. Pregatirea Fundasului In Jocul DE Baschet

PLANUL LUCRĂRII

I. INTRODUCERE

II. IPOTEZELE LUCRĂRII

III. METODELE FOLOSITE ÎN ELABORAREA LUCRĂRII

3. Momentele esențiale ale investigației

3.1. Documentare

3.2. Observare și experimentul

IV. FUNDAMENTAREA TEORETICA ȘTIINȚIFICĂ

4. Noțiuni teoretice cu care se operează

4.1. Universalism sau specializare pe posturi

4.2. Caracteristicile efortului în jocul de baschet

4.3. Criterii de selecție

5. Tehnologie didactică

5.1 Programarea componentelor pregătirii – algoritmizare

5.2 Stabilirea etapelor de pregătire

5.3. Tendințe actuale în jocul de baschet. Modelul de joc

V. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA EXPERIMENTULUI

6. Subiecții lucrării și urmărirea evoluției lor

6.1. Indici de dezvoltare morfo-funcționale

6.2. Profilul psihologic al subiecților

6.3. Urmărirea prin teste periodice a evoluției sportivilor

6.4. Realizarea pregătirii practice în cadrul antrenamentului

VI: CONȚINUTUL ȘI METODOLOGIA PREGĂTIRII TEHNICO-TACTICE

7.1. Pregătirea fizică necesară jucătorului fundaș

7.2. Mijloace folosite și metodologia pregătirii

7.3. Principalele procedee tehnice specifice jucătorului fundaș. Mijloace folosite și metodologia pregătirii

7.4. Sistemul de atac (4+1) și (2-1-2) cu integrarea jucătorului fundaș în cadrul acestor sisteme. Metodologia pregătirii

VII. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

8. Datele statistice privind selecția și evoluția sportivilor

8.1. Evoluția morfo-funcțională la grupa de inițiere

8.3. Profilul psihologic al grupelor de sportive cercetate

8.4. Interpretarea normelor de control F.R.B. și clasarea subiecților lucrării în cadrul acestora

VIII. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

IX. BIBLIOGRAFIA

I. INTRODUCERE

În momentul de față, adaosurile de ordin cantitativ în munca de pregătire și reflectarea calitativă a acestora în comparație sunt determinate de formele diferite de concretizare a raportului ce se stabilește între pregătire și performanță.

S-a elaborat o serie de procedee metodice noi, forme și principii ale jocului de atac și apărare, s-au perfecționat procedee tehnice și acțiuni tactice colective în vederea rezolvării cu succes a tuturor sarcinilor jocului în ansamblul său.

Prezenta lucrare reprezintă o contribuție personală la munca de cercetare științifică, privind modelul și pregătirea echipelor de baschet din țara noastră. Prin lucrare căutăm să punem la dispoziția tehnicilor în baschet, o sinteză bazată pe studiul practicii constând din unele observații privind selecția jucătorilor fundași, precum și sintetizarea unor probleme ale pregătirii fizice, tehnice și tactice ale acestora în scopul apropierii nivelului baschetului practicat în țara noastră, de cel practicat pe plan internațional.

II. IPOTZELE LUCRĂRII

A. Verificarea modului cum se face selecția pe posturi (criterii), evidențierea importanței selecției în formarea fundașilor

B. Evidențierea ponderii calităților fizice și tehnice și a perfecționării lor pe parcursul pregătirii reușite cu ajutorul normelor de control ale F.R.B. ca elemente ale succesului

C. Formularea unui model al jucătorului fundaș corespunzător concepției de joc din țara noastră și cerințele baschetului pe plan internațional.

III: METODE FOLOSITE ÎN ELABORAREA LUCRĂRII

3. Momente esențiale ale investigației

3.1. Documentare

După cum reiese din titlu, din scopul lucrării și ipotezele lucrării, aria tematică este destul de vastă și cuprinde probleme legate de fiziologie, psihologie, teoria antrenamentului și probleme specifice ale jocului de baschet. În acest sens am studiat material bibliografic legat de aspectele psihologice ale selecției precum și ale pregătirii sportive dintr-o serie de materiale cuprinse în bibliografia lucrării. Pentru a releva mai bine criteriile după care urmează să se facă selecția am studiat particularitățile fiziologice și biologice ale diferitelor vârste precum și particularitățile fiziologice ale efortului în baschet. Problemele legate de teoriile antrenamentului mi-au fost de un real ajutor, mai ales în stabilirea etapelor specifice pregătirii pentru jucătorul fundaș. Mijloacele ce se cer a fi folosite în instruire precum și unele probleme tehnico-tactice, mi-au fost sugerate și prin alegerea unor demonstrații din multitudinea celor existente în teoria jocului de baschet.

3.2. Observarea și experimentul

În vederea susținerii sau infirmării ipotezelor enunțate anterior, mi-am ales spre observare o serie de sportivi din cadrul clubului sportiv școlar și din cadrul echipei divizionare „A” ICIM Arad, cu care am putut să am contacte pentru observarea pe o perioadă mai îndelungată. Subiecții supuși observării și experimentelor sunt grupați pe trei categorii în concordanță cu etapele de pregătire preconizate în instruirea jucătorului fundaș. Astfel: o grupă din cadrul clubului sportiv școlar Arad cu medie de vârstă de 12 ani la începerea experimentului și cu trei ani de pregătire în baschet au fost supuse la începerea lucrării unor teste psihologice și anume:

timpul de reacție;

disocierea mișcărilor;

tremometria;

îndemânarea în așezarea discurilor;

textul de atenție PLATONOV

Aceste teste au fost efectuate o singură dată inițial. Pentru întreaga grupă au fost efectuate măsurătorile antropometrice, probe din „standard fitness test”, precum șu unele probe tehnice propuse de noi. Toate acestea efectuându-se atât inițial cât final peste un an, ca încheierea experimentului.

Grupa a fost compusă din 15 sportive dintre care în urma testelor și măsurătorilor s-a propus un număr de trei sportive pentru postul de fundaș cărora le-am cerut să completeze unele chestionare psihologice pentru a verifica dacă alegerea lor pe postul de fundaș ar corespunde și din acest punct de vedere.

A doua grupă supusă observării și experimentului constă din fundașele echipelor diviziei de junioare pentru care am urmărit evoluția pe parcursul unui an prin normele de tip F.R.B. măsurate atât inițial cât și final. În cadrul clubului sportiv școlar am supus pe cele două jucătoare fundașe unor chestionare, aceleași, ca și la prima grupă. În cadrul unor competiții la care au participat aceste jucătoare, am înregistrat unele fișe de observare ale comportamentelor lor în joc. La a treia grupă am inclus fundașele diviziei naționale „A” de senioare ale căror norme de control tip F.R.B. au fost înregistrate atât la începutul cât și la sfârșitul experimentului. Din cadrul echipei două fundașe au completat unele chestionare pentru a le stabili profilul psihologic.

IV FUNDAMENTAREA TEORETICO – ȘTIINȚIFICĂ

4. Noțiuni teoretice cu care se operează

4.1. Universalism sau specializare pe posturi

În general jocul de baschet având o mare varietate de acțiuni, pe măsura aproprierii de nivelul măiestriei, jucătorul capătă sarcini foarte bine conturate. Inițial pe parcursul instruirii aceasta are o tendință de universalism. Sportivii intrând în cadrul unei pregătiri organizate în vederea instruirii în practica jocului de baschet, capătă din partea antrenorilor o serie de noțiuni generale formându-se deprinderi universal valabile pentru oricare din posturile utilizate în combinațiile tactice. Acest universalism are o arie de folosință și la un nivel mai ridicat întâlnind în joc pivoți care ajung în postul de jucător centru sau extremă în baza derulării diferitelor acțiuni tactice. Pe măsură ce ne apropriem de un stadiu mai avansat de pregătire specializarea fiecărui jucător se îngustează totuși el folosind în cadrul jocului și pregătind la antrenamente numai acele procedee și acțiuni pe care le stăpânește în modul cel mai concret și cu care ajută la cel mai înalt nivel creșterea eficacității echipei.

4.2. Caracteristicile efortului în jocul de baschet

Baschetul este un joc sportiv caracterizat printr-o complexitate de mișcări cu și fără minge, executate în condiții schimbătoare, determinate de colaborarea dintre coechipieri și lupta directă cu adversarul. El face parte din grupa eforturilor aciclice. Veriga fundamentală a jocului de baschet o constituie pregătirea tehnico-tactică axată pe un fond solid de pregătire fizică și psihologică. De-a lungul celor două reprize eforturi fizice se caracterizează printr-o combinare permanentă a solicitărilor de intensitate maximală și sub maximală, cu scurte intervale de relaxare relativă. Solicitarea neuniformă este determinată de diferitele situații de joc, de valoarea adversarului la nivel de pregătire (fizic, tehnic, tactic) și postul pe care-l ocupă jucătorul în echipă și de starea de emotivitate.

Acțiunile de joc diferă ca natură, efort și durată, ele succedându-se așa cum am arătat într-un raport variabil de intensitate. Dominanta specifică a efortului este alergarea cu opriri bruște, dribling cu schimbări de direcție, pase și aruncări din săritură, joc de brațe și de picioare, sărituri etc.

Din punct de vedere al calităților motrice baschetul se caracterizează prin:

viteză sub toate formele ei de manifestare (deplasare, execuție, reacție), viteză în regim de rezistență și îndemânare;

forță – viteză (detentă) în regim de săritură necesară aruncărilor la coș, recuperărilor și urmăririlor;

forță în picioare, necesară executării cu eficacitate a elementelor de mișcare în teren, specifice atacului și apărării;

suplețe localizată mai ales la nivelul articulației pumnului și șoldurilor;

îndemânare generală și specifică de o atenție concentrată și distributivă pentru a corespunde cerințelor tehnico-tactice în ceea ce privește siguranța, precizia, oportunitatea și eficacitatea exercițiilor.

4.3. Criterii de selecție

Prin selecție sportivă se înțelege procesul neîntrerupt de depistare, alegere și triere a tinerilor după anumite criterii bine precizate și îndrumarea lor spre practicarea organizată a unei anumite probe sau ramuri sportive, în care să-și poată valorifica în cel mai înalt grad calitățile pe care le are în scopul obținerii unor performanțe superioare. Selecția urmărește să înlesnească orientarea activiștilor și tehnicienilor care lucrează în secțiile cluburilor și asociaților sportive de performanță sau cu loturile republicane, în selecționarea sportivilor cu calități deosebite fizice și psihice, pentru obținerea de performanțe ridicate pe baza unor criterii obiective. Ea are totodată sarcina de apune la dispoziția antrenorilor și profesorilor de educație fizică probe și norme de control care să înlesnească orientarea sportivilor către diferite ramuri sportive, după aptitudinile și capacitățile pe care le posedă, evitând aprecierile subiective. De asemenea selecția trebuie să stimuleze preocuparea antrenorilor, profesorilor de educație fizică, medicilor și cercetătorilor pentru promovarea în selecție de performanță și în loturile reprezentative a unor sportivi cu posibilități certe de perspectivă, care să obțină în timpul cel mai scurt performanțe superioare și care să fie capabil să le păstreze un timp îndelungat. Selecția are următoarele avantaje:

asigură obținerea unor performanțe înalte;

reduce substanțial durata instruirii;

favorizează aplicarea eforturilor în concordanță cu particularitățile concepției moderne de pregătire;

ridică și evită un volum inutil de muncă și investiții materiale care nu pot fi fructificate;

lărgește posibilitățile de afirmare pe plan internațional.

În practică se întâlnesc adeseori dificultăți în selecția sportivilor, acestea pot crea coeficienți scăzuți de probabilitate în obținerea unor rezultate de valoare. Unul din fenomenele cele mai complexe care rezidă la transmiterea anumitor particularități psihice și fizice ale părinților la urmași sub influența factorilor mediului înconjurător este ereditatea. Este necesar să menționăm că evoluția organismului de la naștere până la maturitate constă dintr-un proces continuu de transformări și acumulări, însușirile și caracterele moștenite nefiind transmise urmașilor gata formate. Sub influența diferiților factori ce se manifestă pot să apară variații. Nu înseamnă că dacă un părinte a fost înalt, ina de apune la dispoziția antrenorilor și profesorilor de educație fizică probe și norme de control care să înlesnească orientarea sportivilor către diferite ramuri sportive, după aptitudinile și capacitățile pe care le posedă, evitând aprecierile subiective. De asemenea selecția trebuie să stimuleze preocuparea antrenorilor, profesorilor de educație fizică, medicilor și cercetătorilor pentru promovarea în selecție de performanță și în loturile reprezentative a unor sportivi cu posibilități certe de perspectivă, care să obțină în timpul cel mai scurt performanțe superioare și care să fie capabil să le păstreze un timp îndelungat. Selecția are următoarele avantaje:

asigură obținerea unor performanțe înalte;

reduce substanțial durata instruirii;

favorizează aplicarea eforturilor în concordanță cu particularitățile concepției moderne de pregătire;

ridică și evită un volum inutil de muncă și investiții materiale care nu pot fi fructificate;

lărgește posibilitățile de afirmare pe plan internațional.

În practică se întâlnesc adeseori dificultăți în selecția sportivilor, acestea pot crea coeficienți scăzuți de probabilitate în obținerea unor rezultate de valoare. Unul din fenomenele cele mai complexe care rezidă la transmiterea anumitor particularități psihice și fizice ale părinților la urmași sub influența factorilor mediului înconjurător este ereditatea. Este necesar să menționăm că evoluția organismului de la naștere până la maturitate constă dintr-un proces continuu de transformări și acumulări, însușirile și caracterele moștenite nefiind transmise urmașilor gata formate. Sub influența diferiților factori ce se manifestă pot să apară variații. Nu înseamnă că dacă un părinte a fost înalt, scund sau gras, urmașul său trebuie să fie la fel. Cercetările efectuate și confirmate de practică au demonstrat că sunt cazuri când din părinte obez s-au născut, dezvoltat și afirmat atleți cu o conformație fizică armonioasă. La fel, părinte suplu, și cu bune aptitudini fizice au avut descendenți obezi. Ereditatea are o însemnătate mare, însă niciodată nu trebuie să-i acordăm importanță absolută Însuși Darwin sublinia că: „Legile care conduc ereditatea sunt în cea mai mare parte necunoscute”.

