Lectia de Antrenament Sportiv

PLANUL LUCRARII

CAP.1 INTRODUCERE

EDUCATIA FIZICA SI ANTRENAMENTUL SPORTIV

CAP.2 ANTRENAMENTUL SPORTIV

2.1 CONTINUTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

PREGATIREA FIZICA

PREGATIREA TACTICA

PREGATIREA TEHNICA

PREGATIREA PSIHOLOGICA

PREGATIREA BIOLOGICA PENTRU CONCURS

2.2 MIJLOACELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

EXERCITIUL FIZIC

MIJLOACE ASOCIATE

APARATURA DE SPECIALITATE

REFACEREA DUPA EFORT

2.3 PRINCIPIILE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

PRINCIPII GENERALE

PRINCIPII SPECIFICE

PRINCIPIUL CONTINUITATII

PRINCIPIUL SOLICITARILOR OPTIME SI A CRESTERII IN TREPTE A EFORTULUI

PRINCIPIUL PRIORITATII EFORTULUI SPECIFIC ANTRENAMENTULUI

pagini 40

=== Lectia de antrenament ===

PLANUL LUCRARII

CAP.1 INTRODUCERE

EDUCATIA FIZICA SI ANTRENAMENTUL SPORTIV

CAP.2 ANTRENAMENTUL SPORTIV

2.1 CONTINUTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

PREGATIREA FIZICA

PREGATIREA TACTICA

PREGATIREA TEHNICA

PREGATIREA PSIHOLOGICA

PREGATIREA BIOLOGICA PENTRU CONCURS

2.2 MIJLOACELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

EXERCITIUL FIZIC

MIJLOACE ASOCIATE

APARATURA DE SPECIALITATE

REFACEREA DUPA EFORT

2.3 PRINCIPIILE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

PRINCIPII GENERALE

PRINCIPII SPECIFICE

PRINCIPIUL CONTINUITATII

PRINCIPIUL SOLICITARILOR OPTIME SI A CRESTERII IN TREPTE A EFORTULUI

PRINCIPIUL PRIORITATII EFORTULUI SPECIFIC ANTRENAMENTULUI

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

“Cand antrenamentul sportive este o amenintare, jocul este o placere!”

EDUCATIA FIZICA SI ANTRENAMENTUL SPORTIV

Intr-o societate care crede in solutii rapide,unii antrenori si sportivi au tendinta sa-si piarda rabdarea de a dobindii trofeele sportive muncind din greu,dar bine.Pentru a compensa absenta ameliorarilor rapide,adinc inradacinate in ignoranta practicarii antrenamentului,putini sunt antrenorii si sportivii care par dispusi sa reziste tentatiei unei solutii rapide,prin folosirea dopajului.Dar aceiasi indivizi n-ar pune mana pe o carte pentru asi imbunatatii gradul de cunoastere si a afla ca sunt mai multe de facut pe cale naturala,printr-o buna metodologie a antrenamentului decit prin folosirea dopajului.

Antrenamentul sportiv realizat prin mijloace naturale,stiintific si metodic are mult mai multe de oferit decit cu ajutorul substantelor medicamentoase.

“Antrenamentul reprezinta manipularea metodelor pentru a introduce adaptarea”.

Antrenamentul sportiv este procesul instructiv-educativ de adaptare a organismului uman la eforturi fizice si psihice intense,in vederea obtinerii de rezultate inalte in una din formele de practicare competitiva a exercitiului fizic.

Cand adaptarea atinge niveluri inalte,la fel se intampla si cu performanta.Fara o crestere continua a adaptarii fizice a sportivilor,perfectionarile sunt imposibile.

“Antrenamentul este si stiinta si arta!”Cunostintele antrenorului trebuie sa se bazeze intotdeauna pe cele mai bune informatii stiintifice existente.Totusi,punerea in practica a cunostintelor sale este o forma de arta in care imaginatia reprezinta o mare resursa.Amintiti-va ce sunea Albert Einsten:”Sunt destul de mult artist ca sa ma inspire liber din ceea ce cunosc.Imaginatia este la fel de importanta ca si cunoasterea.Cunoasterea este limita.Imaginatia face inconjorul lumii!”.

CAP.2 ANTRENAMENTUL SPORTIV

CONTINUTUL ANTRENAMENTULUI

SPORTIV

PREGATIREA FIZICA

Factorul pregatirii fizice asigura fondul energetic al performantei stimuland cresterea indicilor functionali si morfologici (intarirea articulatiilor,ligamentelor,dezvoltarea musculaturii si mai corect prepararea ei pentru efectuarea lucrului mecanic) si in consecinta a calitatii motrice deci sporirea capacitatii generale de efort a organismului care va permite evidentierea bagajului tehnico-tactic prevazut de regulamentul de concurs al probei in care este specializat sportivul.Corect dozat acest factor favorizeaza procesele de refacere pe calea alternarii structurii efortului.

PREGATIREA TACTICA

1.Definitie. Tactica este activitatea prin care un sportiv desfasoara toate posibilitatile sale tehnice,tipice,psihice pentru a dobindi rezultatele cele mai bune in conditiile si in fata unor adversari diferiti.

1.1 COMPONENTELE TACTICII :

Componentele tacticii sportive cuprind :

-abilitatea tactica

-pregatirea fizica

-capabilitatea de discernare si decizie conditionate de :

-principii

-idei

-norme

-regulamente

Toate acestea au ca rezultat comportamentul optim in concursul pentru obtinerea succesului.

Conceptia tactica este stabilita in principal de antrenori si alti specialisti (metodisti,psihologi,medici).

Un rol important in stabilirea conceptiei revine ,,scolarilor ‘.Create pentru diferite ramuri de sport care valorifica experienta traditionala si o imbunatateste pentru a raspunde exigentelor prezente si de perspectiva a dezvoltarii sportului pe plan international.

1.2 Planul tactic : poate fi definit ca ansamblu masurilor stabilite in vederea rezolvarii problemelor tactice ridicate de pregatirea si desfasurarea actiunilor de atac si aparare.Planul tactic se stabileste dupa mai multe cerinte :

a)cunoasterea de catre antrenor a nivelului de cunostinte si de experienta anterioara a propriilor sportivi.

b)obisnuirea sportivilor cu rezolvarea problemelor tactice.

c)cultivarea la sportivi a activitatilor creatoare in pregatirea tactica.

d)cunoasterea particulitatilor adversarilor.

e)aplicarea planului tactic.

Actiunile tactice sunt instrumente practice de realizare a planului tactic si conceptia tactica.

