifting, astfel încât în plus față de categoria "Men's Open" (seniori – bărbați) au apărut și alte categorii de concurs, cum ar fi "Junior Men's" (juniori – bărbați) și "Open" (femei); ambele clase au fost adăugate pe ordinea de zi a I.P.F.-ului într-o bază anuală de date.It was not long before the first IPF Masters were held in September, 1983 in London, Canada and in December 1983 the first IPF Juniors were held in Florida, USA.
Campionatele Mondiale de Powerlifting destinate Seniorilor s-au desfășurat în luna septembrie a anului 1983 în Londra, iar în luna decembrie a aceluiași an, I.P.F. a organizat primul Campionat Mondial de Powerlifting destinat Juniorilor; această competiție s-a desfășurat în Florida, Statele Unite ale Americii. These Championships were important milestones in IPF history so that by the mid 1980's Powerlifting was in full flow.Ambele campionate au fost repere importante în istoria I.P.F. de Powerlifting, astfel încât începând cu această dată organizarea și desfășurarea competițiilor de powerlifting a luat amploare;More development when the IPF became a founder member of the World Games Association, the organisation which caters for non-Olympic sports. I.P.F. a devenit un membru fondator al Asociatiei Jocurilor Mondiale, organizație care furnizează sporturi non-olimpice.Powerlifting was first held in the World Games in 1981 in Santa Clara, USA. O competiție de powerlifting de un înalt nivel a fost organizată pentru prima dată la Jocurile Mondiale din Santa Clara, Statele Unite ale Americii în anul 1981; acest concurs a fostTV was getting in on the act and these contracts put welcome funds in the coffers. televizat, astfel crescându-i gradul de popularitate, iar semnalale primite din partea telespectatorilor ca urmare a difuzării acestei competiții au fost pozitive.The Men's Worlds continued to be held all over the World as in 1985 they were in Espoo, Finland, in Den Haag, Netherlands in 1986.Mondialele
Campionatele Mondiale masculine de Powerlifting au continuat sa fie ținute peste tot în lume; astfel, în anul 1985 au fost organizate în Espoo, Finlanda, iar în anul 1986 au avut loc în Den Haag, Olanda. În anul 1987 s-au desfășurat lNext to Fredrikstad, Norway for 1987, then moving across the World to Perth, Australia in 1988.ângă Fredrikstad, Norvegia, iar apoi în 1988 s-au derulat la Perth, Australia.1989 was another first when the Men's and Women's World Championships were combined and were held in Sydney, Nova Scotia, the venue being the local Ice Hockey stadium.
Anul 1989 a fost cel în care pentru prima dată Campionatul Mondial de Powerlifting a fost "combinat", competiția organizându-se atât la masculin, cât și la feminin; campionatul a avut loc în Sydney, Nova Scotia, (Canada) locul de desfășurare fiind pe Stadionul de Hochei pe gheață. Acesta a fostA successful experiment with the lifting taking up the whole week un experiment de success, concursul desfășurându-se pe parcursul unei săptămâni întregi.So far, this history has covered the important years from the founding of the IPF right up to the point of real consolidation in the 80's.
Până în prezent, această istorie a powerliftingului a acoperit ani importanți, de la fondarea dreptului I.P.F. până la punctul real de consolidare în anii '80;Everything was now in place for the IPF to control the sport of Powerlifting now set to grow in popularity and rapidly spread across the world. I.P.F. controleză acum totul, pentru ca powerliftingul să crească în popularitate și să fie răspândit rapid în întreaga lume.At the beginning of the 1990's, the IPF and Powerlifting were now well organised, leaving national teams to prepare for the various World Championships. La începutul anului 1990, structura I.P.F. și tot ce aparținea ramurii de sport powerlifting a fost bine organizat, favorizând echipele naționale de powerlifting să se pregătească pentru diferitele campionate.At the 1990 World Championships in The Hague, Holland, it was the Finns and the Americans battling for Gold medals with the USA taking the Team trophy.
La Campionatele Mondiale din anul 1990, ce s-au desfășurat la Haga, în Olanda, sportivii finlandezi și americani au luptat pentru medaliile de aur cu scopul de a câștiga trofeul la echipe. Still in Europe the next year, the 1991 World Championships in Orebro, Sweden saw that great lifter Hideaki Inaba from Japan bow out from Senior World competition by winning his 17th title in 18 years.La Campionatul Mondial din 1991 din Orebro (Suedia), marele sportiv Hideaki Inaba din Japonia, se retrage din competiția mondialelor de seniori după ce a câștigat al 17-lea titlu din 18 ani,His only defeat was in Dallas, 1984, when suffering from an old shoulder injury, he was beaten by Chuck Dunbar of USA. înfrângerea lui a fost doar în Dallas, în 1984, atunci când a suferit în urma unei vechi accidentări la umăr, el a fost bătut de către Chuck Dunbar din Statele Unite ale Americii.It was at this time that America still dominated World powerlifting producing Gold medal winners every year, Kirk Karwoski, the big squatter, was unbeatable in the first half of the decade setting up the current 125kg class World record squat of 455kg in 1995.
Această perioadă a fost cea în care America încă domina lumea powerliftingului, dând câștigători ai medalilor de aur în fiecare an; Kirk Karwosk a fost imbatabil în prima jumătate a deceniului în curs (fiind desemnat cel mai bun sportiv la categoria 125 kg, la proba de genuflexiuni, unde a reușit recordul mondial în anul 1995, ridicând 455kg).Dan Austin, Dave Ricks and Ed Coan helped keep the USA at the top.
Dan Austin, Dave Ricks și Ed Coan au contribuit la menținerea S.U.A. în partea superioară a ierarhiei mondiale.The next year in 1992, the World Championships came back to Great Britain, the venue being the newly opened National Indoor Arena in Birmingham. În anul următor, în 1992, Campionatul Mondial s-a organizat din nou în Marea Britanie, locul de desfășurare fiind recent inaugurat, deoarece Stadionul Național din Birmingham a fost închis. It was at these Championships that the Bench Press shirt was approved by Congress.La aceste campionate tricourile (“cămăși de împins”) ce se utilizează și azi în proba “Bench – Press” (“împins din culcat”) au fost aprobate de Congres.
Coincidentally, another avenue for lifters opened up in 1992, when the popularity of the Bench Press encouraged the IPF to introduce a Bench Press single lift Championships, the first being held in Chinese Taipei.O altă cale pentru sportivii care practicau powerliftingul s-a deschis în 1992, când popularitatea “bench-press” (“împins din culcat”) a încurajat I.P.F. să introducă o singură proba în cadrul campionatelor.Since then this event has been well attended over the years with a World Masters Bench Press Championships starting in 2001.A World Bench Press Championships for Junior lifters has been scheduled for 2009. De atunci, acest eveniment a fost bine organizat peste ani, începând cu Campionate Mondiale de Seniori la “Bench – Press” (“împins din culcat”) din anul 2001; un asemenea campionat a fost programat pentru anul 2009, dar de data aceasta pentru juniori.
With Powerlifting well established and popular worldwide, it was not long before the East European countries took an interest and by 1996 the Russians lifters were constantly on the winners podium. Powerliftingul a devenit o ramură sportivă cu un regulament bine definit și cu o popularitate în creștere în întreaga lume; astfel, și în țările din Europa de Est, powerliftingul a început să prezinte un interes crescut și din anul 1996 sportivii ruși care practicau powerliftingul au fost în mod constant pe podium, desemnați ca și câștigători;Konstantin Pavlov of Russia was a regular winner as was Andrzej Stanazsek from Poland. Konstantin Pavlov din Rusia a fost în mod constant câștigător, la fel cum a fost și Andrzej Stanazsek din Polonia.Alexei Sivokon from Khazakstan had six world titles by 2000. și Alexei Sivokon din Khazakstan, care a avut șase titluri mondiale până în anul 2000.Going back to 1993, the Men's and Women's World Championships were held in Jonkoping, Sweden and in 1994 went to Johannesburg in South Africa.
Revenind la anul 1993, menționăm faptul că în Jonkoping (Suedia) s-a desfășurat Campionatul Mondial (masculin și feminin), iar în anul 1994 acesta a fost organizat la Johannesburg, în Africa de Sud.1995 saw them in the European hotbed of powerlifting in Pori, Finland, moving in 1996 to Salzburg.
Anul 1995 a văzut în Uniunea Europeană un “focar” de powerlifting în Pori, (Finlanda), iar în anul 1996 acest “focar” se la Salzburg (Austria). The next year, the city of Prague held the Championships and then in 1998, moved to the cold of Cherkasy in the Ukraine, before they were held in Trento in Italy in 1999. În anul următor, orașul Praga (Cehia) a susținut Campionatele și apoi în 1998, s-a mutat în friguroasa regiune Cerkasî în Ucraina, înainte ca acestea să se țină în Trento (Italia) în 1999.Women's World Championships continued to be popular with World Championships held in India and Gent, Belgium.
Campionatele Mondiale feminine au continuat să fie populare și la Campionatele Mondiale ce au avut loc în India și în Belgia (la Gent).These were separate Championships except that in 1993 they were held with the men in Jonkoping in Sweden. Acestea au fost campionate separate, cu excepția faptului că, în 1993, când au avut loc Campionatele Mondiale masculine în Jonkoping (Suedia); dOther venues since were as far apart as Tokyo to Buenos Aires, then Canada, Chicago and 2005 in Ylitornio Finland.Over these years the Russian lifter were winning all the bodyweight classes, exceptions being Raija Koskinen of Finland fiercely competing in the 44kg class every year.e-a lungul acestor ani sportivul Ruse a fost câștigătorul tuturor claselor de greutate corporală, excepții fiind Raija Koskinen din Finlanda, concurent înverșunat în fiecare an la categoria 44 kg.At the other end of the bodyweight scale Chen Chao of Chinese Taipei won many World titles in the 90+ class from 1992 onwards. La celălalt capăt al scării corporale Chen Chao din China – Taipei, a câștigat numeroase titluri mondiale la categoriile +90kg începând cu anul 1992.
Presidents working for more successful World Games participationDuring this time we had a change of Presidency.În acest timp a avut loc în cadrul I.P.F. o schimbare a președintelui acestei organizații;Heinz Vierthaler from Germany had served as President of the IPF for 12 years but 1995 saw Graham Fong of New Zealand elected as President in Pori, Finland standing for four years. Heinz Vierthaler din Germania a fost președinte a I.P.F. timp de 12 ani, dar în 1995 Graham Fong din Noua Zeelandă a fost ales președinte în Pori, Finlanda, pentru o perioada de patru ani.Another change came in 2000, when the incoming President was Norbert Wallauch of Austria who worked hard and long for the IPF before standing down in 2007.
O altă schimbare a venit în 2000, când noul președinte a fost numit Norbert Wallauch din Austria, care a muncit din greu și mult timp pentru I.P.F., înainte de anul 2007. The new and current President is Detlev Albrings, from Germany, the former General Secretary of the IPFNoul și actual președinte este Detlev Albrings, din Germania, fostul secretar general al I.P.F.Being aware that although the number of competitors for the Men's and Women's Open Championships were increasing every year, so were the World Championships for the Juniors, so much so that the SubJunior Championships were introduced in 2001 to cater for the Teenage lifters . Fiind conștient de faptul că, deși numărul de concurenți pentru competițiile masculine și feminine la Campionatele Open au fost în creștere în fiecare an, la fel și pentru Campionatele Mondiale de Juniori, acesta, în calitate de președinte al Federației Internaționale de Powerlifting, a fost de acord cu introducerea Campionatelor Sub – Junior în anul 2001 pentru a satisface dorința sportivilor adolescenți de a concura la standarde înalte.Again with more older Masters lifters, the Masters Championships for Men had age groups for the Over 40's ,Over 50's and over 60's.
Din nou, cu mai mulți sportivi seniori experimentați care practică powerliftingul, Campionatul Mondial masculin de Seniori a avut grupe de vârstă de peste 40 de ani, de peste 50 și de peste 60 de ani; Campionatul Mondial Women Master Lifter had Over 40's and Over 50's age groups. feminin a avut grupe de vârstă de peste 40 și de peste 50 de ani.Into the 21st Century and the year 2000 saw the World Championships in Akita, Japan held in the venue that was to be used the next year for the 2001 World Games Powerlifting.
În secolul XXI și în anul 2000 au avut loc Campionatele Mondiale de la Akita, Japonia, locul în care urmau în anul următor s-au desfășurat Jocurile Mondiale de Powerlifting din 2001.In 2001, the World Games was a huge success for Powerlifting and four years later in 2005, this success was repeated in Duisburg, Germany.
În 2001, la Campionatele Mondiale ramura de sport powerlifting a avut un imens succes și patru ani mai târziu, în 2005, acest succes a fost repetat în Duisburg, Germania.The next World Games is scheduled to take place in 2009 in Kaohsiung, Chinese Taipei and with the IPF sending more lifters than previously, the lifting programme will be extensive and a showcase for Powerlifting. Următoarele Campionate Mondiale s-au desfășurat în 2009 în Kaohsiung (Taipei-ul chinezesc) unde reprezentanții I.P.F. au trimis mai mulți sportivi practicanți ai powerliftingului decât în anii anteriori, iar programul de ridicare de greutăți a fost mai extins și a avut o casetă de prezentare pentru ramura de sport powerlifting. Campionatul European de Seniori din 2010 a avut loc în Stockholm (Suedia), iar Campionatul Mondial de Juniori din același an s-a desfășurat în Pilsen (Cehia).
Revenind la Campionatele Mondiale care au avut loc la sfârșitul anului 1990, Rusia și Ucraina, împreună cu Polonia, au avut echipele ce au luat cele mai multe medalii de aur și cele mai numeroase trofee.This pattern of winners from Eastern Europe continued on through World Championships held in Sotkamo, Finland in 2001 moving to Trencin in Slovakia in 2002 and Vejle, Denmark in 2003.
Acest model de câștigători din Europa de Est a continuat cu organizarea Campionatelor Mondiale care au avut loc în Sotkamo (Finlanda) în anul 2001, apoi aceste campionate se desfășoară la Trencin (Slovacia) în anul 2002 și la Vejle (Danemarca) în anul 2003.One of the regular competitors was Jaroslaw Olech of Poland, who after coming second three times emerged as a perpetual winner from 2002 to 2007. Unul dintre concurenți, participant în fiecare an, a fost Jaroslaw Olech din Polonia, care, după a doua participare a câștigat de trei ori acest concurs, între anii 2002-2007.South Africa were hosts to the World Championships again in 2004, this time in Capetown and in 2005, the sunshine state of Florida, USA held the Championships in Miami.
Africa de Sud a fost gazda Campionatelor Mondiale de Powerlifting din nou in anul 2004, de această dată în Cape Town și in anul 2005, în însoritul stat Florida din Statele Unite ale Americii unde a avut loc Campionat Mondial de Powerlifting din Miami;Powerlifting was certainly being held worldwide. astfel, campionatele de powerlifting au fost cu siguranță ținute în întreaga lume.In 2006, the World Championships came back to Europe and this time went to Stavanger, Norway, the Men's and Women's Championships were held together, a well run Championships and a model for the future.
În anul 2006, Campionatul Mondial de Powerlifting s-a întors în Europa și de această dată s-a desfășurat la Stavanger (Norvegia); campionatele la feminin și masculin s-au desfășurat împreună și au fost foarte bine organizate, reprezentând un adevărat model pentru competițiile viitoare.Notable absence were Russia and the Ukraine, both countries banned for a year for drug offences Absente au fost Rusia și Ucraina, ambelor țări fiindu-li-se interzisă participarea pentru un an de zile datorită unor infracțiuni de dopaj săvârșite de sportivi.
Last year, in 2007, the World Championships were still in Europe, this time moving south to the mountains of Austria in Soldon, where Emanuel Scheiber and his crew had set up for a well organised and enjoyable Men's and Women's ChampionshipsÎn anul 2007, Campionatul Mondial de Powerlifting s-a desfășurat încă în Europa, de data aceasta având loc în orașul Soelden din Austria, în perioada 14-20.10.2007, unde Emanuel Scheiber și echipa sa au organizat foarte bine campionatele mixte feminine și masculine. La această competiție au participat 31 de națiuni, pe primele trei locuri la total clasându-se la echipe Rusia, S.U.A., Ucraina, la masculin și Rusia, China, Ucraina, la feminin. [3]This year, the Canadians are putting on the now established Men's and Women's World Championships in St. John's, Newfoundland. Tot în 2007, canadienii au început pregătirile pentru organizarea Campionatelor Masculine și Feminine din St John's (Newfoundland).
Astfel, în anul 2008, între 30 octombrie și 09 noiembrie, s-a desfășurat în Canada, Campionatul Mondial de Powerlifting, atât la masculin, cât și la feminin; au participat sportivi practicanți ai powerliftingului din 32 de state, iar la sfârșitul competiției pe primele trei locuri la total clasându-se la echipe Ucraina, Polonia, S.U.A., la masculin și Ucraina, S.U.A., China (Taipei-ul chinezesc), la feminin. [3]
În anul 2009, Campionatul Mondial de Powerlifting s-a desfășurat în India, la New Delhi, în perioada 02-07 noiembrie; la această competiție s-au prezentat sportivi din 28 de țări, pe primele trei locuri la total clasându-se la echipe Rusia, Ucraina, Polonia, la masculin și Rusia, China (Taipei-ul chinezesc), Ucraina, la feminin. [3]
Campionatul Mondial de Powerlifting din anul următor s-a derulat în Africa de Sud, Potchefstroom, în perioada 07-13.11.2010; au luat parte sportivi din 30 de state, pe primele trei locuri la total clasându-se la echipe Rusia, Ucraina, Polonia la masculin și Rusia, Ucraina, Finlanda la feminin. [3]This year, the Canadians are putting on the now established Men's and Women's World Championships in St. John's, Newfoundland.
În anul 2011, Campionatul Mondial de Powerlifting s-a desfășurat în Cehia, la Pilsen, în perioada 08-11 noiembrie; la această competiție s-au prezentat sportivi din 36 de țări, pe primele trei locuri la total clasându-se la echipe Rusia, Ucraina, Polonia, la masculin și Rusia, Ucraina, China (Taipei-ul chinezesc), la feminin. [3]
În anul următor, între 29 octombrie și 11 noiembrie 2012, Campionatul Mondial de Powerlifting a avut loc în Puerto Rico, Aguadilla; au luat parte sportivi din 38 de națiuni, pe primele trei locuri la total clasându-se la echipe Rusia, Ucraina, Polonia la masculin și Ucraina, Rusia, China (Taipei-ul chinezesc), la feminin. [3]This year, the Canadians are putting on the now established Men's and Women's World Championships in St. John's, Newfoundland.This year, the Canadians are putting on the now established Men's and Women's World Championships in St. John's, Newfoundland.We look forward to it.
This abbreviated history of the IPF brings us up to date and now in 2008, a matter of thirty-six years after its foundation, Powerlifting has achieved worldwide recognition and popularity that could only be dreamed of in those heady days of the 70's.Această scurtă istorie a I.P.F. ne aduce la zi cu informațiile și acum, în anul 2013; la patruzeci și unu de ani de la fondarea sa, ramura de sport powerlifting a atins recunoașterea și popularitatea la nivel mondial la care ar fi putut doar visa în acele zile impetuoase din anii '70.
Tabelul nr. 2.2. Anii în care s-au desfășurat Campionatele Mondiale și Jocurile Mondiale de Powerlifting de la înființarea I.P.F. și până în prezent
Structura Federației Internaționale de Powerlifting (I.P.F.), se prezintă astfel:
Adunarea Generală;
Comitetul Executiv;
Comisiile:
– Comisia Anti-doping
– Comisia de Apel
– Comisia Sportivilor
– Comisia Antrenorilor
– Comisia de Audiere Doping
– Comisia Legislativă
– Comisia Medicală
– Comisia Non-executivă
– Comisia Tehnică
– Comisia de Femei;
Statele Federației din:
AFRICA (13 țări) – Regiunea Africană,Algeria President more… Algeria,Cameroon Secretary General more… Camerun,Ghana President more… Ghana,Ghana Secretary General more…Libya President more… Libia, Mali President more…Mali Secretary General more… Mali,Morocco Secretary General more… Maroc,Nigeria Secretary General more… Nigeria,Republic of South Africa President more… Republica Africa de Sud,Seychelles more… Seychelles,Sierra Leone Secretary General more… Sierra-Leone,Somalia President more… Somalia,Uganda more… Uganda,Zimbabwe more… Zimbabwe.
ASIA (19 țări) – Hong-Kong, India, Indonezia, Iran, Irak, Japonia, Kazahstan,, Coreea, Kârgâzstan, Mongolia, Nepal, Oman, Pakistan, Filipine, Sri-Lanka, Taiwan, Turkmenistan, EAU, Uzbekistan.
EUROPA (33 țări) – ArmeniaArmenia Secretary General more…,Austria President more… Austria,Austria Secretary General more…Belarus President more… Belarus,Belgium President more… Belgia, Belgium Secretary General more…Bulgaria President more…Bulgaria,Bulgaria Secretary General more… Czech Republic more…Republica Cehă,Czech Republic President more… Denmark President more…Danemarca, Estonia President more… Estonia,Finland President more… Finlanda,France President more… Franța,Georgia President more… Georgia,Germany President more… Germania,Great Britain President more… Marea Britanie,Greece President more… Grecia,Hungary President more… Ungaria,Iceland President more… Islanda,Ireland President more… Irlanda,Israel President more… Israel, Italy President more…Italia, Latvia Secretary General more… Letonia, Lithuania President more… Lituania,Luxembourg President FLHLP more… Luxemburg,Norway President more… Norvegia,Poland President more… Polonia,Romania President more… România,Romania Secretary General more…Russia President more… Rusia,Serbia President more… Serbia,Slovakia more…Spain President more… Spania,Sweden President more… Suedia,Switzerland President more… Elveția, The Netherlands President more…”Țările de JosUkraine more…" Ucraina.
AMERICA DE NORD (18 țări) – Aruba DWI Secretary General more… Aruba DWI,Bahamas Secretary General more… Bahamas,British Virgin Islands President more… Insulele Virgine Britanice,Canada President more… Canada,Cayman Islands President more… Insulele Cayman,Costa Rica Secretary General more… Costa Rica,El Salvador Secretary General more… El Salvador,Guatemala President more… Guatemala, Honduras President more… Honduras,Jamaica President more… Jamaica, Mexico President more…Mexico Secretary General more… Mexic,Nicaragua President more… Nicaragua,Panama President more… Panama, Puerto Rico President more… Puerto Rico, Trinidad President more…Trinidad, Trinidad & Tobago WI Secretary General more… Trinidad & Tobago,US Virgin Islands Secretary General more… Insulele Virgine SUA. USA Secretary General more…
OCEANIA (11 țări) – Samoa Americană,Australia President more… Australia,Fiji Islands President more… Insulele Fiji,New Caledonia President more… Noua Caledonie, New Zealand President more… Noua Zeelandă, Niue President more… Niue, Papua New Guinea President more… Papua Noua Guinee,Republic of Nauru President more… Republica Nauru, Samoa President more… Samoa,Tahiti, French Polynesia Secretary General more… Tahiti, Polinezia Franceză,Tahiti, French Polynesia President more…Tonga President more… Tonga.
AMERICA DE SUD (8 țări) – Argentina,Brazil President more… Brazilia,Colombia President more… Columbia,Ecuador President more… Ecuador,Guyana President more… Guyana,Peru President more… Peru, Republica Oriental del Uruguay Secretary General more…Uruguay,Venezuela President more… Venezuela.
Arbitrii:
Arbitrul – grefier
Examinatori-șefi (2 sau 3)
Arbitrii (3).
Fanii cei mai înfocați ai powerliftingului pot fi găsiți în Delhi – India și Dallas – Statele Unite ale Americii, precum și în Timișoara, Bacău, Corabia, Sibiu, Oradea, Râmnicu-Vâlcea, Tulcea și – binențeles – Alba-Iulia. The unique powerlifting athletes compete in a wide variety of local, state, regional, national and international competitions. Sportivii practicanți ai powerliftingului pot concura într-o varietate de competiții: locale, regionale, naționale și internaționale.
2.2.2. REZULTATE SEMNIFICATIVE PE PLAN MONDIAL
În ramura de sport powerlifting există trei probe tehnice – genuflexiuni, împins din culcat (dorsal) de pe bancă, îndreptări cu bara (haltera); clasamentul sportivlor se face la fiecare probă în parte, precum și la total. Aceste probe trebuie efectuate în aceeași ordine în competiții (excepție fac concursurie de împins din culcat – unde există o singură probă). Toate probele se execute cu greutăți ce ar trebui să aibă dublul kilogramelor pe care le are sportivul; atunci se poate vorbi de marea performanță.
Competițiile au loc între sportivi în categorii diferențiate de sex, greutate corporală și vârstă. Campionatele masculine și feminine open admit, de regulă, sportivi de orice vârstă ce depășesc 14 ani; regulile se aplică la orice nivele de competiție.
Fiecărui sportiv îi sunt permise 3 încercări la fiecare probă. Cea mai bună încercare validată a sportivului la fiecare probă contează la totalul său din competiție. Dacă doi sau mai mulți sportivi realizează același total, sportivul mai ușor va avea câștig în fața sportivului mai greu.
Dacă doi sportivi înregistrează aceeași greutate corporală la cântar și obțin același rezultat la total la sfârșitul competiției, sportivul ce realizează primul totalul va avea prioritate în fața celuilalt sportiv. Acolo unde se oferă premii pentru cel mai bun rezultat la genuflexiuni, împins culcat și îndreptări sau dacă se doboară un record național, se aplica aceeași procedură.
Tabelul nr. 2.3.. Recorduri mondiale recente stabilite în ramura de sport powerliftig
2.3. PRACTICAREA POWERLIFTINGULUI ÎN ROMÂNIA
Fiind o ramură sportivă relativ nouă în România – și nu numai aici – powerliftingul prin simplitatea și frumusețea sa, atrage tot mai mulți practicanți, fie ei copii, tineri, adulți, indiferent de sex; este de evidențiat faptul că acest sport practicat în mod organizat, sistematic și sub atenta îndrumare a unor valoroși tehnicieni, dezvoltă la sportivi pe plan fizic marile grupe musculare, iar pe plan psihic anumite calități volitive (spirit de combativitate, stăpânirea emoțiilor, depășirea propriilor limite etc.), modelează formarea caracterului și a personalității fiecăruia.
Este un sport „longeviv” – alături de culturism și fitness; se poate începe practicarea lui chiar și la vârsta de peste 40 de ani, de fapt apogeul pe linie sportivă se atinge cam în jurul acestei vârste.
În ierarhia competițiilor interne Federația Română de Powerlifting s-a clasat pe poziția a 10-a între cele 59 de federații incluse în topul sportiv al anului 2009, iar C.S. Zamolxis Alba-Iulia a ocupat locul al III-lea în topul tuturor competițiilor interne între cele 869 de cluburi din țară existente la aceea dată.
Cei care sunt răspunzători de „șlefuirea” tinerelor talente în powerlifting, trebuie să se implice profund în cooptarea tinerilor pentru practicarea acestui sport, să-i fac să înțeleagă că, manifestarea sportivă este în primul rând tributară celor care au priceput mai repede și mai bine că sacrificiul din sălile de sport, nu înseamnă doar un tricou de campion, o diplomă și o medalie, ci trecerea cu succes printr-o probă de viață.
Cei care practică sau vor practica acest sport vor impresiona prin dăruire și ambiție, fiind conștienți că doar astfel vor putea realiza unele lucruri care le vor întări caracterul și nu doar musculatura și de care vor fi multumiți.
Powerliftingul a devenit încet, dar sigur, un sport prin care oamenii își ridică nivelul de conștiință și de caracter; cei care practică powerliftingul de performanță sunt sportivi care au concepția devenirii personale ca urmare a muncii, disciplinei și dăruirii și nu a trișării.
Prin îmbunătățirea motricității, fiecare tânăr de azi își deschide noi căi îmbunătățindu-și sensul propriei existențe.
O capacitate motrică favorabilă va crea tinerilor modele de viață pozitivă, contracarând tendințele nocive ca supraalimentația, sedentarismul, fumatul, consumul de alcool, de droguri.
A devenit o tradiție ca în pragul Sărbătorilor de Iarnă, odată cu Serbările Unirii, să fie organizate și concursuri de powerlifting. Astfel, în ultimul week-end al lunii noiembrie 2010, la Alba Iulia, a fost un nou prilej pentru reunirea „suflării” powerliftingului din România; aici a avut loc de fapt, Campionatul Național de profil destinat seniorilor și senioarelor. În primitoarea sală de sport a Universității „1 Decembrie 1918”, s-au prezentat în cele 2 zile de competiție peste 80 de sportivi în căutarea marii performanțe, un număr record de sportivi la un asemenea nivel.
Competiția în sine nu a ținut doar de îndeplinirea unor proceduri de concurs sau de ideea de a duce la bun sfârșit un alt concurs național, ci a ținut de implementarea unei filozofii care să permită acestui sport să intre în conștiința publicului larg ca o activitate care își propune să ridice caractere și neapărat bara plină de discuri! În acest sens, concursul a fost deschis de o grupa de începători mulți proveniți din familii cu probleme serioase, o grupă care a avut șansa ei de a participa la un concurs despre care să povestească lumii întregi. Ideea acestei competiții a fost să deschidă o cale pentru câțiva oameni care să poată percepe corect o mână întinsa. Știm că de cele mai multe ori sportul nu reușește să treacă de latura sa pecuniară, însa de această dată s-a reușit să se găsească combinația perfectă între sportivi de nivel internațional și cei care abia „deschid ochii” în acest sport. La acest concurs au fost prezenți specialiștii Agenției Naționale Antidoping și o brigadă de arbitrii profesioniști.
Performanțele obținute sunt încurajatoare atât pentru antrenori și federali cât si pentru sportivii care simt un plus de abordare cu fiecare competiție care trece. Atmosfera de concurs a fost întreținuta călduros de câtre un public care și-a petrecut cele două zile într-o sală de sport în care și-au făcut loc speranța că acest sport are și prezent și viitor. Sportivii au provenit de la cluburi din Timișoara, Arad, București, Onești, Roman, Turda, Alba Iulia, Oradea, Piatra-Neamț, Bacău, Teiuș, Mihalț, Zlatna, Șard, Sebeș, Roșia-Montană, Arieșeni, Cărpeniș, competiția demonstrând odată în plus că cel mai puternic club din România este la Alba Iulia și se numește "Zamolxis".
Competiția care a făcut parte din seria de manifestări ocazionate de celebrarea Zilei Naționale a României, a reușit să-și atingă scopul propus de a aduce în fața celor interesați a dat emoția unui nou început cât și determinarea marii performanțe în powerlifting. Competiția a fost un exercițiu plăcut, destins dar nu mai puțin profesionist și exigent, fapt care demonstrează că powerliftingul este o mare familie nu doar un sport cu greutăți.
Rezultatele efective, performanțele în cifre exacte, lista cu sponsorii vor deveni la un moment dat un fapt statistic și nimic mai mult, însa pentru oamenii care au asistat la cea de-a doua ediție a Campionatului Național de Powerlifting destinat seniorilor si senioarelor cele întâmplate reprezintă constituirea unor amintiri la fel de prețioase ca orice altă amintire care-ți marchează viața. Mulți seniori au fost și totuși, toți lăsând la o parte latura de războinici necesară într-un astfel de sport, au devenit copii unui sport care ii premiază pe cei cu tărie de caracter. A fost o experiența pe care ar fi trebuit sa o trăiască mai mulți dintre noi, însa viața e lungă și powerliftingul românesc abia începe să-și scrie povestea. În timp veți vedea ca am avut dreptate, măcar pentru că adevărul ii sprijină pe cei care au tăria sa-l accepte.
A existat în cele doua zile de competiție un soi de mândrie supervizată de câtre steagul și imnul României care în felul lor ne-au adus aminte că se poate și altfel și știți ceva chiar se poate, uitați-vă la rezultate și la modul în care au fost obținute, vorbiți cu oamenii care au participat și o să vă formați o părere de care la rândul dumneavoastră o sa fiți mândrii.
Ramura de sport powerlifting a fost recunoscută oficial în România în anul 2006, ca urmare a eforturilor unui comitet de inițiativă condus de tehnicienii Ioan Frățilă și Ovidiu Pănăzan, cetățeni ai municipiului Alba Iulia. Această recunoaștere a avut la bază în special practicarea în mod continuu și organizat în România a acestei discipline de cel puțin 40 de ani și existența a numeroși sportivi sau pasionați de powerlifting, având ca ”locomotivă” în special practicanții din județul Alba.
2.3.1. ÎNFIINȚAREA FEDERAȚIEI ROMÂNE DE POWERLIFTING (F.R.P.) – STRUCTURĂ
Eforturile comitetului de inițiativă s-au concretizat în data de 01.06.2009 când s-a eliberat de către Ministerul Tineretului și Sportului, Certificatul de Identitate Sportivă al Federației Române de Powerlifitng, cu sediul în Alba Iulia, recunoscându-se astfel de către Guvernul României, conform legislației în vigoare, statutul de structură sportivă de interes național și de utilitate publică.
Federația Română de Powerlifting este membru cu drepturi depline în Federația Internațională de Powerlifting (I.P.F.) și Federația Europeană de Powerlifting (E.P.F.).
Chiar dacă acestă ramură de sport a apărut prima dată în Statele Unite ale Americii și în Anglia prin 1950 și apoi s-a extins în Europa, în România abia acum începe să devină o ramură sportivă cunoscută.
Pe plan național powerliftingul se practică în mai multe județe; unele dintre orașele țării, printre care Alba-Iulia, Timișoara, Sibiu, Iași, Brașov, Bacău, Corabia, Oradea, Râmnicu-Vâlcea sunt cele mai importante din acest punct de vedere, întru-cât numărul sportivilor legitimați crește semnificativ de la o lună la alta.
Cluburile sportive care sunt afiliate Federației Române de Powerlifting (F.R.P.) până în prezent, sunt următoarele:
C.S. ZAMOLXIS ALBA-IULIA
C.S. V.Î.R.F. ALBA-IULIA
C.S. ALBATROS NĂVODARI
C.S. CULTURISTUL ALBA-IULIA
C.S. FLEX
C.S. ACTIV
C.S. ATLETIC CLUB ”MICA ROMĂ” BLAJ
C.S. OLIMPIA PRO GYM BRAȘOV
C.S. GLIGOR ARIEȘENI
C.S. BRONX POWERLIFTING
C.S. METATRON ALBA-IULIA
C.S. ARGUS MAG
C.S. SHINKAMI ALBA-IULIA
C.S. KUDOKAI FULL-CONTACT
C.S. ZEUS POWERLIFTING MIHALȚ
C.S. OLYMP POWERLIFTING TEIUȘ
C.S. MAGII RÂMNICU-VÂLCEA
S.C.M. – primul club de stat din România
C.S.ATHLETIC CLUB POWERLIFTING TURDA
HALTERE – CLUB
C.S. CLUJ CRUSADERS
C.S.M. MOINEȘTI
C.S. POWERLIFTING GALDA
C.S. LUIS CRY TURDA
C.S. POWERLIFTING TEAM STONE
C.S. POWERLIFTING STREMȚ
C.S. POWER GYM MEDIAȘ
C.S. BLANDIANA POWERLIFTING
C.S. CAZA POWERLIFTING
C.S. DELTA CLASS TULCEA
Dintre acestea, unsprezece cluburi sunt din județul Alba; aici numărul sportivilor care practică powerliftingul ia amploare pe zi ce trece. Trebuie evidențiat și faptul că tot mai multe cluburi din de acest profil așteaptă să primească avizul de funcționare.
Deci, în anul 2009 a luat ființă Federația Română de Powerlifting (F.R.P.), iar conducerea Federației Române de Powerlifting se prezintă astfel:
Președinte
Vicepreședinte
Secretar General
Membru
Membru
Membru
Membru suplinitor
Colegiul director se compune din:
Președinte
Vicepresedinte
Secretar General
Comisiile Federației Române de Powerlifting:
Activitatea Federației Române de Powerlifting este sprijinită de comisiile centrale cu caracter permanent a căror structură și componență nominală pe funcții se stabilesc de către Biroul Federal.
Comisiile centrale sunt organisme de specialitate subordonate Biroului Federal, constituite pe domenii de activitate, astfel:
a. Comisia de disciplină:
– Președinte
b. Comisia tehnică:
– Președinte
c. Comisia centrală a arbitrilor;
– Președinte
d. Comisia pentru mass-media:
– Președinte
e. Comisia juridică:
– Președinte
f. Comisia medicală și antidoping:
– Președinte
g. Comisia de relații internaționale:
– Președinte
h. Comisia pentru securitate și siguranță:
– Președinte
i. Comisia de apel:
– Președinte.
Odată cu înființarea Federației Române de Powerlifting (F.R.P.) s-au organizat cursuri de arbitraj și antrenorat pentru acestă ramură de sport; tot in anul 2009 s-a înființat la Bacău clubul de powerlifting „Bronx Powerlifting”, alături de alte cluburi de profil din țară.
În România, începând din anul 1960, au existat ? opt centre de practicanți de powerlifting la Cluj, Salonta (Oradea), București, Constanța, Timișoara, Iași; cei din Salonta au fost primii care au avut structură.
În 1995 acestor centre li s-au alăturat și cele nou înființate din Alba, Bacău, Sibiu, Vâlcea, Oradea, Turda, Buzău.
Conducerea centrului de practicanți de powerlifting din Alba a preluat conducerea și a inițiat înființarea Federației Române de Powerlifting (F.R.P.), fapt ce s-a concretizat în 01.06.2009.
Calendarul evenimentelor Federației Române de Powerlifting pe anul 2011
CALENDARul competițional 2011 astfel:
Campionatul național de powerlifting, cadeți , masculin și feminin, Alba Iulia, 05-06 FEBRUARIE 2011, ALBA IULIA;
Campionatul național de powerlifting, juniori , masculin și feminin, Alba Iulia, 28-29 mai, 2011 ALBA IULIA si Curs perfecționare arbitri, instructori;
Campionatul național de powerlifting, Seniori , masculin și feminin, Alba Iulia, SEPTEMBRIE 2011, TIMIȘOARA;
Cupa României, masculin si feminin, OCTOMBRIE 2011, ,;
Campionatul Național de Powerlifting – Împins din Culcat (singura proba) masculin si feminin , juniori și seniori, 26-27 NOIEMBRIE 2011, ALBA IULIA și Curs perfecționare arbitri, instructori;
Cupa Dunării, Open, 18-19 MARTIE 2011, Gorna Oryahovica, Bulgaria;
Campionatul European de Powerlifting, Seniori/Senioare, 03-07 MAI 2011, Pilsen, Cehia;
Campionatul Mondial de Powerlifting – Împins din culcat, Seniori/Senioare, 24-28 MAI, Solden, Austria.
Campionatul European de Powerlifting, Juniori/Junioare, 07-11 IUNIE 2011, Northumberland, Marea Britanie;
Campionatul European de Powerlifting, Masters, Frydek-Mistek, Cehia, 05-09 IULIE 2011;
Campionatul European de Powerlifting – Împins din culcat, Seniori/Senioare, , Ukraina, 04-06 AUGUST 2011;
Cupa Internațională de Împins din culcat, „Gyoparos Kupa”, Ungaria, OCTOMBRIE 2011;
Campionatul Mondial de Powerlifting, Seniori/Senioare, 06-12 NOIEMBRIE 2011, Pilsen, Cehia;
Calendar Competițional 2012
Campionatul Național de Powerlifting, Copii și Cadeți (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 03-05 februarie 2012; Locul de desfășurare: Alba-Iulia, România;
Campionatul European de Powerlifting, Seniori/Senioare – Perioada de desfășurare: 08-12 mai 2012; Locul de desfășurare: Ucraina;
Campionatul Mondial de Împins din culcat – Seniori și Senioare /juniori și junioare – Perioada de desfășurare: 22-27 mai 2012; Locul de desfășurare: Pilsen, Cehia;
Campionatul National de Powerlifting, Juniori și Tineret, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 25-27 Mai 2012; Locul de desfășurare: Râmnicu-Vâlcea, România;
Campionatul European de Powerlifting, Juniori/Junioare
Perioada de desfășurare: 05-09 iunie 2012; Locul de desfășurare: Herning, Danemarca;
Campionatul European de Powerlifting – Impins din culcat, Seniori/Senioare – Perioada de desfășurare: 09-11 august 2012; Locul de desfășurare: , Italia;
Campionatul Mondial de Powerlifting, Juniori/Junioare
Perioada de desfășurare: 28 august- 02 septembrie 2012; Locul de desfășurare: Varsovia, Polonia;
Campionatul National de Powerlifting, Seniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 07-09 Septembrie 2012; Locul de desfășurare: Bacău, România;
Cupa României la Powerlifting, Open, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 20 Octombrie 2012; Locul de desfășurare: Stremț, România;
Campionatul Național de Powerlifting – Împins din Culcat (singura probă), Copii, Cadeți, Juniori, Tineret, Seniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 23-25 Noiembrie 2012; Locul de desfășurare: Alba-Iulia, România;
Calendar Competițional 2013
1. Campionatul Național de Powerlifting, Copii și Cadeți (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 09-10 februarie 2013; Locul de desfășurare: Alba-Iulia, România;
2. Cupa Dunării, Seniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 15-16 martie 2013; Locul de desfășurare: Oroshaza, Ungaria;
3. Campionatul European de Powerlifting, Cadeți și Juniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 09-13 aprilie 2013; Locul de desfășurare â: Praga, Cehia;
4. Campionatul European de Powerlifting, Seniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 07-11 mai 2013; Locul de desfășurare: Pilsen, Cehia;
5. Campionatul Mondial de Împins din culcat, Seniori, (masculin și feminin)- Perioada de desfășurare: 22-26 mai 2013; Locul de desfășurare: Kaunas, Lituania;
6. Campionatul Național de Powerlifting, Juniori și Tineret, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 01-02 iunie 2013; Locul de desfășurare: Stremț, România;
7. Campionatul Mondial de Powerlifting, RAW Clasic, Seniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 11-16 iunie 2013; Locul de desfășurare: Suzdal, Rusia;
8. Campionatul European de Powerlifting, Masters, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 09-13 iulie 2013; Locul de desfășurare: Hamm, Luxemburg;
9. Campionatul European de Impins din culcat, Seniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 08-10 august 2013; Locul de desfășurare: Bratislava, Slovacia;
10. Campionatul Mondial de Powerlifting, Cadeți și Juniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 27 august- 01 septembrie 2013; Locul de desfășurare: Killeen, Texas, SUA;
11. Campionatul National de Powerlifting, Seniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 07-08 Septembrie 2013; Locul de desfășurare: Timisoara, România;
12. Campionatul European de Împins din culcat , Masters, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 17-19 octombrie 2013; Locul de desfășurare: Sofia/Varna, Bulgaria;
13. Cupa Romaniei la Powerlifting, Open, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 19-20 Octombrie 2013; Locul de desfășurare: Alba-Iulia, România;
14. Campionatul Mondial de Powerlifting, Seniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 05-10 noiembrie 2013; Locul de desfășurare: Stavanger, Norvegia;
15. Campionatul National de Împins din Culcat, Copii, Cadeti, Juniori, Tineret, Seniori, (masculin și feminin) – Perioada de desfășurare: 30 Noiembrie – 01 decembrie 2013; Locul de desfășurare: Alba-Iulia, România;
2.3.2. REZULTATE NOTABILE PE PLAN NAȚIONAL ÎN RAMURA DE SPORT POWERLIFTING
Cele mai importante competiții, organizate în România până la înființarea federației, au fost:
CUPA TOLDI – 2005
CUPA UNIRII – 2005
CONCURSUL REPUBLICAN – 2005
CONCURSUL NAȚIONAL – 2006
CUPA MUNICIPIULUI – 2007
CONCURSUL NAȚIONAL – 2007
CUPA MUNICIPIULUI – 2008
CUPA ELECTROMOTOR – 2008
Este de subliniat faptul că, în anul 2006, la invitația Federației Internaționale de Powerlifting, 3 sportivi români conduși de tehnicianul Ioan Frățilă, au obținut 5 medalii la Campionatul Mondial de Powerlifting, competiție ce s-a desfățurat la Sofia (Bulgaria).
Concluzia este ca performanța sportivă în această ramură de sport a apărut înaintea înființării structurii juridice, iar recunoașterea oficială din partea Guvernului României a Federației Române de Powerlifting reprezintă consecința unui fenomen adevărat aflat într-o continuă creștere.
La Campionatul Mondial de Juniori din 2006 (în – ), România s-a clasat pe locul V (din 10 națiuni participante), la feminin, cu 4 medalii de argint și 1 de bronz. La acest campionat au concurat sportivi din America, Japonia, Suedia, Finlanda, Norvegia, Germania, Cehia, Ungaria, Suedia și binențeles România.
La Campionatul European de Seniori din 2010 (Stockolm-Suedia) au participat 28 de țări și aproximativ 200 de sportivi. Aici, la masculin s-au obținut locurile VI, X și XII.
La Campionatul Mondial de Juniori din 2010 (Pilsen-Cehia) au participat 31 de țări (printre care Germania, Japonia, Rusia, S.U.A) și peste 200 de sportivi. Aici, la feminin s-au obținut:
4 locuri IV;
4 locuri V;
4 locuri VII;
4 locuri IX;
4 locuri VIII;
4 locuri XVI;
4 locuri XVII;
4 locuri XIX.
Anul 2012 a adus pentru Federația Română de Powerlifting un plus important față de anii anteriori, atât în ceea ce privește calendarul competițional intern, cât mai ales în privința rezultatelor internaționale, reușindu-se obținerea a 20 de medalii: 16 la Campionate Europene (4 aur, 6 argint și 6 bronz) și 4 la Campionate Mondiale (2 argint și 2 bronz). De asemenea, este de menționat că, în anul competițional internațional 2012 s-au obținut 5 clasări în primele 6 locuri la Campionate Europene de Seniori, 11 clasări în primele 6 locuri la Campionate Europene de Juniori și 4 clasări în primele 6 locuri la Campionate Mondiale de Juniori.
Pe plan intern s-au organizat mai multe competiții, cele mai importante fiind:
Campionatul național de powerlifting, copii și cadeți, masculin și feminin, Galda de Jos, jud. Alba, 04-05 februarie 2012 (9 cluburi participante și 109 sportivi);
Campionatul național de powerlifting, juniori și tineret, masculin și feminin, Râmnicu Vâlcea, 26-27 mai 2012 (13 cluburi participante și 67 sportivi);
Campionatul National de Powerlifting – Impins din Culcat (singura proba) masculin si feminin , Alba Iulia, 24-25 noiembrie 2012 (14 cluburi participante si 75 sportivi);
Campionatul National de Powerlifting, Seniori , masculin și feminin, , 08 septembrie 2012 (9 cluburi participante și 44 sportivi);
Cupa României, Open, masculin și feminin, Stremț, jud Alba, 20 octombrie 2012 (12 cluburi participante și 47 sportivi);
La fiecare dintre cele cinci competiții reprezentanții Agenției Naționale Anti-Doping au efectut testele anti-doping, realizandu-se în anul 2012 unsprezece teste în cadrul competiție și alte unsprezece în afara competițiilor.
În ceea ce privește calendarul sportiv internațional, Federatia Federația Română de Powerlifting a avut 4 prezențe notabile la urmatoarele competiții:
Campionatul European de Powerlifting, Seniori/Senioare, mai 2012;
Campionatul European de Powerlifting, Juniori/Junioare, iunie 2012;
Campionatul European de Powerlifting , Împins din Culcat (singura probă)
Seniori/Senioare, august 2012;
Campionatul Mondial de Powerlifting, Juniori/Junioare, septembrie 2012;
Aceste prezențe au avut ca rezultat câștigarea a 20 de medalii, precum și obținerea mai multor locuri în primele șase, la mai multe categorii de greutate și vârstă, în condițiile în care ramura de sport powerlifting cunoaște o dezvoltare deosebită la nivel internațional. De asemenea, prezența României în campionatele internaționale este evidențiată pozitiv și în documentele organismelor internaționale de profil, I.P.F. și E.P.F.
Administrarea, conducerea si luarea deciziilor in cazul principalelor probleme ale federatiei din anul 2012 s-a realizat de catre Comisiile centrale, Colegiul director, Biroul federal si Adunarea generală, iar în acest sens amintim:
23.03.2012 ; Adunarea generala
28.01.2012; Birou federal
14.04.2012; Birou federal
03.05.2012; Birou federal
14.05.2012; Birou federal
14.07.2012; Birou federal
04.08.2012; Birou federal
01.12.2012; Birou federal
permanent Colegiul director
permanent Comisiile centrale
Prin intermediul tehnicienilor federatiei s-au realiza actiuni de selectie si pregătire in orase precum Alba Iulia, Timisoara, Sibiu, Bacau, Oradea, Piatra Neamt, Turda, Cluj Napoca, Zlatna, Teius, Moinesti, Ramnicu Valcea dar si in multe localitati rurale (ex Stemt, Mihalt, Petresti,Rosia Montana, Sard, Galda de Jos etc) , actiuni care au avut drept rezultat imediat multiplicarea numarului de structuri sportive si de sportivi participanti in calendarul intern. Pe baza acestor actiuni, in viitorul apropiat, un alt rezultat pozitiv il va reprezenta multiplicarea numarului de cluburi afiliate si sportivi legitimati. Pentru formarea si perfectionarea tehnicienilor in ramura de sport powerlifting, am organizat doua cursuri, in lunile mai si noiemrie 2012.
Administratiile publice centrale si locale precum și importanți agenți economici au înțeles, prin participarea activă alaturi de noi la organizarea competitilor pe care le-am nominalizat deja, ca sprijinirea acestui sport vine sa confirme o asteptare reala a comunitatii. Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret, Primaria Alba Iulia, Consiliul Judetean Alba, Primaria Timisoara, Primaria Bacău, Primaria Stremt si multe alte institutii publice precum si agenti economici din care amintim Kronospan, Micromatic, Redis, Weider Romania, au participat alaturi de noi la crearea unui fenomen de care orice privitor neutru ține cont. Colaborarea cu aceste instituții și agenți economici s-a oficilalizat în 2012 prin semnarea de parteneriate ce au ca obiectiv promovarea acestei mișcări aflate într-o continuă creștere.
De asemenea, promovarea acestui tip de activitate a fost realizata de majoritatea publicatiilor locale, publicatii sportive de nivel national precum si de posturile de radio si televiziune cele mai cunoscute, fiind evidentiat sprijinul Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret, cu fiecare ocazie.
Rezultatele concrete ale anului 2012 pot fi exprimate cel mai bine prin rezultatele internationale obtinute, multiplicarea numarului de cluburi si sportivi legitimati participanti in campionatul intern dar si prin numarul foarte mare de spectatori , lucru mai putin obisnuit pentru ramurile de sport individuale.
Rezultatele Campionatului European de Powerlifting Seniori 2013
În perioada 08-12 mai 2013 România a participat la Campionatele Europene de Powerlifting Seniori, ce au avut loc în Pilsen, Cehia, cu sprijinul Consiliului Județean Alba și Ministerului Tineretului și Sportului.
Lotul Național s-a întors de la aceste Campionate Europene de Seniori cu obiectivul realizat: o clasare în primele 6 locuri (loc 5 obținut la cat 83kg cu 220 kg ridicate la proba de împins culcat de către Panazan Ovidiu, la egalitate cu locul 4).
Rezultate Campionatul European de Powerlifting Juniori 2013
Campionatul European de Powerlifting pentru juniori a avut loc în Republica Cehă în perioada 08-12 aprilie 2013, aducând 2 medalii pentru sportivii români; două medalii de bronz au fost obținute la proba de împins din culcat ("Bench Press") la categorie de 66 kg și 74 kg de Bogdan Onolov, respectiv, Andrei Irimie. Acestea sunt rezultate foarte bune având în vedere condițiile de echipa națională, demonstrând că powelrifting-ul aduce rezultate și ridică numele României la nivel Internațional.
Rezultatele echipei Naționale:
Sub-Juniors:
– Avram Laurentiu – Cat. 74 kg – Locul 5 cu un Total de 570 kg.
– Cazacu Alexandru – Cat. 93 kg. – Locul 4 cu un Total de 510 kg.
Juniors:
– Onolov Bogdan – Cat. 66 kg. – Locul 4 cu un Total de 597 kg și Medalie de Bronz la Împins din Culcat cu o greutate ridicată de 157,5 kg.
– Irimie Andrei Nicolae – Cat. 74 kg. – Locul 10 cu un Total de 627,5 kg și Medalie de Bronz la Împins din Culcat cu o greutate ridicată și Noul Record Național de 185 kg.
2.4. CONCLUZII LA CAPITOLUL 2
Ramura de sport powerlifting are rădăcini din vremea apariției primelor echipamente tip halteră, acum 3000 de ani; este o variantă a sportului de haltere la care există trei probe: genuflexiuni, îndreptări cu bara (haltera) și împins din culcat (dorsal) de pe bancă. Încă din anii '50, s-au organizat în Anglia și S.U.A., competiții, așa-zis “oficiale”, însă începutul în powerlifting datează din anul 1952; în 1964 a avut loc un Campionat neoficial de Powerlifting în York, Pennsylvania.
Federația Internațională de Powerlifting (I.P.F.) a fost fondată în data de 11 noiembrie 1972 (în prezent sunt 120 de țări afiliate), iar primul Campionat Mondial oficial a avut loc în luna noiembrie a anului următor, 1973; întâia ediție a Campionatului European de Powerlifting a avut loc în luna aprilie 1978, deși Federația Europeană de Powerlifting (cu peste 30 de țări afiliate) s-a constituit în 14 mai 1977. Anul 1989 a fost cel în care pentru prima dată Campionatul Mondial de Powerlifting a fost "combinat", competiția organizându-se atât la masculin, cât și la feminin; campionatul a avut loc în Sydney, Nova Scotia, (Canada).
În anul 2001, conducerea I.P.F. a introdus o singură probă de ridicare în cadrul campionatelor – proba de “împins din culcat” (“bench-press”).Since then this event has been well attended over the years with a World Masters Bench Press Championships starting in 2001.A World Bench Press Championships for Junior lifters has been scheduled for 2009.
Powerliftingul se practică în prezent de cel puțin 116 națiuni membre ale Federației Internaționale de Powerlifting (I.P.F.).
Structura Federației Internaționale de Powerlifting (I.P.F.), se prezintă astfel: Adunarea Generală, Comitetul Executiv, Comisiile, Statele Federații, Arbitrii.
