Pregatirea Individualizata A Grupelor DE Incepatori In Gimnastica Artistica Masculina

CAPITOLUL I

IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI

1.1. Importanța introducerii unor căi și mijloace de individualizare în etapa inițială de pregatire a gimnaștilor începători.

Etapa inițială de pregătire în gimnastica sportivă masculină cuprinde grupele de incepatori, copii între 4 si 7 ani.

Școala mișcarii, ținuta corectă, stilul executiei caracterizat prin usurinta, desimvoltura si frumusețe se formează mai ușor la vârsta copilăriei. Actualmente, procesul complex de depistare, pregătire și perfecționare a tinerilor talente în gimnastica sportivă este asigurată de secțiile de gimnastică a cluburilor sportive școlare.

Pregătirea modernă demonstrează că în gimnastica sportivă bazele performanței trebuie puse la vârsta copilăriei urmând ca pe parcursul instruiri să fie selecționate elementele talentate.

Pentru copiii care încep să practice gimnastica de la vârsta de 4-6 ani etapa trebuie să dureze între 1 și 2 ani iar pentru copiii care încep la vârsta de 6-7 ani, un an. În această perioada inițială de pregătire, dezvoltarea motricitați generale constituie obiectivul de bază și are în vedere copilul in perioada de vârstă în care se pot exercita influențe favorabile asupra creșterii si dezvoltări organismului (în egală măsură sfera somatică și functională).

Proporționalitatea și armonia formelor copilului,ținuta corectă și estetica, formarea unui număr cât mai mare de deprinderi motrice de bază și specifice insușite corect.

Urmarind în ultimi ani competițile noastre de copii se observă un slab nivel in ceea ce privește dezvoltarea calitatilor motrice.Unii copii dotați la categoria IV-a și a III-a îi vedem lucrând cu ușurinta,copii care însa pe masura ce cresc raman în urma in ceea ce priveste capacitatea motrica raportata la dezvoltarea lor segmentara. Acest fapt are repercursiuni rapide asupra nivelului,tehnic si al tinutei corporale, ducand la plafonarea copilului sau chiar la dispariția lui din gimnastică.

Cauza o constituie neînțelegerea problemei pregătirii motrice generale si speciale, se trece cu multa usurință peste pregătirea inițială de bază, dupa o lună sau doua deja se abordeaza elemente globale din gimnastică sportiva din dorinta de a intra cat mai repede in concurs.

Pentru realizarea obictivelor de pregătire si performanța atat la nivelul începătorilor cât și la grupele de avansați și performanță devine tot mai necesară perfectionarea si modernizarea activitații de instruire în vederea găsirii de noi metode, procedee și mijloace prin care să se acționeze în timpul antrenamentelor precum și perfectionarea continuă a celor existente, a celor așa zise tradiționale, în baza noilor obiective de performanță ce stau în fața gimnasticii sportive masculine.

Pentru a aduce o contribuție calitativă la pregătirea copiilor gimnaști, profesori din cadrul secților de gimnastică au datoria de a asigura un nivel calitativ ridicat și eficient în timpul antrenamentelor, perfecționarea conținutului, metodelor și formelor de organizare a activitații de antrenament cu scopul optimizări procesului instructiv-educativ care să dinamizeze dezvoltarea capacități motrice, a dezvoltării calitaților motrice.

Și antrenamentul din gimnastică este supus perfectionarii modernizării continue, nu prin simple adăugări de cunoștințe sau anumite selectări, ci printr-o restructurare de pe poziții noi, de pe poziția teoriei sistemice si operationale care să-i confere un grad crescut de eficiență.

Modernizarea nu trebuie sa însemne negarea experienței acumulate de antrenamentul tradițional în practica gimnasticii, nu presupune renunțarea la principiile, metodele folosite cu bune rezultate de-a lungul timpului.

Modernizarea reprezintă un proces de reevaluare ce sa dovedit și se dovedește în continuare valoros pentru procesul instructiv, precum și de introducerea unor elemente noi solicitate de actuala orientare a gimnasticii.

Luând în considerare particularitățile individuale și cerintele de pregătire și performanța a gimnasticii se poate adapta principiul pregătirii individualizarii și colective în gradul cel mai înalt și cu perspective optime de eficiență maxima chiar incepand cu pregatirea initiala a copiilor gimnasti. Orice formă de antrenament care nu tine seama de particularitățile individuale și care nu folosește căi și mijloace de individualizare nu poate să ducă spre rezultate optime.

Pregătirea copiilor este de neconceput făra cunoașterea particularităților de vârstă și a influenței diferitelor regimuri de activitate motrică. Copii gimnaști pot atinge o pregătire sportiva superioară cu condiția ca pregătirea motrică generală și motrică speciala sa fie realizate corespunzator în toate etapele de pregătire prin folosirea unei metodologi noi de predare care să asigure dirijarea operativă a procesului de instruire.

În pregătirea individualizată a sportivilor începatori căile și mijloacele comune se aleg și se aplică diferențiat (pe grupe și subgrupe de nivel). În ce privește volumul, intensitatea, complexitatea, forma, succesiunea prin adaptarea lor la particularitățile individuale si in forma de cerințele de performanță actuale a gimnasticii sportive masculine.

1.2. Motivarea temei

Prezenta lucrare se înscrie pe linia intensificarii, activitații de cercetare în scopul îmbunatățirii metodologiei de instruire in domeniul gimnasticii sportive la vârsta copiilor. Tema aleasă face parte din tematica generală a îmbunatatirii si pefecționarii activitații instructiv-educative și a carei fundamentare stiințifică se impune cu necesitate sporita in condițiile actuale.

În gimnastica de performanță atât la vârsta copiilor cât și a juniorilor, se constată necesitatea elaborarii unor tehnologii superioare de instruire, unitare bazate pe modelare, individualizare obiectivizare care sa foloseasca mijloace rationalizate standardizate cu eficienta maxima a caror prelucrare sa permită verificarea clara a influențelor asupra obiectivelor instruirii.

CAPITOLUL II

REFLECTAREA TEMEI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

2.1. Despre individualizare

În literatura de specialitate și în practica se întalnesc numeroase și diferite definiții, opini despre INDIVIDUALIZAREA ANTRENAMENTULUI SPORTIV.

Dintre toate acestea am reținut, sistematizat, urmatoarele-individualizare este o activitate metodico-stiintifica speciala de tratare a sportivilor în funcție de particularitățile individuale și de cerințele specifice ale ramurilor si nivelului sportiv.

Antrenamentul individualizat este procesul instructiv educativ in cursul căruia se aplica practic metoda individualizarii.

Aplicarea practica a antrenamentului individualizat se poate face in patru forme de lucru

antrenamntul colectiv,când se lucrează cu doi sau mai mulți sportivi deodata

în antrenamentul individual îndrumat, când sportivul lucrează singur sub îndrumarea antrenorului

în antrenamentul individual independent când sportivul lucrează singur sub propria sa conducere, având sau nu indicații de la antrenor

în antrenamentul combinat, în care sportivul aplică indicațiile pentru individualizarea pregătirii sale în fiecare din cele trei forme de antrenament menționate.

Individualizarea antrenamentului se reflectă atît în procesul cunoașterii individualitații sportivului cat și în alegerea, gasirea, creerea și aplicarea celor mai adecvate căi și mijloace pentru obținerea la timp a obiectivelor de pregătire și performanța planificate.

În ultima perioadă în antrenamentul sportiv sa precizat metodele optimale, finale si intermediare pentru diferite categori de varsta in gimnastica sportivă. Mai puțin sa realizat însa în stabilirea metodelor operaționale, neexistand o cantificare precisă a celor mai eficiente mijloace. De astfel greutățile pe care le-am întâmpinat în lucrare se referă la ele, mentionate mai sus de specialitate și la gasirea bibliografiei de specialitate care să elucideze aceasta problemă.

2.2. Individualizarea antrenamentului,cerința imperioasă într-un sport individual

Într-o clasificare metodică a sporturilor, gimnasitica a figurat întodeauna și va figura in categoria sporturilor individuale. Succesul gimnastului depinde de calitatile si potentialul lui ca si de modul de valorificare a acestora, realizarile sportivului fiind destul de putin influentate de artificii tactice.

Ori față de aceste considerente, individualizarea efortului capată în antrenamentul sportivului gimnast o importanță deosebita deoarece particularitațile individuale trebuie sa determine în principal dar nu exclusiv aspectul cantitativ și calitativ al efortului în timpul antrenamentului.

Din punct de vedere biologic individualizarea efortului in gimnastică presupune atat adaptarea volumului si intensitatii efortului cât și alegerea mijloacelor și metodelor de antrenament in funcție de particularitatile individuale de anumite stări speciale ale gimnastilor de tipul de activitate nervoasă superioara, de dezvoltare fizica și a calitatilor motrice, de alte solicitari extrasportive.

Desigur ca, privind din aceasta prizma individualizarea în gimnastica este deosebit de complicata si cere foarte mult discernamant.

Vârsta este un prim factor de individualizare. Gimnastica sportivă a ajuns sportul vârstelor fragede deci din acest punct de vedere individualizarea în funcție de asta se impune cu acuitate.

La copii un aspect important va fi dozarea corespunzatoare a efortului si din acest punct de vedere, la varste mici se va lucra cu un volum ceva mai mic față de intensitate, accentul căzând pe dezvoltarea calitatilor motrice importante (indemanare, mobilitate și forța izotonica) și pe formarea de deprinderi motrice corecte și stabile.

O mare atenție se va acorda si copiilor care incep drumul performantei în gimnastică, copii care vin cu o “zestre” morfofunctionala extrem de variata, dar și cu rezerve functionale diferite. Deasemenea nivelul diferit al dezvoltari fizice și în special al calitatilor motrice impune ca si pe aceasta linie sa existe preocupari de individualizare a efortului, deoarece este dea dreptul neștiințific să supui la acelasi efort (ca volum si intensitate) copii cu dezvoltare fizica diferita. Dar este foarte normal a căuta să se aducă pe fiecare gimnast la nivelul de dezvoltare fizica cerut de marea performanță din gimnastica pledând în antrenamnt tocmai pe laturile deficitare.

Aceasta înseamna individualizarea efortului dar nu numai atât căci se mai cere ca în paralel cu aceasta munca dirijarea efortului fiecarui gimnast să se faca spre valorificarea eficienta a laturilor dezvoltarii fizice care au un nivel acceptabil, iar alcatuirea exercițiilor spre valorificarea acelorasi laturi.

2.3. Particularitațile somato-funcționale, ale copiilor de 4-7 ani

Se remarcă o evidenta intensicarea a procesului de clasificare. Oasele prezintă în structura lor o apreciabila cantitate de țesut cartilaginos, fapt care determină slaba rezistență a acestor la solicitari mai intense și chiar și deformarea lor dacă intervin factori favorizanti in acest sens.

Sistemul articular se întărește, mai ales catre 7-8 ani, insa nu suficient prezentând aspecte de instabilitate.

Pe baza datelor clinice și experimentale o serie de cercetari au ajuns la concluzia ca la varsta de 6 ani se produce o modificare morfofunctionala in organismul copiilor denumita de ei PRIMA SCHIMBARE DE ÎNFĂȚIȘARE, aproape tot atât de importantă ca și cea de-a doua schimbare caracteristica perioadei pubertane (Tănasescu Gh).

După observațiile lui Densiuc P., ceea mai mare creștere a capacității motrice la copii are loc la etatea de 5 ani. Exercițiul motric la această vârstă are un rol deosebit în vederea perfecționări a copiilor.

Conferențiar Tănasescu Gh. în cautarea unei exprimări cât mai sugestive compara creerul copilului la aceasta varsta cu un burete cu o mare capacitate corticala deosebita ce usureaza si munca antrenorilor.

Mușchi sunt relativ slab dezvoltați, flexorii mai bine în comparație cu extensorii. Tonusul muscular mai scăzut permiice corecte și stabile.

O mare atenție se va acorda si copiilor care incep drumul performantei în gimnastică, copii care vin cu o “zestre” morfofunctionala extrem de variata, dar și cu rezerve functionale diferite. Deasemenea nivelul diferit al dezvoltari fizice și în special al calitatilor motrice impune ca si pe aceasta linie sa existe preocupari de individualizare a efortului, deoarece este dea dreptul neștiințific să supui la acelasi efort (ca volum si intensitate) copii cu dezvoltare fizica diferita. Dar este foarte normal a căuta să se aducă pe fiecare gimnast la nivelul de dezvoltare fizica cerut de marea performanță din gimnastica pledând în antrenamnt tocmai pe laturile deficitare.

Aceasta înseamna individualizarea efortului dar nu numai atât căci se mai cere ca în paralel cu aceasta munca dirijarea efortului fiecarui gimnast să se faca spre valorificarea eficienta a laturilor dezvoltarii fizice care au un nivel acceptabil, iar alcatuirea exercițiilor spre valorificarea acelorasi laturi.

