Prospectarea Turistica a Defileului Toplita Deda

INTRODUCERE

Privită în ansamblu, zona defileului Toplița – Deda este o parte componentă a modului de viață materială și spirituală a poporului român, întinzându-se aproximativ pe o distanță de 40 km, de o parte și de alta a văii Mureșului, pe DN 15, cuprins între meridianele 20048` – 25020` de o parte și de alta a paralelei de 470.

În studiul prezent “Analiza sistemului teritorial complex – Defileul Toplița – Deda”, obiectivul urmărit este evaluarea resurselor naturale ale solului și subsolului, a resurselor de muncă, a modului de repartizare a populației în scopul asigurării echilibrului între modul de valorificare a acestora și condițiile de protecție a mediului natural și concepția dezvoltării durabile a teritoriului și localităților,

Zona studiată este o zonă de piemonturi înalte cu bogate resurse naturale, peisagistice, ecologice, dar și activități economice și turistice.

După Spitzer (1995) “ planificarea reprezintă proiectarea, gândirea acțiunilor de viitor”, fiind “un proces teoretic, mental, urmat de acțiuni practice, concrete, orientat spre anumite obiective specifice ”.

Analiza defileului Toplița – Deda urmărește asigurarea condițiilor de dezvoltare și amenajare teritorială, pe baza principiului dezvoltării durabile, a valorificării potențialului natural și uman existent.

Studiul cuprinde teritoriile comunelor Deda, Lunca Bradului, Răstolnița, Stânceni și Vătava, comune situate în nordul județului Mureș, de-alungul defileului râului Mureș și o parte de mici dimensiuni din teritoriul județului Harghita care include localitatea Toplița.

Lucrarea cuprinde 4 capitole:

Memoriu de sinteză;

Memoriu general:

Propuneri de dezvoltare:

Considerații generale comparative a râurilor Mureș, Olt, Argeș și Timiș.

Acestea aparțin categoriei râurilor de munte-deal-câmpie. Studiul defileului Toplița-Deda conduce la concluzii și soluții de amenajare care prin adaptare se pot aplica și defileelor râurilor Argeș, Olt, Timiș.

Materialul ilustrativ completează datele tehnice și reprezintă o invitație pentru vizitarea acestor locuri cu certă valoare peisagistică din defileul Toplița-Deda.

Acest studiu s-a realizat sub îndrumarea d-lui Conf. Dr. Mara Vasile.

CAP.1. MEMORIU DE SINTEZĂ

Anexă

CAP.2. MEMORIU GENERAL

SITUAȚIA EXISTENTĂ

AȘEZARE, LIMITE, ORIGINE

Nici una din apele Carpaților vulcanici nu-și adâncește un defileu mai lung decât Mureșul. Pe o distanță de aproximativ 42 km între localitățile Toplița și Bistra Mureșului, apele râului se izbesc, când într-o parte când în alta, în andrezitele Călimanului la nord și Curghiul la sud. Acest defileu strâns între maluri abrupte, cu înălțimi de până la 600m deasupra nivelului apei, reprezintă cea mai mare secțiune prin lanțul vulcanic din răsăritul bazinului ardelean.

Valea transversală , tăiată aproape în totalitatea ei în materialul vulcanic datează încă din perioada anterioară erupțiilor. Doar H.Wachner (1929) pledează pentru captarea a două cursuri opuse, ce curgeau spre bazinul Topliței și respectiv Depresiunea Transilvaniei, văi care mai târziu au fost folosite și de emisarul lacului cantonat în Depresiunea Giurgeului. Ceilalți cercetători ai regiunii (V. Mihăilescu – 1929, N. Orghidan – 1969, M. Grigore – 1989), admit existența unei falii și mici bazinete tectonice, dovedite de izvoarele termale de la Toplița și Salard și prin numeroase izvoare de falie, în special la Lunca Bradului. Referindu-ne la evoluția văii Mureșului în defileu trebuie să precizăm că defileul este limitat pe linia de hotar dintre două mari aparate vulcanice : Francelul la sud și Călimanul în nord, cel mai mare masiv vulcanic din țară. Menționăm că și în prezent Mureșul își adâncește albia în materialul vulcanic și numai în apropiere de Deda, la ieșirea din defileu apar depozite pontiene, înclinate cu 15-200 spre est. Acest fapt ne demonstrează că râul se află situat pe traseul unei albii vechi anterioară erupțiilor.

La sfârșitul mezozoicului și începutul teriarului, ca urmare a orogenezei alpine, partea centrală a sedimentelor fostului geosinclinal Thethis, cutare și înălțate s-a prăbușit formând marea depresiune Transilvania, care a fost inundată de apele mării, ca și regiunea extracarpatică. Imensele cantități de sedimente aduse de râurile care se revărsau în acest bazin de pe munții din jur și depuse de apa mării au fost cutate ulterior când paralel cu retragerea apelor s-au format domurile și cutele diapire de la periferiile marii depresiuni.

Cu aproximativ douăzeci de milioane de ani în urmă pe fracurile marginale ale depresiunii Transilvane, au început să erupă lavele vulcanice, mai ales în neogen, cțnd au fost depuse bazatele și andezitele, daciatele și riolitele.

Cu aproximativ două milioane de ani în urmă (Levatin) în condițiile unei noi înălțări a reliefului, combinație cu acțiunea morfosclupturală a celorlalți agenți modelatori ai reliefului.

Începând din cuaternar, relieful evoluează spre forma actuală, cu etaje dispuse în trepte, de la est spre vest, de la altitudini de 1000 – 2000 m, din platourile vulcanice până la 400 m, în Lunca Mureșului, după ieșirea din defileu.

Tot în această perioadă a palacului intramontan a cărei oglindă era ridicată la 990 m altitudine, a străpuns barajul vulcanic care s-a format în perioada pliocenului superior îndreptându-se spre Podișul Transilvaniei, dând naștere prin eroziune defileului Deda-Toplița.

La actuala înfățișare a depresiunii au contribuit în cele din urmă conurile de dejecție formate din afluenții Mureșului cu materiale aluvionare aduse pe munții din jur precum și adâncirea apelor în aceste depozite, fapt ce a dus la separarea unor dealuri piemontane pe margini.

O părere interesantă o are geograful Henrich Wochner despre evoluția geologică a zonei. Autorul afirmă că: ,, Rețeaua hidrografică actuală s-a dezvoltat abia după ce activitatea vulcanilor a încetat în timpul trecerii de la Pliocen la Diluviu”. De asemenea susține în continuare că ,, În treptele în formă de terasă pe coastele strâmtorii cam la 150 m altitudine deasupra nivelului actual al râului, recunoaștem resturi ale unui fund de vale cu o pantă inversă Mureșului”, vale care se pierde în nivelul Pliocen al regiunii.

În regiunea Toplița se află in Pliocenul mai tânăr un lac, care a primit apa sa printr-un râu ce curgea aici prin strâmtoarea Mureșului de la vest spre est. Un râu îndreptat spre bazinul Transilvaniei care având un nivel de bază mai jos eroda mai tare, a tăiat linia despărțitoare a apelor creând strâmtoarea si chemând lacul amintit.

Atunci a tăiat și nivelul Pliocen între Toplița și Ditrău legând astfel sistemul Mureșului și partea sudica a bazinului Gheorghiului (Gheorgheni), care e ceva mai joasă și care era probabil umplută de un lac fără scurgere.

Suntem înclinați să-i dăm dreptate luând în considerare ultimul argument ce se poate consta fără a fi geologi de specialitate și anume, așa cum afirmă autorul :”Când s-au format terasele +40, +20, +10 m ale văii Mureșului, srâmtoarea a exustat deja, căci resturi ale acestor terase se pot constata în tot lungul strâmtorii între Deda și Toplița, Înălțimea relativă a teraselor de la deal”.

Unii geografi (M Iancu, Tr Naum) consideră că valea transversală a Mureșului „…nu este un simplu culoar și nici nu constituie un defileul continuu fiind format din bazinete tectonice separate de strâmtori înguste cu aspect de chei”.

După autorii menționați taseul Mureșului corespunde unui culoar tectonic de legătură prevulcanic care o data cu formarea lacului Gheorghenilor, a funcționat ca o strâmtoare de legătură cu lacul Transilvan. Mărturiile acestei faze de strâmtoare sunt conservate de 150 m săpat în înălțime din lungul întregii văi. Ulterior unui râu Pliocen Transilvănean cu nivel de bază mai coborât a înaintat regresiv chemând rând pe rând, bazinele lacustre interioare și a căpătat apele lacului din Depresiunea Gheorgheni. Definitivarea acestei captări și transformarea strâmtorii în defileul par să se fi produs la nivelul terasei de 70-80 m.

Defileul Mureșului între Toplița și Deda deosebit de pitoresc și atrăgător pentru turiști, reprezintă cea mai lungă străpungere completă (30 km), de către un râu a catenei vulcanice Călimani-Gurghiu-Harghita.

Afluenții Mureșului au format de-a lungul timpului ogastre (contur de dejecție din bolovăniș de andezit). Relieful actual al subcarpaților din estul Transilvaniei reprezintă o îmbinare complexă de forme vechi și mai noi variate ca geneză și în vârstă, rezultate din acțiunea forțelor endogene și exogene, manifestată neuniform și sub raporturi funcționale contradictorii. Forțele endogene au creat premisele formării subcarpaților, iar forțele exogene le-au creat fizionomia.

Caracterul și conținutul forțelor exogene nu au fost aceleași în întreaga perioadă de evoluție a subcarpaților Transilvăneni . Dirijate de procese mai largi chiar la scară globală aceste forțe s-au schimbat, adaptând modului lor de acțiune formele de relief.

Astfel modelarea reliefului regiunii a fost înfăptuită de sistemul de modelare complexă, sistemul de modelare periglaciară și în prezent de sistemul actual de denudare.

Sistemul de modelare fluvială, specific climatului temperat, are rolul predominant, în crearea și transformarea reliefului, printr-o triplă acțiune : eroziune, transport și acumulare. Aceste acțiuni se manifestă concomitent pe râuri cu predominanță relativă a uneia sau alteia dinte componente, în funcție de caracterul sectorului râului sau al sistemului fluvial.

Formele de modelare periglaciară au sculptat blocuri tetraedrice pe aglomerări vulcanice, au generat ”cuiburi” arenacee în blocurile andezitice și pietre oscilante. Materialele erupte din fronturile platourilor vulcanice sau din măgurile subcarpatice au fost depuse sub forma de glacisuri coluviale. Versanții modelați periglaciar au luat forma de glacisuri mixte. În formațiunile sedimentare au fost generate alunecări masive, alunecări superficiale și curgeri solifluxionale sunt frecvente ondulațiile și evoluțiile din acumulările piemontane și de terasă.

Modelarea periglaciară a dus la destrămarea suprafețelor de netezire inferioare și la crearea unor generații succesive și replaturi de crioplantație. Pe versanți a predominat areala, sub o manifestare specifică –deroziunea periglaciară- care a generat văi și creste de eroziune martori sculpturali și versanți sub forma de glacisuri .

Sistemul actual de denudare este reprezentat în Subcarpații Transilvăneni de morfodinamică fluvială și de morfodinamica versanților.

Eroziunea în adâncime este mai vizibilă pe cuprinsul defileului sau în sectoarele obsecvente ale văilor, prin apariția repezișurilor, pragurilor și excavațiilor. Eroziunea laterală se obsearvă prin crearea malurilor concave în special la râul Mureș și uneori prin surparea malurilor.

Spre deosebire de aceste procese distructive, cele constuctive se manifestă prin depunerea aluviunilor sub formă de reni, grinduri, ostroave în valea Mureșului după ieșirea din defileu.

Zona studiată este traversată de la est la sud-vest la râul Mureș ce își are izvoarele în județul Harghita în apropierea localității Izvorul Mureșului. Mureșul pătrunde în județul Mureș în dreptul localității Ciobotari și își continuă traseul prin defileul ce constituie străpungerea cuvetei vulcanice Călimani – Harghita și părăsește zona studiată în dreptul localității Pietriș. El colectează în totalitate pâraiele de munte ce au debit variabil și un traseu repede. Astfel rețeaua de ape curgătoare este tributară râului Mureș și își au izvoarele și confluențele în teritoriul zonei studiate.

Dintre pâraiele mai importante amintim: dinspre Munții Gurghiului Borzia, Iod, Pescoasa Mare, Sălard și Jirca, Gudea Mare și Gudea Mică iar dispre Muntii Călimani pâraiele Râpa, Cuieșd și Pietriș, Bistra, Gălăgoaia, Răstolița, Ilva, Zebrac și Mermezeu.

Acestea au la rândul lor alți afluenți cu un traseu mai scurt și cu debit mai mic și variabil depinzând de condițiile meteorologice.

Calitatea apei din această zonă este foarte bună, datorită faptului că în yonă nu există mari unități industriale și agricole și nici alte surse de poluare. Captările din puțuri au o apă potabilă în limite excepționale conform STAS-ului.

2.2. CADRUL NATURAL

2.2.1. Principalele trepte de relief

Zona studiată în suprafața totală de 94826 ha este o zonă de deal și piemonturi înalte cu altitudini cuprinse între 500 – 1700 m. Ea este brăzdată de defileul râului Mureș de la este la vest pe o distanță de aproximativ 42 km, defileul ce separă munții Călimani de munții Gurghiului situați la sud de acesta.

Munții au povârnișuri repezi și versanți foarte apropiați, astfel încât în anumite porțiuni nu rămâne loc decât pentru șosea și râu, calea ferată intrând în tunele.

Zona este puternic brăzdată de cărări și poteci de munte ce constituie trasee turistice de acces spre principalele vârfuri. Dinspre acestea amintim: vârful Trumicii (1014), vârful Poiana Bistrei (1414), Poiana Cofii (1590), aparținând de M. Gura Cofului, legate între ele și cu trasee spre M. Ursului și Lacul Colibița din județul Bistrița Năsăud.

