Infiintarea Unei Plantatii de Prun In Sistem Super Intensiv pe O Suprafata de 4 Hectare In Localitatea Ocna Sibiului

Înființarea unei plantații de prun în sistem super intensiv pe o suprafață de 4 hectare în localitatea [NUME_REDACTAT]

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. Prezentare generală.

1.1.Importanța culturii prunului și valoarea alimentară a fructelor

1.2.Originea și arealul de cultură

1.3.Principalele specii ale genului Prunus

1.4.Particularitățile biologice ale prunului

1.4.1.Creșterea și rodirea

1.4.2.Sistemul radicular

1.4.3.Sistemul aerian. Tulpina

1.4.4.Coroana

1.4.5.Ramurile de schelet

1.4.6.Ramurile anuale

1.4.7.Mugurii

1.4.8.Frunzele

1.4.9.Florile

1.4.10.Fructul

1.4.11.Sămânța

1.5.Perioadele ciclului anual de creștere

1.5.1.Fenofazele mugurilor vegetativi

1.5.2.Fenofazele mugurilor florali

1.5.3.Polenizarea

1.5.4.Creșterea și maturarea fructelor

1.6.Cerințele prunului față de factorii de mediu

1.6.1Temperatura

1.6.2.Lumina

1.6.3.Apa

1.6.4.Solul

1.7.Cultura prunului pe plan mondial și în România

1.8.Realizări privind sortimentul de soiuri de prun

CAPITOLUL II. Înființarea plantației.

2.1.Localizarea și descrierea zonei de amplasare

2.1.1.Factorii climatici

2.1.2.Factorii pedologici

2.2.Înființarea și întreținerea plantației de prun până la intrarea pe rod

2.2.1.Alegerea soiurilor

2.2.2.Alegerea portaltoiului

2.2.3.Stabilirea sortimentului de cultură

2.3.Pregătirea terenului

2.3.1.Defrișarea speciilor lemnoase

2.3.2.Fertilizarea de bază a terenului

2.3.3.Desfundatul terenului

2.3.4.Nivelarea terenului

2.4.Plantarea

2.4.1.Pichetarea

2.4.2.Epoca de de plantare

2.4.3.Săparea gropilor

2.4.4.Pregătirea materialului săditor

2.4.5.Fasonarea pomilor

2.4.6.Mocirlirea

2.4.7.Plantarea propriu-zisă

CAPITOLUL III. Întreținerea plantației de prun până la intrarea pe rod

3.1.Întreținerea plantației de prun în primul an de la plantare

3.2.Întreținerea plantației de prun în anul 2 de la plantare

3.3.Întreținerea plantației de prun în anul 3 de la plantare

3.4.Întreținerea plantației de prun în anul 4 de la plantare

CAPITOLUL IV. Tehnologia de cultură a plantației de prun pe rod

4.1.Lucrările solului în plantațiile pe rod

4.2.Tăierile de rodire și fructificare

4.3.Combaterea bolilor și dăunătorilor

CAPITOLUL V. Recoltarea, păstrarea și valorificarea prunelor

CAPITOLUL VI. Utilaje folosite în plantația pomicolă

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I. Prezentare generală.

Importanța culturii prunului și valoarea alimentară a fructelor.

Cultura prunului în economia pomicolă mondială ocupă locul 4 după măslin, măr și citrice. În unele țări cultura prunului ocupă locul I, deoarece nu este foarte pretențios față de condițiile pedoclimatice și se cultivă mai ușor.

Cultura prunului este o cultură de mare interes producția sa situându-se la aproximativ 9 mil.de tone anual.

Prunele se pastrează cel mai bine prin refrigerare, mult mai bine decât alte sâmburoase. Astfel ele își mențin gustul, aroma chiar și culoarea.

Altă caracteristică pozitivă a culturii prunului ar fi aceea că intrarea pe rod a pomilor se face după 4-5 ani de la plantare lucru datorat creșterii și dezvoltării rapide.Pe lângă importanța economică unele specii de prun au o foarte mare valoare decorativă, aceștia putând fi folosiți pentru înfrumusețarea unor spații verzi.Dintre speciile cu importanță decorativă amintim: Prunus piscardi și Prunus insitiția var.pendula.

O altă însușire a prunului ar fi aceea că în timpul înfloritului este o importantă sursă meliferă.

Un mare dezavantaj ar fi durata de păstrare scurtă a fructelor, în comparație cu merele, perele sau gutuile.Cele mai bune metode de păstrare ale prunelor sunt referigerarea și deshidratarea.

Pulpa prunelor reprezintă 94-95% din greutatea fructelor, restul fiind sâmburele și pielița. Miezul sâmburilor de prună conține multe substanțe grase, albuminoide și hidrocarbonate.

Tabelul nr.1

Valoarea nutritivă a 100g prune proaspete și deshidratate(valori medii)

1.2. Originea și arealul de cultură.

Cele peste 3000 de soiuri de prun existente în lume au origini foarte diferite, majoritatea soiurilor din zona temperată provenind din speciile Prunus domestica și Prunus insitiția.