1.3Actiunile tactice se desfasoara pe mai multe faze :

1)perceperea si analiza situatiei competitionale

2)rezolvarea mentala prin elaborarea unei strategii adecvate

3)aplicarea practica si concreta a deciziei

4)analiza efectelor actiunii tactice

Sistemul de joc :aceasta componenta a tacticii este specifica numai jocurilor sportive colective si se refera la modul de asezare a sportivilor pe teren de compartimente si sporturi.

1.4 Metoda pregatirii tactice :

-pregatirea tactica este parte a pregatirii sportivilor si are cas cop formarea la sportivi a unor cunostinte,deprinderi si priceperi tactice

-pregatirea tactica depinde de :

a)insusirea cunostintelor teoretice

b)formarea deprinderilor si priceperilor tactice cu caracter practic

c)formarea priceperilor tactice

Pregatirea tactica se refera la ansamblul de masuri,mijloace si metode folosite pentru insusirea tactiii specifice fiecarei ramuri de sport.

Actiuni tactice :

-nu constituie acte motrice independente,coexiunea lor cu procedeele tehnice fiind logica.

Clasificarea competitiilor sportive :

a)competitii individuale :

-cu incomodarea adversarului (alergarea fara culuar,ciclism,schi,fond etc.)

-cu influenta adversarului (alergari pe culuar,gimnastica la aparate,patinaj artistic,canotaj etc.)

b)competitii cu parteneri :

-cu incomodarea adversarului (baschet,fotbal,handbal)

-cu influentarea adversarului (sah,tenis de masa)

c)competitii pe echipa :

-cu incomodarea adversarului (baschet,fotbal,rugby)

-cu influentarea adversarului (volei,tenis0proba dublu,stafetele)

Directiile de actiune ale tacticii.

1.Determina procedeele tehnice,cu parametrii spatiali si dinamici :-gimnastica sportiva,ritmica,acrobatica

-patinaj artistic

-sarituri in apa

2.Determina caracterele dinamico-temporale ale actiunii si actelor matrice :atletism,schi,ciclism,canotaj.

3.Determinarea variabilitatii actiunii procedeelor de rezolvare a problemelor tactice :jocuri sportive,lupte,box,judo.

Scopul instruirii tactice :urmareste insusirea si desfasurarea capabilitatii de organizare si conducere a intrecerii in vederea obtinerii performantelor maxime sau a victoriei.

Pregatirea tactica mizeaza :

-observarea si analiza situatiilor de pe teren in alegerea situtiilor potrivite.

-capabilitatea de a discerna deprinderile tactice pe baza perceptiei si analizei

-imbunatatirea fortelor in mod economic si rational

-realizarea planului de lupta chiar si in cele mai grele conditii.

-formarea capabilitatii sportivilor de a si construi individual planul de lupta si de a actiona independent in situatii neasteptate ivite in concurs.

Sarcinile instruirii tactice :

a)obtinerea cunostintelor

b)insusirea deprinderilor tactice

c)dobindirea priceperilor

a)-cunostintele generale si speciale alcatuiesc baza insusirii si deprinderilor

col.tactice si a gindirii creatoare.

-cunostintele reprezinta premisa esentiala pentru a organiza intrecerea.

Pentru organizarea si conducerea disputei se impun urmatoarele :

-cunoasterea deciziilor si regulamentul

-stapinirea cunostintelor referitoare la organizarea competitiei

-insusirea cunostintelor necesare conducerii disputei

-stapinirea sistemului propriu de joc si a variatiei acestuia(la joc sportiv)

-necesare cunostinte care stabilesc comportarea in competitii si reguli privind aplicarea actiunii tactice

-cunoasterea si folosirea metodei aplicarii rationale si eficiente a fortelor

-insusirea cunostintelor teoretice asupra procesului perceptiei.

b)deprinderile tactice

-succesiunea de miscari automatizate prin care se rezolva o sarcina tactica individuala sau colectiva,caracterizata prin siguranta,precizie,ritm in toate repetarile.

-reprezinta premisele de baza necesare organizarii unei intreceri si rezolvarii sarcinilor tactice complicate

-se aplica in situatii tipice

-folosite mecanic duc la greseli

2)VARIANTELE DEPRINDEII TACTICE

-intelegem diferite posibilitai de rezolvare a sarcinilor tactice individuale sau colective,similare cu deprinderile tactice pentru sistemul standard

-constituie elemente creatoare

3)ACTIUNI TACTICE NOI

-ca rezultat al activitatii intelectuale creatoare

-forma cea mai inalta a procesului gindirii

-asigura rezolvari noi si concrecte

c)dobindirea priceperilor tactice

-capabilitatea sportivilor de a folosi calitati fizice,psihice,deprinderi motrice si tactice in functie de conditiile de intrecere pentru rezolvarea sarcinilor tactice individuale si colective.

COMP.PREGATIRII TACTICE

a)actiuni tactice

-comp.cea mai concreta a pregatirii tactice

-instrumente practice de realizare si perfectionare a gindirii tactice

-include un sistem de structuri inlantuite,denumite combinatii

-sisteme de structuri

-(individuale)sunt orientate in vederea pregatirii fizice a orcarui sportiv

-actiunile tactice colective se refera atit la pregatirea unei parti a echipei cit si la intreaga echipa.

FAZELE ACTIUNIILOR TACTICE

1.Priceperea si analiza situatiei

2.Rezolvarea mentala a sarcinii tactice prin elaborarea unei strategii adecvate in decizii

3.Solutionarea din punct de vedere motric a sarcinilor tactice

4.Analiza efectelor actiunilor tactice

METODICA INVATARII ACTIUNILOR TACTICE

-se desfasoara dupa principiul accesibilitatii

REGULI METODICE

-prin explicatia si demonstratia actiunilor tactice se vor forma reprezentarile

-Actiunea tactica se exerseaza :

-fara adversar

-cu adversar

-cu adversar dirijat

-cu adversar activ

-In momentul in care sportivul stapineste bine tactica trece la variantele formei de baza.

-Exersarea variantelor.

-Sa aleaga cea mai potrivita varianta.

-Dezvolta spiritul de observatie.

-Pregatirea tehnico-tactica.

-Sportivul sa fie capabil sa valorifice cunostintele tactice si sa analizeze constient actiunea tactica.

-Cerintele in vederea insusirii tactice specifice unei ramuri de sport.

Faza 1 :insusirea de catre sportiv a cunostintelor teoretice specifice tacticii unei ramuri de sport.

Faza 2 :-formarea deprinderii tactice.

Faza 3 :-formarea priceperilor tactice

b)Planul tactic

-cuprinde ansamblul normelor ce stau la baza organizarii si desfasuraii actiunilor caracterizate unui concurs.