Ramura de sport powerlifting a fost recunoscută oficial în România în anul 2006, iar eforturile comitetului de inițiativă s-au concretizat în data de 01.06.2009 când s-a eliberat de către Ministerul Tineretului și Sportului, Certificatul de Identitate Sportivă al Federației Române de Powerlifitng; Federația Română de Powerlifting (F.R.P.) este membru cu drepturi depline în Federația Internațională de Powerlifting (I.P.F.) și Federația Europeană de Powerlifting (E.P.F.).
În anul 2009 a luat ființă Federația Română de Powerlifting (F.R.P.); afiliate acestei federații sunt 31 de cluburi sportive, iar numărul lor este în continuă cereștere. Federația Română de Powerlifting are următoarea structură: Președinte, Vicepreședinte, Secretar General, Membrii; Colegiul director al F.R.P. se compune din următoarele funcții: Președinte, Vicepresedinte, Secretar General, Comisiile Federației Române de Powerlifting (Comisia de disciplină, Comisia tehnică, Comisia centrală a arbitrilor, Comisia pentru mass-media, Comisia juridică, Comisia medicală și antidoping, Comisia de relații internaționale, Comisia pentru securitate și siguranță, Comisia de apel).
Rezultatele concrete ale anilor 2012 și 2013, pot fi exprimate cel mai bine prin rezultatele internaționale obținute, multiplicarea numarului de cluburi și sportivi legitimați participanți în campionatul intern, dar și prin numărul foarte mare de spectatori, lucru mai puțin obișnuit pentru ramurile de sport individuale.
CAPITOLUL 3.
POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ – MIJLOACELE SPECIFICE ȘI EFICACITATEA APLICĂRII LOR ÎN ANTRENAMENTUL SPORTIV
3.1. Metodologia cercetării
Cercetarea științifică este o activitate sau un ansamblu de activități coordonate sistematic în scopul rezolvării problemelor [63].
Cercetarea propriu-zisă a avut loc în cadrul lotului de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia, unde s-au implementat unele aspecte referitoare pregătirii sportivilor de performanță în powerlifting; ca o extindere a cercetării luăm în calcul și cele 30 de unități școlare din România în localitățile în care există deja cluburi sportive de profil, instituții în care au fost aplicate o baterie de chestionare.
Metodele utilizate în realizarea obiectivelor de cercetare aprofundate, sunt următoarele:
studiul bibliografiei de specialitate
observația
metoda anchetei pe bază de chestionar
metoda analizei documentelor de planificare a pregătirii sportivilor de performanță
metoda analizei video
metoda testelor
metoda extrapolării
metoda experților
metoda experimentală
metode statistico-matematice de prelucrare și interpretare a datelor.
1. Studiul bibliografiei de specialitate
Documentarea bibliografică a presupus o permanentă căutare a surselor de informație, precum și selectarea acestora, astfel că organizarea metodică de investigare a fenomenului supus cercetării să fie complexă, mobilă și adaptată aspectelor cercetate [113].
Studiul bibliografic a stat la baza fundamentării teoretice a lucrării, precum și a întregului demers al cercetării și a constat în studierea unor materiale cu caracter general, a unor lucrări de strictă specialitate în domeniul sporturilor de foță, manuale, teze de doctorat, publicații, comunicări și referate prezentate la unele sesiuni științifice.
În special, au fost analizate conceptele teoretice privind structura și conținutul antrenamentului sportiv, periodizarea antrenamentului sportiv, mijloacele specifice aplicate în antrenamentul sportiv, mijloacele specifice aplicate în vederea obținerii unei forme sportive optime a sportivilor de mare performanță în „sporturile de forță“ în general și în ramura de sport powerlifting, în mod deosebit.
Pregătirea sportivilor de mare performanță prevede o periodizare a antrenamentului sportiv în dependență de numărul de competiții și a obiectivelor urmărite în perioada unor macrocicluri în cadrul unui ciclu anual de pregătire.
Totodată a fost important să se urmărească opiniile specialiștilor din domeniul sportului de performanță, în care circumstanțe sunt aplicate mijloacele specifice privind obținerea unei forme sportive optime în cadrul acelor macrocicluri de antrenament menționate anterior.
Metoda tratează problematica cercetării de pregătire a sportivilor de înaltă performanță.
2. Observația
Metoda observației permite raportarea datelor obținute de la un anumit subiect la sistemul de informații de care dispune cercetătorul, iar informațiile despre fiecare caz determină îmbogățirea sistemelor de cunoștințe generale.
În cadrul demersului științific, metoda observației a constat în prezența nemijlocită a cercetătorului la desfășurarea activității didactice, atât din exteriorul procesului de instruire, prin asistența la lecții, înregistrări, cât și prin participarea direct la asigurarea desfășurării acestui proces; în etapizarea observațiilor au fost respectate indicațiile unor autori [30, 63, 66].
În procesul observației s-au luat în considerare aspectele legate de perfecționarea elementelor tehnice de bază, prin aplicarea unor metode obiective, prin aplicarea video, s-au efectuat corectări din punct de vedere tehnic la toate probele din ramura de sport powerlifting, accent punându-se însă pe proba de împins din culcat și pe cea de genuflexiuni, mai ales în mezociclurile precomeptiționale ale antrenamentului, care ulterior poate creea un suport eficient în perioada competițională în vederea atingerii vârfului formei sportive [25].
În acest sens, s-a urmărit modalitatea de planificarea a întregului proces de antrenament, în special aplicarea unor mijloace specifice la diferite etape de pregătire sportivă și în același timp verificarea implementării mijloacelor selectate pentru fiecare sportiv în parte.
Tot prin metoda observației am evidențiat procesele de refacere și recuperare a sportivilor înainte, în timpul efortului și după efort.
3. Metoda anchetei
Metoda anchetei utilizează chestionare, interviuri, convorbiri. Prin aceste metode se urmărește să se cunoască opiniile, motivele, interesele, opțiunile diferitelor categorii de subiecți, despre activitățile motrice.
În realizarea și aplicarea anchetei sub formă de chestionar au fost respectate recomandările specialiștilor preocupați sub acest aspect [32, 33, 63, 66, 67, 72, 119, 123, 130, 131].
Ancheta reprezintă metoda de cercetare cu ajutorul căreia pot fi obținute informații utile cu privire la fenomenul sau procesul investigat [30, 25]. În vederea stabilirii opiniilor specialiștilor din domeniul antrenamentului sportiv, în special în zona „sporturilor de forță“, am aplicat un sodaj sociologic prin ancheta de tip chestionar și interviuri, adresate antrenorilor și instructorilor din powerlifting, în care au fost incluse un șir de întrebări referitoare la problematica periodizării antrenamentului sportiv și aplicarea unor mijloace specifice și nespecifice. De asemenea, chestionarele au fost aplicate și în cele 30 de unități școlare din România – în localitățile în care există deja cluburi sportive de profil – la profesorii de educație fizică, precum și celor din conducerea acestor instituții.
Studiul s-a desfășurat în perioada septembrie-octombrie 2012. Acesta include un grup de antrenori cu experiență și vârsta cuprinsă între 30-60 de ani, aparținând următoarelor cluburi sportive: C.S. Bronx Powerlifting Bacău, C.S. Kudokai Full-Contact Sibiu, C.S. Magii Râmnicu-Vâlcea, C.S. Cluj Crusaders Cluj-Napoca, C.S. Flex Iași, C.S. Albatros Năvodari, C.S. Olimpia Pro Gym Brașov, C.S. Argus Mag Timișoara, C.S. Delta Class Tulcea, C.S. V.Î.R.F., Alba-Iulia, C.S. Atletic Club ”Mica Romă” Blaj, C.S. Zamolxis Alba-Iulia.
În chestionarul aplicat specialiștilor din domeniul sportului de performanță s-au inclus 10 întrebări cu 43 de variante de răspuns; întrebările chestionarului (51 la număr), pentru profesorii de educație fizică, au fost structurate pe trei capitole distincte: 7 itemi pentru profesori, 38 itemi pentru elevi și 6 itemi pentru baza materială.
În acest sens s-a dorit să se scoată în evidență ponderea mijloacelor specifice în atingerea formei sportive, aplicarea factorilor antrenamentului, stabilirea indicilor morfo-funcționali a sportivilor etc., precum și faptul că, promovarea ramurii de sport powerlifting în România, pune în evidență contribuția fiecărui aspect important al procesului didactic specific: cadrele didactice, elevii (potențiali sportivi practicanți ai powerliftingului) și baza materială.
De asemenea, s-au luat în considerație fazele de execuție tehnică respectiv, acelea dintre acestea care au ponderea mai mare în obținerea de rezultate mai bune. Tot în această perioadă s-au aplicat interviuri la diferite competiții, cantonamente, întruniri cu unii specialiști din diferite țări (CE, CN) în cadrul cărora s-au selectat părerile și opiniilor acestora față de problematica cercetării de față.
4. Metoda analizei documentelor de planificare a pregătirii sportivilor de performanță
Ca urmare, a unei analize aprofundate a literaturii de specialitate, aspect extrem de important, se subliniază importanța problemă a planificării antrenamentului sportiv. În aceeași ordine de idei, am demarat cu demersul de a supune unei analize minuțioase în ceea ce privește desfășurătorul planurilor de pregătire sportivă a lotului de powerlifting al C.S. “Zamolxis” Alba Iulia. Prin urmare, a fost important să stabilim modul de planificare pe un ciclu de pregătire între două J.M., pe un ciclu anual de pregătire și unele macrocicluri de antrenament în cadrul unui an de pregătire.
În special, a fost evidențiată aplicarea mijloacelor specifice în diferite etape ale pregătirii sportivilor, conceptul planului de pregătire în strânsă legătură cu obținerea celui mai înalt vârf de formă sportivă și menținerea acestui vârf pe o perioadă mai îndelungată a pregătirii. În demersul privind analiza planurilor de pregătire sportivă s-au luat în considerare volumul și intesitatea efortului fizic, precum și ponderea mijloacelor specifice de tehnică și de forță.
5. Metoda analizei video
Pentru obținerea unor informații obiective privind metodica de antrenament a sportivilor de performanță s-a utilizat metoda video, în diferite etape de pregătire și competiții.
Cu ajutorul acestei metode s-a reușit evidențierea fazelor mișcării celor trei probe (Genuflexiuni, Împins din culcat, Îndreptări) prin fragmentarea secvențială a imaginilor video (Anexa 2 și 3).
Necesitatea aplicării acestei metode ne-a condus la scoaterea în evidență a îndeplinirii elementelor și din punct de vedere tehnic în procesul antrenamentului sportiv și în perioada competițiilor sportive la toate cele trei probe din powerlifting.
Este evident faptul că la cel puțin una dintre probele tehnice de concurs, (genuflexiuni, împins din culcat, îndreptări), în condițiile participării în competiții, sunt influențate de unele situații neprevăzute de stres competițional, ceea ce determină negativ realizarea de performanță.
Astfel, metodă „video“ poate contribui la îmbunătățirea și corectarea unor elemente tehnice greșit învățate aplicate în condiții de concurs [25].
6. Metoda testelor
În cadrul cercetării au fost folosite mai multe teste aplicate lotului de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia, desfășurate în cadrul Policlinicii Sportive, în colaborare cu medicii specialiști în medicină sportivă urmărind indicii somatici, fiziologici și funcționali. Acestea au constat dintr-o testare inițială și una finală a subiecților participanți în studiu.
6.1.Teste antropometrice: Talia, Bustul, Anvergura, Perimentrul toracic (repaus, inspirație, expirație, elasticitate), Greutatea, Greutatea optimă, Masa activă optimă, TA optim, Diametru biacromial, Diametru bitrohanterian, Forța flexori palmari (stânga, dreapta), Forța scapulară, Forța lombară, Forța segmentară, Mobilitate [36, 37, 38, 88, 89].
6.2. Explorări funcționale:
– Frecvența cardiacă (FC) apreciază numărul de contracții miocardice în unitate de timp (puls/minut).
– Tensiunea arterială (TA) reprezintă valoarea presiunii pe care o exercită sângele asupra pereților arteriali în clinostatism și ortostatism, proba Flack [9, 36, 76, 92,116, 125].
PROBA FLACK, urmărește modificările hemodinamice ce se produc sub influența hiperpresiunii toracice (fenomen Valsalva indus), creeată prin expirația forțată într-un tub de mercur (tensiometru Riva-Roci adaptat), cu diametrul de , până la nivelul de Hg și menținerea acestui nivel cât mai mult posibil.
Pentru efectuarea probei se amplasează subiectul în poziție șezând, iar în timp ce facem o scurtă anamneză se măsoară FC din 5s în 5s (valoare de referință); după 1-2 respirații ample subiectul suflă în tub ridicând coloana de mercur a tensiometrului până la și încercând să o mențină cât mai mult timp. Pe timpul apneei se măsoară FC din 5 în 5s.
Interpretare.
– sub 35s = nesatisfăcătoare
– între 35 – 40s = satisfăcătoare
– între 40 – 50s = bună
– peste 50s = foarte bună
6.3.Testarea capacității funcționale – s-au folosit următoarele teste pentru a evalua capacitatea funcțională: testul Sargent, proba Harward, proba Ruffier.
TESTUL SARGENT evaluează puterea maximă anaerobă exprimată în kgm/s prin măsurarea detentei în cm aplicând formula:
Interpretare:
Slab – 106;
Satisfăcător – 106-139;
Mediu – 140 – 175;
Bine – 176 – 210;
F. bine (excelent) – 210
PROBA HARWARD urmărește revenirea FC în urma efectuării unui efort submaximal, constând din urcarea și coborârea unei scărițe de 50,8cm (20 inci) înălțime pentru băieți și pentru fete, timp de 5 min., în ritm de 30 urcări/min (ritm la metronom 120, adică 30 urcări în timp de 4 timpi de urcare și coborâre).
La terminarea efortului se măsoară FC între:
60s – 90s = P1
120 – 150s = P2
180 – 210s = P3
Se aplică formula:
iar rezultatele obținute se interpretează, astfel:
valori peste 89 = condiție fizică excelentă
valori între 80 – 89 = condiție fizică bună
valori între 65 – 79 = condiție fizică medie
valori între 55 – 64 = condiție fizică satisfăcătoare
valori sub 55 = condiție fizică nesatisfăcătoare, slabă.
Folosind un efort submaximal, proba își găsește utilitatea în aprecierea evoluției pregătirii de tip aerob (completează VO2 max, este mai ușor de realizat și nu reclamă o dotare pretențioasă).
PROBA RUFFIER se bazează pe reacția frecvenței cardiace la un efort standard (genuflexiuni), iar din aplicarea unei formule (3 pulsuri) rezultă un indice cu expresie matematică, ușor de urmărit în dinamică.
Tehnică: subiectului – din poziția șezând – i se măsoară frecvența cardiacă pe timp de 15 secunde, până ce valorile se stabilizează. Se execută apoi 30 de genuflexiuni în 45 de secunde, cât mai corect posibil, după care subiectul se așează în poziția inițială. Se numără frecvența cardiacă pe o perioadă de 15 secunde, între secundele 0-15 post efort (puls de efort) și între secundele 45-60 ale primului minut post efort (puls de revenire). Toate cele 3 valori de puls (P1, P2, P3) prin înmulțire cu 4 dau valori pe minut.
Se aplică formula: ;
interpretarea probei se face astfel:
– valori < 0 = foarte bine
– valori între 0 – 5 = bine
– valori între 5 – 10 = mediu
– valori între 10 – 15 = satisfăcător
– valori > 15 = nesatisfăcător, (ceea ce cu siguranță reclamă investigații suplimentare cardio-vasculare).
În cadrul cercetării nu s-a apelat la pregătirea fizică generală, deoarece lucrând cu sportivi de mare performanță, pregătirea fizică specifică s-a axat pe aplicarea mijloacelor specifice, exerciții, testări, structuri ale antrenamentului care trebuie să le îndeplinească sportivii.
6.4. Probe motrice specifice, metodica de pregătire este caracteristică (specifică), iar principalele grupe de mijloace care vor fi folosite pentru atingerea obiectivelor fiecărei etape de pregătire sunt cunoscute după cum urmează:
a) pentru forță: genuflexiuni, împins din poziție ortostatică (ÎO), îndreptări și aplecări.
b) pentru tehnică: probele de genuflexiuni (P.GN), împins din culcat (P.BP) și îndreptări (P.Î) cu haltera.
c) auxiliare: împins din plan înclinat (Î.PL.ÎNC.), genuflexiuni la presă (GN. PRS), exerciții pentru consolidare a centurilor musculare și mobilitatea articulară și elasticitatea musculară.
6.5. Teste de evaluare a performanței sportive individuale, obținute la sfârșitul anului 2010, din ciclul de pregătire dintre cele două J.M. (2009–2013/2013-2017) și sfârșitul anului 2013 de către sportivii lotului de powerlifting al C.S. “Zamolxis” Alba Iulia, parametrii individuali și extrapolarea între cicluri.
7. Metoda extrapolării
În procesul cercetărilor științifice s-a aplicat metoda extrapolării rezultatelor sportive obținute pe perioada anilor 2009-2013. Metoda respectivă ne-a permis să facem o analiză comparativă a rezultatelor obținute în competițiile sportive demonstrate în perioada menționată mai sus; în acest sens, s-a putut observa dinamica obținerii acestor rezultate, verificarea și menținerea unui vârf de formă sportivă constantă și perfecționată și în același timp s-a putut efectua o analiză a conținutului planificării antrenamentului sportiv, stabilind părțile pozitive sau negative a acestui conținut, privind aplicarea mijoacelor specifice pe perioada pregătirii sportivilor din punct de vedere somatic și psihosocial.
Aplicarea metodei extrapolării ne-a permis să evidențiem obținerea viitoarelor performanțe planificate și dorite din punct de vedere prognosticat.
8. Metoda experților
Metoda experților a fost aplicată în evaluarea tehnicii de execuție ai pricipalilor parametri ai mișcării a sportivului în condiții de antrenament și competiții, aprecierea fiind realizată de antrenori specializați (Frățilă Ioan – antrenor emerit; Pănăzan Ovidiu – antrenor categoria I; Cazacu Sorin – antrenor categoria I).
Pentru evaluarea tehnicii s-a aplicat vizualizarea execuției prin intermediul înregistrărilor video. Analiza tehnicii s-a efectuat de către cei trei experți care aveau o experiență de minimum 5 ani în domeniul ramurii de sport powerlifting. Pentru a obține o informație cât mai obiectivă s-au stabilit cinci indicatori de apreciere a execuției tehnice, selectați pe baza probelor clasice (la genuflexiuni, la împins din culcat și la îndreptări). Modalitatea de aprecierea a constat în stabilirea unei scale de evaluare, unde fiecare indicator are o valoare maximă de 5 puncte și minimă de 1, (Anexele 11; 12; 13; 14).
Astfel, au fost stabiliți următorii indicatori de apreciere (5) a celor trei probe tehnice:
GENUFLEXIUNI, cele mai importante faze ale probei sunt:
a) Ridicarea barei/halterei de pe suport
b) Startul propriu-zis, la semnalul vizual al arbitrilor
c) Execuția propriu-zisă
d) Menținerea barei/halterei
e) Repunerea barei/halterei pe suport
BP (BENCHPRESS), (Împins din culcat), cele mai importante faze ale probei sunt:
a) Poziționarea sportivului pe banca de împins din culcat, în poziția regulamentară de start; sportivul va lua poziția de culcat dorsal pe banca de împins din culcat, va așeza pe podium simetric tălpile membrelor inferioare depărtate la o distanță egală sau mai mare decât lățimea umerilor cu vârfurile orientate ușor în afară.
b) Aducerea barei/halterei de pe suport în poziție regulamentară de start
c) Startul propriu-zis la semnalul arbitrului
d) Efectuarea mișcării de împingere a barei/halterei și menținerea barei/halterei
e) Repunerea barei/halterei pe suport
ÎNDREPTĂRI, cele mai importante faze ale probei sunt:
a) Priza regulamentară pe bară
b) Startul propriu-zis
c) Execuția propriu-zisă.
d) Menținerea barei/halterei
e) Repunerea barei/halterei pe podium
9. Metoda experimentală
Experimentul este un demers logic și sistematic al cercetării științifice constatative și interpretative. Pe baza experienței anterioare a cercetătorului și a unor cunoștințe dobândite prin documentare, experimentul a constat în punerea în practică a unui proiect instrucțional științific, urmat de observarea calificată a consecințelor și efectelor produse (măsurare, evaluare, interpretare rațională, argumentare prin metode statistice).
Experimentul efectuat este de tip constatativ și de bază, propunându-și creșterea eficienței procesului instructiv-educativ în antrenamentele desfășurate cu sportivii de performanță. Astfel, în procesul cercetărilor științifice efectuate am aplicat metoda experimentului în care s-au urmărit următoarele etape:
Prima etapă constatativă a evidențiat nivelul de pregătire somatică, morfo-funcțională, motrică specifică și tehnică a sportivilor incluși în cercetare, precum și efectele psihosociale ale practicării ramurii de sport powerlifting; tot în această etapă s-a efectuat o analiză detaliată a planurilor de pregătire, a rezultatelor obținute în competiții și a potențialului inițial existent al sportivilor care practică powerliftingul.
Etapa a II- a experimentală a prevăzut includerea mijloacelor specifice în diferite etape ale pregătirii, cât și în etapa precompetițională a sportivilor de performanță. Tot aici este de menționat influența mijloacelor specifice asupra dinamicii vârfului de formă sportivă în cadrul unui ciclu anual de pregătire. În cadrul experimentului au fost incluși sportivii cei mai valoroși ai lotului de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia, în număr de 9 sportivi la etapa constativă și 9 în etapa ulterioară experimentală. Perioada experimentală a durat două cicluri anuale de pregătire [care a cuprins sfârșitul ciclului de pregătire pentru J.M. (2008) și începutul ciclului de pregătire pentru J.M. 2009 – 2013].
Etapa a III-a a fost direcționată spre interpetarea și analiza rezultatelor științifice obținute și prezentarea unor recomandrări practico-metodice privind îmbunătățirea conținutului și structurii antrenamentului sportiv al sportivilor de performanță și de mare performanță.
10. Metode statistico-matematice de prelucrare și interpretare a datelor
Pentru analiza datelor obținute în urma măsurătorilor și testărilor au fost folosiți următorii indicatori statistico-matematici de prelucrare și interpretare a datelor cifrice a constat în studiul cantitativ al fenomenelor. Cantitatea datelor recoltate cu ajutorul probelor și testelor aplicate a oferit date asupra efectelor calitative ale fenomenelor. Formulele de calcul uzitate și maniera de analiză a indicatorilor obținuți au fost luate din literatura de specialitate [3, 42, 54, 57, 132].
Indicatorii statistico-matematici din această teză, care au contribuit la analiza și interpretarea obiectivă a datelor înregistrate pe parcursul derulării experimentului sunt:
– media aritmetică – este o cantitate fictivă care aproximează un "centru" spre care, și-n jurul căruia gravitează datele provenite dintr-o măsurare reală. Aproximația este cu atât mai bună cu cât extremele sunt mai apropiate între ele. Ea rezultă din adunarea fiecărei valori a variabilei (x) raportată la numărul de subiecți (n) după formula:
unde :
= media aritmetică xi = valorile individuale;
Σ = operatorul adunării (suma) n = număr de cazuri.
– abaterea standard (σ) – este un număr fictiv care aproximează măsura în care rezultatele (unui șir de măsurători reale) se împrăștie în jurul valorii centrale, după formula:
n = număr de cazuri
– coeficientul de variabilitate (v) este aproximarea procentuală a câtului dintre abaterea standard și media aritmetică:
0 – 10% – omogenitate ridicată
10 – 20% – omogenitate medie
Peste 20% – omogenitate slabă, lipsă de omogenintate.
eroarea mediei (m) se calculeazã dupã formula:
m1 =
unde:
σ = abaterea standard
n = număr de cazuri.
– Semnificația diferenței dintre medii permite stabilirea cu exactitate a faptului că diferențele între mediile aritmetice obținute sunt sau nu întâmplătoare.
– Semnificația diferenței dintre rezultatele obținute în interiorul grupei experimentale pe baza rezultatelor obținute la testările inițiale și finale s-a calculate după formula:
t=
pentru f (număr de cazuri) = n – 1,
unde:
X1 = media aritmetică la testarea inițială
X2 = media aritmetică la testarea finală
m12 = eroarea mediei la testarea inițială
m22 = eroarea mediei la testarea finală
r = coeficientul de corelație
– Coeficientul de corelație evidențiază raportul de interdependență (intensitatea legăturii) dintre două fenomene, parametrice și neparametrice.
Coeficientul de corelație (Pearson) pentru fenomene parametrice:
r=
unde: xi, yi = valorile celor două variabile
x, y = mediile celor două variabile
σx, σy = deviațiile standard ale celor două distribuții
n = numărul de cazuri
3.2. Organizarea și desfășurarea cercetării
Cercetarea de față s-a realizat în trei etape, după cum urmează:
Etapa I – (noiembrie 2009 – martie 2010) în care s-a studiat literatura de specialitate, în număr de peste 226 lucrări, legate de tema cercetării.
Etapa a II-a a cercetării a cuprins organizarea experimentului, privind testarea inițială a sportivilor, componenți ai lotului de powerlifting ai C.S. "Zamolxis" Alba Iulia, perioada, durata și locurile de pregătire și/sau de desfășurare a competiției (tabelul 3.1).
Tabelul 3.1. Structura metodică a planului de pregătire a lotului de powerlifting al C.S. “Zamolxis” Alba Iulia pe anul 2010
Experimentul a fost efectuat pe un număr de 9 sportivi, cu vârste cuprinse între 18 – 39 de ani, componenți ai lotului de powerlifting al C.S. “Zamolxis” Alba Iulia (tabelul 2.3).
Tot în această etapă s-au împărțit antrenorilor/instructorilor sportivi/profesorilor anchetele de tip chestionar unde au răspuns solicitării noastre un număr de 20 de antrenori/instructori sportivi/profesori de la diferite cluburi de profil din țară.
Etapa nr. 3-a, 2011 a primului an din ciclul de pregătire 2011 – 2014 a fost constituită din testarea finală a sportivilor lotului de powerlifting al C.S. “Zamolxis” Alba Iulia, durata, locurile de pregătire și destinația competițiilor.(tabelul 3.2).
Tabelul 3.2. Structura metodică a planului de pregatire a lotului de powerlifting a C.S. “Zamolxis” Alba Iulia, pe anul 2011
Tabelul 3.3. Subiecții grupei experimentale
3.3. Mijloacele specifice de pregătire din cadrul unui ciclu anual de antrenament în powerliftingul de performanță și opiniile specialiștilor privind aplicarea acestora
Unul din obiectivele prezentei cercetări se referă la studierea opiniilor specialiștilor din domeniul sporturilor de forță din România pentru obținerea unor informații ce reflectă structura și conținutul procesului de pregǎtire al sportivilor de performanță și mare performanță în ramura de sport powerlifting, cu vârste cuprinse între 18-39 ani.[139].
Pentru aceasta am alcătuit un chestionar format din 10 întrebări referitoare la anumite aspecte ale mijloacelor specifice de pregătire ale sportivilor de performanță, întrebări care încearcă să încadreze obiectivele prezentului studiu în problematica anchetată (Anexa 1).
Chestionarele au fost distribuite unui număr de 20 de antrenori/profesori din cluburilr sportive de profil din țară, care au avut posibilitatea de a selecta unul sau mai multe răspunsuri din chestionarul primit.
Răspunsurile întrebărilor din cadrul chestionarului au fost analizate cantitativ și procentual, apoi reprezentate grafic în funcție de ponderea acestora. Fiecare răspuns din chestionar a fost transformat și raportat la % din întrebare (Tabelul 3.4).
Tabelul nr.3.4. Opiniile specialiștilor privind perfecționarea sistemului de pregătire
a sportivilor de performanță (n = 20)
Notă: În funcție de tipul întrebării, s-a stabilit și ponderea răspunsurilor, în ordine numerică sau procentuală.
La prima întrebare: „În atingerea formei sportive este necesară includerea unor mijloace specifice sau e suficientă utilizarea mijloacelor tradiționale” se constată că toți antrenorii/profesorii chestionați au considerat important includerea mijloacelor specifice în vederea atingerii formei sportive.
Rǎspunsurile specialiștilor demonstreazǎ cǎ situația pregǎtirii sportivilor care practică powerliftingul de performanță în România este eficientǎ, dar se necesitǎ și o îmbunǎtǎțire a aplicării mijloacelor specifice în procesul de pregătire privind atingerea și menținerea formei sportive în cadrul unui ciclu anual de pregătire.
La întrebarea a doua (fig.3.1): „Ponderea mijloacelor specifice în atingerea formei sportive în diverse perioade sau etape de pregătire?” se constată că, în etapa de bază a perioadei pregătitoare pregătirea fizică are o pondere de 70%, iar pregătirea tehnică o pondere de 30%, ambele reprezentând 20,51% din 16 răspunsuri; în etapa precompetițională pregătirea fizică are o pondere de 70%, reprezentând 19,25% din 15 răspunsuri, iar pregătirea tehnică o pondere de 30%, reprezentând 17,95 din 14 răspunsuri, iar în perioada competițională pregătirea fizică are o pondere de 70%, reprezentând 11,53% din 9 răspunsuri, iar pregătirea tehnică o pondere de 30%, reprezentând 10,25% din 8 răspunsuri.
Figura 3.1. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea 2
La întrebarea a treia (fig.3.2): ”Care factori ai antrenamentului sportiv condiționează mai mult în atingerea formei sportive?”. Aici părerile antrenorilor/ profesorilor au fost împărțite astfel încât în concluzie se poate afirma că factorii antrenamentului care condiționează cel mai mult în atingerea formei sportive sunt: pe primul loc se clasează pregătirea biologică cu o pondere de 60% din răspunsuri, pe locul al doilea pregătirea fizică specifică cu 55% din răspunsuri și pe locul al treilea pregătirea tehnică cu 60%.
Figura 3.2. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea 3
La întrebarea a patra (fig.3.3): „Care dintre indicatorii somatici contribuie la creșterea performanței sportive”? Răspunsurile evidențiază că pentru creșterea performanței în ramura sportivă powerlifting cei mai importanți indicatori somatici considerați de către antrenori/profesori sunt: în ceea ce privește înălțimea avem o pondere de 23,08%, pentru greutatea 20,52%, mobilitatea șold și plantă 14,1%, mobilitatea umărului 11,54%, lungimea degetului mare de 8,07% și lungimea palmelor de 7,69%.
Figura 3.3. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea 4
La întrebarea a cincea (Fig.3.4): „Care din calitățile motrice contribuie la creșterea performanței?” antrenorii/profesori au răspuns în ordinea importanței evidențiind ponderea calităților motrice care contribuie la creșterea performanței și anume: pentru rezistența specifică și mobilitatea articulară se constată o contribuție de 23,08%, în ceea ce privește forța musculară contribuția este de 21,54%, viteza de execuție cu 18,46%, iar capacitatea coordinativă cu 13,84%.
Figura 3.4.Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea 5
Fazele execuției probelor tehnice din powerlifting, care influențează în obținerea unor performanțe mai bune în competiții la întrebarea a șasea (fig.3.5) – antrenorii supuși chestionarului au răspuns că startul și ridicarea din start are o importanță de 25,72%, iar execuția propriu-zisă și finalul probelor o pondere de 24,28%.
Figura 3.5. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea 6
Analizând ponderea factorilor antrenamentului, în cadrul pregătirii competiționale, la întrebarea a șaptea (fig.3.6) un număr de 2 antrenori chestionați au acordat pregătirii psihologice o pondere de 25%, 7 antrenori au acordat 30% și 11 antrenori au acordat 35%.
Figura 3.6. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea 7
Importanța planificării în cadrul pregătirii, la întrebarea a opta (fig.3.7) antrenorii/profesori chestionați au considerat că pentru atingerea formei sportive în funcție de importanța competiției, 9 antrenori au acordat o pondere de 50% în perioada pregătitoare etapa de bază, 8 antrenori au acordat 25% în etapa precompetițională, iar în perioada competițională 8 antrenori au acordat la fel ca în perioada precompetițională o pondere de 25%.
Figura 3.7. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea 8
Numărul mijloacelor specifice folosite pe antrenament în diferite etape de pregătire, la întrebarea a noua (fig.3.8), 14 antrenori (38,89%) au considerat că în perioada pregătitoare etapa de bază sunt necesare folosirea unui număr de 10 mijloace pe antrenament, 12 antrenori (33,33%) au considerat că în etapa precompetițională sunt necesare 8 mijloace pe antrenament, iar în perioada competițională 10 antrenori (27,78%) au considerat necesare pregătirii sportivilor 5 mijloace pe antrenament.
Figura 3.8. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea 9
Din analiza aplicării mijloacelor specifice în cadrul pregătirii, antrenorii chestionați la întrebarea a zecea (fig.3.9), au răspuns astfel: 8 antrenori (38,09%) au considerat că numărul de repetări în etapa de bază sunt necesare 2500 de repetări, 6 antrenori (28,58%) au considerat că 2000 de repetări sunt suficiente în etapa precomeptițională, iar în perioada competițională 7 antrenori (33,33%) au fost de părere că un număr de 1000 reptări sunt suficiente pentru pregătire.
Figura 3.9. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea 10
Rezultatele studiului scot în evidență aplicarea mijloacelor specifice de pregătire în cadrul unui ciclu anual de antrenament al sportivilor de performanță.
Întrebările și răspunsurile chestionarului prezintă aspecte metodice privind aplicarea mijloacelor specifice de pregătire în powerlifting de preformanță.
Analiza răspunsurilor date de către antrenori/profesori chestionați comparativ cu datele din literatura de specialitate evidențiază valori și răspunsuri semnificative din sondajul efectuat.
În concluzie, se confirmă că analiza opiniilor specialiștilor din chestionarele aplicate antrenorilor/profesorilor din ramura sportivă powerlifting și compararea rezultatelor cu datele din literatura de specialitate a „sporturilor de forță“ pot contribui la îmbunătățirea metodologiei pregătirii sportivilor de peformanță.
3.4. Powerliftingul de performanță la etapa actuală
3.4.1. Studierea documentelor de planificare aplicate în pregătirea sportivilor
Planificarea efortului fizic privind pregătirea sportivilor de peformanță este o parte componentă în sistemul de perfecționare a măestriei sportive a sportivilor. La etapa actuală a apărut o necesitate strigentă de a stabili o metodică științifică bine determinată de planificare a antrenamentului sportiv în ramura de sport powerlifting.
Motivul creerii unei astfel de metodologii este apariția și a unor teorii privind informațile de ordin calitativ și cantitativ ale structurii și conținutului antrenamentului în atletica grea. În prezent unii specialiști din domeniul teoriei și practicii din atletica grea nu se orientează suficient asupra aspectelor calitative a planificării procesului de pregătire sportivă.
În acest sens apar unele întrebări referitoare la cât de important și necesar este elaborarea detaliată a planurilor de atrenament pe perioada unui ciclu anual de pregătire. Se constată că un astfel de plan în pregătire este obligatoriu. [217, p.101-111].
Planul anual de pregătire, constituie parte integrantă din planul de perspectivă, elaborat pe o perioadă de 4 ani, în funcție de cerințele pregătirii și prognozarea rezultatelor la viitoarele Jocuri Mondiale, Campionate Mondiale, Campionate Europene, Campionate Naționale.
După ce se efectuează prognozarea rezultatelor ce se vor obține la sfârșitul unui ciclu (perioade) de pregătire, se calculează principalii parametrii de efort care pot asigura realizarea performanțelor respective. Evidențierea acestor cerințe se efectuează la: media numărului de repetări într-un ciclu săptămânal (perioada pregătitoare), indicele de efort, media numărului de tone într-un ciclu săptămânal (perioada pregătitoare), împins din culcat (BP), îndreptări (Î), genuflexiuni spate (GN. SP), genuflexiuni piept (GN. PI), și aplecări (APL).
Planul anual de pregătire are ca scop stabilirea încărcăturii generale de efort a sportivilor în funcție de cele 4 competiții importante (J.M., C.M., C.E., C.N.).
În funcție de aceste date se stabilesc perioadele pregătitoare și cele competiționale cu volumul și intensitatea respectivă, în așa fel încât să se asigure intrarea în formă sportivă la competițiile stabilite [143].
Luând în considerare cele menționate mai sus, am supus unei analize minuțioase, metodica planificării antrenamentului sportiv aplicat lotului de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia, în perioada ciclului de pregătire pentru J.M. (2005-2009), respectiv pentru C.M., C.E. și C.N.; mai precis e vorba de anul 2008 și primul an din ciclul pregătire pentru J.M. 2009 – 2013. În studiu au fost analizate: planul de perspectivă 2005 – 2009, planificarea anuală, planificarea în macrociclu, mezociclu și microciclu (Tabelele 3.5; 3.6; 3.7; 3.8; Schema 3.1)
Astfel, analizând planurile de pregătire a sportivilor pe perioada unui ciclu pregătire pentru J.M., care cuprinde și include o gamă largă de activități: ponderea factorilor antrenamentului, metodele și mijloacele de pregătire, aspectele de refacere și recuperare a sportivilor și unele direcții importante ale pregătirii pentru participarea în diferite competiții de rang național, european și mondial .
În ceea ce privește analiza tabelului 3.5 al planului de perspectivă al lotului de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia 2005 -2009 având ca obiectiv finalizarea procesului de pregătire la C.N., respectiv la C.E., C.M. și Jocurile Mondiale – unde observăm numărul indicatorilor și grafica planului de pregătire diferite față de cele anterioare. Privind planificarea antrenamentului sportiv la componenții lotului de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia, au fost folosiți în pregătire 24 de indicatori (18 calitativi și 6 cantitativi) pe care structura antrenamentului acestei ramuri sportive îi cuprinde.
Parametrii efortului, volumul de muncă, numărul de repetări, tonajul, numărul de ore, intensitățile de lucru, au fost corespunzătoare fiecărui ciclu și perioade de pregătire. S-au urmărit îndeaproape fiecare perioadă și mai ales evoluțiile în calendarul competițional.
De subliniat deasemenea, că planul de perspectivă al sportivilor cuprinde și sinteza indicatorilor respectivi pe ansamblul celor 4 ani a intervalului 2009-2013, adică totalul repetărilor care doar în primii trei ani sunt egale numeric, iar în al patrulea an – cel competițional – numărul repetărilor este mai mic, ciclul curent debutând pe 7 ianuarie 2013 și se încheie pe 20 decembrie.
În ceea ce privește valorile anuale globale sunt distribuite pe cele 10 tipuri de exerciții și pe treptele de efort care oscilează între 80-100% și +10% kg din posibilitățile maxime de ridicare a sportivilor în ziua antrenamentului din fiecare lecție a microciclului de pregătire. Planul conține valori și procentaje care în general descresc pe măsură ce se epuizează intervalul și ne apropiem de J.M., C.M., C.E. respectiv C.N.
Notă: Important să observăm cum se pot evidenția mijloacele specifice care se aplică pe perioada acestui ciclu de pregătire.
Tabelul nr. 3.5. Plan de perspectivă
Repartizarea numărului de repetări pe exerciții și trepte de intensitate în ciclul de pregătire pentru J.M. 2009-2013
LEGENDĂ: Nr = Număr; Rep. = Repetări; TH = Tehnică; FOR = Forță; P.BP = Proba de împins din culcat-(Benchpress); EX SP = Exerciții spate; P. GE = Proba de genuflexiuni; GE.PI = Genuflexiuni Piept; GE.SP = Genuflexiuni Spate; P.Î. = Proba de îndreptări; Î.O. = Împins din poziție ortostatică; P.GE =
Un aspect important în pregătirea sportivilor de performanță este planificarea anuală sau planificarea pe un macrociclu anual. În acest sens pentru a stabili o planificarea de felul acesta este important de a scoate în evidență particularitățile individuale ale sportivului, aspectele de prognozare ale unor rezultate sportive de performanță, prognosticarea parametrilor de dezvoltare fizică specifică și psihofiziologice care contribuie direct la obținerea de performanțe foarte bune în competiții. În acest sens, am supus unei analize detaliate modalitatea de planificare anuală în pregătirea sportivilor de performanță și de mare performanță (Tabelul 3.6).
Analiza unui macrociclu de pregătire evidențiază un plan calendaristic competițional, activitatea sportivă pe unul sau mai multe macrocicluri, structurarea pregătirii pe etape și perioade, ponderea factorilor antrenamentului în fiecare etapă de pregătire, ponderea volumului și intensității antrenamentului sportiv, împărțirea structurii antrenamentului pe luni și microcicluri, metode și mijloace de pregătire, număr de zile și număr de antrenamente pe an etc.
Analizând volumul repetărilor în cadrul a două macrocicluri de pregătire a lotului de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia în pe parcursul anului 2012, s-a constat că numărul egal de repetări la ambele macrocicluri de pregătire evidențiază numărul de microcicluri în cadrul mezociclurilor de pregătire, zile de antrenament și numărul de repetări în fiecare microciclu; scăderea numărului de repetări și creșterea intensității efortului la nivel maximal de la un microciclu de pregătire la altul contribuie la atingerea vârfului formei sportive în perioada competițională din cadrul macrociclului nr.1, iar asigurarea unui număr optim de repetări în cadrul macrociclului nr. 2 de pregătire a contribuit la menținerea formei sportive necesare valorificării acestora în următorul concurs. []
Planul anual de pregătire al sportivilor din lotul de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia pe anul 2012 (tabelul 3.6) conține indicatori temporali esențiali (numărul ciclurilor săptămânale și al zilelor, lecțiilor și pe cel al orelor) urmate de cele ale indicatorilor de structură (numărul de exerciții cu cantitatea lor de repetare repartizată pe fiecare din cele 50 de cicluri săptămânale cuprinse în planificarea anuală). Mai mult planul sugerează și programarea exercițiilor de tehnică și forță, precum și distribuirea lor în fiecare ciclu săptămânal cu volumul lor de repetare. Totodată planul cuprinde graficul ipotetic al formei sportive, aspectele cantitative ale modelului, numărul ciclurilor săptămînale (50), numărul orelor de antrenament 977, numărul lecțiilor de antrenament (855), și numărul repetărilor globale de 6 x 600, de 7 x 500, de 18 x 450, de 7 x 400, de 3 x 350, de 6 x 300, și de 3 x 200, totalul repetărilor anuale fiind de 21450.
Tot în acest context ne-a interesat modalitatea de planificarea a antrenamentului sportiv în mezociclu, la testarea inițială a lotului de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia (Tabelul 3.7). În acest sens se poate prezenta un model tradițional care este aplicat în pregătirea sportivilor de performanță și de înaltă performanță. Conform modelului prezentat se poate observa că în el se prevăd obiective de pregătire, număr de microcicluri, număr de repetări, ponderea mijloacelor specifice de tehnică și forță.
Tabelul nr. 3.6. Plan anual de pregătire 2012
Legendă: % Forma sportivă; Nr. Repetări
LEGENDĂ: Nr = Număr; Rep. = Repetări; TH = Tehnică; FOR = Forță; P.BP = Proba de împins din culcat-(Benchpress); P.GN = Genuflexiuni; GE.PI = Genuflexiuni Piept; GE.SP = Genuflexiuni Spate; APLC.= aplecări; EX SP = Exerciții spate; P. GE = Proba de genuflexiuni; P.Î. = indreptări.
Fișele lunare (mezociclu), Tabelul 3.7, de antrenament reprezintă o componentă operațională a planului anual de antrenament, fiind expresia concentrată a fișelor săptămânale de antrenament pe o perioadă de timp limitată la 4 – 5 săptămâni. Această fișă lunară de antrenament reprezintă repartizarea săptămânală a volumului (numărul de repetări) lunar, cuprinzând mai multe rubrici, care succint se prezintă după cum urmează:
numărul microciclului – în această rubrică sunt trecute cifrele ce corespund numărului curent al ciclului
data – localizează precis în timp perioada în care se desfășoară ciclul săptămânal
numărul repetărilor – reprezintă volumul de lucru a căror intensitate este de 60 – 90%.
în coloana 5 din tabel sunt două valori: cea superioară, reprezentând procentajul din volumul general acordat probelor clasice, a cărui valoare cifrică este exprimată sub mărimea procentuală; același lucru îl cuprind în continuoare și celelalte rubrici
Intensitatea – cuprinde valorile procentuale și numărul repetărilor corespunzător repartizării pentru fiecare treaptă a intensității, atât pentru pentru exerciții clasice, cât și pentru cele ajutătoare.
În continuare a fost necesar să se facă o analiză a microciclurilor și o analiză a lecției de antrenament în funcție de etapa de pregătire și obiectivul urmărit, planificarea mijloacelor specifice în vederea obținerii vârfului de formă sportivă.
În rezultatul analizei planurilor de antrenament prevăzute în toate etapele de pregătire (Ciclul de pregătire dintre două J.M., ciclul anual, macrociclu, mezociclu, microciclu și lecție de antrenament) s-a putut evidenția o structurare și un conținut bine argumentat privind volumul și intensitatea formelor, metodelor și mijloacelor de antrenament.
Antrenorii specifică destul sau suficient de detaliat unele aspecte ale planificării, cum ar fi aspecte legate de tehnică, metodică, parametrii efortului, număr de macrocicluri-mezocicluri-microcicluri etc.
Totodată, țin să menționez, că în planuruile de pregătire sportivă nu este suficient prezentată metodologia aplicării mijloacelor specifice în vederea atingerii vârfului de formă sportivă sau menținerea acesteia în dependență de competițiile planificate în diferite etape de pregătire, stipulate în calendarul competițional.
Tabelul nr. 3.7. Plan de etapă perioada pregătitoare (mezociclu,ianuarie 2012)
LEGENDĂ: MC = Microciclu; COM = Competițional; = Repetări; Nr = Număr; EX = Exerciții; GEN.SP = Genuflexiuni Spate; = Genuflexiuni; GEN.PI = Genuflexiuni Piept; Î.O. = Împins din poziție ortostatică; =Aplecări; TH = Tehnică; P.BP = Proba de împins din culcat; (Benchpress); P.GN = Proba de genuflexiuni; P.Î. = Proba de îndreptări
Repartizarea efortului în ciclul săptămânal nr.4 din perioada pregătitoare (schema 3.1), a fost prevăzut cu 500 repetări care au fost împărțite în felul următor:
150 repetări pentru mijloacele de tehnică (30%)
350 repetări pentru mijloacele de forță (70%)
Mijloacele specifice pentru tehnică au fost împărțite în 81 repetări pentru P. BP (54%) și 69 de repetări pentru P. GN. (46%).
Mijloacele specifice acordate pentru musculatura forței au fost împărțite în 170 repetări pentru spate/brațe (45,8%) și 190 repetări pentru genuflexiuni (54,2%).
Din cele 170 repetări pentru dezvoltarea musculaturii spatelui au fost alocate pentru aplecări 92 repetări (54,1%), iar pentru Î.O 78 de repetări (45,9%) care au fost împărțite în mod diferențiat 50 repetări pentru P.BP (64,1%) și 28 repetări pentru P.GN (35,9%).
Genuflexiunile au fost împărțite în 71 repetări pentru genuflexiunile pe piept având o pondere de (37,3%) și 119 repetări pentru genuflexiunile pe spate și o pondere de (62,7%) .
În tabelul 3.8, sunt prezentate mijloacele specifice din ciclul săptămânal nr. 4 – perioada pregătitoare – și constă în modalitatea de prezentare a valorilor de bază ai indicatorilor programării pentru această etapă (ianuarie) a ciclului anual și are un caracter de pregătire generală de forță, în care efortul și intensitatea cresc progresiv, numărul repetărilor (volumul) având valori sporite, ponderea repetărilor situându-se în zona intensităților de 60 – 80%. Sunt cuprinse 14 lecții: luni 5, marți 2, miercuri 5, joi 3, vineri 4, sâmbătă 2. Numărul de repetări planificat (500) în perioada pregătitoare și repartizarea lor pe fiecare zi a ciclului săptămânal sunt exprimate în cifre și procente. Numărul de repetări este distribuit pe fiecare tip de mijloace specifice și treaptă de intensitate (între 60-80% din posibilitățile maxime ale sportivilor în momentele respective).
Acest ansamblu de valori ale volumelor parțiale (pe exerciții, pe factori și pe seriile lor de repetare) și totale (pe zi și pe întreg ciclul săptămânal) și a intensităților conferă documentului o valoare operativă de referință.
Schema nr.3.1. Repartizarea efortului în ciclul săptămânal nr 4
30% 100% 70%
100% 100%
45,8% 54,2%
54% 46%
45,9%
54,1% 100%
100%
% 64,1% 35,9% 37,3 % 62,7%
Tabelul nr. 3.8. Ciclul săptămânal Nr. 4
PERIOADA PREGĂTITOARE 2012
Nr. Repetări – 500, TEHNICĂ – 30%, FORȚĂ – 70%
Legendă : Î.CF. = Împins de la ceafă (cu priză largă); Î. PL. ÎNCL.= Împins din plan înclinat; P.GN = P. Genuflexiuni; TH = Tehnic; GN = Genuflexiuni; GN.SG. = Genuflexiuni segmentare; P.BP = Proba de împins din culcat; ÎO= Împins din poziție ortostatică; ABD = Abdomen; = Aplecări; P.Î = Proba de îndreptări
Plan de lecție de antrenament
Perioada pregătitoare, ianuarie 2012
Lecția nr. 1 din ciclul săptămânal nr. 4, perioada pregătitoare
Sportiv: Poenaru Cătălin, categoria 59kg.
Tema: Genuflexiuni spate – exerciții de forță
Partea introductivă (încălzirea)
Exerciții analitice de brațe 6, picioare 10, sărituri pe verticală 10, genuflexiuni fără bară 10.
Genuflexiuni cu bara (12’’ încercarea):
60 80 100
–– = 1’12”; Pauză 1’30”, –– = 1’00”,Pauză 1’30”, –– = 1’00 Pauză 1’30”.
5 x12 5 x12 5 x12
120 140
–– = 0’48”; Pauză 1’30”, –– = 0’48”; Pauză 1’30”.
4×12 4×12
2. Partea fundamentală:
2.1.- Exerciții genuflexiuni pe spate (12”încercarea) în 7 serii:
180
–– = 1’00” intensitate 60% din posibilitățile maximale (PM); Pauză 1’50”
5×12
190
–– = intensitate 70% din PM; Pauză 2’15”;
4 x12
200
–– = intensitate 80% din PM; Pauză 2’15”
3×12
180
–– = 1’00” intensitate 60% din PM; Pauză 2’15”
5×12
190
–– = intensitate 70% din PM; Pauză 2’15”
4×12
200
–– = intensitate 80% din PM; Pauză 2’15”
3×12
190
–– = intensitate 70% din PM; Pauză 5’00”
4×12
Partea introductivă (încălzirea):
volum, exerciții analitice de gimnastică (25 de repetări)- 2’40”;
exerciții de genuflexiuni pe spate (picioare)
60 80 100
–-; 4 repetări – 1’12”; –; 5 repetări – 1’00” ; – 5 repetări – 1’00”
5 5 4
120 140
–; 4 repetări – 0’48” ; –; 4 repetări – 0’48”
4 4
intensitate: 50 – 55% din posibilitățile maxime;
durata unei încercări 12 secunde;
durata efortului 6’48”;
durata pauzelor 6’5”;
timpul total al părții introductive 13’38”
Partea fundamentală
volum un exercițiu realizat în 7 serii cu 28 de repetări;
intensitate între 60-70-80%;
durata unei încercări 12 secunde;
durata efortului 4’16”;
durata pauzelor 14’40”;
timpul total al părților fundamentale 18’56”.
Lecția are o singură temă de forță:
volum 12 serii cu 50 repetări;
intensitate 5 x 50 -55% din PM (încălzire);
2 x 60%; 4 x 70%; 2 x 80%;
durata efectivă a efortului 11’14”;
durata efectivă a pauzelor 20’09”;
durata integrală a lecției 32’04”.
3.4.2. Stabilirea nivelului dezvoltării morfologice, funcționle, fizice specifice și tehnice a sportivilor
În procesul realizării cercetărilor științifice propuse, am găsit de cuviință să efectuez o analiză detaliată a nivelului de pregătire sportivă a sportivilor de performanță. Prin această analiză se scot în evidență cei mai importanți parametri și indici ai nivelului de dezvoltare fizică, tehnică și morfo-funcțională ce caracterizează și influențează totodată măestria sportivă [81,94,99,].
Este cunoscut faptul că marea majoritate a indicilor menționați depind de vârsta, nivelul de pregătire al sportivilor, perioada de pregătire care trebuie luată în considerare pe tot parcursul perioadei de antrenament.
Practica organizării și desfășurării pregătirii sportive a sportivilor demonstrează că prin activitatea respectivă se îmbunătățesc sistemele funcționale interne ale organismului, se continuă dezvoltarea morfo-funcțională a sportivului, se mărește greutatea corporală, sistemul muscular, nivelul de pregătire tehnică și desigur că există îmbunătățirea rezultatelor sportive [144].
Este evident că modificările menționate mai sus au un caracter individualizat care depinde de aspectele genetice, nivelului de însușire a exercițiilor fizice, nivelului de efort fizic, starea de sănătate și influența diferiților factori asupra individizilor care practică ramura de sport powerlifting.
Din cele menționate, reise că procesul de antrenament necesită o structurare în dependență de acești indici importanți. În contexul celor expuse mai sus, am efectuat un studiu privind determinarea nivelului dezvoltării morfo-funcționale, fizice specifice și tehnice a celor mai valoroși sportivi de performanță incluși în lotul clubului sportiv „Zamolxis“ din Alba Iulia , [141], tabelele 3.9; 3.10; 3.11; 3.12 (anexele 4, 6, 8, 10, 11 și 14).
Tabelul nr. 3.9. Rezultatele constatative ale indicilor antropometrici
Figura 3.10. Rezultatele măsurătorilor indicilor antropomtrici (Talia, Bustul și Anvergura)
În tabelul 3.9 și figura 3.10. sunt prezentate rezultatele constatative ale sportivilor sportivi aflati in studiu privind:
– Talia analizând evoluția mediei aritmetice la acest indicator somatic are o valoare a mediei de și o eroare a mediei de 1,60cm.
– Bustul prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de 1,24cm.
– Anvergura prezintă o valoare a mediei de 172,05cm și o eroare a mediei de 1,88cm.
Figura 3.11. Rezultatele constatative ale perimetrului toracic.
În tabelul 3.9 și figura 3.11 sunt prezentate rezultatele constatative ale perimetrului toracic privind:
– Perimetrul toracic în repaus prezintă o valoare a mediei de 93,30cm și o eroare a mediei de .