O grupă aparte de soiuri provin din hibridări:

Plumcot (prun x cais)

Pluot(plumcot x prun)

Aprium (plumcot x cais)

Cultura de prun este răspândită mai mult în jumătatea de sud a zonei de climă temperată, cu precădere în emisfera nordică.În zona temperată a emisferei sudice, speciile sălbatice de prun aproape nu sunt cunoscute, în aceste zone cultivându-se soiuri aduse din emisfera nordică. Prunul se cultivă îndeosebi în țările care prin tradiție valorifică prunele nu numai prin consum în stare proaspătă, ci mai ales prin uscare, preperare de marmalade, prin distilare, etc.

1.3.Principalele specii ale genului Prunus.

Speciile de prun, cu toate soiurile cultivate, fac parte din fam.ROSACEAE, subfam. PRUNOIDEAE, genul PRUNUS L.

Dintre cele circa 30 de specii cunoscute ale genului Prunus, pentru pomicultură prezintă interes doar jumătate.Dintre ele amintim:

Prunul comun (Prunus domestica), denumit și prun vânăt.Prunul comun este reprezentat printr-un număr de peste 1000 de soiuri, dintre care cele mai valoroase sunt prunele vinete(Vinete românești, Vinete de Italia, Tuleu gras, Agen, Stanley, etc.). Soiurile de prun comun cresc sub formă de pomi sau formă arbustoidă, înalți de 3-4 până la10-12m.

Prunul comun se subîmparte în următoarele 3 subspecii:

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] radicular al prunului este superficial adaptat la solurile subțiri și umede.Scoarța trunchiului și a ramurilor este de culoare cenișie-roșiatică.Lăstarii sunt glabrii, inițial slab pubescenți.Frunzele sunt de formă și mărime variată, eliptice sau obovate, cu marginea crestată.

Florile sunt mici, de culoare alb-verzuie, așezate câte 1-3 într-o inflorescentă și se deschid odată cu frunzele, mai rar înaintea înfrunzitului.

Fructele prunului comun sunt de asemenea variate ca formă, mărime și culoare.În greutate ele oscilează între 15-90g; forma poate fi turtită,elipsoidală, eliptică;culoarea este predominant vânătă, dar poate fi și verde, galbenă sau roșie.Pulpa este suculentă și dulce.Sâmburele este alungit și turtit lateral, iar sămânța este albă și amară la gust.

Prunul comun se înmulțește prin drajoni și semințe, iar cele mai multe soiuri superioare se înmulțesc prin altoire.

Principalele zone de cultură ale prunului pe glob sunt în țările balcanice și mediteraneene, cele din Europa centrală și occidentală și partea europeană a Rusiei.

Scoldușul (Prunus insitiția). Este o specie răspândită în zona climei temperate din Europa și Asia.[NUME_REDACTAT] este mult mai răspândit decât prunul obișnuit, datorită faptului că plantele sunt mai rezistente la ger și secetă.În țara noastra se intâlnește în flora spontană sau cultivat prin grădini.

La P.insititia se deosebesc 3 varietăți, și anume:

Varietatea italica

Var. [NUME_REDACTAT]. nigra

Scoldușul crește sub formă de pomi sau arbustoizi spinoși cu coroana mai deasă decât a prunului comun.Tulpina ramifică ușor și prezintă spini.Scoarța este de culoare cenușie, la început nedeta, iar mai târziu crapă longitudinal.Lăstarii sunt pubescenți și au internodiile scurte.Frunzele sunt mici subțiri de culoare verde închis, de formă obovată până la eliptică.

Florile sunt și ele mici, grupate câte 2 cu pedunculul subțire.Fructele sunt de formă sferică, rotundă sau alungită cu sîmburele ovoid și bombat.

Înmulțirea se realizează atât prin sâmburi cât și pe cale vegetetivă, prin drajoni.În cazul înmulțirii generative își păstrează foarte bine caracterele ereditare.

Prunus insititia a fost folosit în lucrări de hibridare prin care au fost create soiurile Renclod, Cernosliv și altele.

Corcodușul sau mirobolanul (Prunus cerasifera).În stare sălbatică corcodușul crește în Caucaz, unde formează masive întregi, în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și de asemenea în țările balcanice.La noi în țarăse găsește în județele Cluj, Hunedoara, Olt, București etc.

Corcodușul este un pom puternic ramificat, înalt de 5-6m, putând ajunge chiar la înălțimi de 12m.poate crește și sub formă de arbustoid sau chiar arbust.

Sistemul radicular este adaptabil la diferite tipuri de sol, încât crește bine atît pe solurile umede cat și pe cele uscate.Cu toate acestea nu este destul de rezistent la secetă.

Coroana este alungită, cu ramurile aplecate când sunt încărcate cu fructe.Lăstarii sunt glabrii, culoarea ramurilor tinere fiind roșcată-cafenie iar a celor bătrâne este cenușie.Lemnul este albicios și destul de tare.

Frunzele variază ca formă de la ovate și obovate până la eliptice și lanceolate, cu vârful acut și marginile neregulate.Florile sunt mici de culoare albă grupate câte una mai rar două.