-difera de la o competitie la alta,in functie de adversarii intilniti,de locul de desfasurare a competitiei,conditii atmosferice

Planul tactic se stabileste in functie de urmatorii factori :

-cunoasterea de catre antrenor a nivelului de cunostinta,posibilitatea de cunostinte anterioare a sportivului

-cunoasterea de catre antrenor a situatiilor fizice si a celor probabile ale viitoarei competitii.

c)Sistemul de joc competitie al tacticii :

-este o competitie specifica jocurilor sportive si reprezinta conceptul care sta la baza organizarii pregatirii si desfasurarii activitatilor de atac si de aparare ale unei echipe sau ale uno juctaori in cadrul activitatii lor competitionale.

-include ansamblul normelor de baza cu privire la dispunerea jucatorilor pe teren in scopul asigurarii celei mai eficiente acoperiri a zonelor de joc.

-reguli referitoare la baza de actiune a fiecarui post si la interrelatiile dintre acestea ;principalele variante ale modificari actiunilor de atac si aparare a functiei de riposta a adversarului sau,de randamentul coechipierilor atributiile speciale ale unor jucatorii cu capabilitati deosebite(coordonatori,realizatori).

-sta la baza intregii pregatiri tactice a sportivilor.

d)Conceptia tactica sau conceptia de participare in concurs

-reprezinta un sistem de principii,idei,reguli,norme,relativ stabilite,elaborate in vederea participarii cu succes in competitii.

-este stabilita de antrenori,specialisti,comisii,tehnice si organizatorice.

-rol important in stabilirea conceptiei,revine scolilor,imbunatatesc permanent experienta traditionala scolilor de gimnastica feminina,canotaj,lupte,handbal,japoneze de judo,reprezinta adevarate elemente de referinta pe plan mondial.

Conceptia tactica cuprinde :

-idei fundamentale si sisteme de actionare

-totalitatea mijloacelor mentale de pregatire a sportivilor.

-sisteme practice de actionare(sisteme de exercitii fizice)care asigura instruirea potrivit conceptiei tactice.

-analiza concursurilor importante.

PREGATIREA TEHNICA

Componentele tehnicii :

a)elementul tehnic :structura motrica concreta pentru practicarea ramurii de sport(ex.pase la baschet.handbal)

b)procedeul tehnic :structura motrica concreta a elementului tahnic(aruncarea la poarta prin evitare-handbal ;aruncarea la cos prin saritura).

c)stilul :modul personal de efectuare a unui procedeu tehnic,o modalitate particulara de efectuare a unui procedeu tehnic.

d)mecanismul de baza :succesiunea logica de acte motrice necesare efectuarii procedeului tehnic.

INVATAREA PROCEDEELOR TEHNICE

Invatarea procedeelor tehnice se face in trei directii :

1.Invatarea perceptiv-motrica(senzorial)

2.Invatarea inteligent-motrica

3.Invatarea motrica

Structura de invatare

talentul : capabilitatea de invatare,determina invatarea tehnicii.

motivatia : da sens actiunilor individului,mobilizeaza(este un resort interior)

constitutia fizica :

informare,instruire :

conditii extene ale invatarii :baza materiala

ETAPELE INVATARII TEHNICE

1.Informarii si formarii reprezentarii.

2.Miscarile grosiere,insuficient intemeiate :efectele care rezulta sunt :efort excesiv,crispare.

3.Etapa coordonarii si consolidarii procedeelor tehnice.

4.Etapa perfectionarii si suprainvatarii(in conditii variate)

Invatarea se realizeaza pe baza unor metode stabilite de specialisti(se refera la mecanismul de baza)

PRINCIPIILE INVATATURII INITIALE

1.Principalele dificultati ale unei tehnici sportive sunt atenuate iar tehnica este simplificata.

2.Se impune folosirea tuturor exercitiilor pregatitoare necesare.

3.Oricare incepator are nevoie de sprijin si lauda.

4.Limbajul trebuie adoptat celui care inavat.

5.O activitate autonoma care sa permita descoperirea solutiei motrice si desprinderii propriei maiestri tehnice constituie un element de baza in cadrul procesului de antrenament.

6.Metoda principala ramine exercitiului.

7.Cel care preda nu trebuie sa uite ca procesul de instruire tinde spre un scop-invatarea exercitiile preliminare si cele auxiliare nu trebuie sa fie mai grele decit cele impuse de structura miscarii ce trebuie invatata.

PRIORITATI METODICE PRIVIND INVATAREA TEHNICII

a)Stabilirea fondului pregatirii tehnice.

b)La toate nivelele de instruire se va tine seama si de inclinatiile,optiunile personale.

c)Insusirea tehnicii se conjuga strins cu exigentele competitionale.

d)Individualizarea instruirii-calea fundamentala a instruirii.

e)stabilirea sistemului de actionare(exercitiului si dotari).

f)exersarea independenta trebuia dublata de repetari in conditii de concurs.

g)Evaluarea periodica a pregatirii.

FAZELE PREGATIRII TEHNICE

1.Tehnica elementara=>structura de baza a miscarii

2.Tehnica standard

3.Tehnica individuala,adaptata la sportiv

4.Tehnica de campion

5.Tehnica optimala(model)

PREGATIREAPSIHOLOGICA

Laturile pregatirii psihologice si principalele elemente de continut ale acestora.

a)Latura intelectuala :

-capacitatea concentrarii si stabilitatii atentiei

-spiritul de observatie

-profunzimea si rapiditatea gindirii

-imaginatia

b)Latura afectiva :

-prietenie si solidaritate intre membrii colectivului

-invingerea emotiilor negative din competitii

c)Latura negativa :

-stapinirea de sine

-hotarire si curaj

-autodepasire

d)Educatia personalitatii :

-constiinta si capacitatea de auto educare

-temperamentul si caracterul

-interesele si inclinatiile sportivului

Continutul pregatirii psihologice consta in urmatoarele :

-dezvoltarea capacitatii psihice sub aspect(raport)informational si reglatorii 

-pregatirea intelectuala,afectiva si trasaturile de caracter

-dezvoltarea capacitatii de autoreglare

-asistenta psihologica si psihodiagnoza,psihoterapia precum si pregatirea psihologica de baza specifica si de concurs.

Pregatirea psihologica a sporturilor :

Motivatia este premisa indispensabila a orcarei activitati cu o anumita finalitate.

In procesul pregatirii sportivului sunt fc.imp.formarea si dezvoltarea unor aspiratii care sa stimuleze in practicarea sistematica a sportului obtinerea celor mai bune rezultate.EDUCAREA spre victorie,a spiritului de initiativa,fermitatii,curajului,stapinirii de sine si a altor calitati sunt la fel de importante.