Punctul de plecare în tratarea problemei selecției îl constituie variabilitatea, un proces al modificării diferitelor caractere morfologice și fiziologice ale organismului. Aceste schimbări se numesc variații. Dintr-o analiză dialectică a selecției rezultă că nici un individ nu este asemănător întru totul cu ceilalți, chiar în cazul unor părinți comuni. Modificările care pot să apară în cadrul fenomenului variabilității, organismelor, îmbrățișează toate caracterele morfologice (înălțimea, greutatea, formele corpului) cele fiziologice (legate de funcția organelor și sistemelor) precum și cele de comportament, (conduită, seriozitate, modestie, spirit tovărășesc, consecvență).

În urma unei analize complexe a modului general de efectuare a selecției sportive, putem trece la o analiză particulară a selecției în baschet. Și anume, asemănător selecției în general, la toate sporturile și în baschet există în mare trei metode de selecție:

1. Selecția naturală;

2. Selecția artificială;

3. Selecție întâmplătoare.

Din studiul variabilității a reușit că în natură organismele nu sunt fixe ci supuse în mod continuu unui proces de transformare și adaptare. Transformările suferite în decursul timpului nu se desfășoară la întâmplare, ci au o anumită direcție și un scop ce duc la forme din ce în ce mai perfecționate și mai bine adaptate la cerințele mediului. Acest proces evolutiv îndreptat într-o direcție bine precizată se numește selecție naturală și constituie factorul fundamental a evoluției normale a sportivilor. Spre deosebire de selecția naturală, cea artificială se referă la procesul de forțare a obținerii unor rezultate de valoare într-un timp relativ scurt. Această metodă se referă în egală și la selecționarea unor tipuri de tineri care în mod practic se abat de la normele universal recunoscute (vârstă, înălțime, dezvoltare și pregătirea fizică) pentru ramura de sport respectivă, dar prezintă în schimb perspectivă prin compensația altor calități care vor avantaja să ajungă rapid din urmă pe cei avansați, aleși pe baza selecției naturale și care se includ în normele generale de selecție. În acest scop ei vor fi supuși unei pregătiri artificiale sau cum se mai spune impropriu unei „pregătiri de laborator”. De exemplu la baschet se pune problema înălțimii, ea fiind necesară datorită dezvoltării sportului pe plan internațional. Dar nu toți jucătorii trebuie să fie înalți aceștia vor fi selecționați natural, iar ceilalți de 50% jucători mai puțin înalți pot fi selecționați folosind metoda artificială.

Prin selecție întâmplătoare, a treia metodă, înțelegem acțiunile spontane sau dirijate de depistare a elementelor de perspectivă. Persoanele depistate în timpul selecției întâmplătoare trebuie neapărat să se încadreze în tipul de profil al ramurii de sport, ca dezvoltare fizică, tehnică, tactică. Întâmplarea există în mod obiectiv, dar ea nu rezultă în mod necesar din dezvoltarea firească a fenomenului de selecție. De câte ori F.R.B. nu a întreprins acțiuni de selecționare întâmplătoare a unui tânăr înalt de peste 2 metrii pentru a-l forma ca pivot? Din păcate aceste tentative au rămas fără rezultate. Trebuie să menționăm că în procesul selecției apare ca importanță primordială a particularităților individuale de care trebuie să se țină seamă cum ar fi: sexul, vârsta, starea de sănătate, dezvoltarea fizică, posibilitatea de adaptare funcțională, talent, aptitudini, preferințe, toate analizate în funcție de efortul impus de practicarea probei sau ramurii sportive respective. Majoritatea specialiștilor cad de acord asupra următoarelor cerințe ale selecției, privind jocul de baschet și a ponderii procentuale pe care o are fiecare.

În privința tipului somatic reiese că ponderea cea mai mare o are talia. Ca orientarea în această direcție putem da un tabel cu înălțimile necesare pentru fiecare vârstă, în lucrarea de față urmărim în special talia necesară jucătorului fundaș.

Pe lângă talia orientativă în selecția pentru baschet sunt și alte dimensiuni longitudinale ale corpului și în primul rând anvergura, cum la baschetbaliști este recomandabil să fie mai mare decât cea normală corespunzătoare taliei și lungimea palmei. Celelalte dimensiuni ale tipului somatic au un caracter de subordonare față de talie. Capacitatea motrică are factori principali în jocul de baschet îndemânarea, care dusă până la virtuozitate produce tocmai aspectul spectaculos al jocului.

Îi urmează în continuare detenta prin care se evidențiază caracterul atletic al jocului mai ales în disputa sub panouri. Apoi, rezistența care dă posibilitatea menținerii la un nivel superior al primelor două pe durata întregului joc. În scopul selecției testarea acestora se face prin probele „standard, fitness test”, și prin aplicarea unor probe specifice elaborate de către F.R.B.

Capacitatea psihică aduce pe prim plan analiza situațiilor care în jocul de baschet se manifestă printr-o gândire tactică foarte elastică și cum putea spune printr-un simț special al jucătorului de baschet denumită intuiție de joc. În continuare combativitatea reprezintă manifestarea pe plan psihologic a calităților motrice necesare jocului de baschet, iar inițiativa este și ea absolut necesară datorită fiind caracterului aciclic al jocului, datorită căruia jucătorul se află mereu în fața unor situații noi pe care trebuie să le rezolve în mod spontan. Toate aceste criterii formează un tot unitar care însă în primul rând trebuie subordonat inițial uni control medical pentru stabilirea stării de sănătate a sportivului.

5. Tehnologia didactică

5.1. Algoritmizarea – programarea componentelor pregătirii

Tehnologia didactică reprezintă un proces creator în continuă transformare. Didactica modernă operează cu o serie de noțiuni noi cum ar fi: modelare, instruire programată, algoritmizare. Algoritmizarea ar însemna un proces în care un set de informații inițiale (probleme) se transformă pe baza unui sistem de reguli și operații de transformare se realizează în faze. Programarea reprezintă selectarea mijloacelor de acțiuni și stabilirea unei succesiuni de acționare. Aceasta se realizează prin algoritmizare. În pregătirea sportivă algoritmii ne ajută la obținerea unor rezultate rapide prin utilizarea unui număr redus de mijloace cu condiția ca aceste mijloace să slujească la instruirea unui număr cât mai mare de procedee. Cu ajutorul acestor algoritmi se efectuează o planificare riguroasă a etapelor pregătirii.

5.2. Stabilirea etapelor de pregătire

În vederea unei mai bune sistematizări a etapelor de instruire a juniorilor, eșalonarea pregătirii se împarte în trei stadii: stadiul de instruire, care începe în jurul vârstei de 8 ani și durează până la 12 ani. Acestei etape de recrutare și depistare îi este caracteristic tipul somatic al copiilor, dezvoltarea taliei și motricitatea. În etapa a doua, intermediară, avansată și perfecționată, corespunzătoare etapei de învățare, se urmărește selecționarea celor mai talentați elevi și renunțarea la cei fără perspectivă. Elevii selecționați formează nucleul viitoarelor echipe de juniori. A treia etapă este cea de consolidare și perfecționare pentru echipele reprezentative și ea se face și în funcție de necesitățile echipei pe posturi, având în vedere pregătirea pentru eșaloanele superioare ale baschetului de performanță. Selecția rămâne orientată spre vârsta de 8-12 ani încadrând în ea activitatea de minibaschet. Pregătirea copiilor în această etapă este dirijată spre învățarea corectă a procedeelor tehnice fundamentale pentru utilizarea lor în cadrul jocului competițional. În această etapă primă, se urmărește:

tip somatic; – 160 cm.

dezvoltarea capacității motrice generale a calităților motrice de bază și asigurarea dezvoltării fizice armonioase;

învățarea structurilor și procedeelor tehnice și acțiunilor tactice elementare ale jocului;

formarea cunoștințelor necesare acționării organizate în cadrul unor sisteme elementare de joc, de atac și apărare;

cultivarea și dezvoltarea calităților morale și de voință;

îmbunătățirea calităților motrice, a îndemânării și vitezei;

punerea accentului pe o dezvoltare armonioasă a organismului;

realizarea unei legături permanente cu medicul pentru prevenirea unor anomalii funcționale ce pot apărea în perioada pubertății;

menajarea fragilității și labilității neuro-psihice;

respectarea pauzelor de refacere a potențialului biomotric;

atenuarea neîncrederii în sine și adaptarea la relațiile de grup sportiv pentru cei care prezintă tulburări legate de aspectul somatic – copii de talie înaltă.

Raportul factorilor antrenamentului este:

pregătirea fizică: 30 – 40%;

pregătirea tehnică: 50 – 60%;

pregătirea tactică: 10 – 20%;

numărul de antrenamente: 3 – 5 în 7 zile,

volum de antrenament: 60 – 90 minute;

Etapa a II-a. 13 – 15 ani

Obiectivele grupei de avansați sunt:

îmbunătățirea dezvoltării fizice generale și împletirea armonioasă a elementelor pregătirii multilaterale cu cele ale pregătirii generale;

consolidarea și perfecționarea procedeelor tehnice și acțiunilor tactice specifice jocului în atac și apărarea;

consolidarea combinațiilor de 2 și 3 jucători prin integrarea în sistemul de joc;

dezvoltarea capacității de orientarea rapidă și corectă în situațiile de atac și apărare;

folosirea unor exerciții de dificultate mai mare pentru dezvoltarea forței și rezistenței;

tip somatic; – 170 cm.

perfecționarea procedeelor tehnice acțiunilor fundamentale;

învățarea de acțiuni noi, prioritare având contraatacul și presingul;

utilizarea unor game variate de exerciții tehnico – tactice pentru formarea deprinderilor de bază pentru toate posturile (universalism) și trecere spre marcarea începutului specializării propriu zise pe posturi (pivot, extremă, fundaș);

respectarea strictă a particularităților psiho – pedagogice în scopul creării unor relații armonice;

acordarea unei atenții deosebite modelului comportamental pe care-l oferă antrenorul sportivilor;

folosirea judicioasă a metodelor de stimulare, reprobare și pedeapsă;

numărul de antrenamente 4-6 în 7 zile;

volum de antrenament 90-120 minute;

raportul factorilor antrenamentului:

pregătirea fizică; 25%

pregătirea tehnică 45 – 55%;

pregătirea tactică 15 – 25%;

Etapa a III-a 16 – 19 ani.

îmbunătățirea calităților motrice de bază și specifice în regim de tehnică cu accent pe dezvoltarea îndemânării, vitezei și forței în regim de rezistență;

perfecționarea acțiunilor tactice individuale și colective de atac și apărare, în regimul diferitelor calități motrice pe un fond de pregătire psihologică (în antrenamentele colective și individuale);

specializarea pe posturi;

îmbunătățirea pregătirii psihologice prin stimularea simțului răspunderii, la combativității, a capacității de decizie în atac și apărare;

promovarea jucătorului în lotul național de juniori și în echipele divizionare „A”;

aprofundarea concepției de pregătire și de joc preconizate de F.R.B.;

dozarea rațională a efortului de concentrare a atenției și a volumului de muncă pe care sportivul îl poate presta la această vârstă;

exercitarea unor influențe educative corespunzătoare în scopul prevenirii tulburărilor de comportament, crizelor de personalitate, tendințelor despre vanitate, reacțiilor de opoziție, crizelor de prestigiu.

Datele morfo-funcționale vor fi interpretate astfel încât anumite variații în plus sau în minus să nu afecteze cu nimic starea biologică a sportivului al cărui calități îl îndreptățesc să aspire spre înalta performanță.

În activitatea pe care o desfășoară antrenorii, trebuie să țină seama nu numai de vârsta cronologică a fiecărui sportiv, dar și de cea fiziologică.

Raportul factorilor antrenamentului în ciclul anual:

pregătirea fizică 30%;

pregătirea tehnică 45%;

pregătirea individuală și colectivă 20%;

pregătirea tactică 5%;

numărul antrenamentelor 6 – 7 în 7 zile;

volumul antrenamentelor 7 – 8 ore pe zi.

Problema este în continuă actualitate datorită faptului că acest joc este supus sistematic unor transformări. Pregnant apar noi fenomene și aspecte ale jocului care trebuie cercetate atent și transpuse în practică. Astfel putem arăta că tendințele presupun sesizarea unor caracteristici sau a unor factori ale căror ponderi pot determina în perspectivă obținerea superiorității valorice și dobândirea succesului. Caracteristicile reprezintă conectarea unor trăsături generale care conturează un profil al concepției de joc pe plan internațional. Aceste două aspecte au mare semnificație pentru redresarea baschetului românesc. Cunoașterea și interpretarea corectă a caracterelor și tendințelor de dezvoltare a baschetului mondial devine o condiție hotărâtoare în elaborarea concepției de joc naționale, în stare să valorifice pe deplin aptitudinile baschetbaliștilor noștri. Caracteristicile accesibile trebuie luate pentru a li se acorda o pondere deosebită. Unele cerințe pot fi compensate prin valoarea deosebită a unor parametrii de joc. Concepția de joc (modelul) trebuie să constituie coloana vertebrală a procesului de instruire. Toate formele de pregătire trebuie să ducă la realizarea acestei concepții. Vom sublinia unele caracteristici și tendințe în actuala dezvoltare a jocului de baschet.

A. Vârsta jucătorilor arată că valoarea nu ține seama de numărul anilor.

Împletirea experienței îndelungate de joc cu elanul și dorința de afirmare este deosebit de utilă mai ales când jucătorii vârstnici se disting prin comportarea exemplară.

