. Contributii Privind Folosirea Mijloacelor Pentu Invatarea Procedeelor DE Aruncare Peste Sold

PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL I – INTRODUCERE

Scurt istoric

Dezvoltarea luptelor pe plan mondial și în țara noastră.

1.1.Consecințele modificării regulamentului de lupte asupra conținutului tehnico-tactic din concurs.

CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

Scopul și sarcinile lucrării.

Fundamentarea teoretică și metodică a grupei de procedee de aruncare
peste șold.

Efectuarea unei analize biomecanice a procedeelor de bază.

Prezentarea rezultatelor cercetării și stabilirea de propuneri.

CAPITOLUL III – IPOTEZELE ȘI SARCINILE STUDIULUI

Aspecte metodice privind predarea și însușirea procedeelor tehnice din
lupte.

Contribuție privind îmbunătățirea metodei de învățare a procedeelor de
aruncare peste șold.

Succesiunea metodică de învățare.

Greșeli constatate după învățarea aruncărilor.

CAPITOLUL IV – ORGANIZAREA STUDIULUI

Desfășurarea experimentului.

Subiecți.

Metode.

Studiul propriu-zis.

CAPITOLUL V

5.1.Concluzii și propuneri.

CAPITOLUL VI – BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

Orientări privind dezvoltarea luptelor pe plan mondial și în țara noastră

1.1 .Dezvoltarea luptelor pe plan mondial si în tara noastră

Pentru asigurarea existenței și apărării în lupta cu animalele, omul primitiv, pe lângă exerciții simple ca: aruncarea suliței, a pietrelor, arcul, a folosit și luptele.

Sportul luptelor este cunoscut din cele mai vechi timpuri, îndeosebi la popoarele antice. Roma și Grecia antică. Și în țara noastră sportul luptelor se bucură de o mare popularitate având o veche tradiție practicându-se sub diferite forme ca: trânta, lupta pe brațe, lupta cu priza în cruce, trânta dreaptă. Pe lângă forță în acest sport este nevoie și de alte calități ca: îndemânare, suplețe, stăpânire de sine. Astăzi această rădăcină a luptelor este reactualizată pentru a putea veni în ajutorul antrenorului de lupte, în depistarea tinerelor talente. Având foarte mulți adepți, acest sport a fost introdus încă de la prima Olimpiadă- 1896.

Sportivii români au participat cu mare succes la cele mai mari competiții internaționale Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene, obținând multe medalii și trofee.

Tradiția și prestigiul de care se bucură luptele în țara noastră trebuie întărite prin rezultate tot mai bune. De aceea este nevoie ca inițierea în acest sport să se facă la o vârstă cât mai mică, creând astfel baza de masă a acestui sport.

Instruirea copiilor trebuie făcută cu mare atenție și îmbogățirea bagajului tehnic cu cele mai eficiente procedee cum ar fi lupta din picioare, aruncările.

. 1

Antrenamentele și concursurile de lupte acționează multilateral asupra organismului și dezvoltării fizice armonioase în timpul luptei fiind angrenate grupe musculare, articulațiile și întreaga personalitate a sportivului. Prin practicarea organizată a luptelor se stabilesc legături funcționale între diverse zone ale scoarței cerebrale care participă la dezvoltarea deprinderilor motrice, se îmbunătățește dinamica proceselor nervoase paralele cu dezvoltarea mobilității și echilibrului.

Dezvoltarea armonioasă a organismului

Prin complexitatea și varietatea procedeelor tehnico-tactice, luptele asigură în mare măsură dezvoltarea armonioasă solicitând toate marile funcțiuni, dozarea efortului ținând seama și de acest lucru, făcându-se cât mai des apel la individualizare.

în antrenamente, pauzele trebuie să fie suficient de lungi pentru a da posibilitatea refacerii organismului. De felul cum va reacționa sportivul la noțiunile și practicile mișcării fizice și sportive, va depinde asigurarea performanței, puterea de a muncii a noilor generații, evoluția sportului românesc.

1.2. Consecințele modificării regulamentului de lupte asupra conținutului tehnico-tactic din concurs.

Pentru a mări nota de spectacol, ceea ce ar atrage un număr tot mai mare de simpatizanți ai acestui sport, forurile internaționale au hotărât o serie de modificări, prin care crește spectaculozitatea întâlnirilor și dinamica lor. Printr-o serie de măsuri radicale se scade din monotonie și executarea unui număr mare de procedee mărește gradul de atractivitate și spectacol. Specialiștii își pun întrebarea pentru ce sunt necesare unele schimbări. Motivul este simplu: pentru că este necesar ca luptele să fie la același nivel ca toate celelalte sporturi. Dorința tuturor este ca luptele să rămână un sport tânăr și modern.

în zilele noastre cel mai bun mijloc de dezvoltare a interesului marelui public este televiziunea care permite cunoașterea actualei fizionomii a sportului.

în zilele noastre, tineretul și spectatorii pretind ca să fie spectaculos, generator de emoții, să arate armonia mișcării, totul trebuie să fie rapid și viu. Măsuri:

revalorificarea procedeelor cu aspect estetic și al celor cu tehnică
superioară, procedee de mare amplitudine sau procedee de mare tehnicitate.

eliminarea pasivității

1. – suprimarea meciului nul;

2.- zona de pasivitate;

3.- fuga de pe saltea sau priză – penalizare.

De-a lungul anilor s-a înregistrat o permanentă reducere a timpului de luptă.

în anul 1900 durata timpului de luptă era de 20 de minute din picioare, fără pauză, o lupt lipsită de umanism. Se lupta mai mult în apărare, fiind puțin folosite procedeele de contraatac. Aveau câștig de cauză luptătorii foarte puternici și rezistenți.

Apoi durata timpului de luptă se reduce la 15 minute și era împărțită pe reprize. în vederea dinamizării timpului de luptă s-a redus la 12 minute, 10 minute, 9 minute de luptă împărțite în 3 reprize a câte 3 minute cu pauză de 1 minut, 6 minute împărțite cu două reprize a câte 3 minute, cu pauză 1 minut între ele și apoi timpul de luptă se reduce la o singură repriză de 5 minute fără pauză, iar în final s-a ajuns la două reprize a 3 minute (juniori și seniori) cu 30 secunde pauză.

Prin structurarea timpului de luptă, aceasta devine dinamică și spectaculoasă, pregătirea fizică fiind îmbinată armonios cu pregătirea tehnică și tactică.

în actualul regulament sunt favorizați luptătorii tehnici care posedă o tehnică și tactică avansată, iar lupta de apărare este înlocuită cu lupta de atac și contraatac.

în condițiile revederii actualului regulament, luptătorii pentru a câștiga un meci trebuie să stăpânească un număr mare de procedee de atac, apărare și

contraatac, să excludă secundele de relaxare, iar perioada de studiere a adversarului să fie scurtă.

La ultimele întreceri olimpice, europene și mondiale s-a remarcat tot mai mult stilul dinamic caracterizat printr-un tempo ridicat de luptă cu finiș activ.

în momentul de față se impune un sistem tactic bazat pe atacuri rapide, apărări active și contraatacuri susținute. Execuțiile tehnice reușesc numai dacă sunt efectuate prin surprindere și cu viteză maximă, alegând momentele tactice cele mai favorabile.

Lupta totală

Prin lupta totală se înțelege participarea luptătorului după disponibilitățile sale fizice, tehnice și psihice printr-un angajament total, fără menajamente de la începutul până la sfârșitul timpului de luptă în vederea obținerii victoriei.

Luptătorul trebuie să facă dovada intenției sale de a se lupta într-un mod continuu, fără a se apăra un timp prelungit împotriva atacurilor acestuia prin poziții de luptă incomode sau prin apucări asupra brațelor și capului adversarului. Momentele de apărare trebuie să fie înlocuite cu acțiuni corespunzătoare de atac și contraatac.

Luptătorul este dator să dea totul în cadrul luptei îh limitele impuse de regulament. Rezultă deci că întreaga lui prestație se bazează pe o pregătire omogenă a componentelor antrenamentului. Astfel, pregătirea tehnico-tactică trebuie orientată spre folosirea unei apucări (prize) în vederea executării mai multor procedee tehnice și din cele mai diferite poziții.

Lupta universală

Pentru a desfășura o luptă totală luptătorul trebuie să aibă o pregătire tehnico-tactică foarte largă proprie atât luptei din picioare cât și luptei de la

sol (parter). Nu trebuie neglijat faptul că există un punctaj tehnic diferențiat și ca atare sunt preferate spre a fi folosite procedeele tehnice mai bine cotate.