Sportivul trebuie sa dispuna de intregul ansamblu de calitati volitive.Astfel se evidentiaza pe linga educarea multilaterala,generala a calitatilor volutive ale sportivului si asa numita pregatire psihica speciala a acestuia.

Pregatirea psihologica speciala are ca principal continut educarea care apare in conditiile pregatirii si participarii la concursuri in ramura de sport aleasa,precum si de a regla in mod optim propria stare psihica in aceste conditii adica a memtine si realiza cu consecventa orientarea necesara a lupta su febra de start a invinge emotiile megative a face fata influentelor daunatoare,a situatiilor stresante,fortele fizice si spirituale pentru obtinerea victoriei.

Pentru dirijarea starii psihice a sportivului se utilizeaza mijloace,metode si procedeuri speciale :

-metode de acomodare.mobilizarii si inlaturarea incordarii,bazate pe exexutarea incalzirii specializate a exercitiilor de relanare si altor actiuni motrice care contribuie la obtinerea starii psihice necesare.

-exercitii ideomatorii(reproducerea mentala a actiunii motrice,cu concentrarea atentiei aupra fazei hotaritoare)care preced actiunile propriu zise,precum si autocomenzile si alte asemenea proceduri de autosimulare care se utilizeaza in timpul exercitiului de concurs sau pregatitor.

-metodele si procedurile specifice antrenamentului ce se refera la fermele in care se desfasoara :tipice sub conducerea specialismului,sau independent.

Aceasta metoda mizeaza pe de o parte,obtinerea unei relaxari profunde iar pe de alta parte,psihica pentru ce urmeaza.

Factorii psihologici ai antrenamentului :sunt diferentiati in functie de celelalte componente cu care face parte corpul comun.

1.Continutul psihologic al pregatirii fizice :

Baza psihologica a pregatirii fizice este determinata de aptitudini,coordonare,echilibru,timp de reactie coordonare percetiv-motrica,capacitatea de autoapreciere si altele.Pregatirea fizica asigura dialogul sportivului cu propriul corp,cu partenerii,cu obiecte specifice etc.

2.Continutul psihologic al pregatirii tehnice

Are la baza invatarea sub toate tipurile,perceptiv motrica,inteligenta.

Astfel se poate vorbi la pregatirea tehnica de psihologie a invatarii,a instruiri,a evaluarii,formarea priceperilor si desprinderilor,tipuri si forme de invatare,supra-invatare,transferul etc.

3.Continutul psihologic a pregatirii tactice

Pregatirea tactica are cea mai strinsa relatie cu pregatire psihologica,fiind in esenta o activitate mentala actionala de rezolvare a unor situatii problematice.

Factorii implicati cei de natura informationala,decizionala.Este vorba de atributie,perceperea, situatiilor,capacitatea de control voluntara,etc.

4.Continutul psihologic al pregatirii teoretice

Directiile in care psihologia il poate ajuta pe antrenor in munca sa :

1.Cunoasterea mai profunda a sportului si in principal cunoasterea din punc de vedere psihologic a trasaturilor de personalitate privind evolutiv si diferential.

2.Realizarea unei capacitati psihice superioare conform cerintelor sportului de performanta(echilibru afectiv,creativitate,vointa,motivatie)

3.Formarea capacitatii de anterogare si autoeducatie.

Elevul executa pe rind exercitiile speciale ale alergatorilor de garduri sub controlul unuia dintre ei,care urmareste cu atentie miscarea respectiva si,in cadrul efectuarii ei incorecte,indica gresala.Acest procedeu ajuta orientarea atentiei elevilor asupra detaliului tehnic ce se invata,ii obliga sa execute cu mai multa atentie exercitiile,sa urmareasca cu mai multa scrupulozitate precizia propriilor miscari.

Acest procedeu metodic contribuie la educarea unei deprinderi importante in activitatea aportivilor si anume a autocontrolului tinerilor.

In lectiile de instruire-antrenament efectuate cu juniorii de virsta mica,este necesara sa se imbine dezvoltarea calitatiilor fizice de baza cu pregatirea tehnica speciala.Imbunatatirea gradului de pregatire fizica generala si speciala a tinerilor atleti,care invata alergarea de garduri,constituie una dintre conditiile principale pentru perfectionarea cu succes atehnicii.In acest scop este folositor sa se includa sistematic in cadrul lectiilor de instruire-antrenament,pe durata intregului an,exercitii pregatitoare speciale,care contribuie la dezvoltarea fortei muschilor picioarelor si trunchiului precum si la imbunatatirea mobilitatii articulatiilor coxofemurale.

2.1.5 PREGATIREA BIOLOGICA PENTRU CONCURS

Pregatirea biologica de concurs este sumumul factorilor fiziologici naturali sau artificiali aplicati in pregatirea sportivilor de performanta cu 7-10 zile inaintea competitilor importante,cu scopul cresterii potentialului ergotrop al organismului ce determina capacitati de efort crescute.

Mijloacele practice utilizate in cadrul pregatirii biologice de concurs :

a)Refacerea capacitati de efort

-intre mijloacele de refacere a capacitati de efort exista o relatie foarte strinsa de interconditionare reciproca.Refacerea consta intr-o sinteza de mijloace metodico-pedgogice,naturale si artificiale,provenite din mediul intern sau extern,cu scopul reinstalarii homostaziei dinaintea efortului depus sidepasirea acestui nivel prin supracompensare.Deci refacerea se realizeaza pe baza unor legitati fiziologice.

b)Dietasportiva se aplica pentru mentinerea unei greutati corporale optime realizarea unei compozitii corporale adecvate si efecte ergotrope.

c)Factorul farmacologic cuprinde medicatia efortului printr-o categorie de substante sustinatoare de efort fiziologice care pot sprijinii efortul pe plen metabolic,fiind utilizate dupa reguli bine stabilite din punct de vedere medical.

2.2 MIJLOACELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

2.2.1 EXERCITIUL FIZIC

Exercitiul fizic este considerat mijlocul de baza cu care specialistii opereaza in activitatea sprtiva.

Prin exercitiul fizic se intelege repetarea sistematica,continua si constienta a unei actiuni in scopul formarii si/sau perfectionarii dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice.Altfel spus exercitiul fizic reprezinta o actiune,adevarata,preponderent corporala,efectuata sistematic si constient in vederea dezvoltarii fizice si/sau perfectionarea unor priceperi si deprinderi motrice a indivizilor.