2.3. Particularitațile somato-funcționale, ale copiilor de 4-7 ani

Se remarcă o evidenta intensicarea a procesului de clasificare. Oasele prezintă în structura lor o apreciabila cantitate de țesut cartilaginos, fapt care determină slaba rezistență a acestor la solicitari mai intense și chiar și deformarea lor dacă intervin factori favorizanti in acest sens.

Sistemul articular se întărește, mai ales catre 7-8 ani, insa nu suficient prezentând aspecte de instabilitate.

Pe baza datelor clinice și experimentale o serie de cercetari au ajuns la concluzia ca la varsta de 6 ani se produce o modificare morfofunctionala in organismul copiilor denumita de ei PRIMA SCHIMBARE DE ÎNFĂȚIȘARE, aproape tot atât de importantă ca și cea de-a doua schimbare caracteristica perioadei pubertane (Tănasescu Gh).

După observațiile lui Densiuc P., ceea mai mare creștere a capacității motrice la copii are loc la etatea de 5 ani. Exercițiul motric la această vârstă are un rol deosebit în vederea perfecționări a copiilor.

Conferențiar Tănasescu Gh. în cautarea unei exprimări cât mai sugestive compara creerul copilului la aceasta varsta cu un burete cu o mare capacitate corticala deosebita ce usureaza si munca antrenorilor.

Mușchi sunt relativ slab dezvoltați, flexorii mai bine în comparație cu extensorii. Tonusul muscular mai scăzut permite efectuarea mai ampla a mișcărilor dar este defavorabil celor fine, precise. Forța musculară este redusă iar menținerea constanta a echilibrului cere un efort suplimentar.

Din punct de vedere funcțional se obsearvă predominatia excitatiei in dauna inhibitiei conditionate de diferentiere ceea ce determina voiosie si starea de agitatie aproape continua a copilului dar si instabilitatea relativa a concentrarii si mentinerii atentiei.

Plasticitatea accentuata a sistemului nervos central la aceasta varsta asigura o receptivitate deosebita, dar slaba dezvoltare a inhibitiei de diferentiere ingreuneaza fixarea stabila a notiunilor noi. Analizatori se dezvolta intens dimensiunile lor, precum si capacitatea lor functionala, fiind cu mici excepti apropiate de cele constante la adulti.

Rețeau vasculara este relativ bine dezvoltata. Dezvoltarea mai rapida a arterelor de tip elastic usureaza sarcina miocardului.Venele se dezvolta si ele in ritm rapid, capilarele sunt largi.

Aparatul cardiovascular la acesta varsta este relativ mult solicitat si in repaus, in vedera satisfaceri nevoilor de irigatie cu sange, a diferite țesuturi, al caror metabolism este mai crescut in comparatie cu a adultilor. Principalii indici cardiovasculari caracteristici la aceste vârste sunt:

frecvența cardiacă ridicată;

viteza crescută a sângelui circulant;

volumul sistolic mic;

tensiune arteriala mică;

elasticitatea vaselor mare.

În efort intensitatea circulației este limitata, reglarea neuro-humorala a hemostaziei circulatori fiind deficitara.

Aparatul respirator este anatomic slab dezvoltat, dar in repaus satisface cerintele oxigenarii organismului in crestere fara dificultati.In conditii de solicitari suplimentare, de orice natura (exercitiul fizic),capacitatea functionala a aparatului respirator se epuizeaza repede,ceea ce constituie unul din principali factori limitativi ai efortului la aceasta varsta.

Imprimarea unui ritm respirator corect si intarirea muschilor respiratori va asigura copiilor o respiratie suficient de ampla, necesara maririi amplitudinilor miscarilor respiratorii si realizari unui debit respirator mult crescut corespunzator cerintelor de oxigenare a tesuturilor in efort.

Activitatea glandelor cu secretie interna este insuficienta la aceasta varsta.

2.4. Particularitățile motrice ale copiilor de 4-7 ani

La vârsta de 4-7 ani, datorita fenomenului de acceleratie se constata disponibilitati motrice mari,ceea ce permite formarea corecta a priceperilor si deprinderilor motrice de baza si specifice gimnasticii sportive si posibilitatea pregatiri sistematice timpuri (K.Paschen).

Nivelul si particularitatile capacitatii motrice a copiilor la aceasta varsta pot fi studiate prin prisma calitatilor motrice si a deprinderilor motrice de baza si specifice.

2.4.1. Calitățile motrice în gimnastică

Dacă la modul general, motricitatea omului este rezumatul unor particularitati calitative ale aptitudinilor motrice diferite,la gimnasti combinatile,miscarile si legaturile din exercitii poarta amprenta unor modalitati diferite de manifestare a aptitudinilor motrice.De aici si genul de gimnast care lucreaza mai mult “din forta”,”din balans” etc.

Deasemenea din lipsa uneia sau alteia dintre aceste calitati motrice sau din imposibiliatea folosiri lor la momentul oportun, cerut de exeritiu, exista acele frecvente de punctari in arbitraj.Este, deci vorba de calitatile motrice de baza (forta,viteza,rezistenta si indemnare).

Calitățile motrice, mai ales unele dintre ele au suscitat si mai suscita inca multe controverse in randul specialistilor, sfera lor nefiind inca precizata. Dintre toate, îndemanarea este ceea care ridica cele mai multe probleme. Plecand de la aceste considerente generale, in prezenta lucrare voi trata calitatile in functie de cerintele acestui sport, de varsta incepatorilor, de importanata lor in efortul specific cerut in gimnastica de performanta.

După părerea Dr.E.Avramoff ponderea cestor calitati motrice in gimnastica este in ordinea urmatoarea:

îndemanarea;

forța;

rezistența;

viteza.

Aceste calitati motrice în procesul de antrenament sunt influentate calitativ si cantitativ diferentiat,pe de-o parte datorita dependentei lor de zestrea ereditara,iar pe de alta parte datorita solicitarilor diferite in antrenamentul de gimnastica.

În ceea ce privește dependenta lor de zestrea ereditara,se apreciaza ca daca indemanarea si viteza fac parte dintre calitatile stabile,putin perfectabile,adica partial si numai pana la o anumita varsat, fiind prea putin influentate de mediul si factorii săi, forta si rezistenta dimpotriva fac parte din acele calitati perfectabile prin antrenament.

Aceste aprecieri în antrenament in general si in gimnastica in special au o mare importanta pentru ca ele jaloneaza inca de la selectie si mai apoi in antrenament atitudinea specialistilor in fata educari calitatilor fizice.

În același timp trebuie apreciat un lucru destul de cunoscut:in gimnastica ca si in alte sporturi de altfel aceste calitati nu se manifesta separat,ci printr-o imbinare in functie de cerintele efortului.Totodata este stiut ca pentru obtinerea unor indici ridicati la o anumite calitate fizica este necesar ca si celelalte calitati fizice sa se afle la un anumit nivel de dezvoltare.

În privința calităților fizice studiul si perfectionarea lor trebuie sa fie o preocupare cat mai timpurie impusa mai ales de caracterul perfectabil al unora dintre calitati.

Subliniez faptul că vârsta pregatiri initiale a incepatorilor este varsta la care se pot intreprindre pe linia metodic-pedagogica actiuni eficiente in directia perfectionari ulterioare a calitatilor.La aceasta varsta orientativ asigura in antrenament prin cai si mijloace de individualizare urmatoarea dozare:

30% pentru dezvoltarea îndemanarii

30% pentru dezvoltarea vitezei (de reacție în special)

20% pentru dezvoltarea forței

20% pentru dezvoltarea rezistenței

2.5.Bazele individualizării antrenamntului

În orice domeniu în care se desfasoara o munca pedagogica principiul individualizarii este recunoscut,recomnadat si aplicat pe masura cerintelor si a posibilitatilor teoretice,organizatorice,metodice si tehnice.

M.Epuran arată că unii profesori greșesc când nu țin seama de deosebirile care exista intre componenti aceluiasi colectiv. El trateaza pe toti copii ca fiind egali in ceea ce priveste capacitatea de munca,taria vointei sau aptitudinile. Mai mult pedagogi gresesc cand nu tin seama de particularitatile de varsta,grad de pregatire si ii supun pe copii la eforturi mai mari decat posobilitatile lor sau netinand seama de particularitatile psihice nu pocedeaza cu tact pedagogic si creeaza copiilor complexe de inferioritate,facand din ei oameni timizi,fricosi neancrezatori in forta lor.

Principiul individualizări decurge din principiul accesibilitati pe care il aplica, il completeaza si il extinde la particularitatile fiecarui elev. Principiul accesibilitati ridica cerinta de a pune atat continutul si volumul cat si metodele si procedeele procesului instructiv,educativ in deplina concordanta cu particularitatile si cu posibilitatile generale de varsta ale copiilor.

Principiul individualizării merge mai departe cu aplicarea principiului accesibilitatii, ridicand cerinta de a se tine seama si de particularitatile individuale ale fiecarui copil.Fiecare copil este studiat cu atentie si metoda pentru a i se cunoaste particularitatiile proprii.

Transpusă în domeniul teoriei si metodicii antrenamentului sportiv, principiu accesibilitatii si al individualizarii impun necesitatea de a structura si efectua instruirea in concordanta cu particularitatile sportivilor, cu posibilitatile si gradul lor de pregatire. Respectarea cestor principii presupune:

– studierea amănunțită a particularităților de vârstă și individuale ale sportivilor ;

– accesibilitatea temelor de instruire și a eforturilor fizice. Potrivit particularităților individuale de vârstă și gradul de pregătire, se stabilește complexitatea temelor se aleg metodele si mijloacele, se gradează și se dozeaza volumul și intensitatea efortului ;

– asigurarea pregătirii pentru învățare și antrenamnt prin aplicarea justă a principiului sistematizarii,al succesiuni metodice a sarcinilor, metodelor si mijloacelor de invatare in antrenament. Metodele și mijloacele instruirii trebuie să fie și ele accesibile si individualízate ;

-individualizarea trebuie să se realizeze și prin organizarea muncii si folosirii metodelor si mijloacelor care corespund cel mai mult particularitailor individuale sau dintre sarcinile pregatirii diferitilor sportivi sau poate folosi si metoda de instruirii in colectiv, respectand totodata cerintele principiului individualizarii.

Preocuparea pentru individualizarea pregătirii sportive a luat naștere și s-a dezvoltat în cursul eforturilor intreprinse, prin studiu și experimentări, în direcția imbunatatirii metodelor folosite in pregatirea sportiva pentru obtinera unor performante din ce in ce mai inalte.

Principiul metodic al pregătirii sportive individualizate a aparut ca un pretios filon calauzitor spre unele metode de pregatire superioare desi dificile.Pasiunea pentru profesiune si devotamenetul pentru sportivi capabili sa-si imbunatateasca necontenit performantele au stimulat cautarile si realizarile specialistilor in aceasta noua directie a pregatiri sportive.

Exista o tendință spre a ne considera antrenamntul individualizat drept forma cea mai fireasca, stiintifica si eficienta a pregatiri sportivilor.

Profesor M.Epruran propune termenul de “tratare individuală a sportivilor” în locul expresiei “respectarea particularitatilor individuale pe care o considera unilaterală, insuficientă pentru a exprima just si complet înțelesul și conținutul “individualizării”.

Autorul arată că “principiul individualizarii presupune cunoasterea determinarii biologice si sociale a particularitatiile individuale si in acelasi timp a condiitilor in care aceste particularitati se manifesta”.

În activitatea sportiva sunt solicitate mai ales particularitatile din domeniul activitatii motrice,a intelectului,a afectivitatii si alte insusiri ale personalitatii.

Individualizarea trebuie sa se bazeze pe caracterizarea completa a subiectului, incadrarea in timp facandu-se ca urmare a sintetizari tuturor datelor cu provire la particularitatile acestora.

Calea spre performanțele inalte este deschisa si asigurata de perfectionarea metodelor de selectie, initiere si orientare,de pregatire timpurie si de adancire a specializarii sportive,de dezvoltarea si pregatirea fizica,de valorificarea resurselor psihice individuale.

Elementul de bază asupra căruia se exercita actiunea metodelor stiintifice de pregatire sportiva este sportivul, privit ca individ,ca personalitate, care este caracterizata de anumite particularitai individuale. Procesul de pregatire sportiva este eficient nu nu mai gratie nievului stiintific al metodelor de antrenament ci si datorita masurii in care este adaptat ,prin studiu si metode stiintific,particularitatilor individuale ale fiecarui sportiv.