Fructele sunt glabre, de mărime variată, în general mici(15-25mm diametru), de culoare galbenă, roșie sau chiar neagră.Sâmburele este de formă ovoidă cu șanțul dorsal întotdeauna prezent.

Corcodușul rodește extrem de abundent și aproape în fiecare an. Este unul dintre portaltoii întrebuințați la scară largă pentru speciile de sâmburoase ca prunul, caisul și piersicul.

Porumbarul (Prunus spinosa).În stare sălbatică prumbarul crește în toată Europa, mai ales în partea de sud și sud-est, de asemenea în Africa de nord și într-o mai mică măsură in Asia. La noi se gadește cu precădere în zona dealurilor.

Este un arbust cu o înălțime de 1-5 m.Ramifică puternic formând ramuri strâmbe și ghimpoase.Arbustul drajonează destul de bine ceea ce constituie un defect în cultură.

Frunzele sunt mici, scurt pețiolate și cu marginile serate. Florile apar câte una din fiecare mugure florifer și sunt de culoare albă.

Fructele sunt mici sferice, de culoare vânătă cu gust foarte astingent, se pot consuma doar la supracoacere.Se folosesc cel mai mult în industrie la preperarea de dulcețuri, oțet sau lichior.

Porumbarul este foarte rezistent la ger și secetă, și de asemenea se adaptează foarte bine la diferite tipuri de sol.Pe lângă folosirea ca material de încrucișare, porumbarul mai este folosit și ca portaltoi pentru unele soiuri pitice de piersic, prun și cais.

1.4.Particularitățile biologice ale prunului

1.4.1.Creșterea și rodirea.

Prunul crește repede în primii ani de viață, intră rapid pe rod însă durata de viaăa este mai mică cu mult decât a mărului și părului.Multe plantații nu mai produc rentabil după vârsta de 25-30 de ani, dar in condițiile unei agrotehnici superioare, prunul poate rodi regulat și rentabil până la varsta de 40 de ani.

Începutul fructificării prunului depinde de soi și de portaltoi, el fiind o specie precoce și foarte productivă.Unele soiuri încep să rodească la vârsta de 3 ani(Centenar, Silvia, Tuleu gras), altele la vârstade 4 ani ([NUME_REDACTAT], Agen, Renclod) sau chiar la 5 ani(Gras românesc, Gras ameliorat).

Prin utilizarea de portaltoi de vigoare mijlocie și mică se poate determina intrarea pe rod mai timpuriu, chiar din anul III, iar producțiile economice obținându-se din anul V.

1.4.2.Sistemul radicular

Sistemul radicular al prunului este puternic dezvoltat, reprezentând până la 30-40% din masa totală a pomului.Ca și la celelalte specii de pomi fructiferi lungimea rădăcinilor poate depăși raza coroanei de 2-3 ori.Majoritatea rădăcinilor (80-90%) au direcția de creștere aproape orizontală, găsindu-se în stratul superficial al solului(10-60 cm).Doar o mică parte din rădăcini au creștere verticală, ele asigurând necesarul de apă din perioadele secetoase ale verii.

În general sistemul radicular al prunului este destul de superficial, greutatea principală situându-se laadâncimea de 25-30 cm.Dacă solul este întreținut ca ogor lucrat atunci rădăcinile pot pătrunde până la 40-60 cm.Rădăcinile active ale prunului sunt în general subțiri și lungi.Pe nisipuri în stratul de la suprafață(0-15cm), nu se întâlnesc decât foarte puține rădăcini, datorită uscării excesive a solului.

Masa radiculară a prunului scade de la trunchi spre periferia coroanei, unde se găsesc cele mai multe rădăcini active.Cunoașterea acestui fapt are o mare importanță pentru stabilirea modului de administrare a îngrășămintelor organice și chimice.

Caracteristic unor soiuri de prun dar și porumbarului este formarea pe rădăcini a unor muguri adventivi ce dau naștere drajonilor, prin care pomii pot fi înmulțiți vegetativ, obținându-se astfel material săditor pe rădăcini proprii.

Ca și la alte specii pomicole, pe rădăcinile de prun se dezvoltă asociații simbiotice, numite micorize.

Creșterea rădăcinilor pe parcursul unui an se realizează diferit, în funcție de anotimp și temperatură, astfel:

Vara și iarna, creșterea este redusă sau chiar oprită din cauza secetei și a temperaturilor scăzute

Primăvara, când temperatura din sol este peste0,5-0,8 grade Celius, rădăcinile cresc și ating un maxim până în luna iulie

Toamna, începând cu luna septembrie rădăcinile încep din nou să crească atingând al doilea maxim, creștere ce durează până la căderea frunzelor.

Intensitatea maximă de creștere a rădăcinilor este atunci când în sol se atinge

temperatura de 16-18 grade Celsius.Calusarea începe la temperatura de 6-8 grade Celsius , temperatura optimă fiind de 16-22 grade Celsius.

Cunoscând ritmul creșterii sistemului radicular, ne dăm seama că cel mai bun moment pentru palntarea pomilor este toamna sau primăvara devreme.