B. Creșterea continuă a numărului jucătorilor cu talia mare dublată de robustețe, calități atletice și înaltă măiestrie tehnico-tactică.

C. Creșterea mediei taliei jucătorilor pentru toate posturile din echipă.

D. Structurarea echipei care este determinată de cei mai valoroși jucători ai echipei și în funcție de care se aleg sistemul de atac și apărare. Întâlnim în general două feluri de structuri de echipă:

1. Structura I.

un jucător gigantoid – centru;

un jucător extremă – centru;

un jucător extremă;

un fundaș ofensiv;

un fundaș defensiv;

Structura I de echipă deservește îndeosebi sistemul de atac pozițional 2-2-1, 2-3, 2-1-2, 1-3-1, cu un tandem pe de o parte, (cuplu).

2. Structura II:

doi jucători centrii (pivoți);

doi jucători intermediari (extreme);

un jucător fundaș;

Structura a II-a de echipă deservește sistemele de atac: 3-2, 2-3, 1-2-2, 1-4, 3-1-1,

E. La unele echipe care n-au jucători ce se încadrează în baremurile de talie, lipsă de gabarit fiind compensată de sistem de apărare agresiv, virtuozitate tehnică, sisteme rapide de atac, mare precizie în aruncările la coș. În cadrul structurilor pe echipă jucătorii de disting următoarele particularități:

pivoți cu talie foarte înaltă acționează numai în aparițiile de 3 secunde pentru urmărirea la panou și dublarea acțiunilor partenerilor și apărarea zonei de sub panoul propriu;

pivoții cu o statură mai obișnuită cu suprafețe de acționare mai largă favorizând purtarea acțiunilor din mișcare. Sarcinile lor sunt completate și alternate cu ale extremelor și acționează cu succes în jurul liniei de aruncări libere.

extremele cu talie destul de ridicată dar cu motricitate și virtuozitate tehnică foarte dezvoltată;

fundașii și-au ridicat și ei limita de înălțime.

Distingem doi fundași care unul defensiv – coordonator cu mare precizie de la distanță, virtuos în transmiterea mingii, bun apărător care asigură echilibrul defensiv, iar al doilea fundaș ofensiv care-și interferează zone de acționare cu cea ajutătorului extremă.

F. Pregătirea universală, precum și rolul dublu al jucătorului pe posturi permit antrenorilor posibilități largi de manevră tactică.

G. Omogenitatea valorică a jucătorilor echipei permite folosirea tuturor în funcție de durata turneelor atingând și păstrând forma sportivă pe toată durata turneelor atingând și păstrând forma sportivă pe toată durata unei competiții.

Vrând să schițăm un model de joc conform celor arătate până acum, am putea sublinia următoarele:

– în atac –

A. Contraatacul și atacul rapid sunt principalele forme de atac spre care echipele puternice își îndreaptă atenția. Intrarea în posesia mingii constituie semnalul de declanșare a unor acțiuni în viteză, aceste acțiuni având o nuanță extrem de tăioasă cu scopul deprinderii de apărători și realizării superiorității numerice.

B. În desfășurarea formelor de atac rapid rolurile jucătorilor sunt schimbătoare. Caracteristică ce necesită o pregătire universală a tuturor jucătorilor.

C. Atacul pozițional este continuarea atacului rapid. Sistemele de atac mențin specializarea pe posturi, totuși majoritatea jucătorilor fac față cu succes cerințelor tuturor posturilor pa baza pregătirii universale.

D. În cadrul sistemelor se folosesc acțiunea a 2 – 3 jucători în funcție de situația concretă de joc. Atacurile controlate sunt caracteristice echipelor disciplinate, presupunând efectuarea unor combinații bine determinate.

E. În atacul pozițional jucătorii au trei preocupări:

crearea rapidă a unei poziții de aruncare;

organizarea urmăririi la panou;

asigurarea echilibrului defensiv;

F. Finalizarea se realizează în principiu prin aruncări de la semidistanță cu procentaje foarte bune. Se remarcă tendința de finalizare atât de la distanță, cât și de aproape, mărind suprafața de acțiune a apărătorilor.

G. Caracteristic este numărul mare de aruncări din acțiune la care de adaougă acțiunile oprite prin faulturi și sancționările cu aruncări libere.

H. În lupta pentru urmărirea mingilor la panou, disputa este deosebit de aspră, angajamentul fizic crescând până la limita admisă de regulament.

I. Ritmul și tempoul acțiunilor de atac sunt demonstrate de durata scurtă a tuturor formelor de atac.

Cele mai bune echipe obțin pentru cei mai importanți parametrii de joc următoarele valori medii:

– în apărare –

A. Perfecționarea vechilor sisteme de apărare în concordanță cu însușirile și pregătirea actuală a sportivilor.

B. Surprinderea atacului prin schimbarea, alternarea și asocierea sistemelor de apărare în momente neașteptate pe perioade diferite de timp sau în cadrul aceleași faze de joc. Folosirea unor sisteme de apărare adaptate la formele de atac și particularitățile echipei adverse.

C. Creșterea caracterului activ, agresiv și dur în limitele regulamentului, a marcajelor individuale mai ales asupra jucătorilor buni.

D. Exercitarea unor presiuni continue asupra circulației mingii.

E. Organizarea excelentă a unor sisteme colective de apărare bazate pe marcaj la intercepție, marcaj dublu și flotare, desfășurată pe suprafețe diferite de teren. Pentru echipele care nu au jucători înalți, mingile pierdute sub panou se recuperează pe întreaga suprafață a terenului prin jucători cu motricitate deosebită.

Fiind-că în lucrarea de față sunt cuprinse aspectele legate de jucători cu talie mai mică și în special de jucători fundași, dăm în continuare modelul jucătorului fundaș ofensiv și defensiv, așa cum este reprezentat în concepția de joc a baschetului românesc.

Fundaș defensiv

Înălțimea optimă: (F)170 cm. Din toate punctele de vedere este o personalitate de comandant, dirijor de echipă care întruchipează și contopește într-un tot unitar îndrumările antrenorului cu percepțiile sale de pe teren, față de situațiile dictate de adversar. Ea declanșează circulațiile dând tonul atât în atac cât și în apărare. Activitatea ei va fi rodnică numai dacă știe să se acomodeze la diferitele situații și maniere de joc, variind atacul pozițional cu contraatacul furtunos. Poate în locul unui coș marcat este mai indicată ținerea mingii, temperând jocul și refăcând atacul în mod organizat. O situație confuză încurcată de două-trei minute poate determina pierderea unui joc deja considerat câștigat. Câteva clipe de șovăire de incertitudine pot determina pierderea a 8 – 10 puncte. Antrenorul în cele mai multe cazuri, nu are posibilitatea să înlăture, să împiedice această situație de panică. Jucătorul fundaș are deci rolul de a dirija și informa permanent coechipierele în legătură cu variațiile tactice sau strategiile din joc. Reprezintă în general locul de unde pleacă majoritatea acțiunilor. În apărare este mobilizatoare, folosește mult vorbirea, e agresivă, conduce sau pleacă pe contraatac și atac rapid, finalizând în viteză cu diferite procedee. În atacul pozițional nu se avântă, decât rare ori în preajma coșului, fiind jucător de siguranță pentru echilibrul defensiv. Când are poziția aruncă de la semidistanță (6 metrii) cu procentaj de 45%. Trebuie să marcheze 10 – 12 puncte pe meci.

Fundaș ofensiv.

Înălțimea optimă: 170 – 175 cm.(F) Este o jucătoare foarte incisivă în apărare în preajma liniei, foarte agresivă participă la capcane, vârf de contraatac, jucător de mare viteză, foarte eficace în relația atacant – apărător. Aruncă bine de la semidistanță, din apropiere, cu adversarii de aceiași talie sau puțin mai înalți. Trebuie să înscrie 20 – 23 puncte pe meci. Numărul posesiei de mingi este cel mai mare la jucătorul fundaș (ofensiv și defensiv). Ele pasează cel mai mult, dar trebuie executate cu cel mai mic procentaj de pierdere, (pase greșite). Driblingul îl vor folosi atât pentru finalizare la contraatac, cât și pentru depășiri, valorificând pozițiile favorabile 1×1. Ambidextria, variația de ritm, protecția mingii, pase din dribling, fără controlul privirii, sunt caracteristice postului.

Aruncarea precisă este legată de dribling, fiind-că în multe situații el trebuie să finalizeze printr-o aruncare din apropierea coșului. Dacă apărarea se aglomerează sub coș și atacul este „înghețat” ele trebuie să rezolve prin aruncări de la semidistanță, obligând apărătorii la o apărare mai largă.

Calități fizice și motrice

Caracteristic calităților fizice, jucătorii fundași prezintă calități psihice:

– spiritul de luptă care înseamnă că de la primul până la ultimul minut de joc are încredere fantastică în valoarea echipei și pentru care luptă cu abnegație mobilizând toată echipa.

V. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA EXPERIMENTULUI

6. Subiecții lucrării și urmărirea evoluției lor

6.1. Indici de dezvoltare morfo-funcționale

Prin dezvoltare morfo-funcțională, înțelegem un proces de evoluție organică a individului cu referire la mărimea și formele corpului. Aceste aspecte se pot interpreta în sens favorabil cu ajutorul exercițiului fizic. Sub aspectul selecției jucătorul fundaș, unul din criteriile selecționării în lucrarea de față reprezintă cel morfo-funcțional. În primul rând ne referim la vârsta subiecților în funcție de care gruparea lor s-a făcut pe trei categorii de vârstă și anume:

începătoare 12 – 13 ani;

avansate 17 – 19 ani;

performanță la vârsta de seniorat.

În continuare ne-am oprit la cele mai semnificative măsurători antropometrice vizând selecția sportivilor pentru baschet:

A. Înălțimea – care este într-o proporționalitate relativă cu vârsta și sexul. Ea este una din principalele premise în selecția baschetbaliștilor chiar și pentru postul de fundaș. În literatura de specialitate pentru diferitele grupe de vârste ale jucătorilor fundași vom găsi următoarele cote de înălțimi necesare postului respectiv, care sunt ilustrate în tabelul de la capitolul „Selecția jucătorilor”.

B. Greutatea care joacă un rol tot mai determinant în baschetul modern, vorbindu-se tot mai mult de gabaritul jucătorilor.

C. Anvergura și lungimea palmei date orientative ale evoluției membrelor superioare.

D. Bustul exprimă proporțiile corporale.

E. Perimetrul toracic indică dezvoltarea cutiei toracice și se notează prin media aritmetică în inspirație și expirație.

F. Capacitatea vitală constituind un indicator important având în vedere consumul mare de oxigen al organului în efort.

Folosindu-ne de aceste date, somatometrice vom calcula unii indici antropometrici care ne fac aprecierea stării de nutriție, proporționalitate, robustețe și rezistență la efort.

Pentru subiecții lucrării ne-am oprit asupra următorilor indici:

Indicele Lorentz care corespunde greutății ideale în special pentru sportive completând indicele Broca:

G = T-100-(T-150)/4.

b. Indicele Pignet – de robusticitate după formula:

T-(G+Pt).

c. Indicele Gourtner arată rezistența la efort a subiecților și se calculează după formula:

Capacitatea vitală/G

d. Coeficientul Speel arată dezvoltarea morfologică și se calculează după formula:

Capacitatea vitală – G/T

Pentru a putea interpreta valorile obținute ale subiecților experimentului, dăm mai jos un tabel cuprinzând criteriile de apreciere:

Subiecții de la grupa experimentală au măsurătorile somatometrice și indici antropometrici ilustrați în tabelul prezentat la capitolul VII, punctul 8.1.

Măsurători efectuate la distanță de un an. Pentru a doua grupă de sportive ne-am oprit cu studiul asupra a două sportive fundașe componente la CSS Arad care activează în cadrul diviziei de juniori și școlari.

Măsurătorile și indici sunt aceiași ca la grupa precedentă iar întrucât sportivele sunt la un stadiu avansat de pregătire aceste măsurători vin doar să confirme sau infirme justețea selecției primare. Valorile măsurătorilor respective efectuate o singură dată sunt ilustrate în tabelul nr.

În a treia grupă de subiecți sunt incluse două sportive ale echipei divizionare „A” cu măsurătorile și indicii ilustrați în tabelul nr. iar faptul că au ajuns să joace la această categorie cu rezultate bune, ne confirmă justețea primelor două etape ale selecției.

6.2. Profilul psihologic al subiecților

În general aptitudinile umane se pot manifesta în plenitudinea lor dacă își găsesc cel mai potrivit loc de manifestare. Întrucât performanța în sport a ajuns o problemă tot mai dificilă, direcția psihologică se întrepătrunde cu celelalte aspecte ale selecției în scopul depistării elementelor celor mai apte în vederea performanței. Psihologii indică astăzi satisfăcător, care sunt particularitățile cele mai accesibile influențelor educative. Referindu-se la examenul psihologic în vederea selecției, analizăm la început condițiile în care se desfășoară activitatea cu ajutorul psiho sportivogramei. În continuare vom alege mijloace prin intermediul cărora scoatem în evidență aptitudinile și celelalte calități ale personalității. În această privință ne folosim de testele psihologice utilizate de noi în lucrare cu subiecții tuturor celor trei grupe. Informațiile le-am obținut cu ajutorul testelor. Cattel și Rozenzveig și le-am completat cu anamneza psihologică. Asamblând toate acestea încercăm stabilirea unui profil psihologic al sportivilor cu recomandarea în vederea practicării jocului de baschet. Pentru exemplificarea unor aspecte legate de selecția psihologică am descifrat cu ajutorul grilei testul de anxietate. Cattel, celelalte teste amintite fiind mult mai complexe și necesitând activitatea îndelungată a unui psiholog.