Pregătirea luptătorilor pentru o luptă universală atrage în discuție necesitatea revizuirii tehnologiei instruirii metodelor și mijloacelor folosite pentru învățarea și perfecționarea tehnicii luptei.

Pregătirea tehnico-tactică în mod diferențiat pe categorii de greutate capătă mai multă atenție și un volum de lucru crescut.

Lupta cu riscuri

Alături de lupta universală, lupta cu riscuri asigură cadrul spectaculos și emoțional al luptei de concurs.

Noile reguli apără pe luptătorul care încearcă în mod vădit să execute un procedeu tehnic și nu reușește acordând posibilitatea alegerii luptei din parter sau din picioare (avertisment).

Ca o legătură între aceste două trăsături ale luptei moderne se situează procedeele de mare tehnicitate care comportă o doză de risc, fiind componentele unui bagaj tehnic bogat în același timp și care asigură note de spectaculozitate deosebită. Aceste procedee sunt stimulate spre a fi folosite prin aprecierea lor cu un punctaj maxim.

Termenul de risc nu trebuie înțeles în sensul pericolului pentru integrarea fizică a luptătorului ci în sensul riscului de ordin tehnic la care se expune atacantul printr-o execuție deosebită, dificilă, dar care are calitatea să tonifice spiritul luptei și să confirme nota de curaj în care aceasta se desfășoară.

Lupta totală, universală și cu riscuri nu reprezintă numai un mod concret de întrecere, ci și un mod nou de gândire asupra viitorului luptelor.

CAPITOLUL II

2.1. Scopul și sarcinile lucrării.

Prin această lucrare, doresc să aduc o mică contribuție în ceea ce privește îmbunătățirea metodicii de predare și învățare a procedeelor cuprinse în această grupă în scopul însușirii corect a procedeelor de aruncare peste șold și datorită faptului că execuția în concurs a procedeelor de aruncare este apreciată de către arbitrii cu punctaj maxim.

Pentru realizarea acestui scop mi-am propus ca sarcini:

– îmbunătățirea metodicii pe baza experiențelor personale, privind
predarea procedeelor din lupte;

fundamentarea teoretică și metodică a grupei de procedee de aruncare
peste șold din lupte;

efectuarea unei analize biomecanice a procedeelor de bază în scopul
stabilirii exacte a grupelor și lanțurilor musculare necesare a fi dezvoltate;

o sistematizare logică a mijloacelor specifice și nespecifice care să
contribuie la dezvoltarea calităților și deprinderilor motrice pentru însușirea
într-un timp scurt și corect a procedeelor.

prezentarea rezultatelor cercetării și stabilirea de propuneri privind
metodica predării și învățării procedeelor de aruncare peste șold din
materialul ales.

CAPITOLUL

3.1. Aspecte metodice privind predarea si însușirea procedeelor tehnice din lupte.

La marile întreceri olimpice și mondiale s-a constatat caracterul ofensiv și trecerile de la atac la apărare și contraatac având ca bază o pregătire tehnică variată și o pregătire fizică la un înalt nivel, prin executarea unor procedee tehnico-tactice rapide, surprinzând adversarul în momentele cele mai prielnice în condiții de instabilitate.

în aceste condiții nu se mai poate concepe obținerea rezultatelor de valoare fără o pregătire sistematică și continuă desfășurată pe parcursul unei lungi perioade de pregătire.

Experiența a demonstrat că procesul de instruire trebuie să înceapă de timpuriu, încât după o perioadă lungă de pregătire, să se poată ajunge la însușirea numărului mare de procedee tehnice și mai ales a variantelor ce pot fi folosite în condiții de concurs.

Pe lângă o pregătire tehnică complexă trebuie să se realizeze o pregătire tactică corespunzătoare, dezvoltarea și perfecționarea continuă a calităților motrice, precum și o pregătire psihică corespunzătoare.

învățarea luptelor presupune unele sarcini, un anumit conținut și o formă corespunzătoare a conținutului instruirii. Obiectivul de bază al instruirii și antrenamentului în lupte îl constituie în principal însușirea tehnicii și tacticii angajărilor.

Luunor procedee tehnico-tactice rapide, surprinzând adversarul în momentele cele mai prielnice în condiții de instabilitate.

în aceste condiții nu se mai poate concepe obținerea rezultatelor de valoare fără o pregătire sistematică și continuă desfășurată pe parcursul unei lungi perioade de pregătire.

Experiența a demonstrat că procesul de instruire trebuie să înceapă de timpuriu, încât după o perioadă lungă de pregătire, să se poată ajunge la însușirea numărului mare de procedee tehnice și mai ales a variantelor ce pot fi folosite în condiții de concurs.

Pe lângă o pregătire tehnică complexă trebuie să se realizeze o pregătire tactică corespunzătoare, dezvoltarea și perfecționarea continuă a calităților motrice, precum și o pregătire psihică corespunzătoare.

învățarea luptelor presupune unele sarcini, un anumit conținut și o formă corespunzătoare a conținutului instruirii. Obiectivul de bază al instruirii și antrenamentului în lupte îl constituie în principal însușirea tehnicii și tacticii angajărilor.

Luptele fac parte din grupa sporturilor cu manifestări complexe a calităților fizice, care necesită în egală măsură dezvoltarea calităților motrice, veriga principală rămânând însă pregătirea tehnico-tactică îmbinată cu o bună pregătire fizică și psihică.

Din punct de vedere fiziologic, efortul în lupte este de intensitate submaximală, alternând cu faze de intensitate maximală, întrecerea durând 2 reprize a 3 minute cu 30 secunde pauză.

Din punct de vedere al calităților fizice luptele se caracterizează prin:

viteză de reacție de execuție și de repetare în regim de viteză și forță;

forță de prindere și ridicare în regim de viteză;

-îndemânarea de a executa procedeele tehnice în situații tactice favorabile;

– mobilitatea coloanei vertebrale și articulațiilor membrelor.
Conținutul principal al învățării luptelor îl constituie formarea la

sportivi a deprinderilor motrice cât mai variate. în prima etapă a învățării, sportivii își însușesc mecanismul de bază al procedeelor tehnice. Pe măsură ce avansează în învățare, procedeele tehnice sunt însușite mai corect, sunt executate în mod conștient, devin acțiuni automatizate. Deprinderile motrice se formează prin adaptarea anumitor celule ale scoarței cerebrale care determină procesul de excitație pe baza alternării excitației și inhibiției într-o anumită succesiune.

O deosebită grijă trebuie avută asupra predării și perfecționării tuturor procedeelor și a executării lor pe ambele părți. Dacă luptătorul învață procedeele în condiții prea simple, de exemplu fără rezistență activă a adversarului, în timpul luptei însușirea lor este insuficientă.

De aceea în procesul de învățare și executare a procedeelor tehnice, trebuie repetate în condiții din ce în ce mai grele, apropiate de condițiile de angajare directă. Un procedeu în condiții de luptă se execută mult mai greu. El trebuie executat din poziții incomode și diferite, în condiții în care adversarul opune rezistență mare și nu permite fixarea prizelor cu ușurință. Este indicat ca la început studiul să fie făcut cu adversari mai slabi, treptat trecându-se la angajări cu adversari tot mai puternici.

înainte de învățarea procedeelor tehnice este necesar ca sportivii să fie informați de felul cum se execută un procedeu, solicitând memoria motrică a sportivului.

în timpul învățării procedeelor se produce în scoarță o sistematizare a proceselor nervoase datorită repetării, dând naștere stereotipului dinamic.

în aceste condiții deprinderile motrice se automatizează eliberând atenția luptătorului pentru o gândire tactică în funcție de situații.

Pentru a obține rezultate bune în însușirea tehnicii luptelor, este deci necesar să se urmărească formarea unor reflexe condiționate complexe, mișcările devenind din ce în ce mai complexe și precise, datorită diferențierii acțiunilor, înlăturându-se încordarea grupelor musculare care nu trebuie să participe la realizarea acțiunilor ce compun procedeul.

Pentru a ușura însușirea rapidă și corectă a procedeelor ce urmează a fi învățate se folosesc exerciții speciale ajutătoare a căror conținut este asemănător din punct de vedere al coordonării mișcărilor cu structura procedeelor tehnice care se învață.