1.4.3.Sistemul aerian.[NUME_REDACTAT] tulpinii prunului se realizează până la înălțimea de 4-7 m, lucru ce depinde de

portaltoi, soi, agrotehnica aplicată, ș.a.În primii ani de viață prunul creste foarte repede, în pepeiniere unele soiuri atingând 2-3 m înălțime.

După vigoare soiurile de prun pot fi clasificate astfel:

vigoare redusă:Vânăt de Italia, Stanley;

vigoare mijlocie:Centenar, [NUME_REDACTAT], Carpatin, Silvia,Superb, Minerva, Agen 707;

vigoare mare:Rivers timpuriu, Tuleu gras, Tuleu dulce, Gras ameliorat, Albatros.

Influența portaltoiului se resfrânge asupra vigorii întregului pom, diminuând sau accentuând sau diminuând vigoarea soiului.La prun, trunchiul poate fi torsionat(Bosniac), sau netorsionat(Vânăt românesc, Tuleu gras), cu scoarța netedă(Tuleu gras, AnnaSpath) sau cu ritidom adânc brăzdat(Giant plum).

1.4.4.[NUME_REDACTAT] prunului poate varia de la un soi la altul, putându-se întâlni următoarele forme:

Piramidală(Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Tuleu dulce, Silvia, Minerva)

Invers piramidală([NUME_REDACTAT], Renclod, Albatros)

Foarte îngustă(Prunus simonis)

Globuloasă sau sferică(Diana, Centenar, Carpatin,Agen, Pescăruș)

Fusiformă(Record)

Răsfirată(Victoria, Renclod verde).

Diametrul coroanei în perioada de rodire maximă poate ajunge la 4-7 m.

1.4.9.[NUME_REDACTAT] au petalele de culoare albă(Stanley, Tuleu gras, Gras românesc), alb- verzui([NUME_REDACTAT], Vânăt românesc) sau alb-crem(Agen, [NUME_REDACTAT]). Sunt hermafrodite, având 20-30 de stamine și un ovar unilocular interior așezat sub nivelul învelișului floral.

1.5.Perioadele ciclului anual de creștere

1.5.1.Fenofazele mugurilor vegetativi

În condițiile țării noastre pornirea în vegetație a prunului are loc în luna martie și uneori poate chiar în februarie. Acest moment este marcat prin reînceperea diviziunii celulare. Începutul umflării mugurilor, faza ce are loc la un anumit interval după reînceperea diviziunii celulare, se înregistrează în a doua jumătate a lunii martie sau la începutul lunii aprilie și durează 4-11 zile.

Dezmuguritul mugurilor vegetativi este eșalonată pe 7-8 zile, uneori 12, astfel încât la un moment dat pe pinteni și pe ramurile buchet, chiar în vârfurile ramurilor mijlocii și a celor lungi, mugurii ajung în faza de păpuși, mari cât un bob de fasole, în timp ce la baza ramurilor ei abia crapă.

1.5.2. Fenofazele mugurilor florali

Înflorirea are loc de regulă în luna aprilie, variind mult după soiuri, după ani și după localitatea unde este înființată plantația. Declanșare înfloritului are loc cînd se acumulează o

anumita sumă a gradelor de temperatură, diferită în funcție de soi sau grupa de soiuri. La majoritatea soiurilor are loc concomitent cu înfrunzirea. Durata perioadei de înflorire depinde de soi și de temperatura din timpul înfloritului și poate varia între 6 și 14 zile.

După epoca de înflorire, soiurile de prun se clasifică astfel(Cociu V.):

Cu înflorire timpurie: Gras românesc, Nectarina roșie;

Cu înflorire mijlocie: Stanley, Silvia, Centenar, Record, Gras ameliorat;

Cu înflorire semitârzie: Diana, Dâmbovița, Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Minerva;

Cu înflorire târzie: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Agen 707, Vânăt românesc.

1.5.3.[NUME_REDACTAT] deosebire de măr și păr, la care aproape toate soiurile cultivate sunt autosterile, la prun se cunosc și numeroase soiuri autofertile. Soiurile autofertile sunt: Vinete românești, Vinete timpurii, Vinete de Italia, Renclod ș.a. Soiuri parțial autofertile sau auto-sterile: Nectarina roșie, Tuleu gras, [NUME_REDACTAT], Renclod verde, Jefferson, Washington, ș.a. Unele soiuri, cum ar fi Agen, [NUME_REDACTAT] se comportă diferit în funcție de condițiile de cultură.

Cu toate că prunul prezintă și soiuri autofertile sau parțial autofertile, cele mai bune recolte se obțin prin polenizare încrucișată.

Polenizarea prunului este entomofilă, realizată mai ales de albine și bondari.Se recomandă amplasarea a 4 stupi/ ha de livadă.Temperaturile scăzute din timpul înfloritului, de asemenea ploaia și vântul, pot stânjenii zborul insectelor polenizatoare și efectuarea polenizării, lucru ce duce la scăderea producției de fructe.