6.3. Urmărirea prin teste periodice a evoluției sportivilor

Un aspect esențial al selecției pentru orice ramură sportivă deci și pentru jocul de baschet îl reprezintă calitățile fizice. Sub acest aspect specific din domeniul baschetului sunt în căutarea unor indici reprezentând în special anumite probe de control care să utilizeze cât mai exact cele mai tipice aptitudini necesare jucătorului de baschet. În această lucrare am folosit câteva dintre probele „standard” Fitness testului; precum și două probe care folosesc procedee tehnice specifice jocului de baschet. Probele de control astfel folosite la grupa de începătoare au fost înregistrate de două ori la interval de un an distanță. F.R.B. în scopul redresării baschetului pe plan internațional a preconizat o serie de probe de control cu baremurile corespunzătoare acestora, atât la echipele de junioare cât și la cele de senioare cu obligația de a le promova de către sportive înaintea fiecărui campionat.

În tabelul din anexe, sunt cuprinse probele de control pe anul 2004 ale tuturor jucătoarelor fundaș de la echipele de junioare din țară. La echipele de junioare, F.R.B. a elaborat o serie din aceleași norme ca la senioare, ce sunt cuprinse în tabelele anexei. . Având în vedere că în ultimii doi ani nu toate normele de control sunt identice vom urmări numai catalogarea subiecților noștri în cadrul valoric al junioarelor din țară pe aceste posturi, fără a reuși să ilustrăm saltul valoric de la un an la celălalt, doar sub aspectul probelor identice care sunt:

alergarea de viteză de 30m.

detenta pe verticală;

alergarea de rezistență 800m.

Restul probelor susținute în primul an sunt probe tehnice:

– proba de dribling: Se pornește la semnal din poziția 1, parcurgându-se același traseu din desen dus – întors; se driblează cu mâna dreaptă spre 2; din 2 se schimbă direcția și se driblează cu mâna stângă spre 3; din 3 se schimbă direcția și se driblează cu mâna spre 4; din 4 se schimbă direcția și se driblează cu mâna stângă spre 5; din 5 se schimbă direcția și se driblează cu mâna dreaptă spre 6; din 6 se schimbă direcția și se driblează cu măna stăngă spre 8; din 8 se schimbă direcția și se driblează cu mâna stângă spre 1; din 1 se execută piruetă și se driblează cu mâna stângă spre 8; se continuă la fel până la revenirea în poziția de plecare; se reia din nou același parcurs dus – întors. Întregul parcurs se cronometrează.

6 5

7 4

8 3

1 2

– proba de tehnică complexă: din 1 precizat în desen sub coș se pornește la semnal și se aleargă spre centrul terenului, spre 2; din 2 se ia o minge și se driblează cu mâna spre centrul terenului foarte aproape de linia laterală; la centrul terenului se execută piruetă spre dreapta și se continuă driblingul cu mâna stângă spre coș și se aruncă din dribling cu mâna stângă. Se recuperează mingea și se pleacă în dribling foarte aproape de din fund spre colțul din dreapta al terenului; se lasă mingea jos la colț și se pornește în alergare cu fața spre centrul terenului pe linia laterală; la centrul terenului se execută oprire și apoi alergare înapoi cu spatele spre colț; din 4 se execută deplasarea laterală cu pași adăugați spre stânga pe linia de fund a terenului; din 5 se ia o minge și se începe driblingul cu mâna stângă foarte aproape de linia laterală până la centrul terenului, unde se execută piruetă spre stânga și apoi dribling cu mâna dreaptă spre coș și se aruncă cu mâna dreaptă din dribling; se recuperează mingea și se execută dribling cu mâna stângă spre colțul din stânga al terenului unde se lasă mingea; din 6 se execută alergare cu fața spre centrul terenului pe linia laterală; la centrul terenului se execută o oprire și se execută apoi alergare cu spatele înapoi spre colțul terenului pe linia laterală; din 7 se execută deplasare cu pași adăugați spre dreapta până la capătul linie de fund a terenului.

2

6 1 3

7 4

– proba de aruncări la coș: din poziția 1. 2. 4. și 5 precizate în desen se execută 5 aruncări de la 5 metrii. Din poziția 3 se execută 10 aruncări libere.

Rezultatele obținute de fundașele din țară al echipelor de categoria „A” sunt cuprinse în tabelul din anexă, astfel încât avem posibilitatea de a prezenta locul pe care-l ocupă fundașele ce constituie subiecții lucrării în cadrul tuturor fundașelor din țară. cele 6 probe de control susținute sunt următoarele:

1. Alergarea pe 30 m (se poate executa de două ori și se ia rezultatul cel mai bun);

2. Săritură în înălțime de pe loc (de 2 – 3 ori);

3. Proba specifică pe posturi;

3

4 2

Terenul se marchează ca în desenul de mai sus (semicerc dreapta – stânga) distanțele între colțul spațiului de pedeapsă și pozițiile 5 sau 3 este la un metru; distanța între poziția 3, 2, 4 și 5 separată pe axa coșului este tot de un metru. Spațiile: A, B, C, și D, sunt plasați în teren în dreptul în liniei de aruncări libere; jucătorul fundaș va executa 12 aruncări la coș din săritură alternativ la un coș și la celălalt în ordinea 1 la 2, 2 a și așa mai departe. Pe parcurs se execută pase cu parteneri A, B, C, D, și dribling până la poziția de unde va arunca. Pentru fete se poate folosi și aruncarea de pe loc. Exercițiul începe de la centru, jucătorul cu o minge pornește în dribling până la poziția 1. Aruncă la coș din săritură, urmărește aruncarea, pasează lui A, primește pasa de la A, driblează până în poziția de unde aruncă la coș, urmărește mingea, o pasează lui C, se deplasează pe partea dreaptă, primește pasa de la C, și driblează până în poziția 2, de unde aruncă la coș, urmărește, pasează lui A, se deplasează primește mingea de la A driblează până la poziția 2 de unde aruncă coș, urmărește, pasează lui C și exercițiul continuă cu aruncări 3 și 3 a după care schimbă sensul de deplasare pe partea opusă realizând succesiv aruncări din poziția 4 și 4 a, 5 și 5 a, pasând cu jucătorii B și D. Exercițiul se termină cu aruncările din pozițiile 6 și 6 a, în total 12 aruncări. Se cronometrează timpul de execuție în minute și secunde de la pornire și până la ultima aruncare la coș din poziția 6 a (cronometrul se va opri când mingea atinge instalația panoului) și se numără aruncările reușite. Total general de 12 aruncări, numărul de aruncări reușite este apreciat în funcție de procentajul realizat. Timpul maxim de execuție 1’35” pentru masculin și 1’40” pentru feminin.

D A

8-10

11 1 0 2 12

4-6

B C

În cazul când sportivul obține un timp mai bun decât norma stabilită, se înmulțește numărul de puncte obținut pentru numărul de aruncări reușite cu indici de bonificație. În situația neîndeplinirii baremului de timp, nu se ia în considerare numărul de aruncări reușite. Sportivul are dreptul să repete de 1 – 2 ori proba în caz de neîndeplinire a baremului de timp sau la cerere pentru un punctaj superior.

4. 800 m plat.

5. aruncări libere.

Sportivul pleacă de la linia de fund a terenului, sprintează până la centrul terenului și apoi la linia de aruncări libere, după care execută 3 aruncări libere (consecutive). Se reia alergarea de linia de fund a terenului și apoi până la linia de aruncări libere, după care se execută 2 aruncări libere. Se repetă același traseu cu executarea unei singurea aruncări libere. După aceste 6 aruncări libere se schimbă panoul și pe același traseu se execută din nou 6 aruncări libere, deci în total 12 aruncări libere. La fiecare serie de aruncări traseul trebuie parcurs în maxim 7 sec.

3 aruncări același

2 aruncări 7 secunde o execuție

1 aruncare

6. Alergarea pe 91 m (maratonul mic).

start

sosire

Sportivul ocupă poziția de plecare înapoia liniei de fund și la semnal începe alergarea conform traseului din desen. Alergarea până la linia de centru și se întoarce până la lina de aruncări libere, continuă alergarea până la lina de fund și se întoarce până la linia de aruncări libere, continuă alergarea din nou până la linia de fund și se întoarce la linia de mijloc unde se termină alergarea. Se cronometrează în secunde și zecimi și se apreciază în puncte. La peste 20 puncte se acordă bonificații.

6.4. Realizarea pregătirii practice în cadrul antrenamentului

Timpul scurt pe care-l avem la îndemână în scopul cercetării tematicii lucrării de față, ne permite elaborarea unui studiu transversal pe durata unui an competițional. Privind pregătirea subiecților noștri în cadrul antrenamentului (volum, intensitate, competiții) vom reliefa următoarele: În anul care a trecut grupa de inițiere a realizat o pregătire cu câte 3 antrenamente săptămânale de 90 minute. În cadrul vacanțelor antrenamentele sau efectuat zilnic, cu excepția lunii august. În vacanța de iarnă și primăvară subiecții au participat la câte un turneu de verificare de 5 – 7 meciuri, iar în vacanța de vară au participat la festivaluri naționale de minibaschet unde au susținut un număr de 8 jocuri. Mijloacele folosite au fost cele obișnuite cuprinse în programă pentru al IV-lea an de pregătire fără lucru specific a unuia sau altuia pe posturi. Cei doi subiecți din categoria a II-a vârstă au realizat un număr de 4 – 5 antrenamente săptămânal cu durata de 120 minute exceptând vacanțele când sau realizat și stadii de cantonamente cu o pregătire intensivă. Sub respect competițional s-a efectuat participarea la jocurile diviziei naționale de juniori și școlari. În cadrul pregătirii s-a folosit o varietate mult mai mare de mijloace lucrându-se în fiecare săptămână cel puțin o dată exerciții specifice postului de fundaș cu jucătorii respectivi. Enumerarea mijloacelor folosite în pregătire o vom face în capitolul următor al lucrării. În privința sportivelor senioare, ele au realizat o pregătire sub formă de cantonament în lunile august și septembrie cu două antrenamente zilnice cu durata între 90 – 120 minute. În continuare pregătirea s-a axat pe 4 – 6 antrenamente săptămânal cu durate de 90 – 120 minute – iar după terminarea campionatului sau efectuat 3 antrenamente săptămânale. Și aceste jucătoare au avut în cadrul pregătirii o serie de antrenamente în care au lucrat mijloace specifice postului de fundaș. La această categorie mijloacele au cuprins o specializare mai îngustă utilizându-se mai ales acelea cu care jucătoarele au dat un randament mai mare.

VI. CONȚINUTUL ȘI METODOLOGIA PREGĂTIRII TEHNICO – TACTICE

7 – 1. Pregătirea fizică necesară jucătorului fundaș

7 – 2. Mijloace folosite și metodologia pregătirii

Jucătorii fundași sunt aceia care creează acțiunile de joc și dirijează desfășurarea acțiunilor dea atac și apărare ale echipei. Pe un suport de calități psihice de atenție distributivă, gândirea tactică, inițiativă, dârzenie și combativitate, ei trebuie să posede un bagaj de calități fizice suficient de bine dezvoltat pentru a față cerințelor jocului modern. Printre calitățile fizice necesare unui fundaș vom enumera: viteza de deplasare cu și fără minge, viteza de execuție pentru ducerea acțiunilor într-un ritm rapid și viteza de reacție mai ales în apărare în cazul intercepțiilor și smulgerilor de minge, de asemenea trebuie să posede o îndemânare bună în conducerea mingii făcând față tuturor formelor de apărare agresivă îndemânare manifestată și prin decizia oportunitatea, precum și precizia aruncărilor de la distanță din ce în ce mai mare. Toate acestea trebuie să fie manifestate în condiții de rezistență pentru a putea fi susținute pe durata unui joc întreg sau a unui turneu de același nivel calitativ. Mijlocul de bază pe care l-au folosit sportivele cercetate de noi în pregătirea fizică sunt: pregătirea fizică generală, mijloace din cadrul problemelor atletice folosite pentru îmbunătățirea vitezei și rezistenței, astfel: sprintul pe distanțe scurte, în apă, nisip la deal și la vale combinate cu opriri și schimbări de direcție. Alergări pe intervale cu pauze corespunzătoare, alergări pe teren variat pe durata a 20 – 25 – 30 minute în ritm de 2/4, 3/4. Aceste mijloace de dezvoltare a vitezei și rezistenței sunt dublate de mijloace specifice jocului de baschet folosite în cadrul antrenamentelor. Pentru îmbunătățirea vitezei baschetbaliștilor folosim:

alergarea de viteză cu schimbări de direcție în locuri marcate de jaloane – 6, 8, 10, ori pe toată lungimea terenului.

alergarea cu spatele la semnal întoarcere și alergare fața;

pe laturile terenului jucătorii la 5 metrii unul de altul, alergare pentru prinderea celui din față cu schimbarea direcției de alergare la semnal;

de sub cele două panouri sărituri pe verticală și sprint la semnal până la centrul terenului și înapoi;

de sub panou alergare de viteză până la centru culegerea mingii, dribling și aruncare la coșul opus;

ștafete de dribling cu schimbări de direcție, cu piruete printre jaloane;

pase în doi sau trei jucători cu deplasare în viteză maximă;

exerciții cu două mingi: jucătorii sunt așezați pe colțurile terenului și liniile de mijloc ale terenului cu două mingi în diagonală. Mingile circulă pe laturile terenului iar locurile se schimbă în diagonală.

joc de baschet cu minge de rugbi;

Viteză în regim de rezistență:

4 x 25 metrii – 5 minute la fete;

4 x 50 metrii – 8 minute la fete;

4 x 100 metrii – 17 minute la fete;

a. 10 x 10 metrii, pauză 10 secunde; – 10 x 15 metrii pauză 10 secunde; – 10 x 20 metrii pauză 10 secunde;

b. pe terenul de volei 8 x 6 metrii, 8 x 9 metrii, 8 x 18 metrii;

c. 5 x 10 metrii dribling cu mâna dreaptă, pauză 10 secunde, 5 x 10 metrii cu mâna stângă, pauză 10 secunde; 5 x 15 metrii cu mâna dreaptă și apoi stângă, pauză 10 secunde; 5 x 20 metrii dribling cu mâna dreaptă și stângă pauză 10 secunde;

Exerciții de îndemânare:

1. practicarea baschetului pe un teren ud;

2. alergări peste diferite obstacole;

3. elemente de gimnastică – rostogoliri;

4. rostogolirea a două mingi – ștafetă;

5. exerciții din școala mingii:

transport de mingi;

dribling cu două mingi;

manevrări de mingi cu una și două mâini;

6. prinsa cu dribling;

7. pasă la panou prismatic sau scara fixă;

8. dribling la perete;

9. dribling cu mingi diferite;

10. prinderea mingii pe o bancă, bârnă;

11. pase cu mai multe mingi;

12. cu două mingi una execută dribling iar cealaltă diferite variante de mânuire. Cu prima minge pase la perete.