Exercițiile pentru dezvoltarea grupelor musculare solicitate într-un anumit procedeu să fie selecționate în așa fel încât să dezvolte anumite grupe și lanțuri musculare solicitate pe faze și momentele mai importante care să asigure execuția rapidă și corectă fără încordare generală.

în cazul procedeelor complicate este necesară simplificarea condițiilor de învățare, aceasta se realizează prin efectuarea unei pregătiri speciale inițiale, înainte de a trece la învățarea procedeelor în cauză.

S-au stabilit 3 metode de bază în învățarea procedeelor tehnice:

metoda învățării globale (atunci când acțiunea este simplă);

metoda învățării pe părți se folosește când procedeul este complicat
ca structură;

– metoda învățării combinate care necesită o reuniune rațională a
metodei globale și a celei pe părți, prin această metodă procedeul se învață
integral.

în timpul învățării procedeelor complicate este necesar a se folosi următoarele indicații metodice:

– executarea procedeelor fără a schimba structura, dar în condiții
ușurate, în acest scop se micșorează viteza de execuție și se înlătură rezistența

partenerului, acesta creând chiar condiții mai favorabile pentru efectuarea acțiunilor;

– tempoul lent de execuție permite sportivului să urmărească mai bine
detaliile procedeului, să-1 analizeze și chiar să-1 corecteze în cursul executării.

Sportivii trebuie supravegheați în timpul executării procedeelor noi deoarece pot să apară greșeli de execuție prin formarea unor deprinderi greșite a căror corectare este mai anevoioasă decât însăși învățarea procedeelor. Formarea unor sportivi bine pregătiți constituie un proces pedagogic complex pentru realizarea în bune condiții a pregătirii și trebuie să fie alese și aplicate cele mai bune metode de învățare.

Metoda convorbirii. Cu sportivii cu care am lucrat am folosit această
metodă, prezentându-le însemnătatea luptelor, importanța deprinderilor
aplicative ce se creează și acțiunea acestora asupra organismului, rolul
important asupra trăsăturilor morale și de voință.

Metoda studiului individual. Este extrem de importantă stimulând în
mod deosebit participarea activă și conștientă a sportivilor, am aplicat-o
punând la dispoziție materialul de studiu privind lucrările de specialitate,
regulamentul de lupte, planșe și fotografii cu procedee tehnice ce urmau a fi
învățate.

Metoda observației. Am recomandat sportivilor cu care am lucrat să
urmărească cât mai multe meciuri oficiale, să urmărească în special frecvența
folosirii procedeelor de aruncare peste șold și a combinațiilor și modul cum
au fost executate din punct de vedere tehnic, precum și eficiența lor.

Să urmărească perechea de pe saltea făcând comparații și trăgând concluzii de modul în care au executat procedeul.

– Metoda demonstrației și explicației are rol hotărâtor în procesul
învățării. Am folosit demonstrația și explicația cât mai corectă și clară a
procedeului ce urmează a fi învățat. Noul procedeu ce trebuia învățat l-am
executat global în condiții normale privind execuția tehnică corectă și viteza
de execuție trecând treptat la un ritm lent însoțit de explicațiile și precizările

10

corespunzătoare mai ales a elementelor importante care compun procedeul tehnic.

După execuția globală a procedeului am trecut la învățarea pe părți, am explicat și demonstrat fragmentat procedeul tehnic pentru însușirea elementelor componente în ordinea succesiunii lor. Apoi am trecut la perfecționarea diferitelor variante în funcție de prize, de modul în care este plasat adversarul, căutând în același timp învățarea mișcărilor înșelătoare prin care adversarul să fie dus în poziție favorabilă execuției.

Folosind metoda exercițiului, am urmărit repetarea corespunzătoare a exercițiilor, procedeelor și combinațiilor, realizându-se astfel pe lângă o execuție tehnică bună cât mai apropiată de cerințele de concurs și dezvoltarea calităților fizice.

învățarea și perfecționarea diverselor procedee se realizează în mai multe etape:

studierea , presupune a fixa materialul de studiu completându-se
observarea cu atenție a demonstrației și explicației cu studiul planșelor;

exersarea reprezintă folosirea unor exerciții care au scop formarea
unor acțiuni asemănătoare cu deprinderea motrică ce trebuie învățată în
scopul de a perfecționa;

repetarea, însemnând reluarea materialului de studiu de la început,
care pe lângă însușirea la un înalt grad a procedeului respectiv duce la
îmbunătățirea calităților fizice, la formarea de legături funcționale la diferite
centre ale scoarței cerebrale.

Am folosit îndeosebi metoda învățării procedeelor pe calea repetării variate, deoarece prin aceasta se formează un număr mare de deprinderi motrice la același procedeu fapt care permite deprinderea de a ataca în diferite situații concrete de luptă.

După realizarea execuției corecte am repetat periodic procedeele, utilizând un număr suficient de repetări pentru a determina menținerea însușirii corecte și de lungă durată.

Succesiunea învățării procedeelor este o condiție de bază pentru însușirea în condiții bune a procedeelor de luptă. învățarea trebuie începută cu învățarea pozițiilor de gardă după care se trece la deplasările pe saltea din aceste poziții. Apoi se trece la învățarea procedeelor celor mai simple din parter, care sunt accesibile începătorilor în primele antrenamente.

La învățarea procedeelor din picioare se trece după câteva antrenamente, la început învățându-se elementele procedeelor care nu sunt urmate de căderi dure pe saltea.

Succesiunea învățării procedeelor din picioare este aproximativ următoarea:

ducerea la parter cu tracțiuni și treceri pe sub braț;

trântirea prin doborâre cu variante;

aruncările prin șurub cu variante;

tur de șold cu variantele lui;

aruncări peste piept cu variante.

O anumită succesiune trebuie să fie respectată și în învățarea unui procedeu tehnic. Exemplu: învățarea aruncării peste șold cu fixarea brațului și a cefei.

La început se învață pivotarea prin o serie de exerciții speciale, se face individual, după care se trece la execuții cu partener.

Executarea întoarcerii cu spatele spre adversar prin pivotare cu fixarea brațului și a cefei, la început se face de pe loc, iar apoi din deplasare. Se învață aruncările cu căderi pe saltea și apoi se fac combinațiile tactice cu celelalte procedee.

La învățarea apărărilor și combinațiilor se va trece numai după însușirea corectă a tehnicii procedeelor.

In lupte, pentru a se realiza o pregătire fizică generală corespunzătoare trebuie să se selecționeze exercițiile cele mai corespunzătoare din ramurile sportive complementare: atletism, gimnastică și jocuri sportive, care să contribuie la mărirea capacității de efort a organismului.

12

Exercițiile specifice selecționate pentru dezvoltarea grupelor musculare solicitate care acționează în executarea procedeelor se realizează prin exerciții cu partenerul, cu manechinul, cu sacul de antrenament, haltere și benzile elastice.

Aceste exerciții trebuie adoptate la particularitățile de vârstă, greutate și grad de pregătire, faptul că luptele fac parte din sporturile complexe care necesită o perioadă lungă de pregătire, instruirea trebuie să înceapă de timpuriu de la vârsta de 10-12 ani.

Luptele fac parte din sporturile grele care dezvoltă în special calități ca: forță, îndemânare, viteză și rezistență.

Pe lângă folosirea mijloacelor nespecifice luptelor pentru dezvoltarea calităților motrice și formarea unui număr mare de deprinderi motrice, se folosesc și mijloace specifice luptelor, pentru o pregătire fizică inițială care este foarte importantă.

Pe lângă dezvoltarea calităților motrice prin folosirea mijloacelor specifice se realizează și dezvoltarea calităților psihice ca: diversiunea, inițiativa, vigilența, care constituie principalii factori prin care se caracterizează efortul specific în lupte.

în funcție de particularitățile de vârstă, grad de pregătire și de necesitatea dezvoltării unilaterale a calităților motrice, trebuie respectat un anumit raport și anume:

Copii 12- 15 ani – 60% pregătire fizică generală

– 40% pregătire fizică specială

Cadeti 15- 17 ani – 50 % pregătire fizică generală

– 50 % pregătire fizică specială

Juniori 17 – 20 ani- 25 – 35% pregătire fizică generală

– 65 – 75% pregătire fizică specială

13

în lupte, pentru realizarea unor performanțe înalte, este de neconceput ca un luptător să aibă dezvoltate calitățile motrice în egală măsură. Nu se poate vorbi de o calitate motrică principală și una secundară.