1.5.4.Creșterea și maturarea fructelor

Începerea creșterii fructelor de prun se realizează imediat după legarea florilor și durează până la intrarea în pârgă, fiind un proces continuu, ce stagnează în perioada lignificării endocarpului.Pe parcursul creșterii se realizează și un proces fiziologic de autoreglare a încărcăturii de rod, manifestată prin căderea fiziologică și căderea prematură.

În condițiile țării noastre maturarea fructelor se eșalonează pe o perioadă de 3 luni sau 3 luni și jumătate. În cadrul speciei se disting următoarele epoci(l.Chira):

Extratimpurie- cu maturarea până la mijlocul lunii iulie;

Timpurie-cu maturarea cuprinsă între 15 iulie-10 august;

Mijlocie- cu maturarea cuprinsă între 10 august-15 septembrie;

Târzie- cu maturarea cuprinsă între 5-30 septembrie;

Foarte târzie- cu maturarea în luna octombrie.

Suma gradelor de temperatură pozitivă necesară de la sfârșitul înfloritului până la maturarea și recoltarea fructelor este cuprinsă între1250-2500 grade Celsius.

1.6.Cerințele prunului față de factorii de mediu

1.6.1.[NUME_REDACTAT] are cerințe moderate față de temperatură comparativ cu migdalul, piersicul, gutuiul, caisul și cireșul.Cultura prunului, de obicei se amplasează în zone cu temperatura medie anuală cuprinsă între 8,5-11 grade Celsius.În țara noastră, la unele soiuri optimul termic este realiazat în zona submontană și în zona dealurilor înalte cu temperaturi medii anuale de 8,0-9,5 grade Celsius(Gras românesc, Tuleu gras), iar la alte soiuri în zonele colinare și de câmpie, unde temperaturile medii anuale sunt de 10-11 grade Celsius(Agen, [NUME_REDACTAT], Silvia, Stanley).

Pe timpul iernii prunul se descurcă destul de bine, rezistând la temperaturi de -30… -32 grade Celsius.Rădăcinile prunului rezistă până la temperaturi de -10…-14 grade Celsius, funcție de adâncimea la care se găsesc, grosimea stratului de zăpadă, adâncimea apei freatice, ș.a. Organele aeriene au o rezistență diferită în funcție de fenofază și scade odată cu avansarea în vegetație.În timpul repaosului din lunile decembrie- ianuarie, mugurii și ramurile rezistă până la -32 gade Celsius.Florile rezistă până la-0,6…-3,2 grade Celsius, iar fructele tinere până la -0,5…-2,1 grade Celsius.

Pe timpul verii prunul poate suporta temperaturi de 35-40 grade Celsius, peste acest prag pot apărea necroze pe frunze și fructe, lucru ce afectează producția și fructificarea viitoare.

1.6.2.[NUME_REDACTAT] de lumină cerințele prunului sunt modeste, asemănătoare cu cele ale soiurilor de măr și păr de vară, fiind satisfăcute în majoritatea zonelor țării, excepție făcând zonele nordice și cele cu expoziție nordică(pentru unele soiuri-Stanley, Agen).

Prunul necesităanual , pentru realizarea unei creșteri și fructificări echilibrate, 2100-2200 ore de strălucire a soarelui, din care 75% în perioada de vegetație(aprilie-septembrie) ; numărul zilelor cu cer senin să fie de 110-120 , dintre care 14-16 zile în lunile august-septembrie. Soiurile care își maturează fructele mai târziu au nevoie de toamne lungi și călduroase, cu cer senin , pentru a forma fructe intens colorate și bogate în substanțe nutritive.

Deși prunul nu este pretențios față de lumină , el necesită asigurarea iluminării corespunzătoare a coroanei prin respectarea următoarelor verigi :

Amplasarea livezilor pe terenuri cu expoziție sudică , sud-estică , sud-vestică;

Orientarea rândurilor să se realizeze pe direcția N-S sau NV-SE și NE-SV;

Distanța de plantare să fie în corelare cu vigoarea pomilor, înălțimea și grosimea coroanei, pentru a se evita umbrirea;

Formele de coroană trebuie să fie create pentru a permite pătrunderea fără probleme a luminii în interiorul coroanei;

Tăierile de întreținere și fructificare să se facă diferențiat în funcție de soi, tipul de livadă, vârsta, rodirea;

1.6.3.[NUME_REDACTAT] față de apă ale prunului sunt mai mari comparativ cu cerințele față de ceilalți factori de mediu. Acest lucru se datorează înrădăcinării superficiale și transpirației intense pe care le are prunul. Cultura prunului reușește în zonele cu 650-700mm precipitații anuale din care 100-120mm sa cada in luna iunie si 70-80mm în luna august. Deficitul de apă se completează prin irigare, acolo unde precipitațiile sunt mai mici de 500mm.

În perioada de vegetație prunul are cerințe foarte mari față de apă mai ales în timpul creșterii lăstarilor și fructelor și la începutul coacerii fructelor.Lipsa apei duce la producții mici și de calitate slabă, de asemenea duce și la stânjenirea diferențierii normale a mugurilor de rod pentru anul viitor.