– Perimetrul toracic în inspirație prezintă o valoare a mediei de 100,33cm și o eroare a mediei de .
– Perimetrul toracic în expirație prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
– Elasticitatea toracică prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
Figura 3.12. Indicii antropometrici
(Greutatea actuală, greutatea optimă, diametrul biacromial și bitrohanterian)
În tabelul 3.9 și figura 3.12. sunt prezentate rezultatele indicilor antropometrici privind:
– Greutatea actuală prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
– Greutatea optimă prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
– Diametrul biacromial prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
– Diametrul bitrohanterian prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
Figura 3.13. Forța segmentară (dinamometrie)
În tabelul 3.9 și figura 3.13. sunt prezentate rezultatele forței segmentare privind:
– Forța flexori palmari mâna dreaptă prezintă o valoare a mediei de 44,10 și o eroare a mediei de 3,13.
– Forța flexori palmari mâna stângă prezintă o valoare a mediei de 44,20 și o eroare a mediei de 3,75.
– Forța scapulară prezintă o valoare a mediei de 41,40 și o eroare a mediei de 3,23.
– Forța lombară prezintă o valoare a mediei de 148,00 și o eroare a mediei de 9,41.
– Mobilitatea prezintă o valoare a mediei de + și o eroare a mediei de 1,71cm.
Tabelul nr. 3.10. Rezultatele constatative ale capacității funcționale
Figura 3.14. Indicii capacității funcționale
În tabelul 3.10, figura 3.14 sunt prezentate rezultatele indicilor capacității funcționale la testarea inițială a sportivilor:
În clinostatism:
FC prezintă o valoare a mediei de 61,30 b/min și o eroare a mediei de 1,49 b/min;
T.A.max. prezintă o valoare a mediei de 118,30mmHg și o eroare a mediei de 2,35 mmHg;
TA min. prezintă o valoare a mediei de 66,60 mmHg și o eroare a mediei de 1,44 mmHg.
În ortostatism:
FC prezintă o valoare a mediei de 68,60 b/min și o eroare a mediei de 2,45 b/min;
T.A.max. prezintă o valoare a mediei de 119,20 mmHg și o eroare a mediei de 2,45 mmHg;
TA min. prezintă o valoare a mediei de 67,20 mmHg și o eroare a mediei de 2,22 mmHg.
Figura 3.15. Indicii testelor capacității funcționale
În tabelul 3.10 și figura 3.15 sunt prezentate rezultatele indicilor testelor capacității funcționale privind:
– Testul Sargent (P) prezintă o valoare a mediei de 144,14 kgm/s și o eroare a mediei de 1,23 kgm/s, reprezentând un nivel mediu de dezvoltare.
– Testul Harward (IH) prezintă o valoare a mediei de 90,58 și o eroare a mediei de 1,13, reprezentând o condiție fizică foarte bună.
– Testul Ruffier (IR) prezintă o valoare a mediei de 7,91 și o eroare a mediei de 0,38, reprezentând un nivel mediu de dezvoltare.
– Proba FLACK (sec) prezintă o valoare a mediei de 30,50sec și o eroare a mediei de 1,52, reprezentând un nivel nesatisfăcător.
Tabelul nr. 3.11. Rezultatele constatative ale nivelului pregătirii fizice specifice
Legendă: = media aritmetică; ±m = eroarea mediei aritmetice
Figura 3.16. Rezultatele nivelului pregătirii fizice specifice
În tabelul 3.11 și figura 3.16 sunt prezentate rezultatele pregătirii fizice specifice a celor mai importanți sportivi ai lotului de powerlifting al C.S. “Zamolxis” Alba Iulia, aflați în studiu:
– Genuflexiuni spate – prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
– Genuflexiuni piept – prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
– Genuflexiuni la presă – prezintă o valoare a mediei de 179,44kg și o eroare a mediei de .
– Împins din plan înclinat – prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
– Împins de la ceaf cu priză largă – prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
– Genuflexiuni segmentare – prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
– Îndreptări de pe cutii – prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
– Aplecări – prezintă o valoare a mediei de și o eroare a mediei de .
Tabelul nr. 3.12. Rezultatele pregătirii tehnice pentru două dintre cele trei probe – (P.BP și P.GN) – cele la care se calculează subtotalul în competiții
Legendă: P.BP = Proba de Împins din culcat (BENCHPRESS); P.GN. = Proba de Genuflexiuni; = media aritmetică; ±m = eroarea mediei aritmetice.
Figura 3.17. Rezultatele pregătirii tehnice, proba de împins din culcat (benchpress= P.BP) testarea inițială.
În tabelul 3.12 și figura 3.17 sunt prezentate rezultatele pregătirii tehnice a sportivilor aflați în studiu la proba de împins din culcat (P.BP):
1 – Așezarea sportivului în pozița regulamentară de start, pe banca de împins din culcat – prezintă o valoare a mediei de 4,71 puncte și o eroare a mediei de 0,09 puncte.
2 – Aducerea barei/halterei (cu ajutor) de pe suport în poziție regulamentară de start – prezintă o valoare a mediei de 4,47 puncte și o eroare a mediei de 0,08 puncte.
3 – Startul propriu-zis – prezintă o valoare a mediei de 4,66 puncte și o eroare a mediei de 0,09 puncte.
4 – Efectuarea mișcării de împingere a barei/halterei și menținerea barei/halterei – prezintă o valoare a mediei de 4,57 puncte și o eroare a mediei de 0,06 puncte.
5 – Repunerea barei/halterei pe suport (cu ajutor) – prezintă o valoare a mediei de 4,78 puncte și o eroare a mediei de 0,09 puncte.
Figura 3.18. Rezultatele pregătirii tehnice, proba de genuflexiuni (P.GN), testare inițială
În tabelul 3.12 și figura 3.18 sunt prezentate rezultatele pregătirii tehnice a sportivilor celor mai importanți ai lotului de powerlifting al C.S. “Zamolxis” Alba Iulia, aflați în studiu la proba de genuflexiuni:
1- Ridicarea barei/halterei de pe suport prezintă o valoare a mediei de 4,61 puncte și o eroare a mediei de 0,06 puncte.
2- Startul propriu-zis, la semnalul vizual al arbitrilor prezintă o valoare a mediei de 4,57 puncte și o eroare a mediei de 0,06 puncte.
3 – Execuția propriu-zisă, intrarea sub halteră și ridicarea din hochei prezintă o valoare a mediei de 4,66 puncte și o eroare a mediei de 0,09 puncte.
4 – Menținerea barei/halterei prezintă o valoare a mediei de 4,55 puncte și o eroare a mediei de 0,09 puncte.
5 – Repunerea barei/halterei pe suport prezintă o valoare a mediei de 4,78 puncte și o eroare a mediei de 0,08 puncte.
În urma rezultatelor obținute, privind nivelul dezvoltării morfo-funcționale, fizice specifice și tehnice a sportivilor de performanță, se poate constata că nivelul celor mai valoroși sportivi din cadrul lotului de powerlifting al C.S. “Zamolxis” Alba Iulia, posedă un înalt nivel de dezvoltare a indicilor menționați mai sus. Totodată, se poate afirma că la unii sportivi, parametrii ce caracterizează dezvoltarea fizică specifică, nu corespunde în totalitate cu cei ai sportivilor de nivel mondial. Din pregătirea lor din punct de vedere al tehnicii de execuție, al dezvoltării unor grupe musculare care contribuie la execuția anumitor probe tehnice se poate constata o abordare insufientă a aplicării mijloacelor specifice în procesul de antrenament al sportivilor.
În tabelele 3.13 și 3.14 și figura 3.19 sunt prezentate rezultatele performanțelor obținute în anul 2012 de către sportivii din cadrul lotului de powerlifting al C.S. “Zamolxis” Alba Iulia, comparativ cu sportivii de talie mondială la categoriile de greutate unde subiecți aflați în studiu se regăsesc (exemplificare categoria 66kg).
Tabelul nr. 3.13. Performanțele sportivilor – aflați în studiu la testarea inițială
Tabelul nr. 3.14. Performanțele sportivilor de talie internațională
Figura 3.19. Performanțele comparative ale sportivului de talie mondială M..A. din Rusia și a sportivului D.C..din România la categoria de concurs 66kg
3.4.3. Precizarea conținutului mijloacelor specifice pentru îmbunătățirea formei sportive
Pentru atingerea obiectivelor antrenamentului sportiv și rezolvarea lor cu un randament și o eficacitate sporită se utilizează un număr mare de mijloace, din ce în ce mai specializate, dar în același timp selectate dintr-o bază diversă de disponibilități. Randamentul mare al sportivilor este obținut prin creșterea capacității lor de performanță. Această creștere este realizată în principal prin antrenamentul organizat și programat științific. [146]
Metodica de pregătire este specifică, iar principalele grupe de mijloace care vor fi folosite pentru atingerea obiectivelor fiecărei etape de pregătire sunt:
a) Pentru tehnică:
– Îndreptări
– Îndreptări din atârnat
– Îndreptări segmentare
– "Spate" la cal de gimnnastcă
– Genuflexiuni segmentare
– Genuflexiuni de la piept
– GN de la ceafă (cu greutate medie și mică, nr. rep. 6-8; 4-5 serii)
Pentru forță:
– genuflexiuni cu bara pe spate
– genuflexiuni cu bara pe piept
– genuflexiuni segmentar (priză îngustă)
– genuflexiuni la presă
– genuflexiuni la cadru izometric (apnee voluntură pe durată<40')
– genuflexiuni pentru cvadriceps izolat
– împins din plan înclinat (ÎO)
– împins pentru triceps izolat (cu priză îngustă)
– împins de la ceafă (cu priză largă)
– împins din șezând
– îndreptări
– îndreptări de pe cutii
– aplecări
– aplecări de pe cutii
– "spate" la cal/ladă de gimnnastcă
Interesul antrenorilor, dar și al sportivilor pentru pregătirea fizică generală (P.F.G.) trebuie să fie deosebit, deoarece aceasta influenteaza în mod pozitiv și rapid, valorile unor indici funcționali ai organismului și contribuie efectiv la consolidarea unor grupe musculare cu rol important asupra performanțelor sportive; probele ce se cer în realizarea P.F.G. sunt:
sprint
pentasalt
săritura în lungime de pe loc
săritura în înălțime de pe loc (detenta)
Aceste exercitii se vor executa de 3 ori pe săptămână în perioada pregătitoare în zilele de marți, joi, și sâmbătă, iar în perioada competițională de 2 ori pe săptămână în zilele de marți și joi.
La sfarșitul fiecărei lecții de antrenament se vor efectua exerciții pentru dezvoltarea musculaturii abdominale și flotări la paralele.
Există o altă categorie de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă, cu repercursiuni directe în privința echilibrului muscular ce formeză lanțul cinematic al mișcarii și a rezultatului sportiv, în acest sens enumerăm:
– Exerciții pentru centura scapulară:
împins șezut de la ceafă
împins șezut de la piept
împins buldogi
– Exerciții pentru musculatura dorsală a trunchiului:
– aplecări ample cu bara la ceafă
– îndreptări
– Exerciții pentru dezvoltarea mobilității în diferite articulații, fiind cunoscut rolul deosebit pe care îl are aceasta în realizarea unor performanțe înalte:
spagatul din gimnastică, lotusul din yoga (pentru proba de genuflexiuni)
exerciții de mobilitate cu baston (pt marirea mobilității la centura scapulară, mărirea mobilității în zona lombară și toracală, mărirea mobilității la coate prin exerciții de triceps izolat în P. BP)
mărirea mobilității în zona lombară toracală (pentru proba de îndreptări)
Forma sportivă – în principiu – va fi obținută de două ori, în perioadele competiționale, cu o modelare de 3-4 săptămâni fiecare; probele și normele de control se vor efectua la sfârșitul fiecărei perioade pregătitoare, pe parcursul perioadelor competiționale și în competițiile calendarului intern.
Analizând ciclul de pregătire între două J.M. 2005-2009/2009-2013 se pot scoate în evidență eforturile depuse pentru îmbunătățirea performanțelor în competițiile naționale și internaționale rezervate cadeților, juniorilor și seniorilor. S-au obținut rezultate meritorii și C.M. de juniori și seniori în perioada 2005-2008, dar cele mai notabile performanțe au fost înregistrate în anul 2012.
În urma analizei ciclului de pregătire între două J.M. (2005-2008 și începutul primului an din ciclul de pregătire 2009-2012) am stabilit înpreună cu federația că noul ciclu de pregătire trebuie să urmărească în primul rând creșterea resurselor umane atât la sportivi cât și la tehnicieni, mai precis a potențialului sportiv de performanță și menținerea celor existenți în centre de pregătire de profil.
Planul anual de pregătire pe 2011 (tabelul 3.15), propus spre validare Federației Române de Powerlifting pentru componenții lotului de powerlifting al C.S. “Zamolxis” Alba Iulia. aflați în studiu conține indicatori temporali esențiali (numărul ciclurilor săptămânale și implicit al zilelor, lecțiilor și pe cel al orelor) urmate de cele ale indicatorilor de structură (numărul de exerciții cu cantitatea lor de repetare repartizată pe fiecare din cele 50 de cicluri săptămânale cuprinse în planificarea anului). Mai mult, planul sugerează și programarea exercițiilor de tehnică și forță precum și distribuirea lor în fiecare ciclu săptămânal cu volumul lor de repetare. Totodată planul cuprinde și graficul ipotetic al formei sportive, aspectele cantitative ale modelului, numărul ciclurilor săptămînale (50), numărul lecțiilor de antrenament, (890), și numărul repetărilor globale de 4 x 600, de 6 x 500, de 9 x 450, de 13 x 400, de 4 x 350, de 4 x 300, de 2 x 250, de 3 x 200, de 2 x 150 și de 2 x 100, totalul repetărilor anuale fiind de 19150 care au fost efectuate în 300 de zile și însumând 866 de ore de antrenament, care vor reprezenta pentru sportivi o încărcătură cuprinsă între 2000-4500 tone în funcție de categoriile de greutate.
Pregătirea va fi individualizată în funcție de particularitățile sportivului, categorie de greutate, nivel de pregătire și care va urmări creșterea indicatorilor de forță, a tehnicității și care va ține cont de programul diferit competițional.
Instrumentele de îndrumare, urmărire și control sunt fișele de antrenament și de analiză. Ele vor furniza date care pot fi comparate cu obiectivele intermediare de etapă și stau la baza modelării individualizate a antrenamentului fiecărui sportiv.
Tabelul nr. 3.15. Plan anual de pregătire 2011
Legendă: % Forma sportivă
Număr de repetări / microciclu
MiC – microciclu; Nr.Rep.- număr repetări; TH = tehnică;
P. BP = proba de împins din culcat (benchpress);
P. GN = proba de genuflexiuni
Planul de etapă (mezociclu), în perioada competițională din luna martie 2011, prezentat în tabelul 3.16, reprezintă o componentă operațională a planului anual de antrenament, fiind expresia concentrată a fișelor săptămînale de antrenament pe o perioadă de timp limitată la 4 – 5 săptămâni [147].
În perioada 28.02-06.03.2011 sunt alocate 400 de repetări în ciclul săptămânal de pregătire, având o pondere de 40% pentru Tehnică, iar pentru Forță 60%. Din cele 40% de procente acordate pentru mijloacele de Tehnică avem alocate 40% probei de BP și 60% probei de Genuflexiuni. În ceea ce privește cele 60% de procente acordate Forței avem pentru Genuflexiuni 55%, iar pentru Exerciții spate 45%. Din procentele de 55% acordate Genuflexiunilor avem alocate 45% pentru Genuflexiunile pe piept și 55% pentru Genuflexiunile pe spate, iar procentele de 45% acordate pentru Exerciții spate sunt alocate 55% pentru Î.O. și 45% pentru Aplecări.
În perioada 07-13.03.2011 avem 350 de repetări în ciclul săptămânal de pregătire, având alocate pentru mijloacele specifice de Tehnică 40%, iar pentru Forță 60%. Din cele 40% de procente acordate pentru Tehnică avem alocate probei de BP 40%, iar pentru proba de Genuflexiuni 60%. Din cele 60% de procente acordate Forței, avem alocate pentru Genuflexiuni 55% iar pentru Exerciți spate 45%. Din procentele de 55% acordate Genuflexiunilor avem o pondere de 45% pentru Genuflexiunile pe piept și 55% pentru Genuflexiunile pe spate. Pentru Exerciții spate avem alocate 45% având o pondere de 55% pentru ÎO și 45% pentru Aplecări.
În perioada 14-20.03.2011 avem 300 de repetări în ciclul săptămânal de pregătire, având alocate pentru mijloacele specifice de Tehnică 40%, iar pentru mijloacele de Forță 60%. Din cele 40% procente acordate pentru Tehnică avem o pondere de 40% pentru proba de BP și 60% pentru proba de Genuflexiuni. În ceea ce privește procentele de 60% acordate pentru Forță avem pentru Genuflexiuni 55%, iar pentru Exerciții spate 45% , pentru procentele de 55% acordate pentru Genuflexiuni avem 45% pentru Genuflexiunile pe piept și 55% pentru Genuflexiunile pe spate, în ceea ce privește cele 45% de procente acordate pentru Exerciții spate sunt alocate 55% pentru Î.O. și 45% pentru Aplecări.
În perioada 21-27.03.2011 sunt repartizate 250 de repetări în ciclul săptămânal de pregătire, având o pondere de 40% pentru mijloacele specifice de Tehnică, iar pentru mijloacele de Forță o pondere de 60%. Din cele 40% procente acordate pentru Tehnică avem acordate pentru proba de BP 40%, iar pentru stilul Genuflexiuni 60%. Cele 60% procente acordate Forței sunt alocate pentru Genuflexiuni 55% iar pentru Exerciți Spate 45%. Procentele de 55% acordate Genuflexiunilor avem 50% pentru Genuflexiunile pe Piept și 50% pentru Genuflexiunile pe spate. Procentele de 45% acordate pentru Exerciți spate au fost distribuite pentru ÎO 60% și 40% Aplecărilor.
În perioada 28.03-03.04.2009 avem 150 de repetări în ciclul săptămânal de pregătire, având alocate pentru mijloacele specifice de Tehnică 50%, iar pentru mijloacele de Forță 50%. Din cele 50% procente acordate pentru Tehnică avem 50% probei de BP și 50% probei de Genuflexiuni. Din cele 50% procente acordate Forței avem pentru Genuflexiuni 65%, iar pentru Exerciții Spate 35%; din procentele de 65% acordate Genuflexiunilor avem 0% pentru Genuflexiunile pe piept și 100% pentru Genuflexiunile pe spate. Procentele de 35% acordate Exercițiilor Spate sunt alocate pentru Î.O. 60%, iar Aplecărilor le revin 40%.
Această fișă lunară de antrenament reprezintă repartizarea săptămânală a volumului (numărului de repetări) lunar, cuprinzând mai multe rubrici, pe care le voi prezenta pe scurt:
numărul microciclului, în această rubrică sunt trecute cifrele ce corespund numărului curent al ciclului
data localizează precis în timp perioada în care se desfășoară ciclul săptămânal
numărul repetărilor+greutatea de lucru reprezintă volumul de lucru a căror intensitate este de 60 – 100% și +10kg
în coloana 5 din tabel se regăsesc două valori, cea superioară reprezentând procentajul din volumul general acordat probelor clasice din ramura de sport powerlifting, a cărui valoare cifrică este exprimată sub mărimea procentuală; același lucru îl cuprind în continuare și celelalte rubrici.
intensitatea cuprinde valorile procentuale și numărul repetărilor corespunzător repartizării pentru fiecare treaptă a intensității, atât pentru pentru exerciții clasice, cât și pentru cele ajutătoare.
Tabelul nr. 3.16. Plan de etapă – perioada competițională(mezociclu,martie 2011)
LEGENDĂ: Tabelul 2.16. Plan de etapă perioada competițională
MC = Microciclu; CAL = Calendar; COM = Competițional; REP = Repetări; Nr = Număr; EX = Exerciții; SP = Spate,
GEN = Genuflexiuni; PI = Piept; I.O. = Împins din poziție ortostatică; APL = Aplecări; TH = Tehnică;
P.BP = proba de împins din culcat (benchpress); P. GN = proba de genuflexiuni
Schema 3.2. Repartizarea efortului în ciclul săptămânal nr. 9, perioada competițională
40% 100% 60 %
100% 100%
40% 60% 45% 55 %
55%
45% 100%
100%
% 49% 51 % 45% 55%
Tabelul nr. 3.17. Planul ciclului săptămânal nr. 9
PERIOADA COMPETIȚONALĂ
Nr. Repetări – 400, TEHNICĂ – 40%, FORȚĂ – 60%
Legendă: Nr. rep. = Număr repetări; GN.SP. = Genuflexiuni Spate; APL = Aplecări; Î.O. = Împins din poziție ortostatică; P.BP = proba de împins din culcat (benchpress); TH = Tehnic;
GN. Sg. = Genuflexiuni segmentare; ÎND.CT. = Îndreptări de pe cutii; GN. PP. = Genuflexiuni piept; GN. PRS. = Genuflexiuni la presă; I.CF.L. = Împins de la ceafă (cu priză largă);
P. GN = proba de genuflexiuni.
În schema 3.2. avem repartizarea efortului în ciclul săptămânal nr. 9 din perioada competițională unde au fost prevăzute 400 repetări și care au fost împărțite în 160 repetări pentru mijloacele de tehnică unde au o pondere de (40%) și 240 repetări pentru mijloacele de forță având o pondere de (60%).
Exercițiile pentru tehnică au fost împărțite în 64 repetări (40%) pentru P.BP. cu intensități de lucru la 80% – 16 repetări, 85% – 18 repetări, 90% – 6 repetări, 95% – 2 repetări pentru perfecționarea tehnicii probei P.BP. și intensități de lucru de 80% – 9 repetări, 85% – 9 repetări, 90% – 4 repetări pentru Î.CF.L., iar cele 96 repetări (60%) pentru P.GN. au fost distribuite la intensități de lucru de 80% – 25 repetări, 85% – 20 repetări, 90% – 12 repetări, 95% – 2 repetări pentru tehnica probei P.GN. și intensități de 80% – 17 repetări, 85% – 10 repetări, 90% – 8 repetări, 95% – 2 repetări pentru Î.CF.L..
Exercițiile acordate forței au fost împărțite în 108 repetări pentru spate, adică (45%) și 132 repetări pentru genuflexiuni, adică (55%).
Din cele 108 repetări pentru dezvoltarea musculaturii spatelui au fost alocate (45%) pentru aplecări, adică 49 repetări cu intensități de lucru la 90% – 19 repetări, 100% – 20 repetări, +10kg – 10 repetări, pentru Î.O. (55%), adică 59 de repetări care au fost împărțite în mod diferențiat 29 repetări (49%) pentru Î.PL.ÎNC. cu intensități de lucru la 90% – 15 repetări, 100% – 10 repetări, +10kg – 4 repetări și 30 repetări (51%) pentru GN.PRS. cu intensități de 90% – 18 repetări, 100% – 10 repetări, +10kg – 2 repetări.
Genuflexiunile au fost împărțite în (45%) pe piept adică 59 repetări cu intensități de lucru la 80% – 25 repetări, 85% – 20 repetări, 90% – 14 repetări și (55%) pe spate, adică 73 repetări și intensități de lucru la 80% – 27repetări, 85% – 27 repetări și 90% – 19 repetări.
În tabelul 3.17, sunt prezentate conținutul mijloacelor ciclului săptămânal nr. 9 care constă în modalitatea de prezentare a valorilor indicatorilor de bază ai programării pentru această etapă (martie), a ciclului anual. Sunt cuprinse 23 lecții: luni 3 lecții în antrenamentul de dimineață și 2 lecții în antrenamentul după amiază, marți 3 lecții în antrenamentul de dimineață, miercuri 2 lecții în antrenamentul de dimineață și 2 lecții în antrenamentul de după amiază, joi 3 lecții în antrenamentul de dimineață, vineri 2 lecții în antrenamentul de dimineață și 2 lecții în antrnamentul de după amiază, sâmbătă 4 lecții în antrenamentul de dimineață. Numărul de repetări planificat (400) și repartizarea lor pe fiecare zi a ciclului săptămânal sunt exprimate în procente și cifre. Numărul de repetări este distribuit pe fiecare tip de exerciții și treaptă de intensitate (între 80 – 100% și +10kg din posibilitățile maxime ale sportivilor în momentele respective).
3.4.4. PROMOVAREA RAMURII DE SPORT POWERLIFTING ÎN ROMÂNIA
Ramura de sport powerlifting este un sport vibrant, interesant, care este accesibil pentru cei din aproape orice categorie de vârstă, sex și capacitate fizică. It is practiced in all of the continents and has many hundreds of thousands of individual adherents or athletes, coaches and officials worldwide. Este practicat pe toate continentele și are mai multe sute de mii de practicanți și susținători – sportivi, antrenori și oficiali – din întreaga lume. Constă în ridicarea celei mai mari greutăți posibile în fiecare din cele 3 probe: genuflexiuni, împins din culcat și îndreptări cu haltera. Practicat în mod organizat de către bărbați și femei, powerliftingul este unanim considerat a fi cel mai reprezentativ sport de forță.
Regulile generale ale powerliftingului. Federația Română de Powerlifting recunoaște următoarele probe ce trebuie efectuate în ordinea enunțată, în toate competițiile conduse sub regulile F.R.P., (cu excepția concursurilor de împins culcat – o singură probă): genuflexiuni, împins din culcat, îndreptări, total. Competițiile au loc între sportivi în categorii diferențiate de sex, greutate corporală și vârstă. Campionatele masculine și feminine open admit, de regulă, sportivi de orice vârstă ce depășesc 14 ani.1
Regulile se aplică la orice nivele de competiție; fiecărui sportiv îi sunt permise 3 încercări la fiecare probă. Cea mai bună încercare validată a sportivului la fiecare probă contează la totalul său din competiție. Dacă doi sau mai mulți sportivi realizează același total, sportivul mai ușor va avea câștig în fața sportivului mai greu. Dacă doi sportivi înregistrează aceeași greutate corporală la cântar și obțin același rezultat la total la sfârșitul competiției, sportivul ce realizează primul rezultatul totalul va avea prioritate în fața celuilalt sportiv. Acolo unde se oferă premii pentru cel mai bun rezultat la genuflexiuni, împins culcat și îndreptări sau dacă se doboară un record național, se aplica aceeași procedură.
Este important de amintit că ramura de sport powerlifting este cea mai reprezentativă în ceea ce privește manifestarea forței musculare în competițiile sportive, iar probele de concurs – genuflexiuni, împins din culcat și îndreptări – sunt de fapt cele mai utilizate și eficiente exerciții fizice pentru dezvoltarea forței musculare în aproape toate disciplinele sportive, deoarece implică coordonarea simultană a celor mai mari grupe musculare în efortul specific de forță.
Metodele de cercetare utilizate, pentru promovarea ramurii de sport powerlifting în România, le reamintesc: studiul materialului bibliografic, ancheta pe bază de chestionar, metoda statistico-matematică și cea a reprezentării grafice.
Deci, această cercetare s-a derulat în scopul promovării ramurii de sport powerlifting în instituțiile de învățământ din localitățile în care deja funcționează cluburi sportive de profil și s-a realizat printr-o anchetă pe bază de chestionar, în care am folosit itemii din chestionarul elaborat de către Federația Română de Powerlifting (2011). Chestionarul a fost aplicat la nivelul fiecărei catedre de educație fizică, în perioada ianuarie – decembrie 2012, în cele 30 de instituții de învățământ, pentru trei domenii: resursa umană – profesori, resursa umană – elevi (potențiali sportivi practicanți ai powerliftingului) și baza materială.
Întrebările chestionarului (51) sunt structurate pe trei capitole distincte: 7 itemi pentru profesori, 38 itemi pentru elevi și 6 itemi pentru baza materială.
Interpretarea rezultatelor studiului s-a făcut în raport de cerințele exprimate de I.P.F. (Federația Internațională de Powerlifting) față de eficiența și calitatea în procesul didactic și selecția în ramura de sport powerlifting: 1
Pentru elevi, lecțiile de educație fizică și sport au ca și obiective în procesul instructiv educativ, menținerea și dezvoltarea condiției fizice și a stării de sănătate, precum și dezvoltarea deprinderilor și perfecționarea calităților motrice; învățarea și perfecționarea unor elemente tehnico-tactice și psihologice din ramura de sport pentru care au optat, particularizând ramura de sport powerlifting.
Subiecții cuprinși în studiu au fost familiarizați cu această nouă ramură sportivă prin mass-media scrisă (promovare prin publicațiile locale) audio-vizuală, prezentări video la fața locului și a demonstrațiilor cu sportivii cei mai valoroși, punându-se accent pe descrierea antrenamentelor de powerlifting și a probelor de concurs.
Pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar au fost selectați cei care au manifestat interes și competențe pentru ramura de sport aflată în studiu.
Pentru promovarea ramurii de sport powerlifting și realizarea unui proces didactic de calitate și de maximă eficiență, este necesară satisfacerea unor cerințe minimale:
strategia didactică utilizată trebuie structurată pe procesele de antrenament modern
pregătirea profesorilor/antrenori, exprimată la nivel de competență, trebuie să scoată în evidență comportamente și atitudini de profesionalism
este necesar ca baza materială să dispună de toată dotarea specifică sălii de antrenament.
________________________
http://www://powerlifting-ipf.com
Rezultatele studiului
Din prezentul studiu au făcut parte ca și subiecți 30 de profesori și 600 de elevi de vârstă 14–15 ani (380 băieți, 220 fete). Răspunsurile lor, oferite de profesorii de educație fizică, sunt prezentate sinoptic, pe puncte de la 1 (slab) la 5 (puternic), pe cele trei componente distincte ale chestionarului, în tabelul următor, oferind imaginea percepției acestora cu privire la nivelul de calitate al indicatorilor cercetați. Am aprofundat studiul determinând valoarea procentuală pe puncte, pe itemii cercetați, pe categorii (grilă de punctaj): maximal (5 puncte), submaximal (4 puncte), mediu (3,2 puncte), minim (1 punct).
Tabelul 1. Răspunsurile celor cărora le-au fost aplicate chestionarele pe bază de anchetă, conform grilei de punctaj
abelul 2. Valoarea procentuală a itemilor cercetați
CONCLUZII
Din analiza rezultatelor cercetate se constată că:
majoritatea cadrelor didactice intervievate (30), precum și membrii din conducerea instituțiilor de învățământ, unde au fost aplicate chestionarele, susțin și sprijină ideea promovării ramurii de sport powerlifting
majoritatea profesorilor de educație fizică, au potențialul necesar transmiterii informațiilor corecte privind impactul asupra stării de sănătate și a unei dezvoltări fizice armonioase ale practicanților de powerlifting
părinții își motivează copii să participi la activități sportive extrașcolare
mai mult de jumătate dintre cei intervievați nu au în jurul lor cunoștințe care să practice vreo disciplină sportivă
doar 71 dintre elevii care au răspuns la chestionare, au informațiile corecte despre ramura de sport powerlifting
un număr mare dintre elevii intervievați (394), conștientizează efectul benefic al practicării exercițiilor componente din această ramură sportivă
referitor la baza materială și la dotările sălilor specifice practicării ramurii de sport powerlifting, s-a constatat că există preocupări și interes ca acestea să corespundă standardelor impuse.
subiecții cărora ne-am adresat provin din familii în care marea majoritate a părinților nu au practicat sportul, sunt consumatori de spectacol sportiv de nivel mediu, ca atare nici copiii lor nu sunt îndemnați să practice sportul – aici putem implica: nivelul de pregătire profesională, nivelul cultural-educațional, statutul lor social, nivelul de trai, (in)existența tradiției sportive a comunității,(in)existența bazelor sportive.
la nivel declarativ aproape toți elevii ar dori să practice o ramură de sport, faptic numărul lor scade la jumătate.
dacă mediul familial nu este 100% pentru sport același lucru întâlnim și la școală; profesorii, diriginții și nici măcar profesorii de educație fizică și sport nu-i îndeamnă, în totalitate, să practice activitățile fizice.
prevederea opționalelor a fost un pas pozitiv, dar limitarea lor la cel mult două jocuri sportive/o clasă nu satisface cerințele elevilor încălzirea, exercițiile de influențare selectivă a aparatului locomotor și alergatul sunt non-preferatele subiecților.
Consider că studiul privind promovarea ramurii de sport powerlifting în România, pune în evidență contribuția fiecărui aspect important al procesului didactic specific: cadrele didactice, elevii (potențiali sportivi practicanți ai powerliftingului) și baza materială.
În perspectivă, chestionarul va putea fi aplicat la nivelul fiecărei catedre de educație fizică și sport, în scopul promovării ramurii de sport powerlifting și în instituțiile de învățământ din localitățile în care nu funcționează cluburi sportive de profil.
3.5. Concluzii la capitolul 3
1. Prelucrarea datelor din chestionar a permis obținerea unei imagini de ansamblu asupra pregătirii sportivilor de performanță care practică powerliftingul. Antrenorii/profesorii chestionați au grade și experiență variată în sportul de performanță. Propunerile și opiniile lor au permis optimizarea metodologiei de pregătire în vederea planificării mijloacelor specifice în cadrul unui ciclu anual de pregătire.
2. Documentele de planificare evidențiază suficiente aspecte metodice de aplicare a mijloacelor specifice în diferite etape de pregătire, principala problemă fiind legată de relația parametrilor efortului în etapa precompetițională și perioada competițională de pregătire.
3. Sintetizând interpetarea datelor obținute în urma experimentului constatativ, se poate concluziona că, masurătorile antropometrice la marea majoritate a indicilor menționați depind de vârsta, nivelul de pregătire a sportivilor, perioada de pregătire care trebuie luate în considerare pe tot parcursul perioadei de antrenament.
4. Practica organizării și desfășurării pregătirii sportive a celor care practică powerliftingul de performanță demonstrează că prin activitatea respectivă se îmbunătățesc sistemele funcționale interne ale organismului, se continuă dezvoltarea morfo-funcțională a sportivului, se mărește greutatea corporală, sistemul muscular, nivelul de pregătire tehnică și desigur că există îmbunătățirea rezultatelor sportive.
5. Optimizarea parametrilor efortului în pregătirea sportivilor performanță și de înaltă performanță în ramura de sport powerlifting, constituie punct de plecare în îmbunătățirea planificării mijloacelor specifice în vederea obținerii formei sportive în cadrul unui ciclu anual de pregătire.
mediei aritmetice a grupei experimentale este de 44,10 Kg/f (cu o eroare a mediei de CAPITOLUL 4.
EFICACITATEA APLICĂRII MIJLOACELOR SPECIFICE ASUPRA DINAMICII FORMEI SPORTIVE A SPORTIVILOR CARE PRACTICĂ POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ – ARGUMENTARE EXPERIMENTALĂ
Conform obiectivelor stabilite înainte de organizarea și desfășurarea cercetării propriu-zise, am efectuat un studiu teoretic profund pentru a stabili conceptele de bază privind structura și conținutul antrenamentului sportivilor de performanță care practică ramura de sport powerlifting. Acest studiu a permis formularea unei concluzii, și-anume că, la etapa actuală pot fi obținute îmbunătățiri privind perfecționarea diferitelor programe, planuri și modele de antrenament.
Majoritatea specialiștilor din ramura de sport powerlifting constată că în pregătirea sportivilor care practică powerliftingul de performanță trebuie luate în considerație aspecte individuale a sportivilor, aspecte de dezvoltare somatică și funcțională, nivelul pregătirii fizice generale și specifice, aspectele legate de refacerea și recuperarea sportivilor etc.
Analiza documentelor de planificare are o importanță foarte mare în procesul de pregătire a sportivilor care practică powerliftingul de performanță. Studiul acestor materiale a permis să se observe că la etapa actuală s-au realizat diferite concepte teoretice și metodice privind optimizarea procesului de antrenament în powerlifting. Totodată se poate constata că în planurile de pregătire a sportivilor care practică powerliftingul de performanță sunt și unele rezerve care categoric, folosindu-le, vor creea posibilități de îmbunătățire a rezultatului sportiv. Ca exemplu, se poate menționa că în planurile și programele de antrenament nu sunt suficient de bine argumentate științific aplicarea mijloacele specifice în unele etape importante de antrenament – cum ar fi mezociclul precompetițional – nu întotdeauna sunt evidențiate mijloacele de pregătire psihologică, mijloacele de refacere, mijloacele de recuperare și cel mai important, nu există un concept unic privind aplicarea mijloacelor specifice pentru obținerea și menținerea vârfului de formă sportivă.
Tot în contextul celor menționate mai sus, am supus unei analize detaliate nivelul de pregătire a unor sportivilor care practică powerliftingul de performanță care sunt incluși în lotul de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia și că este de menționat că această ramură de sport din România a avut progrese evidente în obținerea de performanțe deosebite la nivel național, european și mondial .
Aceasta permite să se concluzioneze că procesul de antrenament cu așa categorie de sportivi este bazat pe o metodologie performantă de pregătire. Totuși, în procesul analizei nivelului de pregătire morfofuncțională, fizică generală, fizică specifică și în special al nivelului de pregătire tehnică, se observă că acești indici nu se încadrează suficient în elita mondială a sportivilor care practică powerliftingul de performanță și de mare performanță.
Toate aceste argumente prezentate m-au direcționat spre realizarea unei cercetări științifice prin elaborarea unor modele de planificare în care am propus să se aplice un șir întreg de mijloace specifice în procesul de antrenament pentru a obține o eficiență considerabilă a vârfului de formă sportivă pentru participarea la competițiile de mare anvergură. Rezultatele acestei cercetări sunt prezentate în subcapitolele următoare.
4.1. EXAMINAREA INDICILOR MORFOLOGICI ȘI FUNCȚIONALI AI SPORTIVILOR, ÎN URMA APLICĂRII MIJLOACELOR SPECIFICE, ÎN CADRUL CICLULULUI ANUAL DE PREGĂTIRE
În contextul celor menționate mai sus am efectuat un studiu amplu în cadrul lotului de powerlifting al C.S. "Zamolxis" Alba Iulia, unde s-au supus unei analize privind indicatorii morfo-funcționali ai celor mai valoroși sportivi ai clubului albaiulian.
În tabelele și figurile de mai jos sunt prezentate rezultatele morfo-funcționale ale sportivilor care practică powerliftingul de performanță incluși în experimentul desfășurat în perioada 2010-2011, (anexele 5 -8).
Tabelul nr. 4.1. Dinamica indicilor somatici în cadrul experimentului (n-9)
Nota: n = 9; f = 8; P – 0,05; 0,01; 0,001
t = 2,306 ; 3,355; 5,041
Figura 4.1. Datele antropometrice Talia, Bustul și Anvergura
Talia [cm]
Analizând evoluția mediei aritmetice la acest indicator somatic se observă că la testarea inițială a grupei experimentale s-a constat că valoarea mediei aritmetice este de (cu o eroare a mediei de 1,60 cm), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la – având o eroare a mediei de .
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are valoare de 7,36 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P˂0,001 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Bust [cm]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu o eroare a mediei de 1,24 cm), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la cu eroare a mediei de .
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 5,18 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P˂ 0,001 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Anvergura [cm]
Din analiza mediei aritmetice la acest indicator somatic, s-a observat că la testarea inițială valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu o eroare a mediei de 1,88 cm), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la (cu eroare a mediei de 1,58 cm).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 2,12 și este mai mic decât “t” tabelar la pragul de semnificație P˃0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
Figura 4.2. Datele antropometrice ale perimetrului toracic
Perimetrul toracic [cm]
În repaus (cm), la testarea inițială valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu eroare a mediei de 1,84 cm), iar la testarea finală valoarea medie ajunge la (cu eroare a mediei de 2,01 cm).
În inspirație (cm), la testarea inițială valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu eroare a mediei de 1,87 cm), iar la testarea finală ajunge la (cu eroare a mediei de 2,30 cm).
În expirație (cm), la testarea inițială valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu eroare a mediei de 2,07 cm), iar la testarea finală este de (cu eroare a mediei de 1,81 cm).
Elasticitatea toracică (cm), la testarea inițială valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu eroare de 0,65cm), iar la testarea finală valoare mediei este de 10,22cm (cu eroare a mediei de 0,57cm).
În repaus diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale evidențiază că “t” calculat are o valoare de 2,38 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,05 – demonstrând diferențe semnificative între testări.
În inspirație diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale evidențiază că “t” calculat are o valoare de 2,77 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,05 – demonstrând diferențe semnificative între testări.
În expirație diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale evindețiază că “t” calculat are o valoare de 3,00 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P< 0,05 – demonstrând diferențe semnificative între testări.
La elasticitate diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale evindețiază că “t” calculat are o valoare de 0,33 și este mai mic decât “t” tabelar la pragul de semnificație P˃ 0,05, demonstrând diferențe nesemnificative între testări.
Figura 4.3. Datele antropomentrice greutatea actuală și greutatea optimă
Greutatea actuală [kg]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 73,20 kg (cu o eroare a mediei de 3,37 kg), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la cu eroare a mediei de .
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 1,79 și este mai mic decât “t” tabelar la pragul de semnificație P˃0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
Greutatea optimă [kg]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu o eroare a mediei de 3,15 kg), iar la testarea finală valoarea mediei aritemetice a grupei experimentale ajunge la (cu eroare a mediei de 3,54 kg).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 2,5 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P< 0,05 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Figura 4.4. Datele antropometrice la diametru biacromial și bitrohanterian – testare inițială și finală
Diamentru Biacromial [cm]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 41,70cm (cu o eroare a mediei de 0,67 cm), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice ale grupei experimentale ajunge la (cu eroare a mediei de 0,65 cm).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 2,68 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,05 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Diametru Bitrohanterian [cm]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu o eroare a mediei de 0,57 cm), iar la testarea finală valoarea mediei aritemetice ale grupei experimentale ajunge la (cu eroare a mediei de 0,58 cm).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 4,08 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,01 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Figura 4.5. Forța musculaturii palmare, scapulară și lombară
Forța flexori palmari, brațul drept [kg/f]
La testarea inițială s-a constat că valoarea 3,13 Kg/f), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 45,33 Kg/f (cu eroare a mediei de 1,95Kg/f).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,5 și este mai mic decât “t” tabelar la pragul de semnificație P˃0,05, evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
Forța flexori palmari, brațul stâng [kg /f]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 44,20 kg/f (cu o eroare a mediei de 3,75 kg/f), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 45,22 (cu eroare a mediei de 2,29 kg/f).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,31 și este mai mic decât “t” tabelar la pragul de semnificație P˃0,05, evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
Forța scapulară [kg /f]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 41,40 kg/f (cu o eroare a mediei de 3,23 kg/f), iar la testarea finală valoarea mediei aritemetice a grupei experimentale ajunge la 42,22 kg/f (cu eroare a mediei de 1,80 kg/f).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,21 și este mai mic decât “t” tabelar la pragul de semnificație P ˃0,05 (evidențiind diferențe nesemnificative între testări). Astfel, putem constata că mijloacele specifice aplicate nu au influențat dezvoltarea forței scapulare pe perioada inclusă în cercetare.
Forța lombară [kg/f]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 148,00 kg/f (cu o eroare a mediei de 9,41 kg/f), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 150,63 kg/f cu eroare a mediei de 7,88 kg/f.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o de valoare 0,46 și este mai mic decât “t” tabelar la pragul de semnificație P˃0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
Figura 4.6. Mobilitatea
Mobilitatea [cm]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de + (cu o eroare a mediei de 1,71cm), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la + (cu eroare a mediei de 1,64 cm).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,42 și este mai mic decât “t” tabelar la pragul de semnificație P˃0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
Tabelul nr. 4.2. Rezultatele capacității funcționale (n-9)
Nota: n = 9; f = 8 P – 0,05; 0,01; 0,001
t = 2,306 ; 3,355; 5,041
Figura 4.7. Frecvența cardiacă și tensiunea arterială în clinostatism
Clinostatism
– Frecvența cardiacă (FC), [b/min] – la testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 61,30 b/min (cu o eroare a mediei de 1,49 b/min), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 61,55 b/min (cu eroare a mediei de 2,15 b/min).
– Tensiunea arterială (T.A.), [mmHg] – la testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale la TAmax este de 118,30 mmHg (cu o eroare a mediei de 2,35 mmHg), iar valoarea mediei aritmetice este de 66,60 mmHg (cu eroare a mediei de 1,44 mmHg). La testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale la TAmax este de 119,77 mmHg (cu o eroare a mediei de 1,11 mmHg), valoarea mediei aritmetice este de 67,00 mmHg (cu eroare a mediei de 1,43 mmHg).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,09 și este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificație P>0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări. La TAmax se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,51 și este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificație P>0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări, iar la TAmin se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,16 și este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificație P>0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
Figura 4.8. Frecvența cardiacă și tensiunea arterială în ortostatism
Ortostatism
– Frecvența cardiacă (FC), [b/min], la testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 68,60 b/min (cu o eroare a mediei de 1,05 b/min), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 68,88 b/min (cu o eroare a mediei de 1,53 b/min).
– Tensiunea arterială (T.A.), [mmHg], la testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale la TAmax este de 119,20 mmHg (cu o eroare a mediei de 2,45 mmHg), la TAmin valoarea mediei aritemetice este de 67,20 mmHg (cu o eroare a mediei de 2,22 mmHg), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale la TAmax este de 119,44 mmHg (cu o eroare a mediei de 1,27 mmHg), valoarea mediei aritmetice este de 67,77 mmHg (cu o eroare a mediei de 0,7 mmHg).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,12 și este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificație P>0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări, la TAmax se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,06 și este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificație P>0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări, iar la TAmin se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,21 este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificație P>0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
Figura 4.9. Rezultatele testelor indicilor capacității funcționale
Testul Sargent (P)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 144,14 (cu o eroare a mediei de 5,34), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 148,04 (cu eroare a mediei de 5,18).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 2,91 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,05 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Testul Harward (IH)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 90,58 (cu o eroare a mediei de 1,63), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 90,24 (cu eroare a mediei de 1,44).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,16 și este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificație P>0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
Testul Ruffier (IR)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 7,91 (cu o eroare a mediei de 0,4), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 7,84 (cu eroare a mediei de 0,68).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,08 și este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificație P>0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
Proba FLACK [sec]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 30,50 sec. (cu o eroare a mediei de 3,05 sec.), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 29,44 sec. (cu eroare a mediei de 1,77 sec).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 0,41 și este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificație P>0,05 – evidențiind diferențe nesemnificative între testări.
În rezultatul acestui studiu se poate afirma că indicii morfofuncționali au fost influențați de aplicarea mijloacelor specifice incluse în procesul de antrenament al sportivilor, cu toate că se poate observa că unii indici somatici – în special aceste modificări – nu sunt atât de esențiali. Aceasta se poate argumenta prin faptul că sportivii respectivi au o vârstă în care modificările somatice nu mai au creștere semnificativă și influențează puțin performanța sportivă.
4.2. ANALIZA PREGĂTIRII FIZICE SPECIFICE ȘI TEHNICE A SPORTIVILOR CARE PRACTICĂ POWERLIFTINGUL DE PERFORMANȚĂ, ÎNCADRAȚI ÎN EXPERIMENT
Concomitent cu analiza indicilor morfofuncționali, în cercetarea propriu zisă s-a efectuat un studiu privind dinamica dezvoltării pregătirii fizice și tehnice a sportivilor care practică powerliftingul de performanță.
Acest studiu a fost important prin faptul că în planurile de pregătire a sportivilor care practică powerliftingul s-a observat o implementare amplă privind aplicarea diverselor metode și mijloace de pregătire fizică, atât specifică cât și tehnică.[135].
Totodată rezultatele obținute în competiții ale acestor sportivi au demonstrat unele neajunsuri în aplicarea mijloacelor specifice în special mezociclul precompetițional.
În cadrul cercetărilor preconizate am considerat important evidențierea nivelului pregătirii fizice specifice, deoarece acești indici au o influență directă în pregătirea specifică a sportivului care practică powerliftingul de performanță; în acest caz nu neg aplicarea mijloacelor de pregătire fizică generală, fiindcă au o bază deja formată în dezvoltarea fizică generală a sportivilor din „zona sporturilor de forță“ – (atletica grea). Se poate argumenta încă un aspect foarte important, privind pregătirea sportivilor care practică powerliftingul de performanță de acest nivel; sportivul trebuie să fie supus unor exercitări în vederea dezvoltării grupelor musculare care ajută la executarea probelor tehnice de concurs. Aplicarea exercițiilor de dezvoltare fizică generală în volum mare pot influența negativ indicii de performanță, deoarece în acest proces pot fi incluse și alte grupe musculare, care inhibă acele grupe de mușchi implicate în executarea probelor respective. Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelele și figurile de mai jos (anexele 9 și 10).
Tabelul nr. 4.3. Rezultatele nivelului pregătirii fizice specifice (n = 9)
Notă: P – 0,05; 0,01; 0,001
n= 9; f = 8; t = 2,306; 3,355 5,041
Figura 4.10. Rezultatele pregătirii fizice specifice, la testare inițială și finală.
Genuflexiuni spate [kg]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu o eroare a mediei de 8,83 kg), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la (cu eroare a mediei de 9,24 kg).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 5,00 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,01 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Genuflexiuni piept [kg]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu o eroare a mediei de 6,82 kg), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la (cu eroare a mediei de 9,14 kg).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 5,71 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,001 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Genuflexiuni la presă [kg]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu o eroare a mediei de 8,18 kg), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la (cu eroare a mediei de 7,72 kg).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 5,54 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,001 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Împins din plan înclinat [kg]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de (cu o eroare a mediei de 5,8 kg), iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la (cu eroare a mediei de 6,82 kg).
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 8,00 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P <0,001 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Figura 4.11. Rezultatele pregătirii fizice specifice, la testare inițială și finală.
Împins de la ceafă cu priză largă [kg]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de cu o eroare a mediei de , iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la cu eroare a mediei de .
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupeiexperimentalese evidențiază că “t” calculat are o valoare de 9,14 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,001 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Genuflexiuni segmentare [kg]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de cu o eroare a mediei de , iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la cu eroare a mediei de .
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 7,51 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,001 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Îndreptări de pe cutii [kg]
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de cu o eroare a mediei de , iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la cu eroare a mediei de .
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 6,79 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,001 – evidențiind diferențe semnificative între testări
Aplecări [kg]
La testarea inițială s-a constatat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de cu o eroare a mediei de 4,33, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la cu eroare a mediei de .
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 6,01 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P ˂0,001 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Odată cu analiza rezultatelor pregătirii fizice specifice s-a efectuat un studiu privind tehnica de îndeplinire a procedeelor de bază a sportivilor care practică la nivel de performanță și mare performanță ramura de sport powerlifting. În acest sens, au fost analizate elementele esențiale a fiecărei probe tehnice luate în studiu (P.BP, respectiv P.GN) prin aprecierea următorilor indicatori: poziționarea sportivului pe banca de împins din culcat, aducerea barei/halterei de pe suport în poziție regulamentară de start, startul propriu-zis, efectuarea mișcării de împingere a barei/halterei și menținerea barei/halterei, repunerea barei/halterei pe suport (în cazul P.BP) – respectiv – ridicarea barei/halterei de pe suport,startul propriu-zis, la semnalul vizual al arbitrilor, execuția propriu-zisă, menținerea barei/halterei, repunerea barei/halterei pe suport, prin aplicarea metodei video și de experți. Datele respective sunt prezentate în tabelul 4.4 (Anexele 11 – 14)
Tabelul nr. 4.4. Rezultatele comparative la testarea inițială și finală a pregătirii tehnice (n-9)
Nota: n = 9; f = 8 P – 0,05; 0,01; 0,001
t = 2,306; 3,355; 5,041
Figura 4.12. Rezultatele pregătirii tehnice la P.BP – testare inițială și finală.
PROBA DE ÎMPINS DIN CULCAT (P.BP) – este a doua probă clasică din ramura de sport powerlifting ce se execută prin acțiunea de ridicare a halterei de pe suportul de susținere pe care este amplasată, (ridicare cu ajutor) direct pe brațele întinse ale sportivului. Sportivul stă întins pe o bancă și trebuie să facă o repetare cu cea mai mare greutate pe care o poate ridica. Banca de împins culcat va fi amplasată pe platformă cu capul spre partea din față sau înclinată cu până la 45 de grade, iar sportivul trebuie să stea întins pe bancă cu capul, umerii și fesele în contact cu suprafața băncii. Picioarele trebuie să stea plan pe sol ( atât cât îi permite forma pantofului); mâinile și degetele sale trebuie să prindă bara poziționată pe suporți cu degetul mare în jurul prizei. Aceasta poziție va fi menținută în timpul ridicării. Lucrează mușchii tricepși, pectorali, deltoizi, dar și mușchii antebrațului.
Aceasta probă se compune din următoarele faze:
1 – Așezarea sportivului în pozița regulamentară de start, pe banca de împins din culcat (puncte)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 4,71 puncte cu o eroare a mediei de 0,09 puncte, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 4,86 puncte cu eroare a mediei de 0,06 puncte.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 3,34 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P< 0,05 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
2 – Aducerea barei/halterei (cu ajutor) de pe suport în poziție regulamentară de start (puncte)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 4,47 puncte cu o eroare a mediei de 0,08 puncte, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 4,73 puncte cu eroare a mediei de 0,06 puncte.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 3,36 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P< 0,05 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
3 – Startul propriu-zis (puncte)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 4,66 puncte cu o eroare a mediei de 0,09 puncte, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 4,86 puncte cu eroare a mediei de 0,06 puncte.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 2,73 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,05 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
4 – Efectuarea mișcării de împingere a barei/halterei și menținerea barei/halterei (puncte)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 4,57 puncte cu o eroare a mediei de 0,06 puncte, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 4,91 puncte cu eroare a mediei de 0,05 puncte.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 3,18 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,05 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
5 – Repunerea barei/halterei pe suport (cu ajutor) (puncte)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 4,78 puncte cu o eroare a mediei de 0,08 puncte, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 4,95 puncte cu eroare a mediei de 0,04 puncte.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 2,51 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,05 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
Figura 4.13. Rezultatele pregătirii tehnice la P.GN – testare inițială și finală.