La baza oricarui exercitiu fizic sta o anumita intentie,deliberat conceputa pentru a corespunde cerintei,cu obiectivul urmarit in activitatea sportiva.

Alt element definitoriu al exercitiului fizic,este repetarea sistematica si metodica,avind scop formarea unor stereotipi dinamici ce reprezinta baza fiziologica a formarii priceperilor si deprinderilor motrice.

O alta caracteristica a exercitiului fizic este aceea ca in paralel cu influenta biologica a individului,apare si influenta intelectuala,solicitind participarea constienta si anume :atentia,gindirea,vointa,dorinta,emotiile,adeseori cu totul remarcabil.

Orice exercitiu fizic are un continut si o forma.Prin continutul exercitiului fizic se intelege totalitatea elementelor care il compun,iar prin forma modul in care sunt dispuse si legate elementele intre ele.

Elementele care alcatuiesc continutul exercitiului fizic sunt urmatoarele :

-miscarile segmentelor corpului sau a corpului in totalitate,asa cum sunt ele efectuate in cadrul exercitiului

-efortul fizic solicitat de executarea miscarilor,concretizat in cantitatea de lucru mecanic(volum),in intensitatea cu care se efectueaza miscarile respective,precum si in complexitatea activitatii depuse.

-efortul psihic concretizat in gradul de solicitare a diferitelor procese psihice,cum sunt :memoria,atentia,rapiditatea gindirii,vointa,perseverenta,ambitia.

In aprecierea continutului concret al diverselor exercitii fizice trebuie sa tinem seama de dimensiunea si calitatea fiecarui element constitutiv.Deci,continutul exercitiului fizic trebuie sa fie eficient atit din punc de vedere cantitativ si calitativ.

Aprecierea continutului fiecarui exercitiu trebuie neaparat raportata la cantitatea si calitatea elementelor sale componente,masura deosebit de importanta pentru a putea stabili nu numai continutul propriu zis al exercitiului fizic respectiv,ci si corelatia lor cu scopurile in care este efectuat.Analizarea exercitiului fizic inclusiv prin prisma functionaliatii lui in directia realizarii obiectivelor educatiei fizice ale antrenamentului sportiv ne permite sa stabilim valoarea continutului acestuia.De aceea,cadrele de specialitate trebuie sa foloseasca exercitiilecu maxima eficienta,si nu multe exercitii cu variatiisporite,dar lipsite de substantialitate.

Prin forma exercitiilor fizice se intelege modul particular in care se succed miscarile componete ale fiecarui exercitiu,precum si legaturilece se stabiles cintre acestea,de-a lungul efectuarii actiunii motrice in cauza.

La baza aprecierii formei concrete a unui exercitiu fizic stau mai multe elemente de referinta,dintre care amintim pozitia initiala a corpului directia in care sunt actionate segmentele corpului de-a lungul efectuarii miscarilor amplitudinea miscarii relatia reciproca dintre segmentele antrenate in efectuarea miscarii tempoul si ritmul miscarilor,sistemul in care sunt dispusi sportivi in raport cu partenerii si adversarii lor.

Intre continut si forma exista un raport strins,care,in fond reprezinta o unitate.Cu toate acestea,trebuie retinut faptul ca in unutatea respectiva rolul hotaritor il are continutul exercitiului fizic si scopul urmarit de acesta.

De exemplu,in fotbal,cresterea vitezei de joc si modificarea jocului colectiv,a determinat schimbarea continutului exercitiilor fizice folosite in antrenament.

Intelegerea rolului determinat al continutului nu trebuie sa duca la ignorarea insemnatatii exercitiului fizic.

Influenta activa a formei asupra continutului exercitiilor fizice se concretizeaza in contributia pe care aceasta o aduce la dezvoltarea sau,in caz contrarii,la impiedicarea manifestarii continutului nou.Folosirea timp indelungat din partea unor saritori in inaltime a unor procedee tehnice invechite a dus la stagnarea in mare masura a rezultatelor,iar in momentul in care a inceput sa se perfectioneze forma sariturii prin procedeul tehnic al rostogolirii ventrale,valoarea performantelor,intr-un timp foatre surt,a atin cifre deosebit de ridicate.

In ultimii ani,de exemplu,gimnastica a cunoscut un nou continut.In locul vechiului continut al exercitiilor in forta,au aparut exercitiile dinamice,de mare dificultate,compozitii originale.

Intelegerea continutului nou al exercitiilor fizice mai ales orientarea acestuia pe directia celor mai caracteristice si inaintate cuceriri ale practicii,presupune sesizarea si aprofundarea din partea pedagogilor a esentelor liniilor de dezvoltare ce apar in practicarea diferitelor ramuri de sport la un moment dat.Ignorarea acestui fapt duce la intirzierea valorilor ce trebuie create in procesul de pregatire al sportivilor.Lipsa de intelegere a semnificatiei de perspectiva a noului continut,dublata de tendinta de a mentine cu tot dinadinsul formele vechi,duce inevitabil la inabusirea continutului nou.

Clasificarea exercitiului fizic

Problema clasificarii exercitiilor fizice constituie o preocupare teoretica si practica de mare importanta.Ea ajuta la orientarea si desfasurarea concreta a intregii munci metodice.

Incercarile de clasificare a exercitiilor fizice s-au intensificat odata cu aparitia diferitelo sisteme de pregatire fizica,odata cu necesitatea de a rindui exercitiile fizice,corespunzator scopurilor instructiv-educative urmarite.

O asemenea preocupare intilnim inca in cadrul vechii gimnastici suedeze,unde criteriul principal de clasificare a exercitiilor fizice a fost cel al ponderii lor asupra dezvoltari diferitelor segmente ale corpului :exercitii pentru brate,cap,trunchi,picioare,etcAlti autori,chiar in perioada contemporana,clasifica exercitiile corespunzator pozitiei sportivilor fata de aparate :exercitii executate la aparate,cu aparate,pe aparate,etc.

In teoria contemporana a educatiei fizice si sportului,desi sunt sustinute mai multe criterii de clasificare a exercitiilor fizice,ele tind sa scoata in evidenta functionalitatea lor privind obiectivele urmarite in procesul instructiv-educativ.

a)Una din clasificarile cele mai raspindite este facuta dupa criteriul ponderii exercitiilor asupra dezvoltarii calitatilor motrice.

Corespunzator acesteia,exercitiile sunt clasificate in :exercitii pentru dezvoltarea vitezei,pentru dezvoltarea indeminarii,pentru dezvoltarea fortei,pentru dezvoltarea rezistentei si pentru dezvoltarea calitatilor motrice combinate.