Vârful Scaunul cu denumire populară Scaunul Domnului (1381m) domină de la distanță defileul Mureșului, este înconjurat de o salbă de vârfuri ca: vârful Șesului (1235), vârful Culmilor (1322), vârful Piciorul Scurt (1542), vârful Luncilor (1551), vârful Ciungii (1382), vârful Brad (1371), vârful Tihu (1799), vârful Tătarului (1532), iar în extremitatea nordică, la limita cu județul Suceava vârfurile: Zurzugău (1907), Bistriciorul (1990), Struniorul (1885), Curmătura Tihului (1837), Ciungelu (1823), Ruscii (1912), Gruiu (1882) și Pietrosul (2102) și încheind cu vârfurile Drăgușul (1708), Cocoșul (1508), Cica Mare (1488) la limita cu județul Harghita.

Dintre principalele vârfuri ale Munților Gurghiului amintim: vârful Sălașele(1354), vârful Mare (1582), vârful Fâncel (1683).

De-a lungul principalelor trasee turistice se găsesc popasuri și refugii cu dotare minimă.

Hartă

În valea defileului Mureșului sunt cabane turistice cu restaurante și spații de cazare în localitățile Neagra (cabana Șoimilor), Gălăoaia și Sălard.

În ultimii patru ani s-au construit în zonă cabane de vacanță particulare în majoritatea localităților, mai puțin în comuna Vătava și Stânceni.

În zona munților Călimani se găsește parcul natura de importanță națională ,, Parcul Național Călimani ” înființat în baza Ordinului Mediului nr. 7/1990 propus ca zonă protejată în 1993 prin referatul cu nr. 2055 di 31.08.1993. Lucrarea a apărut ca urmare a programului de cercetare 1991 – 1995 inițiat de MLPAT prin Institutul URBANPROIECT București. Planul se întinde și pe teritoriile județelor Suceava și Bistrița Năsăud. În cadrul județului Mureș el ocupă o suprafață de 7733 ha, suprafață declarată Parcul Național Călimani prin Hotărârea Consiliului Județean Mureș nr. 19 din septembrie 1993.

Încadrarea în teritoriu a Defileului Toplița – Deda

Defileul râului Mureș, pe o lungime de 42 km străbătând o zonă cu peisaje montane deosebite, rar populată, foarte puțin populată și având o vegetație și faună caracteristică, a fost declarată ca rezervație peisagistică de interes local, național de către Consiliul Județean Mureș prin Hotărârea nr. 19 din septembrie 1993.

2.2.2. Condiții geotehnice

Munții Călimani și Munții Gurghiului sunt munții vulcanici cu o ușoară înclinație spre veste, cu câmpii de piemont alcătuite din piroclastite și conuri de andezite asupra cărora torenții și apele au activat intens prin eroziune, fragmentând suprafața structurală în văi tipice, între care se întind interfluvii triunghiulare (planeze).

Geomorfologia

Regiunea luată în studiu se află în zona de discontinuitate morfologică dintre Munții Călimani și Munții Gurghiului, care constituie defileul Toplița – Deda.

Construit din râul Mureș, defileul are o lungime de cca 40 km.

Zona înaltă cuprinde plantele sudice ale Munților Călimani și cele nordice ale Munților Gurghiului. Ea prezintă înălțimi mari, în jur de 1000 m, care determină un contact net cu lunca printr-un abrupt terminal de cca. 50 m pe malul drept și peste 100 m pe malul stâng. Energia de relief este mare, 350 – 450 m. Versanții sunt în general înpăduriți și foarte fragmentați de o rețea hidrografică minoră deosebit de densă a cărui colector este râul Mureș.

Cea mai recentă formă de relief care s-a generat pe ansamblul morfo-scuptural sunt luncile.

În lungul văii, lunca prezintă caractere dintre cele mai complexe, atât datorită existenței de-a lungul râului a mai multor tipuri morfo-genetice, cât și multitudinii condițiilor locale care introduc complicări suplimentare.

Extinderea luncii este diminuată și de numeroasele difluențe ale Mureșului, care formează mai multe brațe, închizând între ele porțiuni închise.

În general lunca este ocupată în întregime de albia majoră a râului Mureș, având o lungime de 300 – 400 m, fiind mai mare în zona de veste a defileului (500-600m).

Geologia

Geneza lanțului muntos Călimani-Gurghiu-Harghita (150 km lungime, 50 km lățime), situat pe bordura vestică a Carpaților Orientali centrali, pe o direcție nord-nord-vest – sud-sud-est, este puternic legată de erupțiile vulcanice desfășurate din Tortonia și până în Cuaternerul inferiorul. Lanțul muntos ”s-a așezat” de-a lungul liniilor de fractură apărute între formațiunile cristaline ale Carpaților Orientali ți Depresiunea Transilvaniei, prin coborârea acesteia din urmă.

În urma studiilor efectuate, Y.Torok (1928-1929)arăta că rocile defileului sunt eruptive (andezite). Partea cea mai mare rezultă din explozii reprezentate prin aglomerări andezitice. Deci, sub aspect petrografic, Munții Călimani se înscriu în categoria munților vulcanici de tip mixt, in care pânzele de lavă pornesc de la cratere diferite, încălecându-se, dar coborând în pante line pe diferite distanțe. Între ele apar intercalații de aglomerate vulcanice. Consituția petrografică este reprezentată din lave andezite bazaltice, rar bazalte și dacite.

Deosebit de interesantă este ipoteza lui A.Gotz (1955) privind stuctura masivului eruptiv la Meștera (în apropierea Topliței), unde se găsesc câteva petice de sedimente străbătute de dyke-uri ce aparțin subvulcanului. Sedimentele sunt metamorfozate de procesele eruptive și sunt reprezentate prin: marne, gresii și conglomerate friabile care conțin curtite, filite, șisturi micacee și cloritice. Caracteristica zonei sedimentare este lipsa materialului vulcanogen. Grosimea lor nu poate fi apreciată, fiind dizlocate și acoperite în cea mai mare parte de mase eruptive. Fosile nu au fost găsite aici, așa că asupra vârstei lor nu s-au putut exprima decât luând ca bază asemănarea petrografică cu alte sedimente aflate în aceiași situație în Călimani (Colibița, Bargău). Deoarece în aceste locuri, apreciază Gotz, depozitele s-au dovedi a fi oligocene, trebuie să le considerăm și pe acestea, deocamdată de aceiași vârstă. Ținând seamă și de cele observate de Z.Torok în Călimani, le putem considera că aparținând subvulcanului.

Despre vârsta masivului eruptiv, Z.Torok aprecia originea pontică a sedimentelor după găsirea câtorva fosile de Limnocardium syrmiense la Bistra Mureșului, aproape de pârâul Gălăoaia, în marnele înclinate spre răsărit cu 200-150 și după fosile de Congeria găsite de A.Koch. Aglomeratele eruptive sunt așezate deasupra straturilor pontice, vârsta masivului eruptiv fiind probabil mai tânar decât pontica. În valea Zebracului s-au găsit straturi de marne cu vinișoare de lignit, care probabil, este o fereastră a sedimentelor de bază dezvelite de apa Zebracului.

Munții vulcanici Călimani și Gurghiu aparțin ”arcului andezitic” sinorogen apărut pe crusta continentală a blocurilor transilvan și panonic, ca efect al coliziunii acestora cu placa euroasiatică, de la marginea estică a bazinului Vienei și până la curba Carpaților. Grupa sudică: Călimani-Gurghiu-Harghita, pare cea mai tânără a lanțului vulcanic se evidențiază prin absența manifestărilor badeniene și sarmatiene, întâlnite numai în grupa nordică Oaș-Gutâi. Cea mai mare parte a materialelor vulcanice aparțin Pliocenului. În evoluția grupei sudice pot fi evidențiate două faze majore:

– Pliocenul inferior, alcătuit din formațiuni vulcano-sedimentare;

– Pliocenul superior, care s-a caracterizat prin edificarea suprastructurii compartimentului superior stratovulcanic, cu o catenă prelungită jalonată de 12 aparate relativ bine conservate.

Din punct de vedere geologic, regiunea este situată în plin lanț neovulcanic țn care produsele vulcanice au acoperit formațiunile panoniene.

Dintre produsele vulcanice se remarcă numai la nord de Lunca Bradului și la vest de Răstolița câteva petice de andezite. În rest întreaga zonă este acoperită de formațiunea vulcanogen – sedimentară alcătuită dintr-un complex din piroclastite și depozite epoclastice, însumând o grosime de cca 100-500 m.

Prin linia alcătuită din localitățile Vătava – Stânceni apar două formațiuni geologice principale: între Vătava – Bistra Mureșului argile marnoase și conglomerate de vârstă ponțiană, iar între Bistra Mureșului și Stânceni formațiunea vulcanogen sedimentară – aglomerate vulcanice – panoniene. Rocile cele mai tinere au vârstă cuaternară și sunt reprezentate de aluviunile râului Mureș (pietriș – bolovăniș – bolovani cu nisip) și roci argiloase de origine deluvială. Cuaternarul are grosime mai mare țîn zona dinte Vătava – Bistra Mureșului (5-10 m) și este mai subțire (1-5 m) în zona dintre Bistra Mureșului – Stânceni,lucru ce se poate explica prin morfologia respectiv condițiile de depunere ale rocilor din zonă.

Din punct de vedere a constuibilității cele două zone se pot încadra ca având condiții de fundare în general normale.

În zona Vătava – Bistra Mureșului în funcție de localizarea geomorfologică se fundează pe deluviunile argiloase sau pietriș, probleme de stabilitate (alunecări de teren) pot apărea numai în zona pantelor de dealuri cu peste 150 cădere. Este caracteristică prezența pânzei freatice cu nivel hidrostatic variabil între 1,0 – 8,0 adâncime.

În zona Bistra Mureșului – Stânceni se fundează pe aluviunile râului Mureș, care apare la 0,0 – 2,0 m adâncime de la suprafață sau mai rar pe aglomerate vulcanice la cele două margini a luncii majore, unde pantele fac posibilă construirea. Fenomene de alunecări de teren nu sunt caracteristice. Nivelul apei subterane apare la 0,0 – 3,0 m adâncime.

Condițiile de fondare în amândouă zonele, cu excepții rare se pot considera ”normale”.

În cuprinsul albiei majore și a luncii înguste, care se dezvoltă în cuprinsul defileului, apar formațiunile sedimentare ale halocenului superior, reprezentate prin pietrișuri și nisipuri grosiere cu grosimi reduse de cca 1,5 – 2,5 m care cuatenează apele freatice.

În zona barajului cercetările geologice au scos în evidență formațiuni din pireolastite cu aspect de brecii aglomerate, tufuri și cinerite cu frecvențe intercalații de andezite piroxenice. Geneza lanțului muntos Călimani-Gurghiu Harghita (150 km lungime, 50 km lățime), situat pe bordura vestică a Carpaților Orientali central, pe o direcție nord-nord-vest—sud-sud-est, este puternic legată de erupțiile vulcanice desfășurate din Tortonian și până în Cuaternarul inferior. Lanțul muntos ”s-a așezat” de-a lungul liniilor de fractură apărute între formațiunile cristaline ale Carpațiilor Orientali și Depresiunea Transilvaniei, prin coborârea acesteia din urmă.

În urma studiilor efectuate, Z.Toroko (1928-1929) arată că rocile defileului sunt eruptive (adezite). Partea cea mai mare rezultă din explozii reprezentate prin aglomerări adezitice. Deci, sub aspect petrografic, Munții Călimani se înscriu în categoria munților vulcanici de tip mixt, în care pânzele de lavă pornesc de la cratere diferite, încadrându-se, dar coborând în pante line pe diferite distanțe. Între ele apar intercalații de aglomerate vulcanice. Constituția petrografică este reprezentată din lave andezite, andezite bazaltice, rar bazaltice și dacite.

Deosebit de interesantă este ipoteza lui A.Gotz (1955) privind structura masivului eruptiv (în apropierea Topliței), unde se găsesc câteva petice de sedimente străbătute de dyke-uri ce aparțin subvulcanului. Sedimentele sunt metamorfozate de procesele eruptive și sunt reprezentate prin: marne, gresii și conglomerate friabile care conțin curtite, filite, șisturi micacee și cloritice. Caracteristica zonei sedimentare estelipsa materialului vulcanogen. Grosimea lor nu poate fi apreciată fiind dizlocate și acoperite în cea mai mare parte de mase eruptive. Fosile nu au fost găsite aici, așa că asupra vârstei lor nu s-au putut exprima decât luând ca bază asemănarea petrografică cu alte sedimente aflate în aceiași situație în Călimani (Colibița, Bargău). Deoarece în aceste locuri, apreciază Gotz, depozitele s-au dovedite a fi oligocene, trebuie să le considerăm și pe acestea deocamdată de aceiași vârstă. Ținând seama și de cele observate de Z.Torok în Călimani, le putem considera că aparțin subvulcanului.

Despre vârsta masivului, Z.Torok aprecia originea pontică a sedimentelor după gasirea câtorva fosile de Limnocardium syrmiense la Bistra Mureșului, aproape de pârâul Gălăoaia, în marnele înclinate spre răsărit cu 200 – 150 și după fosile de Congeria găsite de A.Koch. Aglomeratele eruptive sunt așezate deasupra straturilor pontice, vârsta masivului eruptiv fiind probabil mai tânără decât pontica. În valea Zebracului s-au găsit straturi de marne cu vinișoare de lignit, care probabil, este o fereastră a sedimentelor de bază dezvelite de apa Zebracului.

Rețeaua hidrografică.