PROBA DE GENUFLEXIUNI – în cadrul acesteia sportivul va sta cu fața către partea din față a platformei. Bara va fi ținută orizontal de-a latul umerilor, mâna și degetele ținând bara, iar partea de sus a barei nu va fi mai mult de o grosime de bară sub marginea exterioara a umerilor. După îndepărtarea barei de pe suport, (sportivul poate fi ajutat de încărcători la îndepărtarea barei de pe suport) sportivul trebuie să se deplaseze înapoi pentru a ocupa poziția de start. Când sportivul este nemișcat, drept cu genunchii blocați, iar bara este poziționată corespunzător, arbitrul-șef va da semnalul de începere a ridicării. Semnalul va consta dintr-o mișcare spre în jos a brațului și comanda audibilă "START" (genuflexiune ). Înainte de primirea semnalului de "genuflexiune" sportivul poate face orice corecții de poziție incluse în regulament, fără penalizare. Din motive de siguranță, sportivul va fi rugat să "SUPORT" (repună) bara, împreună cu o mișcare spre înapoi a brațului, dacă după o perioadă de 5 secunde el nu este în poziție corectă pentru a începe ridicarea. Arbitrul-șef va comunica apoi motivul pentru care semnalul nu a fost dat. Această probă se compune din două: și are următoarele faze:
1- Ridicarea barei/halterei de pe suport, (puncte)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 4,61 puncte cu o eroare a mediei de 0,06 puncte, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 4,95 puncte cu eroare a mediei de 0,04 puncte.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 3,88 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,01 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
2- Startul propriu-zis, la semnalul vizual al arbitrilor (puncte)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 4,57 puncte cu o eroare a mediei de 0,06 puncte, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 4,91 puncte cu eroare a mediei de 0,06 puncte.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 3,18 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,05 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
3 – Execuția propriu-zisă (puncte)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 4,66 puncte cu o eroare a mediei de 0,09 puncte, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 4,86 puncte cu eroare a mediei de 0,07 puncte.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 2,89 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,05, evidențiind diferențe semnificative între testări.
4 Menținerea barei/halterei ( puncte)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 4,55 puncte cu o eroare a mediei de 0,09 puncte, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 4,82 puncte cu eroare a mediei de 0,07 puncte.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 3,602 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,01 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
5 – Repunerea barei/halterei pe suport (puncte)
La testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de 4,78 puncte cu o eroare a mediei de 0,08 puncte, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 4,95 puncte cu eroare a mediei de 0,04 puncte.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 2,504 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,05 – evidențiind diferențe semnificative între testări.
În ceea ce privește corelarea mediilor între indicatorii de apreciere la probă l smuls și aruncat se evidențiază diferențele semnificate, iar privind corelarea procedeelor tehnice și a mediilor pregătirii tehnice între testări, diferențele sunt nesemnificative. Aceasta infirmă ipoteza corelării atât între procedele tehnice cât și între mediile pregătirii tehnice la testarea inițială și finală.
În final putem concluziona, că o deprindere tehnică învățată greșit mai greu se poate corecta la nivel de marea performanță, tehnica puțin se poate îmbunătăți.
Și în cazul respectiv rezultatele obținute la pregătirea fizică specifică și la perfecționarea tehnicii în probele clasice de bază ale sportivilor care practică powerliftingul de performanță s-au observat îmbunătățiri semnificative a rezultatelor prin faptul că contribuția aplicării mijloacelor specifice a fost evidentă.
4.3. DETERMINAREA DINAMICII PERFORMANȚELOR SPORTIVILOR CARE PRACTICĂ POWERLIFTINGUL, CUPRINȘI ÎN EXPERIMENT
În procesul cercetărilor științifice realizate s-a urmărit evoluția performanțelor sportive obținute pe perioada anilor 20011-20012. În acest sens am aplicat metoda extrapolării pentru a observa dinamica formei sportive la diferite competiții interne și internaționale. Acest studiu a fost important prin faptul că s-au putut stabili succesele și insuccesele rezultatelor obținute de sportivi în cadrul acestor competiții [105].
În tabelele 4.5 și 4.6 sunt prezentate rezultatele performanțelor obținute de către subiecții studiului la diferite competiții de mare anvergură, privind categoriile de greutate la care sa concurat, greutatea avută la cântarul oficial de concurs, performanțele obținute la cele două probe BP și îndreptări, precum și totalul celor două probe, locul ocupat în clasament pe fiecare probă și totalul acestora.
Astfel, s-au luat în calcul aceste rezultate sportive exprimându-le printr-un sistem de grafice, (figurile 4.14, 4.15) unde sunt prezentate rezultatele obținute în acești doi ani de subiecții studiului (anexele 17 și 18).
Tabelul nr.4.5. Rezultatele performanțelor în competiții 2011 (testare inițială)
Tabelul nr. 4.6. Rezultatele performanțelor în competiții 2012 (testare finală)
Datele prezentate în tabelele 4.5, 4.6 demonstrează elocvent dinamica vârfului formei sportive a fiecărui sportiv în parte. Astfel, dacă urmărim datele sportivului P.C. se poate observa o creștere continuă a rezultatelor sportivului și o stabilitate a acestui rezultat, iar în alte cazuri la unii sportivii precum D.C., acest vârf de formă sportivă nu demonstrează creștere și stabilitate în evoluția competițională (de performanță).
Figura 4.14. Dinamica performanțelor sportive a sportivilor M.I. și J.D., obținute în perioada 2011-2012
Figura 4.15. Dinamica performanțelor sportive a sportivilor V.A. și P.O., obținute în perioada 2011-2012
Prin metoda extrapolării acestor rezultate se poate prognoza viitoarea activitate sportivă și în special se poate programa atât structura cât și conținutul antrenamentului sportiv în care este important de aplicat cele mai eficiente și mai importante mijloace specifice care pot contribui la obținerea sau menținerea celui mai înalt vârf de formă sportivă.
Prognoza viitoarelor rezultate, modalități de îmbunătățire a performanțelor [117].
După sfârșitul ciclului de pregătire 2008-2011 și încheierea primului an din ciclul de pregătire 2012-2015 putem reprezenta grafic dinamica creșterii performanțelor sportive la categoriile de greutate 59kg, 74kg, 83kg, 93kg, 105kg și 120kg (locurile 1-6 în concursuri).
Intervalele de timp în care avem performanțele la cele două probe BP, îndreptări și totalul celor două probe sunt de doi ani. Din studiul cercetării noastre sportivul nominalizat pentru efectuarea unei diagrame polare raportate la modelul de concurs este sportivul P.C. și care poate aspira la ocuparea locurilor III – VI la C.M., din 2014. (fig.4.16).
Figura 4.16. Prognoza viitoarelor performanțe la probele BP, îndreptări și totalul celor două probe pentru sportivul P.C. la categoria pentru C.M. din 2014
Valorile indicatorilor săi sunt prezentate în anexe (Anexele 9,10, 19 și 20).
În continuarea studiului prezentăm tabelul 4.7, cu media rezultatelor din concursuri (2011-2012) obținute de către subiecții studiului în diferite competiții de mare anvergură atât la testarea inițială cât și la testarea finală, la două probe din powerlifting BP și îndreptări, precum și totalul celor două probe sunt prezentate în figurile 4.17; 4.18; 4.19 și anexele 19-20.
Tabelul nr. 4.7. Media rezultatelor din concursuri 2011-2012 (n= 9)
În fig. 4.16 privind media performanțelor din competiții (2011-2012) la procedeul smuls s-a constatat că la testarea inițială valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de cu o eroare a mediei de , iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la cu o eroare a mediei de 6,95kg.
Figura 4.17. Evoluția mediei performanțelor la P.BP.
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 6,68 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,001 evidențiind diferențe semnificative între testări.
În ceea ce privește media performanțelor din competiții (2011-2012) la proba de îndreptări fig. 5.17, la testarea inițială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de cu o eroare a mediei de , iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la 165,32 kg cu eroare a mediei de .
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 4,68 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,01 evidențiind diferențe semnificative între testări.
Figura 4.18. Evoluția mediei performanțelor la P.GN.
Privind media performanțelor din competiții la totalul celor două procedee în anii de studiu (2011-2012), și reprezentate grafic în fig.4.18, s-a constatat că la testarea inițială valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale este de cu o eroare a mediei de , iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a grupei experimentale ajunge la cu eroare a mediei de .
Privind diferența dintre medii la testarea inițială și finală a grupei experimentale se evidențiază că “t” calculat are o valoare de 6,92 și este mai mare decât “t” tabelar la pragul de semnificație P<0,001 evidențiind diferențe semnificative între testări.
Figura 4.19. Evoluția mediei performanțelor la subtotalul celor două probe (BP, GN)
BIBLIOGRAFIE
Aducovschi, D. și colab.,(2008) Sistemul de evaluare la educație fizică – pe discipline sportive –în Universitatea din București,Editura Universității București, București.
Bizim, A. Și colab., (1994) Metodica educației fizice în îmvățământul superior.Editura Universității București, București.
Achim, Ș., (2005) Planificarea în Pregătirea Sportivă, Editura Sport Turism, București, p. 97
Albu, V., (1999) Teoria educației fizice și sportului, Editura Ex Ponto, Constanța, p. 274
Andronache, C., (1999) Statistică generală, teorie și aplicație. Editura București Economică, pp. 32-96
Alexe, Nicu., (1993) „Antrenamentul sportiv modern”, Editura Editas, București
Anghelache, C., (1999) Statistică generală, teorie și aplicație. București, Editura Economică, București, p. 32-96
Apostol, I., (1998) Ergofiziologie. Iași, Editura Universității ,,Al.I.Cuza’’, Iași, p. 48
Ardelean, T., (1982) Particularitățile dezvoltării calităților motrice. Editura I.E.F.S., București, p.186
Avramoff, E., (1988) Fiziologia efortului fizic. București:Editura I.E.F.S., București, p.120
Baciu, C., (1977) Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotror. Editura Sport-Turism, București, p. 493
9. Badiu, T., (2002) Teoria educației fizice și sportului. Galați: Editura Mongabit, Galați, p.117
10. Badiu, Toma., (2004) „Teoria, Didactica și Metodica Educației fizice și sportului Culegere de teste”, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”,Galați
11. Baroga, L., (1984) Educarea calităților fizice combinate. București: Editura Sport-Turism. București, p. 421
12. Baroga, L., (1982) Antrenamentul Modern al Halterofilului.București: Editura Sport-Turism București, p. 10-227
Baroga, L., (1987) Despre pregătirea fizică a sportivilor. Editura E.F.S., nr 6. București, p. 5-16
Baroga, L., (1980) Forța în sportul de performanță. Editura Sport-Turism, București p.103-109
Baroga. L., (1970) Haltere și Culturism. Avramoff, E., (1988) Fiziologia efortului fizic. Editura I.E.F.S., București, p.120
Baroga.L., & Bosko,.A.L., (1975) Orientarea metodică și planificarea antrenamentului halterofililo., Editura Sport -Turism, București.
Baroga, L., (1985) Haltere de la Z. București, Editura Sport –Turism, București, p. 223-241
Baroga, L., (1987) Despre pregătirea fizică a sportivilor.// E.F.S., nr 6. București, p. 5-16
Belous, V., (1995) Bazele performanței. Ingineria performanței umane. : Editura Performantica, , p. 10-105
Benetato, Gr., (1962) Elemente de fiziologie normală și patologică (vol. 1 și 2), Editura Medicală, București, p. 320
Berlotti, I., & Donati, A., (1983) Organizarea antrenamentului. Editura Ponto, Roma, p.4-9.
Bompa, T.O. , (2001)Dezvoltarea calităților biomotrice. Editura Exponto, Constanța, p. 282
Bompa, T.O., (2006) Teoria și metodologia antrenamentului sportiv. Editura Ex Ponto Constanța, p.15-59
Bompa,T.O., (2002)Teoria și Metodologia Antrenamentului. Periodizare.Editura Ex Ponto, Constanța, p. 3-24, 164
Bompa, T.O., (2001), Periodizarea. Teoria si metodologia antrenamentului, Editura Ex Ponto, Constanța.
Bompa, T. O., & Carrera, M. C., (2006) Periodizarea Antrenamentului Sportiv. Mușătești: Tana, p. 15-59
Bostan, D., (1987) și colab. Posibilități de determinare a unor parametri spațio-temporali în antrenament și concurs cu ajutorul tehnicii video. Editura E.F.S., nr.12, București, p.35-40.
Bota, C.,; Prodescu, B., (1997) Fiziologia educației fizice și sportului – Ergofiziologie. Editura Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, p. 228
Bota,C., (2002) Fiziologie generală, aplicații la efort fizic. Medicală, București, p.11-66
Bota, C., (2000) Ergofiziologie Editura Globus, București.
Botterill, C., & Patrick, T., (2003) The Sport Psychologist, Journale Article, 4 (4). p. 358-368
Bulzan, C., (2004) Sociologia Sportului. Editura Studenească, București, p. 9
Bunescu, V., & Novikov, E., (1977) Instruirea programată. Studii de didactică experimentală. Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 213
Cârstea, G., (1993) Teoria și metodica educației fizice și sportului. Editura Universul, București, p. 350
Cătăniciu,Viorel ., (1980) „Ergonomia în sport”, Editura Sport – Turism, București.
Chelcea, S., (1975) Chestionarul în investigația sociologică. Editura Științifică și enciclopedică, București, p. 231
Chelcea, S., (2004) Inițiere în cercetarea sociologică. București:Editura Comunicare, București, p.29-46.
Ciucurel, M., (2006) Elemente de psihologia sportului, Editura Universitaria, Craiova.
Colibaba, E.D., (1996) Proiectarea didactică științifică și implementarea ei în activitatea sportivă de performanță. Editura Știința sportului nr.12, București, p.13-20
Cucoș, Constantin ., (1998) „Psihopedagogie – pentru examenele de definitivare și grade didactice”, Editura Polirom, Iași.
Demeter, A., (1981) Bazele fiziologice și biochimice ale calităților fizice. Editura Sport Turism, București,p. 168
Demeter, A., (1982) Bazele fiziologice și biochimice ale formării deprinderilor motrice. București, Editura Sport-Turism, București, p. 136
Demeter, Andrei ., (1972) „Fiziologia Sporturilor”,Editura Stadion, București.
Diacikov, V., (1978) Antrenament și refacere. // Sportul de performanță nr 164. /, Editura C.N.E.F.S., București, p. 22-29
Dietrich, M., (1989) Oboseala și controlul antrenamentului. // Scuola dello Sport, vol.VIII/ Roma, p. 26-29
Donskoi, D., (1959) Biomecanica exercițiilor fizice. Editura Tineretului, București, p. 300
Drăgan, I., (1978) Refacerea organismului după efort. Editura Sport-Turism, București, p. 32-47
Drăgan, I., (1989) Selecția și orientarea medico-sportivă în sport. Editura Sport-Turism, București, p. 11-130, 178-183
Drăgan, I., și colab. (1994) Medicina sportivă aplicată. Editura Editis, București, p. 516
Drăgan, I., (1988) Știința în slujba performanței sportive. // E.F.S., nr.3/ București, p. 12-19
Dragnea, A., (1984) Măsurarea și evaluarea în educție fizică și sport. Editura Sport-Turism, București, p. 256
Dragnea, A. , (1991) Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice., Editura A.N.E.F.S., București, 295 p.
Dragnea, A., (1992) Teoria și metodologia antrenamentului sportiv. Editura A.N.E.F.S., București, p. 232
Dragnea, A., & Bota, A., (1999) Teoria activităților motrice. Editura Didactică și Pedago București: gică, București, p. 283
Dragnea,A., (1996) Antrenamentul sportiv. Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 355
Dragnea,A., și colab. (2006) Teoria educației fizice și sportului. Editura Fest, București, p. 221-236
Dragnea, A., & Teodorescu, S, V., (2002) Teoria sportului.Editura FEST, București.
Dumitrecu, G., (1991) Metode statistico-matematice în sport. București, Editura I.E.F.S., p. 23-55
Dumitrescu, V., (1971) Metode statistice în activitatea sportivă. Editura Stadion, București, p.170
Dumitrescu, V., (1981) Model de gândire metodică modernă în analiza, planificarea și execuția pregătirii sportive. // E.F.S., nr. 6./ București, p. 23-26
Dumitrescu, V., (1974) Modelarea capacității motrice. București: Editura Stadion, București, p. 37-42
Dumitrescu, Virgil ., (1975) „Metode statistico – matematice în sport”. Editura Stadion, București.
Epuran, M., (1988) Factorii psihici ai concursului sportiv. // E.F.S., București, p. 22-30
Epuran, M., (1992) Metodologia cercetării activitățiilor corporale (vol. I. II). Editura A.N.E.F.S., București, p. 317
Epuran, M., (2005) Metodologia cercetării activităților corporaleEditura Fest, București, p. 412
Epuran, M., (1994) Modelarea pregătirii psihologice în sport. București: Editura A.N.E.F.S., București, p. 64-79
Epuran, M., (1980) Psihologia educației fizice și sportului. Editura Sport-Turism, București, p. 85-87
Epuran, M., (1995) Psihologia educației fizice și sportului. Editura Fundația România de Mâine, București, p. 199
Epuran, M., Holdevici, I., and Tonița, F., (2008) Psihologia sportului de performanță.Teorie și practică. Editura Fest, București, p. 215
Epuran, M.,; Marolicaru, M., (2002) Metodologia cercetării acrtivităților corporale. Editura Risaprint, Cluj –Napoca, p. 170
Florecu, D., ; Dumitrescu, V., (1969) Metodica dezvoltării calităților motrice. Editura CNEFS, București, p. 174
Florescu, C., (1994) Metodica antrenamentului sportiv. – Medicina sportivă aplicată sub redacția I.Drăgan, Editura Editis, București, p. 13
Florescu, C., (1985) Sportul de performanță. Editura Sport-Turism, București, p. 231
Gagea, A., (1999) Metodologia cercetării în educație fizică și sport. Editura Fundația ,,România de Mâine’’, București, p. 377
Gagea, A., (2008) Ghid pentru întocmirea unui plan de cercetare doctoral și sugestii pentru redactarea unei teze de doctorat. Editura Universității “Aurel Vlaicu”, Arad.
Gandelsman, A.D., & Smirnov, K.M., (1973) Fundamentarea fiziologică a antrenamentului. Editura Stadion, București, p. 25
Garbunov, G.C., (2000) Pregătirea psihologică actuală a sportivilor. În: Sportul de performanță. nr.419, București, p. 292-301
Gavrilescu, D.,; Iliescu, A., (2010) Anatomia funcțională și biomecanica mișcării. Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 478
Georgescu, M., (1980) Capacitatea de efort la actuali sportivi de performanță. // E.F.S nr. 5, București, p. 30-36
Georgescu, M., 91989) Caracteristici medico biologice esențiale ale antrenamentului fizic în sportul de performanță actual. // E.F.S., nr. 3. /, București, p. 32-36
Georgescu, M., și colab. (1964) Probleme medicale ale antrenamentului sportive. Editura U.C.F.S., București, p. 22-95
Georgescu, M., (1993) Antrenamentul sportiv modern. Editura Elitis, București, p. 35-50
Ghibu, E., (1967) Conținutul și metodica antrenamentului sportiv contemporan. București: Editura U.C.F.S., București, p.65-145
Gurău, A.I., (1996) Evaluarea dezvoltării fizice la sportivi. Biotipul constituțional. Medicina sportivă aplicată. Editura Editis, București, p. 200-240
Harre, D., & Lodz, I., (1986) Antrenamentul de forță – viteză. În: Sportul de performanță. nr.260, București, p.34-50
Harre, D., (1973) Teoria antrenamentului sportiv. Editura Stadion, București, p. 300
Hâtru, D., (1981) Plan unic de antrenament, Haltere și culturism. F.R.H.C., București.
Hoffman, J., (2002) Physiological aspects of sport training and performance. Human Kinetics, p. 343
Hâtru, D., (1993) Haltere. Note de curs. Editura I.E.F.S., București, p. 262
Hâtru, D., (1997) Modalități de optimizare a procesului de instruire și antrenament în haltere și culturism. Autoreferat pentru obținerea titlului științific de doctor în științe pedagogice în baza lucrărilor publicate. Chișinău.
Ifrim, M., (1986) Antropologia motrică. Editura Științifică și Enciclopedică, București, p. 54-60
Ifrim, M., (1993) Criterii somatofiziologice în selecția sportivilor. București: Editura Științifică și Enciclopedică, București, p. 70
Iliescu, A., (1968) Biomecanica exercițiilor fizice. Editura C.N.E.F.S., București, p.100-143
Ionescu, A., ; Anton, B., (2004) Dirijarea medicală a efortului. Editura Proxima, București, p.143
Ionescu, A., & Leuștean, E., (1974) Exerciții pentru dezvoltarea mobilității. Editura Stadion, București, p. 128
Mairov, V.V., (1988) Perfecționarea procesului de antrenament pe baza controlului rapid al stării funcționale a sistemului neuromuscular al halterofililor. // S.D.P., nr. 273, p. 65-70
Manno, R., (1996) Bazele antrenamentului sportiv. C.C.P.S., S.D.P., București, p. 199
Manno, R., (2003) Tehnica în sport // Știința Sportului nr.35/, București, p.12-20
Martianov, S.S., & Popov, I.I., (1988) Roman R.A.Particularitățile tehnicii de ridicare a halterelor la piept // SDP Nr. 279, p. 58-64
Matveev, LP., & Novikov, A.D., (1980) Teoria și metodica educației fizice. Editura Sport- Turism, București, p.20-87, 339-341, 385
Mihele, D., (2004) Nutriție, dietoterapie și compoziția alimentelor. Editura Multi Press International, București.
Mitra, G.,& Mogoș, A., (1977) Dezvoltarea calităților motrice. Editura Sport – Turism, București, 227p
Mitra, Gh., & Mogoș, Al., (1977) „Dezvoltarea calităților motrice”, Editura Sport – Turism, București.
Nicu, A.,(1971) Conținutul și metodica antrenamentului sportiv. Editura Stadion, București, p. 117-127, 252-253
Nicu, A., (1981) Interpretarea și analiza critică a performanței sportive de valoare mondială // E.F.S nr.9/ , București, p.17-22
Nicu, A.,(1979) Modelarea și programarea în teoria și practica antrenamentului sportiv contemporan // E.F.S nr.4/, București, p.28-34
Nicu, A., (1971) Studii de sociologie, psihologie, biochimie și metodica educației fizice și sportului. Editura Sport – Turism, București, p.322
Nicu, A.,și colab. (1993) Antrenamentul sportiv modern. Editura Editis, București, p.47-530
Nicu, A.,și colab. (1974) Terminologia educației fizice și sportului. Editura Stadion, București, p. 5-50
Niculescu, M., (2000) Psihologia sportului – culegere de lecții. Editura Ex Ponto, Constanța, p. 64-76
Niculescu, M., (2000) Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. Editura ANEFS, București.
Ozolin, N.G., (1972) Metodica antrenamentului sportiv. Editura Stadion, București, p.374
Păcuraru, A., (2000) Teoria antrenamentului sportiv, vol.I, Editura Fundației Universității „Dunărea de Jos”, Galați, p. 23-91
Platonov, N.V.,(1984) Teoria antrenamentului sportiv. Moscova, p. 30-60
Platonov, N.V., (1988) Adaptarea în sport. Moscova, p. 5-40
Platonov, N.V., (1987) Teoria sportului. Kiev: Editura Zdorivia, Kiev, p. 21-90
Popa, G., (1999) Metodologia cercetării științifice în domeniul educației fizice și sportului. Editura Orizonturi Universitare, Brașov, p.21-26
Răduț, C.,(1989) Metateorie privind vârsta sportivilor de performanță și elită // E.F.S., nr.1/1989, București, p. 23-25
Răduț, C., (1986) Planificarea și conducerea științifică a antrenamentului sportive // E.F.S., nr.5/1986, București, p. 21-25
Răduț, C., (1989) Prognoza și modelul performanțelor sportive // E.F.S., nr.9 / 1989, București, p.12 – 15
Raisin, Lydie ., (2001) „Stretching pentru toți”, Editura Teora, București.
Rață, G.,& Rață, B.C., (2006) Atitudinile în activitatea motrică. Editura Edusoft, Bacău, p. 318
Roman, R.A., & Râșim, E.E., (1988) Particularitățile pregătirii halterofililor cu grade diferite de calificare. // SDP, nr 273 , p. 70 -77
Rotariu, T., & Iluț, P., (1997) Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică. Editura Polirom, Iași, p. 40-205
Rusu, F., Baciu, A., & Șanta, C., (2009) Teoria și metodica antrenamentului sportiv, note de curs. Editura F.E.F.S., U.B.B., Cluj-Napoca, p.123
Scarlat, Eugen., (2003) „Educație Fizică și sport”. Editura Didactică și Pedagogică, București.
Șchiopu, Vasile., & Verza, Emil., (1981) „Psihologia vârstelor”, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Shepard, R.J., (1994) Fiziologia exercițiului și performanța sportivă. Fiziologia sportului. C.C.P.S, București, p. 4-19
Șiclovan, I., (1987) Teoria antrenamentului sportiv. Editura Sport-Turism, București, p.12-280
Simion, Gh., (1998) Metodologia cercetării activității omului în mișcare. Editura Universității din , , p. 5-125
Singer, W.,(1980) Principiile teoriei și metodicii generale ale antrenamentului, imperative pentru organizarea pregătirii. Editura E.F.S., nr.9, . București, p.1-3
Tarabas, C.L., (1999) Tehnici de explorări funcționale în practica medicului specialist de medicină sportivă. Editura Evrika, Brăila, p.185
Taschiene ,P., (1991) Stadiul actual în teoria antrenamentului // Sportul de performanță nr.313/ 1991, București, p. 17-23
Teodorescu, S., (2007) Periodizarea și planificare în sportul de performanță. Editura Morosan, București, p.15-16, 37-47
Teodorescu, S., (2006) Antrenament și Competiție. Editura Moroșan, București, p. 9, 15-21, 160-161
Teodorescu, S., (2009) Antrenament și competiție. Editura Alpha MDN, Buzău, p.187-188
Teodorescu, S., (2007) Periodizarea și planificare în sportul de performanță. București: Editura Morosan, București, p.15-16, 37-47
Teodorescu, S.,(2006) Teoria antrenamentului și competiției. Editura ANEFS, București.
Thomas, J.R., & Nelson, J.K., (1996) Metodologia cercetării în activitatea fizică. Vol.1. C.C.P.S, în S.D.P 375 -377, București, p. 218
Thomas, J.R.,& Nelson, J.K., (1997) Metodologia cercetării în activitatea fizică. Vol.2. C.C.P.S, în S.D.P 386.-389, București, p. 269
Tudor, V., (2005) Măsurare și evaluare în educație fizică și sport. Editura Alpha, București.
Tüdös, Ș., (1993) Elemente de statistică aplicată. Editura A.N.E.F.S., București, p.123
Tüdös, Ș., (2001) Concepte psihologice de bază. Perspectiva genetică și funțională. Editura Globus, București.
Tüdös, Ș., (2000) Criterii psihologice în fundamentarea și structurarea pregătirii sportive. Editura Paidea, București.
Tüdös, Ș., (2003) Perspective actuale în psihologia sportului. Editura Sper, București.
Ulăreanu, M.V., & Potop, V., (2010) Influence of specific training means in juniors’ performance weighligting. International Conference of Scientific communications. “Trends of university sport & human motricity recources for a changing world”. București, UNEFS, ISBN 978-973-99530-3-0.
Ulăreanu, M.V., (2011) Influența mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive în pregătirea halterofililor de performanță. ,,Noi evoluții educaționale sportive, manageriale, kinetoterapeutice și de timp liber în contex European”. Conferință științifică internațională: Brașov,CD, ISSN: 2065- 6483.
Ungureanu, O., (1995) Teoria și metodica antrenamentului sportiv. Editura Universității „Al. I.Cuza”, Iași, p. 22-165
Urzeală, C., (2009) Metodica antrenamentului sportiv. Curs universitar, București, U.N.E.F.S., p.6-13
Verhoșanschi, J., (1992) Un nou sistem de antrenament în sporturile ciclice.// Scuola dello Sport, Roma, p. 21-33
Verhoșanschi, J., (1999) Todo sobre el metodo Pliometrico//medios y metodos para el entrenamento y la mejora dela fuerza explosiva. Editorial Paidotribo, p. 186
Vieru, V., (1987) Unele caracteristici și cerințe ale sportului de înaltă performanță. Editura E.F.S., București, p.10-14
Voicu, P.,și colab. (1978) Metode de estimare a apartenenței mijloacelor de antrenament pe factorii săi tradiționali, nr.8, București, p. 22 -32
Weineck, J., (1994) Fundamentele generale ale biologiei aplicate sportului la copii și adolescenți. Biologia sportului, București: CCPS, p. 22 -37
Winfreid, J.,(1995) Structura model pentru o Teorie a antrenamentului Sportiv. „Leistungssport” 4, C.C.P.S și S.D.P., p. 4-29
Zamfirescu, N.R.,& Szogy, A., (1970) Studii și cercetări de fiziologie. București:Editura Sport- Turism, București, p.137-154
Zatsiorski, V.M., (1970) Calitățile fizice ale sportivului. Editura Cultură fizică și sport, Moscova, p.150
Zatsiorski, V.M., (2005) Știința și Practica Antrenamentului de Forță. INCS., București 2005. p.94
http://www.anst.gov.ro/documente/documente/anuare/Anuarul.sportului.pdf;
http://www:// românia.powerlifting.ro
http://www://powerlifting-ipf.com
ANEXÂ
ANEXEAnexa 1. Chestionar antrenori
Chestionarul urmărește evidențierea influenței mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive a sportivilor care practică powerliftingul de performanță de performanță în cadrul unui ciclu anual de pregătire.
Vă rugăm să răspundeți la întrebările mai jos menționate cu răspunsuri în ordinea importanței sau să bifați în pătrățelele corespunzătoare întrebării.
Vârsta______, Clubul ________________________________, Experiență în activitate____ani,
Performanțe sportive, rezultate__________________________________________________________
Anexa 2. Fazele mișcării de ridicare a halterei la probă l smuls
a) startul b) îndreptarea faza I c) îndreptare faza II
d) smucitura e) intrarea sub halteră f) hochei
Anexa 3. Fazele mișcării de ridicare a halterei la probă l aruncat. (pusul la piept)
a) startul b) îndreptarea faza I c) îndreptare faza II
d) ridicarea halterei până la e) smucitura f) intrarea sub halteră în hochei
smucitură
Anexa 4. Fazele mișcării de ridicare a halterei la probă l aruncat. (aruncatul de la piept)
Pregătirea pentru aruncatul Aruncatul de la piept în fandare Îndreptarea și ținerea de la piept halterei deasupra capului
Anexa 5. Rezultatele dezvoltării somatice la etapa de constatare (2008).
Nota: calculu mediei s-a realizat prin suma rezultatelor individuale la fiecare probă și împărțită la numărul acestora.
Anexa 6. Rezultatele dezvoltării somatice la etapa finală (2009).
Anexa 7 Rezultatele capacității funcționale la etapa de constatare (2008).
Anexa 8. Rezultatele capacității funcționale la testarea finală (2009).
Anexa 9. Rezultatele pregătirii fizice specifice la etapa de constatare (2008).
Anexa 10. Rezultatele pregătirii fizice specifice, testare finală
Anexa 11. Rezultatele pregătirii tehnice, media experiților / faze, constatare probă smuls
Notă: 5- f.bun, 4-bun, 3- mediu, 2- satisfăcător, 1- nesatisfăcător
Legendă: E1- expert 1; E2- expert 2, E3- expert 3; XE1- media experților la faza 1(startul); XE2 – media experților la faza 2; XE3 – media experților la faza 3; XE4 – media experților la faza 4; XE5 – media experților la faza 5.
Anexa 12. Rezultatele nivelului pregătirii tehnice, media experților / faze – constatare probă aruncat
Notă: 5- f.bun, 4- bun, 3- mediu, 2- satisfăcător, 1- nesatisfăcător
Legendă: E1- expert 1; E2 – expert 2, E3 – expert 3; XE1 – media experților la faza 1 (startul); XE2 – media experților la faza 2; XE3 – media experților la faza 3; XE4 – media experților la faza 4; XE5 – media experților la faza 5.
Anexa 13. Rezultatele pregătirii tehnice, media experților / faze, probă smuls – testare finală
Notă: 5- f.bun, 4-bun, 3- mediu, 2-satisfăcător, 1-nesatisfăcător
Legendă: E1- expert 1; E2 – expert 2, E3 – expert 3; XE1 media experților la faza 1 (startul); XE2 – media experților la faza 2; XE3 – media experților la faza 3; XE4 – media experților la faza 4; XE5 – media experților la faza 5.
Anexa 14. Rezultatele pregătirii tehnice apreciată prin metoda experților, probă aruncat – testare finală
Legendă: E1 – expert 1; E2 – expert 2, E3 – expert 3; XE1 – media experților la faza 1; XE2 – media experților la faza 2; XE3 – media experților la faza 3; XE4 – media experților la faza 4; XE5 – media experților la faza 5. Notă: 5 – f.bun, 4- bun, 3 – mediu, 2 – satisfăcător, 1- nesatisfăcător.
Anexa 15. Rezultatele nivelului pregătirii tehnice, media indicilor de apreciere, constatare
Anexa 16. Rezultatele nivelului pregătirii tehnice, media indicilor de apreciere, testare finală
Anexa 17. Rezultatele performanțelor în competiții pe anul 2008 (T.I)
Calendar: CES; Cup E; CMJ; JO; CEJ; CNS.
Anexa 18. Rezultatele performanțelor în competiții pe anul 2009 (T.F)
Calendar: CES; CMS; CMJ; CEJ; CET; CNS.
Anexa 19. Media rezultatelor din concursuri pe anul 2008 (TI).
Anexa 20. Media rezultatelor din concursuri pe anul 2009 (TF).
Anexa 21. Centralizator cu media sumei indicilor la testare inițială
Anexa 22. Centralizator cu suma mediei indicilor la testarea finală
Anexa 22. Regulamentul de organizare a activității de powerlifting din România
I – Regulile generale ale powerliftingului
ART1. (a) Federația Română de Powerlifting recunoaște următoarele probe ce trebuie efectuate în aceeași ordine în toate competițiile conduse sub regulile F.R.P. cu excepția concursurilor de împins culcat – o singură probă:
A. Genuflexiuni
B. Împins culcat
C. Îndreptări
D. Total
(b) Competițiile au loc între sportivi în categorii diferențiate de sex, greutate corporală și vârstă. Campionatele masculine și feminine open admit, de regulă, sportivi de orice vârstă ce depășesc 14 ani.
(c) Regulile se aplică la orice nivele de competiție.
(d) Fiecărui sportiv îi sunt permise 3 încercări la fiecare probă. Cea mai bună încercare validată a sportivului la fiecare probă contează la totalul său din competiție.
Dacă doi sau mai mulți sportivi realizează același total, sportivul mai ușor va avea câștig în fața sportivului mai greu.
(e) Dacă doi sportivi înregistrează aceeași greutate corporală la cântar și obțin același rezultat la total la sfârșitul competiției, sportivul ce realizează primul totalul va avea prioritate în fața celuilalt sportiv. Acolo unde se oferă premii pentru cel mai bun rezultat la genuflexiuni, împins culcat și îndreptări sau dacă se doboară un record național, se aplica aceeași procedură.
ART.2. F.R.P., prin membri săi, conduce, recunoaste și susține următoarele competiții:
– Campionatul Național combinat open masculin și feminin;
– Campionatul Național de juniori și cadeți, combinat masculin și feminin;
– Campionatul Național master combinat masculin și feminin;
– Campionatul Național de împins culcat open masculin și feminin;
– Campionatul Național de împins culcat de juniori și cadeți, combinat masculin și feminin;
– Campionatul Național de împins culcat master, combinat masculin și feminin;
– Cupa României open masculin și feminin;
– Cupa României open juniori și cadeți, combinat masculin și feminin;
– Campionatul Național combinat open masculin și feminin – pe echipe;
– Campionatul Național de juniori și cadeți, combinat masculin și feminin – pe echipe.
ART.3. De asemenea F.R.P. recunoaște și înregistrează recorduri naționale pentru aceleași probe în cadrul categoriilor descrise mai jos.
ART.4. F.R.P. va putea susține/recunoaște și alte concursuri.
II – Categorii de vârstă
ART.5.
Masculin:
-Open (Seniori): din ziua când împlinește 14 ani în sus (nu se aplică restricții la categorie).
-Cadeți: din ziua când împlinește 14 ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 18 ani.
-Juniori: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 19 ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 23 de ani.
-Master I: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 40 de ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 49 de ani.
-Master II: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 50 de ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 59 de ani.
-Master III: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 60 de ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 69 de ani.
-Master IV: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 70 de ani în sus. La categoria de vârstă Master IV nu sunt incluse categorii de greutate.
ART.6.
Feminin:
-Open(Senioare): din ziua când împlinește 14 ani în sus ( nu se aplică restricții la categorie)
-Cadeți: din ziua când împlinește 14 ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 18 ani.
-Juniori: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 19 ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 23 de ani.
-Master I: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 40 de ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 49 de ani.
-Master II: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 50 de ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 59 de ani.
-Master III: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 60 de ani în sus. La categoria de vârstă Master III nu sunt incluse categorii de greutate.
ART.7. Încercările în competiție sunt rezervate numai competitorilor în vârstă de peste 14 ani. Numai cu o aprobare specială a Biroului Federal un competitor sub 14 ani va putea fi admis într-o competiție de powerlifting, dar nu va putea avea mai puțin de 12 ani.
ART.8. Plasarea în grupele de vârstă va fi determinată de totalul sportivilor în conformitate cu regulile standard ale probei. Bărbații de 70 de ani și peste (an calendaristic) vor primi medalii pentru plasarea pe locurile 1, 2 și 3 în clasamentul general, pe baza formulei (punctelor) lui Wilks. Femeile de 60 de ani și peste (an calendaristic) vor primi medalii pentru plasarea pe locurile 1, 2 și 3 în clasamentul general, pe baza formulei (punctelor) lui Wilks.
III – Categorii de greutate:
ART.9.
Masculin
Numai cadeți : Categoria – si .
Numai juniori : Categoria – .
Categoria . până la .
Categoria . de la 59.01 până la .
Categoria . de la 66.01 până la .
Categoria . de la 74.01 până la .
Categoria . de la 83.01 până la .
Categoria . de la 93.01 până la .
Categoria . de la 105.01 până la .
Categoria + . de la 120.01 nelimitat.
ART.10.
Feminin
Numai cadeți : Categoria – si .
Numai juniori – Categoria – .
Categoria . până la .
Categoria . de la 47.01 până la .
Categoria . de la 52.01 până la .
Categoria . de la 57.01 până la .
Categoria . de la 63.01 până la .
Categoria . de la 72.01 până la .
Categoria + 84.00 kg. de la 84.01 nelimitat.
ART.11. Fiecare club afiliat trebuie să prezinte o listă de echipă cu numele fiecărui sportiv și categoria sa de greutate. Vor fi menționate cele mai bune rezultate personale de la campionatele naționale și internaționale din ultimele 12 luni. Aceasta poate include și rezultatele obținute la campionatele internaționale din anul precedent la aceeași categorie de greutate. Trebuie, de asemenea, menționate data și titlul competiției în care a fost realizat totalul. Aceste detalii trebuie prezentate secretarului general cu cel puțin 15 zile înainte de data campionatului, la nominalizarea preliminară. Selecția finală, prezentată nu mai târziu de 7 zile înainte de data campionatului, trebuie făcută dintre cei nominalizați până la acest moment. Sportivii nominalizați fără rezultate obținute la vreuna din competițiile de mai sus vor fi repartizați în prima grupă dacă categoria de greutate va fi împărțită în grupe. Eroarea de a se conforma acestor cerințe poate avea ca rezultat descalificarea echipei ofensatoare sau plata unei taxe de participare care sa permita participarea in competitie.
ART.12. Punctele ce se înregistrează pentru campionatele naționale pe echipe vor fi:
-12,9,8,7,6,5,4,3,2 pentru primele 9 locuri la toate categoriile de greutate. După aceea, orice sportiv care face un total în competiție va fi răsplătit cu 1 punct.
Numai punctele obținute de cei mai bine clasați 7 sportivi din fiecare club vor fi contabilizate în competiția pe echipe .
ART.13. Premiile pe echipe se vor acorda pentru primele 3 locuri. În cazul unei egalități în clasificarea unei echipe, echipa care are cel mai mare număr de locuri întâi se va clasa prima. În cazul unei egalități între două cluburi având același număr de locuri întâi, cea având cel mai mare număr de locuri doi se va clasa prima, și tot așa până la plasarea celor 7 sportivi ce punctează.
ART.14. La toate campionatele F.R.P. se va acorda un titlu de "Campion absolut" sportivului care va obține cea mai bună performanță bazată pe formula Wilks, în același mod se vor acorda locurile 2 și 3, cu condiția ca sportivul să contabilizeze cel puțin o încercare reușită în fiecare probă.
ART.15. La campionatele naționale, se acordă medalii pentru locurile 1, 2 și 3 la fiecare categorie bazate pe rezultatele la total și pentru locurile 1, 2 și 3 la probele individuale de genuflexiuni, împins culcat și îndreptări la fiecare categorie. Dacă un sportiv nu reușește în nici una din cele 3 încercări în una sau ambele probe de genuflexiuni sau împins culcat el poate continua să concureze în ceea ce a rămas din concurs, iar sportivul va fi eligibil pentru premii în orice probă în care are o încercare cu succes.
ART.16. Pentru a primi titlul de „campion național” cât și pentru a ocupa un loc în clasamentul total, sportivul va trebui să contabilizeze cel puțin o încercare reușită la fiecare din cele 3 probe.
ART.17. La Cupa României se acordă locul 1, 2 și 3 numai pentru clasamentul total cu condiția ca competitorul să fi reușit minim o încercare în fiecare probă.
IV – Echipament și specificații
ART.18 Platforma
Toate probele trebuie să fie efectuate pe o platformă măsurând între minimum 2.5 m x 2.5 m și maximum 4.0 m x 4.0 m. Nu trebuie să depășească 10 cm în înălțime față de podiumul înconjurător sau podea. Suprafața platformei trebuie să fie plată, fermă și la același nivel (orizontală) și să fie acoperită cu un material de covor neted ce nu alunecă (lipsit de neregularități și profile).
ART.19 Barele și discurile
– Pentru toate concursurile de powerlifting organizate cu respectarea regulilor F.R.P., sunt permise numai barele cu discuri de competiție. Utilizarea discurilor ce nu îndeplinesc specificațiile curente va duce la nevalidarea concursului și a oricăror recorduri realizate. Numai acele bare și discuri care îndeplinesc toate specificațiile pot fi utilizate pe durata întregii competiții și pentru toate încercările.
– Bara nu va fi schimbată în timpul competiției decât dacă este îndoită sau avariată în vreun mod, după cum este hotărât de către comisia tehnică, juriu sau arbitri. Barele utilizate la campionatele F.R.P. nu vor fi cromate în zona randalinată (striată). Numai barele și discurile care au aprobarea oficială a F.R.P., pot fi utilizate la campionatele F.R.P. sau la stabilirea de recorduri naționale.
– Bara trebuie să fie dreaptă și bine randalinată și canelată și se va conforma următoarelor Dimensiuni:
1. Lungimea totală nu va depăși 2.2 m
2. Distanțele dintre suprafața frontală a gulerelor nu va depăși 1.32 m și nu va fi sub 1.31
3. Diametrul barei nu va depăși 29 mm și nu va fi sub 28 mm
4. Greutatea barei și a gulerelor va fi 25 kg.
5. Diametrul manșetei gulerelor nu va depăși 52 mm și nu va fi sub 50 mm.
6. Va exista un marcaj circular executat la mașină sau bara va avea bandă adezivă ca marcaj astfel încat să măsoare 81 cm între marcaje sau benzi.
ART. 20 Bara de powerlifting recunoscută de F.R.P.
Linii directoare privind distanțele de randalinare:
Măsurile sunt în mm
ART.21 Discurile se vor conforma celor ce urmează:
– Toate discurile utilizate în competiție trebuie să cântărească cât valoarea marcată cu o abatere de maxim 0.25% sau 10 grame.
Valoarea marcată în kg. Maximum Minimum
50.00 50.1250 49.875
25.00 25.0625 24.9375
20.00 20.0500 19.9500
15.00 15.0375 14.9625
10.00 10.0250 9.9750
5.00 5.0125 4.9875
2.50 2.5100 2.4900
1.25 1.2600 1.2400
0.50 0.5100 0.4900
0.25 0.2600 0.2400
– Gaura din mijlocul discului nu trebuie să depășească 53 mm sau să fie sub 52 mm.
– Discurile trebuie să se încadreze în următoarea gamă: 1.25 kg, 2.5 kg, 5 kg, 10 kg, 15 kg,20 kg, 25 kg și 50 kg.
– În scopul stabilirii de recorduri, se pot folosi discuri mai ușoare pentru a se obține o greutate cu cel puțin 1 kg mai mare decât recordul existent.
– Discurile ce cântăresc 20 kg sau mai mult nu trebuie să depășească 6 cm în grosime.
– Discurile ce cântăresc 15 kg sau mai puțin nu trebuie să depășească 3 cm în grosime. – Discurile de cauciuc nu trebuie să se conformeze grosimilor susmenționate.
– Discurile trebuie să se conformeze următorului cod al culorilor: 10 kg sau mai puțin – orice culoare, 15 kg- galben, 20 kg- albastru, 25 kg- roșu, 50 kg- verde.
– Toate discurile trebuie să fie marcate cu greutatea lor în clar și trebuie încărcate în ordinea cu discurile cele mai grele cât mai în interior și cu discurile mai mici în greutate descrescătoare aranjate astfel încât arbitrii să poată citi greutatea de pe fiecare disc.
– Primele și cele mai grele discuri încărcate pe bară vor fi așezate cu fața spre interior; restul discurilor vor fi încărcate cu fața spre exterior.
– Diametrul celor mai mari discuri nu va depăși 45 cm.
– Discurile de cauciuc sau cele acoperite cu cauciuc sunt acceptate dacă se asigură un minimum de 10 cm de la partea frontală exterioară a bucșelor până la capătul barei, pentru prindere din exteriorul discurilor.
ART.22 Bucșele
(a) Bucșele vor fi folosite întotdeauna
(b) Trebuie sa cântărească câte 2.5 kg fiecare.
ART.23 Suporții de genuflexiuni
-Numai suporții de genuflexiuni aprobați de Comisia tehnică sunt permiși pentru utilizarea în campionatele de powerlifting.
-Suporții de genuflexiuni vor fi astfel proiectați încât să se poată regla de la o înalțime minimă de 1.00 m în poziția cea mai de jos și până la o înălțime minimă de 1.70 m în intervale de câte 5 cm.
– Toti suporții hidraulici trebuie să poată fi asigurați la înălțimea necesară cu ajutorulor bolturilor.
ART.24 Banca de împins culcat
– Numai suporții și băncile aprobate de către comisia tehnică sunt permise pentru utilizarea în campionatele de powerlifting. Banca se va conforma următoarelor dimensiuni:
– Lungimea – nu mai puțin de 1.22 m și va fi plată si la nivel (orizontală).
– Lățimea – nu mai puțin de 29 cm dar fără a depăși 32 cm.
– Înălțimea – nu mai puțin de 42 cm dar fără a depăși 45 cm măsurați de la podea până la suprafața de sus a părții căptușite a băncii fără ca aceasta să fie apăsată sau compactată. Înalțimea suporților barei, care trebuie să fie reglabili, va fi de minimum 75 cm până la maximum 110 cm măsurați de la podea până la poziția de repaus a barei.
– Lățimea minimă între partea interioara a sprijinelor barei va fi de 1.10 m.
– Capul băncii se va întinde 22 cm dincolo de centrul sprijinelor cu o toleranță de 5 cm în ambele sensuri.
– Suporții de siguranță montați trebuie să fie utilizați în toate încercările.
ART.25 Luminile
-Se va asigura un sistem de lumini prin care arbitrii își fac cunoscute deciziile. Se poate folosi un sistem de lumini similar celui folosit în haltere, prin care atunci când un arbitru observă o infracțiune, activează butonul de acționare. Daca majoritatea acționează butoanele, o sonerie sună și sportivul știe că încercarea lui a eșuat. El nu este apoi solicitat să își finalizeze încercarea. Fiecare arbitru va putea acționa o lumină albă si una roșie. Aceste două culori reprezintă o "încercare reușită"-alb respectiv "încercare nereușită"-roșu. Luminile vor fi aranjate orizontal pentru a corespunde cu poziția celor 3 arbitri. Ele trebuie astfel conectate încât să lumineze doar activate împreună și nu când sunt activate separat de către cei 3 arbitri. Pentru situații de urgență, de ex. avarii în instalația electrică, arbitrii vor fi dotați cu stegulețe sau palete albe sau roșii cu care să își facă cunoscute deciziile la comanda audibilă a arbitrului-șef .
ART.26 Cartele de eroare / palete
După ce luminile activate si-au arătat decizia, arbitrul va ridica o paletă sau o cartelă sau va acționa o lumină pentru a face cunoscut motivul pentru care încercarea a fost eșuată.
ART.27 Sistemul de cartele pentru arbitraj – motive de eșec- se poate folosi în competițiile de powerlifting interne și au rol de a exemplifica deciziile arbitrilor.
Culoarea cartelei:
Eroarea nr.1 = cartela roșie
Eroarea nr.2 = cartela albastră
Eroarea nr.3 = cartela galbenă
ART.28 Orice sportiv care aruncă intenționat bara de concurs sau o eliberează fără control, în orice probă, punând în acest fel în pericol integritatea corporală a oricăror persoane, va fi descalificat din competiție și va primi o suspendare din toate concursurile F.R.P. , pe o perioadă hotărâtă de către Biroul Federal.
ART.29 Tabela de marcaj
Trebuie să existe o tabelă de marcaj detaliată corespunzător orientată către spectatori, oficiali și către toți cei interesați de desfășurarea competiției. Numele sportivilor trebuie aranjate după numărul de concurs pentru fiecare secțiune.
ART.30 ECHIPAMENTUL PERSONAL
a) Costum
– Susținător:
Numai costumele înregistrate și aprobate oficial de comisia tehnică vor fi permise pentru utilizarea în competițiile de powerlifting.
– Nesusținător:
Trebuie purtat un costum de sport, iar acesta va fi dintr-o singură bucată, de lungime completă dintr-un material elastic într-un singur strat fără petece, căptușeală sau divizare în părți prin intermediul cusăturilor ce nu sunt necesare la fabricarea costumului. Orice cusături, false sau de alt fel, care în opinia comisiei tehnice, juriului sau în absența lor a arbitrilor sunt incluse în costum numai ca formă de ranforsare sau rigidizare, va face costumul inadmis pentru utilizarea în competiție.
Costumul trebuie să fie potrivit pe corp fără nici o parte atârnând în timp ce este purtat de către sportiv. Bretelele trebuie purtate peste umeri în permanență în timp ce se ridică în competiție.
Costumul de ridicare trebuie să se supună următoarelor cerințe:
-Poate fi de orice culoare sau culori.
-Costumul de ridicare poate purta emblemă, insignă, logo-ul și/sau inscripția clubului sportivului sau a sponsorului. Nu este admis nimic din ceea ce este agresiv sau poate aduce o proastă reputație sportului. Numele sportivului poate fi amplasat pe costum, sau orice alt obiect de îmbrăcăminte personal.
-Cusăturile și tivurile trebuie să nu depășească 3 cm în lățime și 0.5 cm în grosime.
Numai costumul nesusținător leotard / monobloc poate avea cusături și tivuri ce depășesc 3 cm în lățime. Costumul nesusținător leotard / monobloc poate de asemenea avea o dublură din același material cu dimensiunea de 12 cm x 24 cm în zona bifurcației.
-Cusăturile pot fi protejate sau întărite cu porțiuni înguste de țesătură pentru chingi sau material elastic fără a depăși 2 cm în lățime și 0.5 cm în grosime.
-Costumul trebuie să aibă craci la pantaloni. Lungimea cracului trebuie să fie de minimum 3cm și maximum 15 cm. Măsurătoarea se face de la o linie din partea de sus a bifurcației în jos pe interiorul cracului. Cracul costumului trebuie să nu fie tăiat pentru a forma exact o paralelă în jurul piciorului. Poate fi tăiat mai sus pe exteriorul piciorului. Costumele nesusținătoare pot avea lungimea maximă a cracului pantalonului de maxim 25 cm.
-Orice modificare a costumului care depășește lățimile, lungimile sau grosimile stabilite anterior va face costumul interzis pentru competiție.
-Deși modificările/pliurile ce formează o întăritură a costumului și a cămășii susținătoare nu le fac ilegale, acestea trebuie făcute pe cusăturile originale.
-Dacă a fost făcută o întăritură, materialul în exces nu trebuie îndoit și cusut înapoi pe costum.
-Se recomandă ca atunci când bretelele de peste umeri ale costumului sunt scurtate, ele să fie cusute astfel încât materialul în exces sa fie sub bretea, decât să apară moturi inestetice ce se formează atunci cand materialul este deasupra bretelei.
b) Tricou / Cămașă susținătoare
-Un tricou sau cămașă susținătoare (cămașa susținătoare trebuie sa fie dintr-un strat de material elastic), de orice culoare sau culori, trebuie purtat sub costumul de ridicare în timpul probelor de genuflexiuni și împins culcat, dar este opțional pentru bărbați la îndreptări. O combinație a celor două este interzisă.
-Femeile vor purta un tricou sau cămașă susținătoare în timpul tuturor probelor.
-Cămășile suport conform celor aprobate de comisia tehnică și menționate în lista echipamentului și hainelor aprobate emise periodic de către comisie pot fi purtate pentru toate ridicările. Toate condițiile valabile pentru tricouri se aplică și cămășilor susținătoare. Cămașa susținătoare nu poate fi atât de lungă încât să acopere fesele când este îndesată în costum și prin aceasta să servească ca suport suplimentar. În plus, cusăturile pot fi plasate doar în pozițiile indicate pe diagramă.Tricoul trebuie să se supună următoarelor condiții:
-Să nu fie făcut din material elastic cauciucat sau alt material similar.
-Să nu aibă buzunare, nasturi, fermoare, gulere sau tăieturi in V.
-Să nu aibă cusături întărite.
-Poate fi facut din bumbac, poliester sau un amestec de bumbac și poliester.
-Va avea mâneci care să se termine fie mai jos de cot fie la deltoid. Sportivii nu au voie să își ridice sau suflece mânecile tricoului până la deltoid când concurează în competițiile F.R.P.. Tricourile nu trebuie purtate pe dos. "Cămașa susținătoare" utilizată în genuflexiuni și îndreptări poate fi "fără mâneci".