Principalii factori prin care se caracterizează efortul în lupte, precum și raportul ce trebuie să existe între acești factori este următorul:

Capacitate motrică- 45%

rezistență – 45%

forță și viteză- 35%

îndemânare – 20%

Lungimea membrelor – 35 %

superioare – 35%

inferioare – 25%

Păstrarea acestui raport între factorii ce caracterizează efortul specific în lupte va duce la o pregătire complexă în ceea ce privește nivelul dezvoltării calităților motrice și psihice, formarea unor luptători armonios dezvoltați.

3.2. Contribuția privind îmbunătățirea metodicii de învățare a procedeelor de aruncare peste șold

în cadrul luptei din picioare, aruncările peste șold reprezintă cea mai importantă grupă de procedee, înglobând cel mai mare număr de procedee.

Unele dintre ele sunt de cea mai mare eficacitate în cazul execuției corecte, în foarte multe situații atacantul își asigură victoria prin tuș.

Procedeele cuprinse în această grupă se aseamănă între ele din două puncte de vedere:

14

primul este acela că toate procedeele se execută cu introducerea
șoldului sub adversar, cu ridicarea lui pe acesta, de unde este în cele din urmă
aruncat pe saltea.

în al doilea rând, procedeele se aseamănă prin acțiunea picioarelor
care este aceeași. După introducerea piciorului sub adversar luarea
adversarului pe șold se face prin întinderea energică a picioarelor care au fost
flexate din articulațiile genunchilor, concomitent cu tracțiunea de braț și capul
adversarului în jos, se realizează desprinderea adversarului de pe saltea, de
unde pe o traiectorie optimă este aruncat pe saltea, unde se fixează în pod.

Procedeele de aruncare peste șold în funcție de acțiunea picioarelor se pot executa din forță și din elan.

Variantele procedeelor de aruncare peste șold în funcție de prize:

1.- aruncarea peste șold cu fixarea brațului și capului;

2.- aruncarea peste șold cu fixarea brațului deasupra;

3.- aruncarea peste șold cu fixarea brațului dedesubt;

4.- aruncarea peste șold cu încleștarea brațului și capului (priza în cheie) cruce;

5.- aruncarea peste șold cu fixarea brațului și trunchiului;

6.- aruncarea peste șold cu fixarea ambelor brațe.

Procedeele de aruncare peste șold necesită din partea executantului o bună stăpânire a tehnicii de execuție, forță, viteză de execuție și o bună mobilitate a membrelor și a coloanei vertebrale.

în cazul acestor procedee calitățile motrice se manifestă prin:

forța de aruncare și de ridicare a adversarului de pe saltea, precum și
fixarea lui în pod și ruperea podului;

viteza cu care se aplică prizele și intrarea cu șoldul sub adversar și
desprinderea de pe saltea;

mobilitatea mare a membrelor superioare și inferioare și mai ales la
nivelul coloanei vertebrale lombare.

Fără a stăpâni modul cum se aplică prizele, a modului cum trebuie să se facă plasamentul față de adversar, a modului cum se realizează

15

desprinderea de pe saltea, reușita executării procedeelor poate fi întâmplătoare, creată de adversar prin plasament sau apărare defectuoasă.

în cazul executării procedeelor de aruncare peste șold dintre calitățile fizice cele mai solicitate sunt:

viteza de execuție;

forța de prindere și ridicare în regim de viteză;

îndemânarea de a executa procedeele din diferite situații și poziții față
de adversar;

mobilitatea coloanei vertebrale și a membrelor.

Pentru însușirea într-un timp cât mai scurt și corect a procedeelor de aruncare peste șold am selecționat cele mai eficiente mijloace specifice și nespecifice, care folosite sub forma exercițiilor metodice să dezvolte calitățile motrice solicitate, să formeze o mare varietate de deprinderi motrice.

în folosirea exercițiilor specifice și nespecifice se impune folosirea rațională a regulilor pedagogice „de la simplu la compus", „de la ușor la greu", „de la cunoscut la necunoscut".

în procesul de instruire, materialul care se învață trebuie să fie într-o legătură logică cu cel însușit anterior, astfel încât mișcările noi să se bazeze pe cele cunoscute.

în alcătuirea exercițiilor pentru învățarea procedeelor de aruncare peste șold trebuie ținut cont de acțiunile ce trebuie făcute de executant înainte de fixarea prizelor, în timpul executării procedeului, cât și după execuție și finalizare astfel:

1.- înainte de a executa procedeul executantul să se plaseze cât mai bine de adversar. Prin plasamentul corect făcut se poate trece cu ușurință de la un procedeu la altul în funcție de situațiile ce se ivesc în timpul luptei. Să realizeze cu promptitudine prizele asupra adversarului și imediat să înceapă execuția procedeului micșorând astfel posibilitățile de apărare și contraatac ale adversarului.

2.- în timpul executării procedeului, executantul să-și mențină în permanență echilibrul și după căderea împreună cu adversarul, să mențină

16

bine prizele pentru finalizarea procedeului, este necesar a se folosi exerciții în care se descompune procedeul în părți componente.

3.- După o finalizare a acțiunii, menținerea avantajului creat folosind greutatea propriului corp pentru a fixa adversarul cu omoplații pe saltea.

Asigurarea condițiilor asemănătoare cu cele de concurs se realizează prin angajări cu temă, angajări libere, în acest fel se verifică potențialul de execuție în condiții apropiate de cele reale.

Exersarea procedeului să se facă asupra unui partener pasiv și a manechinului, iar după însușirea mecanismului de bază cu semirezistența adversarului.

Se execută în tempou moderat descompunând procedeul în părți componente se trece la legarea lor și executarea procedeului cu tempo tot mai crescut.

Executantul și partenerul trebuie să participe conștient la efectuarea exercițiilor schimbându-se rolurile devenind atacanți sau apărători facilitând sau îngreuind exercițiul.

Mijloacele specifice vor fi folosite sub formă de:

exerciții libere de pe loc și din deplasare;

exerciții cu partenerul de pe loc și din deplasare;

– exerciții cu diferite obiecte ca: benzi elastice, mingi medicinale,
manechinul, bara de haltere.

Mijloacele nespecifice folosite din sporturile complementare ca: atletism, alergări, sărituri, aruncări (dezvoltă forța explozivă).

– gimnastică: exerciții acrobatice și la aparate,
-jocuri sportive: fotbal, baschet, rugby.

Selecționarea mijloacelor specifice și nespecifice să fie pe cât posibil alese încât în structura mișcării să conțină elemente asemănătoare cu cele ale procedeelor de aruncare peste șold realizându-se prin aceasta un dublu scop:

– realizarea îmbunătățirii execuției tehnice;

– realizează dezvoltarea calităților și deprinderilor motrice, precum și a
grupelor musculare solicitate în procedeul respectiv.

17

Folosirea acțiunilor ajutătoare în vederea aplicării prizelor și acțiunilor favorabile de atac trebuie introdusă în compoziția exercițiilor formându-se deprinderea de a obliga un adversar să greșească prin folosirea procedeelor înșelătoare sau de dezechilibrare anticipată.

La învățarea apărărilor și contraprocedeelor se trece numai după însușirea temeinică a tehnicii procedeelor, la fel și la învățarea combinațiilor.

în condițiile concrete de luptă execuția unui procedeu este mult îngreunată de adversar care se apără folosind toate variantele posibile de apărare și contraatac.

în cazul apărării trebuie ținut cont de plasamentul adversarului. Se caută de la început anihilarea atacului prin eliberarea prizelor creând în continuare posibilități de contraatac sau de alte combinații posibile.

Aruncarea peste sold cu fixarea brațului și capului Tehnica de execuție

Din poziție de gardă, având un picior în față se fixează prizele asupra brațului neomonim și asupra capului adversarului, se pivotează pe piciorul avansat, concomitent cu aceasta se produce o răsucire a trunchiului în direcția piciorului din spate. în momentul răsucirii corpului se aduce piciorul din spate lângă cel din față și se așează paralel la o distanță de 10-15 cm de celălalt.

Aceste acțiuni duc la răsucirea executantului cu spatele spre adversar și la introducerea șoldului sub cel al adversarului.

Având picioarele flexate din articulația genunchilor, prin întinderea energică a lor, atacantul își ia adversarul pe șold și îngenunchează pe piciorul în direcția căruia se execută aruncarea.

Aruncarea adversarului se face pe o traiectorie cât mai corespunzătoare pentru a putea realiza răsucirea adversarului cu omoplații pe saltea. în această poziție se fixează adversarul fără a schimba prizele. Acest procedeu se execută din forță și din elan în funcție de situațiile concrete.