Râul Mureș izvorăște din Muntii Hășmașu Mare. Adaptat la cel mai vechi traseu de legătură tectonică și hidrografică a Podișului Transilvaniei cu Depresiunea Panonică, sistemul Mureșului și-a format un bazin hidrografic extins pe o suprafață de 29.767 km2 (din care în țara noastră 27.919 km2). Mureșul curge în cea mai mare parte pe teritoriul României, pe o lungime de 718 km din totalul celor 766 km. El traversează în drumul său spre vărsare forme de relief variate, dintre care munții reprezintă 25%. Bazinul Mureșului în defileu este relativ simetric. Cumpăna apelor urcă pe dreapta văii, în Munții Călimani, atingând vârfurile cele mai înalte: Rșchitiș (2021 m), Pietrosu (2100 m), Bistriciorul (1990 m). În drumul său șerpuit, acest masiv separă afluenții Mureșului de cei ai Bistrei moldovenești (Neagra, Șarul, Dorna), cât și cei ai Siretului (Colibița, Budacu). Pe partea stângă a defileului, în masivul Gurghiului, cumpăna apelor formează hotar spre bazinul râului Gurghiu, înălțându.se până la culmea fostelor cratere vulcanice, marcate astăzi de vârfurile Tătarca (1626 m), Seaca (1775 m), Fincelul (1684 m). În defileu, albia Mureșului are o pantă mult mai mare decât în Depresiunea Giurgeului.

Văile afluente venite din Călimani, cu o alimentație nivopluvială, au o cădere de circa 3,5 m/km și un profil logitudinal neregularizat. Cele dinspre masivul Gurghiului au pante mari doar în regiunea izvoarelor și un traseu mai scurt. Afluenții formează sursa principale de alimentare du apă a râului în tot lungul defileului. Scurgerea pe versanți este foarte intensă, îndeosebi în anotimpul topirii zăpezilor și în perioadele de ploi abudente. Bazinul văii transversale a Mureșului, în defileu, s-a adâncit în vastul sistem de roci vulcanogene apărute la zi în Pliocenul superior și la începutul Cuaternarului.

Zona muntoasă se compune din roci magmatice (andezite cu piroxeni și amfiboli), iar în lungul văii apar formațiuni vulcanogene sedimentare compuse din brecii piroclastice, conglomerate, gresii și nisipuri adezitice, înșirate pe lățimi variate de o parte și de alta a defileului.

Încercând o caracterizare a albiei, aceasta poate fi împărțită în trei sectoare cu caractere diferite:

1) Între văile Toplița și Sălardului lățimea văi ajunge până la 800 m; apar terase etajate, iar afluenții formează conuri de dejecții. Albia minoră este destul de îngustă (sub 50 m), având aluviuni formate din pietrișuri și nisipuri, iar în coturi apar plaje mici de pietriș mărunt și nisip. La confluența pâraielor mai mari apar denivelări de eroziune formate din roci mai puțin dure (Stânceni, Neagra, Ilva).

2) Între Sălard și Răstolița, valea se îngusteaza, versanții sunt abrupți, alimentând albia cu blocuri de stâncă și bolovani, fapt care face aluviunile să fie de dimensiuni mai mari. Curentul apei este mai mare pe numeroase porțiuni, iar apa este mai adâncă. Albia majoră se lărgește doar la confluența pârâiașelor și a Răstoliței.

3) De la Răstolița, valea se lărgește din nou, albia majoră atinge lățimi mari, iar patul albiei minore este format din pietriș și rar din bolovani presărați ici colo. Valea formează pe unele porțiuni răstoace, lărgindu-se sau îngustându-se în funcție de apropierea versanților. La Răstolița lungimea bazinului atinge aproape un km. Ultimul afluent din Călimani, Bistra, definește și limita din aval a defileului, râul intrând aici în Depresiunea Transilvaniei, la o altitudine cu 127 m mai ridicată decât la vărsarea în Tisa.

Adâncimea apei, pe întreg traseul Mureșului în defileu, variază de la 0,6 – 3 m. Viteza curentului diferă în funcție de mărimea debitului de apă și a pantei. Se întâlnesc porțiuni cu viteza curentului de 0,5 m/s, iar în unele porțiuni cu viteza de 1,5 m/s.

Secțiune Defileu Stînceni-Neagra

Afluenții Mureșului din defileu sunt următorii:

–Valea Topliței, formată din pârâul Secu și Lamos;

–Pâraiele Călimanu, Mermezeu și Zebrac, afluenți de dreapta;

–Valea Gudei, afluent de stânga, amonte de Stânceni;

–Ilva, una din apele cele mai frumoase care brăzdează partea sudică a masivului Călimani;

–Sălardul, cel mai mare afluent de stânga a Mureșului, sete una din cele mai bogate ape în liman din țară, egalată doar de valea Gurghiului;

–Răstolița, a treia vale afluentă mai importantă a Mureșului în defileu, în partea dreaptă;

–Iodul, pârâu cu debit mai redus;

–Gălăoaia, afluent mai mic;

–Bistra este ultimul afluent pe dreapta al Mureșului în defileu.

Hidrologia

Din punct de vedere hidrogeologic perimetrul studiat se încadrează în regiunea cu ape freatice sub formă de straturi acvifere locale, cuatenate în roci poroase, permeabile cu granulație grosieră.

Harta cu hidroizoipse indică drenarea apelor de către râul Mureș. Direcțiile de drenare sunt NS pe malul stâng și E-SE, V-NV pe malul drept. Pantele au valori de 20-25 m/km.

Izofreatele arată existența mai multor arealuri cu adâncimi diferite ale nivelului (între 0 – 2 m și peste 2 m).

Cantitățile de apă sunt mari datorită aportului ridicat din precipitații și scurgere superficială.

Debitul optim ce poate fi obținut dintr-un foraj de exploatare, amplasat în zona de luncă este de 1,00 l/s.

În regiunea studiată se remarcă prezența mai multor izvoare, cum ar fi:

În zona Stânceni:

Izvorul Valea Meștera, care are un debit mediu anual de 0,02 l/s și o temperatură medie de 80C.

Izvorul lui Gust, cu un debit mediu anual de 0,4 l/s și temperatura de 90C.

În zona Răstolița:

Izvorul Apele Calde, cu un debit mediu anual de 0,4 l/s și temperatura de 8,50C.

Izvorul Cascada, cu un debit mediu anual de 0,45 l/s și temperatura medie anuală de 5,50C.

În perimetru localității Deda – izvorul Donca, izvor care alimentează localitatea Deda. Debitul mediu anual înainte de captare era de 6 l/s, iar temperatura se menține constantă tot timpul anului la valoarea de 100C.

Izvorul Donca Fund, cu un debit mediu anual de 0,50 l/s și o temperatură constantă în jurul valorii de 80C. Din punct de vedere hidrogeologic aceste izvoare se încadrează în categoria izvoarelor de falie.

În comuna Stânceni sunt izvoare de ape minerale carbogazoase, ape ce se îmbuteliază pentru consum și sunt foarte apreciate.

În zonă există 2 stații hidrometrice la Răstolița și Stânceni, care au relevat în timp cantitatea de precipitații maxime și minime. Astfel în luna iunie cantitatea de precipitații este cuprinsă între 80 – 100 mm pe cca 10% din suprafața zonei studiate, 100 – 120 mm pe cca 40% din zonă, 120 – 140 mm pe cca 20% din zonă și mai mare de 140 mm pe cca 10% din zonă.

Cantitatea medie maximă anuală de precipitații căzută în 24 de ore se suprapune aproximativ cu cantitatea de precipitații a lunii iunie și acoperă zonele cele mai înalte ale Munților Călimani și Gurghiu.

Planul de Amenajare Complexă a Bazinului Mureșului superior elaborat de (IPJ Mureș împreună cu un colectiv de specialiști de la 19 instituții de studii și cercetări, universități precum și ASE în 1976 a creat cadrul general de dezvoltare a lucrărilor de amenajare și gospodărire a apelor, organizare și dezvoltare a fondului financiar agricol și silvic și sistematizarea teritoriului în corelare cu lucrările de amenajare necesare dezvoltării economice și sociale la nivelul anului 2000.

Prin această lucrare s-a propus acumularea, Răstolița preconcizată a furnizat 50 MW (Vt = 100, Vv = 8, Vp = 20) acumulare complexă ce s-a concretizat prin Decretul Consiliului de Stat nr.95/1998 în investiție certă. Ea a fost începută în același an cu lucrarea de bază și organizările de șantier.

La ora actuală lucrarea este executată în proporție de cca 30%, reprezentând lucrările aferente drumurilor de contur ale lacului, acces în localitatea Răstolița, până la baraj, barajul și aducțiunea principală și centrala hidroelectrică propriu-zisă. Alocarea la timp a fondurilor necesare fac posibilă punerea în funcțiune a acumulării realizate la nivel normal de retenție energtic (MMR -720) în cca 3 ani.

2.2.4.Clima

Clima zonei este temperat continentală, direct influențată de regimul de înălțime ale culmilor, aspect reliefat și de curbele izoterme anuale.

Astfel zona de vest cuprinzând comuna Vătava, are media anuală de +7; +80C și parțial comuna Deda, Răstolița, Lunca Bradului și Stânceni situate în Valea Mureșului și Deda are parțial media anuală de +60C, restul zonei fiind de +40C.

Caracterizarea din punct de vedere meteorologic.

Culoarul Toplița – Deda mărginit de Munții Călimani și Gurghiu se încadrează în subprovincia climatică temperat moderată, definită de circulația și caracterul maelor de aer din vest și nord-vest.

Modul de dispunere a reliefului introduce variații locale concretizate în nuanțe topoclimatice și oscilația pe verticală a valorilor elementelor meteorologice.

Orientarea generală a vânturilor din NV și SE este dictată de relief conform deschiderii oferite de râul Mureșului care curge dinspre SE spre NV prin culoarul Toplița – Deda.

Regimul temperaturii aerului prezintă contraste evidente. Astfel la Toplița, valoarea medie multianuală a temperaturii aerului este de 5,50C, variind în decursul anilor între 4,40C și 7,00C.

În partea de SV a culoarului (Batoș) media anuală a temperaturii aerului se menține în jur de 8,60C.

Izoterma de 60C circumscrie poala munților vulcanici Călimani și Gurghiu.

Pe culmile înalte ale munțiilor Gurghiu și Călimani valorile sunt mai scăzute, fiind cuprinse între 2 și 40C.

Urmărind mersul anual al temperaturii medii anuale lunare se constată că atât la intrarea în culoarul Toplița – Deda, cât și la ieșire (Batoș), luna cea mai rece este ianuarie (Toplița -6,20C, Batoș -6,20C) iar cea mai caldă iulie, cu valori medii cuprinse între 16 și 200C (Toplița -16,60C, Batoș -19,60C).

Temperaturile maxime și minime absolute sunt importante în caracterizarea regimului climatic, întrucât ele precizează limitele de oscilație termică pe teritoriul studiat.

Temperatura minimă absolută de -34,40C, s-a înregistrat la Toplița în 13 ianuarie 1985 și de -26,20C la Batoș în 31 ianuarie 1987.

Temperatura maximă absolută de 34,80C s-a înregistrat la Toplița în 20 iulie 1987 și 35,60C la Batoș în 20 iulie 1987.

O trăsătură importantă ce caracterizează regimul termic al culoarului este acumularea de aer rece în cursul ierni, ce acoperă întreaga vale, producându-se temperaturi mai scăzute decât pe pantele munților învecinați, așa numitele inversiuni de temperatură.

Valorile medii multianuale ale iernii sunt cuprinse între -4,70C și -6,20C la Toplița și între -1,40C și -2,60C la Batoș.

Primăvara valorile medii lunare ale temperaturii oscilează între 0,20C și 11,70C la Toplița și 3,70C – 14,00C la Batoș. Valorile medii ale temperaturii aerului în anotimpul de toamnă sunt cuprinse între -0,40C (Toplița) și 14,10C (Batoș).

Precipitațiile atmosferice prin valorile înregistrate prin distribuție spațială și neuniformitatea în timp, reflectă climatului temperat moderat. Cantitățile medii multianuale de precipitații sunt cuprinse între 546 mm (Stânceni) și 769,5 mm (Răstolița).

Cantitățile medii lunare repartizează în mod diferit de la o lună la alta, în funcție de frecvența și direcția de deplasare a maselor de aer și a fronturilor precum gradul dezvoltarii proceselor locale pluviogenetice.

Cea mai mică cantitate de precipitații se produce în luna februarie – martie și cea mai mare în luna mai – iunie, luna iulie fiind cea mai ploioasă pentru această zonă.

Creșterea cantităților de precipitații în perioada caldă a anului e explicată prin faptul că în producere precipitațiilor un rol important îl joacă și intensitatea convecției termice.

Cantitățile lunare maxime absolute au fost la toate stațiile pluviometrice din defileu mai mari de 125 mm (Răstolița 162 mm, Toplița 144 mm). În contrast cu aceste valori ridicate, se poate menționa că au existat ani când datorită predominării regimului anticiclonic, în uele luni nu au căzut deloc precipitații (Deda – septembrie 1986).

Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 de ore au fost de 53 – 70 mm (Răstolița 70 mm).

Frecvența zilelor cu precipitații este de 140 – 180 de zile în regiunea muntoasă și de 110 – 130 pe culoarul Mureșului. Data medie a căderii primei ninsori este în strânsă legătură cu scăderea temperaturii aerului, fiind mai timpurie în zona Toplița și mai târzie la ieșirea din culoar. Stratul de zăpadă se menține atât în timp cât și în spațiu.

Temperatura medie a lunii ianuarie este sub 00 parțial în comunele Deda și Vătava, 60% din teritoriu are temperatura medie a lunii ianuarie cuprinsă între -4, -80C iar în zonele peste 1000 m altitudine între -8, -60C. La cotele de peste 1800, temperatura este de peste -80C.