Aceasta clasificare reuseste sa dea in mare masura o orientare corespunzatoare muncii de selectionare a exercitiilor fizice in concordanta cu cerintele dezvoltarii diferentiate a calitatilor motrice.Cu toate acestea daca tinem seama de particularitatile individuale ale sportivului,se pot intilni cazuri in care functionalitatea acestei clasificari ramine relativa.Un exercitiu pentru dezvoltarea fortei,efectuat de doi sportivi care prezinta indici diferiti de dezvoltare a acestei calitati,nu poate avea aceiasi eficienta pentru amindoi.

b)O alta clasificare,folosita mai ales in procesul de antrenament sportiv,si anume :exercitiilor fizice asupra componentelor antrenamentului sportiv,si anume :exercitii pentru pregatirea fizica,pentru pregatirea tehnica,pentru pregatirea tactica,pentru pregatirea teoretica si psihologica.Aceasta clasificare reprezinta un pas inainte,deoarece se refera concret la componentele concrete ale formarii si perfectionarii calitatilor motrice si deprinderile de miscare necesare pregatirii nemijlocite a sportivilor in concordanta cu continutul ramurii de sport respective.

c)Clasificarea care corespunde mai mult formei exercitiului fizic,este aceea a impartirii lor dupa caracterul siccesiunii miscarilor lor componente.In cadrul acestei clasificari se disting exercitii de tip ciclic,aciclic si combinat.

d)Din preocuparile referitoare la clasificarea exercitiilor fizice trebuie amintita si aceea facuta dupa criteriul natura efortului,aceasta clasificare fiziologica a exercitiului fizic cuprinde :exercitii statice,dinamice,cu eforturi submaximale,maximale si supramaximale.

Clasificare

Clasificarea exercitiilor fizice se face pe baza unor criterii elaborate cu scop didactic si de structura a acestora,scopul principal fiind atingerea obiectivelor.

Influenta asupra organismului :

-exercitiile pentru marirea tonicitatii si troficitatii musculaturii

-exercitiile pentru dezvoltarea analitica a grupelor musculare

-exercitiile pentru imbunatatirea functiilor vitale(cardio-respiratorii)

-exercitii care formeaza tinuta corecta

-exercitiile de relaxare.

Scopul si actiunea principala :

-exercitiile de angrenare a organismului in efort(incalzire)

-exercitiile de dezvoltare generala(multilaterala)

-exercitiile de pregatire speciala(muschi,grupe musculare,articulatii,simt chinestezic)

-prevenire si elaborare a unor influente negative asupra organismului.

Dupa forma de practicare :

-exercitii libere

-exercitii cu partener

-exercitii cu obiecte

-exercitii cu,si la aparate

-exercitii in procesul didactic(lectie)

-exercitii in afara procesului didactic(independent)

Dupa complexitate :

-simple-pentru un segment sau grupa musculara(brate,trunchi,picioare)

-complexe-pentru mai multe segmente si grupuri musculare

Dupa actiunea asupra unei calitati motrice :

-viteza

-forta

-rezistenta

-mobilitatea

-indeminarea

-calitati motrice combinate

Dupa succesiunea miscarii :

-ciclice

-aciclice

Dupa caracterul miscarii :

-statice

-dinamice

-mixte

Dupa momentele antrenamentului sportiv :

-pregatitoare(de angrenare)

-introductive

-fundamentale

-complementare

Dupa componentele antrenamentului sportiv :

-pregatire tehnica

-pregatire tactica

-pregatire teoretica

Dupa fazele invatarii motrice :

-de acomodare

-de invatare

-de perfectionare

-de corectare

Datorita multitudinii exercitiilor se pot identifica si alte criterii de clasificare.

2.2.3 APARATURA DE SPECIALITATE

Aparatura de specialitate constituie nu numai o parte a ansamblului de mijloace specifice,ci chiar o componenta a diverselor sporturi,ca de exemplu paralelele,bara fixa,inelele,etc.in gimnastica,discul,sulita gardurile in atletisam.

Ca mijloace,aparatele de specialitate sunt concepute si utilizate in scopuri diferite.Pentru dezvoltarea calitatiilor motrice sau a indicilor morfologici evidentiem spre exemplificare scara fixa,bastoanele,halterele de diferite greutati,etc.Pentru perfectionarea tehnici,lonjele de gimnastica,manechine in lupte,aparat de aruncat mingi in tenis de masa.In unele sporturi,aparatura este folosita si in scopul protejarii sportivilor in eventualitatea suportarii de catre acestia a unor socuri,ca de exemplu castile de protejare a capului la boxeri,ciclisti,motociclisti.

In general,aparatura de specialitate sporeste considerabil eficienta exercitiilor,adaugind acestora valori functionale ce nu ar fi realizate numai prin repetarea lor.Tocmai de aceea cadrele de specialitate cauta sa creeze modele de aparate tot mai diversificate,corespunzator infaptuirii in conditii cit mai bune a obiectivelor procesului instructiv-educativ.

2.2.4 REFACEREA DUPA EFORT

Referindu-ne la refacerea capacitatii d efort,ca alt mijloc specific,acesta se realizeaza in doua moduri :dupa incheierea lectiei sau a concursului si in timpul desfasurarii acestora.

Dupa incheierea activitatii se folosesc in mod deosebit procedurile hidrofizioterapice care constau in dusuri calde si relaxare in cazi sau bazine cu apa calda,ambele efectuate imediat dupa depunerea efortului,avind o durata intre 15-20 min.iar temperatura apei intre 28-30.

Cu efecte pozitive poate fi folosita si oxigenarea,aplicata de regula dupa efort,iar in unele sporturi chiar in pauzele intre reprize.Oxigenarea se face in camere special amenajate prin inhalarea aerului imbogatit cu O2,furnizat prin punere in functie a unor butelii cu oxigen.

Relaxarea in sauna,timp de 20-30 min.si la o temperatura intre 70-100,se realizeaza la ore special programate si in nici un caz imediat dupa incheierea efortului.Folosirea acestui procedeu implica obisnuirea treptata a organismului cu temperaturile ridicate ale saunei,iar eficienta lui este deosebita in special pentru diminuarea stratului adipos,ceea ce face ca sauna sa fie folosita mai ales pentru reglarea greutatii luptatorilor,boxerilor,judocanilor care asa cum se stie concureaza in limitele unor categorii de greutate.