-Este simplu (neimprimat) sau este tricoul oficial al concursului în care sportivul concurează sau poartă o insignă sau inscripție a națiunii sportivului, federației naționale sau regionale sau a sponsorului. Orice este agresiv sau aduce o proastă reputație sportului nu este permis.
c) Slip
Un "suspensor atletic" comercial standard sau chiloți comerciali standard (nu șort boxer) din orice amestec de bumbac, nailon sau poliester va fi purtat sub costumul de ridicare.
Femeile pot purta de asemenea un sutien comercial sau sport.
Slipurile de înot sau orice alt articol constând din material elastic cauciucat sau similar cu excepția celui de la centura de pe talie, nu va fi purtat sub costumul de ridicare.
Orice alt articol de îmbrăcăminte susținător nu este legal a fi utilizat in competițiile F.R.P..
d) Ciorapi
Se pot purta ciorapi:
-Pot fi de orice culoare sau culori și pot avea logo-ul fabricantului.
-Nu trebuie să fie atât de lungi pe picior încât să vină în contact cu bandajele pentru genunchi sau cu suportul rotulei.
-Ciorapi de lungime completă sau colanți sunt strict interziși.
-Trebuie purtați ciorapi de lungimea tibiei pentru a acoperi și proteja tibia în timpul probei de îndreptări.
-Pot fi purtate protecții ușoare între ciorapi și tibie.
e) Centura
Competitorii pot purta centură. Daca este purtată, va trebui să se afle pe partea exterioară a costumului de ridicare.
Materiale și construcție:
-Corpul principal va fi fabricat din piele, vinil sau alt material similar neelastic în unul sau mai multe straturi care pot fi lipite sau cusute împreună.
-Nu va avea căptușeală, întărituri sau suporți suplimentari din nici un fel de material nici pe suprafață și nici incluse în straturile centurii.
-Catarama va fi fixată la un capăt al centurii prin intermediul tintelor și /sau cusăturii.
-Centura poate avea o cataramă cu unul sau două cuie sau poate fi de tipul cu "eliberare rapidă" ("eliberare rapidă" se referă la pârghie).
-O limbă de prindere va fi atașată în apropierea cataramei prin intermediul tintelor /sau cusăturii.
-Numele sportivului, națiunea sa statul sau clubul pot apare pe exteriorul centurii.
Dimensiuni:
– Lățimea maximă a centurii va fi de 10 cm.
– Grosimea maximă a centurii va fi de 13 mm de-a lungul lungimii principale.
– Lățimea interioară a cataramei va fi de maximum 11 cm.
– Lățimea exterioară a cataramei va fi de maximum 13 cm.
– Lățimea maximă a limbii de prindere va fi de 5 cm.
– Distanța maximă între capătul centurii și capătul îndepărtat al limbii de prindere va fi de maximum 25 cm.
Punctele corecte de măsurare:
f) Pantofi sau ghete
Se vor purta ghete sau pantofi.
-Ca pantofi se vor include doar pantofii de sport /ghetele de sport; ghete de haltere sau powerlifting sau saboți de îndreptări. Ghetele de excursie nu intră în această categorie.
-Nici o parte a tălpii nu va fi mai înaltă de 5 cm.
-Talpa trebuie să fie uniformă la ambele capete.
-Tălpile interioare libere ce nu sunt parte componentă a pantofului fabricat sunt limitate la o grosime de 1 cm.
g) Bandaje
Numai bandajele dintr-un strat de țesătură elastică comercială ce sunt acoperite cu poliester, bumbac sau o combinație a celor două materiale sau crep medical sunt permise.
Încheieturile mâinilor
-Bandajele pentru încheieturi nu vor depăși 1m în lungime și 8 cm în lățime. Orice mâneci și aplicații din velcro sau găici pentru fixare trebuie să fie încorporate în lungimea de 1 m. O buclă poate fi atașată ca un ajutor de securizare. Bucla nu va fi peste degetul mare sau peste degete în timpul ridicării propriu-zise.
-Benzile comerciale standard pentru transpirație se pot purta, fără a depăși 12 cm în lățime. O combinație de bandaje de încheieturi și benzi de transpirație nu este permisă.
-O acoperitoare de încheietură nu se va întinde mai mult de 10 cm deasupra și 2cm dedesubtul centrului articulației încheieturii și nu va depăși o lățime de acoperire de 12cm.
Genunchi
-Se pot utiliza bandaje ce nu depășesc 2 m în lungime și 8 cm în lățime. Un bandaj pentru genunchi nu se va întinde mai mult de 15 cm deasupra și 15 cm dedesubtul centrului articulației genunchiului și nu va depăși o lățime de acoperire de 30 cm. Alternativ, o genunchieră elastică de susținere a rotulei ce nu depășește 30 cm în lungime poate fi purtată. Mânecile pentru genunchi în lungime de 30 cm sunt de asemenea legale iar mânecile medicale/chirurgicale sunt de asemenea o opțiune.
-O combinație a celor două este strict interzisă.
-Neoprenul poate fi cauciuc "sintetic" dar este acceptabil doar la mânecile pentru genunchi.
-Bandajele nu vor ajunge în contact cu ciorapii sau costumul de ridicare.
-Bandajele nu vor fi utilizate altundeva pe corp.
Bandajele susținătoare:
Numai bandajele de la producătorii comerciali înregistrați oficial și aprobați de Comisia Tehnică sunt permise a fi utilizate în competițiile de powerlifting.
Bandaje nesusținătoare:
Bandajele confecționate din crep medical sau bandaj și benzile de transpirație nu necesită aprobarea Comisiei Tehnice.
-Două straturi de bandă medicală pot fi purtate pe degetele mari. Banda medicală sau cele similare nu pot fi purtate altundeva pe corp fără permisiunea oficială a juriului sau a arbitrului-șef. Banda medicală nu poate fi utilizată ca un ajutor al sportivului de a ține bara.
-Cu rezerva aprobării anterioare a juriului, medicului oficial, paramedicului sau a personalului paramedical de serviciu, banda medicală poate fi aplicată pe rănile corporale într-o manieră care nu va oferi sportivului un avantaj incorect.
-La toate competițiile la care un juriu poate să nu fie prezent și să nu existe personal medical de serviciu, arbitrul-șef va avea jurisdicția asupra utilizării benzii medicale.
ART.31 Inspecția echipamentului personal
(a) Inspecția echipamentului personal pentru fiecare sportiv din competiție poate avea loc în orice moment (ora poate fi anunțată la Ședința tehnică) al întâlnirii până cu cel puțin 20 de minute înainte de start pentru fiecare categorie de greutate.
(b) Un minim de 2 arbitri va fi numit pentru îndeplinirea acestei îndatoriri. Toate obiectele vor fi examinate și aprobate înainte de a fi oficial ștampilate sau marcate.
(c) Bandajele ce depășesc lungimea permisă vor fi respinse dar se pot tăia și supune din nou aprobării.
(d) Orice obiect considerat murdar sau destrămat va fi respins.
(e) Foaia de inspecție semnată va fi predată președintelui juriului la sfârșitul perioadei de inspecție.
(f) Dacă după inspecție un sportiv apare pe platformă purtând sau utilizând vreun obiect nepermis, altul decât cel care a fost din neatenție scăpat din vedere de arbitru, sportivul va fi descalificat imediat din competiție.
(g) Toate obiectele menționate anterior ca și echipament personal vor fi inspectate.
(h) Pălăriile sunt strict interzis a fi purtate pe platformă în timpul ridicării, obiectele ca ceasurile, bijuteriile, protezele, genele si articolele de igienă feminină nu trebuie inspectate.
(i) Înainte de o încercare de record național, sportivul va fi inspectat de controlorul tehnic. Dacă sportivul este găsit purtând sau folosind un obiect nepermis, altul decât cel care a fost din neatenție scăpat din vedere de arbitru, el va fi descalificat din competiție.
Mențiuni :
Modificările costumelor și cămășilor ce nu sunt făcute de fabrică nu sunt interzise dacă sunt făcute sub forma unor cute. Aceste cute trebuie făcute doar pe cusăturile originale ale fabricantului. Trebuie făcute pe partea interioată a costumului sau cămășii. Orice modificare făcută în altă zonă decât cusăturile fabricantului este ilegală. Cutele nu pot fi cusute înapoi pe corpul îmbrăcăminții.
Dacă a fost făcută o strâmtare, materialul în exces nu trebuie îndoit și cusut înapoi pe corpul costumului, cu excepția materialului în exces de la bretelele de pe umeri, care trebuie fixat dedesubt. Nu trebuie să iasă în afară pe o lungime mai mare de 3 cm.
Tricoul/cămașa suppport
Cămășile suport pot avea mânecile strâmtate doar cu ajutorul cutelor (pe partea interioară a cămășii) pe cusăturile originale ale fabricantului. Cutele nu pot fi cusute înapoi pe corpul îmbrăcăminții. Orice modificare sau alterare a cămășii de împins din culcat față de tiparul original așa cum este furnizată de fabricant și aprobată de comisia tehnică va face cămașa ilegală pentru folosirea în competiție. Materialul trebuie să acopere întreaga zonă a deltoidului .
Pantofi sau ghete
Talpa trebuie să fie dreaptă (plată), adică fără adăugiri, neregularități sau modofocări ale tiparului standard.
ART.32 Logo-ul sponsorului
(a) Cluburile sau sportivii ce doresc să beneficieze de regulile privind logo-ul sponsorului purtat pe articolele echipamentului personal trebuie să solicite aprobarea secretarului general F.RP.. Dacă permisiunea a fost acordată, logo poate fi afișat convenabil într-o poziție convenită intre F.R.P. și club sau sportiv.
b) F.R.P. își rezervă dreptul să refuze permisiunea dacă consideră că un logo se situează sub standardul necesar de bun gust sau contravine unui angajament anterior asumat de F.R.P. cu orice alt contractor cum ar fi televiziunile sau promotorii de campionate.
c) Comitetul executiv F.R.P. își rezervă dreptul de a limita mărimea logo-ului. Cluburile sau sportivii pot să își afișeze emblemele sau steme proprii fără a plăti vreo taxă.
d) Sportivii ce doresc să poarte logo-ul sponsorului trebuie să prezinte o aprobare curentă arbitrilor ce examinează echipamentul dacă nu este prezent pe lista aprobată de F.R.P..
e) Logo-ul fabricantului tipărit sau brodat ce măsoară nu mai mult de 10 cm x 2 cm pe costumele nesusținătoare, tricouri și centuri nu trebuie să fie mascat/acoperit.
ART.33 General
(a) Utilizarea uleiului, vaselinei sau a altor lubrifianți pe corp sau pe echipamentul personal este strict interzisă.
(b) Pudra de copii, rășină, talc sau carbonat de magneziu sunt singurele substanțe care pot fi adăugate pe corp sau îmbrăcăminte, nu și pe bandaje.
(c) Utilizarea de orice fel de adezivi pe talpa încălțămintei este strict interzisă.
(d) Nu pot fi aplicate substanțe străine pe echipamentul de powerlifting. Aceasta ia în considerare toate substanțele, altele decât cele utilizate periodic ca agent de sterilizare la curățarea barei, băncii de împins culcat sau platformei.
V – Regulile tehnice ale desfășurării probelor
ART.34 Genuflexiuni
a) Sportivul va sta cu fața către partea din față a platformei. Bara va fi ținută orizontal de-a latul umerilor, mâna și degetele ținând bara iar partea de sus a barei nu va fi mai mult de o grosime de bară sub marginea exterioara a umerilor. Diagrama din figura următoare indică poziția corectă a barei de-a latul umerilor.
b) După îndepărtarea barei de pe suport, (sportivul poate fi ajutat de încărcători la îndepărtarea barei de pe suport) sportivul trebuie să se deplaseze înapoi pentru a ocupa poziția de start.
c) Când sportivul este nemișcat, drept cu genunchii blocați, iar bara este poziționată corespunzător, arbitrul-șef va da semnalul de începere a ridicării. Semnalul va consta dintr-o mișcare spre în jos a brațului și comanda audibilă "START" (genuflexiune ). Înainte de primirea semnalului de "genuflexiune" sportivul poate face orice corecții de poziție incluse în regulament, fără penalizare. Din motive de siguranță, sportivul va fi rugat să "SUPORT" (repună) bara, împreună cu o mișcare spre înapoi a brațului, dacă după o perioadă de 5 secunde el nu este în poziție corectă pentru a începe ridicarea. Arbitrul-șef va comunica apoi motivul pentru care semnalul nu a fost dat.
d) La primirea semnalului arbitrului-șef, sportivul va îndoi genunchii până când suprafața de sus a picioarelor la articulația șoldului este mai jos decât partea de sus a genunchilor. Este permisă numai o singură încercare decentă. Încercarea este presupusa a începe în momentul în care sportivul îndoaie genunchii. Bara se poate mișca (rula) de la poziția de start în jos pe spatele sportivului un diametru de o grosime de bară în timpul desfășurării ridicării.
e) Sportivul trebuie să revină la o poziție verticală cu genunchii blocați când dorește. Balansarea dublă la partea de jos a genuflexiunii sau orice mișcare spre în jos nu este permisă. Când sportivul este nemișcat (în poziția finală aparentă) arbitrul-șef va da semnalul de așezare a barei în suport.
f) Semnalul de așezare a barei pe suport va consta dintr-o mișcare spre înapoi a brațului și comanda audibilă "SUPORT" (suport). Sportivul trebuie apoi să se deplaseze înainte și să repună bara pe suport. Din motive de siguranță, sportivul poate solicita ajutorul încărcătorilor la returnarea barei și amplasarea ei pe suport. Sportivul va rămâne la bară în timpul acestui proces.
g) Pe platformă vor fi tot timpul nu mai puțin de 2 și nu mai mult de 5 încărcători. Arbitrii pot decide numărul încărcătorilor necesari pe platformă la orice moment: 2, 3, 4 sau 5.
ART.35 Cauze pentru descalificarea unei genuflexiuni:
1. Eroarea de a observa semnalele sportivului la începutul și sfârșitul ridicării.
2. Balansarea dublă la partea de jos a ridicării sau orice mișcare spre în jos în timpul ridicării.
3. Eroarea de a ocupa o poziție verticală cu genunchii blocați la începutul și sfârșitul ridicării.
4. Pasul înainte sau înapoi sau lateral, deși mișcarea tălpii și rularea piciorului între calcai și pingea este permisă.
5. Eroarea de a îndoi genunchii și a coborî corpul până când suprafața de sus a picioarelor la articulația șoldului este mai jos decât partea de sus a genunchilor, ca în diagramă.
6. Orice mișcare a barei pe spate mai mare decât diametrul/grosimea barei mai în jos decât poziția ei de pornire.
7. Contactul încărcătorilor cu bara sau sportivul între semnalele arbitrului-șef pentru a face ridicarea mai ușoară.
8. Contactul coatelor sau brațelor superioare cu picioarele. Contactul ușor este permis dacă nu reprezintă un suport ce ar putea ajuta sportivul.
9. Orice aruncare sau descărcare a barei după încheierea ridicării.
10. Eroarea de a se conforma cu orice articol evidențiat în regulile de desfășurare pentru genuflexiuni.
Diagrama de mai jos indică poziția corectă a barei și adâncimea cerută la genuflexiuni:
ART.36 Împins culcat
a) Banca de împins culcat va fi amplasată pe platformă cu capul spre partea din față sau înclinată cu până la 45 de grade.
b) Sportivul trebuie să stea întins pe bancă cu capul, umerii și fesele în contact cu suprafața băncii.
Picioarele trebuie să stea plan pe sol ( atât cât îi permite forma pantofului). Mâinile și degetele sale trebuie să prindă bara poziționată pe suporți cu degetul mare în jurul prizei. Aceasta poziție va fi menținută în timpul ridicării.
c) Pentru a obține o așezare fermă a tălpilor, sportivul poate folosi plăci plane sau blocuri ce nu vor depăși 30 cm înălțime totală față de suprafața platformei. Blocuri de mărimile 5 cm, 10 cm, 20 cm și 30 cm vor fi disponibile pentru plasarea picioarelor la toate competițiile internaționale.
d) Pe platformă vor fi tot timpul cel puțin 2 și cel mult 5 încărcători. După corecta sa poziționare, sportivul poate solicita ajutorul încărcătorilor pentru ridicarea barei de pe suporți. Daca ridicarea este asistată de încărcători, distanța va fi de o lungime de braț.
e) Distanța dintre mâini nu va depăși 81 cm măsurată între degetele arătătoare (ambele degete arătătoare trebuie să fie în interiorul marcajului de 81 cm și întregul deget arătător trebuie să fie în contact cu marcajul de 81 cm dacă se utilizează priza maximă). Dacă din cauza unor accidentări vechi sau deficiențe anatomice sportivul nu este capabil sa prindă bara în mod egal cu ambele mâini, el va informa arbitrii înainte de ridicarea propriu-zisă pentru fiecare încercare și dacă este necesar, bara va fi marcată corespunzător. Utilizarea prizei inverse este interzisă.
f) După îndepărtarea barei de pe suporți, cu sau fără ajutorul încărcătorilor, sportivul va aștepta cu coatele blocate semnalul arbitrului-șef. Semnalul va fi dat de îndată ce sportivul este nemișcat și bara este poziționată corect. Din motive de siguranță sportivului i se va cere să "SUPORT" (repună) bara, împreună cu o mișcare spre înapoi a brațului, dacă după o perioadă de 5 secunde el nu este în poziția corectă pentru a începe ridicarea. Arbitrul-șef va comunica apoi motivul pentru care semnalul nu a fost dat.
g) Semnalul de începere a încercării va consta dintr-o mișcare spre în jos a brațului împreună cu comanda audibilă "JOS".
h) După primirea semnalului, sportivul trebuie să coboare bara pe piept (pieptul, în scopul regulii, se sfârșește la baza osului sternului), să o țină nemișcată pe piept, după care arbitrul-sef va da semnalul și comanda audibilă "SUS" (împinge). Sportivul trebuie atunci să împingă bara la lungimea brațelor . Când bara este ținută nemișcată în poziție se va da comanda audibilă "SUPORT" (suport) împreună cu o mișcare spre înapoi a brațului.
i) Dacă din motive anatomice brațele nu pot fi întinse complet, sportivul va prezenta un certificat emis de Comisia medicală.
ART.37 Cauze pentru descalificarea unui împins culcat
1. Eroarea de a observa semnalele arbitrului-șef la începutul, în timpul sau la sfârșitul ridicării.
2. Orice schimbare în poziția aleasă în timpul ridicării propriu-zise cum ar fi orice mișcare de ridicare a capului, umerilor sau feselor de pe bancă ori mișcarea laterală a mâinilor pe bară.
3. Cântărirea sau coborârea barei pe piept după ce este nemișcata într-un mod în care să facă ridicarea mai ușoară.
4. Orice mișcare spre în jos a barei în cursul ridicării ei.
5. Eroarea de a împinge bara până la extensia completă a brațelor la sfârșitul ridicării.
6. Contactul încărcătorilor cu bara sau sportivul, între semnalele arbitrului-șef pentru
a face ridicarea mai ușoară.
7. Orice contact a picioarelor sportivului cu banca sau cu suporții ei.
8. Contactul deliberat între bară și suportii barei.
9. Eroarea de a se conforma cu oricare dintre articolele evidențiate în regulile pentru împins culcat.
ART.38 Îndreptări
a) Sportivul va sta cu fața spre partea frontală a platformei cu bara așezată orizontal în fața picioarelor sportivului, prinsă cu o priză opțională în ambele mâini și ridicată până când sportivul stă drept în poziție verticală.
b) La sfârșitul ridicării, genunchii trebuie să fie blocați într-o poziție dreaptă și umerii trebuie să fie trași înapoi.
c) Semnalul arbitrului-șef va consta dintr-o mișcare spre în jos a brațului și comanda audibilă "JOS" (jos) . Semnalul nu va fi dat până când bara nu va fi ținută nemișcată și sportivul este în poziția finală aparentă.
d) Orice ridicare a barei sau încercare deliberată de a o ridica va fi considerată ca o încercare. Odată ce încercarea a început nu mai este permisă nici o mișcare spre în jos până când sportivul nu atinge poziția dreaptă verticală cu genunchii blocați. Dacă bara se așează când umerii sunt trași înapoi (ușor spre în jos la final) acesta nu este un motiv pentru a descalifica ridicarea.
ART.39 Cauze pentru descalificarea unei îndreptări:
1. Orice mișcare spre în jos a barei înainte de a ajunge în poziția finală.
2. Eroarea de a sta drept cu umerii spre înapoi.
3. Eroarea de a bloca genunchii drepți la sfârșitul ridicării.
4. Rezemarea barei pe coapse în timpul desfășurării ridicării. Dacă bara urmărește conturul coapselor dar nu se sprijină, acesta nu este un motiv de descalificare. Sportivul va avea câștig în toate deciziile în care arbitrul are îndoieli.
5. Pășirea înainte sau înapoi, deși mișcarea laterală a piciorului sau rularea picioarelor între calcai și pingea este permisă.
6. Coborârea barei înainte de primirea semnalului arbitrului-șef.
7. Lăsarea barei să se întoarcă pe platformă fără a menține controlul cu ambele mâini, adică eliberarea barei din palmele mâinii.
8. Eroarea de a se conforma cu oricare din articolele evidențiate în regulile pentru îndreptări.
Diagrama de mai jos descrie sprijinirea barei pe coapse:
VI – Cântărirea
ART.40.
a) Cântărirea în toate competițiile trebuie să nu aibă loc mai devreme de 2 ore înainte de startul competiției pentru o categorie anumită. Toți sportivii de la categorii vor participa la cântărire, care va fi efectuată în prezența a doi/ trei arbitri numiți. Categoriile de greutate pot fi combinate într-o singură sesiune de ridicări.
b) Dacă nu a fost deja făcut, se va trage la sorți (serii) pentru a stabili ordinea de cântărire. Tragerea la sorți stabilește de asemenea ordinea de ridicare în competiție atunci când sportivii solicită aceeași greutate pentru încercările lor.
c) Perioada de cântărire va dura cel puțin o oră și jumătate.
d) Cântărirea pentru fiecare competitor va fi efectuată într-o cameră cu ușa închisă, numai cu competitorii, antrenorul sau managerul și 2 sau 3 arbitri prezenți. Din motive de igienă, sportivul va purta ciorapi / prosop de hârtie pe platformă.
e) Sportivii pot fi cântăriți dezbrăcați sau în lenjerie care este conformă cu specificațiile stabilite în secțiunile respective ale regulamentului și care nu modifică efectiv greutatea sportivului. Dacă există neclarități în legătură cu greutatea lenjeriei, se poate solicita o recântărire la dezbrăcat. În competițiile unde competitorii sunt femei, procedura de cântărire poate fi modificată (la cerere) pentru a se asigura că sportivii sunt cântăriți de oficiali de același sex. Oficiali suplimentari femei (nu în mod necesar arbitri) pot fi numiți pentru acest scop. Sportivii cu dizabilități / amputați care concurează în campionatele de împins culcat vor avea următoarele suplimente la greutatea corporală:
– pentru fiecare amputație sub încheietură= 1/54 din greutatea corporală
– pentru fiecare amputație sub genunchi = 1/36 din gretatea corporală
– pentru fiecare amputație deasupra genunchiului= 1/18 din greutatea corporală
– pentru fiecare dezarticulare a șoldului= 1/9 din greutatea corporală
– pentru sportivii cu membre inferioare cu dizabilități ce necesită legături la picioare sau dispozitive asemănătoare pentru a putea umbla, dispozitivul va fi considerat ca parte a membrului natural și sportivul va fi cântărit purtând dispozitivul.
f) Fiecare sportiv poate fi cântărit o singură dată. Numai aceia a căror greutate corporală este mai mare sau mai mică decât limitele categoriei în care intră au permisiunea de a se întoarce la cântar. Ei trebuie să se întoarcă la cântar și să fie cântăriți în intervalul de o oră și jumătate admis pentru cântarire; altfel ei vor fi eliminați din competiție pentru acea categorie de greutate. Un sportiv poate fi recântărit ori de câte ori timpul și ordinea tragerii la sorți îi permit. Un sportiv poate fi cântărit în afara timpului limită de o oră și jumătate doar dacă se prezintă el însuși în intervalul specificat de timp, dar datorită numărului de ridicări ce încearcă să se recântărească, i se refuză posibilitatea de a urca pe cântar. Lui i se poate acorda o recântărire la discreția arbitrilor. Greutatea corporală convenită a sportivului nu va fi facută publică până cand toți sportivii ce concurează în acea categorie de greutate nu au fost cântăriți.
g) Un sportiv va fi nominalizat în categoria sa normală de greutate. Oricum, fiecare sportiv va avea opțiunea de a schimba categoriile în jos sau în sus de la cea în care a fost nominalizat inițial pe formularul final de nominalizare a echipei. Dacă sportivul vrea să-și exercite opțiunea, el trebuie să se prezinte benevol la arbitrul-șef la camera de cântărire cu 10 minute înainte de începerea cântăririi pentru decizia sa finală privind categoria de greutate. Dacă vrea să se mute în sus, sportivul trebuie să îl înștiințeze și pe arbitrul-șef despre categoria sa inițială de greutate nominalizată, cu 10 minute înainte de începerea cântăririi pentru acea categorie pentru a fi scuzat. Dacă un sportiv schimbă categoriile și tragerea la sorți s-a efectuat deja, atunci sportivul va fi plasat în vârful listei.
Dacă noua categorie trebuie împărțită pe grupe din cauza numărului de competitori, atunci dacă el nu poate aduce o evidență de necontestat a unui total realizat în noua categorie în timpul ultimelor 12 luni la nivel național sau internațional, el va fi plasat în mod automat în primul grup de sportivi. Este de asemenea politicos de a informa pe arbitrul-șef de mutarea din categoria nominalizată inițial, deoarece el poate să nu fi primit informația sau să nu fi fost in vecinătatea zonei de judecată la momentul respectiv.Exemplu (a) – un sportiv nominalizat la categoria 93 kg vrea să concureze la categoria 83 kg.Trebuie să se prezinte el însuși la arbitrul-șef al categoriei 82.5 kg cu 10 minute înainte de începerea cântăririi pentru acea categorie.Exemplu (b) – un sportiv nominalizat la categoria 93 kg vrea să concureze la categoria 105 kg. El trebuie să se prezinte la arbitrul-șef al categoriei 93 kg cu 10 minute înainte de începerea cântăririi și să confirme că vrea să se mute în sus la categoria 105 kg și de aceea nu dorește să se cântărească. El trebuie de asemenea să se prezinte la arbitrul-șef al categoriei 105 kg cu 10 minute înainte de începerea cântăririi pentru acea categorie. Este responsabilitatea sportivului să știe categoria pentru care a fost nominalizat inițial.
Plângerea că a fost făcută o eroare pe formularul final de nominalizare nu va fi acceptată. În cazul în care grupele sunt formate de ex. A – B și /sau C într-o anumită categorie de greutate, iar grupele B și C ridică mai devreme în acea zi decât grupa A, orice sportiv care se mută în sus din categoria sa nominalizată la Ședința tehnică, trebuie să se prezinte personal cu 10 minute înainte de începerea cântăririi de la categoria sa nominalizată și să informeze oficialii despre intențiile sale. Orice sportiv care își schimbă categoria de greutate va fi plasat în grupa C dacă împărțirea categoriei este în 3 grupe, sau în grupa B dacă împărțirea categoriei este în 2 grupe.
h) Sportivii trebuie să verifice înălțimile suporților pentru genuflexiuni și ai băncii pentru împins culcat și blocurile pentru sprijinul tălpilor înainte de startul competiției. Foaia pentru înălțimea suporților trebuie semnată sau inițiată după verificare de sportiv sau antrenor, este în interesul lor. O copie a acestui document oficial ajunge la juriu, crainic și la controlorul de platformă.
VII – Ordinea intrării în competiție
ART.41 Sistemul cu runde
La cântărire, sportivul sau antrenorul sau trebuie să declare o greutate de pornire pentru toate cele 3 ridicări. Acestea trebuie introduse pe cartela corespunzătoare primei încercări, semnată de sportiv sau de antrenorul său și reținută de oficialul ce conduce cântărirea.
Cartela crainicului este presupus a fi cartela corespunzătoare primei încercări. Sportivului i se vor da atunci 11 cartele de încercări albe (necompletate) pentru utilizarea în timpul competiției, 3 pentru genuflexiuni, 3 pentru împins culcat și 5 pentru îndreptări.
După ce a efectuat prima încercare la o ridicare, sportivul sau antrenorul său trebuie să decidă asupra greutății solicitate pentru a doua sa încercare. Această greutate trebuie completată acolo unde este indicat pe cartelă și prezentată secretarului competiției sau altui oficial numit înainte de a se scurge intervalul de timp acceptat de 1 minut. Aceeași procedură se va aplica și pentru a doua și a treia încercare la toate cele trei ridicări. Responsabilitatea de a prezenta încercările în intervalul de timp limită rămâne numai în sarcina sportivului și a antrenorului său. În sistemul circular, nevoia de numeroși ofițeri este eliminată, cartela de încercări fiind înmânată direct oficialului desemnat.
Un exemplu de cartelă de încercare este ilustrat mai jos. Caseta pentru primele încercări de pe cartela ce se află în posesia sportivului este numai pentru schimbarea permisă a primei încercări dacă este solicitată. În mod similar, a patra și a cincea casetă de pe cartela de la îndreptări trebuie utilizate pentru cele două schimbări permise la a treia încercare la îndreptări dacă este necesar.
În competițiile de împins culcat-singura proba, se va folosi o cartelă similară cu cea utilizată la îndreptări.
ART.42 Cartele de încercări
a) GENUFLEXIUNI
NUME: ……………………
1 2 3
Semnătura: …………………..
b) ÎMPINS CULCAT
NUME: ……………………
1 2 3
Semnătura: …………………..
c) ÎNDREPTĂRI
NUME: ……………………
1 2 3
4 5
Semnătura: …………………..
(1) Acolo unde 10 sau mai mulți sportivi concurează într-o sesiune, se pot forma grupe conținând un număr aproximativ egal de sportivi. Oricum, trebuie formate grupe atunci când 15 sau mai mulți sportivi concurează în aceeași sesiune. O sesiune poate fi formată dintr-o singură categorie de greutate sau orice combinație de categorii de greutate la discreția organizatorului în scopul prezentării.
(2) Gruparea va fi determinată de examinarea celui mai bun total al sportivului obținut la nivel național sau internațional în ultimele 12 luni. Sportivii cu cel mai redus total vor forma primul grup de ridicări cu totaluri progresive tot mai mari formând următoarele grupe dacă este necesar. Acolo unde un sportiv nu a furnizat un total din ultimele 12 luni, atunci sportivul va fi plasat automat în prima grupă de ridicare. Aceasta se aplică și la sportivii care doresc să se mute în sus sau în jos din categoria lor nominalizată inițial de greutate.
(3) Fiecare sportiv va efectua prima sa încercare în prima rundă, a doua sa încercare în a doua rundă și a treia sa încercare în a treia rundă.
(4) Când o grupă constă din mai puțin de 6 sportivi, se va acorda timp compensator la sfârșitul fiecărei runde după cum urmează: pentru 5 sportivi se adaugă 1 minut; pentru 4 sportivi se adaugă 2 minute; pentru 3 sportivi se adaugă 3 minute. 3 minute este timpul maxim acordat permis la sfârșitul unei runde. Dacă un sportiv ar trebui să-și urmeze lui însuși când ceasul compensator este în funcțiune, 3 minute este acordarea maximă permisă. Pentru timpul compensator atunci când sunt implicate grupe, descărcarea barei va avea loc la sfârșitul timpului compensator, reîncărcată, și apoi mai este un minut până la începerea încercării.
(5) Bara trebuie încărcată progresiv în timpul fiecărei runde pe principiul creșterii barei. Niciodată greutatea de pe bară nu va fi redusă în timpul unei runde cu excepția erorilor conform celor descrise la paragraful (i), și atunci doar la sfârșitul rundei.
(6) Ordinea de ridicare în cadrul fiecărei runde va fi determinată de alegerea sportivului la greutățile din acea rundă. În eventualitatea a doi sportivi ce aleg aceeași greutate, sportivul cu cel mai mic număr de ordine de la tragerea la sorți de la cântărire va ridica primul. Același principiu se aplică la a treia rundă de încercări la îndreptări, unde greutatea poate fi modificată de două ori, în cazul în care bara nu a fost deja încărcată cu greutatea inițial aleasă de sportiv.
Exemplu:
Sportivul A cu nr. de ordine 5 solicită 250.0 kg.
Sportivul B cu nr. de ordine 2 solicită 252.5 kg.
Sportivul A ratează cu 250.0 kg. Poate sportivul B sa reducă greutatea la 250.0 kg pentru a câștiga? Nu, ordinea de ridicare este în continuare determinată de numărul de ordine.
(7) Dacă nu are succes la o încercare, sportivul nu își urmează lui însuși, ci va trebui să aștepte până la următoarea rundă până când poate încerca la acea greutate din nou.
(8) Dacă într-o rundă o încercare este nereușită datorită unei bare greșit încărcate, erorii încărcătorului sau problemelor de echipament, sportivului îi va fi acordată o nouă încercare la greutatea corectă. Dacă greșeala este o bară greșit încărcată și încercarea înca nu a început, sportivului i se va da posibilitatea să aleagă între a continua în acel moment sau a face o nouă încercare la sfârșitul rundei. În toate celelalte cazuri, sportivul va efectua încercarea sa suplimentară la sfârșitul rundei. Dacă se întâmplă ca sportivul să fie ultimul din rundă, i se va acorda un timp de odihnă de 3 minute, dacă este penultimul din rundă i se acordă 2 minute, dacă este antepenultimul din rundă i se acordă 1 minut. În aceste cazuri în care sportivii își urmează lor înșiși și se acordă timp de odihnă compensator, bara va fi încărcată imediat ce o nouă încercare a avut loc. Timpul compensator va fi adăugat la minutul uzual de începere a încercării. Ceasul va fi pornit și sportivul va avea la dispoziție acel timp să își înceapă încercarea. Sportivii ce își urmează lor înșiși vor avea 4 minute timp la dispoziție după ceas, interval în care sportivul poate începe încercarea cât de repede consideră că este gata. Sportivii penultimi vor avea la dispoziție 3 minute, cei antepenultimi vor avea 2 minute, toți ceilalți vor avea la dispoziție minutul uzual pentru începerea încercării.
(9) Unui sportiv îi este permisă o modificare de greutate la prima încercare de la fiecare ridicare.
Modificarea greutății se poate face în sus sau în jos față de cea inițială prezentată iar ordinea de ridicare în prima rundă se va modifica corespunzător. Dacă este în prima grupă, această modificare poate avea loc oricând cu până la 5 minute înainte de startul primei runde din acea ridicare. Grupelor următoare le sunt acordate un privilegiu similar cu până la 5 încercări înainte de sfârșitul ultimei runde din grupa anterioară de la acea ridicare. Înștiințarea anterioară a acestor termene trebuie anunțată de către crainic. Dacă anunțul corespunzător acestor termene nu este făcut, atunci se va face un anunț ce autorizează aceste modificări iar un sportiv va putea face o modificare în interval de 1 minut de la un asemenea anunț.
(10) Un sportiv trebuie să prezinte a doua și a treia sa încercare în interval de 1 minut de la completarea încercării sale precedente. Acel minut va începe din momentul în care sunt activate luminile. Dacă nu este prezentată nici o greutate în intervalul acordat de timp, sportivului i se va acorda o creștere de 2.5 kg la următoarea încercare. Dacă sportivul a ratat încercarea sa anterioară și nu a prezentat o greutate pentru următoarea încercare în intervalul de un minut permis, atunci bara va fi încarcată cu greutatea la care a ratat.
(11) Greutățile prezentate pentru a doua rundă de încercări la toate cele trei încercări nu pot fi modificate. De asemenea a treia rundă de încercări la genuflexiuni și împins culcat nu pot fi modificate.
Conform acestei reguli, o încercare odată începută nu mai poate fi retrasă. Bara va fi încărcată la greutatea de început și ceasul pornește.
(12) În ultima rundă de îndreptări sunt permise 2 modificări. Modificarea greutății poate fi în sus sau în jos față de cea anterior prezentată pentru a treia încercare. Oricum, acestea sunt permise doar dacă sportivul nu a fost chemat de către crainic la bara deja încărcată cu greutatea prezentată anterior.
(13) În competițiile de împins culcat regulile sunt în general aceleași ca și cele pentru competițiile cu trei ridicări. Oricum, în a treia rundă sunt permise 2 modificări de greutate și regulile susmenționate pentru ridicări se aplică în același mod și aici.
(14) Dacă o sesiune de ridicări constă dintr-o singură grupă, adică până la maximum 14 ridicări, va fi admis un interval de 15 minute între ridicări. Acesta are ca scop un timp corespunzător pentru încălzire și organizarea platformei.
(15) Când două sau mai multe grupe iau parte într-o sesiune pe o singură platformă, ridicarea va fi organizată pe baza repetiției de grupe. Nu va fi admis nici un interval de timp între runde altul decât cel necesar pentru aranjarea platformei. De exemplu, dacă sunt două grupe ce iau parte într-o sesiune, prima grupă va completa toate cele 3 runde de genuflexiuni. Ei vor fi urmați imediat de grupa a doua care își va completa de asemenea cele 3 runde de genuflexiuni. Platforma va fi apoi pregătită pentru împins culcat și prima grupă își va completa cele 3 runde de împins culcat, urmată imediat de grupa a doua care asemănător își va completa cele 3 runde de împins culcat. Platforma va fi apoi pregătită pentru îndreptări și prima grupă își va completa cele 3 runde de îndreptări, urmată imediat de a doua grupă care își va completa asemănător cele 3 runde de îndreptări. Acest sistem elimină pierderile de timp altul decât cel necesar pentru aranjarea platformei între ridicări.
VIII – Oficiali de competiție
ART.43 Colegiul Director la propunerea Comisiei de arbitrii si a Comisiei tehnice și cu asistența organizatorului va numi, pe lângă arbitrii competiției, următorii oficiali ai competiției:
(a) Crainic / Responsabil cu anunțurile,un arbitru calificat.
(b) Secretarul Tehnic, un oficial al federatiei, arbitru calificat.
(c) Cronometrorul, un arbitru calificat.
(d) Ofițeri / Expeditori, arbitri calificați.
(e) Responsabili de scor, arbitru calificat.
(f) Încărcători. Codul corect de îmbrăcăminte – tricoul întâlnirii sau tricou obișnuit de aceeași culoare. Pantaloni de alergare de aceeași culoare. Pantofi de sport sau de alergare.
(g) Controlorul tehnic, arbitru calificat.
(h) Directorul competiției, organizatorul.
(i) Medic, asistent medical – obligatoriu în toate competițiile.
ART.44 Responsabilitățile oficialilor de competiție, alte specificații de competiție:
(a) Crainicul este responsabil pentru desfășurarea eficientă a competiției. El acționează ca un maestru de ceremonii și organizează încercările alese de sportivi într-un mod ordonat, dictat de greutate și, dacă este necesar, de numărul de ordine. El anunță greutatea cerută pentru următoarele încercări și numele sportivului. Când bara este încărcată și platforma liberă pentru ridicare, arbitrul-șef va indica acest fapt crainicului. Când crainicul anunță că bara este pregătită și cheamă sportivul la platformă, ceasul va începe să cronometreze. Pentru a clarifica – când crainicul anunță că bara este "pregătită / încărcată", atunci sportivul este invitat să efectueze încercarea. Încercările anunțate de către crainic trebuie să fie afișate pe tabela de marcaj ridicată într-o poziție vizibilă, cu numele sportivilor în ordinea numerelor tragerii la sorți.
(b) Secretarul tehnic este responsabil cu organizarea ședinței tehnice dinainte de competiție. În absența comisiei tehnice sau a unui membru al acestei comisii, secretarul tehnic va alcătui programele juriului și arbitrilor din numele acelor arbitri declarați disponibili pentru serviciu pe parcursul competiției. El va completa lista necesarului de "Arbitri de serviciu și membri ai juriului" pentru competiție și va informa arbitrii despre categoriile la care au fost repartizați. După ședința tehnică când au fost întocmite nominalizările finale ale echipelor, secretarul tehnic va iniția o fișă de scor, o fișă de verificare a echipamentului nespecific, o fișă de înălțimi a suporților și o fișă a ordinii de cântărire pentru fiecare categorie din competiție, introducând numele tuturor sportivilor nominalizați la acea categorie. Tragerile la sorți se pot face în acest moment pentru a stabili ordinea de cântărire și de ridicare. El va emite de asemenea cartele de competiție pentru crainic pentru fiecare sportiv de la fiecare categorie. Documentația de mai sus împreună cu un număr corespunzător de cartele de încercare pentru sportivi vor fi depuse în plicul corespunzător pentru fiecare categorie din competiție și înmânate arbitrului-șef al categoriei respective. Secretarul tehnic se va ocupa de fiecare cântărire și va indica arbitrilor de serviciu despre procedurile și chestiunile ce necesită atenție deosebită. Este responsabilitatea directorului competiției de a furniza toate formularele necompletate si documentația necesară secretarului tehnic pentru a-și duce la îndeplinire îndatoririle. Un dosar complet al descrierii postului împreună cu documentația aferentă pot fi obținute de la Comisia Tehnică gratuit, disponibil pentru toți directorii de întâlnire.
(c) Cronometrorul este răspunzător pentru înregistrarea cu precizie a intervalului dintre anunțul că bara este pregătită și începutul încercării de către sportiv. El este de asemenea răspunzător pentru înregistrarea acordărilor de timp ori de câte ori se solicită, de ex. după o încercare sportivul trebuie să părăsească platforma în interval de 30 de secunde. Odată ce ceasul înregistrează pentru un sportiv, el poate fi oprit doar de încheierea timpului acordat, prin începerea ridicării, sau la discreția arbitrului-șef. Ca urmare, este foarte important ca sportivul sau antrenorul lui să verifice înălțimea suporților de la genuflexiuni înainte de a fi chemat, deoarece odată ce este anunțat că bara este pregătită, ceasul va fi pornit. Orice alte modificări ale suporților se vor face în intervalul de timp de 1 minut acordat sportivului, decât dacă sportivul a menționat înălțimea cerută pentru suporți și ea a fost reglată incorect de către încărcători. De aceea este esențial ca fișa de înălțime a suporților să fie semnată sau întocmită de sportiv sau antrenor. Acesta este un document oficial, ce trebuie verificat în orice dispută. Sportivului îi este acordat un minut în care să își înceapă încercarea după ce crainicul îl cheamă la bară. Daca el nu începe încercarea în acest interval de timp, cronometrorul va anunța timpul și arbitrul-șef va da comanda audibilă "SUPORT" împreună cu o mișcare spre înapoi a mâinii.
Ridicarea va fi declarată "ÎNCERCARE NEREUȘITĂ" (fără ridicare) și încercarea va fi pierdută. Când un sportiv începe ridicarea în intervalul prescris de timp, ceasul va fi oprit. Definirea începerii unei încercări depinde de ridicarea ce este efectuată. La genuflexiuni și împins culcat, începutul coincide cu semnalul de începere al arbitrului-șef. La îndreptări, începerea încercării este considerată atunci când sportivul face o încercare hotărâtă de a ridica bara.
(d) Ofițerii / expeditorii sunt răspunzători pentru colectarea încercărilor solicitate de la sportivi sau de la antrenorii lor și de transmiterea informațiilor fără întârziere la crainic. Sportivului îi este acordat 1 minut între încheierea ultimei sale încercări și informarea crainicului, prin intermediul ofițerului, despre greutatea solicitată pentru următoarea sa încercare.
(e) Responsabilii de scor sunt răspunzători pentru înregistrarea corectă a desfășurării competiției iar la încheiere, după ce se asigură că cei 3 arbitri semnează fișele oficiale de scor, înregistrează certificatele sau orice alt document ce necesită semnături. Crainicul va face un anunț în acest sens înainte ca arbitrii să dispară.
(f) Încărcătorii sunt răspunzători pentru încărcarea și descărcarea barei, reglarea suporților pentru genuflexiuni și a băncii de împins culcat după cum este solicitat, curățarea barei sau a platformei la cererea arbitrului-șef, asigurându-se în general că platforma este bine întreținută și are un aspect curat și ordonat tot timpul. În nici un moment nu trebuie să fie mai puțin de 2 și mai mult de 5 încărcători pe platformă. Când sportivul se pregătește de încercare, încărcătorii îl pot asista la îndepărtarea barei de pe suporți. Ei pot de asemenea să îl asiste în reamplasarea barei pe suporți după încercare. Oricum, ei nu vor atinge sportivul sau bara în timpul încercării efective, adică în timpul perioadei de timp ce se scurge între semnalele de începere și de încheiere. Singura excepție de la regulă este aceea că dacă ridicarea este în pericol și posibil să se sfârșească cu rănirea sportivului, încărcătorii pot, fie la solicitarea arbitrului-șef fie a sportivului însuși, să se apropie și să îl debaraseze pe sportiv de bară. Dacă sportivul însuși este privat de o încercare care altfel s-ar fi încheiat cu succes dintr-o greșeală a încărcătorilor și nu din cauza unei greșeli proprii, îi va fi acordată o altă încercare la latitudinea arbitrilor și juriului la sfârșitul rundei.
(g) Controlorul tehnic se va asigura că sportivul este cel anunțat și este echipat corespunzător înainte de a urca pe platformă.
(h) Prezența unui medic sau asistent medical și ambulanță este obligatorie în toate competițiile de powerlifting.
(i) În timpul unei competiții ce se desfășoară pe o platformă sau podium, numai sportivul și antrenorul său, membri ai juriului, arbitrii ce oficiază, încărcătorii si controlorul tehnic vor fi admiși în jurul platformei sau podiumului. În timpul executării ridicării, numai sportivul, încărcătorii și arbitrii au permisiunea să fie prezenți pe platformă. Antrenorii vor rămâne în zona destinată antrenorilor așa cum este repartizată de către juriu sau de către oficialul tehnic autorizat.
(j) Un sportiv nu își va pune bandajele, ajusta costumul sau folosi amoniac cu fața spre public. Singura excepție a acestei reguli este aceea că își poate ajusta centura.
(k) În competițiile recunoscute F.R.P., greutatea discurilor trebuie să fie întotdeauna un multiplu de 2.5 kg. Dacă încercările nu sunt făcute pentru a stabili un record, progresia trebuie să fie de cel puțin 2.5 kg între toate încercările.
(l) Într-o încercare de record greutatea discurilor trebuie să fie de cel puțin 1 kg în plus față de recordul curent, dar dacă noul record este divizibil cu 2.5 kg atunci se acceptă o creștere de 0.5 kg.
(m) În decursul competiției, un sportiv poate solicita o încercare de record care nu este multiplu de 2.5 kg. Dacă încercarea este încununată de succes, ea va fi adaugată atât la ridicarea individuală cât și la total.
(n) Încercări de record pot fi făcute la oricare sau la toate încercările prestabilite ale sportivului.
(o) În eventualitatea unei greutăți anunțate pentru runda următoare care nu este multiplu de 2.5 kg pentru a depăși un record, greutatea va fi redusă la cel mai apropiat multiplu de 2.5 kg, dacă un coleg competitor a depășit acea greutate în runda precedentă.
Exemplu 1: Recordul curent este 302.5 kg.
Sportivul A realizează la genuflexiuni 300 kg în prima rundă, apoi solicită 303.5 kg.
Sportivul B realizează la genuflexiuni 305 kg în prima rundă.
A doua încercare a sportivului A este acum redusă la 302.5 kg.
Exemplu 2: Recordul curent este 300 kg.
Sportivul A solicită doar un increment de 1 kg (301 kg) după ce a realizat prima încercare de 300 kg în scenariul de mai sus. Sportivul B realizează 305 kg în prima rundă. Acum sportivul A trebuie să încerce cel mai apropiat 2.5 kg deasupra (302.5 kg).
(p) Arbitrul-șef va fi singurul răspunzător pentru deciziile luate în cazul erorilor de încărcare sau anunțuri incorecte făcute de către crainic. Deciziile sale vor fi înmânate crainicului care va face anunțurile corespunzătoare.
Exemple de erori la încărcare:
-Dacă bara este încărcată la o greutate mai mică decât cea solicitată inițial și ridicarea este reușită, sportivul poate accepta încercarea reușită sau poate alege să facă o nouă încercare la greutatea solicitată inițial. Dacă încercarea nu este reușită, sportivului îi va fi acordată o nouă încercare la greutatea solicitată inițial. În ambele cazuri, încercările suplimentare pot fi efectuate doar la sfârșitul rundei în care a apărut eroarea.
-Dacă bara este încărcată la o greutate mai mare decât cea solicitată inițial și ridicarea este reușită, sportivului i se va acorda încercarea. Oricum, greutatea poate fi redusă din nou dacă se solicită pentru ceilalți sportivi. Dacă ridicarea nu este reușita, sportivului i se va acorda o nouă încercare la sfârșitul rundei în care a apărut eroarea.
-Dacă încărcarea nu este aceeași la ambele capete ale barei; sau apare o schimbare la bară sau la discuri în timpul efectuării ridicării sau platforma este nearanjată, dacă în ciuda acestor factori ridicarea este reușită, sportivul poate accepta ridicarea sau poate alege sa efectueze ridicarea din nou. Dacă încercarea reușită nu este un multiplu de 2.5 kg, atunci cel mai apropiat multiplu de 2.5 kg inferior va fi înregistrat în fișa de scor. Dacă încercarea nu este reușită, sportivului îi va fi acordată o nouă încercare. Încercările suplimentare pot avea loc doar la sfârșitul rundei în care a apărut eroarea.
-Dacă crainicul face o greșeală anunțând o greutate mai mare sau mai mică decât cea solicitată de către sportiv, arbitrul -șef va lua aceeași decizie ca și la erorile de încărcare.
-Dacă pentru vreun motiv nu este posibil pentru sportiv sau pentru antrenorul său să rămână în apropierea platformei pentru a urmări desfășurarea competiției și sportivul nu este prezent la încercare din cauză că crainicul omite să îl anunțe la greutatea corespunzătoare, atunci greutatea va fi redusă la cât este necesar și sportivului i se va permite să efectueze încercarea, dar numai la sfârșitul rundei.
(q) Trei încercări nereușite în orice ridicare elimină automat sportivul din competiția generală, dar el poate încă să concureze pentru trofee la ridicările individuale.
(r) În afară de îndepărtarea inițială a barei de pe suporți, sportivul nu va primi vreun alt ajutor din partea încărcătorilor la poziționarea sa pentru o ridicare.
(s) La încheierea unei încercări, sportivul va părăsi platforma în interval de 30 de secunde; eroarea de a se conforma acestei reguli poate avea ca rezultat descalificarea încercării, la latitudinea arbitrilor.
(t) Dacă, în timpul încălzirii sau al competiției, un sportiv suferă un accident sau în orice alt mod prezintă semnele unei condiții care ar putea într-un mod nejustificat sau semnificativ primejdui sănătatea sau buna condiție a competitorului sau a celorlalți competitori, medicul oficial are dreptul la o examinare. Dacă medicul consideră că nu este recomandabil pentru sportiv să continue, el poate, consultându-se cu juriul, să insiste ca sportivul să se retragă din competiție. Căpitanul de echipă sau antrenorul trebuie să fie informați de această decizie. Pentru a evita contaminarea, se recomandă o soluție de o parte înălbitor de uz casnic la 10 părți de apă pentru a curăța sângele sau țesuturile de pe bară sau platformă și acea parte din zona de încălzire în care ar putea apare "accidente".
(u) Orice sportiv sau antrenor, care din motiv de purtare rea sau neglijentă pe platformă sau în apropierea ei este posibil să discrediteze sportul, va fi avertizat oficial. Dacă el are o purtare rea în continuare, juriul sau în absența juriului arbitrii pot descalifica sportivul sau antrenorul și să-l oblige să părăsească locul de decizie. Conducătorul echipei sau antrenorul va fi informat atât de avertisment cât și de descalificare.
(v) Juriul si arbitrii pot printr-o majoritate a deciziei să descalifice imediat un sportiv sau oficial dacă ei sunt de părere că proasta comportare este suficient de serioasă ca să merite descalificarea imediată mai degrabă decât un avertisment oficial. Conducătorul de echipă va trebui informat despre această descalificare.
(z) Toate apelurile împotriva deciziilor arbitrilor, plângeri privind desfășurarea competiției sau împotriva comportamentului oricărei persoane ce participă la competiție trebuie făcute către juriu. Juriul poate solicita ca apelul să fie făcut în scris. Apelul sau plângerea trebuie depuse la președintele juriului de către căpitanul de echipă, antrenor sau, în absența lor,de către sportiv. Aceasta trebuie să aibă loc imediat după acțiunea pe care se bazează apelul sau plângerea. Ele nu vor fi luate în considerare decât dacă aceste condiții sunt îndeplinite.
(x)Dacă se consideră necesar, juriul poate suspenda temporar desfășurarea competiției și se poate retrage pentru a da un verdict. După o analiză corespunzătoare și după obținerea unei majorități a verdictului, juriul se va întoarce și președintele va informa pe cel care a depus plângerea asupra deciziei sale. Verdictul juriului va fi considerat final și nu va exista dreptul unui apel la nici un alt organism. După începerea competiției care a fost suspendată, următorului sportiv i se vor acorda 3 minute în care să își înceapă ridicarea.
IX -Recorduri naționale
ART.45
1. Recordurile naționale se pot realiza doar la competițiile susmenționate. Aceasta înseamnă că, la campionatele aprobate și recunoscute de către F.R.P., recordurile naționale vor fi acceptate fără a cântări bara, discurile sau sportivul, presupunând că sportivul a fost cântărit corect înainte de competiție și că arbitrii sau Comisia tehnică au verificat greutatea barei și a discurilor înainte de competiție. Recordurile obținute la masculin între 50-59 ani care le depășesc pe cele obținute la grupa de vârstă 40-49 ani vor fi incluse în categoria 40-49 ani. Recordurile obținute la masculin între 60-69 ani care le depășesc pe cele obținute la grupa de vârstă 50-59 ani vor fi incluse în categoria 50-59 ani. Recordurile obținute la masculin la +70 ani care le depășesc pe cele obținute la grupa de vârstă 60-69 ani vor fi incluse în categoria 60-69 ani. Recordurile obținute la feminin între 50-59 ani care le depășesc pe cele obținute la grupa de vârstă 40-49 ani vor fi incluse în categoria de vârstă 40-49 ani. Recordurile obținute la feminin la +60 ani care le depășesc pe cele obținute la grupa de vârstă 50-59 ani vor fi incluse în categoria de vârstă 50-59 ani. De asemenea, recordurile obținute la cadeți 14-18 ani care le depășesc pe cele obținute la juniori grupa de vârstă 19-23 ani vor fi incluse în această grupă.