18

Aruncarea peste șold cu fixarea brațului deasupra Tehnica de execuție

Acest procedeu se poate executa atât din forță cât și din elen cu garda pe dreapta sau pe stânga.

Executantul fixează cu mâna stânga ceafa adversarului, iar cu mâna dreaptă brațul neomonim al acestuia. în momentul când adversarul se deplasează înainte spre executant, acesta îl trage energic spre pieptul său de brațul prins în așa fel încât să-i țină antebrațul sub axilă. Mâna stângă care fixează ceafa alunecă până când fixează capul între brațul și antebrațul stâng, în continuare procedeul se execută ca cel anterior.

pivotare

întoarcerea cu spatele către adversar

luarea lui pe șold prin întinderea energică a picioarelor

îngenunchere și fixarea pe saltea fără a schimba prizele.
Aruncarea peste șold cu fixarea brațului dedesubt

Tehnica de execuție

Din poziție de gardă pe stânga, mâna stângă fixează ceafa adversarului, iar mâna dreapta brațul neomonim al acestuia pe dedesubt, deasupra cotului.

Având prizele astfel fixate, procedeul se poate executat atât din forță cât și din elan. Procedeul se execută la fel ca cel anterior acțiunile fiind în principal aceleași.

Menținerea îndelungată a prizelor este periculoasă deoarece adversarul poate executa ușor șurubul, scoțând brațul lui care se află sub axilă pe deasupra și încheind la rândul său o priză.

Aruncarea peste șold cu încleștarea brațului si capului Tehnica de execuție

Din poziție de gardă pe stânga, executantul introduce brațul drept sub axila neomonimă a adversarului, iar brațul stâng se trece peste ceafă prinzându-se cu mâinile în formă de cârlig deasupra umărului stâng al acestuia, acționând fixarea brațului și capului împreună.

19

Având fixată această priză, procedeul se execută din forță sau din elan. Se poate executa ușor cu adversarii cu talie mică.

Este contraindicată menținerea prizei timp îndelungat, deoarece adversarul sesizează intenția atacantului și se poate apăra ușor, retrăgându-se înapoi.

Aruncarea peste șold cu fixarea brațului și trunchiului Tehnica de execuție

Executarea procedeului se face având priză combinată asupra brațului și trunchiului.

Din poziția de gardă pe stânga, mâna stângă se introduce pe sub axila neomonimă a adversarului aplicând-o pe omoplat, iar cu mâna dreaptă fixează brațul adversarului pe deasupra fixând antebrațul sub axilă. In momentul pivotării și intrării cu șoldul sub adversar mâna stângă alunecă în jos pe spate prinzând mijlocul cât mai adânc. în continuare procedeul se execută la fel ca și cele precedente, fixarea la parter se face eliberând trunchiul și fixând priza asupra capului și brațului.

Se execută mai ușor cu adversari mai înalți. Executarea acestui procedeu necesită o mai mare mobilitate a membrelor superioare și a coloanei vertebrale datorită fixării prizelor.

Apărarea împotriva aruncării peste șold

Cea mai simplă apărare este în evitarea aplicării prizelor, iar în cazul în care acestea au fost totuși fixate, trebuie să se treacă energic la desfacerea lor.

Pentru eliberarea din priză se împinge în sus cotul atacantului, se face un pas lateral și înainte în direcția în care adversarul intenționează să execute aruncarea și printr-o genuflexiune mai accentuată pe piciorul din spate se caută să se elibereze capul sau brațele.

Contraatacul.

Luptătorul care se apără fiind fixat pentru aruncare peste șold se retrage pentru a împiedica executarea procedeului iar cu mâna omonimă împinge

20

energic în sus cotul adversarului care fixează capul și astfel își eliberează capul din priză.

în continuare are două posibilități:

să-și ducă adversarul la sol;

să execute o aruncare peste piept.
Combinații.

Procedeele de aruncare peste șold se execută cu multă eficiență în combinație cu aruncările peste piept.

Executantul fixează un braț al adversarului în vederea aruncării peste piept, iar acesta pentru a se apăra se apleacă și creează o poziție favorabilă aruncării peste șold cu fixarea capului (tur de cap).

Exerciții pentru dezvoltarea calităților motrice si a grupelor musculare solicitate în aruncările peste șold.

Exerciții specifice

Din poziție de gardă, pivotare pe pingeaua piciorului avansat și
simularea aruncării peste șold. Se execută cu pivotare pe ambele picioare.

Din poziție de gardă prinderea unui braț al partenerului pe deasupra
ridicarea lui în vederea aruncării peste șold. Se execută cu amplitudine
maximă.

Același exercițiu fixând ambele brațe ale partenerului pe dedesubt.

Deplasări în poziție de gardă în viteză. Se execută pe reprize.

Din deplasare luarea poziție de gardă la semnal sonor.

Pe perechi față în față, luarea partenerului pe șold (reprize).

Executarea aruncării peste șold cu manechinul (reprize).

Prize deasupra brațului și capului, pivotare și întoarcere cu spatele
spre manechin. Observăm intrarea corectă și în viteză.

Din poziție de gardă pe perechi față în față cu partenerul, cuprinde
brațele pe deasupra, executantul eliberează priza.

21

Pe perechi cei doi parteneri se luptă pentru apucarea brațului și
antebrațului. în același mod urmărind fixarea brațului și capului. Se execută
sub formă de concurs.

Din poziție de gardă, pivotare cu luarea adversarului pe șold și
revenire(reprize).

Din deplasare, pivotare, aplecări ale trunchiului cu răsucire spre
dreapta și stânga.

Exerciții nespecifice

Din poziția stând cu haltera în mâini se execută flexia simultană a
brațelor. Flexia să fie energică și extensia mai lentă.

Din atârnat la bară fixă se execută tracțiuni până ajunge bara la piept.

Urcarea în brațe la frânghie cu picioarele ridicate la 90°, coborârea tot
cu picioarele în echer.

Cu gantera se execută rotații ale mâinilor spre stânga și spre dreapta.

Din poziția stând cu umărul spre scara fixă se prinde cordonul elastic
de un capăt, iar celălalt este fixat de scară. Se începe tracțiunea cu un braț
prin fața bazinului se execută pe ambele părți.

Din poziția atârnat cu spatele la bara fixă, ridicarea picioarelor în
echer și revenire.

Alergare cu start de jos pe distanța cuprinse între 30-60 m cu viteză
maximă.

Aruncarea greutății. Se execută cu greutăți de 5 kg.

Joc de baschet cu temă: Pivotare pe piciorul drept și pe cel stâng după
primirea pasei (reprize scurte).

Joc de fotbal cu mingea de rugby.

Din poziția stând cu bara de haltere pe umeri fixată cu mâinile de o
parte și de alta, îndoirea și întinderea energică a picioarelor cu ridicare pe
vârfuri.

22

3.3. Succesiunea metodică de învățare.

învățarea tehnicii luptelor de către copii și juniori.

Obiectivul de bază al însușirii și antrenamentului în lupte îl constituie în principal însușirea tehnicii și tacticii angajărilor.

Instruirea în lupte este un proces multilateral de dezvoltare a sportivilor, deoarece se asigură nu numai dezvoltarea calităților fizice, cât și a celor psihice. Pe lângă dobândirea cunoștințelor despre execuția corectă a procedeelor tehnice și de folosire a mijloacelor tactice, sportivii se familiarizează cu unele noțiuni de anatomie și fiziologie umană, cu cunoștință de igienă, masaj etc, precum și cu unele noțiuni de organizare și planificare a antrenamentului.

în timpul învățării, rolul conducător revine antrenorului. El trebuie să dezvolte la elevii săi interesul pentru muncă și dragostea față de colectivul din care fac parte. Astfel, procesul de învățare capătă un profund caracter educativ.

Conținutul principal a învățării în lupte îl constituie formarea la sportivi a deprinderilor motrice. In prima etapă a învățării, sportivii își însușesc numai mecanismul de bază al procedeului tehnic. Pe măsură ce se avansează în învățare, diferitele detalii ale procedeelor încep să fie executate mai corect și în mod conștient. Condițiile de execuție trebuie apropiate progresiv de cele de concurs, la începutul studiului facându-se cu adversari mai slabi, treptat trecându-se la angajări cu parteneri tot mai puternici. Cunoștințele se transformă în deprinderi automatizate.