Băltirea apei este de asemenea un inconvenient, un conținut de peste 75% din capacitatea de câmp provoacă moartea pomilor prin asfixiere.În acest caz se impune realizarea de drenaje în timp cât mai scurt, pentru a evita pierderile sau chiar moartea pomilor.

Umiditatea atmosferică dăunează polenizării si fecundării florilor, putând compromite recolta, favorizând atacul de boli (Monilinia laxa, Polystigma rubrum).

Soiuri de prun pretențioase față de apă:-Gras românesc

-Nectarina roșie

-Vânăt de Italia

-Vânăt românesc

Soiuri de prun rezistente la secetă:-Tuleu gras

-Stanley

-[NUME_REDACTAT]

-Agen.

1.6.4.[NUME_REDACTAT] prunului se poate realiza pe foarte multe tipuri de sol, exceptând solurile sărăturate,excesiv de umede și a terenurilor supuse eroziunii.Prunul preferă solurile argiloase și argilo-nisipoase, precum și cele brun-roșcate de pădure.

Cultivarea prunului nu este recomandată pe terenurile cu exces de umiditate, datorită izvoarelor de coastă și a apei freatice, lucru ce duce la asfixsierea rădăcinilor.Față de reacția solului intervalul optim este cuprins între 5,5-8,4.

Concluzionăm că cerințele prunului față de sol sunt moderate și diferite în funcție de portaltoiul utilizat.

1.7.Cultura prunului pe plan mondial și în [NUME_REDACTAT] de prune la nivel mondial s-a situat între 6.320 mii de tone și 9.102mii de tone. Țările cele mai mari producătoare de prune sunt:

China (3.900 mii t-4.100 mii t anual)

S.U.A (580-820mii t anual)

Iugoslavia (455-470 mii t anual)

România (361-491mii t anual)

Germania (294-570 mii t anual)

În țara noastră prunul este cultivat pe mari suprafețe în majoritatea județelor țării, datorită condițiilor ecologice oferite și de asemenea interesul național pentru această specie.

Producțiile la nivel național sunt cuprinse între 361 și 491 mii tone, în ultimii 10 ani, dar în anii anteriori s-au obținut peste 800 de mii de tone(1966 cu 837 mii t, 1969 cu 962 mii t, 1985 cu 816 mii t).Datorită defrișărilor masive din ultimii ani producția la nivel național s-a diminuat continuu. Județele cele mai mari cultivatoare și producătoare de prune sunt: Argeș, Vâlcea, Sălaj, Arad, Buzău, Olt, etc.

1.8.Realizări privind sortimentul de soiuri de prun

Principalele soiuri de prun cultivate în România sunt: Rivers timpuriu, Nectarina roșie, Diana, Centenar, Silvia, Ialomița, Tuleu timpuriu, Piteștean, Carpatin, Tuleu gras, Tuleu dulce, Agen, Stanley, Gras ameliorat, Vânăt de Italia, Record, Gras românesc, [NUME_REDACTAT].

1.RIVERS TIMPURIU ([NUME_REDACTAT])

Este un soi de origine englezească, de vigoare mijlocie ce fructifică pe ramuri mijlocii și buchete de mai.Mărimea fructelor este mijlocie, forma poate fi sferică sau sferică alungită turtită dorsoventral.

Pielița este subțire, vânătă-violacee, acoperită cu pruină. Pulpa fructului este groasă, suculentă, neaderentă la sâmbure, ideală pentru masă, iar sâmburele este mic si turtit lateral.

2.NECTARINA ROȘIE(Pruna piersică)

Acest soi are fructul asemanator cu o piersică fără puf, atât ca mărime, formă și culoare dar mai ales la gust.Este un soi englezesc, în țara noastră se cultivă pe suprafețe mici.Pomii sunt rezistenți la secetă și ger, dar rodirea nu este regulată.

Pomii sunt de talie mare sau chiar foarte mare cu coroana invers piramidală, puternică.Fructele sunt mari, globuloase și de cele mai multe ori asimetrice.Culoarea fructelor este verzuie pe partea umbrită, iar pe cea însorită roșie-vineție, cu aspect marmorat.Pulpa este groasă, suculentă, cu gust foarte plăcut și aromă fină. Sâmburele este neaderent la pulpă, este de mărime mică.

3.DIANA

Este un soi românesc obținut prin încrucișare soiurilor [NUME_REDACTAT] și Rivers timpuriu. A fost omologat în anul 1983.Fructele se maturează în prima decadă a lunii iulie.

Pomul este de vigoare mijlocie ce fructifică pe ramuri scurte și sunt parțial autofertile. Fructele sunt mari ce se aseamană cu soiul părinte Renclod,cu un penduncul scurt.Pielița este roșie violacee cu aspect marmorat acoperită cu pruină.Pulpa este semicărnoasă, neaderentă, cu aromă fină foarte apreciată ca fruct de masă.

4.CENTENAR

Soi românesc obținut prin încrucișarea soiurilor Tuleu gras cu Rivers timpuriu,omologat în anul 1978. Acest soi prezintă unele avantaje cum ar fi :intrarea repede pe rod,rezistența la bășicarea și ciuruirea frunzelor, fructele au un conținut ridicat în substanțe uscate.