In privinta refacerii capacitatii de efort in cadrul lectiilor sau concursurilor pot fi subliniate mai multe procedee.In cadrul lectiilor,de exemplu,refacerea se realizeza prin pauze mai lungi sau mai scurte,acordate de regula dupa efectuarea exercitiilor care solicita organismul mai intens.Precizarea duratei pauzelor este cu atit mai importanta cu cit adeseori de aceasta poate depinde insasi eficienta exercitiilor programate.Daca dupa repetarea unor exercitii de viteza pauzele sunt mai scurte mai degraba se va dezvolta rezistenta decit viteza.Cu alte cuvinte,in gindirea metodica moderna pauzele sunt parte componenta a metodologiei predarii si nicidecum elemetelor de relaxare.

Refacerea se poate realiza si in cadrul concursurilor ca,de exemplu,in cele de handbal,hochei pe gheata sau in care regulamentele permit schimbarea frecventa a jucatorilor.Principalul realizator al unei echipe de handbal este chemat pe banca in fazele de aparare,acesta pentru ca in urmatoarele atacuri sa poata evolua cu rezerve energetice cit mai mari.

2.3 PRINCIPIILE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

2.3.1 PRINCIPII GENERALE

Le denumim ca atare pentru ca se intilnesc in toate genurile de activitate sociala,indeosebi in sfera educationala.Orice proces de instruire se bazeaza pe respectarea directiilor si ideilor pe care le promoveaza.Teoria antrenamentului sportiv consemneaza formulari ale principiilor care se inspira mult din principiile didactice traditionale.Mjoritatea lucrarilor originale sau traduse le prezinta ca atare.

Analiza diverselor puncte de vedere arata ca exista,cel putin in parte,o anumita unitate de gindire,in pofida formularilor atit de variate.Ideile de dezvoltare armonioasa,multilaterala,de continuitate,periodizare si accesibilitate a efortului,de sistematizare,participare constienta,individualizare si intuitie revins au se subinteleg.Cu tot caracterul lor de generalitate,aceste principii surprind si sintetizeaza realitatea complexa a antrenamentului sportiv,vazut insa si discutat doar din punct de vedere al procesului pedagogic prin care se prepara performanta sportiva.

Dar daca obtinerea acesteia este conditionata de necesitatea elaborarii unui model logic,prezentat anterior care angajeaza unitar si concentric actiunea unui ansamblu de indicatori de esenta conceputa,educativa,psiho-sociala,organizatorica si economica,iar intreaga activitate sportiva capata sensuri sociale,cu valori praxiologice ameliorative ale capacitatii sportivului,atunci este nevoie cel putin in plan teoretic de o reactualizare a principiilor respective.In acelasi scop luam in discutie mutatiile determinate de revolutia stiintifico-tehnica in interpretarea sistematica a fenomenelor si cea din limbajul stiintific al domeniului,prin crearea de noi concepte si reconsiderarea unor idei sau reguli care pareau fundamentale.

Principiile antrenamentului sportiv pot fi formulate dupa o anumita taxonomie a criteriilor,care sa porneasca de la aspectele cele mai generale ale activitatii sportive si de la obiectivele ei,pentru a continua cu continutul,metodele si strategiile adecvate.In felul acesta creste numarul specialistilor cointeresati in cunoasterea si valorificarea principiilor in actul de conducere si de desfasurare a intregii activitatii angajate in obtinerea performantei sportive de valoare internationala.

In aceasta incercare de clasificare sistematica a principiilor se porneste de la cele mai generale si se ajunge pina la cele perticulare intre ele existind relatia de cauzalitate proprie oricarei activitati.

Asadar,aceasta taxonomie propusa cuprinde cele 4 categorii de principii :

a)principii privind orientarea pregatirii si dezvoltarii multilaterale a personalitatii si integrarea socio-profesionala a sportivului,eficienta maxima si economicitatea,ca si complementaritatea teoriei cu practic

b)principii privind obiectivele-maximalizarea capacitatii de performanta,dezvoltarea aptitudinilor motrice,cognitive,afective si emotionale,controlul,obiectivarea si evaluarea activitatii si colaborarii dintre antrenor,sportiv si brigada de asistenta stintifica

c)principii privind continutul :interdisciplinaritatea,rationalizarea si operationalizarea

d)principii metodico-strategice :individualizarea,constientizarea,motivatia si efortul voluntar.

2.3.2 PRINCIPII SPECIFICE

In aceasta categorie se includ principiile care actioneaza preponderent in antrenamentul sportiv,si pe care le utilizam si in alte activitati,generatoare de alte tipuri de performante.Principiile specifice sunt de esenta biologica pentru ca practica antrenamentului implica inainte de toate cunoasterea si respectarea legilor care guverneaza procesele de adaptare.Este vorba de adaptarea organismelor vii la excitatii exterioare repetate care se manifesta sub forma solicitariilor fizice.Aplicarea legilor generale ale adaptarii la aspectele specifice antrenamentului sportiv a permis formularea principiilor lui biologice.In intervalul scurs de la abordarea lor pentru prime data,numarul si denumirea acestor principii au suferit modificari pe masura ce datele experimentale si observatiile metodico-biologice au adus completari si precizari in aria de cunoastere si didactizare a domeniului.

2.3.3 PRINCIPIUL CONTINUITATII

Evidentierea acestui principiu s-a impus tot mai mult pe masura extinderii competitiilor sportive si mai cu seama datorita esalonarii lor pe intregul an calendaristic.Constructia salilor mari de cocurs,amenajarile si dotarile lor conform prevederilor regulamentelor competitionale.Caracterul temporar al legaturilor reflex-conditionate constituie una din tezele de baza ale scolii pavloviene de fiziologie.Ele stabilesc si se perfectioneaza daca aceste conditii se repeta si regreseaza pina la atenuare cind conditiile care le-au generat dispar sau se schimba substantial.Reactiile imediate de adaptare care iau nastere inainte si in timpul unui efort fizic,au ca efect pastrarea echilibrului functional general al organismului,fara de care nu este posibila supravietuirea si pe care activitatea muschilor tinde s-o tulbure.

Aceste perfectionari permit efectuarea unor eforturi cu intensitate mai mare si durata mai lunga decit inainte,ca homeostazia organismului sa fie tulburata.

Cresterea vitezei de angrenare in lucru a muschiilor,a depozitelor de substante energetice din fibrele acestora,ca si marirea masei musculare sunt dovezi de adaptare locala,dupa cum cresterea capacitatii functionale a inimii in repaus si efort si a volumului acesteia reprezinta exemple de adaptare aprute in alte organe ca urmare a activitatii musculare repetate.