În esență, pregătirea sportivă este științifică și eficiența dacă foloseste metode adaptate la particularitatile individuale ale sportivului si la specificul activitatii sportive. Preblema individualizarii pregatirii sportivilor este vasta,complexa,cu multe si variate aspecte,cu nuante de interpretare, cu puncte de vedere aparent deosebite sau chiar contradictorii.

2.5.1. Individualizare, o necesitate a antrenamentului sportiv

Problema adaptării activitații pe subgrupe de nivel și individuală în gimnastica se dezbata tot maim mult in ultima vreme in teoria antrenamntului sportiv s-a emis si s-a experimentat teoria grupelor omogene, pentru a evita consecintele negative ale diferentierii morfologice din cadrul grupelor, alcatuite dupa criteriul datelor morfologie si nu dupa cel al varstei sau nivelul grupei.

În ultimi ani, toate lucrarile metodice prevad cerinte si reguli in vedrea respectarii particularitatilor de varsta,precum si obligatia tratarii individualizate a copiilor in antrenament. Nu se dau insa indicatii amanuntite si precise dupa cum se face studiul individualitatii,nici despre instruirea individualizata pe ramuri sportive si nivele de pregatire, lasandu-se astfel drum liber unei variante game de interpretari si aplicati practice.

Luarea în consideratie din ce în ce mai mult a caracteristicilor individuale ale copiilor ar contribui în mod hotărâtor la imbunatatirea organizarii si instruirii antrenamntului in gimnastica.

Experienta unor profesori și antrenori din țară care au aplicat forme și metode de individualizare la grupele de avansați și de performanță, au scos în evidență urmatoarele constatării:

existența unor numeroase diferențieri între particularitățile individuale ale copiilor din aceiasi grupa si varsta creaza mari dificultati in alcatuirea unor grupe sau subgrupe omogene cat si in planificarea continutului metodlor si mijloacelor de lucru;

Lipsurile sau insuficiența condițiilor de lucru obliga pe antrenori sa se limiteze la a lucra cu toti copii la un nivel mediu sau minim,in functie de ceea ce permite baza materiala.

Căile si mijloacele de rezolvarea individualizării pot fi urmatoarele:

cunoașterea particularitatilor individuale ale copiilor prin examene medicale,probe de control;

alcatuirea de subgrupe omogene in cadrul grupei;

stabilirea conținutului unei tehnologii didactice cu sistem de actionare corespunzatoare pentru fiecare subgrupa;

dozarea si gradarea efortului in concordanta cu particularitatile individuale ale copiilor din subgrupe;

planificarea individualizata pe subgrupe;

evidența activității ;

organizarea sistematică a lecțior de control si a concursurilorde verificare in raport cu particularitatile individuale.

Orice forma de antrenamnt care nu ține seama de articularitatile individuale si care nu foloseste o metodica adecvata a acestor prticularitaii nu poate sa duca spre rezultate optime.

Experiența practică și studiul au dovedit ca antrenamentul cu program comun, unuiform pentru toti sportivii,nu poate rezolva total obiectivele si sarcinile pregatirii.

Individualizarea trebuie sa se aplice in toate aspectele instruirii sportive, incepand cu dezvoltarea fizica in timpul cresterii, continuand cu pregatirea motrica generala si specifica cu initiera si instruirea de baza pe factori insistand de timpuri pe specializare, depistand si pregatind performantele maxime individuale in specializarea aleasa.

2.5.2. Ponderea antrenamentului individualizat în cadrul antrenamentului general

O problema importantă și totodată dificila este aceea de a stabili in mod oboectiv si cu maxima precizie ce loc ocupa antrenamntul individualizat in procesul instruiriii sportivilor pe varste,pe grupe de nivel pe categorii pe factori,pe prioade,pe etape,cicluri si lectii ca volum,intensitate si complexitate,pe diferite tipuri de sportivi.

Un inceput de rezolvare a problemei ponderei individualizarii se face atunci cand incercam sa raspundem la intrebarile:

când se începe și se face individualizarea?

unde este locul individualizării în procesul de instruire?

cât antrenament individualizat facem?

cum se face antrenamentul individualizat.

Depașind această prima etapa de orientare asupra ponderii asupra antrenamntului individualizat este necesar sa studiem pe baza de date obiective ce loc trebuie sa acordam antrenamentului individualizat al fiecarei subgrupe, al fiecarui sportiv.

Ponderea antrenamentului general sau individualizat este considerata foarte diferit de la disciplina la disciplina si apare in numeroase puncte de vedere, exista si únele divergente de pareri. Majoritatea deosebirilor se datoreaza diferentelor de specific pe ramuri, gradului diferit de pregatire sau experienta profesionala, varsta sau valoare a sportivilor cu carea au lucrat antrenorii, conditiilor diferite de lucru.

Când se începe și cum se face individualizarea pe vârste ?

Se recomandă din primul moment al procesului instruirii copiilor. Cu cât ne vom ocupa mai din timp de individualizare, cu atat vom avea mai putini sportivi fruntasi deficienti, iar rezultatele categoriilor superiore vor creste.

Individualizarea începe cu asezarea si alinierea copiilor in rand dupa inaltime si alte criterii, cu primul examen medical, cu recrutarea, alegerea, selectia si orientarea copiilor pentru practicarea sportului la clubul sportiv. Inca din perioada de atragere si initiere in sport este bine se se intrebuinteze forme de individualizare, cate 20 – 30 min intr.-o lectie de antrenament, in cursul caruia sa se poata acorda fiecarui copil cele mai accesibile si mai atractive exercitii.

Individualizarea începe de la primul contact cu activitatea sportiva, cu obiective si sarcini limitate la dezvoltarea fizica, initierea motrica de baza si specifica, cu metode și mijloace adecvate varstei.

Individualizarea în scop de performanta cu obiective și sarcini apropriate sau indepartate, se face odata cu pregatirea pentru competitii, cand sportivul dovedeste aptitudini certe pentru performanta in perspectiva.

Datele și valorile asupra ponderii pe factori, pe etape, pe efortul specific, pe volum si intensitate se afla prin studiu si experimente efectuate chiar asupra sportivului respectiv sau subgrupei, in cursul procesului normal de instruire.

Evidiența datelor cantitative și calitative asupra complexitatii, volumului si intensitatii in genere si pe factori serveste atat pentru studiul de baza, cat si pentru gradarea, dozarea si planificarea eforturilor in curs si in viitor. Prin corelatiile stabilite intre componentele efortului specific si profilul programului de pregatire se ofera posibilitati de a stabili just atat greselile si justetea instruirii anterioare si actuale.

O analiză obiectivă evidentează adevarul ca în gimnastică pregatirea trebuie sa se desfasoare atat prin programul comun cat si individualizat, in proportii variate, in diferitele etape ale formarii gimnastilor, însa in stransa interdependenta si influentare reciproca.

Începand de la primi pasi ai copiilor in gimnastica si pana la pregatirea gimnastilor din categoria I-a si maestri, individualizarea trebuie sa fie prezenta in procesul de instruire.

În individualizare se poate realiza o organizare si o desfasurare optima a muncii de instruire pentru obtinerea rezultatelor maxime de la fiecare gimnast.

P. Dungaciu: „cercetările legate de individualizarea antrenamentului în gimnastica sunt insuficiente, iar legatura de specialitate autohtona abordează înca prea puțin aceasta problema, nefiind elaborate materiale si indicatii precise pentru indrumarea antrenorilor”.

2.5.3. Metode și mijloace pentru antrenamentul individualizat

Metodele și mijloacele constituie caile si uneltele cu ajutorul carora putem indeplini scopul, obiectivele si sarcinile instruirii.

În general, pregatirea individualizata sportiva foloseste metode si mijloace cunoscute din metodica pregatirii comune. În pregatirea individualizata a sportivului numarul si varietatea lor merg spre infinit, deoarece, pe langa metodele si mijloacele cunoscute se cauta si se creaza neincetat altele noi, corespunzatoare scopurilor, cerintelor, obiectivelor, sarcinilor instruirii sportive individualizate.

În pregatirea individualizata a sportivului metodele si mijloacele comune se aleg si se aplica in mod diferentiat, de la sportiv la sportiv, accesibil si individualizat, adica adaptate la particularitatiile individuale si in functie de cerintele de performanta ale gimnasticii.

În timp ce în metodica pregatirii comune metodele si mijloacele se folosesc in mod diferentiat, la fel pentru toti, in metodica pregatirii sportive individualizate se face necontenit o operatie de alegere, de adaptare, de aplicare in forme noi sau creerea unor noi metode si mijloace, avand tot timpul drept calauza cunostiintele dobandite asupra particularitatiilor individuale si asupra obiectivelor si sarcinilor care tintesc obtinerea performantei in ramura sau proba sportiva respectiva.

Folosirea metodelor și mijloacelor nu urmeaza intotdeauna aceeasi ordine in care se studiaza sau in care se aplica in mod obisnuit la copii, incepatori.

În munca de individualizare a pregatirii sportive intalnim rareori cazuri de sportivi cu particularitati apropriate sau asemanatoare, la care sa fie posibila folosirea mijloacelor si metodelor de pregatire in aceeasi ordine si combinatie.

În cele mai multe cazuri există deosebiri importante între sportivi chiar atunci când au, practiv, obiective și sarcini asemănătoare.

Deosebirile mici, în aparență, între particularitățile sportivilor impun tratări individuale diferențiate, cu mijloace și metode deosebite de la sportiv la sportiv, prin modificări în ceea ce privește volumul, intensitatea, complexitatea, forma, succesiunea, prin adaptarea lor neâncetată. Astfel, de exemplu, deși se folosesc pentru fiecare sportiv metode și mijloace de atragere, de lămurire, de convingere, de educarea conștiinței și a conștiinciozității, de instruire pe factori, de aplicare a complexității, volumului și intensității etc., metodica aplicării lor diferă de la sportiv la sportiv.

Diferențierea metodelor și mijloacelor există și trebuie să existe totdeauna în raport direct cu diferențierile dintre particularitățile individuale. Deci, fiecărui sportiv i se aplică metodele și mijloacele alese, create sau adaptate pentru el. Situația specifică a unor sportivi necesită folosirea unor metode și mijloace noi sau aplicarea celor obișnuite în forme noi.

Antrenorul are infinite posibilități de a obține, efecte variate, deosebite, prin aplicarea diferențiată a metodelor și mijloacelor pregătirii sportive.

În anumite etape sau lecții este necesar să fie schimbate metodele și mijloacele sau forma lor de aplicare, urmărind îndeplinirea acelorași sarcini pe căi diferite la doi sportivi cu particularități individuale deosebite. Aplicarea diferențiată a aceluiași excitant la același sportiv poate să dea efecte deosebite, datorită metodei diferențiate de aplicare.

Metodele de aplicare și însușire a exercițiilor fizice sunt folosite în mod variat, în raport cu vârsta, cu categoria sportivă, cu ramura sau proba, cu capacitatea și calitățile de percepere ale sportivului, cu complexitatea și dificultatea îndeplinirii obiectivelor sau sarcinilor de pregătire, cu perioada sau etapa de pregătire, cu calendarul competițional.

În predarea exercițiilor la începători și la copii trebuie să predomine metoda globală, ca și cea intuitivă, a demonstrației.

În cursul instruirii de bază, metoda fragmentară de predare începe să fie din ce în ce mai necesară. Exercițiile predate și învățate global trebuie să fie ulterior analizate, precizate și repetate în mod fragmentar, pentru a fi însușite la un nivel superior. În unele etape, metoda fragmentară de studiu și repetare a exercițiilor devine preponderentă sau alternativă cu cea globală.

La început, metoda fragmentării poate fi ajutată numai de metoda demonstrației mișcărilor, ca și la metoda globală. Însă, pe masura însușirii formei generale a mișcărilor, metoda fragmentară cere tot mai mult sprijinul metodei explicației și al celorlalte metode de bază de vorbire care se adresează celui de-al doilea sistem de semnalizare (convorbirea, comanda, indicația, semnalizările, analiza critică).

Treptat, pe măsura creșterii nivelului de instruire și educației a sportivului, se ajunge la folosirea combinată a metodelor globale și fragmentare, a demonstrației și explicației, urmărindu-se realizarea unui proces instructiv-educativ complet, complex și variat, cu efecte adânci și multilaterale, care angrenează și influențează particularitățile individuale în direcția tuturor factorilor.

Sportivul trebuie să fie atras, angrenat, mobilizat și stimulat să aplice conștient și conștiincios programul său individual de antrenament. Pentru aceasta antrenorul, ajutat de către sportiv și alte persoane angrenate în procesul desfășurării pregătirii lui individuale, trebuie să se străduiască să folosescă în mod adecvat și creator toate metodele, procedeele și mijloacele cunoscute în pregătirea sportivă, precum și altele noi, create special pentru anumiți sportivi.