Vigoarea pomilor este submijlocie, fructifică pe buchete de mai. Este un soi androsteril. Fructele sunt mari invers ovoidale, cu pielița maroniu închis acoperită cu o pruină groasă.

Pulpa este alb-verzuie, cu gust echilibrat, cu aromă fină, apreciată pentru consum ca fruct de masă. Sâmburele este mijlociu și semiaderent la pulpă.

5.SILVIA

Este un soi romănesc obținut prin încrucișarea soiurilor [NUME_REDACTAT] cu Rivers timpuriu.Avantajele cultivării acestui soi sunt: rezistența la ger și înghețul de revenire, rezistența la ciuruirea frunzelor(sensibil la Plumpox).

Pomii au vigoarea mijlocie către mare, fructifică pe ramuri scurte.

Fructele sunt mari, sferice, alungite sau scurt elipsoidale.Pielița este maro-roșcată, potrivit de groasă, rezistentă la manipulări și transport.Pulpa este cărnoasă, neaderentă la sâmbure, de culoare alb-gălbuie.Sâmburele este mic și ușor rotunjit la capete.

6.IALOMIȚA

Soi omologat în anul 1981, obținut prin încrucișarea soiurilor [NUME_REDACTAT] cu Rivers timpuriu. Fructele se maturează după data de 15 iulie.Este rezistent la gerul din timpul iernii și la înghețurile de revenire din primăvară. Un alt avantaj ar fi toleranța la viroze și rezistența la monilioză.

Pomii sunt de vigoare mijlocie, fructifică pe buchete de mai și ramuri scurte, sunt buni polenizatori.

Fructele sut mijlocii sau mari, de formă sferică, ușor alungite, cu pielița de culoare maro închis acoperită cu pruină groasă. Pulpa fructului este verde-gălbuie, cu gust echilibrat, apreciată ca fruct de masă.

7.TULEU TIMPURIU

Soi românesc obținut prin încrucișarea soiurilor Tuleu gras cu Nectarina roșie. A fost omologat în anul 1966.Maturarea fructelor se realizează la sfârșitul lunii iulie.Pomii sunt de vigoare mijlocie, ce fructifică pe buchete de mai și ramuri mijlocii.

Fructele au formă ovoidală, sunt mari, cu baza rotunjită. Pielița este groasă, aderentă la pulpă de culoare vânătă-violacee.Pulpa este căr noasă de culoare verde-gălbuie cu gustul dulce acidulat, de calitate foarte bună pentru masă.Sâmburele este mic, oval, rotunjit și ușor turtit lateral.

8.PITEȘTEAN

Este un soi obținut prin încrucișarea soiurilor Tuleu timpuriu cu Rivers timpuriu. Maturarea fructelor se face spre sfârșitul lunii iulie sau la începutul lunii august.Zona de cultură ideală este în Sudul țării.Este rezistent la ciuruirea frunzelor și prezintă toleranță la bășicarea frunzelor și fructelor.Pomii sunt de vigoare mijlocie-mare, ce fructifică pe buchete de mai și ramuri mijlocii.

Fructele sunt mari de formă ovoidală, cu pielița vânătă închis, rezistentă la manipulare. Pulpa are culoare verde-gălbuie, este cărnoasă, suculentă cu gust echilibrat,cu o calitate foarte bună pentru masă. Sâmburele este mijlociu și neaderent la pulpă.

9.CARPATIN

Este un soi românesc obținut prin hibridarea soiurilor Tuleu gras cu [NUME_REDACTAT], omologat în anul 1982.Fructele se maturează la începutul lunii august. Pomii au vigoare mijlocie spre mică cu coroana piramidală, androsterili.

Fructele au mărime mijlocie(40-50g), alungite cu pielița albastră. Pulpa fructului este galbenă spre verde, suculentă, neaderentă la sâmbure.

10.TULEU GRAS

Este un soi românesc cultivat de mult timp în țară.Fructele se maturează în a doua decadă a lunii august. Ca însușiri generale ale soiului amintim: buna rezistență a fructelor la transport și de asemenea calitatea foarte bună a fructelor, dar mărimea lor nu se încadrează în standardele internaționale. Pomii sunt de vigoare mijlocie-mare ce fructifică pe ramuri mijlocii.

Fructele sunt de mărime potrivită, simetrice, cu pielița subțire, de culoare vânăt închis cu pedungul scurt. Pulpa fructului are culoarea galben-verzuie, este suculentă, dulce și armonios acidulată, neaderentă la sâmbure, folosită pentru consum și industrializare.

11.TULEU DULCE

Este un soi obținut prin încrucișarea soiurilor Tuleu gras cu Agen efectuată la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru [NUME_REDACTAT]-Dâmbovița, omologat în anul 1968. Fructele se maturează la începutul lunii septembrie, putându-se realiza și mai repede. Soiul este rezistent la viroze, ger și dă producții bune în zonele mai înalte. Pomii sunt viguroși, rodesc pe buchete și ramuri mijlocii.