Exercițiile specifice care se adresează calității rezistență au fost utilizate următoarele:

antrenamentele de intervale cu joc de brațe și picioare;

3 x 10 repetări de 20 – 30 secunde cu pauze de 30 – 40 secunde între repetări și 1 – 2 între serii.

joc de baschet pe mai multe reprize sau cu reprize prelungite;

alergare de interval, maratonul mic și maratonul mare 4 – 6 repetări, se poate executa și cu dribling.

Circuit: 5 voleibalări la panou, prindere – aruncarea mingii înainte – fentă și depășire – dribling la linia de aruncări libere opuse – oprire cu aruncare din săritură – urmărire – dribling înapoi la coșul celălalt de 10 ori.

Circuit:

1. Joc de brațe și picioare;

2. Dribling cu apărător;

3. Schimbări de direcție;

4. Aruncări la coș;

5. Voleibalări;

Acestea sunt toate exerciții care s-au efectuat în mod special cu jucătorii fundași. Pe lângă aceste calități chiar dacă în mai mică măsură fundașii au nevoie și de forță la membrele inferioare, în vederea sprijinirii vitezei și rezistenței, a jocului de picioare în apărare, precum și la membrele superioare necesare mânuirilor de minge. Această calitate însă a fost perfectată în cadrul întregului colectiv ne utilizându-se lucru specific în acest sens cu jucătorii fundași.

Sub aspectul metodologic plecăm de la premisa că deși în proporții diferite, toate calitățile motrice sunt educabile. Aceste calități sunt prezente în orice acțiune motrică, una dintre ele fiind de obicei dominantă. Modul de manifestare diferențial al unei calități motrice determinat de influența altor calități cu care prima se manifestă simultan sau chiar integrativ (regimul) este caracteristic jocurilor sportive. Astfel, prima operație în abordarea pregătirii fizice o constituie precizarea calităților dominante. Pentru baschet aceasta este rezistența în regim de viteză, detentă și îndemânare. A doua operație reprezintă caracterizarea efortului specific fiecărui joc, care în baschet este maximal și sub maximal, variabil ca intensitate și durată, foarte complex și diversificat în regimul de manifestare a calităților motrice.

A treia operație este stabilirea dinamicii efortului în antrenament, (creșterea și descreșterea efortului). Pentru asigurarea eficienței pregătirii fizice ținem seama de următoarele cerințe:

îmbinarea pregătirii fizice multilaterale cu cea specifică;

asigurarea continuității pregătirii pe durata întregului an;

atacarea relativ simultană a pregătirii fizice și ceilalți factori ai antrenamentului;

accentuarea pregătirii fizice a unor segmente de primă importanță în baschet (mai ales membre inferioare);

Deficiențele în unele aspecte ale pregătirii fizice diminuează valoarea jucătorului și duc la producerea de accidente.

7.3. Principalele procedee tehnice specifice jucătorului fundaș.

Mijloace folosite și metodologia pregătirii

Jucătorii fundași sunt de obicei în cadrul echipelor aceia care sunt înzestrați cu cea mai înaltă virtuozitate tehnică manifestată în apărare printr-un joc activ de picioare iar în atac prin mânuirile rapide și spectaculoase ale mingii: conducerea de minge, conducerea de apărare agresivă, pase precise și oportune, în conducerea unui marcaj strâns, aruncări la coș spectaculoase de la semidistanță și distanță, precum și pătrunderi în viteză cu aruncări din deplasare din apropierea coșului. Pentru a putea beneficia de acest nivel tehnic în cadrul pregătirii s-au folosit următoarele mijloace:

Pentru apărare:

1. Pe perechi se execută marcaj și demarcaj pe ½ teren, un jucător cu mingea pasează atacantului care s-a demarcat – 3 minute.

2. Mingea se aruncă de antrenor, cine o prinde devine atacant 1 x 1 pe tot terenul, perechea care a executat face blocaje apărătorului la întoarcere, pe care acesta caută să le evite.

3. Pase în trei pe cerc contra 2 apărători care alternează pe rând 20 – 30 secunde.

4. Alergare cu spatele până la linia de centru, deplasare laterală până la tușă și înapoi, sprint, pivotare și alergare cu spatele.

5. Pe traseul indicat cu linie roșie se execută timp de un minut deplasarea înapoi, apoi a doua oară lateral, a treia oară deplasare înainte în viteză.

6. Doi jucători cu câte o minge spre latura terenului, alți doi jucători atacanți – apărători. Atacantul caută să primească mingea alternativ pentru fiecare, apărătorul marcaj la intercepție.

7. Oglinda: Doi jucători cu o minge aleargă de la linia de fund la linia de centru, așază mingea, se întoarce cu spatele la lina de fund. De obicei cel din interior imită pe cei din exterior până ce acesta reușește să intre în posesia mingii.

8. Atacantul cu mingea caută să treacă culoarul. Cel care este atins trece apărător iar cel care nu poate, are voie să revină în dribling.

6 m.

3 m.

9. Capcana în față. Reguli:

1. Înghesuie jucătorul cu mingea, folosește brațele;

2. Nu permite adversarului să treacă printre voi;

3. Nu faulta, obligă pasa cu boltă sau cu pământul;

4. După pasă retrage-te sau fă altă capcană;

În privința atacului s-a folosit o gamă largă de exerciții pase și aruncări cu o limitate a procedeelor tehnice pentru fiecare fundaș, la acelea pe care le posedă în mod corespunzător.

1. Exerciții la perete; exerciții de pase;

a. stând cu spatele la perete – pasează cu mâna stângă pe sub brațul drept, întoarcere cu prindere, cu mâna dreaptă sub brațul stâng;

b. cu mâna stângă pasă peste umărul drept, întoarcere, prindere și invers;

c. cu fața la perete pase cu două mâini la un cerc de 50 cm la înălțime de 1,5 metrii.

2. Jucătorul 5 are trei mingi 7 6

și pasează alternativ la 6 și 7 și

primește pe rând de la cei 4 jucători din față. 5

3. Pentru șiruri – câte două de fiecare

linie de fund față în față – la un șir mingea s 1 2 3 4

se pleacă în pase în doi spre partea opusă, la a

treia pasă se transmite la șirul din partea opusă și schimbă locurile în față.

4. Pase în doi pe lungimea terenului cu încrucișare în dribling, o încrucișare pe fiecare jumătate de teren, apoi una singură pe tot terenul. Pase cu încrucișare în alergare fără dribling numai 3 sau chiar două pe tot terenul.

3 2 5. Exerciții pentru pase în lateral la contraatac;

2 urmărește aruncarea lui 1 și pasează lateral la 3

sau driblează sau pasează în centru la 1. Rolurile

1 s se schimbă în același sens, se poate face

și la 2 coșuri cu 2 mingi.

6. Grupa se împarte în 4 coloane. Mingea la jucătorul 1. Jucătorul 4 sprintează, primește pasa o transmite la 7 și trece la coada șirului. 1 trece la șirul alăturat. 7 pasează lui 10 care execută pe partea opusă. Se poate face cu două mingi.

10,11,12

7,8,9

3,2,1

6,5,4

Exerciții cu dribling.

1. Dribling cu apărători. – protecția mingii după un număr de execuții se schimbă apărătorii.

2. Jucător cu minge în dribling prinde pe jucători fără minge în spațiul limitat.

3. A, driblează spre coș și când este oprit pasează la jucător liber, celălalt pătrunde, primește pasa și o întoarce la coada șirului. Locurile se schimbă.

4. Pe dreapta atacantul driblează apoi dă pasa coechipierului și pătrunde spre coș. Pe stânga atacantul driblează, dă pasa coechipierului pe colț și pătrunde apoi spre coș.

Exerciții de aruncare la coș.

1. Pe perechi – atacanții cu minge – la semnal – se apropie apărătorii cu apărătorii cu agitarea brațelor – atacanții aruncă la coș. Apărătorii urmăresc și pasează înapoi pe altă poziție. După 10 repetări se schimbă rolurile.

2. Încălzire: Primul din stânga pasează primului din dreapta pentru aruncare. Al doilea din dreapta urmărește apoi pasează celui care a aruncat, iar acesta pasează primului din partea opusă pentru aruncare, al doilea urmărește. Jucătorul schimbă mereu șirul.

3. Exercițiul de aruncare la coș din săritură. Șirurile își schimbă poziția după aruncare.

4. Concursul de aruncări de pe loc „turul lumii” se poate arunca de două ori din aceiași poziție „golf” se stabilesc 6 – 7 puncte de aruncare. Câștigă cel care are cele mai puține încercări după ce a pătruns de trei ori.

5. Concurs de aruncări libere pe două echipe, până la 21, 33, etc. puncte de echipă. Jucătorii aruncă pe rând două aruncări. Dacă ratează o aruncare face sprint până la echipa adversă și înapoi. Dacă ratează ambele aruncări, toată echipa sprintează până la echipa adversă anunțând cu voce tare cine a ratat.

6. Aruncări pentru fundași:

A. Fundașul driblează și aruncă din căciulă, din săritură.

B. Fundașe pe două șiruri – pasă la jucătorul din căciulă, schimbare de direcție, pătrundere în afară, aruncare din săritură.

C. Pase către jucătorul extremă, pătrundere din blocajul jaloanelor, primirea și aruncarea din săritură.

D. Relație 1 x 1 cu pasator în centru sau extremă, nu se folosește pasatorul pentru blocaj.

A B C Exerciții complexe:

Jucătoarea atacantă driblează cu mâna dreaptă, stângă printre obstacole. Când vine înapoi, trecând obstacolul din mijloc, se oprește și aruncă din săritură. (exercițiul nr.2).

2 3 4

Conducătorul de joc driblează în prezența a doi apărători. Dacă poate angajează centrul, dacă angajarea reușește, un apărător incomodează jucătorul centru. După demaraj conducătorul de joc reprimește mingea și exercițiul începe din nou. (ex. nr. 3).

Conducătorul de joc execută driblingul din viteză mare printre două obstacole. Coechipiera 2 țâșnește să primească mingea. Conducătorul de joc după pasă devine apărător la jucătoarea cu mingea împiedicând aruncarea. 2 conduce mingea sub coș și o pasează înapoi la 1 care aruncă. (ex. nr.4).

Rândul A, pasează la B, după ce execută o fentă până la obstacol, schimbă direcția și reprimind mingea de la B, execută una sau două driblinguri cu piruetă și pasează înapoi și aruncă din săritură (ex. nr. 5).

Mingea se găsește la jucătorul A, care o pasează la jucătorul 1, care apare. A, țâșnește spre coș, schimbă direcția, reprimește mingea și după dribling pasează la jucătorul 2 care apare din partea opusă. A schimbă direcția și reprimește mingea. (ex. nr.6).

6

5

Rândul 1 cu minge, rândul 2 fără minge. Jucătorul 1 pasează la conducătorul de joc care este marcat foarte sever. 1devine apărător activ pentru jucătorul 2, care după un demaraj apare din partea opusă, primește mingea de la conducătorul de joc și rezolvă 1 x 1. Lupta continuă la coș marcat. Rândurile 1 și 2 se schimbă între ele, iar conducătorul de joc cu apărătorul lui. (ex. nr.7).

Pentru observarea promptă a situației de joc, cele mai indicate exerciții și jocuri sunt depășirile numerice în atac. Mingea se găsește la antrenor care pasează la conducătorul de joc. Coechipierele se așează conform desenului. Acțiunea se rezolvă față de așezările apărătorului și prin pase cât mai puține. (ex. nr. 8).

Conducătorul de joc driblează și fentează pe apărătorul său direct. Când apărătorul îl atacă el transmite mingea la coechipierii care rezolvă situația 2 x 1. (ex. nr.9).

7 8 9

7.4. Sistemul de atac (4+1) și (2-1-2) cu integrarea jucătorului

fundaș în cadrul acestor sisteme. Metodologia pregătirii.

După însușirea unui bagaj corespunzător de procedee tehnice și a unor acțiuni tactice, individuale, fundașul va fi inițiat în combinații de 2 – 3 jucători care constituie baza atacului în baschetul modern. Nu mai trebuie să subliniem că toate acestea implică și un grad corespunzător de dezvoltare a calităților motrice aferente. Succesiunea activităților antrenorilor și jucătorilor privind introducerea lor în angrenajul tactic al echipei va fi următorul:

1. Pregătirea materialului intuitiv (planșe, machetă, film).

2. Explicarea conținutului combinației cu sublinierea greșelilor frecvente, folosind materialul intuitiv.

3. Verificarea prin întrebări a ceea ce s-a înțeles.

4. Așezarea jucătorului în dispozitiv cu precizarea sarcinilor fiecăruia.

5. Executarea din mers fără minge a circulației de joc.

6. Executarea din mers a circulației cu minge.

7. Introducerea apărătorilor pasivi și apoi semiactivi.

8. Continuarea exercițiului în ritm mai crescut și apoi cu apărători agresivi.

9. Se introduc variantele de menținere a posesiei mingii în caz de eșec urmate de reluarea combinației.

10. Se învață combinația pe partea opusă.

11. Se intervine cu greșeli intenționate ale apărătorilor pentru ca atacantul să găsească soluțiile adecvate în funcție de fază.