Desigur, aplicarea diferențiată a pregătirii sportive, adaptată la particularitățiile individuale, ramâne un principiu care se respectă în permanență. Astfel, în afară de metodele înfățișate mai sus, mai trebuie folosite, separat și în combinații, următoarele metode:

analiza și discuția critică

studiul fotografiilor, chinogramelor, filmelor, al publicațiilor de specialitate

vizionarea unor antrenamente sau competiții de nivel superior

participarea la numeroase competiții cu adversarii de valoare cel puțin egală și cu condiții atît variabile, cât și identice cu cele din competițiile cuprinse în obiectivele planului de pregătire al sportivului.

Individualizarea pregătirii pe factori se face studiind neîncetat cauzele care pot favoriza progresul, care provoacă dificultăți în progres sau duc la greșeli.

Uneori cauzele provin din insuficiența pregătirii fizice. Lipsurile din prigătirea fizică generală sau specifică dăunează atât pregătirii tehnice, ba chiar și comportării psihice.

Îmbinarea pregătirii fizice generale cu pregătirea fizică specifică și cu cea tehnică pe tot parcursul anului, menținând un raport adecvat între cei trei factori ai pregătirii, este un imperativ pentru majoritatea programelor de antrenament individualizat.

Sunt foarte utile metodele și mijloacele din alte ramuri, cu valoare complimentară, multilaterală sau pentru deconectarea fizică, nervoasă sau psihică.

Se folosesc diferențieri de complexitate, densitate, durată, volum, intesitate, cantitate, greutate, repetări, în raport cu particularitățiile individuale, cu specificul ramurii, probei, concursurilor.

Se acordă atenție:

orientării celei mai eficiente în privința ritmului și stilului în tehnică

dominanțelor optime pentru obținerea randamentului maxim

dozării și progresiei optime în dezvoltarea și perfecționarea de perspectivă

metodelor și mijloacelor celor mai adecvate, particularitățiilor individuale.

În pregătirea fizică, iar uneori și în pregătirea tehnică, se pot folosi metodele moderne de antrenament, în măsura în care ele sunt corespunzătoare cu obictivele și sarcinile antrenamentului indivdualizat.

Izometria și izotonia sunt utilizabile diferențiat, în mod adecvat pentru orice sporiv, din orice ramură, ca și metoda repetărilor, a antrenamentului cu intervale și a eforturilor variabile.

Antrenamentul în circuit este util la începători (pentru instruirea fizică și tehnică), iar la avansați pentru perfecționarea fizică și tehnică.

Cum se poate educa trăsăturile psihice?

Pedagogia psihicului posedă metode și mijloace consacrate pentru educația psihologică. Sunt indicate acele metode și mijloace ale pedagogiei generale care pot fi utile pentru educarea psihologică generală a sportivului.

Însă pentru educarea trăsăturilor psihice individualității sportivului și ramurii, cele mai adecvate metode și mijloace sunt însăși metodele și mijloacele activității sportive specifice.

Individualizarea educației psihologice a sportivului trebuie să fie privită ca cea mai importantă dintre acțiunile pedagogice ale antrenamentului sportiv, prezentă în aproape toate acțiunile sale metodice.

Prin cunoașterea particularităților psihice individuale și prin educarea lor cu metode și mijloace adecvate scopului se pot rezolva în mod strălucit obiectivele de bază ale pregătirii sportive de performanță.

Metode pentru pregătirea psihică:

trezirea interesului sportivului pentru scopul și metodele individualizării psihice

obținerea asentimentului și colaborării sportivului

prezentarea și însușirea obiectivelor, sarcinilor, metodelor și mijloacelor pregătirii psihice individualizate

agrenarea conștientă, progresivă în lucru

stimularea, evidențierea

complicarea și îngreunarea treptată a condițiilor de lucru

sprijin și influență din partea colectivului și antrenorului

Verificarea nivelului de pregătire la care se află sportivii în diferite etape, în urma procesului continu de adaptare la efort și creșterea capacității de muncă specifică se face cu ajutorul probelor și normelor de control.

Probele de control trebuie să fie alese și stabilite în concordanță cu specificul efortului din ramura respectivă, cu particularitățile individuale ale sportivului și cu nivelul general și specific de pregătire al acestora.

Pentru începători probele de control prilejuiesc îndeosebi verificarea gradului de dezvoltare și pregătire fizică generală și specifică.

Este important și util ca probele de control să aibă continuitate și o progresie pe o durată lungă de pregătire pentru a putea urmări evoluția indicilor valorici realizați de către sportivi.

Probele și normele de control nu trebuie să fie considerate drept cerințe implacabile, și metode și mijloace de verificare a eficacității muncii de instruire depuse pentru orientarea pregătirii în viitor. Periodicitatea lor normală este dată de începutul, apogeul și sfârșitul unei perioade de pregătire.

Trecerea probelor de control poate fi planificată la date precise sau se poate face și atunci când se simte nevoia unei verificări a capacității de efort.

Probele și normele de control generale pentru pregătirea fizică și tehnică trebuie alese sau create astfel încât ele să reprezinte atât forme simple și fragmentare de control a gradului de pregătire, cât și forme complexe din pregătirea totală a sportivului, astfel încât să ofere posibilități obiective de apreciere în vederea obiectivelor de performanță.

O altă caracteristică a probelor de control în antrenamentul individualizat este adaptarea lor la particularitățile individuale, ceea ce crează posibilitatea de a folosi probe de control diferențiate de la sportivi la sportivi, în cadrul aceleași grupe.

Diferențierea probelor sau normelor de control este impusă de numeroși factori, indici și particularități individuale, între care unele sunt de primă importanță (vârstă, dezvoltare fizică, nivel de instruire și experiența anterioară și curentă, calități dominante etc).

Alegerea probelor de control și stabilirea normelor progresive pe baza unor criterii obiective strict individuale constituie o sarcină importantă și plină de răspundere pentru antrenorii și medicii sportivi.

Datorită cunoștințelor și datelor asupra particularităților individuale, precum și asupra cerințelor ramurii de sport, ei pot alege probe și stabili norme de control corespunzătoare cu capacitatea din momentul respectiv și nivelul ei viitor pentru fiecare sportiv.

CAPITOLUL III

METODOLOGIA CERCETĂRII, IPOTEZA,

SARCINI ȘI METODE DE CERCETARE

3.1. Plecăm de la premiza că pregătirea inițială a copiilor începători în gimnastica sportivă băieți se desfășoară după metoda clasică

Formula IPOTEZA precum că, introducând căi și mijloace de individualizare în pregătirea inițială a sportivilor începători in gimnastică sportivă, se vor obține rezultate superioare pe planul dezvoltării fizice, a motricității generale și a motriciății specifice.

În anul 1985 a apărut Programa secțiilor de gimnastică băieți pentru cluburile sportive școlare, dar ea jalonează doar sarcinile instruirii, tehnologii de acționare numai pentru pregătirea artistică la toate nivelurile (începători, avansați, performanță).

Știind că la grupele de performanță și mare performanță din club și din țară se aplică cu mult succes metoda antrenamentului individualizat, am observat că dacă introduc căi și mijloace de individualizare și în pregătirea copiilor începători 4-6 ani cu care lucrez în cadrul clubului , realizez rezultate mai bune și îmi îndeplinesc obiectivele de instruire cu indicii superiori.

3.2. Sarcinile cercetării

Stabilirea obiectivelor anuale

Programarea și elaborarea planificării:

Plan de persepectivă

Plan anual de pregătire

Planuri de etapă

3. Programarea conținutului procesului instructiv educativ prin introducerea unor căi și mijloace de individualizare în funcție de subgrupe de nivel.

4. Stabilirea subgrupelor de nivel în urma rezultatelor obținute la testele selecției.

5. Investigarea dezvoltării fizice.

6. Investigarea capacității motrice generale.

7. Investigarea capacității motrice specifice

3.3. Metoda testelor

Studierea materialului bibliografic

Observația ștințifică sa realizat atît în timpul investigației cît și pe timpul experimentului

Metoda antropometrică, pentru parametrii morfologici : talie, anvergură, bust, greutate, perimetrul toracic în inspirație și expirație

Metoda testelor, de motricitate pentru obiectivizarea potențialului motric sub aspectul indicilor de: îndemânare, de forță, de viteză, rezistență, gradul de însușire a elementelor de bază din acrobatică.

Metode de prelucrare statistico-matematică, prelucrarea următorilor indici:

Media aritmetică ponderată ca parametru al tendinței centrale: _

X= E.X./n , X – media aritmetică ponderată

E – suma

X – valoarea unei mărimi a observației

n – numărurul de cazur

Indici de împrăștiere, pentru a avea o imagine bună asupra răspândirii valorice a observațiilor individuale față de media observațiilor, am calculat abaterea standard după formula _2

_ ∑ (x1 – x)

S = + √ n – 1 ,

E – suma

n – numărul de cazuri

x1 – valoarea individuală a observațiilor

X – valoarea medie a observațiilor

Gradul de omogenitate al colectivului studiat l-am determinat prin calcularea coeficientului de variație după formula:

_S x 100

C.V. = x

C.V. – coeficientul de variație

S – abaterea standard

X – media aritmetică

CAPITOLUL IV

OBIECTIVELE, SCOPUL, ORGANIZAREA, CONȚINUTUL ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

4.1. Obiectivele lucrării

Plecând de la premisa că pregătirea inițială a copiilor începători în gimnastica sportivă băieți, se desfășoară după metoda calsică, prin prezentul experiment, vreau să arat că, prin aplicarea cu succes a metodei antrenamentului individualizat, am obținut rezultate mai bune și am realizat obiectivele propuse cu indici superiori.

4.2. Scopul lucrării

Lucrarea își propune să sistematizeze un set de metode și mijloace pentru dezvoltarea și aplicarea la grupele de copii începători (4-6 ani), cu care lucrez în cadrul clubului, “ metoda antrenamentului individualizat ”.

În elaborarea lucrării am utilizat următoarele metode de cercetare științifică care își găsesc o largă aplicabilitate în domeniul educație fizice și sportului.

4.3. Organizarea cercetării

Prezenta cercetare s-a desfășurat la CLUBUL SPORTIV ȘCOLAR din ARAD, secția gimnastică sportivă băieți, la grupele de începători, cuprinzând:

Grupa 414 – martor – 14 copii

Grupa 413 – experimentală 14 copii

În total 28 de copii de vârstă 4-6 ani, cu care lucrez în sălile grădinițelor nr.14 și 15.

Testarea s-a efectuat în sălile amenajate la aceste grădinițe pentru inițiere în gimnastică.

Testarea s-a efectuat la următoarele probe și norme de control:

Dezvoltarea fizică:

Înălțimea

Anvergură

Bust

Greutate

Perimetrul torace în inspirație

Perimetrul torace în respirație

Dezvoltarea capacității motrice generale:

Alergarea de viteză pe 20 m., cu startul de sus

Flotări, din sprijin facial, pe palme și pe vârful picioarelor, nr. de repetări

Forța musculaturii abdominale, culcat dorsal pe plan înclinat 45° ridicarea picioarelor apropriate până la nivelul prizei mâinilor, nr de repetări

Forța musculaturii spatelui, culcat facial la ladă, picioarele sprijinite, ridicarea trunchiului peste orizontală, nr de repetări

Sărituri cu ambele picioare pe bancă sus-jos, în limită de timp 30 sec

Menținerea în atârnat cu brațele îndoite (sec)

Dezvoltarea capacității motrice specifice:

Podul din culcat

Sfoara laterală

Testul Matorin. Testul măsoară coordonarea generală și constă dintr-o săritură cu întoarcere în jurul axei longitudinale a corpului (spre stînca și spre dreapta). Un cerc se împarte în 8 sectoare și se numerotează în sensul acelor ceasornicului, fie invers. Copilul ia poziția stând, cu tălpile apropriate, având între ele linia care desparte sectorul unu de opt. De exemplu prin săritură cu întoarcere spre dreapta copilul să aterizeze în sectorul 7 sau dacă are o detentă bună și o rotație cu viteză mai mare poate să aterizeze în sectorul 3, ceea ce înseamnă intrarea în rotația a doua și deci o performanță foarte bună consemnată cu 11 ( 8 + 3 = 11 ). Cifrele transformându-se în grade.

Exercițiul impus, executat pentru notă.