Fructele sunt mijlocii cu forma asimetrică, au pieliță groasă de culoare vânătă-roșcată. Pulpa este galbenă spre portocalie, cu gust dulce folosită îndeosebi pentru industrializare (deshidratare).

12.AGEN

Este un soi originar din Franța, fructele căruia se maturează la începutul lunii septembrie. Soiul este sensibil la viroze și la umiditate atmosferică ridicată(frunzele crapă către vârf). Pomii sunt de vigoare mijlocie, rodirea se realizează pe ramuri mijlocii și buchete de mai.

Fructele au mărimea mică sau mijlocie, de formă invers ovoidală, cu pielița de culoare roz-roșietică. Pulpa este galben-verzuie, semiaderentă la sâmbure,moale și foarte suculentă. Este un soi recomandat pentru industrializare, utilizat mai puțin pentru consum.

13.STANLEY

Este un soi american, obținut prin încrucișarea soiurilor Agen cu [NUME_REDACTAT], omologat în anul 1957. Fructele acestui soi se matureză după data de 15 septembrie. Acest soi este tolerant la viroze, parțial autofertil și bun polenizator, cu o producție constantă și mare. Pomii sunt de vigoare mijlocie, cu fructificare pe buchete de mai.

Fructele sunt mijlocii, de formă invers ovoidală, cu pielița de culoare vânătă închisă. Caracteristica principală a acestui soi este aceea că fructele se colorează cu aproape o lună înainte de recoltare. Pulpa fructului este de culoare galbenă-verzuie, potrivit de dulce, neaderentă la sâmbure, foarte aromată, folosită atât în stare proaspătă cât și pentru industializare.

14.GRAS AMELIORAT

Este un soi românesc, obținut prin autopolenizarea soiului Grase românești la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] în anul 1968. Maturarea fructelor se realizează la mijlocul lunii septembrie. Pomii sunt de vigoare mare, înfloresc devreme și fructifică pe buchete de mai și ramuri mijlocii.

Fructele au mărime mare, sunt sferice sau sferic alungite, cu pielița groasă, aderentă la pulpă, de culoare vânătă. Pulpa este de culoare galben-verzuie, semicărnoasă, suculentă, dulce, aromată și neaderentă la sâmbure.

Fructele sunt apreciate îndeosebi pentru industrializare și mai puțin pentru consum în stare proaspătă.

15.VÂNĂT DE ITALIA

Este un soi de origine italiană, cultivat pe suprafețe mari în țara noastră, cu fructe ce se maturează în a doua jumătate a lunii septembrie. Ca însușiri generale ale soiului, amintim: rezistența la ger și boli, sensibilitatea la secetă și potențialul productiv scăzut. Pomii sunt de vigoare mijlocie, cu fructificare pe ramuri lungi.

Fructele sunt mijlocii sau mari, cu formă ovoid-lipsoidală, cu partea ventrală convexă. Pielița este groasă, de culoare vânătă închisă până la neagră. Pulpa este galben-verzuie, uneori aurie, dulce, cărnoasă, neaderentă la sâmbure, aromată și de calitate foarte bună.

16.RECORD

Este un soi obținut din sâmburi proveniți din polenizarea liberă a soiului Renclod violet, efectuată la Stațiunea de Cercetare- pentru [NUME_REDACTAT] în anul 1983. Maturarea fructelor se realizează în luna septembrie. Pomii înfloresc târziu, sunt de vigoare mijlocie, cu rodire pe buchete de mai.

Fructele sunt de mărime mare( peste 75 de grame), sferice, cu pielița de culoare vânăt închisă. Pulpa este galbenă, crocantă, cu gust armonios, iar sâmburele este mic și neaderent la pulpă.

17.GRAS ROMÂNESC

Este un soi românesc, cultivat cu precădere în zona colinară, cu fructe ce se maturează la sfârșitul lunii septembrie sau chiar la începutul lunii octombrie. Este un soi foarte productiv, de asemenea este rezistent la ger și boli. Pomii sunt viguroși, cu fructificare pe ramuri mijlocii.

Fructele sunt mijlocii, de formă sferică-alungită, cu pielița subțire, culoare vânătă. Pulpa este galbenă-verzuie, foarte suculentă, fără aromă, aderentă la sâmbure.

Fructele sunt destinate în special industrializării.

18.ANNA SPATH

Soi originar din Germania, la care fructele se maturează în luna octombrie. Este un soi ce se pretează pentru cultură în zona de câmpie și deal. Potențialul productiv al acestui soi este foarte ridicat. Pomii sunt de vigoare mijlocie, fructifică pe ramuri mijlocii.

Fructele sunt mijlocii sau mari, de formă invers ovoidală, cu pielița de culoare verde-gălbuie. Pulpa este de culoare verde-gălbuie, potrivit de dulce, cărnoasă, groasă, slab acidulată și neaderentă la sâmbure.

Soiul se folosește atât pentru consum în stare proaspătă cât și pentru industrializare.

CAPITOLUL II. Înființarea plantației.

2.1.Localizarea și descrierea zonei de amplasare