12. Se introduce trecerea din apărare în atac continuată cu așezarea în dispozitiv și de joc școală pe ½ și pe tot terenul.

Sistemul de atac (4+1) și (2-1-2) cuprinde fiecare prin așezarea lor, câte doi jucători fundași, de obicei unul ofensiv și unul defensiv, precum se vede în desenele de mai jos.

În cadrul sistemului de atac (4+1) împotriva unei apărări om la om, la echipa divizionară A s-au folosit următoarele combinații:

E E E E E E

P P P

A B C

FO FD FO FD FO FD

La varianta A, cei doi fundași intră succesiv în pătrundere, primul dintre ei făcând blocaj jucătorului pivot și plecând apoi la echilibrul defensiv. În cazul în care își creează avantaj față de apărător, fiecare dintre ei trebuie să fie în măsură să primească mingea pentru finalizare, iar în caz contrar să elibereze spațiul de 3 secunde.

În combinația B, fundașul de pe partea mingii intră în combinație de blocaj și plecare din blocaj cu extrema, iar celălalt fundaș rămâne să asigure echilibrul defensiv. La C amândoi fundașii execută încrucișarea pe lângă jucătorul pivot apărut în centrul, primul plecând cel care a executat angajarea.

Împotriva apărării în zonă, în această așezare s-au folosit mai multe combinații, dintre care cea mai semnificativă pentru jucătorul fundaș este:

E E

P

FO FD

Jucătorul fundaș de pe partea pivotului, pasează celuilalt fundaș și se deplasează pivot fals pe partea opusă. Mingea merge în același sens la extremă, iar extrema de partea opusă apare pentru primirea mingii în spațiul de 3 secunde. După primirea mingii poate să finalizeze sau să paseze la unul din cei 3 jucători aflați în apropierea coșului.

În cadrul sistemului de atac (2-1-2) împotriva unei apărări om la om s-au folosit următoarele combinații:

A. Pasa de la fundaș ajunge la extremă, iar fundașul de partea opusă pleacă în pătrundere prin paravanul centrului pentru a primi pasa, iar în caz contrar eliberează spațiul pentru a da posibilitatea centrului să coboare pentru primirea pasei.

B. Se execută aceiași combinație ca la așezarea (4+1) varianta B, doar că de data aceasta centrul este pe post fix.

Împotriva apărării în zonă s-au utilizat mai multe combinații dintre care următoarea este cea mai eficace. Pasa merge până la extremă, fundașul de pe partea opusă ei apare ca intermediar între extremă și fundaș. Între timp coboară și centrul, iar extrema de pe partea opusă apare ca intermediar între extremă și fundaș. Între timp coboară și centrul, iar extrema de pe partea opusă apare la linia de aruncări libere dând trei posibilități de pasare jucătorului cu mingea. (Exemplul C).

Combinațiile folosite au fost însușite și dirijate în mod corespunzător de jucătorii fundași fiind de mare utilitate în cadrul campionatului.

E E E E E E

C C C

F F F F F F

A B C

VII. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

8. Datele statistice privind selecția și evoluția sportivilor

8 – 1 Evoluția morfo – funcțională la grupa de inițiere

În lucrarea de față, colectivitatea statistică este formată din mai multe unități statistice. Prima unitate statistică pe care o cercetăm este o unitate complexă, formată dintr-un grup de 15 sportive dintre care în funcție de toate laturile selecției pentru postul de fundaș în echipa de baschet vom nominaliza pe acelea care întrunesc calitățile cele mai reprezentative. În urma aplicării măsurătorilor a indicilor antropometrici și a normelor de control reliefate în cadrul lucrării, s-a obținut o serie de date care necesită o prelucrare statistică utilizând un instrument matematic aplicat atât pentru datele inițiale, cât și pentru cele finale pentru fiecare parametru măsurat. Pentru a surprinde caracterul creator al parametrilor măsurați vom calcula valoarea medie ca indicator al tendinței centrale de grupare:

X = E * xi/n

abaterea medie pătratică (standard) ca măsura împrăștierii,

coeficientul de variabilitate ca indicator al omogenității colectivului cu formula:

CF = Sx/x * 100

În primul rând ne vom ocupa de interpretarea valorilor măsurătorilor antropometrice și indicelor antropometrici. În lucrare este evidențiată evoluția creșterii și dezvoltării globale și chiar segmentare a copiilor la această vârstă pe parcursul unui an. Indicatorii măsurați aparțin atât caracterelor ereditare stabile și labile interesându-ne în jocul de baschet în mod special cele stabile, cele mai puțin perfectibile cum sunt: dimensiunile longitudinale ale corpului și segmentele sale influențate mai puțin de factorii din mediu. Cum sub aspectul selecției la jocul de baschet din punct de vedere al morfo- funcționalității cea mai mare pondere o au măsurătorile longitudinale ale corpului ne-am oprit asupra: talia, anvergura, lungimea palmei și bustului. În conformitate cu tabelul care cuprinde înălțimea necesară jucătorului pe posturi, care se găsește la cap. IV. 3 referitor la selecție și ținând cont și de perimetrul toracic și greutate, aspecte ce vin în sprijinul gabaritului jucătorului de baschet pentru postul de fundaș din această grupă de inițiere am urmărit subiecții: B. G; R. C; și F.S.

Sub aspectul taliei ale cărei valori se măsoară frecvent la întreaga populație, putem arăta că la prima măsurătoare talia sportivilor cercetați se află la 151 – 170 cm. Față de media grupului studiat de 163 cm. Astfel că jucătorii aleși de noi pentru postul de fundaș sunt cu 3 – 11 cm mai mici față de media grupului. În același timp ele se încadrează în baremurile pentru posturile de fundaș necesare jucătoarelor de baschet.

Cu toate că fiecare dintre ele depășesc cu 5 – 15 cm media pe țară pentru populație de vârstă. Reprezentarea grafică a celor enunțate până în prezent prezintă următorul aspect.

Sub aspectul colectivității putem afirma că valorile abaterii standard și a coeficientului de variabilitate sunt destul de mici, demonstrând o abatere mică față de medie și o omogenitate bună a colectivului datorită unei munci primare de selecție judicioasă sub aspectul taliei. La fel ca și pentru talie, același concluzii se pot trage și pentru celelalte dimensiuni longitudinale ale corpului cu toate că pentru acestea se găsesc mai puțini termeni de comparație în literatura de specialitate, acestea venind să întărească părerea pe care am emis-o în privința selecției corespunzătoare.

Greutatea subiecților la această vârstă este mai ridicată față de media valorii populației din țară. Acest lucru fiind în concordanță și cu talia mai înaltă respectându-se astfel indici armonioși de proporționalitate. Abaterea standard are valori relativi mici, atestând o grupare destul de bună a subiecților. De asemenea coeficientul de variabilitate de 12.8 încadrează colectivitatea într-una cu omogenitate medie. Cu ajutorul acestor măsurători vom încerca să facem o apreciere generală a dezvoltării morfologice și somatice prin calcularea unor indici. Urmărind media aritmetică a celor patru indici calculați, constatăm că numai indicele Gaurtner de rezistență la efort are valori foarte bune, valorile indicelor Lorentz de proporționalitate, Pignet de robustețe și Speel de dezvoltare morfologică manifestându-se în grupa valorilor slabe. Acest lucru datorită și vârstei în general mici a subiecților, precum și a neadaptabilității depline a tuturor acestor indici la această vârstă. De asemenea, deviația standard și coeficientul de variabilitate denotă o dispersie mai mare a valorilor și o omogenitate redusă a grupului.

În stadiul inițial a lucrării am efectuat și o serie de probe psiho-motrice cu subiecții acestei grupe, rezultatele fiind introduse în tabelul din anexă.

. Făcând însă o comparație a grupării subiecților în cadrul colectivului datorită acestor probe cu celelalte criterii de selecție am constatat că ele nu prezintă importanță majoră și în cea mai mare măsură nu sunt concordanță cu celelalte aspecte ale selecției, fapt pentru care nu au mai fost repetate în anul următor. Astfel în cadrul acestui clasament: B. C. locul 3; R.C: locul 7; F.S. locul 11. În cadrul colectivului pe când sub alte aspecte ale selecției ocupă locuri mult mai avansate. În același condiții la diferențe de un an s-au efectuat din nou aceleași măsurători antropometrice. În privința taliei se constată o creștere în medie cu 2,6 cm. a acesteia față de anul precedent. Deviațiile de la media grupului devin destul de mici, arătând diferențieri mici de la un caz la altul. Coeficientul de variabilitate de 3,9 ne arată în continuare o bună omogenitate a grupului sub aspectul taliei. Totuși în decursul unui an s-au produs câteva răsturnări valorice între subiecții astfel: F.S. a înregistrat o creștere de 6 cm, B.G. de 4 cm și R.C. de 3 cm. apropiindu-se toate de media generală a grupului. Sub aspectul grafic cele enunțate anterior au următorul aspect:

În privința celorlalte dimensiuni longitudinale putem spune că s-a observat în decursul unui an o creștere mai pronunțată a dimensiunilor membrelor superioare, anvergura crescând în medie cu 4 cm lungimea palmei cu 0,2 cm. În general aceste dimensiuni rămân în cadrul limitelor normale. Abaterea standard a acestor dimensiuni este mică reliefând o creștere în ansamblu a întregului grup în această direcție, atestată și de valoarea coeficientului de variabilitate de 3,8 care demonstrează o omogenitate bună. Media greutății crește de la un an la altul cu 4 kg în limitele normele la această vârstă cu valori crescute față de medie populației, confirmând valabilitatea selecției și sub aspectul robusteței. Apreciind din nou dezvoltarea morfologică cu ajutorul celor patru indici calculați, vom observa că indicele de proporționalitate Lorentz ca și indicele de dezvoltare morfologică Speel se apropie de valoarea medie ca urmare a unei dezvoltări normale și a practicării exercițiului fizic, indicele de robustețe Pignet rămâne la o valoare slabă caracteristică pubertății, pe când indicele Gourtner rămâne la o valoare bună scăzând totuși față de anul precedent, lucru caracteristic pubertății în care rezistența la efort manifestă scăderi. Ca privire de ansamblu sub aspectul măsurătorilor și indicilor de la un an la altul, se înregistrează creșteri normale datorate atât dezvoltării morfo – funcționale la această vârstă, cât și efortul fizic, grupa manifestând pentru majoritatea măsurătorilor și indicilor o omogenitate bună ca rezultat al selecției, detașându-se subiecții aleși de noi pentru lucrare ei fiind cei mai semnificativi de a fi pregătiți în continuare pentru postul de fundaș.

8.2. Evoluția calităților motrice la grupa de inițiere

În jurul vârstei pubertare la care se găsesc sportivele cercetate se pot înregistra progrese remarcabile și rapide în dezvoltarea motricității, perioada fiind cea mai indicată pentru învățarea ți consolidarea deprinderilor și dezvoltarea calităților motrice. Acești indici în special de viteză, îndemânare și rezistența aerobă, crește foarte rapid, în schimb cel de forță și rezistență anaerobă mai lent. Capacitatea motrică în lucrarea de față a fost verificată prin testări cuprinzând probe cu caracter general împrumutate din „Fitness Standard Test” și probe cu caracter specific cu semnificație de testare a simțului mingii și coșului. Vom caracteriza pe rând fiecare din cele șapte probe comparând creșterile de la un an la altul, precum și evoluțiile subiecților aleși pentru postul de fundaș în fiecare an și poziția lor față de media, iar la probele „Fitness Standardului” vom face o apreciere fașă de valoarea maxim punctată pentru vârsta respectivă.

Viteza 50 metrii.

Media rezultatelor de 8,2 pe ultimul an este foarte apropiată pe punctajul maxim pe când valoarea obținută de jucătoarele selecționate pe postul de fundaș sunt mai slabe fașă de media grupului. Abaterea standard demonstrează deviații mici față de media grupului, coeficientului de variabilitate arătând o omogenitate bună a performanțelor la această probă. Pentru următorul an la aceiași probă sunt identice valorile medii a performanței apropiindu-se de punctajul maxim, iar valoarea abaterii standard și coeficientului de variabilitate sunt foarte asemănătoare cu cele din primul an. Cu toate că pentru fundaș ar trebui ca viteza de deplasare să fie unul din elementele de bază ale selecției se prezintă destul de slab sub acest aspect. Sub aspect grafic reprezentând valorile ideale, cele medii ale grupului, precum și cele începute de sportivele din cei doi ani se prezintă sub următoarea formă.

A doua proba cea de detentă pe verticală prezintă o medie de 3,5 cm. În primul an corespunzătoare punctajului maxim. Jucătorul fundaș prezintă valori foarte diferite ale detentei în comparație cu media. Dispersia valorii față de medie este de 4 cm nu este prea mare iar coeficientul de variabilitate de 11,7 ne arată o omogenitate medie a grupului la această probă în primul an. În anul următor media aritmetică de 39 cm față de 40 de cm cât reprezintă punctajul maxim. Se observă în continuare o dispersie a valorii la jucătorii fundași față de media grupului. Dispersia valorii este aceiași față de media grupului ca și în anii precedenți, iar omogenitatea grupului se situează la valori medii. Faptul că dispersia valorii detentei la jucătorii fundași nu este atât de semnificativă deoarece au mai puține posibilități de participare la lupta aeriană de sub panou.