Turbiditatea medie multianuală a zonei este sub 100 g/m3 (Vătava, Deda și Stânceni).

Zona beneficiază de un aer ozonat curat, nepoluat, care împreună cu elementele de cadru natural constituie motorul desfășurării unei activități de recreere și turism.

2.2.5. Vegetația.

Biografic, distribuția lor în cadrul peisajului, al cadrului natural, reprezintă o reflectare a condițiilor fizico-geografice trecute și actuale, oglindind condițiile de climă și modificările provocate de om prin înlocuirea vegetației spontane cu plante de cultură, pe arii din ce în ce mai intense, astfel sub aspect floristic, zona se încadrează în provincia dacică, în ținutul Carpaților Orientali.

Dispuse în etaje, plantele spontane alcătuiesc:

Vegetația etajului alpin: la peste 1800 m, ocupat de pajiști primare și secundare formate din ierburi (graminee alpine) și tufărișuri pitice: păiușca (Festuca supina), taposica (Nardus stricta), iarba stâncilor (Agrostes rupestris), coama (Carex curvula), clopoței (Campanula alpina), degetărușul (Iordanella pussila), piciorul cocoșului alpin (Romunculus alpina), ochiul șarpelui (Eritrichium nanum), milițianul (Silene acaulis), ciuboțica (Primula minima), mușchi (Rhytidium rugosum, Dicranum alpicous, Polytrichum proliferum), precum și tufărișuri de jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus sibirica), smirdarul sau bujorul de munte (Rhododendron hotsschyi), salcii pitice (Salix herbace, Salix retusa), argentica (Dryas actopetala), aninul verde (Alnus viridis), afinul (Vaccinium myrtillus), merișorul (Vaccinium vitis-idaea).

Vegetația etajului subalpin: la peste 1650 m altitudine, este dominat tufișurile alpine: jneapănul, ienupărul pitic, pinul de munte (Pinus montana), aninul de munte. Subarbuști: merișorul, afinul, smirdarul. Pajiștile sunt pline de graminee: iarba vântului (Agrastis rupestris), părușca, firuța (Poa media); dicotiledonate: cinci degete (Potentila termata), cimbrișor etc. Apar și arbori: molidul (Picea abies), laricele sau zada (Larix eoropaea), precum și relictul glaciar – zambrul (Pinus cembra). Răspândirea cea mai mare o au tufișurile de jneapăn și ienupăr, dispuse în cuverturi continue pe pereții abrupți ai circurilor glaciare. De multe ori apar în asociere cu afinul, merișul, coacăzul de munte, măceșul, degetărușul sau cu mușchii verzi. Cu cât se ridică mai sus tufișurile de jneapăn și ienupăr se pipernicesc, dispărând treptat în favoarea subarbuștilor de smirdan asociate cu afin și merișor, împreună cu unele specii ierboase ca părușca, iarba vântului, cinci degete etc. În partea superioară a etajului subalpin, locul arbuștilor este luat de suprafețe mai reduse de pajiști subalpine alcătuite din părușcă, iarba vântului, însoțite de țeposica, rugina, clopoțelul, mușchi, ce formează pajiștile alpine. Către limita inferioară apar rariști arboricole de molid, zada, zambru sau chiar fag dezvoltate și pipernicite care fac trecerea spre marea zonă a pădurilor. În locurile mai umede apar tufărișurile de anin de munte, tarsa, macriș (Rumex arifolius), timoftica (Phleum alpinum). Zonelor mlăștinoase le sunt specifice asociațiile de răgozuri (Carex conescens, Carex stellulata, Carex dacia), trifoiul lutrei (Menyanthes trifoliata), salcia pitică (Salix repens).

Etajul molisolurilor. Pădurile de munte de întind la altitudini de 1800-1600 m, vegetația este constituită din: arbori: molidul (Picea abies), scorușul (Sorbus auceuparia), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), zada, bradul (Abies alba), fagul (Fagus silvatica); arbuști: socul roșu (Sambucus racemosa), caprifoiul (Sonicera nigra, Sonicera xylosteum), coacăzul de munte (Ribes alpinum); subarbuști: plante înalte: zburătoarea (Epilobium augustifolium), trestia de pădure (Calamagrastis arundinacea), tufărișul de zmeur (Rubus idaeus). Vegetația pajiștilor: graminee cu păișul roșu (Festuca rubra), păiușca, răgozuri, tarsa (Deschampsia caespitasa), horsti (Zuzula luzuloides), clopoțeii (Campanula patula sspabietina), sunătoarea (Hypericum maculatum). În partea superioară a etajului apare zada sau pinul, în partea inferioară bradul și fagul iar pe văi avinul alb (Hypericum maculatum). Prin pădurile de molid mai cresc: macrișul iepuresc (Oxalis acetasella), mușchi, afinul, murul (Rubus hirtus).

Etajul pădurilor de foioase: la poalele munților, în depresiuni, de la o altitudine de 500 m urcând până l a1400 m. Sunt cuprinse pădurile pure de fag, majoritatea sunt în amestec cu rășinoase, iar gorunul crește numai în enclave. Componenta vegetală a acestui etaj este următoarea: arbori: fagul, gorunul (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), paltinul de munte, palinul de câmp (Acer platanoides), jugastul (Acer campestre), teiul (Tilia platyphyllas), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus montana), alunul turcesc (Corylus corulna), bradul, pinul (Pinus silvestris), tisa (Taxus baccata); arbuști: alunul (Corylus vellana), cornul și sangerul (Cornus mas, Cornus languineea), măceșul, păducelul (Crataegus monogyna). Plante erbacee: graminee: păiușul (Festuca sylvatica), firuța de pădure (Poa nemoralis), mărgeluța (Melica uniflara); plante de primăvară: prevernale: vioreaua (Sicilla bifolia), brebeneii (Corydalis solida, Corydalis cava), ceapa ciorii (Gagea lutea), ghiocelul (Galanthus nivalis), răgozuri ferigi (Dryopteris filix-mas, Athirium filix-femina), laptele cucului (Arum maculatum), urzica galbenă (Galium shultesii), iedera (Hedera helix), carpenul (Alematis vitalba), mușchi (Uniun cuspidateun).

Subetajul pădurilor amestecate: de rășinoase cu fag ocupă o mare suprafață suprapunându-se în multe zone peste etajul foioaselor și peste cel al molisolurilor. Pădurile de amestec reprezintă domeniul de întrepătrundere a molisolurilor cu fagetele. Ca urmare arbori predimina: molidul, bradul, fagul, paltin, frasin, tei pin, aninul de munte, tisa iar dinte asociațiile azonale: mestecănișul, plopișurile, sălcile. Stratul ierbos este reprezentat în special prin măceșul iepuresc, laptele câinelui, horști etc și de un strat de mușchi bogat. Celelalte plante sunt specifice celor două etaje învecinate.

Vegetația de luncă. Datorită condițiilor de umiditate ridicată a solului, natura aluvionară a acestuia și topoclimatului caracteristic, luncile râului Mureș și a afluenților acestuia au o vegetație specifică, indiferentă de cea a zonelor sau a etajelor de vegetație pe care le străbat, deși în cazul acesteia există o oarecare etajare de la munte le șes. Vegetația arborescentă este alcătuită din specii de esențe albă – sălcii și răchite (Salix alba), plopi (Papulus alba, Papulus nigra), anini (Alnus incana), catină (Hippophae rhanaides), catină mică (Miricaria germaica). În general pădurile de luncă sunt cunoscute sub numele de zăvoaie. Pajiștile luncilor, deși ocupă suprafețe reduse, sunt predominant alcătuite din iarba câmpului (Agrostis alba), coada vulpii (Alopecurus pratensis), și pirul (Elymus repens). Majoritatea acestor pajiști au fost transformate în ogoare.

Aspect dintr-o fâneață din Răstolnița

2.2.6.Fauna.

Compoziția și repartiția faunei ca și în cazul vegetației este reflectarea particularităților climatice prin poziția geografică și etajarea altitudinală a reliefului.

Zona alpină a fost populată în perioada 1980-1985 cu exemplarea de capra neagră (Rupicapra rupicapra). Dintre păsări trăiesc în această zonă: cinteza alpină (Montifigella nivalis), vulturul bărbos (Grypaetus barbatus aureux), acvila de munte (Avila chrysaetos), ciocârlia balcanică.

Dintre păsările care ajung în zona alpină dar trăiesc în zone mai joase amintim: cocoșul de munte (Tetrao urogallus urogallus), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), corbul (Corvus carax), mierla gulerata (Turdus torqualus alpestris), pitulicea (Philloscapus callybita), potârnichea (Perdix perdix perdix). Rozătoarele aproape că lipsesc, singur șoarecele alb (Micratus nivalis ulpius), alături de care urcă și șobolanul. Pe stâncile goale sau prin pajiști se întâlnește vipera comună (Vipera berus), șopârla de munte (Lacerta vivipara), tritonul (Triturus alpestris). Nu lipsesc nici fluturi (Ancutis simpliciata, Erebice lappoua, Cidosia caesata) iar alții vin de jos din pădue (Colia crocerus, Erebia epihran etc).

Zona pădurilor montane oferă adăpost și hrană mai multor specii de animale: cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus), ursul (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), jderul de scorbură (Martes martes). Restul faunei cunoaștem aceeași etajare ca și vegetația.

Zona pădurilor montane trăiesc: cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, acvila de munte (Aquila chrystos), ciocănitoarea de munte (Picardes tridactylus alpinus), negreica (Dyacopus martins martins), vulturul negru, șorecarul (Buteo-buteo), buha (Buho buha), huhurezul mare (Strix uralensis), forfecuța, alunarul, corbul, mierla, pițigoiul de munte etc.

Dintre reptile și amfibieni trăiesc: vipera comună, șopârla de munte, broasca brună, tritonii de munte, salamandra, gasteropodele: (Vitea diaphorarna montana, Limax maernus, Ustus venerabilis etc). Prezența poienilor însorite, lărgește lista faunistică cu numeroase alte gastropodele și insecte. La toate acestea adăugăm mulțimea de mamifere, păsări din zonele mai joase, care ajung la aceste altitudini.

În pădurile de fag și în cele de amestec de fag și rășinoase, există și o faună la fel de bogată și de variată. Dintre mamifere caracteristice amintim: viezurele (Meles meles), ursul brun, cerbul, veverița (Sciurus vulgaris fucoater), căprioara (Capreolus capreolus), jderul de munte, mistrețul (Clethsionomya glareolus), șobolanul cenușiu (Rattus norvegicus), șobolanul negru (Rattus rattus). Păsările sunt la fel ca în pădurile de rășinoase.

Un mediu deosebit de viață foarte dezvoltat în aceste păduri îl constituie litiera unde se găsesc numeroase specii de acarieni, miriapode, coleoptere, fenicide etc.

Fauna apelor curgătoare este destul de bogată. În apele de munte trăiește: păstrăvul (Salmo trutta labrex), păstrăvul indigen, păstrăvul curcubeu, lipanul (Thimallus thimallus), grindelul (Naemachielus) și zglavoaca sau babetele (Cattus gobia). În râul Mureș se mai întâlnesc: lostrița (Hocho-hucho), cleanul (Leuscius sauffia ogassizi), mreana (Barbus fluviatilis), știuca (Esax lucius), mihaltul (Lata lata), porcușorul (Cabia heszlesi), obletul sau belbita (Abburnus lucidus), racul (Astacus fluviatilis) dispărut de câțiva ani din apele de munte.

Telekia Speciosa

2.2.7. Resurse ale solului și subsolului.

Defileul râului Mureș, dispune de importante surse ale solului și subsolului după cum urmează:

Păduri rășinoase și foioase ocupând suprafețele de 65 – 182 ha, reprezentând 68,7% din întreaga suprafață studiată și 30,14% din totalul fond forestier al județului Mureș.

Pășuni în suprafață totală de 25.834 reprezentând 27,2% din zona studiată și 14,62% din totalul pășunii și fâneței ale județului.

Resursele solului constituie elementele de bază ce au generat dezvoltarea activităților din zonă și anume exploatarea și prelucrarea lemnului (Lunca Bradului), și creșterea animalelor, rocile de construcție andezite ce au permis dezvoltarea industriei materialelor de construcții la Stânceni și Lunca Bradului.

Resursele subsolului constau în bogate zăcăminte de ape minerale carbogazoase prin puț forat la Stânceni.

2.2.7.1 Solurile.

În regiunea muntoasă sunt răspândite solurile montane și brune – gălbui podzolite și brune dezvoltate sub păduri și pajiști secundare.

Solurile montane brune de pădure acide endosolurile șocurile podzolice feriifluviale domină suprafețele versanților din Munții Călimani și Gurghiu.

Solurile brune închise de pădure și brune de pădure argiloiluviale sunt amestecate cu solurile brune de pădure moderat acide, cu solurile podzolice argiloiluviale pseudogleizate și solurile erodate puternic și excesiv.

În lunca Mureșului domină soluri aluviale bogate în substanțe nutritive.

2.2.7.2 Terenuri degradate sau supuse unor forțe naturale distructive

În zona defileului râului Mureș există 338 ha amplasate în mare parte pe teritoriul comunei Deda sau răspândite în munții Călimani si Gurghiului, pe văile pârâurilor și în jurul Măgura Mare.

Pentru ameliorarea unor terenuri aparținând Consiliilor locale din zonă, s-au executat ăn perioada anilor 1960 – 1990 lucrări de amenajare pășuni și pajiști, cuprinzând lucrări complexe precum și descărcări.

Se impune necesitatea instruirii măsurilor de securitate sanitară a lacurilor de acumulare, protejate, supraveghere și control a zonei Parcul Național Călimani și includerea lui într-un program național de cercetare științifică, de protejare a mediului și de conservare a cadrului natural peisagistic a defileului râului Mureș.