2. Cerințele pentru recunoașterea unui record național sunt următoarele:
(a) Recordurile naționale pot fi acceptate numai dacă testele anti-doping au fost efectuate imediat după competiție pentru categoria sa de greutate și în concordanță cu protocolul de testare anti-doping ANAD/WADA. Rezultatul analizei trebuie să fie negativ și trebuie trimis secretarului general F.R.P. în interval de 3 săptămâni de la data competiției.
(b) Numai barele și discurile care sunt afișate pe lista aprobată F.R.P. de aparatură și echipament pentru utilizare la competițiile aprobate F.R.P., în vigoare la momentul respectiv, pot fi utilizate în stabilirea de recorduri naționale.
(c) Recordurile la probele individuale trebuie însoțite de un total al celor trei probe. Recordurile de împins culcat realizate la un concurs de 3 probe(powerlifting) nu este nevoie să fie însoțite de un total, dar încercările bona fide trebuie făcute atât la genuflexiuni cât și la îndreptări.
(d) În eventualitatea a doi sportivi ce doboară fie un record curent individual sau total de aceeași greutate, sportivul cu greutatea corporală mai mică la cântărire va fi declarat noul deținător de record. Dacă ambii sportivi înregistrează aceeași greutate corporală la cântărire, sportivul care doboară primul recordul va fi deținătorul de record.
(e) Noile recorduri sunt valabile doar dacă depășesc vechiul record cu cel puțin 1 kg, decât dacă noul record este divizibil cu 2.5kg atunci se acceptă o creștere de 0.5kg.
3. Există un record național oficial pentru fiecare probă și pentru totalul celor 3 ridicări, record stabilit inițial prin hotărâre a Biroului Federal.
Recordul va fi recunoscut dacă se supune următoarelor condiții:
(a) Este stabilit în timpul unui campionat național sau competiție internațională.
(b) Este stabilit de către un sportiv înregistrat la un club afiliat.
(c) Recordul va fi valabil doar pentru categoria de greutate corporală a sportivului după cum este stabilit la cântărirea oficială.
4. Recordurile naționale de împins culcat – o singură probă- vor fi realizate la campionatele naționale sau la evenimentele internaționale de împins culcat. Se aplică aceleași criterii ca și la recordurile naționale de powerlifting 3 probe. Recordurile pot fi stabilite dacă depășesc vechiul record (inițial stabilit de Biroul Federal) cu cel puțin 1 kg.
(a) Dacă un sportiv depășește recordul național la împins culcat într-o competiție de power lifting cu 3 probe, el poate solicita înregistrarea de record național de împins culcat – o singură probă -.
(b) Dacă un sportiv depășește recordul național la o competiție de împins culcat – o singură probă-, el nu poate solicita stabilirea unui record național de powerlifting (3 probe).
X – Arbitrii
ART.46
1. Arbitrii vor fi în număr de 3, arbitrul-șef sau arbitrul de centru și 2 arbitri de margine.
2. Arbitrul-șef este răspunzător pentru darea semnalelor necesare pentru toate cele 3 probe.
3. Semnalele necesare pentru cele 3 probe sunt următoarele:
4. Odată ce bara a fost reașezată pe suporți sau pe platformă la încheierea ridicării, arbitrii vor anunța deciziile lor prin intermediul luminilor. Alb semnifică "ÎNCERCARE REUȘITĂ" și roșu pentru "ÎNCERCARE NEREUȘITĂ". Cartele vor fi apoi ridicate pentru a arăta motivul pentru " ÎNCERCARE NEREUȘITĂ ".
5. Cei 3 arbitri se pot așeza acolo unde consideră ei că este poziția cu cea mai bună vizibilitate asupra platformei pentru fiecare din cele 3 probe. Oricum, arbitrul-șef trebuie să poarte tot timpul în minte nevoia de a fi vizibil pentru sportivul ce efectuează genuflexiunile sau îndreptările, iar arbitrii laterali trebuie să poarte tot timpul în minte nevoia de a fi vizibili pentru arbitrul-șef astfel încât acesta să le poată vedea brațele ridicate.
6. Înainte de concurs, cei 3 arbitri trebuie să se asigure împreună că:
(a) Platforma și echipamentul de competiție corespunde sub toate aspectele cu regulile. Barele și discurile sunt verificate la diferențele de greutate iar echipamentul incorect este respins. O a doua bară și bucșe va fi pregatită și plasată alături în caz de avariere a barei și a bucșelor originale.
(b) Cântarele funcționează corect și sunt precise (au certificare curentă).
(c) Cântărirea sportivilor se face în limitele de greutate și în intervalul de timp stabilit pentru categoria lor de greutate.
(d) Echipamentul personal al sportivilor a fost inspectat pentru a se conforma cu regulile sub toate aspectele. Este de datoria sportivului să se asigure că toate obiectele pe care dorește să le poarte pe platformă au trecut de scrutinul arbitrilor examinatori. Sportivii descoperiți că poartă sau folosesc aparatură ce nu a fost verificată pot fi supuși la penalizări, ca de ex. descalificarea ultimei încercări.
7. În timpul concursului, cei 3 arbitri trebuie să se asigure împreună că:
(a) Greutatea barei încărcate corespunde cu greutatea anunțată de către crainic. Arbitrii pot fi dotați cu tabele de încărcare în acest scop. Este responsabilitatea lor comună.
(b) Pe platformă, echipamentul personal al sportivului corespunde cu regulile. Daca vreun arbitru are motive să se îndoiască de integritatea unui sportiv în acest aspect, el trebuie ca după încheierea ridicării să informeze arbitrul-șef despre suspiciunile sale.
Președintele juriului poate examina echipamentul personal al sportivului. Dacă sportivul este descoperit purtând sau folosind vreun articol ilegal altul decât cel care a putut fi trecut cu vederea din nebăgare de seamă de către arbitrii examinatori, sportivul va fi imediat descalificat din competiție. Dacă portul vreunui articol ilegal este cauzat de greșeala arbitrilor examinatori, iar încercarea în care s-a facut descoperirea este reușită, încercarea va fi respinsă și sportivului i se va acorda o nouă încercare (dupa ce s-a îndepărtat articolul ilegal) la sfârșitul rundei. Pentru ca un controlor tehnic să fie în siguranță, îmbrăcămintea unui sportiv va fi analizată înainte ca el/ea să fie admis pe platformă.
8. Înainte de începerea genuflexiunilor și a împinsului culcat arbitrii laterali vor ridica brațele și le vor ține ridicate până când sportivul este în poziția corectă pentru a începe ridicarea. Dacă există o majoritate a părerilor arbitrilor că exista o greșeală, arbitrul-șef nu va da semnalul de începere a reîncercării. Sportivul are restul din perioada de timp alocată rămasă neexpirată în care să corecteze poziția barei sau atitudinea pentru a primi semnalul de începere. Odată ce ridicarea a început, arbitrii laterali nu vor atrage atenția la greșeli în timpul efectuării încercării.
9. Arbitrii se vor abține de la comentarii și nu vor primi vreun document sau apreciere verbală privind desfășurarea competiției. De aceea, este esențial ca numărul de ordine al fiecărui sportiv să însoțească numele său pe tabela de marcaj astfel încât arbitrul să poată urmări ordinea încercărilor.
10. Un arbitru nu va încerca să influențeze decizia celorlalți arbitri.
11. Arbitrul-șef se poate consulta cu arbitrii laterali, cu juriul sau cu orice alt oficial dacă este necesar pentru a urgenta competiția.
12. La latitudinea sa, arbitrul-șef poate dispune ca bara și / sau platforma să fie curățate. Dacă sportivul sau antrenorul solicită ca bara și / sau platforma să fie curățate, solicitarea trebuie făcută prin intermediul arbitrului-șef și nu a încărcătorilor. În runda finală, la îndreptări, bara trebuie curățată înainte de fiecare încercare.
13. După competiție, cei 3 arbitri vor semna fișele oficiale de scor, certificatele de record sau orice alte documente care necesită o semnatură.
14. Arbitrii vor fi selecționați de către Colegiul Director și Comisia arbitrilor și trebuie să își fi dovedit competența la campionate naționale sau internaționale.
15. Selecția unui arbitru de a activa ca arbitru-șef într-o categorie nu exclude selecția sa ca arbitru lateral într-o altă categorie.
16. Arbitrii și membrii juriului vor fi îmbrăcați uniform după cum urmează:
Bărbați, iarna: blazer albastru închis cu insigna F.R.P. corespunzătoare pe pieptul stâng, pantaloni gri cu o cămașă albă și cravată corespunzătoare F.R.P..
Bărbați, vara: cămașă albă și pantaloni gri. Cravată opțional.
Femei, iarna: blazer albastru închis cu insigna F.R.P. corespunzătoare pe pieptul stâng, fustă sau pantaloni gri și o cămașă sau bluză albă și cravată corespunzătoare F.R.P..
Femei, vara: fustă sau pantaloni gri și o cămașă sau bluză albă.
Juriul va decide care costumație de vară sau de iarna va fi purtată. Pantofii cunoscuți ca "de sport" nu se potrivesc cu blazerul și pantalonii! Trebuie purtați pantofi de zi/stradă.
17. Procedurile de testare a arbitrilor sunt cele ce urmează:
-Se va da o examinare scrisă numai după ce o verificare practică completă și amănunțită a regulilor a fost condusă sub îndrumarea unui arbitru categoria 1 aprobat care a fost numit ca și examinnator-șef de către Comisia tehnică F.R.P. .
-O examinare practică se va da după examinarea scrisă în timpul competiției, candidatul va fi așezat lângă examinatori și va arbitra un total de 100 de încercări, din care 40 trebuie să fie genuflexiuni.
-Candidatul trebuie analizat de cel puțin un arbitru categoria 1 și să obțină cel puțin 90% din toate deciziile sale comparate cu o majoritate a arbitrilor judecători. Prima rundă de încercări nu se va considera. Arbitrarea va începe cu a doua rundă de încercări.
18. În eventualitatea că nu există arbitri activi de categoria 1, Comisia tehnică F.R.P. poate numi un arbitru categoria 2 pentru a conduce și monitoriza examinările scrise și practice pentru categoria 2.
19. Taxa de examinare va fi plătită F.R.P. înainte de examen. Toate fișele de scor de examinare vor fi notate de arbitrii judecători. Când notarea este completă, candidatul va fi informat asupra rezultatelor.
20. După primirea rezultatelor examinării, Comisia Tehnică va informa secretarul federației despre rezultatele obținute și va trimite scrisorile de acreditare corespunzătoare candidatului.
21. Un candidat care efectuează o examinare practică va fi analizat de către juriu (pentru categoria 1) sau de către arbitrii judecători numiți (pentru categoria 2) pentru a hotărî succesul sau eșecul său.
22. După promovarea examinării, data promovării ca arbitru va fi considerată data examinării.
23. Candidații care eșuează la examinare trebuie să aștepte cel puțin 6 luni până să efectueze examinarea din nou.
24. Înregistrarea:
(a) Toți arbitrii trebuie să se reînregistreze în F.R.P. pentru a-și menține calificarea curentă și la un nivel acceptabil.
(b) Reînregistrarea va avea loc la 1 ianuarie în fiecare an olimpic.
(c) Unui arbitru care nu a fost activ pentru o perioadă de 4 ani sau care nu s-a reanregistrat i se vor anula scrisorile de acreditare. După aceea este nevoie sa își reefectueze examinarea.
(d) O acreditare care este însușită în intervalul de 12 luni anterior lui 1 ianuarie a fiecărui an olimpic, nu trebuie reînnoită până la 1 ianuarie a următorului an olimpic.
25. F.R.P. va pune la dispoziția cluburilor afiliate:
(a) O listă curentă a arbitrilor acreditați. Ea va fi actualizată anual.
(b) O listă a arbitrilor ce trebuie să se reînregistreze pentru a rămâne acreditați.
26. Numai un arbitru categoria 1 poate fi arbitru-șef
XI -Juriul
ART.47
1. La orice competiție de powerlifting, un juriu va fi numit să prezideze la fiecare sesiune de probe.
2. Colegiu Director, cu cooperarea și asistența organizatorului va numi juriul competiției dintre oficialii federației.
3. Juriul va consta din președintele juriului și alți 2 oficiali ai federației (arbitri acreditati).
4. Funcția juriului este să se asigure că reglementările tehnice sunt corect aplicate.
5. În timpul competiției, juriul poate, cu majoritate de voturi, înlocui orice arbitru ale cărui decizii, în opinia lor, îl dovedesc a fi incompetent. Arbitrul în cauză trebuie să fi primit un avertisment înainte de orice acțiune de destituire.
6. Imparțialitatea arbitrilor nu poate fi pusă la îndoială, dar o greșeală de arbitraj poate fi comisă cu toată buna intenție. Într-un asemenea caz, arbitrului i se va permite să dea o explicație pentru luarea deciziei care face obiectul avertismentului său.
7. Dacă se face un protest la juriu împotriva unui arbitru, atunci arbitrul poate fi informat de acest protest. Juriul nu trebuie să adauge un stres suplimentar inutil arbitrilor de pe platformă.
8. Dacă apare o greșeală gravă de arbitraj ce este contrară reglementărilor tehnice, juriul poate lua măsuri corespunzătoare pentru corectarea greșelii. Ei pot, la latitudinea lor, acorda o nouă încercare sportivului.
9. Numai în situații extreme când a avut loc o greșeală evidentă sau flagrantă de arbitraj, juriul, prin consultare cu arbitrii, poate schimba decizia.
10. Membrii juriului vor fi astfel poziționați încât să aibă o vedere neangrădită a competiției.
11. Înainte de fiecare competiție, președintele juriului trebuie să se convingă că fiecare membru al juriului are cunoștințe complete în ce privește rolul său și cunoaște orice nouă reglementare care modifică sau suplimentează cele curente conținute în ediția curentă a manualului.
12. Dacă încercările sunt acompaniate de muzică, juriul va hotărî volumul. Muzica va înceta în momentul când sportivul preia greutatea barei la genuflexiuni și împins culcat sau începe tragerea la îndreptări.
XII – Dispoziții finale
Pe parcursul acestui regulament, referirile la genul masculin trebuie înțelese ca făcând referință și la genul feminin.
REGULAMENTUL DISCIPLINAR
I. – Regulamentul de funcționare a Comisiei de Disciplină
ART. 1 Componeță
Comisia de Disciplină se compune din președinte și doi membri:
– Președintele Comisiei de Disciplină care este numit de Biroul Federal la propunerea secretarului general;
– Membrii Comisiei de Disciplină ce sunt numiți de Biroul Federal la propunerea președintelui Comisiei de Disciplină.
ART. 2 Convocare
Comisia de Disciplină se convoacă de secretarul general al Federației Române de Powerlifting, ori de cate ori este nevoie.
Ședintele Comisiei de Disciplină nu sunt publice.
De la caz la caz, președintele poate declara ședinta publică.
ART. 3 Decizii
Comisia de Disciplină ia decizii cu majoritate simplă de voturi, iar în caz de egalitate votul președintelui este decisiv.
ART. 4 Probe
Deciziile Comisiei de Disciplină se bazează pe cel puțin una din urmatoarele probe:
a) raportul arbitrilor
b) raportul juriului
c) imagini video
d) declarațiile părților
e) declarațiile martorilor
f) constatările medico-legale
g) expertize
h) orice altă probă utilă care servește la aflarea adevărului.
ART. 5 Audiere
Părțile pot fi audiate în situația unor neclarități rezultate din administrarea probelor.
Comisia de Disciplină poate decide audierea arbitrilor și a oricăror alte persoane în interesul cauzei pentru aflarea adevarului.
ART. 6 Comunicarea deciziilor
Hotărârile Comisiei de Disciplină trebuie să reprezinte acordul membrilor Comisiei care a rezolvat cauza cu privire la soluțiiie date problemelor supuse deliberării și vor fi comunicate secretarului general.
Deciziile Comisiei de Disciplină sunt comunicate părților sub formă scrisă cu confirmare de primire.
ART. 7 Norme, abateri și sancțiuni
Norme
Normele de disciplină contribuie la desfașurarea regulamentară a activităților de
powerlifting în Romania. Normele de disciplină se aplica cluburilor, oficialilor și sportivilor care săvârșesc abateri:
-în săli unde se desfășoară pregatirea sportivă sau se dispută concursuri de powerlifting;
-la sediile Federației Române de Powerlifting, al cluburilor, asociațiilor sportive și
secțiilor de powerlifting în care aceștia iși desfașoară activitatea.
Abateri
Abaterea este fapta prin care se încalcă normele de etică sportivă, competiționale, de organizare și de disciplină, fiind singurul temei legal pentru aplicarea sancțiunii.
Abaterea constă dintr-o acțiune sau inacțiune, prin care se aduc prejudicii desfășurării regulamentare a activității sportive și pentru care se impune aplicarea unor sancțiuni.
ART. 8 Recidiva
Constituie recidivă, săvârșirea unei noi abateri în termen de până la 1 an calendaristic, socotit de la data sancțiunii anterioare.
În caz de recidivă, toate sancțiunile disciplinare prevăzute în prezentul regulament
se pot majora pănă la dublarea lor.
ART. 9 Necunoașterea regulamentului
Nimeni nu poate invoca în apararea sa necunoașterea sau interpretarea greșită a
normelor de disciplină și prevederilor regulamentelor Federației Române de Powerlifting.
ART. 10 Sancțiunea disciplinară
Sancțiunea disciplinară constituie un mijloc de educare și totodată o masură de
constrângere a cluburilor, oficialilor și sportivilor care au săvârșit acte de indisciplină,
pentru prevenirea comiterii unor noi abateri și asigurarea condițiilor normale de desfășurare a activităților de Powerlifting.
ART. 11 Definirea sancțiunilor disciplinare
Avertismentul este notificarea scrisă prin care se atrage atenția cluburilor, oficialilor și a sportivilor asupra abaterii comise. Amenda este sancțiunea care constă în obligația de a plăti o suma de bani în contul Federației Române de Powerlifting, cuantumul și termenul de plata fiind stabilite de Comisia de Disciplină sau comisiile ori colegiile asimilate, cu aprobarea Biroului Federal. Neplata amenzii în termenul fixat, după hotărârea definitivă a Comisiei de Disciplină (Comisiei de Apel) atrage dupa sine ridicarea dreptului de participare în competițiile organizate de Federația Română de Powerlifting, a cluburilor, oficialilor și sportivilor acestora, până la plata amenzilor de către cei vinovati.
ART. 12 Circumstațe atenunante
Constituie circumstanțe atenuante, următoarele împrejurări:
a) abatere sub influența unei amenințări grave a integrității corporale sau a demnității;
b) activitatea ireproșabilă până la comiterea abaterii;
c) comportare sinceră în fața Comisiei de Disciplină, la dezbaterea cauzei.
ART. 13 Circumstațe agravante
Constituie circumstanțe agravante, urmatoarele împrejurări:
a) premeditare;
b) săvârșirea abaterii în grup;
c) comiterea abaterii prin acte de violență;
d) comiterea abaterii în stare de ebrietate;
e) recidiva.
În cazul aplicării circumstanțelor agravante, sancțiunile pot fi majorate de către
Comisia de Disciplină.
ART. 14 Suspendări
Suspendarea constă în interzicerea activității pe termen de minim 12 luni. Suspendările pentru perioade determinate se execută începând cu ziua în care au fost pronunțate.
II. – Legitimarea și transferarea sportivilor- sancțiuni
ART. 15 Legitimarea și transferarea sportivilor pe baza unor fraude se sancționează:
b) amenda minim 1.000 lei;
c) anularea transferurilor, sportivii rămânând legitimați la cluburile de la care provin
d) suspendare 2 ani pentru clubul care induce în eroare federația sau organele în subordine cu ocazia legitimării sportivilor, din rea-credință;
e) suspendare 6 luni a sportivului care, fiind legitimat pentru un club sportiv, mai semnează și pentru secția altui club, la aceeași ramură de sport, (cu excepția sportivilor cu dublă legitimare).
f) amendă 2.000 lei pentru eliberarea a două sau mai multe acorduri (dezlegări) de transfer pentru același sportiv la două sau mai multe cluburi și neanulate prin comunicare la F.R. Powerlifting;
g) Transferul sportivilor de Powerlifting se face conform „Regulamentului privind statutul si transferul sportivilor de Powerlifting "
ART. 16 Lipsa de sinceritate
Inducerea în eroare, prezentarea de date false la Federația Română de Powerlifting, sau la comisiile/colegiile centrale, se sancționează prin:
a) amendă minim 1000 lei;
b) suspendarea persoanelor vinovate pentru o perioadă competițională de minim 12 luni.
III. – Declarții publice și în mass-media, precum și declarațiile transmise prin
mijloace de comunicare
ART. 17 Declarații cu caracter jignitor sau calomnios, ultragii grave la adresa persoanelor oficiale, sau prezentarea tendențioasă a unor situații neconforme realității, după audierea părților și verificarea probelor de către Comisia de Disciplină, se sancționează cu:
a)avertisment;
b)amendă min. 1.000 lei;
c)excludere.
IV. – Viza anuală și viza medicală
ART. 18 Sancțiuni aplicabile:
a) folosirea unor sportivi care nu au viza medicală de specialitate, conform prevederilor Statutului F.R. Powerlifting și a Legii 69/2000 se sancționează cu minimum 1.000 lei și anularea rezultatelor din competiție.
V. – Loturile naționale
ART. 19 Refuzul cluburilor de a trimite sportivi selecționați la echipele reprezentative pentru convocări, antrenamente, concursuri, fără a avea motive temeinice se sancționează cu suspendare din activitatea competițională pe 12 luni .
VI. – Sancțiuni aplicabile sportivilor
ART. 20 Sancțiunile dictate de secțiile structurilor sportive afiliate federației împotriva sportivilor legitimați trebuie comunicate acestora și Federației Române de Powerlifting, în termen de 15 zile.
Purtarea incorecta – gesturi si cuvinte necuviincioase, jignirea sau amenințarea
persoanelor oficiale sau a partenerului/adversarului se sancționează cu:
a)amendă min. 500 lei;
b)suspendare min. 12 luni.
Sportivii și persoanele oficiale care se fac vinovate de proteste repetate la deciziile
arbitrilor, pătrunderea în perimetrul de concurs fără aprobare, gesturi nesportive sau obscene, se sancționează cu:
a) avertisment;
b) amenda minim 1.000 lei;
c) suspendare minim 12 luni.
Provocare de scandaluri, purtare scandaloasă în locațiile organelor Federației Române de Powerlifting, atitudine necuviincioasă, nerespectarea regulilor de ordine interioara se sanctionează astfel:
a) amendă min. 1.000 lei;
b) suspendare min. 12 luni.
Jignirea, bruscarea, amenințarea persoanelor care fac parte din delegația echipei oaspete se sancționează cu:
a) amendă min. 1.000 lei;
c) suspendarea persoanelor vinovate pe o perioadă de minim 12 luni.
ART. 21Fumatul și băuturile alcoolice
În timpul competiției sportivii nu au voie să fumeze și să consume băuturi alcoolice în sala de concurs.
Sportivul care încalca aceste reguli se sancționează cu:
a) avertisment;
b) amendă de 500 lei și poate fi suspendat pe durata concursului.
ART. 22 Declarații publice și îin mass-media, precum și declarațiile transmise
prin mijloace de comunicare
Declarații cu caracter jignitor sau calomnios, ultragii grave la adresa persoanelor oficiale, sau prezentarea tendențioasă a unor situații neconforme realității, după audierea părților și verificarea probelor de către Comisia de Disciplină, se sancționează:
a) avertisment;
b) amendă min. 1.000 lei;
c) excludere din activitatea competițională.
ART. 23 Dopaj
Sportivii depistați pozitiv la controlul antidoping, precum și refuzul sportivilor de a participa la controlul antidoping se sancționează, pe lângă sancțiunile prevăzute în legislația în vigoare, cu:
a) amendă min. 2.500 lei pentru sportivii depistați pozitiv la controlul anti-doping indiferent de situația în care se efectuaează testul doping (în competiție sau înafara competiției), precum și suspendarea din activitatea sportivă conform legislației în vigoare;
b) persoanele oficiale dovedite a fi implicate în dopajul sportivilor, se sancționează cu amendă minim 2.500 lei, suspendarea din activitatea competițională pentru minim 2 ani, iar în caz de recidivă, excluderea din activitatea sportivă;
c) sportivii depistați pozitiv la controlul anti-doping efectuat în competițiile internaționale vor suporta în nume propriu toate consecințele și cheltuielile federației ce vor fi generate de sancțiunile ce vor fi dictate de către forurile internaționale pentru dopaj și vor achita o amendă suplimentară către Federația Română de Powerlifting în valoare egală cu cea pe care o vor impune federației, forurile internaționale abilitate.
VII. – SANCȚIUNI APLICABILE ARBITRIL0R, SPECTACTORILOR, OFICIALILOR
ART. 24 Sancțiuni aplicabile arbitrilor
Abaterile și greșelile grave savârșite de arbitri în timpul concursurilor oficiale se judecă și se sancționează de către Comisia de Disciplină, la propunerea Comisiei Centrale de Arbitri și vor fi sancționate cu:
a) avertisment;
b) suspendare;
c) excludere.
Solicitarea sau acceptarea de avantaje materiale, peste drepturile oftciale, de lechipele arbitrate, sau de la alte persoane interesate se sancționează cu:
a) avertisment;
b) suspendare;
c) excludere.
Arbitrul care se dovedește că inițiază, participă și instigă la acțiuni care pot știrbi prestigiul organelor de conducere ale F.R. Powerlifting sau al Colegiului Central al Arbitrilor se sancționează cu:
a) suspendare;
b) retrogradare;
c) excludere.
Arbitrul care în urma unei sancțiuni disciplinare demisionează din rândurile arbitrilor, nu va mai fi reprimit în rândurile acestora.Abaterile se judecă în baza sesizarilor primite și a probelor din Regulamentele Tehnice ale competițiilor.
ART. 25 Sancțiuni aplicabile oficialilor
Jignirea, bruscarea, amenințarea persoanelor care fac parte din delegația echipei oaspete se sancționează cu:
a) amendă min. 1.000 lei;
c) suspendarea persoanelor vinovate pe o perioad a de minim 12 luni.
Bruscarea, amenințarea, lovirea arbitrilor sau persoanelor oficiale, de către celelalte persoane „oficiale", înainte, în timpul sau după terminarea competiției se sancționează cu:
a) amendă min. 500 lei;
b) suspendare 12 luni;
c) excluderea din activitatea competițională.
VIII. – CĂILE DE ATAC
ART. 26 Procedura și competența de soluționare a abaterilor
Nerespectarea Statutului și Regulamentelor Federației Romane de Powerlifting, sancționate de către Comisia de Discplină.
Abaterile arbitrilor sunt sancționate, în prima instanță de către Comisia de Disciplină pe baza propunerilor Colegiului Central al Arbitrilor în conformitate cu prezentul Regulament .Acțiunea poate fi deschisă din oficiu pe baza rapoartelor sau ca urmare a unei cereri (memoriu, reclamație) adresate Federației Romane de Powerlifting de părțile care se consideră vătămate (cluburi, asociații sportive, membrii acestora, arbitri, antrenori, sportivi). Orice memoriu trebuie să cuprindă:
– nume, prenume, domiciliul și calitatea autorului;
– obiectul cererii cu detalierea motivelor și a probelor pe care se întemeiază;
– numele, prenumele și adresa martorilor.Întâmpinările, memoriile sau reclamațiile vor trebui introduse în maxim 24 de ore de la ora evenimentului.
Intampinarile, memoriile sau reclamatiile trebuie însoțite de o taxa stabilită prin hotărârea Colegiului Director. În caz contrar, se respinge ca netaxat.
După examinarea cauzei, audierea parților și a martorilor, Comisia de Disciplină va decide, hotararea fiind comunicată în scris cluburilor de apartenență.
IX. – Regulament de funcționare al Comisiei de Apel
ART. 27 Apelul
Asupra deciziilor de sancționare se poate face apel la Comisia de Apel.
Comisia de apel se compune din președintele comisiei și 2 membri, numiți de Biroul Federal la propunerea președintelui federației.
Comisia de Apel ia decizii cu majoritate de voturi. În caz de paritate votul președintalui este decisiv.
Comisia de Apel esta convocată de secretarul general al F.R. Powerlifting.
Apelurile pot fi declarate prin fax, scrisori sau depunere directă la F.R. Powerlifting în termen de 5 (cinci) zile de la data pronunțării.
Fiecare parte care a declarat apel trebuie să depună un memoriu în care va face o descriere completa a faptelor și va expune motivele prin care apreciază hotărârea ca fiind neregulamentară. Apelul trebuie însoțit de o taxa de 300lei. În caz contrar, apelul se respinge ca netaxat.
Judecarea apelului se poate face și în lipsa părților. Deciziile luate sunt comunicate în scris părților, sunt executorii și pot fi făcute publice.
ART. 28 Recursul extraordinar
Împotriva hotărârilor Comisiei de Apel se poate introduce Recurs Extraordinar la Biroul Federal în termen de 5 (cinci) zile de la notificare deciziei. Recursul trebuie însoțit de o taxă egală cu taxa de apel.
ART. 29 Instața supremă de atac
Biroul Federal este ultima instanță de judecată.
Biroul Federal se poate sesiza din oficiu pentru orice încălcare a Statutului și regulamentelor în vigoare:
– poate sesiza în orice moment Comisia de Disciplină pentru orice caz pe care îl consideră necesar;
– poate sesiza în orice moment Comisia de Apel cu orice caz în care consideră că nu au fost aplicate corect prevederile regulamentare de către prima instanță;
– poate promova din oficiu Recurs Extraordinar pentru orice cauza în care consideră că nu au fost aplicate corect prevederile regulamentare de către Comisia de Apel.
Hotărârile Biroului Federal sunt definitive și executorii.
ART. 30 Colegiul Director – atributii disciplinare
Pentru tratarea tuturor problemelor care apar neprevazut si cer o decizie imediata
intre sedintele Biroului Federal, actioneaza Colegiul Director;
Deciziile Colegiului Director au efect imediat si trebuie aduse la cunostinta Biroului Federal.
X. – PRECIZĂRI ȘI DISPOZIȚII FINALE
1. Colegiul director este autorizat să mențină, să modifice sau să anuleze deciziile instanțelor disciplinare ale F.R.P. privitoare la abaterile disciplinare, precum și să adopte hotărâri noi în legătură cu acestea potrivit prevederilor regulamentare.
2. Orice caz neprevazut în Regulament poate fi extins și analizat prin analogie cu alte cazuri asemanatoare. Deciziile luate în astfel de cazuri sunt avizate de Colegiul director.
3. Excludarea, precum și sancțiunile vor fi ratificate de către Biroul Federal, la propunerea Comisiei de Disciplină.
4. Nimeni nu poate invoca în apararea sa necunoașterea sau interpretarea greșită a normelor de diciplină și a prezentului regulament.
5. La propunerea Biroului federal, adunarea generală a F.R.P. poate hotărâ cu efect imediat și consecințele prevăzute în regulamentul disciplinar, declararea unui oficial "personna non grata" – persoana neagreată în structurile Powerliftingului – în situația în care acesta încalcă grav statutul și regulamentele F.R.P. sau, prin comportamentul său ofensator, aduce atingere imaginii și prestigiului Federației Române de Powerlifting, Powerliftingului românesc în general.
BIBLIOGRAFIE
Aducovschi, D. și colab.,(2008) Sistemul de evaluare la educație fizică – pe discipline sportive –în Universitatea din București,Editura Universității București, București.
Bizim, A. Și colab., (1994) Metodica educației fizice în îmvățământul superior.Editura Universității București, București.
Achim, Ș., (2005) Planificarea în Pregătirea Sportivă, Editura Sport Turism, București, p. 97
Albu, V., (1999) Teoria educației fizice și sportului, Editura Ex Ponto, Constanța, p. 274
Andronache, C., (1999) Statistică generală, teorie și aplicație. Editura București Economică, pp. 32-96
Alexe, Nicu., (1993) „Antrenamentul sportiv modern”, Editura Editas, București
Anghelache, C., (1999) Statistică generală, teorie și aplicație. București, Editura Economică, București, p. 32-96
Apostol, I., (1998) Ergofiziologie. Iași, Editura Universității ,,Al.I.Cuza’’, Iași, p. 48
Ardelean, T., (1982) Particularitățile dezvoltării calităților motrice. Editura I.E.F.S., București, p.186
Avramoff, E., (1988) Fiziologia efortului fizic. București:Editura I.E.F.S., București, p.120
Baciu, C., (1977) Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotror. Editura Sport-Turism, București, p. 493
9. Badiu, T., (2002) Teoria educației fizice și sportului. Galați: Editura Mongabit, Galați, p.117
10. Badiu, Toma., (2004) „Teoria, Didactica și Metodica Educației fizice și sportului Culegere de teste”, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”,Galați
11. Baroga, L., (1984) Educarea calităților fizice combinate. București: Editura Sport-Turism. București, p. 421
12. Baroga, L., (1982) Antrenamentul Modern al Halterofilului.București: Editura Sport-Turism București, p. 10-227
Baroga, L., (1987) Despre pregătirea fizică a sportivilor. Editura E.F.S., nr 6. București, p. 5-16
Baroga, L., (1980) Forța în sportul de performanță. Editura Sport-Turism, București p.103-109
Baroga. L., (1970) Haltere și Culturism. Avramoff, E., (1988) Fiziologia efortului fizic. Editura I.E.F.S., București, p.120
Baroga.L., & Bosko,.A.L., (1975) Orientarea metodică și planificarea antrenamentului halterofililo., Editura Sport -Turism, București.
Baroga, L., (1985) Haltere de la Z. București, Editura Sport –Turism, București, p. 223-241
Baroga, L., (1987) Despre pregătirea fizică a sportivilor.// E.F.S., nr 6. București, p. 5-16
Belous, V., (1995) Bazele performanței. Ingineria performanței umane. : Editura Performantica, , p. 10-105
Benetato, Gr., (1962) Elemente de fiziologie normală și patologică (vol. 1 și 2), Editura Medicală, București, p. 320
Berlotti, I., & Donati, A., (1983) Organizarea antrenamentului. Editura Ponto, Roma, p.4-9.
Bompa, T.O. , (2001)Dezvoltarea calităților biomotrice. Editura Exponto, Constanța, p. 282
Bompa, T.O., (2006) Teoria și metodologia antrenamentului sportiv. Editura Ex Ponto Constanța, p.15-59
Bompa,T.O., (2002)Teoria și Metodologia Antrenamentului. Periodizare.Editura Ex Ponto, Constanța, p. 3-24, 164
Bompa, T.O., (2001), Periodizarea. Teoria si metodologia antrenamentului, Editura Ex Ponto, Constanța.
Bompa, T. O., & Carrera, M. C., (2006) Periodizarea Antrenamentului Sportiv. Mușătești: Tana, p. 15-59
Bostan, D., (1987) și colab. Posibilități de determinare a unor parametri spațio-temporali în antrenament și concurs cu ajutorul tehnicii video. Editura E.F.S., nr.12, București, p.35-40.
Bota, C.,; Prodescu, B., (1997) Fiziologia educației fizice și sportului – Ergofiziologie. Editura Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, p. 228
Bota,C., (2002) Fiziologie generală, aplicații la efort fizic. Medicală, București, p.11-66
Bota, C., (2000) Ergofiziologie Editura Globus, București.
Botterill, C., & Patrick, T., (2003) The Sport Psychologist, Journale Article, 4 (4). p. 358-368
Bulzan, C., (2004) Sociologia Sportului. Editura Studenească, București, p. 9
Bunescu, V., & Novikov, E., (1977) Instruirea programată. Studii de didactică experimentală. Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 213
Cârstea, G., (1993) Teoria și metodica educației fizice și sportului. Editura Universul, București, p. 350
Cătăniciu,Viorel ., (1980) „Ergonomia în sport”, Editura Sport – Turism, București.
Chelcea, S., (1975) Chestionarul în investigația sociologică. Editura Științifică și enciclopedică, București, p. 231
Chelcea, S., (2004) Inițiere în cercetarea sociologică. București:Editura Comunicare, București, p.29-46.
Ciucurel, M., (2006) Elemente de psihologia sportului, Editura Universitaria, Craiova.
Colibaba, E.D., (1996) Proiectarea didactică științifică și implementarea ei în activitatea sportivă de performanță. Editura Știința sportului nr.12, București, p.13-20
Cucoș, Constantin ., (1998) „Psihopedagogie – pentru examenele de definitivare și grade didactice”, Editura Polirom, Iași.
Demeter, A., (1981) Bazele fiziologice și biochimice ale calităților fizice. Editura Sport Turism, București,p. 168
Demeter, A., (1982) Bazele fiziologice și biochimice ale formării deprinderilor motrice. București, Editura Sport-Turism, București, p. 136
Demeter, Andrei ., (1972) „Fiziologia Sporturilor”,Editura Stadion, București.
Diacikov, V., (1978) Antrenament și refacere. // Sportul de performanță nr 164. /, Editura C.N.E.F.S., București, p. 22-29
Dietrich, M., (1989) Oboseala și controlul antrenamentului. // Scuola dello Sport, vol.VIII/ Roma, p. 26-29
Donskoi, D., (1959) Biomecanica exercițiilor fizice. Editura Tineretului, București, p. 300
Drăgan, I., (1978) Refacerea organismului după efort. Editura Sport-Turism, București, p. 32-47
Drăgan, I., (1989) Selecția și orientarea medico-sportivă în sport. Editura Sport-Turism, București, p. 11-130, 178-183
Drăgan, I., și colab. (1994) Medicina sportivă aplicată. Editura Editis, București, p. 516
Drăgan, I., (1988) Știința în slujba performanței sportive. // E.F.S., nr.3/ București, p. 12-19
Dragnea, A., (1984) Măsurarea și evaluarea în educție fizică și sport. Editura Sport-Turism, București, p. 256
Dragnea, A. , (1991) Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice., Editura A.N.E.F.S., București, 295 p.
Dragnea, A., (1992) Teoria și metodologia antrenamentului sportiv. Editura A.N.E.F.S., București, p. 232
Dragnea, A., & Bota, A., (1999) Teoria activităților motrice. Editura Didactică și Pedago București: gică, București, p. 283
Dragnea,A., (1996) Antrenamentul sportiv. Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 355
Dragnea,A., și colab. (2006) Teoria educației fizice și sportului. Editura Fest, București, p. 221-236
Dragnea, A., & Teodorescu, S, V., (2002) Teoria sportului.Editura FEST, București.
Dumitrecu, G., (1991) Metode statistico-matematice în sport. București, Editura I.E.F.S., p. 23-55
Dumitrescu, V., (1971) Metode statistice în activitatea sportivă. Editura Stadion, București, p.170
Dumitrescu, V., (1981) Model de gândire metodică modernă în analiza, planificarea și execuția pregătirii sportive. // E.F.S., nr. 6./ București, p. 23-26
Dumitrescu, V., (1974) Modelarea capacității motrice. București: Editura Stadion, București, p. 37-42
Dumitrescu, Virgil ., (1975) „Metode statistico – matematice în sport”. Editura Stadion, București.
Epuran, M., (1988) Factorii psihici ai concursului sportiv. // E.F.S., București, p. 22-30
Epuran, M., (1992) Metodologia cercetării activitățiilor corporale (vol. I. II). Editura A.N.E.F.S., București, p. 317
Epuran, M., (2005) Metodologia cercetării activităților corporaleEditura Fest, București, p. 412
Epuran, M., (1994) Modelarea pregătirii psihologice în sport. București: Editura A.N.E.F.S., București, p. 64-79
Epuran, M., (1980) Psihologia educației fizice și sportului. Editura Sport-Turism, București, p. 85-87
Epuran, M., (1995) Psihologia educației fizice și sportului. Editura Fundația România de Mâine, București, p. 199
Epuran, M., Holdevici, I., and Tonița, F., (2008) Psihologia sportului de performanță.Teorie și practică. Editura Fest, București, p. 215
Epuran, M.,; Marolicaru, M., (2002) Metodologia cercetării acrtivităților corporale. Editura Risaprint, Cluj –Napoca, p. 170
Florecu, D., ; Dumitrescu, V., (1969) Metodica dezvoltării calităților motrice. Editura CNEFS, București, p. 174
Florescu, C., (1994) Metodica antrenamentului sportiv. – Medicina sportivă aplicată sub redacția I.Drăgan, Editura Editis, București, p. 13
Florescu, C., (1985) Sportul de performanță. Editura Sport-Turism, București, p. 231
Gagea, A., (1999) Metodologia cercetării în educație fizică și sport. Editura Fundația ,,România de Mâine’’, București, p. 377
Gagea, A., (2008) Ghid pentru întocmirea unui plan de cercetare doctoral și sugestii pentru redactarea unei teze de doctorat. Editura Universității “Aurel Vlaicu”, Arad.
Gandelsman, A.D., & Smirnov, K.M., (1973) Fundamentarea fiziologică a antrenamentului. Editura Stadion, București, p. 25
Garbunov, G.C., (2000) Pregătirea psihologică actuală a sportivilor. În: Sportul de performanță. nr.419, București, p. 292-301
Gavrilescu, D.,; Iliescu, A., (2010) Anatomia funcțională și biomecanica mișcării. Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 478
Georgescu, M., (1980) Capacitatea de efort la actuali sportivi de performanță. // E.F.S nr. 5, București, p. 30-36
Georgescu, M., 91989) Caracteristici medico biologice esențiale ale antrenamentului fizic în sportul de performanță actual. // E.F.S., nr. 3. /, București, p. 32-36
Georgescu, M., și colab. (1964) Probleme medicale ale antrenamentului sportive. Editura U.C.F.S., București, p. 22-95
Georgescu, M., (1993) Antrenamentul sportiv modern. Editura Elitis, București, p. 35-50
Ghibu, E., (1967) Conținutul și metodica antrenamentului sportiv contemporan. București: Editura U.C.F.S., București, p.65-145
Gurău, A.I., (1996) Evaluarea dezvoltării fizice la sportivi. Biotipul constituțional. Medicina sportivă aplicată. Editura Editis, București, p. 200-240
Harre, D., & Lodz, I., (1986) Antrenamentul de forță – viteză. În: Sportul de performanță. nr.260, București, p.34-50
Harre, D., (1973) Teoria antrenamentului sportiv. Editura Stadion, București, p. 300
Hâtru, D., (1981) Plan unic de antrenament, Haltere și culturism. F.R.H.C., București.
Hoffman, J., (2002) Physiological aspects of sport training and performance. Human Kinetics, p. 343
Hâtru, D., (1993) Haltere. Note de curs. Editura I.E.F.S., București, p. 262
Hâtru, D., (1997) Modalități de optimizare a procesului de instruire și antrenament în haltere și culturism. Autoreferat pentru obținerea titlului științific de doctor în științe pedagogice în baza lucrărilor publicate. Chișinău.
Ifrim, M., (1986) Antropologia motrică. Editura Științifică și Enciclopedică, București, p. 54-60
Ifrim, M., (1993) Criterii somatofiziologice în selecția sportivilor. București: Editura Științifică și Enciclopedică, București, p. 70
Iliescu, A., (1968) Biomecanica exercițiilor fizice. Editura C.N.E.F.S., București, p.100-143
Ionescu, A., ; Anton, B., (2004) Dirijarea medicală a efortului. Editura Proxima, București, p.143
Ionescu, A., & Leuștean, E., (1974) Exerciții pentru dezvoltarea mobilității. Editura Stadion, București, p. 128
Mairov, V.V., (1988) Perfecționarea procesului de antrenament pe baza controlului rapid al stării funcționale a sistemului neuromuscular al halterofililor. // S.D.P., nr. 273, p. 65-70
Manno, R., (1996) Bazele antrenamentului sportiv. C.C.P.S., S.D.P., București, p. 199
Manno, R., (2003) Tehnica în sport // Știința Sportului nr.35/, București, p.12-20
Martianov, S.S., & Popov, I.I., (1988) Roman R.A.Particularitățile tehnicii de ridicare a halterelor la piept // SDP Nr. 279, p. 58-64
Matveev, LP., & Novikov, A.D., (1980) Teoria și metodica educației fizice. Editura Sport- Turism, București, p.20-87, 339-341, 385
Mihele, D., (2004) Nutriție, dietoterapie și compoziția alimentelor. Editura Multi Press International, București.
Mitra, G.,& Mogoș, A., (1977) Dezvoltarea calităților motrice. Editura Sport – Turism, București, 227p
Mitra, Gh., & Mogoș, Al., (1977) „Dezvoltarea calităților motrice”, Editura Sport – Turism, București.
Nicu, A.,(1971) Conținutul și metodica antrenamentului sportiv. Editura Stadion, București, p. 117-127, 252-253
Nicu, A., (1981) Interpretarea și analiza critică a performanței sportive de valoare mondială // E.F.S nr.9/ , București, p.17-22
Nicu, A.,(1979) Modelarea și programarea în teoria și practica antrenamentului sportiv contemporan // E.F.S nr.4/, București, p.28-34
Nicu, A., (1971) Studii de sociologie, psihologie, biochimie și metodica educației fizice și sportului. Editura Sport – Turism, București, p.322
Nicu, A.,și colab. (1993) Antrenamentul sportiv modern. Editura Editis, București, p.47-530
Nicu, A.,și colab. (1974) Terminologia educației fizice și sportului. Editura Stadion, București, p. 5-50
Niculescu, M., (2000) Psihologia sportului – culegere de lecții. Editura Ex Ponto, Constanța, p. 64-76
Niculescu, M., (2000) Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. Editura ANEFS, București.
Ozolin, N.G., (1972) Metodica antrenamentului sportiv. Editura Stadion, București, p.374
Păcuraru, A., (2000) Teoria antrenamentului sportiv, vol.I, Editura Fundației Universității „Dunărea de Jos”, Galați, p. 23-91
Platonov, N.V.,(1984) Teoria antrenamentului sportiv. Moscova, p. 30-60
Platonov, N.V., (1988) Adaptarea în sport. Moscova, p. 5-40
Platonov, N.V., (1987) Teoria sportului. Kiev: Editura Zdorivia, Kiev, p. 21-90
Popa, G., (1999) Metodologia cercetării științifice în domeniul educației fizice și sportului. Editura Orizonturi Universitare, Brașov, p.21-26
Răduț, C.,(1989) Metateorie privind vârsta sportivilor de performanță și elită // E.F.S., nr.1/1989, București, p. 23-25
Răduț, C., (1986) Planificarea și conducerea științifică a antrenamentului sportive // E.F.S., nr.5/1986, București, p. 21-25
Răduț, C., (1989) Prognoza și modelul performanțelor sportive // E.F.S., nr.9 / 1989, București, p.12 – 15
Raisin, Lydie ., (2001) „Stretching pentru toți”, Editura Teora, București.
Rață, G.,& Rață, B.C., (2006) Atitudinile în activitatea motrică. Editura Edusoft, Bacău, p. 318
Roman, R.A., & Râșim, E.E., (1988) Particularitățile pregătirii halterofililor cu grade diferite de calificare. // SDP, nr 273 , p. 70 -77
Rotariu, T., & Iluț, P., (1997) Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică. Editura Polirom, Iași, p. 40-205
Rusu, F., Baciu, A., & Șanta, C., (2009) Teoria și metodica antrenamentului sportiv, note de curs. Editura F.E.F.S., U.B.B., Cluj-Napoca, p.123
Scarlat, Eugen., (2003) „Educație Fizică și sport”. Editura Didactică și Pedagogică, București.
Șchiopu, Vasile., & Verza, Emil., (1981) „Psihologia vârstelor”, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Shepard, R.J., (1994) Fiziologia exercițiului și performanța sportivă. Fiziologia sportului. C.C.P.S, București, p. 4-19
Șiclovan, I., (1987) Teoria antrenamentului sportiv. Editura Sport-Turism, București, p.12-280
Simion, Gh., (1998) Metodologia cercetării activității omului în mișcare. Editura Universității din , , p. 5-125
Singer, W.,(1980) Principiile teoriei și metodicii generale ale antrenamentului, imperative pentru organizarea pregătirii. Editura E.F.S., nr.9, . București, p.1-3
Tarabas, C.L., (1999) Tehnici de explorări funcționale în practica medicului specialist de medicină sportivă. Editura Evrika, Brăila, p.185
Taschiene ,P., (1991) Stadiul actual în teoria antrenamentului // Sportul de performanță nr.313/ 1991, București, p. 17-23
Teodorescu, S., (2007) Periodizarea și planificare în sportul de performanță. Editura Morosan, București, p.15-16, 37-47
Teodorescu, S., (2006) Antrenament și Competiție. Editura Moroșan, București, p. 9, 15-21, 160-161
Teodorescu, S., (2009) Antrenament și competiție. Editura Alpha MDN, Buzău, p.187-188
Teodorescu, S., (2007) Periodizarea și planificare în sportul de performanță. București: Editura Morosan, București, p.15-16, 37-47
Teodorescu, S.,(2006) Teoria antrenamentului și competiției. Editura ANEFS, București.
Thomas, J.R., & Nelson, J.K., (1996) Metodologia cercetării în activitatea fizică. Vol.1. C.C.P.S, în S.D.P 375 -377, București, p. 218
Thomas, J.R.,& Nelson, J.K., (1997) Metodologia cercetării în activitatea fizică. Vol.2. C.C.P.S, în S.D.P 386.-389, București, p. 269
Tudor, V., (2005) Măsurare și evaluare în educație fizică și sport. Editura Alpha, București.
Tüdös, Ș., (1993) Elemente de statistică aplicată. Editura A.N.E.F.S., București, p.123
Tüdös, Ș., (2001) Concepte psihologice de bază. Perspectiva genetică și funțională. Editura Globus, București.
Tüdös, Ș., (2000) Criterii psihologice în fundamentarea și structurarea pregătirii sportive. Editura Paidea, București.
Tüdös, Ș., (2003) Perspective actuale în psihologia sportului. Editura Sper, București.
Ulăreanu, M.V., & Potop, V., (2010) Influence of specific training means in juniors’ performance weighligting. International Conference of Scientific communications. “Trends of university sport & human motricity recources for a changing world”. București, UNEFS, ISBN 978-973-99530-3-0.
Ulăreanu, M.V., (2011) Influența mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive în pregătirea halterofililor de performanță. ,,Noi evoluții educaționale sportive, manageriale, kinetoterapeutice și de timp liber în contex European”. Conferință științifică internațională: Brașov,CD, ISSN: 2065- 6483.
Ungureanu, O., (1995) Teoria și metodica antrenamentului sportiv. Editura Universității „Al. I.Cuza”, Iași, p. 22-165
Urzeală, C., (2009) Metodica antrenamentului sportiv. Curs universitar, București, U.N.E.F.S., p.6-13
Verhoșanschi, J., (1992) Un nou sistem de antrenament în sporturile ciclice.// Scuola dello Sport, Roma, p. 21-33
Verhoșanschi, J., (1999) Todo sobre el metodo Pliometrico//medios y metodos para el entrenamento y la mejora dela fuerza explosiva. Editorial Paidotribo, p. 186
Vieru, V., (1987) Unele caracteristici și cerințe ale sportului de înaltă performanță. Editura E.F.S., București, p.10-14
Voicu, P.,și colab. (1978) Metode de estimare a apartenenței mijloacelor de antrenament pe factorii săi tradiționali, nr.8, București, p. 22 -32
Weineck, J., (1994) Fundamentele generale ale biologiei aplicate sportului la copii și adolescenți. Biologia sportului, București: CCPS, p. 22 -37
Winfreid, J.,(1995) Structura model pentru o Teorie a antrenamentului Sportiv. „Leistungssport” 4, C.C.P.S și S.D.P., p. 4-29
Zamfirescu, N.R.,& Szogy, A., (1970) Studii și cercetări de fiziologie. București:Editura Sport- Turism, București, p.137-154
Zatsiorski, V.M., (1970) Calitățile fizice ale sportivului. Editura Cultură fizică și sport, Moscova, p.150
Zatsiorski, V.M., (2005) Știința și Practica Antrenamentului de Forță. INCS., București 2005. p.94
http://www.anst.gov.ro/documente/documente/anuare/Anuarul.sportului.pdf;
http://www:// românia.powerlifting.ro
http://www://powerlifting-ipf.com
ANEXEAnexa 1. Chestionar antrenori
Chestionarul urmărește evidențierea influenței mijloacelor specifice asupra dinamicii formei sportive a sportivilor care practică powerliftingul de performanță de performanță în cadrul unui ciclu anual de pregătire.
Vă rugăm să răspundeți la întrebările mai jos menționate cu răspunsuri în ordinea importanței sau să bifați în pătrățelele corespunzătoare întrebării.
Vârsta______, Clubul ________________________________, Experiență în activitate____ani,
Performanțe sportive, rezultate__________________________________________________________
Anexa 2. Fazele mișcării de ridicare a halterei la probă l smuls
a) startul b) îndreptarea faza I c) îndreptare faza II
d) smucitura e) intrarea sub halteră f) hochei
Anexa 3. Fazele mișcării de ridicare a halterei la probă l aruncat. (pusul la piept)
a) startul b) îndreptarea faza I c) îndreptare faza II
d) ridicarea halterei până la e) smucitura f) intrarea sub halteră în hochei
smucitură
Anexa 4. Fazele mișcării de ridicare a halterei la probă l aruncat. (aruncatul de la piept)
Pregătirea pentru aruncatul Aruncatul de la piept în fandare Îndreptarea și ținerea de la piept halterei deasupra capului
Anexa 5. Rezultatele dezvoltării somatice la etapa de constatare (2008).
Nota: calculu mediei s-a realizat prin suma rezultatelor individuale la fiecare probă și împărțită la numărul acestora.
Anexa 6. Rezultatele dezvoltării somatice la etapa finală (2009).
Anexa 7 Rezultatele capacității funcționale la etapa de constatare (2008).
Anexa 8. Rezultatele capacității funcționale la testarea finală (2009).
Anexa 9. Rezultatele pregătirii fizice specifice la etapa de constatare (2008).
Anexa 10. Rezultatele pregătirii fizice specifice, testare finală
Anexa 11. Rezultatele pregătirii tehnice, media experiților / faze, constatare probă smuls
Notă: 5- f.bun, 4-bun, 3- mediu, 2- satisfăcător, 1- nesatisfăcător
Legendă: E1- expert 1; E2- expert 2, E3- expert 3; XE1- media experților la faza 1(startul); XE2 – media experților la faza 2; XE3 – media experților la faza 3; XE4 – media experților la faza 4; XE5 – media experților la faza 5.