Exercițiul impus:

Pas cu stângul înainte, brațele se ridică prin înainte în lateral (palma în sus)

Pas cu dreptul înainte, brațele se ridică prin lateral sus (palmele față în față)

Pas cu stângul înainte, rotarea prin încrucișare în față a brațelor în lateral

Cumpăna pe piciorul stâng, brațele lateral (2sec)

Coborârea piciorului drept și a brațelor în sprijin ghemuit

Rostogolire înainte în sprijin ghemuit și (fără oprire)

Săritură cu întoarcere 180°, cu rotarea brațelor prin încrucușare în față sus, lăsare în sprijin ghemuit și (fără oprire)

Rostogolire înapoi în sprijin ghemuit

Rulare înapoi în stînd pe omoplați (2 sec)

Rulare înainte și ghemuit, brațele înainte

Ridicare prin val, brațele sus

Rostogolire înainte și săritură cu extensie în stând

Exercițiul impus cuprinde exerciții și elemente însușite din acrobatică: cumpene, rulări, rostogoliri ghemuite, stând pe omoplați.

Condițiile materiale ale sălilor amenajate la grădinițe sunt bune inițierea și pregătirea începătorilor, baza materială fiind compusă din: zece saltele de gimnastică, patru bănci de gimnastică, o ladă mare de gimnastică, două lăzi de gimnastică, o scară fixă, mingi medicinale de 1 kg, bidonașe de plastic umplute cu nisip de 0,5 kg, bastoane de gimnastică și cercuri.

Pentru realizarea cercetării am folosit: cântarul, cm, cronometrul, banca de gimnastică, lada de gimnastică, saltele și bara fixă.

Examenul antropometric a fost efectuat la dispensarul gradiniței împreună cu asistența medicală din grădiniță.

4.4 Conținutul cercetării

La grupa de experiment am acționat în concordanță cu introducerea unor căi și mijloace de individualizare a pregătirii în proporție de 40-50%, iar 50-60% antrenament clasic comun cu toate cele trei subgrupe.

La grupa experimentală am folosit în lecția de antrenament în mod permanent individualizarea cu lucru pe subgrupe pentru momentul lecției:

Dezvoltarea capacității motrice specifice

Învățarea elementelor de bază din acrobatică

Dezvoltarea calităților motrice respectiv îndemânare, mobilitate, viteză, forță și rezistență

La grupa martor lecțiile de instruire s-au desfășurat după planificarea, conținutul și structura clasică.

Pentru ilustrarea concretă a mijloacelor folosite individualizat pe cele trei subgrupe de nivel, prezint în continuare:

Tabel cu înregistrări individuale obținut la selecția de grupa experimentală și transformarea performanței celor cinci probe de control în puncte, subgrupa 1,4 copii cu 280 puncte, subgrupa 2,5 copii dintre care 2 cu 300 puncte și 3 cu 310, subgrupa trei 5 copii dintre care 3 cu 320 puncte și 2 cu 330 puncte

Plan de perspectivă, comun pentru grupa experimentală și martor

Planul anual, întocmit înainte de selecție ghid fiindu-mi rezultatele din anul trecut de la grupele de începători cu rezultate mai bune

Sisteme de acționare pentru dezvoltarea calităților motrice

Algoritmi pentru dezvoltarea capacității motrice și învățarea elementelor de bază din acrobatică pentru realizarea modelului copilului gimnast începător de vârsta 5-6 ani

4.4.1. Tabel cu înregistrările individuale obținute la testele selecției, grupa 413 – (începători) experimentală

Criteriul performanțelor la probele și normele de control a selecției și transformarea lor în puncte a stat la baza formării subgrupelor de nivel pentru antrenament individualizat

4.4.2. Plan de perspectivă

Grupa martor

413-414 Experimentală

începători

4.4.4. Proiecte de tehnologie didactică

1.Sisteme de acționare pentru dezvoltarea vitezei

a)viteza de reacție

Subgr.1

V.1.

Culcat dorsal,ridicarea în stând la semnal (6×1; 50sec)

Stând, șezând la semnal (8×1; 50sec)

Șezând, ridicare în stând la semnal (6×1; 50sec)

V.2.

Mers, șezând la semnal (6×1; 50sec)

Mers, culcat facial la semnal (8×1; 50sec)

Mers, culcat dorsal la semnal (6×1; 50sec)

V.3.

Stând ghemuit față în față săritură cu atingerea palmelor sus a partenerului(6×1; 50sec)

Stând ghemuit spate în spate, săritură și întoarcere față în față(8×1; 50sec)

Subgr.2

V.4.

Culcat dorsal, ridicare în stând la semnal ( 7×1 ; 45 sec )

Stând, șezând la semnal ( 9×1 ; 45 sec )

Șezând, ridicarea în stând la semnal ( 7×1 ; 45 sec )

V.5.

Mers, șezând la semnal ( 7×1 ; 45 sec )

Mers, culcat facial la semnal ( 9×1 ; 45 sec )

Mers, culcat dorsal la semnal ( 7×1 ; 45 sec )

V.6.

Stând ghemuit față în față săritură cu atingerea palmelor sus a partenerului ( 7×1 ; 45 sec )

Stând ghemuit spate în spate, săritură și întoarcere față în față ( 7×1 ; 45 sec )

Subgr.3

V.7.

Culcat dorsal, ridicare în stând la semnal ( 6×1 ; 40 sec )

Stând, șezând,culcat facial la semnal ( 8×1 ; 40 sec )

Șezând, ridicarea în stând,săritură cu întoarcere la semnal( 6×1 ; 40 sec )

V.8.

Mers, șezând,ghemuit la semnal( 6×1 ; 40 sec )

Mers, culcat facial spre dreapta, rulare în culcat dorsal la semnal( 8×1 ; 40 sec )

Mers, culcat dorsal, șezând ghemui la semnal( 6×1 ; 40 sec )

V.9.

Stând ghemuit față în față cu întoarcere( 6×1 ; 40 sec )

Stând ghemuit umăr la umăr, săritură, întoarcere 90° cu atingerea palmelor sus a partenerului( 6×1 ; 40 sec )

b)viteza de execuție și repetiție

Subgr.1

V.10.

Stând cu mâinile pe șolduri, aplecarea trunchiului în ritm rapid ( 6×1 ; 50 sec )

Stând, rotare înapoi a brațelor în ritm rapid 10”( 6×1 ; 50 sec )

Stând cu mâinile pe umeri, răsucirea trunchiului în ritm rapid 10” ( 6×1 ; 50 sec )

V11.

Alergare pe loc cu genunchii sus( 6×1 ; 50 sec )

Alergare pe loc cu călcâiele la șezută( 7×1 ; 50 sec )

V.12.

Alergare 10 metri( 6×1 ; 50 sec )

Alergare cu handicap 10m( 6×1 ; 50 sec )

Subgr.2

V.13.

Stând cu mâinile pe șolduri, aplecarea trunchiului în ritm rapid 8” ( 8×1 ; 50 sec )

Stând, rotare înapoi a brațelor în ritm rapid 10”( 7×1 ; 40 sec )

Stând cu mâinile pe umeri, răsucirea trunchiului în ritm rapid 10” ( 8×1 ; 40 sec )

V.14.

Alergare pe loc cu genunchii sus( 7×1 ; 40 sec )

Alergare pe loc cu călcâiele la șezută( 8×1 ; 40 sec )

V.15.

Alergare 10 metri( 7×1 ; 40 sec )

Alergare cu handicap 10m( 6×1 ; 40 sec )

Subgr.3

V.16.

Stând pe bancă, aplecare a trunchiului rapid 8” ( 8×1 ; 40 sec )

Stând, rotarea brațelor cu săritură, rapid 10” ( 7×1 ; 40 sec )

Stând, îndoit cu mâimile lateral, răsucirea tr. 10” ( 8×1 ; 40 sec )

V.17.

Alergare cu genunchi sus 10” ( 8×1 ; 40 sec )

Alergare pe loc cu călcâiele la șezută( 8×1 ; 40 sec )

V.18.

Alergare 12metri( 6×1 ; 40 sec )

Alergare cu handicap 12m( 5×1 ; 40 sec )

2. Sisteme de acționare pentru dezvoltarea forței

a)forța generală pentru membrele inferioare

Subgr.1

F.1.

Ridicări pe vârfuri în ritm rapid (25×3 ; 40 sec)

Ridicări pe vârfuri în ritm lent (30×3 ; 30 sec)

Genunflexiuni pe ambele picioare în ritm lent (25×3 ; 40 sec)

F.2.

Genunflexiuni pe ambele picioare în ritm rapid(15×3 ; 40 sec)

Sărituri ca mingea pe ambele picuoare(30×3 ; 30 sec)

F.3.

Săritură de pe un picior pe celălalt 25x (3-3; 40 sec)

Sărituri succesive pe același picior 30x (3-3 ;50 sec)

Subgr.2

F.4.

Ridicări pe vârfuri în ritm rapid (30×3 ; 40 sec)

Ridicări pe vârfuri în ritm lent (30×3 ; 30 sec)

Genunflexiuni pe ambele picioare în ritm lent (25×3 ; 40 sec)

F.5.

Genunflexiuni pe ambele picioare în ritm rapid(15×3 ; 35 sec)

Sărituri ca mingea pe ambele picuoare(35×3 ; 30 sec)

F.6.

Săritură de pe un picior pe celălalt 30x (3-3; 30 sec)

Sărituri succesive pe același picior 35x (3-3 ;45 sec)

Subgr.3

F.7.

Stând sprijinit pe pingeaua picioarelor pe marginea băncii de gimnastică, ridicari pe vârfuri în ritm rapid (25×3 ; 40 sec)

Același în ritm lent (35×3 ; 30 sec)

Genuflexiuni cu săritură sus, lent (10×3 ; 30sec)

F.8.

Genuflexiuni cu săritură sus,RAPID (6X3 ; 40SEC)

Sărituri succesive pe ambele picioarepeste jucării(35×3 ;30sec)

F.9.

Sărituri succesive pe același picior peste obstacole joase (15×3 ; 40 sec)

Săritură sus-jos pe bancă (30”x3 ;50sec)

b) forța generală pentru membrele superioare

Subgr.1

F.10.

Roaba menținută în poziție corectă (10”x6 50 sec)

Roaba,mers (8mx3 ;30 sec)

F.11.

Flotări din sprijin pe genunchi (8×3 ;30sec)

Culcat facial pe banca de gimnastică, tracțiuni cu ambele brațe(9×3 ;30sec)

F.12.

Flotări din sprijin pe brațe și vârfuri pe sol (6×3 ; 30sec)

Deplasari laterale cu vârfurile sprijinite pe banca și mâinile pe sol 9mx3 30sec

Subgr.2

F.13.

Roaba menținută în poziție corectă (10”x6 50 sec)

Roaba,mers (10mx3 ;30 sec)

F.14.

Flotări din sprijin pe perete (8×3 ;30sec)

Culcat facial pe bancă, tracțiuni alternative cu o mână

F.15.

Flotări cu sprijinul palmelor pe bancă(6×3 ;30sec)

Șezând cu spatele la bancă, palmele pe marginea băncii cu coatele îndoite, întinderea și îndoirea br și tr (15×3 ; 30sec)

Subgr.3

F.16.

Roaba,mers (10mx3 ;30 sec)

Culcat facial, sprijinit cu picioarele pe perete, deplasarea succesivă a picioarelor pe perete în sus și în jos și a brațelor înapoi-înainte (6×3 ,25sec)

F.17.

Flotări , lent (6×3 ;30 sec)

Culcat dorsal atârnat la marginea mesei, partenerul pe masuță, (4×3;30sec)

F.18.

Flotări,rapid (6×3;30sec)

c)forță pentru centura scapulo-humerală

Subgr.1

F.19.

Abducții și adducții a BRAȚELOR (40×3 ; 30sec)

Idem cu gr de 1,4 kg (8×3 ;30sec)

Subgr.2

F.20.

Abducții și subducții a BRAȚELOR (50×3 ; 30sec)

Idem cu gr de 1,4 kg (8×3 ;30sec)

F.21.

Stând cu brațele sus cu un baston, răsucirea umerilor (15×3 ;30sec)

Abducți și adducții cu gr de 1,2 kg (8×3 ;30sec)

d)forță pentru spate

Subgr.1

F.22.

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea picioarelor sus-jos, lent(20”x3)

F.23.

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului sus-jos, lent(20”x3)

F.24.

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului și a picioarelor ,lent (20secx3)

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului și a picioarelor ,rapid (10secx3)

Subgr.2

F.25.

Idem F.22. (25sec x 3)

F.26.

Idem 23 (25 sec x 3)

F.27.

Idem 24 (30 sec x 3)

Subgr.3

F.28.

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea picioarelor și forfecarea lor ,lent(20sec x 3 )

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea picioarelor și forfecarea lor ,rapid(15sec x 3 )

F.29.

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului și a picioarelor forfecarea lor,lent (20secx3)

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului și a picioarelor forfecarea lor,rapid (15secx3)

F.30.

Culcat facial aplecat, picioarele sprijinite, ridicarea trunchiului sus în ritm lent (20sec x 3)

Culcat facial aplecat, picioarele sprijinite, ridicarea trunchiului sus în ritm rapid (10sec x 3)

e) forța pentru abdomen

Subgr.1

F.31.