Din analiza datelor referitoare la zona studiată corelat cu planul general de dezvoltare a județului se propune reașezarea populației pe sectoare de activității prin îmbunătățirea coeficientului sectorului primar conform datelor generale prezentate mai jos:

Din punct de vedere a organizării teritoriului se prevede creșterea domeniului public de la 65372 ha în prezent la 1717388 mp.

Având în vedere potențialul natural, economic al surselor și resurselor solului și subsolului, precum și posibilitățile de dezvoltare ale localităților, dar mai ales avântul ultimilor 5 ani, prognozăm dezvoltarea Defileului râului Mureș.

Una din principalele activități fiind exploatarea și prelucrarea lemnului, se propune menținerea unităților existente cu condiție tehnologizării lor în vederea prevenirii și protejării mediului înconjurător.

Dezvoltarea în continuare a exploatării rocilor andezitice pentru dezvoltarea industriei materialelor de construcții (Stânceni și Lunca Bradului). Promovarea în categoria orașelor a localității Deda, care va atrage după sine noi funcții administrative, social culturale, de învățământ, sănătate și servicii.

Practicarea în continuare a activității de producere și prelucrare a produselor de natură animală și vegetală, cu preponderență în comuna Deda și Vătava.

Propunem interzicerea amplasării de unități productive, poluante, care să afecteze cadrul natural, ecologic și peisagistic al zonei și dezvoltarea industriei alimentare de producție mică pentru prelucrare a produselor de origine animală (lapte, carne) turism și servicii aferente al cestuia și cu preponderență a turismului organizat.

Amplasarea în zonă a obiectivelor de investiții ale AHE Răstolița va face ca producția energetică să crească cu 117500 MW; va asigura 100 locuri de muncă; va face să crească interesul turistic al zonei ceea ce va atrage după sine dezvoltarea serviciilor aferente lui; va îmbunătăți deservirea teritoriului cu căi de comunicații care vor facilita accesul mai rapid și mai ușor în zonă.

2.2.9. Bilanțul utilizării teritoriului.

Analiza teritoriului studiat este reprezentată în tabelul de mai jos:

Terenurile agricole din zonă reprezintă 29,80 % sau 28225 ha cuprinzând arabil 2335 ha (2,5 %), pășuni și fânațe 25834 ha (27,2%), vii 1 ha și livezi 0,10 % sau 55 ha.

Remarcăm procentul mare al terenurilor neagricole din zona studiată 70, 20 % reprezintă 66601 ha din care 68,70 % o reprezintă pădurile: 65182 ha. În ceea ce privește proprietatea acestor terenuri prezentăm situația existentă în prezent pe categorii de folosințe conform tabelului de mai jos:

Principala activitate a zonei este creșterea animalelor, situație favorizată de mărimea suprafețelor de pășuni și fânațe și reflectată și de numărul mare al animalelor din gospodăriile populației.

În aceasta semnalăm prezența la pășunat a animalelor din celelalte comune a județului care nu pășuni suficiente, dar care nu sunt cuprinse în situația prezentă.

Producția agricolă animală reliefată în tone, hectolitrii, bucăți la kilogram, dar și în procente la principalele produse, reprezintă cantități realizate de către populație, din care cca 60,00 % este cotă parte la producția de consum.

2.3. POTENȚIALUL ECONIMIC

2.3.1. Potențialul agricol și silvic – structura suprafețelor agricole și silvice.

Suprafața totală a zonei studiate este 94,826 ha reprezentând 14,34 % din suprafața județului Mureș.

După modul de folosință a terenului, situația scoate în evidență suprafețele mici de terenuri agricole ale zonei și anume doar 29,8 % comparativ cu procentul de 61,00 % al județului, și procentul mare al terenurilor neagricole de 70,2 %față de 39, 00 % cât este în județ.

Din tabelul de mai sus se constată că procentul mare al terenurilor neagricole rezultă din suprafețele mari de 65182 ha ale pădurilor care reprezintă 68.7 % din total zonă studiată, dar și 32,3 % din suprafața totală a județului.

Se constată că din total zonă studiată 15,15 % este domeniul privat al statului, 68, 90 % este domeniul public și 15,95 % sunt terenuri particulare.

Ponderea o dețin terenurile neagricole (66,601 ha, 70,2 %) din care 99,19 % o reprezintă pădurile.

Pășunile și fânațele reprezintă 27,20 % din suprafața teritoriului studiat din care în proporții aproximativ egale ele aparțin domeniului privat al statului (13718 ha) și particular (11970 ha) iar domeniul public cu numai 146 ha ocupă 1 % subunitar.

Fondul forestier aparține în proporție de 99,19 % domeniului public, particularii deținând 0,64 %.

Terenurile arabile aparțin în exclusivitate particularilor (99,87 %) iar pășunile și fânațele în proporție de 46, 34 % aparțin tot acestora.

Din această analiză dar și din realitatea efectivă rezultă că în zonă sunt un număr mare de animale ceea ce face ca una din activitățile de bază ale zonei să fie și agricultura.

Se constată producțiile mici realizate de cele 5 comune, producții ce nu depășesc 0,30 % di producția medie a județului.

2.3.1.1. Principalele unități agricole existente.

Zona nu a fost cooperativizată decât în comunele Vătava și Deda. Principalele unități agricole existente în zonă sunt conform tabelului de mai jos:

Remarcăm că fostele CAP-uri s-au desființat, la ora actuală mai funcționând stațiile de mașini agricole ale AGROMEC-urilor.

2.3.2. Potențialul activității industriale – tipuri de capacități existente.

Situația statistică la sfârșitul anului 2004 ne prezintă valoarea și dinamica producției industriale realizate de cele 5 comune astfel:

Valoarea și dinamica producției industriale în 2004.

Față de producția județului, producția industrială a zonei reprezintă 0,88% cu indici valorici pozitivi (în creștere) la comunele Deda și Stânceni și în descreștere la celelalte comune.

2.3.2.1 Tipuri și capacități industriale existente.

Principalele unități existente în zonă sunt consemnate în tabelul următor:

UNITAȚI INDUSTRIALE

Comuna Deda:

Bistra Mureșului – sector de exploatare și prelucrare a lemnului 4,00 ha

Filea – moară 0,01 ha

Pietriș – stație de transformare 0,80 ha

Deda – autoservice 0,03 ha

-depozite 1,00 ha

TOTAL COMUNĂ 5,84 ha

Comuna Lunca Bradului

Sector de industrializare a lemnului – depozit de cherestea, depozit de bușteni, secție de exploatare a lemnului, bază de mecanizare pentru unități forestiere.

brutărie

ocol silvic

moară cu ciocănele

Neagra

Sălard

TOTAL COMUNĂ 12,50 ha

Comuna Răstolița

Andreneasa – 0,00 ha

Borzia -unități industriale 6,74 ha

-colonia auto, ateliere, uzină electrică stație 110 Kv, stație betoane, gater, șantier, baraj.

0,80 ha

Gălăoaia – gater 0,10 ha

Iod – total 6,15 ha

-platforma tehnologică, atelier mecanic ”Hidrocom Ardeal”, depozit materilae de constructii, Tarnița brutărie, depozit carburant și magazie, sector de exploatare, croitorie serie, depozite, moară, microhidrocentrală nr.2 și 3.

Răstolița – 0,00 ha

TOTAL COMUNĂ 12,99 ha

Comuna Stânceni

-Exploatare și depozitare de material lemnos, gater.

1,00 ha

Ciobotani -Apemin

-stație de îmbuteliere a apei minerale. 1,50 ha

Meștera -carieră de piatră 1,50 ha

TOTAL COMUNĂ 4,00 ha

Comuna Vătava

-moară 0,20 ha

TOTAL ZONĂ 35,53 ha

S-a consemnat profilul unităților și suprafețelor ocupate.

Remarcăm secțiile de exploatare și prelucrare primară a lemnului existente în comunele Deda, Iod (comuna Răstolița), Lunca Bradului și Stânceni; și stația de îmbuteliere a apei minerale Ciobotani (comuna Stânceni).

Se constată o creștere a interesului pentru prelucrarea lemnului în unități mici particulare dar și de înființare a unor unități industriale mai mari (stația de îmbuteliere a apelor minerale Ciobotani).

2.3.3. Protecția terenurilor agricole și silvice.

Sunt necesare lucrări de ameliorare și întreținere a terenurilor agricole arabile pentru pășuni dar și al fondului forestier deosebit de valoros în suprafață de 65182 ha. Pentru suprafețele neproductive de 338 ha (vezi tabelul de la cap. 3.1).

În zona Parcului Național Călimani este nevoie de un amplu program de inventariere, protecție și supraveghere a tuturor speciilor valoroase de rășinoase, foioase, molidișuri, a speciilor rare de tisa, a elementelor turistice și a faunei deosebit de bogate.

2.4. POPULAȚIA ȘI REȚEAUA DE LOCALITĂȚI.

2.4.1. Populația ca volum și structură a potențialului uman.

Zona defileului râului Mureș fiind o zonă în majoritate cu piemonturi înalte are o populație redusă comparativ cu zonele de deal și câmpie ale județului Mureș.

Evoluția populației conform recensămintelor din 1966, 177 și 2004 se evidențiază conform tabelului de mai jos:

REPREZENTARE GRAFICĂ

Procentele sunt din totalul populației a județului Mureș.

Se observă o creștere a populație pe întreaga zonă de 13600 locuitori în 1966, la 14235 locuitori în 1977, pentru că în perioada următoare să se constate o recădere a zonei din punct de vedere al populației.

Procentul populației reprezenta 2,42% din populația județului în 1966, 2,26% în 1977, pentru că în 2004 procentul să devină 2,14%.

Evoluția comunelor a urmat același proces cu excepția comunei Răstolița care a înregistrat creșteri succesive, fără căderi.

Se constată numărul mai mare al populației stabile decât cea legală în întreaga zonă cu accent deosebit în comuna Răstolița și Stânceni. Procentele pe sexe sunt sensibil egale, diferența dinre ele fiind de numai 0,2%.

Din punct de vedere al naționalităților zona este populată în proporție de 88,02% de români, 9,97% de maghiari, iar țiganii și germani au procente de 1,,97% respectiv 0,04%, față de situația pe județ unde, procentul de români este în proporție de 52,0%, maghiari în proporție de 41,1%, țiganii în proporție de 5,4% iar germanii reprezintă 1,2%.

După religie 87,03% sunt ortodoxi, 5,63%romano catolici, 0,31% greco catolici, 4,13% reformați și 2,87% de alte religii.

Comparativ cu celelalte zone ale județului Mureș în zona Defileului râului Mureș populația după grupe de vârste se înscrie în limite apropiate ca procent, cu o oarecare creștere a populației de peste 60 de ani cu 2,33%. Un grad de îmbătrânire mai ridicat se semnalează în comunele Deda și Vătava; populația cuprinsă întere 0-4 ani este maimare înlocalitățile Deda, Răstolița și Lunca Bradului.

Se constată procentul de 7,50% al copiilor de până la 4 ani, 23,61% tineret, 49,19% cei cuprinși între 20 și 59 ani și 19,70 pentru oameni peste 60 de ani.

Din analiza ultimilor 4 ani se remarcă tendința de revinere a populației în zonă, revenire ilustrată și de sporul natural și migrator foarte accentuat în 2001 (-203) în scădere la -109 în 2002 și -71 în 2003 pentru că în 2004 să scadă la -66.

Naționalitatea a fost negativă în 2004 înregistrându-se o creștere de +4, creștere semnalată în comunele Stânceni și Vătava.

2.4.2. Resurse de muncă.

În zona studiată populația activă este de 5429 reprezentând 41,44% față de 43,35% cât este populația activă a județuli.

Se remarcă procentul mai scăzut al populației active de numai 41,44% față de populația activă a județului de 43,55%.

Grupate pe principalele categorii: primar, secunadar și terțiar, populația zonei prezintă procente egale ale sectorului secundar și terțiar și cu 8,80% mai mare a sectorului primar.

Față de situația generală a județului, sectorul secundar este mai mic cu 7,36% iar a sectorului primar este mai mare cu 18,52% situație relevată mai jos:

Evidența populației ocupate (active) pe total județ și zonă.

Principalele sectoare socio-economice. Situația existentă.

2.4.3. Aspecte sociale privind mobilitatea populației.

Din analizele efectuate se constată lipsa în zonă a locurilor de muncă motiv pentru care populația navetează spre Reghin sau Toplița, principalele două centre din zonă, localități amplasate la estul și vestul zonei studiate.

Procentele de deplasări din zonă au fost și sunt încă negative ele situîndu-se între -203 plecări în 2004 și ajungând azi abia la -66 plecări. O ușoară creștere s-a remarcat în comuna Răstolița, unde din cauza barajului de acumulare și-au găsit rostul o mică parte din populația activă.

În concluzie se impune demararea unor activități economice serioase care să stopeze acest fenomen, mai ales în domeniul populașiei și al serviciilor.

2.4.4. Repartizarea și structura populației în cadrul rețelei de localități.

Cele 5 comune studiate, situate în zona de nord-est a județului Mureș, au în componență 18 localități cu populație reprezentând 2,14% din populația județului.

Localitatea s-a dezvoltat de-a lungul râului Mureș cu excepția comunei Vătava dezvoltată la nord de Valea Mureșului, împreună cu satele ei Râpa și Dumbrava, amplasate pe dealurile cu expunere sudică ce coboară dinspre munții Călimani.

Densitățile în această zonă sunt mult sub media pe județ (90,86 loc/km2) și sunt cuprinse între 7,83 loc/km2 (Lunca Bradului) și 13,94 loc/km2 comuna Vătava. Excepție face comuna Deda cu o densitate de 56,49 loc/km2.