Anexa 12. Rezultatele nivelului pregătirii tehnice, media experților / faze – constatare probă aruncat
Notă: 5- f.bun, 4- bun, 3- mediu, 2- satisfăcător, 1- nesatisfăcător
Legendă: E1- expert 1; E2 – expert 2, E3 – expert 3; XE1 – media experților la faza 1 (startul); XE2 – media experților la faza 2; XE3 – media experților la faza 3; XE4 – media experților la faza 4; XE5 – media experților la faza 5.
Anexa 13. Rezultatele pregătirii tehnice, media experților / faze, probă smuls – testare finală
Notă: 5- f.bun, 4-bun, 3- mediu, 2-satisfăcător, 1-nesatisfăcător
Legendă: E1- expert 1; E2 – expert 2, E3 – expert 3; XE1 media experților la faza 1 (startul); XE2 – media experților la faza 2; XE3 – media experților la faza 3; XE4 – media experților la faza 4; XE5 – media experților la faza 5.
Anexa 14. Rezultatele pregătirii tehnice apreciată prin metoda experților, probă aruncat – testare finală
Legendă: E1 – expert 1; E2 – expert 2, E3 – expert 3; XE1 – media experților la faza 1; XE2 – media experților la faza 2; XE3 – media experților la faza 3; XE4 – media experților la faza 4; XE5 – media experților la faza 5. Notă: 5 – f.bun, 4- bun, 3 – mediu, 2 – satisfăcător, 1- nesatisfăcător.
Anexa 15. Rezultatele nivelului pregătirii tehnice, media indicilor de apreciere, constatare
Anexa 16. Rezultatele nivelului pregătirii tehnice, media indicilor de apreciere, testare finală
Anexa 17. Rezultatele performanțelor în competiții pe anul 2008 (T.I)
Calendar: CES; Cup E; CMJ; JO; CEJ; CNS.
Anexa 18. Rezultatele performanțelor în competiții pe anul 2009 (T.F)
Calendar: CES; CMS; CMJ; CEJ; CET; CNS.
Anexa 19. Media rezultatelor din concursuri pe anul 2008 (TI).
Anexa 20. Media rezultatelor din concursuri pe anul 2009 (TF).
Anexa 21. Centralizator cu media sumei indicilor la testare inițială
Anexa 22. Centralizator cu suma mediei indicilor la testarea finală
Anexa 22. Regulamentul de organizare a activității de powerlifting din România
I – Regulile generale ale powerliftingului
ART1. (a) Federația Română de Powerlifting recunoaște următoarele probe ce trebuie efectuate în aceeași ordine în toate competițiile conduse sub regulile F.R.P. cu excepția concursurilor de împins culcat – o singură probă:
A. Genuflexiuni
B. Împins culcat
C. Îndreptări
D. Total
(b) Competițiile au loc între sportivi în categorii diferențiate de sex, greutate corporală și vârstă. Campionatele masculine și feminine open admit, de regulă, sportivi de orice vârstă ce depășesc 14 ani.
(c) Regulile se aplică la orice nivele de competiție.
(d) Fiecărui sportiv îi sunt permise 3 încercări la fiecare probă. Cea mai bună încercare validată a sportivului la fiecare probă contează la totalul său din competiție.
Dacă doi sau mai mulți sportivi realizează același total, sportivul mai ușor va avea câștig în fața sportivului mai greu.
(e) Dacă doi sportivi înregistrează aceeași greutate corporală la cântar și obțin același rezultat la total la sfârșitul competiției, sportivul ce realizează primul totalul va avea prioritate în fața celuilalt sportiv. Acolo unde se oferă premii pentru cel mai bun rezultat la genuflexiuni, împins culcat și îndreptări sau dacă se doboară un record național, se aplica aceeași procedură.
ART.2. F.R.P., prin membri săi, conduce, recunoaste și susține următoarele competiții:
– Campionatul Național combinat open masculin și feminin;
– Campionatul Național de juniori și cadeți, combinat masculin și feminin;
– Campionatul Național master combinat masculin și feminin;
– Campionatul Național de împins culcat open masculin și feminin;
– Campionatul Național de împins culcat de juniori și cadeți, combinat masculin și feminin;
– Campionatul Național de împins culcat master, combinat masculin și feminin;
– Cupa României open masculin și feminin;
– Cupa României open juniori și cadeți, combinat masculin și feminin;
– Campionatul Național combinat open masculin și feminin – pe echipe;
– Campionatul Național de juniori și cadeți, combinat masculin și feminin – pe echipe.
ART.3. De asemenea F.R.P. recunoaște și înregistrează recorduri naționale pentru aceleași probe în cadrul categoriilor descrise mai jos.
ART.4. F.R.P. va putea susține/recunoaște și alte concursuri.
II – Categorii de vârstă
ART.5.
Masculin:
-Open (Seniori): din ziua când împlinește 14 ani în sus (nu se aplică restricții la categorie).
-Cadeți: din ziua când împlinește 14 ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 18 ani.
-Juniori: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 19 ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 23 de ani.
-Master I: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 40 de ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 49 de ani.
-Master II: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 50 de ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 59 de ani.
-Master III: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 60 de ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 69 de ani.
-Master IV: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 70 de ani în sus. La categoria de vârstă Master IV nu sunt incluse categorii de greutate.
ART.6.
Feminin:
-Open(Senioare): din ziua când împlinește 14 ani în sus ( nu se aplică restricții la categorie)
-Cadeți: din ziua când împlinește 14 ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 18 ani.
-Juniori: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 19 ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 23 de ani.
-Master I: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 40 de ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 49 de ani.
-Master II: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 50 de ani și până la sfârșitul anului calendaristic în care împlinește 59 de ani.
-Master III: de la 1 ianuarie a anului calendaristic în care împlinește 60 de ani în sus. La categoria de vârstă Master III nu sunt incluse categorii de greutate.
ART.7. Încercările în competiție sunt rezervate numai competitorilor în vârstă de peste 14 ani. Numai cu o aprobare specială a Biroului Federal un competitor sub 14 ani va putea fi admis într-o competiție de powerlifting, dar nu va putea avea mai puțin de 12 ani.
ART.8. Plasarea în grupele de vârstă va fi determinată de totalul sportivilor în conformitate cu regulile standard ale probei. Bărbații de 70 de ani și peste (an calendaristic) vor primi medalii pentru plasarea pe locurile 1, 2 și 3 în clasamentul general, pe baza formulei (punctelor) lui Wilks. Femeile de 60 de ani și peste (an calendaristic) vor primi medalii pentru plasarea pe locurile 1, 2 și 3 în clasamentul general, pe baza formulei (punctelor) lui Wilks.
III – Categorii de greutate:
ART.9.
Masculin
Numai cadeți : Categoria – si .
Numai juniori : Categoria – .
Categoria . până la .
Categoria . de la 59.01 până la .
Categoria . de la 66.01 până la .
Categoria . de la 74.01 până la .
Categoria . de la 83.01 până la .
Categoria . de la 93.01 până la .
Categoria . de la 105.01 până la .
Categoria + . de la 120.01 nelimitat.
ART.10.
Feminin
Numai cadeți : Categoria – si .
Numai juniori – Categoria – .
Categoria . până la .
Categoria . de la 47.01 până la .
Categoria . de la 52.01 până la .
Categoria . de la 57.01 până la .
Categoria . de la 63.01 până la .
Categoria . de la 72.01 până la .
Categoria + 84.00 kg. de la 84.01 nelimitat.
ART.11. Fiecare club afiliat trebuie să prezinte o listă de echipă cu numele fiecărui sportiv și categoria sa de greutate. Vor fi menționate cele mai bune rezultate personale de la campionatele naționale și internaționale din ultimele 12 luni. Aceasta poate include și rezultatele obținute la campionatele internaționale din anul precedent la aceeași categorie de greutate. Trebuie, de asemenea, menționate data și titlul competiției în care a fost realizat totalul. Aceste detalii trebuie prezentate secretarului general cu cel puțin 15 zile înainte de data campionatului, la nominalizarea preliminară. Selecția finală, prezentată nu mai târziu de 7 zile înainte de data campionatului, trebuie făcută dintre cei nominalizați până la acest moment. Sportivii nominalizați fără rezultate obținute la vreuna din competițiile de mai sus vor fi repartizați în prima grupă dacă categoria de greutate va fi împărțită în grupe. Eroarea de a se conforma acestor cerințe poate avea ca rezultat descalificarea echipei ofensatoare sau plata unei taxe de participare care sa permita participarea in competitie.
ART.12. Punctele ce se înregistrează pentru campionatele naționale pe echipe vor fi:
-12,9,8,7,6,5,4,3,2 pentru primele 9 locuri la toate categoriile de greutate. După aceea, orice sportiv care face un total în competiție va fi răsplătit cu 1 punct.
Numai punctele obținute de cei mai bine clasați 7 sportivi din fiecare club vor fi contabilizate în competiția pe echipe .
ART.13. Premiile pe echipe se vor acorda pentru primele 3 locuri. În cazul unei egalități în clasificarea unei echipe, echipa care are cel mai mare număr de locuri întâi se va clasa prima. În cazul unei egalități între două cluburi având același număr de locuri întâi, cea având cel mai mare număr de locuri doi se va clasa prima, și tot așa până la plasarea celor 7 sportivi ce punctează.
ART.14. La toate campionatele F.R.P. se va acorda un titlu de "Campion absolut" sportivului care va obține cea mai bună performanță bazată pe formula Wilks, în același mod se vor acorda locurile 2 și 3, cu condiția ca sportivul să contabilizeze cel puțin o încercare reușită în fiecare probă.
ART.15. La campionatele naționale, se acordă medalii pentru locurile 1, 2 și 3 la fiecare categorie bazate pe rezultatele la total și pentru locurile 1, 2 și 3 la probele individuale de genuflexiuni, împins culcat și îndreptări la fiecare categorie. Dacă un sportiv nu reușește în nici una din cele 3 încercări în una sau ambele probe de genuflexiuni sau împins culcat el poate continua să concureze în ceea ce a rămas din concurs, iar sportivul va fi eligibil pentru premii în orice probă în care are o încercare cu succes.
ART.16. Pentru a primi titlul de „campion național” cât și pentru a ocupa un loc în clasamentul total, sportivul va trebui să contabilizeze cel puțin o încercare reușită la fiecare din cele 3 probe.
ART.17. La Cupa României se acordă locul 1, 2 și 3 numai pentru clasamentul total cu condiția ca competitorul să fi reușit minim o încercare în fiecare probă.
IV – Echipament și specificații
ART.18 Platforma
Toate probele trebuie să fie efectuate pe o platformă măsurând între minimum 2.5 m x 2.5 m și maximum 4.0 m x 4.0 m. Nu trebuie să depășească 10 cm în înălțime față de podiumul înconjurător sau podea. Suprafața platformei trebuie să fie plată, fermă și la același nivel (orizontală) și să fie acoperită cu un material de covor neted ce nu alunecă (lipsit de neregularități și profile).
ART.19 Barele și discurile
– Pentru toate concursurile de powerlifting organizate cu respectarea regulilor F.R.P., sunt permise numai barele cu discuri de competiție. Utilizarea discurilor ce nu îndeplinesc specificațiile curente va duce la nevalidarea concursului și a oricăror recorduri realizate. Numai acele bare și discuri care îndeplinesc toate specificațiile pot fi utilizate pe durata întregii competiții și pentru toate încercările.
– Bara nu va fi schimbată în timpul competiției decât dacă este îndoită sau avariată în vreun mod, după cum este hotărât de către comisia tehnică, juriu sau arbitri. Barele utilizate la campionatele F.R.P. nu vor fi cromate în zona randalinată (striată). Numai barele și discurile care au aprobarea oficială a F.R.P., pot fi utilizate la campionatele F.R.P. sau la stabilirea de recorduri naționale.
– Bara trebuie să fie dreaptă și bine randalinată și canelată și se va conforma următoarelor Dimensiuni:
1. Lungimea totală nu va depăși 2.2 m
2. Distanțele dintre suprafața frontală a gulerelor nu va depăși 1.32 m și nu va fi sub 1.31
3. Diametrul barei nu va depăși 29 mm și nu va fi sub 28 mm
4. Greutatea barei și a gulerelor va fi 25 kg.
5. Diametrul manșetei gulerelor nu va depăși 52 mm și nu va fi sub 50 mm.
6. Va exista un marcaj circular executat la mașină sau bara va avea bandă adezivă ca marcaj astfel încat să măsoare 81 cm între marcaje sau benzi.
ART. 20 Bara de powerlifting recunoscută de F.R.P.
Linii directoare privind distanțele de randalinare:
Măsurile sunt în mm
ART.21 Discurile se vor conforma celor ce urmează:
– Toate discurile utilizate în competiție trebuie să cântărească cât valoarea marcată cu o abatere de maxim 0.25% sau 10 grame.
Valoarea marcată în kg. Maximum Minimum
50.00 50.1250 49.875
25.00 25.0625 24.9375
20.00 20.0500 19.9500
15.00 15.0375 14.9625
10.00 10.0250 9.9750
5.00 5.0125 4.9875
2.50 2.5100 2.4900
1.25 1.2600 1.2400
0.50 0.5100 0.4900
0.25 0.2600 0.2400
– Gaura din mijlocul discului nu trebuie să depășească 53 mm sau să fie sub 52 mm.
– Discurile trebuie să se încadreze în următoarea gamă: 1.25 kg, 2.5 kg, 5 kg, 10 kg, 15 kg,20 kg, 25 kg și 50 kg.
– În scopul stabilirii de recorduri, se pot folosi discuri mai ușoare pentru a se obține o greutate cu cel puțin 1 kg mai mare decât recordul existent.
– Discurile ce cântăresc 20 kg sau mai mult nu trebuie să depășească 6 cm în grosime.
– Discurile ce cântăresc 15 kg sau mai puțin nu trebuie să depășească 3 cm în grosime. – Discurile de cauciuc nu trebuie să se conformeze grosimilor susmenționate.
– Discurile trebuie să se conformeze următorului cod al culorilor: 10 kg sau mai puțin – orice culoare, 15 kg- galben, 20 kg- albastru, 25 kg- roșu, 50 kg- verde.
– Toate discurile trebuie să fie marcate cu greutatea lor în clar și trebuie încărcate în ordinea cu discurile cele mai grele cât mai în interior și cu discurile mai mici în greutate descrescătoare aranjate astfel încât arbitrii să poată citi greutatea de pe fiecare disc.
– Primele și cele mai grele discuri încărcate pe bară vor fi așezate cu fața spre interior; restul discurilor vor fi încărcate cu fața spre exterior.
– Diametrul celor mai mari discuri nu va depăși 45 cm.
– Discurile de cauciuc sau cele acoperite cu cauciuc sunt acceptate dacă se asigură un minimum de 10 cm de la partea frontală exterioară a bucșelor până la capătul barei, pentru prindere din exteriorul discurilor.
ART.22 Bucșele
(a) Bucșele vor fi folosite întotdeauna
(b) Trebuie sa cântărească câte 2.5 kg fiecare.
ART.23 Suporții de genuflexiuni
-Numai suporții de genuflexiuni aprobați de Comisia tehnică sunt permiși pentru utilizarea în campionatele de powerlifting.
-Suporții de genuflexiuni vor fi astfel proiectați încât să se poată regla de la o înalțime minimă de 1.00 m în poziția cea mai de jos și până la o înălțime minimă de 1.70 m în intervale de câte 5 cm.
– Toti suporții hidraulici trebuie să poată fi asigurați la înălțimea necesară cu ajutorulor bolturilor.
ART.24 Banca de împins culcat
– Numai suporții și băncile aprobate de către comisia tehnică sunt permise pentru utilizarea în campionatele de powerlifting. Banca se va conforma următoarelor dimensiuni:
– Lungimea – nu mai puțin de 1.22 m și va fi plată si la nivel (orizontală).
– Lățimea – nu mai puțin de 29 cm dar fără a depăși 32 cm.
– Înălțimea – nu mai puțin de 42 cm dar fără a depăși 45 cm măsurați de la podea până la suprafața de sus a părții căptușite a băncii fără ca aceasta să fie apăsată sau compactată. Înalțimea suporților barei, care trebuie să fie reglabili, va fi de minimum 75 cm până la maximum 110 cm măsurați de la podea până la poziția de repaus a barei.
– Lățimea minimă între partea interioara a sprijinelor barei va fi de 1.10 m.
– Capul băncii se va întinde 22 cm dincolo de centrul sprijinelor cu o toleranță de 5 cm în ambele sensuri.
– Suporții de siguranță montați trebuie să fie utilizați în toate încercările.
ART.25 Luminile
-Se va asigura un sistem de lumini prin care arbitrii își fac cunoscute deciziile. Se poate folosi un sistem de lumini similar celui folosit în haltere, prin care atunci când un arbitru observă o infracțiune, activează butonul de acționare. Daca majoritatea acționează butoanele, o sonerie sună și sportivul știe că încercarea lui a eșuat. El nu este apoi solicitat să își finalizeze încercarea. Fiecare arbitru va putea acționa o lumină albă si una roșie. Aceste două culori reprezintă o "încercare reușită"-alb respectiv "încercare nereușită"-roșu. Luminile vor fi aranjate orizontal pentru a corespunde cu poziția celor 3 arbitri. Ele trebuie astfel conectate încât să lumineze doar activate împreună și nu când sunt activate separat de către cei 3 arbitri. Pentru situații de urgență, de ex. avarii în instalația electrică, arbitrii vor fi dotați cu stegulețe sau palete albe sau roșii cu care să își facă cunoscute deciziile la comanda audibilă a arbitrului-șef .
ART.26 Cartele de eroare / palete
După ce luminile activate si-au arătat decizia, arbitrul va ridica o paletă sau o cartelă sau va acționa o lumină pentru a face cunoscut motivul pentru care încercarea a fost eșuată.
ART.27 Sistemul de cartele pentru arbitraj – motive de eșec- se poate folosi în competițiile de powerlifting interne și au rol de a exemplifica deciziile arbitrilor.
Culoarea cartelei:
Eroarea nr.1 = cartela roșie
Eroarea nr.2 = cartela albastră
Eroarea nr.3 = cartela galbenă
ART.28 Orice sportiv care aruncă intenționat bara de concurs sau o eliberează fără control, în orice probă, punând în acest fel în pericol integritatea corporală a oricăror persoane, va fi descalificat din competiție și va primi o suspendare din toate concursurile F.R.P. , pe o perioadă hotărâtă de către Biroul Federal.
ART.29 Tabela de marcaj
Trebuie să existe o tabelă de marcaj detaliată corespunzător orientată către spectatori, oficiali și către toți cei interesați de desfășurarea competiției. Numele sportivilor trebuie aranjate după numărul de concurs pentru fiecare secțiune.
ART.30 ECHIPAMENTUL PERSONAL
a) Costum
– Susținător:
Numai costumele înregistrate și aprobate oficial de comisia tehnică vor fi permise pentru utilizarea în competițiile de powerlifting.
– Nesusținător:
Trebuie purtat un costum de sport, iar acesta va fi dintr-o singură bucată, de lungime completă dintr-un material elastic într-un singur strat fără petece, căptușeală sau divizare în părți prin intermediul cusăturilor ce nu sunt necesare la fabricarea costumului. Orice cusături, false sau de alt fel, care în opinia comisiei tehnice, juriului sau în absența lor a arbitrilor sunt incluse în costum numai ca formă de ranforsare sau rigidizare, va face costumul inadmis pentru utilizarea în competiție.
Costumul trebuie să fie potrivit pe corp fără nici o parte atârnând în timp ce este purtat de către sportiv. Bretelele trebuie purtate peste umeri în permanență în timp ce se ridică în competiție.
Costumul de ridicare trebuie să se supună următoarelor cerințe:
-Poate fi de orice culoare sau culori.
-Costumul de ridicare poate purta emblemă, insignă, logo-ul și/sau inscripția clubului sportivului sau a sponsorului. Nu este admis nimic din ceea ce este agresiv sau poate aduce o proastă reputație sportului. Numele sportivului poate fi amplasat pe costum, sau orice alt obiect de îmbrăcăminte personal.
-Cusăturile și tivurile trebuie să nu depășească 3 cm în lățime și 0.5 cm în grosime.
Numai costumul nesusținător leotard / monobloc poate avea cusături și tivuri ce depășesc 3 cm în lățime. Costumul nesusținător leotard / monobloc poate de asemenea avea o dublură din același material cu dimensiunea de 12 cm x 24 cm în zona bifurcației.
-Cusăturile pot fi protejate sau întărite cu porțiuni înguste de țesătură pentru chingi sau material elastic fără a depăși 2 cm în lățime și 0.5 cm în grosime.
-Costumul trebuie să aibă craci la pantaloni. Lungimea cracului trebuie să fie de minimum 3cm și maximum 15 cm. Măsurătoarea se face de la o linie din partea de sus a bifurcației în jos pe interiorul cracului. Cracul costumului trebuie să nu fie tăiat pentru a forma exact o paralelă în jurul piciorului. Poate fi tăiat mai sus pe exteriorul piciorului. Costumele nesusținătoare pot avea lungimea maximă a cracului pantalonului de maxim 25 cm.
-Orice modificare a costumului care depășește lățimile, lungimile sau grosimile stabilite anterior va face costumul interzis pentru competiție.
-Deși modificările/pliurile ce formează o întăritură a costumului și a cămășii susținătoare nu le fac ilegale, acestea trebuie făcute pe cusăturile originale.
-Dacă a fost făcută o întăritură, materialul în exces nu trebuie îndoit și cusut înapoi pe costum.
-Se recomandă ca atunci când bretelele de peste umeri ale costumului sunt scurtate, ele să fie cusute astfel încât materialul în exces sa fie sub bretea, decât să apară moturi inestetice ce se formează atunci cand materialul este deasupra bretelei.
b) Tricou / Cămașă susținătoare
-Un tricou sau cămașă susținătoare (cămașa susținătoare trebuie sa fie dintr-un strat de material elastic), de orice culoare sau culori, trebuie purtat sub costumul de ridicare în timpul probelor de genuflexiuni și împins culcat, dar este opțional pentru bărbați la îndreptări. O combinație a celor două este interzisă.
-Femeile vor purta un tricou sau cămașă susținătoare în timpul tuturor probelor.
-Cămășile suport conform celor aprobate de comisia tehnică și menționate în lista echipamentului și hainelor aprobate emise periodic de către comisie pot fi purtate pentru toate ridicările. Toate condițiile valabile pentru tricouri se aplică și cămășilor susținătoare. Cămașa susținătoare nu poate fi atât de lungă încât să acopere fesele când este îndesată în costum și prin aceasta să servească ca suport suplimentar. În plus, cusăturile pot fi plasate doar în pozițiile indicate pe diagramă.Tricoul trebuie să se supună următoarelor condiții:
-Să nu fie făcut din material elastic cauciucat sau alt material similar.
-Să nu aibă buzunare, nasturi, fermoare, gulere sau tăieturi in V.
-Să nu aibă cusături întărite.
-Poate fi facut din bumbac, poliester sau un amestec de bumbac și poliester.
-Va avea mâneci care să se termine fie mai jos de cot fie la deltoid. Sportivii nu au voie să își ridice sau suflece mânecile tricoului până la deltoid când concurează în competițiile F.R.P.. Tricourile nu trebuie purtate pe dos. "Cămașa susținătoare" utilizată în genuflexiuni și îndreptări poate fi "fără mâneci".
-Este simplu (neimprimat) sau este tricoul oficial al concursului în care sportivul concurează sau poartă o insignă sau inscripție a națiunii sportivului, federației naționale sau regionale sau a sponsorului. Orice este agresiv sau aduce o proastă reputație sportului nu este permis.
c) Slip
Un "suspensor atletic" comercial standard sau chiloți comerciali standard (nu șort boxer) din orice amestec de bumbac, nailon sau poliester va fi purtat sub costumul de ridicare.
Femeile pot purta de asemenea un sutien comercial sau sport.
Slipurile de înot sau orice alt articol constând din material elastic cauciucat sau similar cu excepția celui de la centura de pe talie, nu va fi purtat sub costumul de ridicare.
Orice alt articol de îmbrăcăminte susținător nu este legal a fi utilizat in competițiile F.R.P..
d) Ciorapi
Se pot purta ciorapi:
-Pot fi de orice culoare sau culori și pot avea logo-ul fabricantului.
-Nu trebuie să fie atât de lungi pe picior încât să vină în contact cu bandajele pentru genunchi sau cu suportul rotulei.
-Ciorapi de lungime completă sau colanți sunt strict interziși.
-Trebuie purtați ciorapi de lungimea tibiei pentru a acoperi și proteja tibia în timpul probei de îndreptări.
-Pot fi purtate protecții ușoare între ciorapi și tibie.
e) Centura
Competitorii pot purta centură. Daca este purtată, va trebui să se afle pe partea exterioară a costumului de ridicare.
Materiale și construcție:
-Corpul principal va fi fabricat din piele, vinil sau alt material similar neelastic în unul sau mai multe straturi care pot fi lipite sau cusute împreună.
-Nu va avea căptușeală, întărituri sau suporți suplimentari din nici un fel de material nici pe suprafață și nici incluse în straturile centurii.
-Catarama va fi fixată la un capăt al centurii prin intermediul tintelor și /sau cusăturii.
-Centura poate avea o cataramă cu unul sau două cuie sau poate fi de tipul cu "eliberare rapidă" ("eliberare rapidă" se referă la pârghie).
-O limbă de prindere va fi atașată în apropierea cataramei prin intermediul tintelor /sau cusăturii.
-Numele sportivului, națiunea sa statul sau clubul pot apare pe exteriorul centurii.
Dimensiuni:
– Lățimea maximă a centurii va fi de 10 cm.
– Grosimea maximă a centurii va fi de 13 mm de-a lungul lungimii principale.
– Lățimea interioară a cataramei va fi de maximum 11 cm.
– Lățimea exterioară a cataramei va fi de maximum 13 cm.
– Lățimea maximă a limbii de prindere va fi de 5 cm.
– Distanța maximă între capătul centurii și capătul îndepărtat al limbii de prindere va fi de maximum 25 cm.
Punctele corecte de măsurare:
f) Pantofi sau ghete
Se vor purta ghete sau pantofi.
-Ca pantofi se vor include doar pantofii de sport /ghetele de sport; ghete de haltere sau powerlifting sau saboți de îndreptări. Ghetele de excursie nu intră în această categorie.
-Nici o parte a tălpii nu va fi mai înaltă de 5 cm.
-Talpa trebuie să fie uniformă la ambele capete.
-Tălpile interioare libere ce nu sunt parte componentă a pantofului fabricat sunt limitate la o grosime de 1 cm.
g) Bandaje
Numai bandajele dintr-un strat de țesătură elastică comercială ce sunt acoperite cu poliester, bumbac sau o combinație a celor două materiale sau crep medical sunt permise.
Încheieturile mâinilor
-Bandajele pentru încheieturi nu vor depăși 1m în lungime și 8 cm în lățime. Orice mâneci și aplicații din velcro sau găici pentru fixare trebuie să fie încorporate în lungimea de 1 m. O buclă poate fi atașată ca un ajutor de securizare. Bucla nu va fi peste degetul mare sau peste degete în timpul ridicării propriu-zise.
-Benzile comerciale standard pentru transpirație se pot purta, fără a depăși 12 cm în lățime. O combinație de bandaje de încheieturi și benzi de transpirație nu este permisă.
-O acoperitoare de încheietură nu se va întinde mai mult de 10 cm deasupra și 2cm dedesubtul centrului articulației încheieturii și nu va depăși o lățime de acoperire de 12cm.
Genunchi
-Se pot utiliza bandaje ce nu depășesc 2 m în lungime și 8 cm în lățime. Un bandaj pentru genunchi nu se va întinde mai mult de 15 cm deasupra și 15 cm dedesubtul centrului articulației genunchiului și nu va depăși o lățime de acoperire de 30 cm. Alternativ, o genunchieră elastică de susținere a rotulei ce nu depășește 30 cm în lungime poate fi purtată. Mânecile pentru genunchi în lungime de 30 cm sunt de asemenea legale iar mânecile medicale/chirurgicale sunt de asemenea o opțiune.
-O combinație a celor două este strict interzisă.
-Neoprenul poate fi cauciuc "sintetic" dar este acceptabil doar la mânecile pentru genunchi.
-Bandajele nu vor ajunge în contact cu ciorapii sau costumul de ridicare.
-Bandajele nu vor fi utilizate altundeva pe corp.
Bandajele susținătoare:
Numai bandajele de la producătorii comerciali înregistrați oficial și aprobați de Comisia Tehnică sunt permise a fi utilizate în competițiile de powerlifting.
Bandaje nesusținătoare:
Bandajele confecționate din crep medical sau bandaj și benzile de transpirație nu necesită aprobarea Comisiei Tehnice.
-Două straturi de bandă medicală pot fi purtate pe degetele mari. Banda medicală sau cele similare nu pot fi purtate altundeva pe corp fără permisiunea oficială a juriului sau a arbitrului-șef. Banda medicală nu poate fi utilizată ca un ajutor al sportivului de a ține bara.
-Cu rezerva aprobării anterioare a juriului, medicului oficial, paramedicului sau a personalului paramedical de serviciu, banda medicală poate fi aplicată pe rănile corporale într-o manieră care nu va oferi sportivului un avantaj incorect.
-La toate competițiile la care un juriu poate să nu fie prezent și să nu existe personal medical de serviciu, arbitrul-șef va avea jurisdicția asupra utilizării benzii medicale.
ART.31 Inspecția echipamentului personal
(a) Inspecția echipamentului personal pentru fiecare sportiv din competiție poate avea loc în orice moment (ora poate fi anunțată la Ședința tehnică) al întâlnirii până cu cel puțin 20 de minute înainte de start pentru fiecare categorie de greutate.
(b) Un minim de 2 arbitri va fi numit pentru îndeplinirea acestei îndatoriri. Toate obiectele vor fi examinate și aprobate înainte de a fi oficial ștampilate sau marcate.
(c) Bandajele ce depășesc lungimea permisă vor fi respinse dar se pot tăia și supune din nou aprobării.
(d) Orice obiect considerat murdar sau destrămat va fi respins.
(e) Foaia de inspecție semnată va fi predată președintelui juriului la sfârșitul perioadei de inspecție.
(f) Dacă după inspecție un sportiv apare pe platformă purtând sau utilizând vreun obiect nepermis, altul decât cel care a fost din neatenție scăpat din vedere de arbitru, sportivul va fi descalificat imediat din competiție.
(g) Toate obiectele menționate anterior ca și echipament personal vor fi inspectate.
(h) Pălăriile sunt strict interzis a fi purtate pe platformă în timpul ridicării, obiectele ca ceasurile, bijuteriile, protezele, genele si articolele de igienă feminină nu trebuie inspectate.
(i) Înainte de o încercare de record național, sportivul va fi inspectat de controlorul tehnic. Dacă sportivul este găsit purtând sau folosind un obiect nepermis, altul decât cel care a fost din neatenție scăpat din vedere de arbitru, el va fi descalificat din competiție.
Mențiuni :
Modificările costumelor și cămășilor ce nu sunt făcute de fabrică nu sunt interzise dacă sunt făcute sub forma unor cute. Aceste cute trebuie făcute doar pe cusăturile originale ale fabricantului. Trebuie făcute pe partea interioată a costumului sau cămășii. Orice modificare făcută în altă zonă decât cusăturile fabricantului este ilegală. Cutele nu pot fi cusute înapoi pe corpul îmbrăcăminții.
Dacă a fost făcută o strâmtare, materialul în exces nu trebuie îndoit și cusut înapoi pe corpul costumului, cu excepția materialului în exces de la bretelele de pe umeri, care trebuie fixat dedesubt. Nu trebuie să iasă în afară pe o lungime mai mare de 3 cm.
Tricoul/cămașa suppport
Cămășile suport pot avea mânecile strâmtate doar cu ajutorul cutelor (pe partea interioară a cămășii) pe cusăturile originale ale fabricantului. Cutele nu pot fi cusute înapoi pe corpul îmbrăcăminții. Orice modificare sau alterare a cămășii de împins din culcat față de tiparul original așa cum este furnizată de fabricant și aprobată de comisia tehnică va face cămașa ilegală pentru folosirea în competiție. Materialul trebuie să acopere întreaga zonă a deltoidului .
Pantofi sau ghete
Talpa trebuie să fie dreaptă (plată), adică fără adăugiri, neregularități sau modofocări ale tiparului standard.
ART.32 Logo-ul sponsorului
(a) Cluburile sau sportivii ce doresc să beneficieze de regulile privind logo-ul sponsorului purtat pe articolele echipamentului personal trebuie să solicite aprobarea secretarului general F.RP.. Dacă permisiunea a fost acordată, logo poate fi afișat convenabil într-o poziție convenită intre F.R.P. și club sau sportiv.
b) F.R.P. își rezervă dreptul să refuze permisiunea dacă consideră că un logo se situează sub standardul necesar de bun gust sau contravine unui angajament anterior asumat de F.R.P. cu orice alt contractor cum ar fi televiziunile sau promotorii de campionate.
c) Comitetul executiv F.R.P. își rezervă dreptul de a limita mărimea logo-ului. Cluburile sau sportivii pot să își afișeze emblemele sau steme proprii fără a plăti vreo taxă.
d) Sportivii ce doresc să poarte logo-ul sponsorului trebuie să prezinte o aprobare curentă arbitrilor ce examinează echipamentul dacă nu este prezent pe lista aprobată de F.R.P..
e) Logo-ul fabricantului tipărit sau brodat ce măsoară nu mai mult de 10 cm x 2 cm pe costumele nesusținătoare, tricouri și centuri nu trebuie să fie mascat/acoperit.
ART.33 General
(a) Utilizarea uleiului, vaselinei sau a altor lubrifianți pe corp sau pe echipamentul personal este strict interzisă.
(b) Pudra de copii, rășină, talc sau carbonat de magneziu sunt singurele substanțe care pot fi adăugate pe corp sau îmbrăcăminte, nu și pe bandaje.
(c) Utilizarea de orice fel de adezivi pe talpa încălțămintei este strict interzisă.
(d) Nu pot fi aplicate substanțe străine pe echipamentul de powerlifting. Aceasta ia în considerare toate substanțele, altele decât cele utilizate periodic ca agent de sterilizare la curățarea barei, băncii de împins culcat sau platformei.
V – Regulile tehnice ale desfășurării probelor
ART.34 Genuflexiuni
a) Sportivul va sta cu fața către partea din față a platformei. Bara va fi ținută orizontal de-a latul umerilor, mâna și degetele ținând bara iar partea de sus a barei nu va fi mai mult de o grosime de bară sub marginea exterioara a umerilor. Diagrama din figura următoare indică poziția corectă a barei de-a latul umerilor.
b) După îndepărtarea barei de pe suport, (sportivul poate fi ajutat de încărcători la îndepărtarea barei de pe suport) sportivul trebuie să se deplaseze înapoi pentru a ocupa poziția de start.
c) Când sportivul este nemișcat, drept cu genunchii blocați, iar bara este poziționată corespunzător, arbitrul-șef va da semnalul de începere a ridicării. Semnalul va consta dintr-o mișcare spre în jos a brațului și comanda audibilă "START" (genuflexiune ). Înainte de primirea semnalului de "genuflexiune" sportivul poate face orice corecții de poziție incluse în regulament, fără penalizare. Din motive de siguranță, sportivul va fi rugat să "SUPORT" (repună) bara, împreună cu o mișcare spre înapoi a brațului, dacă după o perioadă de 5 secunde el nu este în poziție corectă pentru a începe ridicarea. Arbitrul-șef va comunica apoi motivul pentru care semnalul nu a fost dat.
d) La primirea semnalului arbitrului-șef, sportivul va îndoi genunchii până când suprafața de sus a picioarelor la articulația șoldului este mai jos decât partea de sus a genunchilor. Este permisă numai o singură încercare decentă. Încercarea este presupusa a începe în momentul în care sportivul îndoaie genunchii. Bara se poate mișca (rula) de la poziția de start în jos pe spatele sportivului un diametru de o grosime de bară în timpul desfășurării ridicării.
e) Sportivul trebuie să revină la o poziție verticală cu genunchii blocați când dorește. Balansarea dublă la partea de jos a genuflexiunii sau orice mișcare spre în jos nu este permisă. Când sportivul este nemișcat (în poziția finală aparentă) arbitrul-șef va da semnalul de așezare a barei în suport.
f) Semnalul de așezare a barei pe suport va consta dintr-o mișcare spre înapoi a brațului și comanda audibilă "SUPORT" (suport). Sportivul trebuie apoi să se deplaseze înainte și să repună bara pe suport. Din motive de siguranță, sportivul poate solicita ajutorul încărcătorilor la returnarea barei și amplasarea ei pe suport. Sportivul va rămâne la bară în timpul acestui proces.
g) Pe platformă vor fi tot timpul nu mai puțin de 2 și nu mai mult de 5 încărcători. Arbitrii pot decide numărul încărcătorilor necesari pe platformă la orice moment: 2, 3, 4 sau 5.
ART.35 Cauze pentru descalificarea unei genuflexiuni:
1. Eroarea de a observa semnalele sportivului la începutul și sfârșitul ridicării.
2. Balansarea dublă la partea de jos a ridicării sau orice mișcare spre în jos în timpul ridicării.
3. Eroarea de a ocupa o poziție verticală cu genunchii blocați la începutul și sfârșitul ridicării.
4. Pasul înainte sau înapoi sau lateral, deși mișcarea tălpii și rularea piciorului între calcai și pingea este permisă.
5. Eroarea de a îndoi genunchii și a coborî corpul până când suprafața de sus a picioarelor la articulația șoldului este mai jos decât partea de sus a genunchilor, ca în diagramă.
6. Orice mișcare a barei pe spate mai mare decât diametrul/grosimea barei mai în jos decât poziția ei de pornire.
7. Contactul încărcătorilor cu bara sau sportivul între semnalele arbitrului-șef pentru a face ridicarea mai ușoară.
8. Contactul coatelor sau brațelor superioare cu picioarele. Contactul ușor este permis dacă nu reprezintă un suport ce ar putea ajuta sportivul.
9. Orice aruncare sau descărcare a barei după încheierea ridicării.
10. Eroarea de a se conforma cu orice articol evidențiat în regulile de desfășurare pentru genuflexiuni.
Diagrama de mai jos indică poziția corectă a barei și adâncimea cerută la genuflexiuni:
ART.36 Împins culcat
a) Banca de împins culcat va fi amplasată pe platformă cu capul spre partea din față sau înclinată cu până la 45 de grade.
b) Sportivul trebuie să stea întins pe bancă cu capul, umerii și fesele în contact cu suprafața băncii.
Picioarele trebuie să stea plan pe sol ( atât cât îi permite forma pantofului). Mâinile și degetele sale trebuie să prindă bara poziționată pe suporți cu degetul mare în jurul prizei. Aceasta poziție va fi menținută în timpul ridicării.
c) Pentru a obține o așezare fermă a tălpilor, sportivul poate folosi plăci plane sau blocuri ce nu vor depăși 30 cm înălțime totală față de suprafața platformei. Blocuri de mărimile 5 cm, 10 cm, 20 cm și 30 cm vor fi disponibile pentru plasarea picioarelor la toate competițiile internaționale.
d) Pe platformă vor fi tot timpul cel puțin 2 și cel mult 5 încărcători. După corecta sa poziționare, sportivul poate solicita ajutorul încărcătorilor pentru ridicarea barei de pe suporți. Daca ridicarea este asistată de încărcători, distanța va fi de o lungime de braț.
e) Distanța dintre mâini nu va depăși 81 cm măsurată între degetele arătătoare (ambele degete arătătoare trebuie să fie în interiorul marcajului de 81 cm și întregul deget arătător trebuie să fie în contact cu marcajul de 81 cm dacă se utilizează priza maximă). Dacă din cauza unor accidentări vechi sau deficiențe anatomice sportivul nu este capabil sa prindă bara în mod egal cu ambele mâini, el va informa arbitrii înainte de ridicarea propriu-zisă pentru fiecare încercare și dacă este necesar, bara va fi marcată corespunzător. Utilizarea prizei inverse este interzisă.
f) După îndepărtarea barei de pe suporți, cu sau fără ajutorul încărcătorilor, sportivul va aștepta cu coatele blocate semnalul arbitrului-șef. Semnalul va fi dat de îndată ce sportivul este nemișcat și bara este poziționată corect. Din motive de siguranță sportivului i se va cere să "SUPORT" (repună) bara, împreună cu o mișcare spre înapoi a brațului, dacă după o perioadă de 5 secunde el nu este în poziția corectă pentru a începe ridicarea. Arbitrul-șef va comunica apoi motivul pentru care semnalul nu a fost dat.
g) Semnalul de începere a încercării va consta dintr-o mișcare spre în jos a brațului împreună cu comanda audibilă "JOS".
h) După primirea semnalului, sportivul trebuie să coboare bara pe piept (pieptul, în scopul regulii, se sfârșește la baza osului sternului), să o țină nemișcată pe piept, după care arbitrul-sef va da semnalul și comanda audibilă "SUS" (împinge). Sportivul trebuie atunci să împingă bara la lungimea brațelor . Când bara este ținută nemișcată în poziție se va da comanda audibilă "SUPORT" (suport) împreună cu o mișcare spre înapoi a brațului.
i) Dacă din motive anatomice brațele nu pot fi întinse complet, sportivul va prezenta un certificat emis de Comisia medicală.
ART.37 Cauze pentru descalificarea unui împins culcat
1. Eroarea de a observa semnalele arbitrului-șef la începutul, în timpul sau la sfârșitul ridicării.
2. Orice schimbare în poziția aleasă în timpul ridicării propriu-zise cum ar fi orice mișcare de ridicare a capului, umerilor sau feselor de pe bancă ori mișcarea laterală a mâinilor pe bară.
3. Cântărirea sau coborârea barei pe piept după ce este nemișcata într-un mod în care să facă ridicarea mai ușoară.
4. Orice mișcare spre în jos a barei în cursul ridicării ei.
5. Eroarea de a împinge bara până la extensia completă a brațelor la sfârșitul ridicării.
6. Contactul încărcătorilor cu bara sau sportivul, între semnalele arbitrului-șef pentru
a face ridicarea mai ușoară.
7. Orice contact a picioarelor sportivului cu banca sau cu suporții ei.
8. Contactul deliberat între bară și suportii barei.
9. Eroarea de a se conforma cu oricare dintre articolele evidențiate în regulile pentru împins culcat.
ART.38 Îndreptări
a) Sportivul va sta cu fața spre partea frontală a platformei cu bara așezată orizontal în fața picioarelor sportivului, prinsă cu o priză opțională în ambele mâini și ridicată până când sportivul stă drept în poziție verticală.
b) La sfârșitul ridicării, genunchii trebuie să fie blocați într-o poziție dreaptă și umerii trebuie să fie trași înapoi.
c) Semnalul arbitrului-șef va consta dintr-o mișcare spre în jos a brațului și comanda audibilă "JOS" (jos) . Semnalul nu va fi dat până când bara nu va fi ținută nemișcată și sportivul este în poziția finală aparentă.
d) Orice ridicare a barei sau încercare deliberată de a o ridica va fi considerată ca o încercare. Odată ce încercarea a început nu mai este permisă nici o mișcare spre în jos până când sportivul nu atinge poziția dreaptă verticală cu genunchii blocați. Dacă bara se așează când umerii sunt trași înapoi (ușor spre în jos la final) acesta nu este un motiv pentru a descalifica ridicarea.
ART.39 Cauze pentru descalificarea unei îndreptări:
1. Orice mișcare spre în jos a barei înainte de a ajunge în poziția finală.
2. Eroarea de a sta drept cu umerii spre înapoi.
3. Eroarea de a bloca genunchii drepți la sfârșitul ridicării.
4. Rezemarea barei pe coapse în timpul desfășurării ridicării. Dacă bara urmărește conturul coapselor dar nu se sprijină, acesta nu este un motiv de descalificare. Sportivul va avea câștig în toate deciziile în care arbitrul are îndoieli.
5. Pășirea înainte sau înapoi, deși mișcarea laterală a piciorului sau rularea picioarelor între calcai și pingea este permisă.
6. Coborârea barei înainte de primirea semnalului arbitrului-șef.
7. Lăsarea barei să se întoarcă pe platformă fără a menține controlul cu ambele mâini, adică eliberarea barei din palmele mâinii.
8. Eroarea de a se conforma cu oricare din articolele evidențiate în regulile pentru îndreptări.
Diagrama de mai jos descrie sprijinirea barei pe coapse:
VI – Cântărirea
ART.40.
a) Cântărirea în toate competițiile trebuie să nu aibă loc mai devreme de 2 ore înainte de startul competiției pentru o categorie anumită. Toți sportivii de la categorii vor participa la cântărire, care va fi efectuată în prezența a doi/ trei arbitri numiți. Categoriile de greutate pot fi combinate într-o singură sesiune de ridicări.
b) Dacă nu a fost deja făcut, se va trage la sorți (serii) pentru a stabili ordinea de cântărire. Tragerea la sorți stabilește de asemenea ordinea de ridicare în competiție atunci când sportivii solicită aceeași greutate pentru încercările lor.
c) Perioada de cântărire va dura cel puțin o oră și jumătate.
d) Cântărirea pentru fiecare competitor va fi efectuată într-o cameră cu ușa închisă, numai cu competitorii, antrenorul sau managerul și 2 sau 3 arbitri prezenți. Din motive de igienă, sportivul va purta ciorapi / prosop de hârtie pe platformă.
e) Sportivii pot fi cântăriți dezbrăcați sau în lenjerie care este conformă cu specificațiile stabilite în secțiunile respective ale regulamentului și care nu modifică efectiv greutatea sportivului. Dacă există neclarități în legătură cu greutatea lenjeriei, se poate solicita o recântărire la dezbrăcat. În competițiile unde competitorii sunt femei, procedura de cântărire poate fi modificată (la cerere) pentru a se asigura că sportivii sunt cântăriți de oficiali de același sex. Oficiali suplimentari femei (nu în mod necesar arbitri) pot fi numiți pentru acest scop. Sportivii cu dizabilități / amputați care concurează în campionatele de împins culcat vor avea următoarele suplimente la greutatea corporală:
– pentru fiecare amputație sub încheietură= 1/54 din greutatea corporală
– pentru fiecare amputație sub genunchi = 1/36 din gretatea corporală
– pentru fiecare amputație deasupra genunchiului= 1/18 din greutatea corporală
– pentru fiecare dezarticulare a șoldului= 1/9 din greutatea corporală
– pentru sportivii cu membre inferioare cu dizabilități ce necesită legături la picioare sau dispozitive asemănătoare pentru a putea umbla, dispozitivul va fi considerat ca parte a membrului natural și sportivul va fi cântărit purtând dispozitivul.
f) Fiecare sportiv poate fi cântărit o singură dată. Numai aceia a căror greutate corporală este mai mare sau mai mică decât limitele categoriei în care intră au permisiunea de a se întoarce la cântar. Ei trebuie să se întoarcă la cântar și să fie cântăriți în intervalul de o oră și jumătate admis pentru cântarire; altfel ei vor fi eliminați din competiție pentru acea categorie de greutate. Un sportiv poate fi recântărit ori de câte ori timpul și ordinea tragerii la sorți îi permit. Un sportiv poate fi cântărit în afara timpului limită de o oră și jumătate doar dacă se prezintă el însuși în intervalul specificat de timp, dar datorită numărului de ridicări ce încearcă să se recântărească, i se refuză posibilitatea de a urca pe cântar. Lui i se poate acorda o recântărire la discreția arbitrilor. Greutatea corporală convenită a sportivului nu va fi facută publică până cand toți sportivii ce concurează în acea categorie de greutate nu au fost cântăriți.
g) Un sportiv va fi nominalizat în categoria sa normală de greutate. Oricum, fiecare sportiv va avea opțiunea de a schimba categoriile în jos sau în sus de la cea în care a fost nominalizat inițial pe formularul final de nominalizare a echipei. Dacă sportivul vrea să-și exercite opțiunea, el trebuie să se prezinte benevol la arbitrul-șef la camera de cântărire cu 10 minute înainte de începerea cântăririi pentru decizia sa finală privind categoria de greutate. Dacă vrea să se mute în sus, sportivul trebuie să îl înștiințeze și pe arbitrul-șef despre categoria sa inițială de greutate nominalizată, cu 10 minute înainte de începerea cântăririi pentru acea categorie pentru a fi scuzat. Dacă un sportiv schimbă categoriile și tragerea la sorți s-a efectuat deja, atunci sportivul va fi plasat în vârful listei.
Dacă noua categorie trebuie împărțită pe grupe din cauza numărului de competitori, atunci dacă el nu poate aduce o evidență de necontestat a unui total realizat în noua categorie în timpul ultimelor 12 luni la nivel național sau internațional, el va fi plasat în mod automat în primul grup de sportivi. Este de asemenea politicos de a informa pe arbitrul-șef de mutarea din categoria nominalizată inițial, deoarece el poate să nu fi primit informația sau să nu fi fost in vecinătatea zonei de judecată la momentul respectiv.Exemplu (a) – un sportiv nominalizat la categoria 93 kg vrea să concureze la categoria 83 kg.Trebuie să se prezinte el însuși la arbitrul-șef al categoriei 82.5 kg cu 10 minute înainte de începerea cântăririi pentru acea categorie.Exemplu (b) – un sportiv nominalizat la categoria 93 kg vrea să concureze la categoria 105 kg. El trebuie să se prezinte la arbitrul-șef al categoriei 93 kg cu 10 minute înainte de începerea cântăririi și să confirme că vrea să se mute în sus la categoria 105 kg și de aceea nu dorește să se cântărească. El trebuie de asemenea să se prezinte la arbitrul-șef al categoriei 105 kg cu 10 minute înainte de începerea cântăririi pentru acea categorie. Este responsabilitatea sportivului să știe categoria pentru care a fost nominalizat inițial.
Plângerea că a fost făcută o eroare pe formularul final de nominalizare nu va fi acceptată. În cazul în care grupele sunt formate de ex. A – B și /sau C într-o anumită categorie de greutate, iar grupele B și C ridică mai devreme în acea zi decât grupa A, orice sportiv care se mută în sus din categoria sa nominalizată la Ședința tehnică, trebuie să se prezinte personal cu 10 minute înainte de începerea cântăririi de la categoria sa nominalizată și să informeze oficialii despre intențiile sale. Orice sportiv care își schimbă categoria de greutate va fi plasat în grupa C dacă împărțirea categoriei este în 3 grupe, sau în grupa B dacă împărțirea categoriei este în 2 grupe.
h) Sportivii trebuie să verifice înălțimile suporților pentru genuflexiuni și ai băncii pentru împins culcat și blocurile pentru sprijinul tălpilor înainte de startul competiției. Foaia pentru înălțimea suporților trebuie semnată sau inițiată după verificare de sportiv sau antrenor, este în interesul lor. O copie a acestui document oficial ajunge la juriu, crainic și la controlorul de platformă.
VII – Ordinea intrării în competiție
ART.41 Sistemul cu runde
La cântărire, sportivul sau antrenorul sau trebuie să declare o greutate de pornire pentru toate cele 3 ridicări. Acestea trebuie introduse pe cartela corespunzătoare primei încercări, semnată de sportiv sau de antrenorul său și reținută de oficialul ce conduce cântărirea.
Cartela crainicului este presupus a fi cartela corespunzătoare primei încercări. Sportivului i se vor da atunci 11 cartele de încercări albe (necompletate) pentru utilizarea în timpul competiției, 3 pentru genuflexiuni, 3 pentru împins culcat și 5 pentru îndreptări.
După ce a efectuat prima încercare la o ridicare, sportivul sau antrenorul său trebuie să decidă asupra greutății solicitate pentru a doua sa încercare. Această greutate trebuie completată acolo unde este indicat pe cartelă și prezentată secretarului competiției sau altui oficial numit înainte de a se scurge intervalul de timp acceptat de 1 minut. Aceeași procedură se va aplica și pentru a doua și a treia încercare la toate cele trei ridicări. Responsabilitatea de a prezenta încercările în intervalul de timp limită rămâne numai în sarcina sportivului și a antrenorului său. În sistemul circular, nevoia de numeroși ofițeri este eliminată, cartela de încercări fiind înmânată direct oficialului desemnat.
Un exemplu de cartelă de încercare este ilustrat mai jos. Caseta pentru primele încercări de pe cartela ce se află în posesia sportivului este numai pentru schimbarea permisă a primei încercări dacă este solicitată. În mod similar, a patra și a cincea casetă de pe cartela de la îndreptări trebuie utilizate pentru cele două schimbări permise la a treia încercare la îndreptări dacă este necesar.
În competițiile de împins culcat-singura proba, se va folosi o cartelă similară cu cea utilizată la îndreptări.
ART.42 Cartele de încercări
a) GENUFLEXIUNI
NUME: ……………………
1 2 3
Semnătura: …………………..
b) ÎMPINS CULCAT
NUME: ……………………
1 2 3
Semnătura: …………………..
c) ÎNDREPTĂRI
NUME: ……………………
1 2 3
4 5
Semnătura: …………………..
(1) Acolo unde 10 sau mai mulți sportivi concurează într-o sesiune, se pot forma grupe conținând un număr aproximativ egal de sportivi. Oricum, trebuie formate grupe atunci când 15 sau mai mulți sportivi concurează în aceeași sesiune. O sesiune poate fi formată dintr-o singură categorie de greutate sau orice combinație de categorii de greutate la discreția organizatorului în scopul prezentării.
(2) Gruparea va fi determinată de examinarea celui mai bun total al sportivului obținut la nivel național sau internațional în ultimele 12 luni. Sportivii cu cel mai redus total vor forma primul grup de ridicări cu totaluri progresive tot mai mari formând următoarele grupe dacă este necesar. Acolo unde un sportiv nu a furnizat un total din ultimele 12 luni, atunci sportivul va fi plasat automat în prima grupă de ridicare. Aceasta se aplică și la sportivii care doresc să se mute în sus sau în jos din categoria lor nominalizată inițial de greutate.
(3) Fiecare sportiv va efectua prima sa încercare în prima rundă, a doua sa încercare în a doua rundă și a treia sa încercare în a treia rundă.
(4) Când o grupă constă din mai puțin de 6 sportivi, se va acorda timp compensator la sfârșitul fiecărei runde după cum urmează: pentru 5 sportivi se adaugă 1 minut; pentru 4 sportivi se adaugă 2 minute; pentru 3 sportivi se adaugă 3 minute. 3 minute este timpul maxim acordat permis la sfârșitul unei runde. Dacă un sportiv ar trebui să-și urmeze lui însuși când ceasul compensator este în funcțiune, 3 minute este acordarea maximă permisă. Pentru timpul compensator atunci când sunt implicate grupe, descărcarea barei va avea loc la sfârșitul timpului compensator, reîncărcată, și apoi mai este un minut până la începerea încercării.