Culcat dorsal, mâinile la ceafă, aducerea genunchilor la piept (20sec ; 3x)

Culcat dorsal, mâinile la ceafă, un genunchi la piept un picior întins la 45°, schimbarea alternativă a picioarelor (20 sec ; 3x)

F.32.

Culcat dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea la 45° a picioarelor și coborârea lor,lent(20sec;3x)

Culcat dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea la 45° a picioarelor și coborârea lor,rapid(10sec;3x)

F.33.

Culcat dorsal, mâinile încrucușate la piept,ridicarea trunchiului și coborârea lui,rapid(10sec;3x)

Subgr.2

F.34

Culcat dorsal mâinile la ceafă,îndoirea și întinderea genunchilor la piept(25sec;3x)

Culcat dorsal mâinile la ceafă,îndoirea și întinderea alternativă genunchilor la piept(25sec;3x)

F.35.

Culcat dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea la 45° a picioarelor și coborârea lor,rapid(10sec;3x)

Idem,rapid

F.36.

Culcat dorsal, mâinile încrucușate la piept,ridicarea trunchiului și coborârea lui,rapid(12sec;3x)

Idem,lent

Subgr.3

F.37

Culcat dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea la 45° a picioarelor și forfecarea lor în plan orizontal(25sec 3x)

Culcat dorsal, mâinile încrucușate la piept,ridicarea trunchiului și coborârea lui,rapid(25sec;3x)

F.38.

Culcat dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea la 45° a picioarelor și forfecarea lor,rapid(15sec 3x)

Idem,lent

F.39.

Sprijin între două măsuțe,ridicarea picioarelor la 90°(6×3 30sec)

Sprijin între 2 măsuțe, ridicarea genunchilor la piept(6×3 30sec)

3. Sisteme de acționare pentru dezvoltarea îndemânării

Subgr.1

Î.1.

Mers peste obstacole (20mx5)

Din stând, alergare până la ladă, escaladarea acesteia, alergarea pe bara de gimnastică, aruncarea și prinderea unei mingi de 3x, alergarea până la scara fixă, urcare pe aceasta până la șipca de sus, rapid și coborârea lentă, întoarcere prin alergare și așezare în stânga șirului(4×40 sec)

Î.2.

Din stând ridicarea mingii medicinale și alergarea cu ea până la o linie trasată, la întoarcere rularea mingii și transmiterea ei următorului, în continuare cățărarea pe o bancă înclinată trecere de pe bancă pe scară fixă și coborâre (5×40 sec)

Î.3.

Mers cu spatele printre obstacole (5x20m)

Alergare cu genunchii sus printre obstacole (5x15m)

Subgr.2

Î.4.

Mers lateral pe vârfuri printre obstacole (5x20m)

Î.5.

Alergare laterală cu genunchii sus printre obstacole (5x15m)

Subgr.3

Î.6.

Alergare laterală printre obstacole (5x25m)

Ștafeta acrobatică cu 3 elemente însușite (5x40sec)

Î.7.

Sărituri cu ambele picioare peste obstacole (5x20m)

Sărituri pe un picior peste obstacole (6x10m)

4. Sisteme de acționare pentru dezvoltarea rezistenței

a) rezistența aerobă

Subgr.1

R.1

Alegare ușoară tempou1/4 (2 minx2)

Alegare ușoară tempou1/4 (3 minx2)

Alegare ușoară tempou2/4 (3 minx2)

Subgr.2

R.2

Alegare ușoară tempou1/4 (3,30 minx2)

Alegare ușoară tempou1/4 (3,30 minx2)

Alegare ușoară tempou2/4 (4 min)

Subgr.3

R.3

Alegare ușoară tempou1/4 (3 minx2)

Alegare ușoară tempou1/4 (4 minx2)

Alegare ușoară tempou2/4 (5 minx2)

5. Sisteme de acționare pentru dezvoltarea motricității specifice

a) coordonarea

Subgr.1

S.1

Balansarea unui braț înainte și înapoi precedat de aceeași mișcare a piciorului, de aceeași parte

Ducerea unui braț lateral precedat de aceeași mișcare cu un picior

S.2

Ducerea brațelor în direcții diferite în combinație cu mișcările piciorului drept (16×3 40 sec)

Idem, stângu

Subgr.2

S.3

Ducerea simultană a brațelor în diferite direcții (dr lateral, st înainte și invers) (16×3 40 sec)

Mișcări analoage, brațul drept se duce înainte iar stîngul înapoi, cu ducerea unui picior lateral

S.4

Balansul piciorului stâng spre dreptul și al brațului prin jos spre stânga (16×3 40 sec)

Sărituri pe ambele picioare combinate cu mișcări de brațe, mâini pe șolduri, la umeri, sus și în ordine inversă jos (24×3 40 sec)

Subgr.3

S.5

Stând, un pas înainte cu piciorul drept cu ducerea brațului stâng înainte și a dreptei sus, 3 pași cu stîngu, coborîrea brațului dr înainte și st sus

S.6

Alergare cu întoarcere 360°, 4-6x în fiecare parte (3x20m)

Stînd, o săritură îndepărtată, o mână pe șold una înainte, săritură în apropiat, o mână sus și una pe umăr

b) dezvoltarea capacității de apreciere a mișcărilor în timp. În spațiu și după gradul de încordare musculară

Subgr.1

S.7

Stând, trecerea în sprijin ghemuit executat în 4, 2, 1 timpi

Semigenuflexiuni și genuflexiuni (4×20)

S.8

Șezând depărtat menținerea corectă a corpului (10sec)

Aplecarea înainte cu spatele drept cu efort maxim și minim (3×16)

S.9

Culcat dorsal, ridicarea picioarelor la 45-90°

Mers vioi cu pas pe fiecare timp și bătaia palmelor

Subgr.2

S.10

Mers cu un pas pe 2 timpi (3x30m)

Mers pe vârfuri cu 2 greutăți în mână (3x20m)

S.11

Genuflexiuni cu ingreunare și fără (4x20m)

Subgr.3

S.12

Mers cu bătaie din palme sus și jos pe 2 timpi (3x20m)

Din sprijin pe genunchi flotări, lent

S.13

Mers vioi cu bătaie din palme sus și jos 4 timpi (3x25m)

Alergare cu pași mari și mici

S.14

Sărituri pe 2 înălțimi diferite

Ridicarea unei greutăți de 1 kg și 3-5 kg, de 2kg și 6-10 kg

c) pentru îmbunătățirea funcția aparatului vestibular

Subgr.1

S.15.

Stând, întoarcere de 90°(3×30)

Rulare înainte,înapoi din diferite poziții de plecare

S.16.

Stânt, întoarcere de 120°(3×20)

Rulare laterală din diferite poziții de plecare

Subgr.2

S.17.

De pe obstacole,săritură sus,și întoarcere 90°(3×20)

Rulări laterale ghemuite (4-6x)

S.18.

De pe obstacole,săritură sus,și întoarcere 180°(3×20)

Poziții răsturnate, stând pe cap, pe omoplați la perete cu ajutor(2×12)

Subgr.3

S.19.

Mers, la semnal săritură cu întoacere 90°-180° (4-16x)

Poziții răsturnate, stând pe cap, pe mâini cu ajutor sau sprijin la perete (4-6x)

S.20.

Stând pe bancă,întoarceri 270-360° (8x)

Alergare,la semnal săritură cu întoarcere 90-180°

d) echilibrul

Subgr.1

S.21.

Mers pe olinie trasată,înainte, lateral și înapoi(4-6x 6m)

Cumpăna pe un genunchi (16×3)

S.22.

Mers pe banca de gimnastică cu variante de mers (3-6-x 6m)

Subgr.2

S.23.

Variante sărituri cu deplasare pe bancă (3-6 x 6m)

Mers pe bancă cu diferite poziții a brațelor și balansarea unui picior

S.24.

Mers pe parte îngustă a băncii de gimnastică,cu diferite poziții a brațelor (6x6m)

Subgr.3

S.25.

Mers pe linia trasată,înainte lateral și înapoi cu un obiect pe cap (6x6m)

Cumpănă pe un picior înainte la sol și pe bancă (16×3)

S.26.

Alergare pe bancă cu variante de alergare și poziții diferite a brațelor

e) mobilitate

Subgr.1

S.27.

Șezând cu picioarele întinse și apropriate, îndoirea trunchiului înainte cu ajutorul partenerului care apasă cu palmele pe spatele executantului la nivelul omoplaților (16×3)

Sprijin pe genunchi și palme, balansarea unui picior înapoi și lateral (6×16)

S.28.

Stând cu trunchiul aplecat, îndoirea lui înainte cu arcuiri până la atingerea solului cu palmele (3×16)

Stând sprijinit la perete, balansarea unui picior înainte,înapoi și lateral (2×20)

S.29.

Stând cu trunchiul aplecat,îndoirea lui până la atingerea picioarelor cu fruntea și cu pieptul

Stând aplecat depărtat cu palmele sprijinite pe sol la perete, depărtarea picioarelor cât e posibil (30×3)

Subgr.2

S.30.

Șezând cu picioarele cât mai mult îndepărtate, îndoirea trunchiului înainte cu ajutorul partenerului care apasă cu palmele pe spatele executantului la nivelul omoplaților (30×3)

Podul din culcat cu partener (6×3)

S.31.

Culcat dorsal,picioarele ridicate la 90° depărtate, partenerul împinge ușor și forțează depărtarea picioarelor (3x)

Legănări în pod cu ajutorul partenerului

S.32.

Stând aplecat,sprijinit cu picioarele depărtate arcuirea în sfoară laterală (3x)

Subgr.3

S.33.

Stând costal la scara fixă, așezarea unui picior întins la nivelul șoldului , îndoirea piciorului de bază (15×3)

Stând apropiat aplecat pe banca de gimnastică, îndoirea trunchiului înainte cu arcuire

S.34

Podul de jos, legănări înainte înapoi (30secx3)

f) sisteme de acționare pentru însușirea și consolidarea elementelor de bază din acrobatică

Rulări

Subgr.1

A.1.

Poziția grupat din șezând în 2 și 4 timpi (30 sec x3)

Rulare înapoi înainte și ridicare în ghemuit (8×4)

Subgr.2

A.2

Poziția grupat din șezând depărtat în 2 și 4 timpi (30sec x3)

Stând ghemuit sprijinit, rulare înapoi înainte, ridicare în stând (8×4)

Subgr.3

A.3

Culcat dorsal, sezând grupat în 2 și 4 timpi (30sec x3)

Rulare înapoi înainte, săritură și oprire în stând

Rostogoliri lateral

Subgr.1

A.4

Culcat facial, brațele sus, rostogoliri laterale cu picioarele depărtate

Idem cu picioarele apropiate (6×6)

Subgr.2

A.5

Culcat facial, mâinile prind gleznele, o rostogolire dreapta, revenire, rostogolire stânga, revenire (8×6)

4-5 rostogoliri laterale legate, 2 rostogoliri ghemuite, ridicare în stând (8x)

Subgr.3

A.6

Stând ghemuit, rulare înainte înapoi, 2-4 rostogoliri laterale ghemuite (8x)

Sprijin pe genunchi, mainile la spate, rulare înainte înapoi pe piept, culcat facial, 3-4 rostogoliri laterale (10x)

Stând pe omoplați

Subgr.1

A.7

Culcat dorsal cu capul spre scara fixă, apucat de șipca a II, îndoirea picioarelor cu apropierea genunchilor la piept, menținerea poziției și revenirii

Culcat dorsal cu capul spre perete, întinderea picioarelor și atingerea peretelui cât mai sus (10×3)

Subgr.2

A.8

Șezând, rulare înapoi cu corpul grupat și în momentul sprijinului pe omoplați și ceafă, întinderea brațelor și sprijinirea lor pe saltea (8×6)

Stând pe omoplați cu ajutor (6×6)

Subgr.3

A.9

Culcat dorsal cu capul spre perete, ridicarea picioarelor și atingerea peretelui cat mai sus (8×4)

Culcat dorsal 2 rostogoliri lateral, stând pe omoplați 2 sec

Podul din culcat

Subgr.1

A. 10

Rulări pe piept apucat de gambe cu extensia accentuată a coloanei vertebrale (8×3)

Podul de jos cu ajutorul partenerului

Rulare înapoi-înainte, podul de jos (8×6)

Subgr.2

A. 11

Stând pe genunchi extensia trunchiului cu atingerea solului cu mâinele (8×3)

Stând pe omoplați, podul de jos (8×6)

Subgr.3

A.12

Stând depărtat la distanță de 1m de scara fixă, extensia trunchiului, mâinele apucă o șipcă deplasându-se în jos din scară în scară cu ajutorul partenerului (6×3)