Orice deprindere motrică, din punct de vedere fiziologic reprezintă un sistem de legătură temporare, de reflexe conștiente care se formează în mod treptat pe baza repetării procedeelor. în timpul învățării procedeelor se produce în scoarță o sistematizare a proceselor nervoase datorită repetării aceleiași succesiuni a condițiilor din mediul înconjurător, ceea ce dă naștere unui stereotip dinamic.

23

Prin stereotip dinamic se înțelege formarea unui sistem de legături în scoarță ca rezultat al acțiunii repetate a unor excitanți interni și externi, într-o anumită ordine.

Prin corectările pe care le face profesorul, cu ajutorul indicațiilor verbale și prin exercițiile speciale ajutătoare, se produce o prelucrare a inhibiției diferențiale care asigură o execuție corectă a procedeelor.

Profesorul trebuie să se conducă după următoarele principii:

1. Să se realizeze o pregătire prealabilă folosind exerciții ajutătoare,
care vor înlesni însușirea rapidă si corectă a procedeelor ce urmează a fi
învățate.

Se utilizează mijloace:

exerciții ale căror elemente componente sunt asemănătoare din punct
de vedere al coordonării mișcărilor cu structura procedeului tehnic care se
învață. Aceste exerciții trebuie să fie diferite, cât mai variate, dar și cu o
structură apropiată de elementele componente ale procedeului ce se învață.

exerciții pentru dezvoltarea grupelor musculare care participă activ la
efectuarea acțiunilor din cadrul procedeelor tehnice.

exerciții pentru contracția și relaxarea mușchilor antagoniști.

2. Simplificarea condițiilor de învățare

In vederea pregătirii speciale se includ în lecții exerciții specifice, unele dintre ele fiind chiar elemente componente ale procedeelor tehnice care urmează a fi învățate.

In timpul învățării aruncării adversarului peste șold, la primele exerciții, profesorul trebuie să se așeze lateral, pentru a susține umărul executantului, astfel încât acesta să se poată menține în echilibru și să se pună accent pe introducerea corectă a șoldului sub adversar. Sprijinul ajută pe luptător să execute corect din punct de vedere tehnic, încă din primele faze ale învățării.

In cazul în care sportivii nu sunt supravegheați cu atenție, în timpul învățării pot să apară greșeli în execuție, a căror corectare este mai anevoioasă decât însăși învățarea. Pentru a ușura procesul de însușire a

24

cunoștințelor, profesorul trebuie să-și supravegheze cu atenție elevii și să stabilească măsuri care să preîntâmpine apariția greșelilor de fond.

3. Preîntâmpinarea greșelilor principale care pot apare în timpul învățării procedeelor ușurează perfecționarea în continuare a tehnicii.

a) învățarea succesivă a procedeelor.

Pentru învățarea în condiții bune a procedeelor de luptă este necesar să se respecte o anumită succesiune în procesul de învățare. Elevii trebuie să execute exerciții introductive, ajutătoare, care se folosesc diferit.

Acestea pot fi extinse până în momentul când începe execuția propriu-zisă a unei părți din procedeu sau a procedeului în întregime. în partea fundamentală a lecției se repetă procedeul global sau pe părți în funcție de complexitate.

Este indicat ca procedeele tehnice simple să fie predate de la început pe ambele părți. Cele mai complicate se învață inițial pe partea îndemânatică până în momentele când pot fi executate în condiții apropiate de concurs, apoi se urmărește însușirea și pe partea opusă, repetându-se de un număr mai mare de ori. Astfel, execuția procedeelor într-o parte și în cealaltă devine aproximativ egal.

b) Schimbarea și complicarea, condiții în care se însușesc procedeele
tehnice.

La însușirea procedeelor tehnice și mai ales a celor complicate este dezavantajoasă formarea de deprinderi motrice unilaterale. Sportivul poate să execute procedeul numai în condiții identice cu cele de la învățare.

Pentru ca deprinderile motrice ale luptătorului să fie variate, este necesar ca în tot timpul instruirii să apropiem condițiile de execuție ale procedeelor tehnice de cele de concurs prin:

folosirea unei rezistențe care crește treptat, din partea partenerului;

complicând condițiile de execuție, se condiționează diferite prize și
poziții inițiale;

folosirea de parteneri diferiți;

25

– creșterea treptată a ritmului de luptă.

Complicând progresiv și diferit procedeul, se produce în timpul învățării o automatizare dinamică a structurii procedeului prin:

angajări de învățare;

luptă condiționată;

antrenamente tip concurs;

– în concursuri se caută calea cea mai bună ce trebuie urmată în
vederea însușirii temeinice și complexe a tehnicii.

Rezultă că însușirea tehnicii trebuie făcută folosindu-se o pregătire anterioară îndelungată, atât fizică cât și tehnică.

3.4. Greșeli constatate după învățarea aruncărilor.

în continuare voi face analiza greșelilor mai evidente care se manifestă la luptători după învățarea procedeelor de aruncare.

Datorită complexității lor este inerent faptul ca după învățare execuția să fie perfectă și să nu apară greșeli, greșeli legate de poziție, prize, execuție.

Metodele de predare trebuie să fie cele în care fiecare elev să vadă, să perceapă, să sensibilizeze și să formeze acte motrice, stereotipe dinamice adecvate procedeului. Numai printr-o permanentă observație a greșelilor executanților și prin înlăturarea acestor greșeli personale de către antrenor va determina însușirea corectă a procedeelor.

Lucrul individual s-a considerat a fi cel mai eficient în însușirea corectă, trainică a actelor motrice. Legat de felul cum se însușesc, de felul cum antrenorul își pregătește lecția, de subiecții pe care îi are la pregătire, va depinde succesul sau insuccesul instruirii. Cu cât lecția va fi mai elastică cu atât plăcerea de a lucra va fi mai mare.

Antrenorul va trebui să acorde încredere elevilor, să-i considere colaboratori, deoarece experiența a arătat că numeroase procedee, combinații au apărut inconștient din execuția involuntară a copiilor. De aceea doresc să tratez cu deosebită atenție greșelile efectuate în procesul de instruire și să fac o analiză cât mai apropiată de adevăr a greșelilor ce apar în execuția procedeelor de aruncare după învățare.

26

Pentru a Ie pune mai ușor în evidență, am luat fiecare grupă în parte și pe lângă greșelile constatate am arătat și remediul, exercițiile auxiliare pentru îndepărtarea acestora.

Aruncarea peste umăr (turul de braț)

Procedeu tehnic însușit foarte ușor de sportivii care au o foarte bună viteză de reacție. De asemenea se poate executa foarte ușor de sportivii scunzi cu segmente scurte puternice și cu gardă înaltă de luptă.

Poziția favorabilă este creată prin împingere și dezechilibrări laterale și mai ales când adversarul pune unul din brațe pe umeri. Se învață ușor de către copii la început în condiții ușoare și apoi din ce în ce mai grele.

După învățare, greșelile cele mai des întâlnite sunt:

în ceea ce privește poziția de gardă: execuția fără să fie față în față cu
adversarul. Garda să nu fie nici prea joasă nici prea înaltă.

legat de priză: brațul adversarului să fie pe umăr. Brațul drept al
executantului sub axilă sau prindere în dreptul cotului. Cu cât priza va fi mai
scurtă cu atât execuția va fi mai reușită.

în ceea ce privește execuția apar o serie de greșeli: folosirea prizei
incorecte.

plasarea în execuție a procedeului din poziție nefavorabilă.

neintroducerea șoldului suficient sub adversar.

lipsa pivotării.

lipsa exploziei în execuție dând timp adversarului de a se apăra sau de
a contraataca.

– ezitările sunt foarte frecvente, ceea ce duce la situații periculoase.
Pentru înlăturarea greșelilor se utilizează următoarele forme de

instruire:

repetarea în condiții ușoare;

repetarea defalcată a procedeului;

repetare cu semirezistență;

luptă cu temă.

27

Aruncarea peste sold.

Procedeul se execută de luptătorii care au brațe foarte puternice o mobilitate bună. Execuția se termină de obicei cu tuș mai ales când prizele sunt corect făcute.

Pozițiile favorabile execuției sunt create prin simulări de trecere la spate sau centurări laterale. Se învață ușor însă execuția este îngreunată datorită faptului că brațele acționează inegal. Dintre greșelile cele mai des întâlnite amintim:

– în ceea ce privește poziția de gardă: poziția de luptă foarte joasă. Nu
este suficient de bine apreciată distanța de la care se pleacă în execuție.