(5) Bara trebuie încărcată progresiv în timpul fiecărei runde pe principiul creșterii barei. Niciodată greutatea de pe bară nu va fi redusă în timpul unei runde cu excepția erorilor conform celor descrise la paragraful (i), și atunci doar la sfârșitul rundei.
(6) Ordinea de ridicare în cadrul fiecărei runde va fi determinată de alegerea sportivului la greutățile din acea rundă. În eventualitatea a doi sportivi ce aleg aceeași greutate, sportivul cu cel mai mic număr de ordine de la tragerea la sorți de la cântărire va ridica primul. Același principiu se aplică la a treia rundă de încercări la îndreptări, unde greutatea poate fi modificată de două ori, în cazul în care bara nu a fost deja încărcată cu greutatea inițial aleasă de sportiv.
Exemplu:
Sportivul A cu nr. de ordine 5 solicită 250.0 kg.
Sportivul B cu nr. de ordine 2 solicită 252.5 kg.
Sportivul A ratează cu 250.0 kg. Poate sportivul B sa reducă greutatea la 250.0 kg pentru a câștiga? Nu, ordinea de ridicare este în continuare determinată de numărul de ordine.
(7) Dacă nu are succes la o încercare, sportivul nu își urmează lui însuși, ci va trebui să aștepte până la următoarea rundă până când poate încerca la acea greutate din nou.
(8) Dacă într-o rundă o încercare este nereușită datorită unei bare greșit încărcate, erorii încărcătorului sau problemelor de echipament, sportivului îi va fi acordată o nouă încercare la greutatea corectă. Dacă greșeala este o bară greșit încărcată și încercarea înca nu a început, sportivului i se va da posibilitatea să aleagă între a continua în acel moment sau a face o nouă încercare la sfârșitul rundei. În toate celelalte cazuri, sportivul va efectua încercarea sa suplimentară la sfârșitul rundei. Dacă se întâmplă ca sportivul să fie ultimul din rundă, i se va acorda un timp de odihnă de 3 minute, dacă este penultimul din rundă i se acordă 2 minute, dacă este antepenultimul din rundă i se acordă 1 minut. În aceste cazuri în care sportivii își urmează lor înșiși și se acordă timp de odihnă compensator, bara va fi încărcată imediat ce o nouă încercare a avut loc. Timpul compensator va fi adăugat la minutul uzual de începere a încercării. Ceasul va fi pornit și sportivul va avea la dispoziție acel timp să își înceapă încercarea. Sportivii ce își urmează lor înșiși vor avea 4 minute timp la dispoziție după ceas, interval în care sportivul poate începe încercarea cât de repede consideră că este gata. Sportivii penultimi vor avea la dispoziție 3 minute, cei antepenultimi vor avea 2 minute, toți ceilalți vor avea la dispoziție minutul uzual pentru începerea încercării.
(9) Unui sportiv îi este permisă o modificare de greutate la prima încercare de la fiecare ridicare.
Modificarea greutății se poate face în sus sau în jos față de cea inițială prezentată iar ordinea de ridicare în prima rundă se va modifica corespunzător. Dacă este în prima grupă, această modificare poate avea loc oricând cu până la 5 minute înainte de startul primei runde din acea ridicare. Grupelor următoare le sunt acordate un privilegiu similar cu până la 5 încercări înainte de sfârșitul ultimei runde din grupa anterioară de la acea ridicare. Înștiințarea anterioară a acestor termene trebuie anunțată de către crainic. Dacă anunțul corespunzător acestor termene nu este făcut, atunci se va face un anunț ce autorizează aceste modificări iar un sportiv va putea face o modificare în interval de 1 minut de la un asemenea anunț.
(10) Un sportiv trebuie să prezinte a doua și a treia sa încercare în interval de 1 minut de la completarea încercării sale precedente. Acel minut va începe din momentul în care sunt activate luminile. Dacă nu este prezentată nici o greutate în intervalul acordat de timp, sportivului i se va acorda o creștere de 2.5 kg la următoarea încercare. Dacă sportivul a ratat încercarea sa anterioară și nu a prezentat o greutate pentru următoarea încercare în intervalul de un minut permis, atunci bara va fi încarcată cu greutatea la care a ratat.
(11) Greutățile prezentate pentru a doua rundă de încercări la toate cele trei încercări nu pot fi modificate. De asemenea a treia rundă de încercări la genuflexiuni și împins culcat nu pot fi modificate.
Conform acestei reguli, o încercare odată începută nu mai poate fi retrasă. Bara va fi încărcată la greutatea de început și ceasul pornește.
(12) În ultima rundă de îndreptări sunt permise 2 modificări. Modificarea greutății poate fi în sus sau în jos față de cea anterior prezentată pentru a treia încercare. Oricum, acestea sunt permise doar dacă sportivul nu a fost chemat de către crainic la bara deja încărcată cu greutatea prezentată anterior.
(13) În competițiile de împins culcat regulile sunt în general aceleași ca și cele pentru competițiile cu trei ridicări. Oricum, în a treia rundă sunt permise 2 modificări de greutate și regulile susmenționate pentru ridicări se aplică în același mod și aici.
(14) Dacă o sesiune de ridicări constă dintr-o singură grupă, adică până la maximum 14 ridicări, va fi admis un interval de 15 minute între ridicări. Acesta are ca scop un timp corespunzător pentru încălzire și organizarea platformei.
(15) Când două sau mai multe grupe iau parte într-o sesiune pe o singură platformă, ridicarea va fi organizată pe baza repetiției de grupe. Nu va fi admis nici un interval de timp între runde altul decât cel necesar pentru aranjarea platformei. De exemplu, dacă sunt două grupe ce iau parte într-o sesiune, prima grupă va completa toate cele 3 runde de genuflexiuni. Ei vor fi urmați imediat de grupa a doua care își va completa de asemenea cele 3 runde de genuflexiuni. Platforma va fi apoi pregătită pentru împins culcat și prima grupă își va completa cele 3 runde de împins culcat, urmată imediat de grupa a doua care asemănător își va completa cele 3 runde de împins culcat. Platforma va fi apoi pregătită pentru îndreptări și prima grupă își va completa cele 3 runde de îndreptări, urmată imediat de a doua grupă care își va completa asemănător cele 3 runde de îndreptări. Acest sistem elimină pierderile de timp altul decât cel necesar pentru aranjarea platformei între ridicări.
VIII – Oficiali de competiție
ART.43 Colegiul Director la propunerea Comisiei de arbitrii si a Comisiei tehnice și cu asistența organizatorului va numi, pe lângă arbitrii competiției, următorii oficiali ai competiției:
(a) Crainic / Responsabil cu anunțurile,un arbitru calificat.
(b) Secretarul Tehnic, un oficial al federatiei, arbitru calificat.
(c) Cronometrorul, un arbitru calificat.
(d) Ofițeri / Expeditori, arbitri calificați.
(e) Responsabili de scor, arbitru calificat.
(f) Încărcători. Codul corect de îmbrăcăminte – tricoul întâlnirii sau tricou obișnuit de aceeași culoare. Pantaloni de alergare de aceeași culoare. Pantofi de sport sau de alergare.
(g) Controlorul tehnic, arbitru calificat.
(h) Directorul competiției, organizatorul.
(i) Medic, asistent medical – obligatoriu în toate competițiile.
ART.44 Responsabilitățile oficialilor de competiție, alte specificații de competiție:
(a) Crainicul este responsabil pentru desfășurarea eficientă a competiției. El acționează ca un maestru de ceremonii și organizează încercările alese de sportivi într-un mod ordonat, dictat de greutate și, dacă este necesar, de numărul de ordine. El anunță greutatea cerută pentru următoarele încercări și numele sportivului. Când bara este încărcată și platforma liberă pentru ridicare, arbitrul-șef va indica acest fapt crainicului. Când crainicul anunță că bara este pregătită și cheamă sportivul la platformă, ceasul va începe să cronometreze. Pentru a clarifica – când crainicul anunță că bara este "pregătită / încărcată", atunci sportivul este invitat să efectueze încercarea. Încercările anunțate de către crainic trebuie să fie afișate pe tabela de marcaj ridicată într-o poziție vizibilă, cu numele sportivilor în ordinea numerelor tragerii la sorți.
(b) Secretarul tehnic este responsabil cu organizarea ședinței tehnice dinainte de competiție. În absența comisiei tehnice sau a unui membru al acestei comisii, secretarul tehnic va alcătui programele juriului și arbitrilor din numele acelor arbitri declarați disponibili pentru serviciu pe parcursul competiției. El va completa lista necesarului de "Arbitri de serviciu și membri ai juriului" pentru competiție și va informa arbitrii despre categoriile la care au fost repartizați. După ședința tehnică când au fost întocmite nominalizările finale ale echipelor, secretarul tehnic va iniția o fișă de scor, o fișă de verificare a echipamentului nespecific, o fișă de înălțimi a suporților și o fișă a ordinii de cântărire pentru fiecare categorie din competiție, introducând numele tuturor sportivilor nominalizați la acea categorie. Tragerile la sorți se pot face în acest moment pentru a stabili ordinea de cântărire și de ridicare. El va emite de asemenea cartele de competiție pentru crainic pentru fiecare sportiv de la fiecare categorie. Documentația de mai sus împreună cu un număr corespunzător de cartele de încercare pentru sportivi vor fi depuse în plicul corespunzător pentru fiecare categorie din competiție și înmânate arbitrului-șef al categoriei respective. Secretarul tehnic se va ocupa de fiecare cântărire și va indica arbitrilor de serviciu despre procedurile și chestiunile ce necesită atenție deosebită. Este responsabilitatea directorului competiției de a furniza toate formularele necompletate si documentația necesară secretarului tehnic pentru a-și duce la îndeplinire îndatoririle. Un dosar complet al descrierii postului împreună cu documentația aferentă pot fi obținute de la Comisia Tehnică gratuit, disponibil pentru toți directorii de întâlnire.
(c) Cronometrorul este răspunzător pentru înregistrarea cu precizie a intervalului dintre anunțul că bara este pregătită și începutul încercării de către sportiv. El este de asemenea răspunzător pentru înregistrarea acordărilor de timp ori de câte ori se solicită, de ex. după o încercare sportivul trebuie să părăsească platforma în interval de 30 de secunde. Odată ce ceasul înregistrează pentru un sportiv, el poate fi oprit doar de încheierea timpului acordat, prin începerea ridicării, sau la discreția arbitrului-șef. Ca urmare, este foarte important ca sportivul sau antrenorul lui să verifice înălțimea suporților de la genuflexiuni înainte de a fi chemat, deoarece odată ce este anunțat că bara este pregătită, ceasul va fi pornit. Orice alte modificări ale suporților se vor face în intervalul de timp de 1 minut acordat sportivului, decât dacă sportivul a menționat înălțimea cerută pentru suporți și ea a fost reglată incorect de către încărcători. De aceea este esențial ca fișa de înălțime a suporților să fie semnată sau întocmită de sportiv sau antrenor. Acesta este un document oficial, ce trebuie verificat în orice dispută. Sportivului îi este acordat un minut în care să își înceapă încercarea după ce crainicul îl cheamă la bară. Daca el nu începe încercarea în acest interval de timp, cronometrorul va anunța timpul și arbitrul-șef va da comanda audibilă "SUPORT" împreună cu o mișcare spre înapoi a mâinii.
Ridicarea va fi declarată "ÎNCERCARE NEREUȘITĂ" (fără ridicare) și încercarea va fi pierdută. Când un sportiv începe ridicarea în intervalul prescris de timp, ceasul va fi oprit. Definirea începerii unei încercări depinde de ridicarea ce este efectuată. La genuflexiuni și împins culcat, începutul coincide cu semnalul de începere al arbitrului-șef. La îndreptări, începerea încercării este considerată atunci când sportivul face o încercare hotărâtă de a ridica bara.
(d) Ofițerii / expeditorii sunt răspunzători pentru colectarea încercărilor solicitate de la sportivi sau de la antrenorii lor și de transmiterea informațiilor fără întârziere la crainic. Sportivului îi este acordat 1 minut între încheierea ultimei sale încercări și informarea crainicului, prin intermediul ofițerului, despre greutatea solicitată pentru următoarea sa încercare.
(e) Responsabilii de scor sunt răspunzători pentru înregistrarea corectă a desfășurării competiției iar la încheiere, după ce se asigură că cei 3 arbitri semnează fișele oficiale de scor, înregistrează certificatele sau orice alt document ce necesită semnături. Crainicul va face un anunț în acest sens înainte ca arbitrii să dispară.
(f) Încărcătorii sunt răspunzători pentru încărcarea și descărcarea barei, reglarea suporților pentru genuflexiuni și a băncii de împins culcat după cum este solicitat, curățarea barei sau a platformei la cererea arbitrului-șef, asigurându-se în general că platforma este bine întreținută și are un aspect curat și ordonat tot timpul. În nici un moment nu trebuie să fie mai puțin de 2 și mai mult de 5 încărcători pe platformă. Când sportivul se pregătește de încercare, încărcătorii îl pot asista la îndepărtarea barei de pe suporți. Ei pot de asemenea să îl asiste în reamplasarea barei pe suporți după încercare. Oricum, ei nu vor atinge sportivul sau bara în timpul încercării efective, adică în timpul perioadei de timp ce se scurge între semnalele de începere și de încheiere. Singura excepție de la regulă este aceea că dacă ridicarea este în pericol și posibil să se sfârșească cu rănirea sportivului, încărcătorii pot, fie la solicitarea arbitrului-șef fie a sportivului însuși, să se apropie și să îl debaraseze pe sportiv de bară. Dacă sportivul însuși este privat de o încercare care altfel s-ar fi încheiat cu succes dintr-o greșeală a încărcătorilor și nu din cauza unei greșeli proprii, îi va fi acordată o altă încercare la latitudinea arbitrilor și juriului la sfârșitul rundei.
(g) Controlorul tehnic se va asigura că sportivul este cel anunțat și este echipat corespunzător înainte de a urca pe platformă.
(h) Prezența unui medic sau asistent medical și ambulanță este obligatorie în toate competițiile de powerlifting.
(i) În timpul unei competiții ce se desfășoară pe o platformă sau podium, numai sportivul și antrenorul său, membri ai juriului, arbitrii ce oficiază, încărcătorii si controlorul tehnic vor fi admiși în jurul platformei sau podiumului. În timpul executării ridicării, numai sportivul, încărcătorii și arbitrii au permisiunea să fie prezenți pe platformă. Antrenorii vor rămâne în zona destinată antrenorilor așa cum este repartizată de către juriu sau de către oficialul tehnic autorizat.
(j) Un sportiv nu își va pune bandajele, ajusta costumul sau folosi amoniac cu fața spre public. Singura excepție a acestei reguli este aceea că își poate ajusta centura.
(k) În competițiile recunoscute F.R.P., greutatea discurilor trebuie să fie întotdeauna un multiplu de 2.5 kg. Dacă încercările nu sunt făcute pentru a stabili un record, progresia trebuie să fie de cel puțin 2.5 kg între toate încercările.
(l) Într-o încercare de record greutatea discurilor trebuie să fie de cel puțin 1 kg în plus față de recordul curent, dar dacă noul record este divizibil cu 2.5 kg atunci se acceptă o creștere de 0.5 kg.
(m) În decursul competiției, un sportiv poate solicita o încercare de record care nu este multiplu de 2.5 kg. Dacă încercarea este încununată de succes, ea va fi adaugată atât la ridicarea individuală cât și la total.
(n) Încercări de record pot fi făcute la oricare sau la toate încercările prestabilite ale sportivului.
(o) În eventualitatea unei greutăți anunțate pentru runda următoare care nu este multiplu de 2.5 kg pentru a depăși un record, greutatea va fi redusă la cel mai apropiat multiplu de 2.5 kg, dacă un coleg competitor a depășit acea greutate în runda precedentă.
Exemplu 1: Recordul curent este 302.5 kg.
Sportivul A realizează la genuflexiuni 300 kg în prima rundă, apoi solicită 303.5 kg.
Sportivul B realizează la genuflexiuni 305 kg în prima rundă.
A doua încercare a sportivului A este acum redusă la 302.5 kg.
Exemplu 2: Recordul curent este 300 kg.
Sportivul A solicită doar un increment de 1 kg (301 kg) după ce a realizat prima încercare de 300 kg în scenariul de mai sus. Sportivul B realizează 305 kg în prima rundă. Acum sportivul A trebuie să încerce cel mai apropiat 2.5 kg deasupra (302.5 kg).
(p) Arbitrul-șef va fi singurul răspunzător pentru deciziile luate în cazul erorilor de încărcare sau anunțuri incorecte făcute de către crainic. Deciziile sale vor fi înmânate crainicului care va face anunțurile corespunzătoare.
Exemple de erori la încărcare:
-Dacă bara este încărcată la o greutate mai mică decât cea solicitată inițial și ridicarea este reușită, sportivul poate accepta încercarea reușită sau poate alege să facă o nouă încercare la greutatea solicitată inițial. Dacă încercarea nu este reușită, sportivului îi va fi acordată o nouă încercare la greutatea solicitată inițial. În ambele cazuri, încercările suplimentare pot fi efectuate doar la sfârșitul rundei în care a apărut eroarea.
-Dacă bara este încărcată la o greutate mai mare decât cea solicitată inițial și ridicarea este reușită, sportivului i se va acorda încercarea. Oricum, greutatea poate fi redusă din nou dacă se solicită pentru ceilalți sportivi. Dacă ridicarea nu este reușita, sportivului i se va acorda o nouă încercare la sfârșitul rundei în care a apărut eroarea.
-Dacă încărcarea nu este aceeași la ambele capete ale barei; sau apare o schimbare la bară sau la discuri în timpul efectuării ridicării sau platforma este nearanjată, dacă în ciuda acestor factori ridicarea este reușită, sportivul poate accepta ridicarea sau poate alege sa efectueze ridicarea din nou. Dacă încercarea reușită nu este un multiplu de 2.5 kg, atunci cel mai apropiat multiplu de 2.5 kg inferior va fi înregistrat în fișa de scor. Dacă încercarea nu este reușită, sportivului îi va fi acordată o nouă încercare. Încercările suplimentare pot avea loc doar la sfârșitul rundei în care a apărut eroarea.
-Dacă crainicul face o greșeală anunțând o greutate mai mare sau mai mică decât cea solicitată de către sportiv, arbitrul -șef va lua aceeași decizie ca și la erorile de încărcare.
-Dacă pentru vreun motiv nu este posibil pentru sportiv sau pentru antrenorul său să rămână în apropierea platformei pentru a urmări desfășurarea competiției și sportivul nu este prezent la încercare din cauză că crainicul omite să îl anunțe la greutatea corespunzătoare, atunci greutatea va fi redusă la cât este necesar și sportivului i se va permite să efectueze încercarea, dar numai la sfârșitul rundei.
(q) Trei încercări nereușite în orice ridicare elimină automat sportivul din competiția generală, dar el poate încă să concureze pentru trofee la ridicările individuale.
(r) În afară de îndepărtarea inițială a barei de pe suporți, sportivul nu va primi vreun alt ajutor din partea încărcătorilor la poziționarea sa pentru o ridicare.
(s) La încheierea unei încercări, sportivul va părăsi platforma în interval de 30 de secunde; eroarea de a se conforma acestei reguli poate avea ca rezultat descalificarea încercării, la latitudinea arbitrilor.
(t) Dacă, în timpul încălzirii sau al competiției, un sportiv suferă un accident sau în orice alt mod prezintă semnele unei condiții care ar putea într-un mod nejustificat sau semnificativ primejdui sănătatea sau buna condiție a competitorului sau a celorlalți competitori, medicul oficial are dreptul la o examinare. Dacă medicul consideră că nu este recomandabil pentru sportiv să continue, el poate, consultându-se cu juriul, să insiste ca sportivul să se retragă din competiție. Căpitanul de echipă sau antrenorul trebuie să fie informați de această decizie. Pentru a evita contaminarea, se recomandă o soluție de o parte înălbitor de uz casnic la 10 părți de apă pentru a curăța sângele sau țesuturile de pe bară sau platformă și acea parte din zona de încălzire în care ar putea apare "accidente".
(u) Orice sportiv sau antrenor, care din motiv de purtare rea sau neglijentă pe platformă sau în apropierea ei este posibil să discrediteze sportul, va fi avertizat oficial. Dacă el are o purtare rea în continuare, juriul sau în absența juriului arbitrii pot descalifica sportivul sau antrenorul și să-l oblige să părăsească locul de decizie. Conducătorul echipei sau antrenorul va fi informat atât de avertisment cât și de descalificare.
(v) Juriul si arbitrii pot printr-o majoritate a deciziei să descalifice imediat un sportiv sau oficial dacă ei sunt de părere că proasta comportare este suficient de serioasă ca să merite descalificarea imediată mai degrabă decât un avertisment oficial. Conducătorul de echipă va trebui informat despre această descalificare.
(z) Toate apelurile împotriva deciziilor arbitrilor, plângeri privind desfășurarea competiției sau împotriva comportamentului oricărei persoane ce participă la competiție trebuie făcute către juriu. Juriul poate solicita ca apelul să fie făcut în scris. Apelul sau plângerea trebuie depuse la președintele juriului de către căpitanul de echipă, antrenor sau, în absența lor,de către sportiv. Aceasta trebuie să aibă loc imediat după acțiunea pe care se bazează apelul sau plângerea. Ele nu vor fi luate în considerare decât dacă aceste condiții sunt îndeplinite.
(x)Dacă se consideră necesar, juriul poate suspenda temporar desfășurarea competiției și se poate retrage pentru a da un verdict. După o analiză corespunzătoare și după obținerea unei majorități a verdictului, juriul se va întoarce și președintele va informa pe cel care a depus plângerea asupra deciziei sale. Verdictul juriului va fi considerat final și nu va exista dreptul unui apel la nici un alt organism. După începerea competiției care a fost suspendată, următorului sportiv i se vor acorda 3 minute în care să își înceapă ridicarea.
IX -Recorduri naționale
ART.45
1. Recordurile naționale se pot realiza doar la competițiile susmenționate. Aceasta înseamnă că, la campionatele aprobate și recunoscute de către F.R.P., recordurile naționale vor fi acceptate fără a cântări bara, discurile sau sportivul, presupunând că sportivul a fost cântărit corect înainte de competiție și că arbitrii sau Comisia tehnică au verificat greutatea barei și a discurilor înainte de competiție. Recordurile obținute la masculin între 50-59 ani care le depășesc pe cele obținute la grupa de vârstă 40-49 ani vor fi incluse în categoria 40-49 ani. Recordurile obținute la masculin între 60-69 ani care le depășesc pe cele obținute la grupa de vârstă 50-59 ani vor fi incluse în categoria 50-59 ani. Recordurile obținute la masculin la +70 ani care le depășesc pe cele obținute la grupa de vârstă 60-69 ani vor fi incluse în categoria 60-69 ani. Recordurile obținute la feminin între 50-59 ani care le depășesc pe cele obținute la grupa de vârstă 40-49 ani vor fi incluse în categoria de vârstă 40-49 ani. Recordurile obținute la feminin la +60 ani care le depășesc pe cele obținute la grupa de vârstă 50-59 ani vor fi incluse în categoria de vârstă 50-59 ani. De asemenea, recordurile obținute la cadeți 14-18 ani care le depășesc pe cele obținute la juniori grupa de vârstă 19-23 ani vor fi incluse în această grupă.
2. Cerințele pentru recunoașterea unui record național sunt următoarele:
(a) Recordurile naționale pot fi acceptate numai dacă testele anti-doping au fost efectuate imediat după competiție pentru categoria sa de greutate și în concordanță cu protocolul de testare anti-doping ANAD/WADA. Rezultatul analizei trebuie să fie negativ și trebuie trimis secretarului general F.R.P. în interval de 3 săptămâni de la data competiției.
(b) Numai barele și discurile care sunt afișate pe lista aprobată F.R.P. de aparatură și echipament pentru utilizare la competițiile aprobate F.R.P., în vigoare la momentul respectiv, pot fi utilizate în stabilirea de recorduri naționale.
(c) Recordurile la probele individuale trebuie însoțite de un total al celor trei probe. Recordurile de împins culcat realizate la un concurs de 3 probe(powerlifting) nu este nevoie să fie însoțite de un total, dar încercările bona fide trebuie făcute atât la genuflexiuni cât și la îndreptări.
(d) În eventualitatea a doi sportivi ce doboară fie un record curent individual sau total de aceeași greutate, sportivul cu greutatea corporală mai mică la cântărire va fi declarat noul deținător de record. Dacă ambii sportivi înregistrează aceeași greutate corporală la cântărire, sportivul care doboară primul recordul va fi deținătorul de record.
(e) Noile recorduri sunt valabile doar dacă depășesc vechiul record cu cel puțin 1 kg, decât dacă noul record este divizibil cu 2.5kg atunci se acceptă o creștere de 0.5kg.
3. Există un record național oficial pentru fiecare probă și pentru totalul celor 3 ridicări, record stabilit inițial prin hotărâre a Biroului Federal.
Recordul va fi recunoscut dacă se supune următoarelor condiții:
(a) Este stabilit în timpul unui campionat național sau competiție internațională.
(b) Este stabilit de către un sportiv înregistrat la un club afiliat.
(c) Recordul va fi valabil doar pentru categoria de greutate corporală a sportivului după cum este stabilit la cântărirea oficială.
4. Recordurile naționale de împins culcat – o singură probă- vor fi realizate la campionatele naționale sau la evenimentele internaționale de împins culcat. Se aplică aceleași criterii ca și la recordurile naționale de powerlifting 3 probe. Recordurile pot fi stabilite dacă depășesc vechiul record (inițial stabilit de Biroul Federal) cu cel puțin 1 kg.
(a) Dacă un sportiv depășește recordul național la împins culcat într-o competiție de power lifting cu 3 probe, el poate solicita înregistrarea de record național de împins culcat – o singură probă -.
(b) Dacă un sportiv depășește recordul național la o competiție de împins culcat – o singură probă-, el nu poate solicita stabilirea unui record național de powerlifting (3 probe).
X – Arbitrii
ART.46
1. Arbitrii vor fi în număr de 3, arbitrul-șef sau arbitrul de centru și 2 arbitri de margine.
2. Arbitrul-șef este răspunzător pentru darea semnalelor necesare pentru toate cele 3 probe.
3. Semnalele necesare pentru cele 3 probe sunt următoarele:
4. Odată ce bara a fost reașezată pe suporți sau pe platformă la încheierea ridicării, arbitrii vor anunța deciziile lor prin intermediul luminilor. Alb semnifică "ÎNCERCARE REUȘITĂ" și roșu pentru "ÎNCERCARE NEREUȘITĂ". Cartele vor fi apoi ridicate pentru a arăta motivul pentru " ÎNCERCARE NEREUȘITĂ ".
5. Cei 3 arbitri se pot așeza acolo unde consideră ei că este poziția cu cea mai bună vizibilitate asupra platformei pentru fiecare din cele 3 probe. Oricum, arbitrul-șef trebuie să poarte tot timpul în minte nevoia de a fi vizibil pentru sportivul ce efectuează genuflexiunile sau îndreptările, iar arbitrii laterali trebuie să poarte tot timpul în minte nevoia de a fi vizibili pentru arbitrul-șef astfel încât acesta să le poată vedea brațele ridicate.
6. Înainte de concurs, cei 3 arbitri trebuie să se asigure împreună că:
(a) Platforma și echipamentul de competiție corespunde sub toate aspectele cu regulile. Barele și discurile sunt verificate la diferențele de greutate iar echipamentul incorect este respins. O a doua bară și bucșe va fi pregatită și plasată alături în caz de avariere a barei și a bucșelor originale.
(b) Cântarele funcționează corect și sunt precise (au certificare curentă).
(c) Cântărirea sportivilor se face în limitele de greutate și în intervalul de timp stabilit pentru categoria lor de greutate.
(d) Echipamentul personal al sportivilor a fost inspectat pentru a se conforma cu regulile sub toate aspectele. Este de datoria sportivului să se asigure că toate obiectele pe care dorește să le poarte pe platformă au trecut de scrutinul arbitrilor examinatori. Sportivii descoperiți că poartă sau folosesc aparatură ce nu a fost verificată pot fi supuși la penalizări, ca de ex. descalificarea ultimei încercări.
7. În timpul concursului, cei 3 arbitri trebuie să se asigure împreună că:
(a) Greutatea barei încărcate corespunde cu greutatea anunțată de către crainic. Arbitrii pot fi dotați cu tabele de încărcare în acest scop. Este responsabilitatea lor comună.
(b) Pe platformă, echipamentul personal al sportivului corespunde cu regulile. Daca vreun arbitru are motive să se îndoiască de integritatea unui sportiv în acest aspect, el trebuie ca după încheierea ridicării să informeze arbitrul-șef despre suspiciunile sale.
Președintele juriului poate examina echipamentul personal al sportivului. Dacă sportivul este descoperit purtând sau folosind vreun articol ilegal altul decât cel care a putut fi trecut cu vederea din nebăgare de seamă de către arbitrii examinatori, sportivul va fi imediat descalificat din competiție. Dacă portul vreunui articol ilegal este cauzat de greșeala arbitrilor examinatori, iar încercarea în care s-a facut descoperirea este reușită, încercarea va fi respinsă și sportivului i se va acorda o nouă încercare (dupa ce s-a îndepărtat articolul ilegal) la sfârșitul rundei. Pentru ca un controlor tehnic să fie în siguranță, îmbrăcămintea unui sportiv va fi analizată înainte ca el/ea să fie admis pe platformă.
8. Înainte de începerea genuflexiunilor și a împinsului culcat arbitrii laterali vor ridica brațele și le vor ține ridicate până când sportivul este în poziția corectă pentru a începe ridicarea. Dacă există o majoritate a părerilor arbitrilor că exista o greșeală, arbitrul-șef nu va da semnalul de începere a reîncercării. Sportivul are restul din perioada de timp alocată rămasă neexpirată în care să corecteze poziția barei sau atitudinea pentru a primi semnalul de începere. Odată ce ridicarea a început, arbitrii laterali nu vor atrage atenția la greșeli în timpul efectuării încercării.
9. Arbitrii se vor abține de la comentarii și nu vor primi vreun document sau apreciere verbală privind desfășurarea competiției. De aceea, este esențial ca numărul de ordine al fiecărui sportiv să însoțească numele său pe tabela de marcaj astfel încât arbitrul să poată urmări ordinea încercărilor.
10. Un arbitru nu va încerca să influențeze decizia celorlalți arbitri.
11. Arbitrul-șef se poate consulta cu arbitrii laterali, cu juriul sau cu orice alt oficial dacă este necesar pentru a urgenta competiția.
12. La latitudinea sa, arbitrul-șef poate dispune ca bara și / sau platforma să fie curățate. Dacă sportivul sau antrenorul solicită ca bara și / sau platforma să fie curățate, solicitarea trebuie făcută prin intermediul arbitrului-șef și nu a încărcătorilor. În runda finală, la îndreptări, bara trebuie curățată înainte de fiecare încercare.
13. După competiție, cei 3 arbitri vor semna fișele oficiale de scor, certificatele de record sau orice alte documente care necesită o semnatură.
14. Arbitrii vor fi selecționați de către Colegiul Director și Comisia arbitrilor și trebuie să își fi dovedit competența la campionate naționale sau internaționale.
15. Selecția unui arbitru de a activa ca arbitru-șef într-o categorie nu exclude selecția sa ca arbitru lateral într-o altă categorie.
16. Arbitrii și membrii juriului vor fi îmbrăcați uniform după cum urmează:
Bărbați, iarna: blazer albastru închis cu insigna F.R.P. corespunzătoare pe pieptul stâng, pantaloni gri cu o cămașă albă și cravată corespunzătoare F.R.P..
Bărbați, vara: cămașă albă și pantaloni gri. Cravată opțional.
Femei, iarna: blazer albastru închis cu insigna F.R.P. corespunzătoare pe pieptul stâng, fustă sau pantaloni gri și o cămașă sau bluză albă și cravată corespunzătoare F.R.P..
Femei, vara: fustă sau pantaloni gri și o cămașă sau bluză albă.
Juriul va decide care costumație de vară sau de iarna va fi purtată. Pantofii cunoscuți ca "de sport" nu se potrivesc cu blazerul și pantalonii! Trebuie purtați pantofi de zi/stradă.
17. Procedurile de testare a arbitrilor sunt cele ce urmează:
-Se va da o examinare scrisă numai după ce o verificare practică completă și amănunțită a regulilor a fost condusă sub îndrumarea unui arbitru categoria 1 aprobat care a fost numit ca și examinnator-șef de către Comisia tehnică F.R.P. .
-O examinare practică se va da după examinarea scrisă în timpul competiției, candidatul va fi așezat lângă examinatori și va arbitra un total de 100 de încercări, din care 40 trebuie să fie genuflexiuni.
-Candidatul trebuie analizat de cel puțin un arbitru categoria 1 și să obțină cel puțin 90% din toate deciziile sale comparate cu o majoritate a arbitrilor judecători. Prima rundă de încercări nu se va considera. Arbitrarea va începe cu a doua rundă de încercări.
18. În eventualitatea că nu există arbitri activi de categoria 1, Comisia tehnică F.R.P. poate numi un arbitru categoria 2 pentru a conduce și monitoriza examinările scrise și practice pentru categoria 2.
19. Taxa de examinare va fi plătită F.R.P. înainte de examen. Toate fișele de scor de examinare vor fi notate de arbitrii judecători. Când notarea este completă, candidatul va fi informat asupra rezultatelor.
20. După primirea rezultatelor examinării, Comisia Tehnică va informa secretarul federației despre rezultatele obținute și va trimite scrisorile de acreditare corespunzătoare candidatului.
21. Un candidat care efectuează o examinare practică va fi analizat de către juriu (pentru categoria 1) sau de către arbitrii judecători numiți (pentru categoria 2) pentru a hotărî succesul sau eșecul său.
22. După promovarea examinării, data promovării ca arbitru va fi considerată data examinării.
23. Candidații care eșuează la examinare trebuie să aștepte cel puțin 6 luni până să efectueze examinarea din nou.
24. Înregistrarea:
(a) Toți arbitrii trebuie să se reînregistreze în F.R.P. pentru a-și menține calificarea curentă și la un nivel acceptabil.
(b) Reînregistrarea va avea loc la 1 ianuarie în fiecare an olimpic.
(c) Unui arbitru care nu a fost activ pentru o perioadă de 4 ani sau care nu s-a reanregistrat i se vor anula scrisorile de acreditare. După aceea este nevoie sa își reefectueze examinarea.
(d) O acreditare care este însușită în intervalul de 12 luni anterior lui 1 ianuarie a fiecărui an olimpic, nu trebuie reînnoită până la 1 ianuarie a următorului an olimpic.
25. F.R.P. va pune la dispoziția cluburilor afiliate:
(a) O listă curentă a arbitrilor acreditați. Ea va fi actualizată anual.
(b) O listă a arbitrilor ce trebuie să se reînregistreze pentru a rămâne acreditați.
26. Numai un arbitru categoria 1 poate fi arbitru-șef
XI -Juriul
ART.47
1. La orice competiție de powerlifting, un juriu va fi numit să prezideze la fiecare sesiune de probe.
2. Colegiu Director, cu cooperarea și asistența organizatorului va numi juriul competiției dintre oficialii federației.
3. Juriul va consta din președintele juriului și alți 2 oficiali ai federației (arbitri acreditati).
4. Funcția juriului este să se asigure că reglementările tehnice sunt corect aplicate.
5. În timpul competiției, juriul poate, cu majoritate de voturi, înlocui orice arbitru ale cărui decizii, în opinia lor, îl dovedesc a fi incompetent. Arbitrul în cauză trebuie să fi primit un avertisment înainte de orice acțiune de destituire.
6. Imparțialitatea arbitrilor nu poate fi pusă la îndoială, dar o greșeală de arbitraj poate fi comisă cu toată buna intenție. Într-un asemenea caz, arbitrului i se va permite să dea o explicație pentru luarea deciziei care face obiectul avertismentului său.
7. Dacă se face un protest la juriu împotriva unui arbitru, atunci arbitrul poate fi informat de acest protest. Juriul nu trebuie să adauge un stres suplimentar inutil arbitrilor de pe platformă.
8. Dacă apare o greșeală gravă de arbitraj ce este contrară reglementărilor tehnice, juriul poate lua măsuri corespunzătoare pentru corectarea greșelii. Ei pot, la latitudinea lor, acorda o nouă încercare sportivului.
9. Numai în situații extreme când a avut loc o greșeală evidentă sau flagrantă de arbitraj, juriul, prin consultare cu arbitrii, poate schimba decizia.
10. Membrii juriului vor fi astfel poziționați încât să aibă o vedere neangrădită a competiției.
11. Înainte de fiecare competiție, președintele juriului trebuie să se convingă că fiecare membru al juriului are cunoștințe complete în ce privește rolul său și cunoaște orice nouă reglementare care modifică sau suplimentează cele curente conținute în ediția curentă a manualului.
12. Dacă încercările sunt acompaniate de muzică, juriul va hotărî volumul. Muzica va înceta în momentul când sportivul preia greutatea barei la genuflexiuni și împins culcat sau începe tragerea la îndreptări.
XII – Dispoziții finale
Pe parcursul acestui regulament, referirile la genul masculin trebuie înțelese ca făcând referință și la genul feminin.
REGULAMENTUL DISCIPLINAR
I. – Regulamentul de funcționare a Comisiei de Disciplină
ART. 1 Componeță
Comisia de Disciplină se compune din președinte și doi membri:
– Președintele Comisiei de Disciplină care este numit de Biroul Federal la propunerea secretarului general;
– Membrii Comisiei de Disciplină ce sunt numiți de Biroul Federal la propunerea președintelui Comisiei de Disciplină.
ART. 2 Convocare
Comisia de Disciplină se convoacă de secretarul general al Federației Române de Powerlifting, ori de cate ori este nevoie.
Ședintele Comisiei de Disciplină nu sunt publice.
De la caz la caz, președintele poate declara ședinta publică.
ART. 3 Decizii
Comisia de Disciplină ia decizii cu majoritate simplă de voturi, iar în caz de egalitate votul președintelui este decisiv.
ART. 4 Probe
Deciziile Comisiei de Disciplină se bazează pe cel puțin una din urmatoarele probe:
a) raportul arbitrilor
b) raportul juriului
c) imagini video
d) declarațiile părților
e) declarațiile martorilor
f) constatările medico-legale
g) expertize
h) orice altă probă utilă care servește la aflarea adevărului.
ART. 5 Audiere
Părțile pot fi audiate în situația unor neclarități rezultate din administrarea probelor.
Comisia de Disciplină poate decide audierea arbitrilor și a oricăror alte persoane în interesul cauzei pentru aflarea adevarului.
ART. 6 Comunicarea deciziilor
Hotărârile Comisiei de Disciplină trebuie să reprezinte acordul membrilor Comisiei care a rezolvat cauza cu privire la soluțiiie date problemelor supuse deliberării și vor fi comunicate secretarului general.
Deciziile Comisiei de Disciplină sunt comunicate părților sub formă scrisă cu confirmare de primire.
ART. 7 Norme, abateri și sancțiuni
Norme
Normele de disciplină contribuie la desfașurarea regulamentară a activităților de
powerlifting în Romania. Normele de disciplină se aplica cluburilor, oficialilor și sportivilor care săvârșesc abateri:
-în săli unde se desfășoară pregatirea sportivă sau se dispută concursuri de powerlifting;
-la sediile Federației Române de Powerlifting, al cluburilor, asociațiilor sportive și
secțiilor de powerlifting în care aceștia iși desfașoară activitatea.
Abateri
Abaterea este fapta prin care se încalcă normele de etică sportivă, competiționale, de organizare și de disciplină, fiind singurul temei legal pentru aplicarea sancțiunii.
Abaterea constă dintr-o acțiune sau inacțiune, prin care se aduc prejudicii desfășurării regulamentare a activității sportive și pentru care se impune aplicarea unor sancțiuni.
ART. 8 Recidiva
Constituie recidivă, săvârșirea unei noi abateri în termen de până la 1 an calendaristic, socotit de la data sancțiunii anterioare.
În caz de recidivă, toate sancțiunile disciplinare prevăzute în prezentul regulament
se pot majora pănă la dublarea lor.
ART. 9 Necunoașterea regulamentului
Nimeni nu poate invoca în apararea sa necunoașterea sau interpretarea greșită a
normelor de disciplină și prevederilor regulamentelor Federației Române de Powerlifting.
ART. 10 Sancțiunea disciplinară
Sancțiunea disciplinară constituie un mijloc de educare și totodată o masură de
constrângere a cluburilor, oficialilor și sportivilor care au săvârșit acte de indisciplină,
pentru prevenirea comiterii unor noi abateri și asigurarea condițiilor normale de desfășurare a activităților de Powerlifting.
ART. 11 Definirea sancțiunilor disciplinare
Avertismentul este notificarea scrisă prin care se atrage atenția cluburilor, oficialilor și a sportivilor asupra abaterii comise. Amenda este sancțiunea care constă în obligația de a plăti o suma de bani în contul Federației Române de Powerlifting, cuantumul și termenul de plata fiind stabilite de Comisia de Disciplină sau comisiile ori colegiile asimilate, cu aprobarea Biroului Federal. Neplata amenzii în termenul fixat, după hotărârea definitivă a Comisiei de Disciplină (Comisiei de Apel) atrage dupa sine ridicarea dreptului de participare în competițiile organizate de Federația Română de Powerlifting, a cluburilor, oficialilor și sportivilor acestora, până la plata amenzilor de către cei vinovati.
ART. 12 Circumstațe atenunante
Constituie circumstanțe atenuante, următoarele împrejurări:
a) abatere sub influența unei amenințări grave a integrității corporale sau a demnității;
b) activitatea ireproșabilă până la comiterea abaterii;
c) comportare sinceră în fața Comisiei de Disciplină, la dezbaterea cauzei.
ART. 13 Circumstațe agravante
Constituie circumstanțe agravante, urmatoarele împrejurări:
a) premeditare;
b) săvârșirea abaterii în grup;
c) comiterea abaterii prin acte de violență;
d) comiterea abaterii în stare de ebrietate;
e) recidiva.
În cazul aplicării circumstanțelor agravante, sancțiunile pot fi majorate de către
Comisia de Disciplină.
ART. 14 Suspendări
Suspendarea constă în interzicerea activității pe termen de minim 12 luni. Suspendările pentru perioade determinate se execută începând cu ziua în care au fost pronunțate.
II. – Legitimarea și transferarea sportivilor- sancțiuni
ART. 15 Legitimarea și transferarea sportivilor pe baza unor fraude se sancționează:
b) amenda minim 1.000 lei;
c) anularea transferurilor, sportivii rămânând legitimați la cluburile de la care provin
d) suspendare 2 ani pentru clubul care induce în eroare federația sau organele în subordine cu ocazia legitimării sportivilor, din rea-credință;
e) suspendare 6 luni a sportivului care, fiind legitimat pentru un club sportiv, mai semnează și pentru secția altui club, la aceeași ramură de sport, (cu excepția sportivilor cu dublă legitimare).
f) amendă 2.000 lei pentru eliberarea a două sau mai multe acorduri (dezlegări) de transfer pentru același sportiv la două sau mai multe cluburi și neanulate prin comunicare la F.R. Powerlifting;
g) Transferul sportivilor de Powerlifting se face conform „Regulamentului privind statutul si transferul sportivilor de Powerlifting "
ART. 16 Lipsa de sinceritate
Inducerea în eroare, prezentarea de date false la Federația Română de Powerlifting, sau la comisiile/colegiile centrale, se sancționează prin:
a) amendă minim 1000 lei;
b) suspendarea persoanelor vinovate pentru o perioadă competițională de minim 12 luni.
III. – Declarții publice și în mass-media, precum și declarațiile transmise prin
mijloace de comunicare
ART. 17 Declarații cu caracter jignitor sau calomnios, ultragii grave la adresa persoanelor oficiale, sau prezentarea tendențioasă a unor situații neconforme realității, după audierea părților și verificarea probelor de către Comisia de Disciplină, se sancționează cu:
a)avertisment;
b)amendă min. 1.000 lei;
c)excludere.
IV. – Viza anuală și viza medicală
ART. 18 Sancțiuni aplicabile:
a) folosirea unor sportivi care nu au viza medicală de specialitate, conform prevederilor Statutului F.R. Powerlifting și a Legii 69/2000 se sancționează cu minimum 1.000 lei și anularea rezultatelor din competiție.
V. – Loturile naționale
ART. 19 Refuzul cluburilor de a trimite sportivi selecționați la echipele reprezentative pentru convocări, antrenamente, concursuri, fără a avea motive temeinice se sancționează cu suspendare din activitatea competițională pe 12 luni .
VI. – Sancțiuni aplicabile sportivilor
ART. 20 Sancțiunile dictate de secțiile structurilor sportive afiliate federației împotriva sportivilor legitimați trebuie comunicate acestora și Federației Române de Powerlifting, în termen de 15 zile.
Purtarea incorecta – gesturi si cuvinte necuviincioase, jignirea sau amenințarea
persoanelor oficiale sau a partenerului/adversarului se sancționează cu:
a)amendă min. 500 lei;
b)suspendare min. 12 luni.
Sportivii și persoanele oficiale care se fac vinovate de proteste repetate la deciziile
arbitrilor, pătrunderea în perimetrul de concurs fără aprobare, gesturi nesportive sau obscene, se sancționează cu:
a) avertisment;
b) amenda minim 1.000 lei;
c) suspendare minim 12 luni.
Provocare de scandaluri, purtare scandaloasă în locațiile organelor Federației Române de Powerlifting, atitudine necuviincioasă, nerespectarea regulilor de ordine interioara se sanctionează astfel:
a) amendă min. 1.000 lei;
b) suspendare min. 12 luni.
Jignirea, bruscarea, amenințarea persoanelor care fac parte din delegația echipei oaspete se sancționează cu:
a) amendă min. 1.000 lei;
c) suspendarea persoanelor vinovate pe o perioadă de minim 12 luni.
ART. 21Fumatul și băuturile alcoolice
În timpul competiției sportivii nu au voie să fumeze și să consume băuturi alcoolice în sala de concurs.
Sportivul care încalca aceste reguli se sancționează cu:
a) avertisment;
b) amendă de 500 lei și poate fi suspendat pe durata concursului.
ART. 22 Declarații publice și îin mass-media, precum și declarațiile transmise
prin mijloace de comunicare
Declarații cu caracter jignitor sau calomnios, ultragii grave la adresa persoanelor oficiale, sau prezentarea tendențioasă a unor situații neconforme realității, după audierea părților și verificarea probelor de către Comisia de Disciplină, se sancționează:
a) avertisment;
b) amendă min. 1.000 lei;
c) excludere din activitatea competițională.
ART. 23 Dopaj
Sportivii depistați pozitiv la controlul antidoping, precum și refuzul sportivilor de a participa la controlul antidoping se sancționează, pe lângă sancțiunile prevăzute în legislația în vigoare, cu:
a) amendă min. 2.500 lei pentru sportivii depistați pozitiv la controlul anti-doping indiferent de situația în care se efectuaează testul doping (în competiție sau înafara competiției), precum și suspendarea din activitatea sportivă conform legislației în vigoare;
b) persoanele oficiale dovedite a fi implicate în dopajul sportivilor, se sancționează cu amendă minim 2.500 lei, suspendarea din activitatea competițională pentru minim 2 ani, iar în caz de recidivă, excluderea din activitatea sportivă;
c) sportivii depistați pozitiv la controlul anti-doping efectuat în competițiile internaționale vor suporta în nume propriu toate consecințele și cheltuielile federației ce vor fi generate de sancțiunile ce vor fi dictate de către forurile internaționale pentru dopaj și vor achita o amendă suplimentară către Federația Română de Powerlifting în valoare egală cu cea pe care o vor impune federației, forurile internaționale abilitate.
VII. – SANCȚIUNI APLICABILE ARBITRIL0R, SPECTACTORILOR, OFICIALILOR
ART. 24 Sancțiuni aplicabile arbitrilor
Abaterile și greșelile grave savârșite de arbitri în timpul concursurilor oficiale se judecă și se sancționează de către Comisia de Disciplină, la propunerea Comisiei Centrale de Arbitri și vor fi sancționate cu:
a) avertisment;
b) suspendare;
c) excludere.
Solicitarea sau acceptarea de avantaje materiale, peste drepturile oftciale, de lechipele arbitrate, sau de la alte persoane interesate se sancționează cu:
a) avertisment;
b) suspendare;
c) excludere.
Arbitrul care se dovedește că inițiază, participă și instigă la acțiuni care pot știrbi prestigiul organelor de conducere ale F.R. Powerlifting sau al Colegiului Central al Arbitrilor se sancționează cu:
a) suspendare;
b) retrogradare;
c) excludere.
Arbitrul care în urma unei sancțiuni disciplinare demisionează din rândurile arbitrilor, nu va mai fi reprimit în rândurile acestora.Abaterile se judecă în baza sesizarilor primite și a probelor din Regulamentele Tehnice ale competițiilor.
ART. 25 Sancțiuni aplicabile oficialilor
Jignirea, bruscarea, amenințarea persoanelor care fac parte din delegația echipei oaspete se sancționează cu:
a) amendă min. 1.000 lei;
c) suspendarea persoanelor vinovate pe o perioad a de minim 12 luni.
Bruscarea, amenințarea, lovirea arbitrilor sau persoanelor oficiale, de către celelalte persoane „oficiale", înainte, în timpul sau după terminarea competiției se sancționează cu:
a) amendă min. 500 lei;
b) suspendare 12 luni;
c) excluderea din activitatea competițională.
VIII. – CĂILE DE ATAC
ART. 26 Procedura și competența de soluționare a abaterilor
Nerespectarea Statutului și Regulamentelor Federației Romane de Powerlifting, sancționate de către Comisia de Discplină.
Abaterile arbitrilor sunt sancționate, în prima instanță de către Comisia de Disciplină pe baza propunerilor Colegiului Central al Arbitrilor în conformitate cu prezentul Regulament .Acțiunea poate fi deschisă din oficiu pe baza rapoartelor sau ca urmare a unei cereri (memoriu, reclamație) adresate Federației Romane de Powerlifting de părțile care se consideră vătămate (cluburi, asociații sportive, membrii acestora, arbitri, antrenori, sportivi). Orice memoriu trebuie să cuprindă:
– nume, prenume, domiciliul și calitatea autorului;
– obiectul cererii cu detalierea motivelor și a probelor pe care se întemeiază;
– numele, prenumele și adresa martorilor.Întâmpinările, memoriile sau reclamațiile vor trebui introduse în maxim 24 de ore de la ora evenimentului.
Intampinarile, memoriile sau reclamatiile trebuie însoțite de o taxa stabilită prin hotărârea Colegiului Director. În caz contrar, se respinge ca netaxat.
După examinarea cauzei, audierea parților și a martorilor, Comisia de Disciplină va decide, hotararea fiind comunicată în scris cluburilor de apartenență.
IX. – Regulament de funcționare al Comisiei de Apel
ART. 27 Apelul
Asupra deciziilor de sancționare se poate face apel la Comisia de Apel.
Comisia de apel se compune din președintele comisiei și 2 membri, numiți de Biroul Federal la propunerea președintelui federației.
Comisia de Apel ia decizii cu majoritate de voturi. În caz de paritate votul președintalui este decisiv.
Comisia de Apel esta convocată de secretarul general al F.R. Powerlifting.
Apelurile pot fi declarate prin fax, scrisori sau depunere directă la F.R. Powerlifting în termen de 5 (cinci) zile de la data pronunțării.
Fiecare parte care a declarat apel trebuie să depună un memoriu în care va face o descriere completa a faptelor și va expune motivele prin care apreciază hotărârea ca fiind neregulamentară. Apelul trebuie însoțit de o taxa de 300lei. În caz contrar, apelul se respinge ca netaxat.
Judecarea apelului se poate face și în lipsa părților. Deciziile luate sunt comunicate în scris părților, sunt executorii și pot fi făcute publice.
ART. 28 Recursul extraordinar
Împotriva hotărârilor Comisiei de Apel se poate introduce Recurs Extraordinar la Biroul Federal în termen de 5 (cinci) zile de la notificare deciziei. Recursul trebuie însoțit de o taxă egală cu taxa de apel.
ART. 29 Instața supremă de atac
Biroul Federal este ultima instanță de judecată.
Biroul Federal se poate sesiza din oficiu pentru orice încălcare a Statutului și regulamentelor în vigoare:
– poate sesiza în orice moment Comisia de Disciplină pentru orice caz pe care îl consideră necesar;
– poate sesiza în orice moment Comisia de Apel cu orice caz în care consideră că nu au fost aplicate corect prevederile regulamentare de către prima instanță;
– poate promova din oficiu Recurs Extraordinar pentru orice cauza în care consideră că nu au fost aplicate corect prevederile regulamentare de către Comisia de Apel.
Hotărârile Biroului Federal sunt definitive și executorii.
ART. 30 Colegiul Director – atributii disciplinare
Pentru tratarea tuturor problemelor care apar neprevazut si cer o decizie imediata
intre sedintele Biroului Federal, actioneaza Colegiul Director;
Deciziile Colegiului Director au efect imediat si trebuie aduse la cunostinta Biroului Federal.
X. – PRECIZĂRI ȘI DISPOZIȚII FINALE
1. Colegiul director este autorizat să mențină, să modifice sau să anuleze deciziile instanțelor disciplinare ale F.R.P. privitoare la abaterile disciplinare, precum și să adopte hotărâri noi în legătură cu acestea potrivit prevederilor regulamentare.
2. Orice caz neprevazut în Regulament poate fi extins și analizat prin analogie cu alte cazuri asemanatoare. Deciziile luate în astfel de cazuri sunt avizate de Colegiul director.
3. Excludarea, precum și sancțiunile vor fi ratificate de către Biroul Federal, la propunerea Comisiei de Disciplină.
4. Nimeni nu poate invoca în apararea sa necunoașterea sau interpretarea greșită a normelor de diciplină și a prezentului regulament.
5. La propunerea Biroului federal, adunarea generală a F.R.P. poate hotărâ cu efect imediat și consecințele prevăzute în regulamentul disciplinar, declararea unui oficial "personna non grata" – persoana neagreată în structurile Powerliftingului – în situația în care acesta încalcă grav statutul și regulamentele F.R.P. sau, prin comportamentul său ofensator, aduce atingere imaginii și prestigiului Federației Române de Powerlifting, Powerliftingului românesc în general.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dinamica Formei Sportive In Ramura de Sport Power Lifting (ID: 166763)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.