Culcat dorsal, podul lent executant în 4 timpi și repede în 1 timp

Rostogolire ghemuită înainte

Subgr.1

A.13

Șezând, îndoirea trunchiului înainte până la atingerea genunchilor cu fruntea (16×3)

Sprijin ghemuit rostogolit înainte legate (8×6)

Subgr.2

A.14

Stând pe genunchi așezat pe călcâie, îndoirea trunchiului înainte până la atingerea genunchilor cu fruntea (16×3)

Sprijin stând depărtat, rostogolire înainte în așezat depărtat (8×6)

Subgr.3

A.15

Șezând grupat rulare înapoi și revenire în ritm lent și rapid (8×3)

Pas înainte și rostogolire

3-5 rostogoliri înainte rapid

Rostogoliri ghemuite înapoi

Subgr.1

A.16

Sprijin ghemuit, rulare înapoi cu sprijinirea mâinilor pe de o parte și cealaltă parte a capului (8×6)

Rostogoliri înapoi pe un plan înclinat

Subgr.2

A.17

Sprijin ghemuit cu desprindere ușoară de pe saltea în momentul sprijinului pe mâini (8×6)

Sprijin ghemuit 6 rostogoliri înapoi

Subgr.3

A.18

Rostogoliri înapoi pe un ușor plan înclinat (8×3)

Stând, rulare înapoi cu desprindere ușoară de pe saltea în momentul sprijinului pe mâini (8×6)

Stând, rostogolire înapoi, săritură cu întoarcere 90°

CAPITOLUL V

DATELE OBȚINUTE ÎN EXPERIMENT ȘI INTERPRETAREA LOR

5.1 Discutarea rezultatelor obținute pe plan somato-funcțional

5.1.1 Înălțimea în ortostatism (cm)

La înălțime grupa experimentală are valori mai ridicate decât grupa martor la testarea inițială, grupa experimentală 105,57 cm și grupa martor 104,79 cm. Creșterea atât la grupa experimentală cât și la cea martor este mai mare la testarea a doua, 112,93cm la grupa experimentală și 110,36 cm la grupa martor. Comparând datele testărilor inițiale și finale cu valorile obiectivului (modelului) de talie 109,1 – 113 cm se observă diferențe foarte mici la ambele grupe. Valori ce se încadrează în parametri din studiul biometric al preșcolarilor în „selecția în sport preșcolar”

Omogenitatea este foarte bună la ambele grupe și la ambele testări.

Dispersia este foarte bună de 4,84 la grupa experimentală și 5,65 la grupa martor. La T1 este de 7,04 și 5,62 la grupa experimentală și respectiv martor la T2.

Omogenitatea deasemeni este bună la ambele grupe și la ambele testări, dar la fel ca și la dispersie și la omogenitate se observă o creștere în cadrul grupei experimentală și anume de la T1= 4,58 la T2= 6,23.

Valorile acestea dovedesc că orientarea în ce privește selecția a fost bună la ambele grupe.

Înălțimea corporală este un parametru prețios al dezvoltării corporale (staturale) care oferă informații asupra condițiilor de fond și durată.

5.1.1. Anvergura brațelor (cm)

Obiectivul (modelul) 110,3 – 112,5 cm. Între măsurătorile inițiale și obiectiv există o diferență mare atât la grupa experimentală cât și la grupa martor.

Se constată o creștere de 6,08 la T2 la grupa experimentală și de 0,7 la grupa martor, valorile de creștere a mediilor inițiale și finale sunt suficiente pentru încadrarea în valorile modelului la această vârstă.

Ambele grupe prezintă și la acest indice o omogenitate bună, deși obiectivul 110,3 – 112,3 cm nu s-a realizat întrucât copii din ambele grupe au rămas cu anvergura subvalorile taliei.

Valorile de 103,7 cm la T1 și 109,78 cm la T2 pentru grupa experimentală și valorile de 103,29 cm la T1 și 109,36 cm pentru grupa martor se încadrează în parametri din studiul biomotric al preșcolarilor în „selecția în sport-preșcolari”.

La grupa experimentală la testarea inițială nici o valoloare a avergurei nu depășește talia, la testarea finală valorile a 2 copii egalează talia. La grupa martor la testarea inițială valorile a 2 copii depășesc valorile taliei cu 1 cm, la testarea finală 3 copii depășesc cu 1 cm talia și 1 o egalează.

Majoritatea valoriilor se situează în aproprierea valorii taliei

5.1.3. Bust sau înalțimea în șezând (cm)

La grupa experimentală la testarea inițială valoarea este de 56,14 cm, iar la grupa martor de 56 cm. La testarea finală grupa experimentală obține 57,58 cm, iar grupa martor 58,79 cm. Rete de creștere la grupa de experiment este de 1,44 cm, iar la cea martor de 2,79 cm. Dispersia este bună la ambele testări de 2,28 la T1 și 1,92 la T2 pentru grupa experimentală și de 2,41 la T1 și 2,57 la T2 pentru grupa martor.

Bustul este un indice al dezvoltării staturale care oferă informații despre armonia dezvoltării. Evoluția acestuia este mai mică decât evoluția taliei, sporul fiind dat la această vârstă numai de creșterea membrelor inferioare.

Talia la grupa experimentală prezintă o valoare de 7,36 cm, iar a bustului de 1,44 cm. La grupa martor talia 5,57 cm și bustul de 2,79 cm.

Omogenitatea este foarte bună, grupa experimentală prezintă valori de 4,06 la T1 și 3,32 la T2. Grupa martor prezintă valori de 4,30 la T1 și 4,37 la T2.

Obiectivul, 60-62 cm nu s-a atins deoarece din selecție copii au plecat cu parametrii mai scăzuți 56,14 cm grupa experimentală și 56 cm grupa martor, dar aceste valori se gasesc în parametri optimi chiar favorizanți pentru practicarea gimnasticii sportive.

5.1.4. Greutatea corporală (kg)

La testarea inițială grupa de experiment are valori de 16,42 kg, iar cea martor de 15,82. La testarea a 2 grupa de experiment are valori de 18,93 kg ,iar cea martor de 17,82.

Progresul este de 2,51 kg la grupa experimantală și de 2 kg la grupa martor.

Dispersia este bună la ambele grupe și la ambele testări, fiind de 1,69 la testarea inițială și 2,50 la testarea finală pentru grupa experimentală, și de 1,94 și 1,54 pentru grupa martor.

Omogenitatea este bună la grupa experimentală, atât la testarea inițială cât și la cea finală de 10,29 și 13,20, la grupa martor omogenitatea este de 12,26 la testarea inițială și 8,64 la testarea finală. Măsurătorile efectuate ne arată că, copii satisfac cerințelor de greutate mică, buni pentru practicarea gimnasticii sportive.

Obiectivul, 17,42-19,38 cm s-a realizat în valori foarte bune atât la grupa martor cât și la cea experimentală.

4.1.5. Perimetrul toracec în inspirație (cm)

Grupa de experiment are valoare de 55,35 iar grupa martor de 53,42 cm la testarea inițială. La cea finală de 58,14 cm respectiv 57,93 cm pentru grupa martor.

Rata de creștere este de 2,79 cm pentru grupa experimentală și 4,51 cm pentru grupa martor. Procentual rata de creștere este de 5,04% pentru grupa experimentlă și 8,44% pentru grupa martor.

Dispersia este mică la ambele testări pentru ambele grupe: 2,58 la testarea inițială și 2,92 la cea finală pentru grupa experimentală și 2,87 la testarea inițială și 2,75 la testarea finală pentru grupa martor.

Omogenitatea este mare pentru ambele grupe fiind de 4,66 la testarea inițială și de 5,02 la testarea finală pentru grupa experimentală iar pentru martor de 5,37 la testarea inițială și de 4,74 la testarea finală. Omogenitatea grupei este mare, creșterea perimetrului toracec fiind în strânsă legătură cu creșterea în înălțime.

5.1.6. Perimetrul toracic în expirație (cm)

Grupa experimentală are valori de 52 cm iar grupa martor 50,71 cm la testarea inițială, la testarea finală grupa experimentală 55 cm și 53,21 cm pentru grupa martor.

Rata de creștere este de 3cm pentru grupa experimentală în procente 5,77%, de 3,50 cm și 6,90% pentru grupa martor.

Dispersia este mică la ambele testări pentru ambele grupe, de 2,48 la testarea inițială și 3,01 la cea finală pentru grupa experimentală și 2,36 la testarea inițială și 2,48 la cea finală pentru grupa martor.

Omogenitatea este mare pentru ambele grupe, pentru grupa experimentală de 4,76 la T1 și 5,47 la T2 iar pentru grupa martor de 4,65 la T1 și 4,66 la T2.

5.2. Discutarea rezultatelor pe planul capacitățiilor motrice generale

5.2.1. Alergarea de viteză pe 20m (sec)

La alergarea de viteză 20m rezultatele grupei experimentale la testarea inițială sunt aproximativ egale cu ale grupei martor 5,84 sec și 5,94 sec, egalitate ce se menține și la testare finală 5,57 sec pentru grupa experimentală și 5,47 sec pentru grupa martor.

Media de 5,6 sec la testarea finală pentru ambele grupe constituie o performanță doar bună, pentru viitor fiind necesare găsirea unor mijloace pentru dezvoltarea vitezei de deplasare mai eficiente.

Omogenitatea grupelor este bună atât la testarea inițială cât și la cea finală.

Dispersia la grupa experimentală este de 6,48 la testarea finală egală cu a grupei martor. Progresul nu este mare de la T1 la T2 încât să putem spune că sunt rezultate foarte bune, deaceea se impune o atenție mai mare în pregătire pentru abordarea exercițiilor de dezvoltarea a vitezei. Obiectivul de 5,3 sec a fost obținut de 3 sportivi din subgrupa 3 cu performanțe de 4,5 sec; 5,1sec; 5,2 sec. Un sportiv din subgrupa 2 cu 5,2 sec iar din subgrupa 3 niciunu.

5.2.2. Flotări pe sol (sprijin facial pe palme și pe vârful picioarelor)

Obiectivul din selecție, 3 flotări și 10 la sfârșitul anului de pregătire a fost depășit de grupa experiementală având media de 12,07 număr de repetări, iar grupa martor 11,36 nr. de repetări. rata progresului a fost de 7 flotări, rată ce a fost depășită de ambele grupe, dar mai superior de grupa experimentală. Ea la testarea finală având o rată de progres de 9,14 iar grupa martor de 8,29.

Raportând măsurătorile inițiale la cele finale se observă o îmbunătățire substanțială a rezultatelor. Mediile finale depășesc cu mult obiectivul, grupele având o omogenitate bună.

5.2.3. Forța musculaturii abdominale (culcat dorsal pe plan înclinat la 45°, ridicarea picioarelor apropiate până la nivelul prizei mâinilor)

La testul pentru forța musculaturii abdominale grupa experimentală obține la T1 3,07 repetări față de 3,05 repetări ale grupei martor, la T2 valorile sunt de 14,36 repetări la grupa experimentală, iar la grupa martor de 13,36 repetări. La grupa experimentală între testarea inițială-finală se realizează o rată de progres de 10,31 repetări, iar la grupa martor de 10,29 repetări.

Dispersia este mică la ambele testări, de 1,16 la testarea inițială și de 3,79 la testarea finală, 1,32 la T1 și 5,66 la T2 pentru grupa martor.

Omogenitatea grupei experimentale este foarte bună însă diferența dintre subgrupe se menține. Subgrupa 3 în care sunt incluși vârfurile și se lucrează cu mijloace mai complexe nu obțin cele mai bune rezultate. În schimb grupa martor se caracterizează printr-o omogenitate slabă 42,29 la T1 și 42,36 la T2, această omogenitate scăzută este datorată performanțelor a 4 copii care nu si-au îndeplinit obiectivele iar vârfurile au valori superioare.

5.2.4. Forța musculaturii spatelui (culcat facial la lada de gimnastică, picioarele sprijinite ridicarea trunchiului peste orizontală și revenire)

La testul pentru forța musculaturii spatelui grupa experimentală obține la T1 3,50 repetări față de 3,86 repetări ale grupei martor, la T2 valorile sunt de 22,07 repetări la grupa experimentală, iar la grupa martor de 20,5 repetări. Deci un progres de 16,71 nr de repetări, dar mai mic decât a grupei experimentale.

Dispersia este mică la ambele grupe. Se observă lipsa omogenității la grupa experiementală la T1 42,85 și scăderea ei la T2 de 20,88. Slaba omogenitate este dată de subgrupa 1 care obține la această probă valori scăzute. Obiectivul este de 4,20 repetări. Subgrupa 3 a îndeplinit acest obiectiv prin cei 5 copii, 4 din subgrupa 2 și toți 4 copii din subgrupa 1 nu și-au îndeplinit obiectivele.