– legat de prize – Brațul nu cuprinde suficient de bine trunchiul
adversarului.

în ceea ce privește execuția cele mai dese greșelile întâlnim la:

poziția de gardă;

folosirea prizei incorecte;

neintroducerea șoldului suficient sub adversar;

lipsa deciziei.

Ca forme de instruire pentru înlăturarea greșelilor sunt folosite cele de la turul de braț.

Aruncarea cu fixarea capului si brațului (tur de cap).

Este procedeul cu ponderea cea mai mare în aruncări. Se execută din poziție de gardă înaltă și medie. Pentru crearea poziției favorabilă de execuție se folosesc simulări, împingeri, dezechilibrări, tracțiuni.

Se învață foarte ușor de către copii în condiții specifice fiind o mișcare aproape naturală.

Apar o serie de greșeli:

poziția prea joasă;

situarea corpului prea în lateral față de adversar;

folosirea prizei lungi;

plecarea ui procedeu fără o priză sigură;

neintroducerea șoldului;

28

lipsa pivotării suficiente;

lipsa exploziei în execuție.

Fiind apropiat ca model de execuție de turul de șold pentru înlăturarea greșelilor se vor folosi aceleași succesiuni de exerciții.

Aruncarea peste piept

Este un procedeu spectaculos, execuția lui fiind însă destul de grea accesibilă sportivilor. Este folosit de sportivii care au un spate puternic și mobil. învățarea procedeului este îngreuiată pentru că sportivi pot fi temători. Ei nu sunt protejați din care cauză pentru învățare se folosește mult manechinul. După procesul de instruire pot apărea greșeli ca:

lipsa aprecierii distanței față de adversar.

lipsa încheierii brațelor;

plecarea în procedeu din poziție periculoasă;

lipsa apropierii suficiente de adversar în timpul execuției;

prezența ezitărilor;

nelovirea suficientă cu abdomenul;

lipsa exploziei;

insuficienta amplitudine în execuție;

insuficienta răsucire în aer, ceea ce determină căderea adversarului
peste executant.

Ca mijloace pentru înlăturarea greșelilor folosim:

repetările cu manechinele de greutăți diferite;

execuții de comandă;

execuții din poziții incomode;

execuții cu parteneri diferiți ca greutate.

29

CAPITOLUL IV

4.1, Desfășurarea experimentului

Experimentul l-am desfășurat în perioada 1 august 2003 – 1 februarie 2004 în cadrul C.S.S. Lugoj, cu cădeți și juniori.

Antrenamentele le-am desfășurat în zilele de luni, miercuri, vineri, sâmbătă de la orele 17-19.

înainte de începerea experimentului, am asistat la lecții de antrenament urmărind nivelul de pregătire a sportivilor din secțiilor altor cluburi.

Am împărțit această perioadă în două:

1 august 2003 – 30 octombrie 2003.

30 octombrie 2003 – 1 februarie 2004

Am stabilit sarcinile cercetării, metodologia de lucru și lotul de subiecți cu care voi lucra. în alcătuirea grupei am ținut cont de: categoriile de greutate pe vârste, nivelul de pregătire la care se aflau sportivii.

Am folosit experimentul pedagogic de învățare în care variabilele sunt:

Variabila independentă „cauza" formată din folosirea mijloacelor
specifice și nespecifice selecționate de mine în scopul învățării procedeului
de aruncare peste șold.

Variabila dependentă „efectul" constituită de performanțele pe care
urmează să le obțină subiecții la sfârșitul perioadei de pregătire.

In prima perioadă am demonstrat corect execuția unui procedeu, intervenind în situațiile execuțiilor greșite, făcând corectările necesare și arătând cauzele care au dus la greșeli.

Această perioadă a corespuns cu stabilirea sarcinilor, a metodelor de lucru pe care le-am folosit în procesul de instruire în scopul învățării procedeului de aruncare peste șold.

30

Pe parcursul primei luni de instruire am ținut lecții de antrenament pe parcursul cărora am folosit metode și mijloace preconizate de mine, stabilind următoarea structură:

– în prima lecție de antrenament am explicat sarcinile lecției,
prezentându-se sportivilor importanța grupei de procedee și necesitatea
însușirii corecte a execuțiilor tehnice care pot asigura victoria în situații
concrete de luptă.

în partea introductivă am folosit exercițiile de încălzire generală care nu au solicitat calități motrice ca forță și rezistență acesta ținând cont de tipul de lecție de învățare.

Am folosit exerciții în scopul pregătirii organismului pentru efort, exerciții de mobilizare, exerciții individuale și cu partenerul folosind o mare varietate, exerciții sub formă de joc captând atenția și mobilizarea întreg colectivului.

Pentru învățarea tehnicii, am folosit exercițiile metodice în ordinea stabilită, privind succesiunea lor.

După însușirea mecanismului de bază al procedeului, am trecut la repetarea lui pe părți folosind exercițiile metodice în scopul consolidării și perfecționării procedeului, a dezvoltării vitezei de execuție.

Am folosit metoda complicării condițiilor de execuție prin:

executarea lui din diferite poziții;

facilitatea sau îngreunarea execuției de către partener prin opunerea
rezistenței sau schimbarea mereu a pozițiilor;

– stabilirea perechilor inegale din punct de vedere al greutății și
nivelului de pregătire (îndemânare, viteză de execuție, mobilitate).

In partea a doua a părții fundamentale în scopul perfecționării procedeelor și dezvoltării rezistenței speciale am folosit angajările cu temă, executând porțiuni de procedee sau procedeul în întregime.

în partea de încheiere prin exerciții de relaxare și respirație s-a realizat liniștirea organismului după efort, lecția fiind terminată cu concluzii asupra desfășurării ei.

31

Pe parcursul primei luni de pregătire am folosit în cadrul lecțiilor de învățare exercițiile specifice și nespecifice prin care am urmărit în principal atingerea a două obiective principale:

– dezvoltarea calităților fizice necesare executării procedeelor din
această grupă.

– învățarea structurii procedeelor tehnice.

La sfârșitul primei perioade de instruire s-a făcut o verificare a nivelului de pregătire, apreciind nivelul calității execuțiilor tehnice a procedeelor.

Rezultatele au fost neconcludente, înregistrând execuțiile corecte și greșite ale subiecților.

Analizând rezultatele obținute după prima lună de instruire am constatat următoarele:

– execuția globală a procedeelor este bună.

– greșelile mai frecvente fiind întâlnite la variantele procedeelor de
aruncare peste șold.

La repetarea procedeului cu fixarea capului și brațului dedesubt, greșelile frecvente se datorau fixării incorecte a prizelor, astfel după fixarea prizelor și introducerea șoldului sub adversar brațul drept al executantului care fixează brațul neomonim al partenerului, nu strânge suficient de bine, trăgând de acesta și înfașurându-1 în jurul pieptului nereușind prin întinderea picioarelor să desprindă adversarul complet de pe saltea, îngreuind în acest fel execuția.

La aruncarea peste șold cu fixarea brațului deasupra nu strânge suficient antebrațul adversarului sub axilă astfel încât după introducerea șoldului sub adversar antebrațul scapă îngreuind luarea adversarului pe șold și trântirea pe saltea.

La aruncarea peste șold cu fixarea brațului și trunchiului greșelile se datorau insuficientei mobilități a membrelor superioare și coloanei vertebrale care împiedică intrarea adâncă cu șoldul sub adversar, pentru a-1 ridica de pe saltea.

32

în funcție de aceste observații am stabilit cauzele greșelilor care se datorau:

insuficientei dezvoltări a forței membrelor superioare, a flexărilor și
aductorilor.

slabei mobilități a articulațiilor membrelor superioare și coloanei
vertebrale.

După perioada a Ii-a de pregătire în care au dominat lecțiile de perfecționare a tehnicii și calităților motrice s-a trecut la o nouă verificare a nivelului de execuție a procedeelor tehnice consemnând numărul execuțiilor corecte și a celor greșite.

S-a observat o îmbunătățire a calității execuțiilor tehnice la toate procedeele.

înlăturarea greșelilor și creșterea calității execuțiilor s-a manifestat prin:

creșterea mobilității generale și în special a coloanei vertebrale și
membrelor superioare.

corectitudinea intrării cu șoldul sub adversar care a ușurat ridicarea de
pe saltea.

în funcție de aceste observații am stabilit planul de pregătire în continuare punând accentul pe dezvoltarea calității motrice: viteză-forță de apucare și ridicare în regim de viteză.