Daca efortul nu se mai repeta,se creaza o situatie diferita de cea precedenta si organismul va reactiona in conformitate cu noile cerinte.Daca excitantul nu se repeta in timpul fazei de suprarefacere,capacitatea functionala regreseaza,organismul pierzind beneficiul efortului efectuat anterior si in consecinta,capacitatea functionala scade pina la stadiul initial dinaintea efectuarii antrenamentului.Datele numeroase furnizate de practica sportiva si de cercetarea stiintifica au demonstrat ca perfectionarile dobindite prin antrenament se pierd intr-un timp de 3-4 ori mai scurt decit cel necesar obtinerii lor.Efortul intrerupt timp de 3 saptamini pentru dezvoltarea fortei duce la pierderea valorilor dobindite in 3 luni consecutive de antrenament cu un astfel de profil.Involutia survine chiar si in cazul in care nu se intrerupe antrenamentul,dar scade intensitatea efortului in raport cu cea din etapa precedenta a programarii.

Asadar,cercetarea stiintifica fundamentala,cea aplicativa,experienta marilor antrenori si propriile observatii ale autorului acestor rinduri demonstreaza necesitatea obiectiva a aplicarii cu strictete a principiului continuitatii,ca o conditie fundamentala a realizarii performantei de talie mondiala.

2.3.4 PRINCIPIUL SOLICITARILOR OPTIME SI A

CRESTERII IN TREPTE A EFORTULUI

In practica,principiile antrenamentului se aplica,uneori de asa maniera incit cu greu se poate distinge specificul unuia sau al altuia,unde se sfirseste unul si unde incepe celalalt.

Dialectica performantei sportive consta tocmai in cresterea treptata a eforturilor in antrenament,pina la atingerea nivelurilor maxime,permanent modificabile.Aceasta crestere a eforturilor se bazeaza pe dezvoltarea capacitatii functionale a organismului omenesc,pe puterea lui de adaptare le mediul inconjurator.Prin urmare antrenamentul ideal este cel care inregistreaza indici superiori cantitativ si calitativ,atingind valori si solicitind organismul pina la fefuz.

Perfetionarea capacitatii functionale a organismului permite efectuarea aceluiasi tip de efort,insa mult mai economicos,De acum sportivul sa obisnuit cu efortul din antrenament,care urmeaza sa fie restructurat pentru a genera o noua treapta de adaptare.Urmarindu-se reactia tesuturilor si organelor la actiunea indelungata a unui excitant care nu-si schimba caracteristicile,s-a constatat ca influenta acestuia scade pe masura cresterii duratei lui de aplicare.Astfel se ajunge progresiv ca reactia sa fie foarte slaba sau nula,desi excitantul are aceleasi proprietati ca si inainte.Nu este vorba de o pierdere a reactivitatii tesuturilor si organelor,ci de un fenomen special,denumit obisnuinta sau acomodare,care apare la toti receptorii stimulati vreme indelungata ,de excitantii proveniti din mediul intern sau extern.Reactiile de adaptare reapar in organele respective de indata ce se schimba intensitatea vechiului excitant sau actioneaza altul nou>Obisnuintasau acomodarea se va repeta inca si ea cu atit mai repede,cu cit caracteristicile noilor excitanti se deosebesc mai putin de cele ale excitantilor precedenti.Evitarea aparitiei fenomenului de obisnuinta sau de acomodare constituie o conditie de baza a perfectionarii organismului supus la efort.Ea se realizeaza prin respectarea principiului cresterii in trepte a efortului.Acest principiu preconizeaza cresterea gradului de solicitare a organismului prin intensificarea efortului cind se utilizeaza aceleasi mijloace,sau prin schimbarea acestora,organismul reactionind mai puternic la excitati cu care nu este obisnuit.

Gradul de maiestrie tehnica infuenteaza si el ritmul de crestere a performantei si prin aceasta,durata de mentinere a unui anumit nivel de solicitare.Tehnica bine insusita ajuta la exteriorizarea intregului potential biologic existent la un moment dat.Imbunatatirea in continuare a performanelor necesita perfectionari structurale care se realizeaza dupa perioade lungi de timp.La un sportiv cu deficiente tehnice,o crestere egala a performantelor se obtine intrun timp mai scurt,pentru ca nu este conditionata de astfel de modificari,ci de o mai rationala executie a miscarilor,capabila sa puna in valoare un potential existent,dar nefolosit.

Datele de laborator,dar mai ales experienta practica recomanda schimbarea nivelului de solicitare dupa 4-6 saptamini.In cazul utilizarii unor solicitari cu intensitate foarte mare,care duc la acumularea rapida a oboselii.Diacikov recomanda etape de lucru de doua saptamini,urmate de o sapt. De reafacere.

2.3.5 PRINCIPIUL PRIORITATII EFORTULUI SPECIFIC ANTRENAMENTULUI

Reactiile de adaptare la diferite exercitii mai au inca o caracteristica principala si anume specifitatea lor.Raspunsul organismului nu este acelasi la toate solicitarile.In functie de particularitatile fiecarui excitant unele organe sunt solicitate mai mult,altele mai putin.Aceasta face ca si perfectionarile din faza de supracompensatie consecutiva sa fie mai ample care au fost mai puternic solicitate.

Ambele aspecte sunt prezente si in cazul efortului fizic,atit reactiile imediate,cit si cele de antrenament prezentind aspecte specifice in fiecare disciplina sportiva.

Faptul ca gradul de perfectionare morfofunctionala a organismului conditioneaza nivelul performantelor sportive si ca aceste perfectionari depind de efortul depus in antrenamente duc in mod necesar la concluzia ca obtinerea celor mai inalte performante e posibila numai daca solicitarile din antrenament respecta specificul efortului cometitional.

In alegerea mijloacelor si modul de folosire a lor trebuie sa se tina seama de necesitatea dezvoltarii mecanismelor de eliberare a energiei in conditiile efortului competitional.Plecind de la constatarea ca enzimele care asigura descompunerea si rezistenta acidului sunt activate numai prin contractiiintense si de foarte scurta durata,afirma ca numai alergarile in care impulsul pe sol dureaza foarte putin sunt recomandate in antrenamentul sportivilor.Alergarea pe scari,mijloc cu larga intrebuintare in pregatirea alergatorilor de sprint,este contraindicata.

Adaugind la cele spuse pina acum si faptul ca in practica sportiva rezistenta,forta si viteza nu exista ca atare,ci numai ca forme concrete de manifestare si ca specificitatea maxima a acestora este cea din timpul competitiei,rezulta ca unul dintre mijloacele optime de antrenament il constituie concursul.De astfel metodica actuala acorda o pondere tot mai mare concursurilor ca mijloc de pregatire pentru performanta.

Consideratiile teoretice amintite,datele experimentale si rezultatele din practica sportiva a ultimelor doua decenii indreptatesc includerea principiului specificitatii efortului printre principiile biologice ale antrenamentului.