Și rezultatele acestei probe atestă eficiența introducerii unor căi și mijloace de individualizare.

5.2.5 Sărituri pe bancă sus-jos, în limită de timp 30 sec (nr. repetări)

La sărituri pe bancă sus-jos, în limită de timp 30 sec grupa experimentală obține la T1 3,14 față de 4,36 nr. de repetări al grupei martor rezultat mai bun decât al grupei experimentale. Însă la T2 grupa experimentală depășește cu nr. de repetări 21,71 grupa martor 21,57 nr. de repetări.

Rata progresului este de 18,57 nr. de repetări la grupa experimentală și de 17,21 la grupa martor.

Dispersia este mică la ambele grupe, la ambele testări. La grupa experimentală la T1 3,71 și 3,74 la T2, la grupa martor 3,89 pentru T1 și pentru T2 de 3,28.

Omogenitatea la T1 a fost foarte mică la grupa experimentală 118,15 iar la grupa martor de 89,22. Aceasta se datorează diferențelor foarte mari a rezultatelor copiilor din grupa experimentală, 3 copii cu 0 repetări, 2 copii cu o repetare, 5 copii cu 2 repetări, 1 copil cu 4 repetări, 1 copil cu 6 repetări și 1 copil cu 10 repetări.

La grupa martor la T1 rezultatele sunt mai bune: 1 copil cu 0 repetări, 2 copii cu 2 repetări, 3 copii cu 3 repetări, 2 copii cu 4 repetări, 1 copil cu 5, 1 copil cu 6 repetări, 1 copil cu 10, 1 copil cu 15. Dar la sfârșitul experimentului la T2 omogenitatea devine bună, 17,22 la grupa experimentală și 15,20 la grupa martor.

Obiectivul de 3 repetări din selecție și 18 repetări la T2 a fost depășit la grupa experimentală de 13 copii din 14, cu rezultate mai bune cu cei din subgrupa 3.

5.2.6. Menținere în atârnat cu brațele îndoite (sec)

La menținere în atârnat obiectivul propus 11,25 sec a fost realizat numai de grupa experimentală care obține la T2 29,14 sec față de 24,64 sec cât obține grupa martor.

La grupa experimentală rata progresului este de 17,93 sec iar la grupa martor numai 11,21 sec.

Dispersia la ambele grupe este mică situându-se la grupa experimentală la T1 5,29 și 11,48 la T2. La grupa martor dispersia este de 8,59 la T1 și de 12,38 la T2.

Omogenitatea la acest test prezintă valori de 47,19 la T1 și 39,39 la T2 pentru grupa experimentală iar pentru grupa martor 63,96 la T1 și 50,24 la T2. Omogenitatea se datorează diferențelor mari ale performanțelor minime și maxime foarte diferențiate, grupa martor între 0-6 sec iar cea maximă 21-31 sec, iar la experimentală minim 5 sec maxim 25 sec. La T2 se observă o apropiere a valorilor individuale în special la grupa experimentală care depășește grupa martor.

Procentual progresul performanței la grupa experimentală este de 159,95 % și la grupa martor de 83,97 %.

Obiectivul de 11-22 sec este depășit de ambele grupe.

5.3 Discutarea rezultatelor pe planul capacității motrice specifice

5.3.1. Podul din culcat (cm)

Podul obiectivizat prin distanța dintre brațe și picioare. Grupa experimentală obține media de 58,21 cm la T1 iar la T2 36,93 cm, realizând o rată de creștere de 21,28 cm, adică 36,50 %. Grupa martor realizează la T1 56,43 cm iar la T2 38cm deci 32,36%.

Se realizează o dispersie mică la ambele grupe și la ambele testări. De la 3,70 la 3,40 la grupa experimentală și de 2,43 la 2,66 la grupa martor. Omogenitatea la ambele grupe este bună, 6,35 la testarea inițială și 9,20 la testarea finală pentru grupa experimentală și 4,30 la T1 și 7 la T2 pentru grupa martor.

Obiectivul de 44-34 cm nu a fost realizat de nici o grupă, dar această lipsă de mobilitate este compensată de o forță crescută a copiilor care este mai hotărâtoare și favorizantă în pregătirea viitoare.

Valorile performanțelor individuale pentru grupa experimentală, la T1 nici un copil nu a realizat obiectivul, la T2 doar 2 copii din subgrupa 1 a îndeplinit obiectivul. La grupa martor la T1 nici un copil nu a realizat obiectivul, la T2 1 copil a realiazat obiectivul.

Deși obiectivul nu este îndeplinit rata progresului este mare la fiecare copil și la fiecare grupă, rata de progres fiind evidentă în favoarea grupei experimentale. Rezultatele se pot duce la indici mai superiori, încercând și alte mijloace în procesul instructiv.

5.3.2. Sfoara laterală (cm)

Proba care indică mobilitatea articulară a membrelor inferioare, prezintă medii de 38,92 cm la T1 și 4,07 la T2 pentru grupa experimentală și medii de 28,21 la T1 și 11 cm la T2 pentru grupa martor. Rata de creștere 34,85 adică 89,54% pentru grupa experimentală și de 17,21 cm reprezentând 61,01 % pentru grupa martor.

Dispersia este bună la ambele grupe la T1 5,25 pentru grupa experimentală și 4,20 pentru grupa martor, la T2 fiind mică ajungând la 2,12 pentru grupa experimentală și 2,77 la grupa martor.

Omogenitatea este bună la testarea inițială dar în scădere multă la testarea finală de la 13,48 la 55,08 pentru grupa experimentală. Grupa martor prezintă la T1 o omogenitate de 14,88 în descreștere la T2 25,18. Obiectivul 5-30 cm nu a fost îndeplinit 4 copii.

Din grupa experimentală 12 și-au îndeplinit obiectivul de 5 cm, din grupa martor nici unu.

5.3.3 Testul Matorin (grade)

La proba Matorin grupa experimentală obține la T1 valori mai scăzute decât grupa martor, grupa experimentală 173,57 ° și grupa martor 199,29 °, însă la T2 grupa experimentală o depășește pe cea martor, obține valori de 456,43° iar grupa martor 394,29.

Rata de creștere pentru grupa experimentală este de 282,86° ceea ce înseamnă un procent de 162,97% , iar pentru grupa martor rata de creștere este de numai 195° deci un procent de 97,85%.

Dispersia este mai mare la ambele grupe la T1 mărindu-se și mai mult la T2, pentru grupa experimentală fiind relativ mai mică decât cea martor.

Omogenitatea la grupa experimentală la T1 este de 40,49, T2 prezintă valori relativ mai mici depășind grupa martor. Grupa martor la T1 prezintă valori de 39,91 iar la T2 această valoare crește la 40,73.

Obiectivul propus de 180-720°. Rata de progres este evident mai mare la grupa experimentală dar nu suficient pentru îndeplinirea obiectivului de ambele grupe.

Acest obiectiv a fost inclus pentru prima dată în pregătire, neavând posibilitatea să anticipez progresul real, obiectivul a fost fixat mai mult cu intenția de a-i stimula pe copii în pregătire.

5.3.4. Exercițiul impus, care cuprinde elemente însușite și consolidate din acrobatică (notă)

Neavând nici o cunoștință sau deprindere formată, copii aflându-se în pregătire după selecție la testarea inițială toți pornesc cu nota 0, urmând ca la testarea finală să prezinte exercițiul impus cu elementele însușite și consolidate din acrobatică. Grupa experimentală obține media notelor de 8,80 superior mediei de 8,40 obținut de grupa martor.

Dispersia prezintă valori bune de 0,38 la grupa experimentală și 0,41 la grupa martor. Omogenitatea este foarte bună la ambele grupe, grupa experimentală prezintă valoarea de 4,31 iar cea martor de 4,88.

Obiectivul propus pentru ambele grupe este nota 8,50, realizat: în grupa experimentală au îndeplinit obiectivul, 3 nu obținând note de: 8,20, 8,40, 8,40 iar în grupa martor se prezintă cu 6 copii care și-au îndeplinit obiectivul obținând note de 8,50 și mai mari, 8 copii neîndeplinindu-și obiectivul, dar fiind în apropierea notei de 8.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Desfășurând procesul de instruire în conformitate cu introducerea unor căi și mijloace de individualizare a pregătirii sportivilor pentru obținerea la timp a obiectivilor planificate la începători se obțin rezultate superioare atât pe planul dezvoltării fizice cât și al capacității motrice generale și specifice.

Progresul în activitatea sportivă este consecința luptei dintre vechi și nou, a luptei pentru promovarea ideilor și tehnologiilor noi care să promoveze performanțe sportive înalte.

Prin introducerea unor mijloace și căi de individualizare și la grupele de începători, propuse în lucrare, reprezintă un stadiu nou al exigențelor spre care tindem în activitatea prezentă și viitoare pentru a ridica calitatea instruirii timpurii în gimnastica sportivă.

La grupul cercetat se constată că indicii somatici apreciați pe baza investigațiilor făcute se dovedesc superior grupului de referință.

Paralel cu evoluția somatică se constată o creștere a indicilor motrici fapt ce rezultă din prelucrarea datelor.

Introducerea unor căi și mijloace de individualizare se asigură îndeplinirea obiectivelor de instruire la indicii superiori.

Căi și mijloace de individualizare, trebuie să fie prezente tot timpul în procesul de selecție, orientare și instruire cu începătorii în forme simple pentru organizarea optimă a desfășurării lecției de antrenament.

Stabilirea modalităților de diferențiere a volumului și intensității efortului pe subgrupe de nivel și individualizat permite o manevrare operațională a mijloacelor folosite, astfel încât să se îndeplinească sarcinile și obiectivele pentru fiecare lecție, ciclu săptămânal, etapă sau plan anual.

Alternarea activității comune cu cea individualizată pe subgrupe de nivel crează un cadru afectiv emoțional, propice participării conștiente și active a fiecărui copil.

Abordarea individualizării și nivelul începătorilor pretinde din partea antrenorului o muncă mai susținută, o corespunzătoare pregătire pentru fiecare lecție.

O analiză obiectivă a introducerii unor și căi și mijloace de individualizare a pregătirii începătorilor, evidențiază adevărul că antrenamentele trebuie să se desfășoare permanent atât prin programe comune, cât și individualizate în proporții variate.

În urma experimentului am ajuns la concluzia că ipoteza potrivit căreia prin introducerea unor căi și mijloace de individualizare a pregătirii grupelor de începători este confirmată de rezultatele cercetării:

Creșterea eficienței lecțiilor de antrenament

Îndeplinirea la timp și superior a obiectivelor

Progresul fiind evident mai mare la grupa experimentală împărțită pe subgrupe, folosind mijloace individualizate

La majoritatea probelor motrice și a obiectivelor unde grupa martor avea performanțe inițiale mai bune, acestea au fost ajunse și depășite de grupa experimentală, care a progresat evident mai rapid.

În urma constatărilor făcute de-a lungul experimentului, consider util să fac următoarele propuneri:

Îmi propun să generealizez la toate grupele de începători cu care voi lucra, introducerea căilor și mijloacelor de individualizare.

Elaborarea de către Federația Română de Gimnastică a unor „programe de pregătire” complexe la toate nivelurile (începători, avansați și performanță) care să cuprindă modele de instruire pe nivele și vârste, cu tehnologiile de acționare cele mai eficiente

BIBLIOGRAFIE

1. BAIASU, N. și colab. ,”Gimnastica” .vol.I, Editura Sport- Turism,București, 1985

2. BAIASU, N. și colab. ,”Gimnastica” .vol.II, Editura Sport-Turism,București, 1985

3. DRAGNEA, A., “ Antrenamentul sportiv”, Editura Didactică și Pedagogica, București, 1996

4. DRAGNEA, A., “ Teoria sportului”, Editura FEST, București, 2002

5. DUNGACIU, P., MAGDA, S., “Exerciții pregătitoare pentru gimnastica sportivă”, Editura Consiliului Național pentru educație fizică și sport, București, 1970

6. Dungagiu P. – „Aspecte ale antrenamentului modern în gimnastică”,editura Sport-Turism 1985

7. EPURAN, M., și colab., DRAGNEA, A., “ Metodologia cercetării activităților corporale”, vol. I-II, Bucuresti, 1978

8. Grigore Vasilica – „Gimnastica”, editura Bren, București 2003

9. Grosu E., Pascau I., Cucu B. – „Gimnastica”, editura C.M.I., Cluj-Napoca, 1998

10. Marolicaru M. – „Tratarea diferențiată în educație fizică”, Editura Sport-Turism 1986

11. PASCAN, IOAN, “ Gimnastica acrobatică în școală”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1996

12. RUSU, ILEANA CORNELIA și colab., “ Gimnastica” , Univ. “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1996