în acest scop, am selecționat exercițiile specifice și nespecifice care au căpătat o pondere mai mare în această perioadă preconizând îmbunătățirea:

vitezei de execuție a procedeelor;

forța de apucare și ridicare în regim de viteză.

Aceste exerciții au fost selecționate în scopul dezvoltării forței musculaturii extensoare din articulațiile genunchilor, flexorilor trunchiului și a rotatorilor dozate în mod corespunzător și individualizate.

După a doua perioadă de instruire în care au predominat lecțiile de perfecționare a calităților motrice și a procedeelor tehnice, le-am analizat în cadrul unei lecții speciale de control.

33

Prin folosirea mijloacelor specifice și nespecifice selecționate în scopul învățării procedeelor de aruncare peste șold am obținut rezultate bune în ceea ce privește:

îmbunătățirea calităților și deprinderilor motrice;

dezvoltarea lanțurilor și grupelor musculare care au facilitat însușirea
în timp scurt și cât mai corectă a tehnicii procedeelor.

34

CAPITOLUL V

CONCLUZII

1. Procedeele de aruncare sunt apreciate de către arbitrii cu un punctaj
maxim și dețin ponderea crescută în finalizarea tușului.

Datorită noilor modificări ale regulamentului de lupte privind
dinamizarea sistemului de luptă (totală, universală și bazată pe prize), lupta
modernă face apel tot mai mult la procedeele de aruncare.

în însușirea procedeelor tehnice trebuie să se țină seama de
caracteristicile formării deprinderilor motrice. Se apreciază că după vârsta de
12 ani, copiii au disponibilități fizice, fiziologice și psihice pentru a trece la
însușirea tehnicii luptelor.

In cadrul însușirii procedeelor tehnice trebuie să se aibă în vedere
realizarea unei pregătiri prealabile, folosindu-se exerciții ajutătoare care să
faciliteze învățarea, exerciții pentru dezvoltarea forței grupelor musculare
antrenate în execuție.

Mijloacele utilizate pot fi atât specifice cât și nespecifice. în
consolidarea și perfecționarea procedeelor tehnice de aruncare, ponderea
trebuie să o reprezinte mijloacele specifice îmbinate armonios cu cele
nespecifice. Folosite în lecție ele trebuie să aibă un caracter dinamic și
atractiv, să nu plictisească pe sportivi.

în procesul de însușire a procedeelor tehnice trebuie avut în vedere
crearea pozițiilor favorabile de execuție prin mișcări pregătitoare,
dezechilibrări, mișcări înșelătoare, simulări, provocări la procedeu sau
oferirea prizei.

Fiecare procedeu de aruncare are un mecanism rațional de execuție, abaterile majore de la acest mecanism constituie greșeală de execuție.

7. în strânsă legătură cu procesul de însușire, consolidarea și
perfecționarea procedeelor de aruncare se află cerința dezvoltării calităților
motrice: viteză, forță, îndemânare, mobilitate, rezistență.

35

8. Creșterea intensității efortului – aspect de prim rang în perfecționarea procedeelor tehnice (pulsul peste 150-160 bătăi/minut).

PROPUNERI

Se impune studierea metodei de învățare și perfecționare pe grupe de
categorii mici, mijlocii și mari, realizându-se astfel o individualizare
eficientă, privind finalizarea anumitor procedee tehnice specifice acestor
grupe.

Să se imprime luptătorului convingerea că finalizarea ideală a unui
procedeu tehnic trebuie să conducă la obținerea victoriei prin tuș.

Să se exerseze obținerea finalizării prin procedeele de aruncare și în
luptă la marginea saltelei (sistem tactic de luptă).

Să se deprindă luptătorii cu prize din care se pot executa diferite
variante de aruncări.

Să se facă o analiză biomecanica amănunțită care permite stabilirea
exactă a grupelor și lanțurilor musculare solicitate în procedeul care se învață.
Să se descopere greșelile, cauzele și căile pentru înlăturarea lor.

Selecționarea mijloacelor folosite. Perfecționarea tehnicii, procedeelor prin folosirea celor mai indicate direcții de acțiune.

Pentru însușirea și perfecționarea procedeelor tehnice de aruncare, să
se folosească materiale intuitive: fotografii, diapozitive, filme completate cu
explicații, făcându-se desemnări asupra acțiunilor importante care asigură
reușita procedeului.

Ponderea în însușirea și perfecționarea procedeelor de aruncare o
deține numărul de repetări și angajarea cu temă.

8. înlăturarea greșelilor trebuie făcută după veriga de pregătire a
organismului pentru efort, când organismul este odihnit.

9. însușirea aruncărilor peste șold să se execute pe ambele părți.

36

10. Pentru consolidarea și perfecționarea procedeelor de aruncare, limitarea controlului vizual conduce la îmbunătățirea funcțiilor analizatorului motor de echilibru și tactil. Procedeele sau exercițiile sunt efectuate fără control vizual.

37

PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL I

1.2.Dezvoltarea luptelor pe plan mondial și în țara noastră. 1.3.Consecințele modificării regulamentului de lupte asupra conținutului tehnico-tactic din concurs.

CAPITOLUL II

2.1. Scopul și sarcinile lucrării.

CAPITOLUL III

Aspecte metodice privind predarea și însușirea procedeelor
tehnice din lupte.

Contribuție privind îmbunătățirea metodei de învățare a
procedeelor de aruncare peste șold.

Succesiunea metodică de învățare.

Greșeli constatate după învățarea aruncărilor.

CAPITOLUL IV

4.1. Desfășurarea experimentului.

CAPITOLUL V

5.1.Concluzii și propuneri.

REZUMAT DE AUTOR

CAPITOLUL I – INTRODUCERE

Scurt istoric

Dezvoltarea luptelor pe plan mondial și în țara noastră.

1.4.Consecințele modificării regulamentului de lupte asupra conținutului tehnico-tactic din concurs.

CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

Scopul și sarcinile lucrării.

Fundamentarea teoretică și metodică a grupei de procedee de
aruncare peste șold.

Efectuarea unei analize biomecanice a procedeelor de bază.

Prezentarea rezultatelor cercetării și stabilirea de propuneri.

CAPITOLUL III – IPOTEZELE ȘI SARCINILE STUDIULUI

3.1. Aspecte metodice privind predarea și însușirea procedeelor
tehnice din lupte.

3.2. Contribuție privind îmbunătățirea metodei de învățare a
procedeelor de aruncare peste șold.

Succesiunea metodică de învățare.

Greșeli constatate după învățarea aruncărilor.

CAPITOLUL IV – ORGANIZAREA STUDIULUI

Desfășurarea experimentului.

Subiecți.

Metode. :

Studiul propriu-zis.

CAPITOLUL V

5.1 .Concluzii și propuneri.

CAPITOLUL VI – BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

GHEORGHE CISMAȘ – Lupte greco-romane – Instruirea juniorilor,
București, Editura Sport – Turism, 1981.

MIHAI EPURAN- Psihologia sportului, Editura C.N.E.F.S., București,
1968.

GHEORGHE CISMAȘ – Lupte greco-romane – Elemente de teorie și
metodică de antrenament, Editura Sport – Turism, București, 1987.

ADRIAN DRAGNEA- Antrenamentul sportiv . Teorie și metodică.
Editura Didactică și pedagogică, R.A.București, 1995.

Tehnica luptelor, București, Editura Sport-Turism, 1988.

ADRIAN DRAGNEA- Antrenamentul sportiv. Editura Ministerului
Tineretului și Sportului, București, 1992.

MIHAI EPURAN – Metodologia cercetării activităților corporale,
București, Editura M.E.I. – I.E.F.S., 1982.

CORNELIA BOTA – Fiziologia educației fizice și sportului, Editura
Ministerului Tineretului și Sportului, București, 1993.

VASCUL POPOVICI – Curs lupte, București, I.E.F.S., 1978, Uz intern.

10. MIHAI EPURAN – Ghidul psihologic al antrenorului I.E.F.S., București,
1982. 11. GHEORGHE CÂRSTEA – Teoria și metodica educației fizice și
sportului, București 2000.

GHEORGHE CÂRSTEA- Educație fizică. Teoria și bazele metodicii.
Editura A.N.E.F.S., București, 1997.

GHEORGHE CISMAȘ – CONSTANTIN OZARCHEVICI , Sportul de
luptă, Editura PRINTECH, București, 2001.

Regulamentul Internațional de lupte F.I.L.A. – F.R.L., București.