Reprezentarea grafică a valorilor pentru punctajul maxim precum și a mediei valorilor grupului pe cei doi ani față de rezultatele individuale obținute în cei doi ani de sportivii cercetați, arată astfel:

A trece probă cea de lungime de pe loc care ne informează ca și proba de detentă asupra forței explozive a membrilor inferioare prezintă valori medii a primului an de 185 cm față de 169 cm cât reprezintă punctajul maxim cu o dispersie de 12,2 cm care este de valoare medie, grupul prezentând însă o omogenitate bună sub aspectul coeficientului de variabilitate. Subiecții lucrării se află una la valori mult peste medie B.G., iar celelalte două cu mult sub media grupului R.C. și S. F. După un an de instruire media detentei prezintă o creștere de 3,3 cm ajungând la 188,3 cm față de 172 cm cât arată punctajul maxim. Dispersia valorii față de medie este mai mică de anul precedent, iar coeficientul de variabilitate prezintă o omogenitate bună pe întregul grup. Subiecții lucrării prezintă în continuare B.G. o valoare ridicată față de grup iar celelalte două R.C. și F.S. se apropie și ele cu mult de valoarea medie, demonstrând o pregătire bună în acest sens. Reprezentarea grafică a celor expuse poate fi ilustrată în felul următor:

A patra probă cea de navetă, reprezintă un test de îndemânare în condiții de viteză maximă. În primul an valoarea medie a grupului de 12,1 este ceva mai mică față de a punctajului maxim de 11,9. Subiecții lucrării se plasează: B.G. mai bine decât valoarea medie, iar R.C. și F.S. sub aceasta. Dispersia față de media grupului este de 0,6 denotând o răspândire medie față de grup. Coeficientul de variabilitate de 4,9 arată o omogenitate a grupului bună. În al doilea an valoarea medie a grupului scade la 11,8 apropiindu-se de valoarea punctajului maxim de 11,7. Subiecții lucrării printr-o pregătire corespunzătoare în timpul anului, au ajuns la nivelul mediei grupului: B.G. arătând valori mult mai bune decât acestea. Valoarea abaterii standard și a coeficientului de variabilitate au aceleași semnificații pe care le –au avut și în anul precedent. Sub formă grafică acestea se reprezintă în felul următor:

A cincea probă este alergarea de rezistență de 600 m. În primul an media grupului este 168 secunde față de 156 secunde acordate punctajului maxim. Abaterea standard ne arată o dispersie de 11 secunde față de media grupului cea ce este acceptabil pentru o probă de rezistență, lucru ilustrat și de coeficientul de variabilitate de 6,8 care denotă o omogenitate bună. Subiecții lucrării se află în general în jurul mediei grupului la o diferență de câteva secunde în plus sau în minus. În al doilea an, valoarea medie a grupului este de 162 secunde față de 150 secunde punctajul maxim. Astfel abaterea standard cât și coeficientul de variabilitate menținându-se cu valori mai crescute față de anul precedent totuși în limitele unei dispersii normale și omogenități bune. Subiecții lucrării se ridică foarte puțin deasupra mediei grupului. Reprezentarea grafică a tuturor celor arătate se va putea prezenta astfel:

Probele enumerate până acum au reprezentat probe de motricitate generală care se pot folosi și pentru alte ramuri de sport. Pentru a ne apropia de specificul jocului de baschet am inclus și două probe cu mingea dintre care prima este o probă de pase executate în viteză maximă și în timp limitat. Media grupului pentru an este de 32 de pase fără a avea aici termeni de comparație cu punctaj maxim, deoarece proba a fost propusă de noi în cadrul lucrării. Abaterea standard fiind de 1,9 arată o dispersie mică a valorilor față de media grupului iar coeficientului de variabilitate de 6% arată o omogenitate bună a grupului. Subiecții lucrării se prezintă la nivelul grupului. În al doilea an valoare medie a grupului este de 35,5 pase, deci o creștere de 3,5 pase într-un an, ilustrând o creștere semnificativă a tehnicității în manevrarea mingii. Abaterea standard are o valoare mai crescută de 4 pase față de media valorii deoarece tehnica se perfecționează mai greu. Unii subiecți manifestând rămâneri în urmă în această privință, chiar și coeficientul de variabilitate arată o valoare medie a omogenității grupului în al doilea an. Subiecții lucrării au valori mai scăzute, lucru explicabil mai mult prin lipsa de forță în brațe decât prin lipsa tehnicii mânuirii mingii. Graficul valorii discutate va arăta astfel:

Ultima probă și cea de a doua din cadrul probelor cu minge este cea de aruncări din alergare într-un interval de timp stabilit. Este și proba care cere cea mai mare finețe în execuție și solicită antrenament pe timp mai îndelungat. Media aritmetică pentru primul an al grupului este de 6 puncte cu abaterea standard de 2,3 ceea ce la posibilitatea înscrierii punctelor în unitatea de timp respectivă denotă o dispersie medie. Coeficientul de variabilitate însă, este foarte ridicat, ceea ce denotă o lipsă totală de omogenitate a grupului la această probă, astfel cei care au rezultate bune sunt mai susceptibili selecției decât ceilalți. Subiecții lucrării sunt în general peste valoarea grupului justificând alegerea lor pentru acest p9ost. În al doilea an media grupului crește la 7 aruncări însă constatările făcute în privința abaterii standard și coeficientul de variabilitate se mențin și după această testare. Subiecții lucrării se mențin în general la aceleași valori limitate pe care le-au etalat și în primul an. Grafic, evoluția acestei probe va arăta astfel:

Dintre principalele cerințe ale selecției am analizat până în prezent cele legate de tipul somatic pe care le-am corelat cu capacitatea motrică care după cum am văzut anterior rezultă cei mai importanți indici sub aspectul îndemânării (50%) detentei (35%) și a rezistenței (15%), cu toate că în continuare pe parcursul perfecționării rezistenței va deveni calitatea în regimul căreia se vor manifesta celelalte componente. Pentru ca orientarea selecției să fie cât mai corespunzătoare trebuie să cuprindem îmbinarea selecției și unele aspecte legate de capacitatea psihică a sportivilor.

8.3. Profilul psihologic al grupelor de sportive cercetate

Cu toate cercetările efectuate de psihologi, nu s-au ajuns încă la un model de personalitate unanim acceptat la un profil distinct al sportului de performanță în general ori diferențiat pe ramuri de sport. Se știe că acest sportiv de performanță implică anumite particularități de personalitate care reprezintă fie rezultatul selecției fie rezultatul formărilor. După cum am arătat, ne vom rezuma în lucrare asupra cercetărilor anxietății care este mai ușor determinabilă deoarece problemele de frustrație, temperament și afectivitate necesită o cercetare mai amănunțită și ajutorul unui psiholog, cu toate că trebuie să recunoaștem că și ele își au rolul lor în cadrul selecției. Majoritatea cercetărilor sunt de părere că sportivul de performanță are un grad crescut de anxietate – stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate. În cadrul activității sportive starea de stress poate avea mai multe cauze:

A. Considerarea competiției sportive ca o situație sui generis cu valențe speciale deosebite.

B. Factor de situație cum ar fi felul competiției.

C. Considerarea competiției ca o situație probabilistă cu un anumit grad de incertitudine.

Ceea ce generează preponderent anxietate este coeficientul de incertitudine al competiției. Cu ajutorul stării de anxietate Cattel am stabilit unele probleme legate de anxietate referitoare la sportivele din cadrul lucrării. Privind această scară de anxietate, ea este măsurabilă în decili de la 1 la 10 în cazul anxietăților în jurul a 10 decili problema a devenit patologică cu necesitatea intervenției unui psihiatru. Pentru sportivele din cadrul grupei cu ajutorul acestei scări am ajuns la următoarele concluzii: Subiectul R.C. se prezintă la nivelul decilei III, fără indici semnificative în privința anxietății. Sportiva F.S. de asemenea în categoria de III decile prezintă o anxietate scăzută, fără probleme deosebite. Sportiva B.G. în cazul aceleiași categorie decile III nu indică probleme în privința anxietății, toate trei sportivele de la această grupă fiind apte din acest punct de vedere pentru practicarea jocului de baschet. Din grupa a II-a de sportive, cele cercetate de noi în cadrul echipei de junioare sunt sportiva C.G. încadrată în limita inferioară a decilei III cu un grad coborât de anxietate, foarte calmă și personalitate pronunțată. Cealaltă sportivă din această categorie se încadrează în decila IV fără probleme de anxietate cu o manifestare în general uniformă cu foarte mici fluctuații temperamentale. Categoria a III-a a sportivelor de performanță din cele două sportive ale ei ne indică în cadrul scării următoare: Sportiva H.L: se încadrează în decila IV fără indici semnificative privind anxietatea, cu un caracter calm. Sportiva B.M. se încadrează în decila II cu anxietate generală scăzută cu diferență mare între anxietatea voalată și ceea manifestă, ceea ce ne arată că deși este anxioasă dorește să mascheze această situație, lucru care de multe ori apare prin unele aspecte de nervozitate spontană. Sub acest aspect toate sportivele cercetate de noi sunt apte pentru practicarea sportului de performanță. În cazul cercetării și altor aspecte psihologice cum ar fi frustrația sau temperamentul, acestea ar putea să ne dea rezultate opuse celor de până aici explicând doar că un sportiv cu mult temperament în puține cazuri poate fi anxios sau un sportiv cu un grad mare de frustrație în cea mai mare parte a cazurilor este lipsit de temperament. În general acești indici pe care ni le furnizează psihologia vin să confirme unele stări de lucruri pe care antrenorul le observă în activitatea de zi cu zi sau vin să atragă atenția antrenorului asupra unor stări de fapt probabile cărora ar trebui să le acorde mai multă atenție. Încă un aspect cu care psihologia vine să contribuie la orientarea antrenorului este foaia de observare la jocuri, sub forma arătată mai jos. În astfel de fișe noi am înregistrat observații la multe jocuri, în lucrare prezentăm doar concluziile generale la fiecare capitol:

FIȘA DE OBSERVARE LA JOCURI

FIȘE DE OBSERVARE LA JOCURI

8.4. Interpretarea normelor de control F.R.B. și clasarea

subiecților lucrării în cadrul acestora

După cum am arătat în cadrul lucrării a doua categorie de subiecți studiată de noi au fost fundașe componente ale echipei de divizie școlară C.S.S. Arad. Dorim să facem o comparație a valorii calităților lor motrice și cele ale celorlalte fundașe din întreaga țară la aceiași categorie. În primul an avem termeni de comparație pe un număr de 87 de cazuri și posibilități de a le compara cu trei probe care s-au menținut și în anul următor. Cu 98 cazuri și anume cele cu caracter general, cele specifice suferind modificări.

Viteza 30 metrii, reprezintă, o medie de 4,79 în primul an pe un număr de 87 de cazuri și 4,53 în al doilea an pe un număr de 98 cazuri. Subiecții lucrării obțin rezultatele: B.D. – 4,6 și C.G. – 4,6 în primul an iar în al doilea an B.D. – 4,2 și C.G. – 4,4 deci rezultate mult mai bune decât media fundașelor pe țară cea ce le situează în primele rânduri la viteza de deplasare, sub forma grafică situația se prezintă astfel:

În cea ce privește marea grupă a fundașilor abaterea de la medie – dispersia cazurilor, este destul de mare, 1,8 în primul an și 0,81 în al doilea an, iar coeficientul de variabilitate și valoarea 22,5% și 19.5% arată un grup neomogen, lucru perfect justificabil sub aspectul numărului mare de cazuri, al vârstei diferite între 15 – 19 ani și pregătirii diferite efectuate de mai mulți antrenori.

Detenta – prezintă valorile medii de 50,02 cm în primul an și 51,89 cm în al doilea an, creștere destul de nesemnificativă a valorilor. Subiecții noștrii fundași prezintă în primul an valorile: B.D. = 57 și C.G. = 50, iar în al doilea an B.D. = 52 și C.G. = 47, rezultate în general în jurul medie pe țară, însă în scădere de la un an la celălalt, ceea ce denotă o pregătire mai slabă pentru capitalul forță decât pentru cel de viteză, lucru însă justificat pentru juniorii fundași. În ansamblul sportivilor există o dispersie mare a rezultatelor de 11,02 în primul an și 8,87 în anul următor, semn al unei pregătiri diferite, coeficienți de variabilitate rezultați de 22,03 în primul an și 16.92 în următorul, arată lipsa oricărei omogenități sau o omogenitate foarte scăzută a grupului. Grafic, valorile medii ale detentei față de cea a subiecților noștri, se prezintă astfel:

Rezistența 800 metrii.

Rezistența fiind o calitate foarte importantă nu poate lipsi nici un fel de test care să refere la jocul de baschet. Media rezultatelor pe primul an la această probă este de 3,07 iar în al doilea an de 3,03. Subiecții noștri au obținut în primul am B.D. 3,05 iar C.G. 3,5, deci un rezultat aproape de media grupului iar unul cu mult mai slab. În următorul an B.D. obține la fel 3,05 însă C.G. marchează o creștere valorică la 3,08. Rezultatele nu mai puțin scăzute de media generală. Deviațiile de 0,23 și 0,21 arată o dispersie de mare a valorii față de media cu toate că valoarea de 7,49 și 6,93 ale coeficientului de variabilitate arată o omogenitate bună. Considerăm că aceste valori nu sunt destul de semnificative, ele reprezentând potențialul maxim de rezistență al subiecților lucrării și nici al sportivilor grupului. Întreg lucru justificat prin următorul fapt: De fiecare dată aceasta este ultima probă care se parcurge în cadrul complex de norme F.R.B. iar majoritatea sportivilor având acumulate deja numărul corespunzător de puncte necesare participării în campionat nu mai depun efortul necesar pentru a alerga la capacitatea maximă această probă. Fapt pentru care considerăm că nu este necesară nici ilustrarea grafică a rezultatelor.

Celelalte trei probe pentru fiecare an le vom analiza în mod separat, ele nefiind identice, deci cu slabe posibilități de comparare. În anul 2004 la proba de dribling, media grupei a fost de 55,21 secunde iar subiecții noștri au obținut rezultatele B.D. – 55,6 și C.G. – 55,5 situându-se exact în parte medie a grupului. Dispersia valorii reușite din abaterea standard este 11,2 secunde deci o dispersie mare, iar coeficientul de variabilitate 21,5 ne arată o lipsă de omogenitate care ilustrează încă odată că la probele specifice acest lucru este caracteristic mai ales în fazele inițiale ale pregătirii, omogenitatea îmbunătățindu-se cu apropierea de marea performanță.