2.4.5. Profilul dominant și ierarhizarea localităților.

Din analiza resurselor de muncă, a repartiției populației pe ramuri ale economiei rezultă că preponderența industrială de prelucrare a lemnului, construcții și industria extractivă, baza constituind-o agricultura și silvicultura.

Activitățile primare reprezintă 38,80% din populația zonei, cele secundare și terțiare fiind egale și anume de 30,60% conform tabelului „Evoluția populației ocupate pe total județ și zonă”.

Se remarcă procentul mai scăzut al sectorului secundar al zonei fața de cel județean, ceea ce impune dezvoltarea acestui sector.

Din punct de vedere al ierarhizării, localitățile din zonă sunt mici cu populații cuprinse între 239 locuitori (Ciobotani) și 1079 locuitori (Bistra Mureșului); chiar și reședințele de comună au sub 1000 de locuitori: Vătava (918), Stânceni (804).

Localitățile cu peste 1500 locuitori sunt reședințele de comună: Deda (1588 locuitori).

Situația numărului pe localități la recensământul din 2004se prezintă conform tebelului de mai jos:

DEDA – TOTAL – 4383

Deda – 1913

Bistra Mureșului – 1079

Filea – 840

Pietriș – 351

LUNCA BRADULUI – 2431

TOTAL

Lunca Bradului – 1768

Neagra – 528

Sălard – 135

RĂSTOLIȚA-TOTAL – 2325

Răstolița – 1588

Borzia – 85

Gălăoaia – 74

Iod – 381

Androneasa – 97

STÂNCENI-TOTAL – 1592

Stânceni – 804

Ciobotani – 329

Meștera – 459

VĂTAVA –TOTAL – 2368

Vătava – 918

Dumbrava – 842

Râpa de Jos – 608

2.4.6. Locuirea.

În zona studiată sunt 4108 gospodării ale populației, din care 3338 sunt gospodării familiale și 771 nefamiliale.

Numărul de apartamente aferente lor este de 4743 cu o suprafață locuibilă de 183700 mp. Raportat la numărul de locuitori rezultă 14,01 mp/locuitor, indice mai mare față de cel al județului de numai 11,64 mp/locuitor.

Numărul de persoane ce revin pe un apartament este de 2,76 persoane/apartament indice mai mic decât cel al județului Mureș (2,91 persoane/apartament).

Se constată numărul mare de persoane/apartament în comuna Deda, unde indicele este de 3,29, iar pe localități indici peste 3 persoane/apartament.

În ultimul timp remarcăm tendința de construire a unor case de vacanțe, fie prin adăugire la fondul locuit existent fie prin construire intensivă în special în localitățile mici: Borzia, Iod, Gălăoaia, Neagra și altele.

2.4.7. Servicii publice cu rol teritorial.

În zona studiată serviciile publice sunt de importanță locală și anume: sedii ale Consiliilor locale, poliție, dispensare medicale, școli, grădinițe, cămine culturale, biserici.

De importanță teritorială este Grupul școlar Vasile din Deda cu 19 săli de clasă, deservit de 57 de cadre didactice și 530 de elevi. Dispune de laborator de chimie, atelier și sală de sport ce îndeplinește și funcția de școală generală, liceu și școală profesională.

2.4.8. Potențialul cultural.

Factorii pedoclimatici ai zonei au favorizat apariția și dezvoltarea unor ocupații de bază, specifice reliefului montan, menite să asigure condiții habitaționale corespunzătoare locuitorilor. Geograful Laurian Someșan amintește că: ”Relieful care începe să se domolească, ierburile grase și fragede, frecvența izvoarelor de apă, apropierea materialului combustibil și micșorarea diferențelor de temperatură diurnă, sunt factorii de căpetenie care au contribuit la popularea acestor înălțimi”.

Dintre ocupațiile locuitorilor amintim în primul rând cultivarea plantelor (plugăritul) și strâns legată de aceasta, creșterea animalelor (păstoriltul), apoi lucrul în pădure (păduritul), de asemenea complementar păduritului s-a dezvoltat plutăritul. Locuitorii zonei au mai practicat: legumicultura, pomicultura, apicultura, vânătoarea, pescuitul și culesul din natură. Un loc aparte îl constituie meșteșugurile dintre care amintim: dulgheria, fierăria, tâmplăria, pietrăria, morăritul și cărbunăritul. Mai menționăm meșteșugurile casnice gospodărești: torsul, țesutul, fluieritul, împletitul, brodatul, croșetatul, bucătăritul etc deoarece de importante în viața satului. Ponderea acestor ocupații în economia sătească a fost diferită de-a lungul timpului în funcție de nivelul de dezvoltare într-o anumită perioadă istorică. De asemenea și influența ocupațiilor asupra mediilor de trai, de civilizație și cultură a fost diferit.

INFRASTRUCTURA.

2.5.1. Căi de comunicații și transport în comun.

2.5.1.1 Drumuri.

Zona defileului râului Mureș este străbătută de-a lungul pârâului Mureș (partea dreaptă) pe drumul național DN 15 care constituie principala cale de tranzit dinspre Târgu Mureș spre Moldova prin Toplița – Boresc și depresiunea Ciucului.

DN 15 tranzitează majoritatea localităților, are numai 2 benzi de circulație și este modernizat pe întregul traseu de 42 km.

Se impune lărgirea lui cel puțin în intavilanele localităților la 4 benzi de circulație pentru a asigura o fluență mai bună și mai rapidă.

Comuna Vătava fiind mai izolată și situată la o altitudine de +150 m față de comuna Deda (din aval) este desrvită de drumul județean DJ 154 B, pe o lungime de 16 km, nemodernizat, dar și cu drumul comunal DC 164 în lungime totală de 11,00 km de asemenea nemodernizat și care traversează localități Râpa de Jos și Dumbrava.

Ambele drumuri: județean și comunal pornesc din DN 15, se unesc la Vătava pentru a continua spre Monor județul Bistrița.

2.5.1.2 Căi ferate.

De-a lungul defileului își desfășoară traseul calea ferată normală simplă electrificată Brașov – Baia Mare, care de la localitatea Deda spre Baia Mare este dublu electrificată.

De la Deda spre Târgu Mureș prin Reghin linia de cale ferată normală este simplă și nu este electrificată.

Traseul căii ferate se dezvoltă paralel cu DN 15 și râul Mureș cu porțiuni în tunel datorită îngustării văii, și cu ramificație spre nord. Lungimea liniilor CF existente în zonă este de 86 km.

Principalele gări sunt: Deda – principalul nod feroviar, Răstolița, Lunca Bradului și Stânceni, în celelalte localități de pe traseu existând haltere.

2.5.1.3 Transportul în comun.

Zona deservită de autobuze, curse rapide pe distanțe mai lungi, care fac legătura dintre principalele centre industriale riverane zonei.

Datorită slabei populări a zonei nu există curse regulate cu autobuze, zona fiind desrvită în exclusivitate prin calea ferată sau circulația de tranzit.

2.5.2. Gospodărirea complexă a apelor.

Zona de defileu a râului Mureș, cuprinsă între Toplița și Deda, este urmărită prin analize fizico – chimice, biologice și bacteriologice la nivelul a trei secțiuni de control situate la Gălăuțaș, Stânceni și Brâncovenești.

Este sectorul de râu cu impurificarea cea mai scăzută, regimul de scurgere și natura bentalului (bolovănos, pietros) asigurând un proces de autoepurare intens, fapt ilustrat prin parametrii fizico – chimici ai mediului acvatic, dar mai ales prin structura de specii a biocenozelor acvatice.

Din analizele fizico – chimice rezultă că în afara fierului total, restul indicatorilor se încadrează foarte bine în categoria I-a de calitate conform STAS 4706/88.

Fierul provine din mediul natural, respectiv din zăcămintele de ape minerale cantonate în zona superioară a Mureșului pe valea Pârâului Mermezeu.

Analizele biologice efectuate prin metoda suprobiologică, indică un grad de curățenie ridicat, toate valorile fiind corespunzătoare categoriei betamezosaprobă. Menționăm, că în anul 2004 procentul organismelor oligosaprobiante (puternic pretențioase la calitatea apei) arată o creștere de 8%.

Indicatorii bacteriologici (coliformi totali) prezintă valori corespunzătoare categoriei I-a conform STAS 4706/88 cu valori maxime în zona Gălăuțaș dar foarte mici la Stânceni și Brâncovenești.

2.5.2.1 Alimentarea cu apă.

În ce privește alimentarea cu apă a gospodăriilor din localitățile situate în zona analizată, putem arăta că majoritatea se alimentează din fântâni sau izvoare individuale, iar în localitățile unde este alimentare centralizată, distribuția se face prin cișmele stradale. Blocurile de locuit, sunt alimentate cu apă potabilă subterană. Sub aspectul surselor de apă acestea sunt reprezentate în proporție de 97% de apele de suprafață. Se folosește apa direct din sursă fără a fi tratată.

Folosințele consumatoare de apă mai importante din zonă sunt:

Regina Apelor Borsec – Secția Stânceni captează cca. 1,19 l/s din pârâul Mermezeu, având evacuarea după epurare tot în acest pârâu;

S.C. HAMEROC S.A – Cariera Stânceni începând din 1993 funcționează cu tehnologie uscată, eliminând astfel poluarea Mureșului cu suspensi;

R.A.G.C.L.T.U.P. Reghin – Sector Lunca Bradului captează 8 l/s din pârâul Ilva din care cca. 3 l/s pentru populație, iar diferența o livrează către S.I.L. Lunca Bradului. Epurarea apelor uzate se face într-un decantor etajat având capacitatea depășită;

S.C. Hidroconstrucția S.A. – Șantierul Răstolița, colonia Visa captează un debit de cca. 0,2 l/s din subteran, iar colonia Uzina cca. 1,5 l/s din râul Mureș;

Comuna Deda se alimentează cu apă prin captarea izvorului Donca (pr. Bistra) la un debit de cca. 7,9 l/s, tot de la aceiași aducțiune fiind alimentat și Complexul C.F.R. Deda;

Comuna Vătava este alimentată cu apă prin captarea unor izvoare din nordul zonei, distribuția debitului de cca. 1,9 l/s efectuându-se prin cișmele stradale.

2.5.2.2 Canalizarea.

În zonă nu există zone de canalizare. Blocurile de locuințe din Lunca Bradului, Răstolița sau Deda au WC-uri uscate în curte. Canalizarea apelor menajere se face în râurile aferente localităților după epurarea lor în fose septice.

2.5.2.3 Echipări energetice.

Zona este racordată la rețeaua de alimentare cu energie electrică a sistemului național energetic, fără surse producătoare proprii.

Toate localitățile din zonă sunt electrificate, existând și grupuri de gospodării care au racordat la rețelele electrice.

2.5.2.4 Telecomunicații.

Toate comunele din zonă dispun de centrale telefonice manuale amplasate în centrele de comună. Celelalte localități au posturi telefonice la particulari sau instituții publice.

Ca un element general negativ semnalăm faptul că nu este asigurat serviciul de noapte

În zonă există două antene RTV, amplasate unul la Stânceni și altul la Răstolița lângă CT a AHE Răstolița.

2.6. REABILITAREA, PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI.

2.6.1 Identificarea și eliminarea surselor de poluare.

Zona defileului râului Mureș se caracterizează în momentul de față prin lipsa surselor de agresiune a factorilor de mediu.

O anumită nonfuncțiune a zonei o constituie prelucrarea primară a lemnului cea ce face ca presiunea asupra resursei naturale, care o constituie pădurea sa fie mare. O altă sursă de poluare o constituie gunoaiele menajere și rumegușul ce pot fi antrenate cu ocazia apelor mari.

2.6.2 Epurarea apelor.

Cu excepția localității Lunca Bradului, echiparea hidroedilitară pentru localitățile Defileului râului Mureș este practic inexistentă.

În localitatea Lunca Bradului apele uzate se epurează într-un decantor vertical. Dezinfecția se face cu clorură de var – treaptă de epurare insuficientă.

Același procedeu este folosit și pentru localitățile Deda, Răstolița și șantierul II al AHE Răstolița.

2.6.3 Eliminarea deșeurilor.

În zonă nu se produc deșeuri importante. Deșeurile menajere sunt transportate la gropile de gunoi, ale fiecărei localități stabilite prin PUG-uri. O sursă deosebită de poluare o prezintă rumegușul de lemn rezultat din prelucrarea primară a lemnului, rumeguș ce este folosit sub formă de brichete pentru încălzit în sobe special construite.

2.6.4 Protecția apei, a aerului și solului.

Având în vedere că întreaga zonă nu există mari unități de protecție, viața desfășurându-se în mod tradițional, în zonă s-a păstrat un habitat curat, neafectat de factori poluanți.

Se impune păstrarea în continuare a acestui sistem colaborat cu măsurile de gospodărire, îngrijire și înfrumusețare a zonei statuate prin Hotărârea Consiliului Județean Mureș nr.18/1993.

2.6.5 Protecția monumentelor, siturilor, ansamblurilor istorice și arheologice.

2.6.5.1 Monumente arheologice, istorice și de arhitectură.

Până la ora actuală nu s-au efectuat săpături arheologice. În consecință nu s-au semnalat vestigii și urme concludente care să fie nominalizate în lista difuzată de CMNASI.

În localitățile comunelor Deda, Răstolița și Vătava există monumente și ansambluri da arhitectură, precum și clădiri memoriale.

Asupra acestor monumente prin planurile urbanistice generale elaborate s-au instituit zonele de protecție prescrise de Ordinul comun al MLPAT nr.589/D/1992 și MC nr.130/1991.

2.6.5.2 Zone protejate.

În urma solicitări Institutului URBANPROIECT – București, în cadrul programului de cercetare 1991-1995 inițiat de MLPAT pentru elaborarea ”Studii privind planul de amenajare complexă a teritoriului național al României” s-au identificat și delimitat teritoriile naturale și construite, asupra căruia se preconizează instituirea protecției de interes național.

În urma consultării organelor cointeresate și a comisiilor de specialitate ale Consiliului Județean Mureș s-au întocmit listele de propuneri ale județului, liste ce au fost însușite și pentru care s-a emis Hotărârea nr.19/16 septembrie 1993.

Hotărârea 19/1993 a Consiliului Județean Mureș conține toate zonele protejate ale județului din care aferente zone studiate sunt:

Parcul Național Călimani cu o suprafață totală de 24041 ha și un perimetru de 170,11 km din care 7733,6 ha în județul Mureș ce se întinde pe teritoriile administrative ale comunelor și ocoalelor silvice: Lunca Bradului (3271,9 ha) și Răstolița (4461,7 ha), ce are la bază un Ordin al Ministrului nr.7/1990 de înființare parc național și are documentație în curs de derulare la Ministrul Mediului – categorie de rezervație II. Se propune protejarea tuturor speciilor forestiere și erbacee, ornitologice și mamifere și se interzice exploatarea resurselor naturale.

Rezervația peisagistică Defileul Deda – Toplița cu categoria de rezervație IV (în suprafață de 59 ha) pentru care nu este necesar să se obțină acordul deținătorilor de terenuri și care încă nu are aprobată constituirea.

Se impune păstrarea naturală a peisajului și promovarea interacțiunii armonioase om – cadru natural.

HARTII

CAP.3. PROPUNERI.

Din analiza datelor furnizate de capitolul precedent, corelat cu Planul de Amenajare a Teritoriului Național se propun următoarele:

3.1. Propuneri privind cadrul natural.

Cadrul natural va fi păstrat în totalitate cu excepția zonelor afectate de lucrările necesare pentru execuția AHE Răstolița.

3.1.1.Rețeaua hidrografică.

Prin amenajările propuse se mărește suprafața ocupată de ape da la 273 ha la 407,67 ha reprezentând creștere de 149% și scăderea ca suprafața pădurilor de la 65181 ha la 65055,05 ha a totalului terenului agricol la 25 ha și creșterea terenurilor aferente circulației ce 2,29 ha și a terenurilor aferente construcțiilor cu 23,99 ha în detrimentul pădurilor, terenurilor aferente circulației și a terenurilor agricole.

Zona se va îmbogăți prin apariția unei salbe de 9 lacuri după cum urmează:

Acumularea Răstolița 1441625 mp

Captarea Gălăoaia Mare 1430 mp

Captarea Gălăoaia Mică 1227 mp

Captarea Visa 296 mp

Captarea Bistra 12156 mp

Captarea Donca 6044 mp

Captarea Bradu 7016 mp

Captarea Ilva 1907 mp

Lac Bazin comprsator 26800 mp

TOTAL SUPRAFEȚE APE 1498504 mp

Ele vor constitui un bogat potențial de îmbunătățire a microclimatului zonei și a peisajelor înconjurătoare, oferind multiple posibilități de recreere și amenajări pentru zonele lor înconjurătoare, dar și de luare a unor măsuri sanitare de protecție sanitară.

3.1.2. Clima.

Amplasarea celor 9 lacuri va îmbunătății microclimatul zonei estimând o creștere a temperaturii medie cu aproximativ 1 – 20C, de asemenea creșterea cantității de evaporare a zonei dar și a cantităților de precipitații.

Este posibilă de modificat curba turbidității întregii zone.

3.1.3. Surse și resurse ale solului și subsolului.

Principalele surse ale solului rezultă din potențialul natural al pășunilor și fânațelor, al terenurilor agricole și neagricole în special pădurile prin bogăția de specii și esențe.

Principala resursă a subsolului o constituie apa minerală carbogazoasă de la Stânceni, care are o bogate rezerve neutilizate încă.

O posibilă sursă o constituie și pâraiele de munte cu păstrăvi indigeni foarte apreciați și care pot găsi condiții favorabile de perpetuare.

3.1.4. Terenuri degradate.

Toată zona Defileului râului Mureș are în prezent 339 ha teren neproductiv și care constituie stânci, râpe, umpluturi netasate sau zone inundabile – precum și terenuri ce necesită ameliorări și terenurile inundabile ale râului Mureș și ale afluenților acestuia. Majoritatea lor o constituie colinele înalte ale Munților Călimani.

3.1.5. Bilanțul utilizării terenului.

Estimăm următoarea structură a suprafeței agricole și silvice, rezultate din analiza documentațiilor existente până acum și corelate cu investiția AHE Răstolița, lunar demarată și care dacă va obține la timp resursele financiare necesare se va putea pune în funcțiune în 1998 cu acumulare realizată la nivele minime energetice NNR 720.

Bilanțul teritorial

3.2. Potențialul economic.

3.2.1. Potențialul agricol, silvic și alte activități industriale.

Având în vedere structura bilanțului teritorial propus în cap. 3.1.5 se promovează mărimea producțiilor agricole, chiar dacă din punct de vedere al suprafețelor acestea scad prin AHE Răstolița unor producții cât mai mari, dar și a lucrărilor de ameliorare și fertilizare preconizate.

Activitatea principală a zonei va fi în continuare exploatarea și prelucrarea primară a lemnului pentru care se propune menținerea unităților existente cu condiția tehnologizării lor în vederea prevenirii și protejării mediului înconjurător.

Pentru marile unități ce se înființează se vor respecta toate condițiile prevăzute de legea 50/91.

Astfel pentru AHE Răstolița, investiție guvernamentală, în vederea expropierii terenurilor necesare promovării în continuare ce prevede ocuparea următoarelor categorii de terenuri.

Puterea energetică realizată de AHE Răstolița va fi 117500 MWh/an ce va fi furnizată sistemului energetic național.

Se vor menține în continuare economice existente și se vor dezvolta în continuare activități ale industriei mici cu profil de prelucrare a produselor agricole vegetale sau animaliere.

Un aport deosebit poate rezulta din promovarea și dezvoltarea serviciilor aferente turismului, care vor lua o amploare mare datorită lacurilor și amenajărilor promovate prin AHE Răstolița respectiv transport, comerț, alimentație publică, servicii, activități ce se pot desfășura în cadrul localităților conform prevederilor PUG-urilor elaborate.

3.3. Populația și rețeaua de localități.

Interesul deosebit pentru zona, manifestat mai ales în ultimii 5 ani unde până în prezent s-au construit 499 de case noi precum și necesitatea promovării în categoria orașelor țării a localității Deda, care atrage noi servicii și dotări la care se adaugă și posibilele dezvoltări dar mai ales obiectivele AHE Răstolița și serviciile ce decurg din aceasta fac să prognozăm următoarea evoluție a populației din punct de vedere al volumului ei.

Comparativ cu populația județului, populația posibilă a zonei Defileului râului Mureș va reprezenta 2,46% față de situația actuală de 2,14%, cea ce va reprezenta o creștere cu 0,32%.

Evoluția populației ocupate pe principalele sectoare socio-economice se va prezenta astfel:

Se prognozează majoritatea sectorului primar în detrimentul sectoarelor secundar și terțiar la procente de 46,9 pentru primul și 30,00% respectiv 23,1% pentru următoarele.

Având în vedere cadrul natural deosebit al zonei Defileului Râului Mureș prognozăm o afluență a populației la sfârșit de săptămână în perioadele de concedii ale sezonului cald care vor genera aspecte pozitive pentru întreaga zonă prin necesitatea asigurării serviciilor de turism.

Prin posibilitățile oferite de noile condiții prognozăm stabilirea populației, chiar creșterea ei.

Repartiția și structura populației pe localități este prognozată astfel:

Remarcăm posibilitatea dezvoltării localității Deda cu cca. 600 locuitori în plus și creșteri mai substanțiale în cadrul localităților Răstolița și Stânceni care vor avea și un rol de echilibru și stabilitate a zonei. Celelalte localități având în vedere și funcțiunile actuale și viitoare sunt prognozate cu creșteri mai mici. Principalele funcțiuni pentru localitățile din zonă vor fi:

Profit mixt – cu funcțiuni agricole, industriale și de producție industriale și administrative de polarizare a zonei. (Deda).

Localități cu profil industrial, turistic și administrativ (Lunca Bradului).

Localități de cazare a forței de muncă și administrare + turism (Stânceni, Răstolița).

Localități menținute fără dezvoltări (Râpa și Dumbrava).

Localități cu profil agricol (Vătava).

Localități cu condiții de dezvoltare turistică și de agrement pentru loisir (Gălăoaia, Neagra, Borzia, Sălard).

În ansamblu creare unor centre de importanță zonală cu rol de echilibru pentru zonele intercomunale Răstolița și Lunca Bradului.

Propunerea încadrării localității Deda în categoria viitoarelor orașe în vederea realizării unui echilibru în cadrul județului dar și al rețelei de localități a țării.

Aceste funcțiuni atrag după sine dezvoltarea unor investiții de profil industrial, agricol, socio – cultural și administrativ dar și de servicii corespunzătoare funcțiunilor.

Din punct de vedere al locuirii, se prevede o creștere a numărului de apartamente reprezentate în mare parte de locuințele sezoniere în continuă creștere, astfel încât prognozăm creșterea de la 14,02 mp/locuitor la 15,00 mp/locuitor.

Ca servicii publice cu rol teritorial acestea vor fi comasate în localitatea Deda,posibil în localitățile Răstolița și Stânceni.

Ele se vor referi la gospodărie comunală, administrație publică, transport, dotări social – culturale, sanitare și de învățământ și servicii turistice.

3.4. Infrastructura.

3.4.1 Căi de comunicații și transport în comun.

Principalele căi de comunicații existente în zonă DN 15 și calea ferată vor trebui dezvoltate pentru a răspunde viitoarelor solicitări.

3.4.1.1 Drumuri.

Se propune modernizarea DN 15 la 4 benzi de circulație în localități și modernizarea traseului întreg – cu precădere în zona Deda – Lunca Bradului.

Modernizarea DJ Văleni – Vătava DJ 154 B în lungime de 1,7 km cu îmbrăcăminte astfaltică propus a se realiza în cursul anului 1995 (conform planului de investiții a județului Mureș). Realizarea drumurilor de acces la obiectivele AHE Răstolița în lungimea totală noi de 59,4 km cu o suprafață de 48680 mp.

Din acestea 21,3 km reprezintă drumuri forestiere care înlocuiesc liniile CFR dezafectate și se amenajează și consolidează cu cca. 39,8 km drumuri forestiere existente care vor constitui drumuri turistice și vor oferi posibilități mai ușoare de acces la obiectivele turistice ale zonei.

Se vor moderniza prin marcaje noi și cu amplasare de refugii toate traseele turistice existente din zonă.

3.4.1.2 Căi ferate

Se propune dublarea liniei și electrificarea traseului Deda – Toplița, Deda – Târgu Mureș.

Modernizarea și continuarea gărilor, haltelor și stației triaj Deda conform programului de dezvoltare MT.

3.4.1.3 Transportul în comun

Dezvoltarea transportului rutier și feroviar vor face posibilă dezvoltarea transportului în comun prin mijloace și cu capacități variate de interesul ce se va manifesta pe întreaga zonă dar mai ales pentru obiectivele ei precum și tranzitul feroviar al țării.

3.4.2 Gospodăria complexă a apelor

Propunerile de amplasare ale investițiilor AHE Răstolnița preavăd îmbogățirea zonei cu 9 lacuri.

Barajul Răstolnița cu o înălțime de 105 m (MNR=760 md, amplasat la cca. 7,0 km nord de localitatea Răstolnița va avea rol de detenție a apelor pluviale și din izvoare naturale, însumând un volum de 40,0 m3 apă.

El va fi deservit de o aducțiune secundară în lungime de 8,52 km cu un diametru de 3,5 pentru debit instalat de 87 m3.

Nodul de presiune cuprinzând castelul de echilibru Htot = 76 m, Diput = 6,20; casa vanelor fluture și conducta metalică în lungime de L= 685 m și Dmed = 2,20 m.

Centrala Răstolnița amplasată pe malul drept al râului Mureș la cca. 3 km în aval dreapta cu 2 hidroagregate și tubul Francis FUM – 25 – 230 și o putere instalată de 35,2 MW.

Stația de 110 kv/20 kv amplasată în vecinătatea centralei va asigura evacuarea puterii uzinale în Mureș.

Bazinul compensator (polder) cu un volum de 100000 m3 pentru redresarea debitelor uzinale în Mureș.

Aducțiunea și captările Ramura Est cu o galerie de aducțiune în lungime de 5000 m și o secțiune transversală tip ,,mâner de coș” . Debitul mediu și deviat din pâraiele Ilva și Bradul este de 1,55 m3/s, cu un debit de necesitate pe pârâul Ilva de 0,1 m3/s.

Aducțiunea și captările Ramura Vest – ci o galerie de aducțiune de cca. 12 km și o secțiune transversală ,,mâner de coș” minim construită. Debitul mediu captat și derivate din pârâul Donca, Bistra, Gălăoaia Mică și Gălăoaia Mare și Vista este de 1,80 m3/s. Debitele de servitute rămase sunt de 0,058 m3/s la Donca, 0,100 m3/s la Bistra, 0,027 m3/s la Gălăoaia Mică și 0,05 m3/s la Gălăoaia Mare.

Întreg complex de investiții situat pe afluenți de pe partea dreaptă a Mureșului va realiza o pitere instalată de 75,8 MW și o producție de energie electrică în an hidrologic mediu de 117500 MWh/an și va asigura suplimentul de apă în perioadele secetoase a râului Mureș cu un debit de 6,6 m3/s în secțiunea municipiului Târgu Mureș necesar alimentării cu apă potabilă industrială.