Proba complexă de tehnică ne dă rezultate medii ale grupului de 44,5 secunde cu abaterea standard de 16,9 și coeficient de variabilitate de 41,7 ceea ce ne confirmă cele afirmate pentru probele specifice în cadrul probei de dribling. Subiecții lucrării au realizat: 30 – 42 secunde, iar C.G. – 44 secunde ceea ce reprezintă valoarea mai bună decât a mediei, lucru îmbucurător pentru o probă de tehnică complexă.

Proba de 30 de aruncări la coș, redă pentru grupul nostru o medie de 14,6 dispersia fiind la nivel mediu prin cifre de 3,8 cu totală lipsă de omogenitate a grupului, coeficient de variabilitate fiind de 26,4. Subiecții lucrării B.D. prezintă 19 puncte marcate, rezultat foarte bun față de media de 14 puncte corespunzător mediei grupului cercetat. Urmărind celelalte trei probe introduse pe anul 2005 deducem următoarele:

– maratonul mic (91 metrii) prezintă valoarea medie de 23,3 iar subiecții lucrării au realizat B.D. – 24,3 și C.G. – 24,2 valori cu ceva mai ridicate față de media grupului, ceea ce ne permite afirmația că mai trebuie să lucreze pentru îmbunătățirea rezistenței specifice. Abaterea standard de 6,08 arată dispersia destul de mare, iar coeficientul de variabilitate de 26,09 reliefează lipsa de omogenitate a grupului cercetat. Proba specifică pe posturi în media de 4,9 pe care o considerăm cu totul nesatisfăcătoare sub aspectul eficacității aruncarea la coș denotă în general una din lipsurile junioarelor sub aspectul procentajului scăzut la aruncările din acțiune. Dispersia mică a valorii de 1,7 ne convinge asupra faptului că majoritatea sportivelor se află în aceiași situație, cu toate că omogenitatea grupului privind coeficentul de variabilitate de 36 este inexistent.

Proba de aruncări libere ne dă media aritmetică a grupului de 7,1 subiecții noștri amândoi cu câte 9 aruncări reușite situându-se în parte superioară a grupului sub aspect valoric. Fiind vorba și aici de un element de precizie, omogenitatea inexistentă a grupului cu coeficient de variabilitate de 28,2 ne dă o dispersie mare a valorii ilustrată de abaterea standard de 2,02. Ca privire de ansamblu asupra celor enunțate până aici arătăm că subiecții noștri se clasează spre media grupului și în multe situații chiar mai bine decât aceasta prezentând reale calități sub aspectul motricității în vederea practicării jocului de baschet.

Ultima categorie de subiecți cercetați în lucrarea de față fac parte din eșalonul de mai sus al fundașilor de baschet ale echipei de categoria A . De la început putem arăta că rezultatele obținute de echipă în ultima perioadă au ca unul din motive chir lipsa unor fundași de valoare astfel că rezultatele pe care le-au obținut în cadrul normelor de control le vom privi și sub acest aspect. Comparația se poate realiza lesne de la un an la altul, deoarece în structura normelor nu au intervenit modificări în ultimii doi ani.

Proba de viteză 30 metrii ne dă o medie de 4,8 în primul an și un număr de 44 de subiecți cu o medie de 4,6 în al doilea an pe un număr de 60 de subiecți. După cum am mai arătat și în cadrul normelor de la junioare cu cât ne apropiem de marea performanță, dispersia valorilor este în scădere, abaterea standard fiind de 0,89 în primul an și 0,73 în al doilea, iar omogenitatea grupei se află la un nivel mediu, coeficientul de variabilitate situându-se la 18,5 și 16,2 în anul următor. Subiecții lucrării au realizat la această probă în primul an B.E. – 4,9 și H.L. – 5, deci valori puțin mai scăzute decât media, iar în al doilea an B.M. – 4,6 și H.L. – 4,4, valori în jurul medie și chiar mai bune rezultând o pregătire mai bună în privința vitezei înaintea probelor de control din acest an. Sub formă grafică situația rezultatelor va arăta astfel:

Detenta

Media valorii a detentei în 2004 este de 42,7 iar în anul urător de 54,3 ceea ce reprezintă o diferență considerabilă de al un an la altul datorată în mare măsură înțelegerii din ce în ce mai clare a necesității pregătire fizice în jocul de baschet. Abaterea standard ne arată o dispersie destul de mare a valorilor în primul an de 13,5 și al doilea de 7,7 ceea ce arată că pregătirea pentru această calitate nu este la fel înțeleasă de toată lumea. Omogenitatea grupei este scăzută, lucru atestat de coeficientul de variabilitate de 25 în primul an și 14 în anul următor. Subiecții noștri au obținut rezultatele B.M. – 58 și H.L. – 56 în primul an iar în al doilea an B.M. – 56 și H.L. – 54, reprezentând fluctuații nesemnificative de la un an la altul și demonstrând în primul an valori mult peste media generală, iar pentru al doilea an valori apropiate de medie, ceea ce ne face să afirmăm că nu au progresat la acest capitol pe parcursul acestui an în concordanță cu programul și progresul realizat de grupă în medie.

Graficul valorilor va arăta astfel:

Proba de posturi

Este o probă specifică fiecărui post în parte, fundașii fiind singurii care desfășoară această probă pe întreaga suprafață a terenului. Media punctelor înscrise în primul an este de 5,9 iar în al doilea an de 6,5 ceea ce prin punctajul de aproape 50% în primul și cu puțin peste în cel de al doilea, demonstrează o eficacitate slabă a fundașilor. Abaterea standard este de 1,3 și respectiv 1,8, deci o dispersie medie a valorilor coeficienții de variabilitate de 23 în primul an și 28 în al doilea arată o lipsă de omogenitate a grupei ceea ce încă o dată atestă faptul că probele tehnice diferențiază fundașii în timpul jocului la un standard de calități fizice asemănătoare. Subiecții lucrării realizează în primul an câte 5 puncte marcate fiecare rezultat cu puțin sub media grupului confirmând și prin acest fapt cele afirmate la începutul capitolului despre valoarea lor mai scăzută. În al doilea an ele realizează H.L. – 6 și B.M. – 8 deci valori în jurul și ceva mai ridicate decât media reușind o oarecare tendință de ameliorare în acest sens. Aspectul grafic al celor afirmate este următorul:

Proba de rezistență 800 metrii.

Media pe primul an este de 3,04 iar pe al doilea an de 3,02 abaterea standard arătându-ne o dispersie mică de 0,18 și 0,16 iar coeficientul de variabilitate arată o omogenitate bună a grupului de 5,9 și 5,2 procente. Părerile în legătură cu această probă le-am expus și când am analizat probele junioarelor, valorile rezultatelor sunt cele arătate prin aceleași motive ca și pentru junioare. Subiecții lucrării se situează B.M. – 2,52 și H.L. – 3,14 în primul an iar în al doilea an B.M. – 2,54 și H.L. – 3,07 ceea ce demonstrează o mai bună adaptare la rezistență a sportivei B.M.

Aruncări libere.

Aruncările libere constituie altă probă specifică în care media pe primul an al grupului este de 8,6 iar în al doilea an 9 ceea ce reprezintă procentaje de nivel mediu. Subiecții lucrării noastre au realizat B.M. – 9 și H. L. – 10 în primul an , iar în al doilea an ambele câte 9 încercări reușite, situându-se în acest capitol puțin deasupra medie grupului. Abaterea standard este de 1,8 respectiv 2,3, reușind o dispersie media față de grup , iar coeficienții de variabilitate de 21 și 26 arată o lipsă de omogenitate a grupului la această probă.

Ultima probă este maratonul mic (91 metrii) la care media aritmetică a grupului în an este de 22,4 și respectiv 21,6 în al doilea an, reliefând o ușoară îmbunătățirii în privința rezistenței specifice. Subiecții lucrării realizează: B.M. – 23,9 și H.L. – 23,1 în primul an iar în al doilea an, ambele realizează 23,7, valori mai slabe față de media grupului, deci o rezistență mai mică la efortul specific. Dispersia valorilor reiese din abaterea standard și este semnificativă de 4,6 și 5,9, grupul manifestând lipsă de omogenitate, coeficientul de variabilitate fiind de 20 – 27 procente. Sub formă grafică valorile se prezintă în felul următor:

În conformitate cu cele arătate mai sus, reiese că fundașii analizați de noi au o comportare mai puțin satisfăcătoare pentru îndeplinirea acestui post într-o echipă de performanță. Calitățile etalate de cei doi fundași seniori îi recomandă cu mai multă insistență pentru avansarea lor în cadrul diviziei A lucru care a început să se realizeze în ultima perioadă cu rezultate destul de satisfăcătoare.

VIII. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Ca rezultantă a investigațiilor făcute la nivelul tuturor grupelor experimentale privind selecția și pregătirea jucătorilor fundași și în urma prelucrării statistice și interpretării datelor și analizarea acestora, se conturează unele concluzii:

1. Lucrarea reușește să evidențieze conform tematicii abordate faptul că printr-o selecție riguroasă cu respectarea atâtor criterii științifice în această privință, se pot depista și pregăti elemente de valoare care să contribuie la ridicarea nivelului baschetului.

2. În urma jocurilor olimpice Atena se conturează tot mai mult ideea că următoarea olimpiadă va fi olimpiada psihologiei, factorul psihic având un rol tot mai mare în activitatea sportivă. Și în privința problemei legată de selecția psihologică printr-o serie de teste, dă antrenorilor indicații tot mai prețioase în legătură cu capacitatea de perfecționare a sportivilor selecționați.

3. Calitățile fizice joacă un rol determinant în selecție ca și apoi în pregătirea ulterioară perfecționarea lor fiind un deziderat continuu al oricărui antrenor ca pe suportul lor să se poată dezvolta o tehnică dusă până la virtuozitate. Toate acestea la ora actuală sunt verificate cu ajutorul unor norme F.R.B. care pot fi îmbunătățite.

4. Etapele de pregătire ale jucătorilor fundași nu se deosebesc de etapele generale ale instruirii jucătorului de baschet, ele tinzând la ora actuală să realizeze în final, modelul de fundaș descris în lucrarea de față. Mijloacele de pregătire folosite în lucrare nu epuizează conținutul metodologic al pregătirii fundașilor, fiecare antrenor sau profesor având calitatea de-a selecta acele mijloace pe care le crede cele mai utile în funcție de gradul de măiestri al sportivilor, capacitatea lor motrică ținând cont de algoritmizarea mijloacelor în așa fel încât cu un număr cât mia redus de mijloace să se poată realiza efectul maxim.

5. Pentru ca fundașii selecționați și pregătiți să se realizeze cât mai bine în cadrul performanței, propunem ca încă de la vârsta junioratului să fie cât mai mult în cadrul echipelor de divizii superioare din momentul în care pregătirea lor fizică și tehnice – tehnică le permite acest lucru.

6. Prin continua creștere a performanței sportivul, dezideratul principal în pregătirea sportivă și în obținerea de performanță, trebuie să muncească fără preget, deoarece: „Ceea ce ieri a fost suficient pentru victorie, azi nu de ajuns pentru un loc modest în clasament”.

GRUPA DE INIȚIERE IUNIE 2004

GRUPA DE INIȚIERE APRILIE 2005

GRUPA DE INIȚIERE 2004 – 12 ANI

GRUPA DE INIȚIERE 2005 – 13 ANI

GRUPA DE INIȚIERE – PROBE PSIHO – MOTRICE – 2004

NORME F.R.B. 2003

NORME F.R.B. –2004

NORME DIVIZIA ȘCOLARĂ 2003

NORME DIVIZIA ȘCOLARĂ 2004

IX. BIBLIOGRAFIA

Hrișcă A., Predescu T., Dărjan C. – „Baschet la copii și juniori” – Editura Sport Turism, București, 1985.

Ionescu Ș., Dărjan C. – „Instruire și performanță în baschet la copii și juniori” – Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997

Conf. ION DRĂGAN – Selecția medico – biologică în sport.

Hrișcă A., Negulescu C. – „Baschet. Tehnica și tactica individuală. Metodica învățării” – Editura Sport Turism, București, 1981.

Roman Gh., Pop H. – „Baschet. Curs de bază” – FEFS ARAD, 1997.

Predescu T., Negulescu C. – „Curs de baschet. Specializare anul III” – ANEFS, București, 1994.

6. ION NICOLAU – Modelul de joc și pregătire pentru echipa reprezentativă de baschet feminin 1976.

Teodorescu L., Popescu A. – „Baschet – probleme de joc și antrenament” – Editura Uniunii de CFS.

L. Bachner „Întrebările și răspunsurile jocului de baschet” Editura Mirton 1999

Cârstea Gh. – „Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice” – Editura Universul, București, 1993.

Dragnea A. – „Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice” – ANEFS, București, 1996.

Dragnea A. – „Antrenamentul sportiv” – EDPSA, București, 1996.

Alexe N. – „Antrenamentul sportiv modern” – Editura Editis, București, 1993

L. Bachner. V. Bondor – „Baschet- metodica învățării” Vasile Goldiș University Pres Arad 2004

. 14. . SZABO JANOS – A kosarlabdazas modszertana – Budapesta 1981

„Concepția de pregătire și joc pentru echipe de baschet juniori și junioare din România” – FRB Colegiu Central al Antrenorilor, bucurești, 1989.

Dumitrescu V. – „Metode statistico-matematice în sport” – Editura Stadion, București, 1971.

Mușet M., Pop H. – „Învățați baschet fără profesor” – Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996.

Gheorghiu Ș. – „Minibaschet – exerciții și jocuri” – Editura Sport Turism, 1986.

Vasilescu L. – „Baschet. Antrenament, exerciții și jocuri” – Editura CNEFS, București, 1969.

Predescu T., Dimitriu O., Gheorghiu Șt. – „Minibaschet” – Editura Stadion, 1972.