Cele două folosințe principale ale schemei de amenajare aprobată prin D.C.S. nr. 95/1989 și alcătuind amenajarea Răstolnița vor contribui la apărarea împotriva inundațiilor și atenuarea debitelor mari anuale cu cc.a 30 %, la ridicarea potențialului economic, social și turistic al zonei Defileului râului Mureș și vor crea posibilitatea alimentării cu apă a localităților din aval.

În ideea alimentării cu apă centralizată a localităților din orice sursă, cu branșamente la gospodării sau alte folosințe se impunere proiectarea concomitentă a rețelelor de canalizare și a stațiilor de epurare, corespunzător dimensionate pentru a evita poluarea apelor prin evacuări neorganizate.

3.4.3 Echipări energetice

Zona se va dota cu noi linii de 110 Kv ce vor fi racordate la sistemul existent.

Astfel se vor amplasa 8,9 linii de 110 Kv ce vor deservi pentru evacuarea puterii în sistem și 51 km LEA 20 Kv ce va pleca din stația de 110/20 Kv spre punctele de organizare tehnologică și socială și 5,5 km LEA Kv de la Baraj Răstolnița la stația 110/20 Kv (6 celule).

Centrala Răstolnița amplasată la cca. 3 km în aval de localitatea cu același nume va avea putere instalată de 35,2 MW și o producție de 117500 energie electrică ce se va furniza în sistemul energetic național. Stația de 110/20 Kv va asigura evacuarea puterii din centrală.

3.4.4 Telecomunicații

Zona este dotată la ora actuală cu centrale telefonice manuale în fiecare din cele 5 comune studiate.

Se propune modernizarea acestora prin înlocuirea loc cu centrale automate. Se prevede de asemenea creșterea numărului abonaților, conform programului de dezvoltare al ROMTELECOM – ului.

În zonă mai există 2 antene radio TV amplasate lângă localitatea Stânceni și Răstolnița. Se propune amplasarea unui releu radioemisie și teleemisie, pentru că zona nu este acoperită pentru a putea recepționa programele TV. Amplasamentul și oportunitatea releului se va studia de către M.Tc. conform programului de dezvoltare.

În zonă există un sistem de prognoză și avertizare hidrometrologică, cu stații hidrometrologice legate prin radio cu ,,Apele Române” – filiala Mureș. Ele vor fi amplificate și modernizate cu aparatură corespunzătoare noilor tehnologii în domeniu.

3.5. Reabilitarea, protecția și conservarea modiului

3.5.1. Eliminarea surselor de poluare a deșeurilor manajere

În vederea eliminării surselor de poluare a deșeurilor menajere și rumeguș rezultate di prelucrarea primară a lemnului se vor respecta întocmai măsurile prevăzute de Hotărârea Consiliului Județean Mureș nr. 18/1993 prin derularea în continuare a acțiunilor cu caracter permanent și la care particiă autoritățile locale, specialiștii R.A. apele Române și ai Agenției de Protecție a Mediului Mureș.

3.5.2. Protecția apei, aerului și solului

În vederea protejării calității excepționale a apei se impun măsuri de igienizare a cursurilor de ape, măsuri cuprinse și derulare conform Hotărârii nr. 18 a Consiliului Județean Mureș.

Pentru lacurile prevăzute prin AHE Răstolnița și care vor însuma o suprafață permanentă de apă de 1498504 mp. Cu un volum total de 40 mil m3 pentru care se propun măsuri speciale de protecție sanitară în vederea menținerii calității apei.

Suprafețele aferente apelor în zona studiată vor crește de la 273 ha (0,30%) la 407,67 ha (0,43%). Prin oglinda de apă permanentă se va îmbunătăți calitatea aerului în mod considerabil.

În vederea protejării solului se vor lua măsuri pentru ameliorarea celor 330 ha de grade de întreținerea în continuare a pășunilor naturale în suprafața considerabilă de 25611,87 ha ceea ce reprezintă 27,22 % din total zonă studiată și de îmbogățirea și ameliorare a terenurilor silvice în suprafață de 65055,05 ha sau 68,60 % din zonă.

3.5.3. Protecția monumentelor, siturilor și ansamblurilor istorice și urbanistice

Pentru monumentele istorice existente în zonă se vor respecta condițiile impuse de prevederile legale referitoare la acestea. În acest scop în Planurile urbanistice generale ale localităților Răstolița, Deda s-au prevăzut limitele de protecție aferente lor.

În localitatea Râpa de Jos se va introduce prin Planul urbanistic general zona de protecție aferentă monumentului.

Se vor lua măsuri pentru supravegherea, menținerea și restaurarea lor conform normelor instituite în acest scop, în concordanță cu starea lor actuală și includerea lor în programul județean al Oficiului de Patrimoniu Național Cultural.

Pentru zonele protejate naturale deosebit de valoroase existente în zonă se prevăd următoarele:

Parcul Național Călimani va fi marcat și delimitat pe teren. Pentru cele 7733 ha aferente lui se vor institui măsuri deosebite de protecție, supraveghere și protejare și de includere în Planul Național de protejare ca rezervația de categoria II.

Elementele ecologice existente aici să fie analizate, inventariate, supravegheate și protejate cu atenție deosebită în cadrul unor programe cultural educative și de cercetare națională și județeană pentru toate speciile forestiere, ierbacee ornitologice și mamifere.

Defileul Deda – Toplița va fi delimitat ca rezervație peisagistică fără a se lua măsuri deosebite, dar prin instituirea, prin regulamente de urbanism a necesității analizării mai profunde în cazul apariției unor investiții deosebite pentru a nu degrada aspectul peisagistic al zonei.

Toată zona de piemonturi înalte care ocupă 70 % din zona studiată va fi analizată în vederea realizării controlate a traseelor turistice marcate și supravegheate sub directa îndrumare a tuturor factorilor necesari pentru protejarea mediului înconjurător.

Se propune extinderea traseelor turistice existente cu altele noi, mare parte putându-se suprapune cu drumurile de acces la lacurile de captare ale AHE Răstolița.

În jurul lor se prevede dezvoltarea unor așezări de vacanță în vederea ridicării capacității de re4cuperere a oamenilor prin petrecere sezonieră sau la sfârșit de săptămână a timpului liber în cadrul natural. Zonele organizărilor de șantier AHE Răstolița, după retragerea șantierului au fost gândite pentru a rămâne colonii pentru copii. Ele vor îmbogăți zona cu noi spații de cazare pentru turism.

CAP. 4. CONSIDERAȚII GENERALE COMPARATIVE ALE

RÂURILOR MUREȘ, OLT, ARGEȘ ȘI TIMIȘ

Munții Carpați constituie cumpăna principală a apelor pe teritoriul țării noastre; această cumpănă a fost compartimentată, datorită tectonicii, prin trei culoare importante, ocupate de Someș, Mureș și Olt, care drenează Transilvania spre zonele exterioare ale Carpaților.

Se deosebesc următoarele grupuri de sisteme hidrografice pe teritoriul țării: nordic cu sistemele Vișeu, Iza și Tur; vestic cu sistemele Someș, Crișuri, Mureș, și Bega; sud-vestic cu sistemele Timiș, Caraș, Nera și Cerna; sudic cu sistemele Jiu, Olt, vadea, Argeș și Ialomița; estic cu sistemele Siret și Prut; râurile din Dobrogea cele afluente Dunării (Oltina, Carasu, Topolog, Peceneaga) și cele afluente Mării Negre (Telița, teița, Casimcea, Salva).

După permanența scurgerii în bazinele hidrografice se deosebesc trei tipuri de râuri: râuri cu regim permanent , râuri cu regim semipermanent care seacă la câțiva ani o dată și râuri cu regim de scurgere intermitent, care au debit numai în perioadele de ploi și topiri de zăpadă. Primul tip este caracteristic în cea mai mare parte zonelor deluroase, cu excepția regiunilor carstice. Al doilea tip își are obștia în zonele deluroase și de podiș și rețeaua autohtonă a zonelor de câmpie.

Cele mai caracteristice date morfometrice pentru rețeaua de râuri sunt lungimea cursului de apă, suprafața bazinului de recepție și altitudinea medie a bazinului. În ce privește lungimea cursului de apă, dintre râurile studiate Mureșului are 716 km până la frontieră, Oltul – 670 km, Argeșul – 327 km, Timișul – 231 km pe teritoriul țării.

În privința suprafeței bazinului, Mureșul are o suprafață de 27830 km2 pe teritoriul țării, Oltul – 24010 km2, Argeșul – 12590 km2 și Timișul 5795 km2 pe teritoriul țării.

După zona pe care o străbat râurile din România pot fi râuri tipice de munte, de deal sau de câmpie, sau râuri complexe de munte-deal, deal-câmpie sau de munte-deal-câmpie.

Ca și o caracteristică comună râurile Mureș, Olt, Argeș, Timiș intră în categoria râurilor complexe de munte-deal-câmpie. La râurile complexe se diferențiază sectoare cu trasee caracteristice după zona fizico-geografică străbătută șu după pantele longitudinale.

În privința profilului longitudinal unele râuri prezintă un profil de echilibru relativ (Argeșul), altele un profil longitudinal în trepte (Mureș, Olt).

Forma bazinelor hidrografice este diferită: în cazul bazinelor mari se întâlnesc bazine hidrografice dezvoltate mai mult în cursul superior (Argeș), bazine hidrografice dezvoltate relativ uniform pe toată lungimea (Crișul Alb) și bazine care se îngustează în parte amijlocie (Târnava Mare și Olt). O altă caracteristică importantă a bazinului hidrografic este altitudinea medie care are o mare influență asupra regimului hidric, prin intermediul climei, reliefului, solului, vegetației și structurii geologice. Caracteristicile bazinului hidrografic care se cer cunoscute pentru amenajarea cursurilor de apă se împart în trei categorii:

Caracteristicile geometrice ale bazinului hidrografic (mărimea, forma și relieful bazinului; lungimea, lățimea și altitudinea medie a bazinului; pantele și lungimile medii ale versanților; densitatea, lungimea și panta rețelei hidrografice);

Caracteristicile fizico-geografice ale bazinului hidrografic (alcătuirea geologică a bazinului; clima, solul și vegetația din cuprinsul bazinului; lacurile naturale, acumulările naturale și artificiale, bălțile, mlaștinile din bazin, etc.)

Caracteristicile cu privire la lucrările de gospodărire a apelor existente în bazin aplicate în cadrul activității economice a omului (hidroameliorații, hidroenergetică, navigație, alimentări cu apă).

Debitele maxime stabilite pe râuri la posturile hidrometrice din aval (după IMH)

Lucrări de combatere a inundațiilor pe bazine hidrografice la nivel de perspectivă

Pentru cunoașterea factorilor influenți și a caracteristicilor bazinelor cursurilor de apă în vederea elaborării concepției generale de amenajare trebuie procurate, prelucrate și interpretate o serie de date de bază referitoare la poziția geografică, configurația, relieful și rețeaua hidrografică a bazinului, clima, condițiile geologice și geotehnice, pedagogice, hidrologice și hidrogeologie din bazin, precum și datele economice și demografice.

Concluzii

În încheierea lucrării putem spune că am atins obiectivul urmărit și anume evaluarea resurselor naturale ale apei, aerului, solului și subsolului, a resurselor de muncă, a modului de repartizare a populației, luându-se unele măsuri de protecție.

În vederea protejării calității excepționale apei se impun măsuri de igienizare a cursurilor de ape, măsuri cuprinse și derulate conform Hotărârii nr. 18 a Consiliului Județean Mureș.

Pentru lacurile prevăzute prin AHE Răstolița, se va îmbunătăți calitatea aerului, iar suprafețele apelor în zona studiată vor crește de la 237 ha (0,30%) la 407,67 ha (0,43%).

În vederea protejării solului se vor lua măsuri pentru ameliorarea celor 330 ha degradate de întreținerea în continuare a pășunilor și pajiștilor naturale.

Pentru terenurile arabile se vor face în continuare fertilizări în vederea obținerii unor producții mai bune.

Pentru zonele protejate naturale deosebit de valoroase existente în zonă se prevăd următoarele:

Parcul Național Călimani va fi marcat și delimitat pe teren. Pentru cele 7733 ha aferente lui se vor institui măsuri deosebite de protecție, supraveghere și protejare și include în Planul Național de protejare cu rezervație de categoria II.

Elementele ecologice existente aici să fie analizate, inventariate, supravegheate și protejate cu atenție deosebită în cadrul unor programe cultural educative și de cercetare națională și județeană pentru toate speciile forestiere, ierbacee ornitologice și mamifere.

Defileul Deda – Toplița va fi delimitat cu rezervație peisagistică, fără a se lua măsuri deosebite, dar prin instituirea prin regulamente de urbanism a necesității analizării mai profunde în cazul apariției unor investiții deosebite pentru a nu degrada aspectul peisagistic al zonei.

Toată zona de piemonturi înalte care ocupă 70 % din zona studiată va fi analizată în vederea realizării controlate a traseelor turistice și supravegheate sub directa îndrumare a tuturor factorilor necesari pentru protejarea mediului înconjurător.

Se propune extinderea traseelor turistice existente cu altele noi, mare parte putându-se suprapune cu drumurile de acces la lacurile de captare ale AHE Răstolița.

În jurul lor se prevede dezvoltarea unor așezări de vacanță în vederea ridicării capacității de recuperare a oamenilor prin petrecere sezonieră sau la sfârșit de săptămână a timpului liber în cadrul natural. Zonele organizării de șantier AHE Răstolița, după retragerea șantierului au fost gândite pentru a rămâne colonii pentru copii. Ele vor îmbogăți zona cu noi spații de cazare pentru turim.