Studiu Privind Imbunatatirea Sistemului DE Aparare 5+1 Junior
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
I.1 Obiectul teoriei și metodicii handbalului;
I.2 Orientări și tendințe ale handbalului la ora actuală;
I.3 Evoluția handbalului pe plan național și mondial.
CAPITOLUL II
II.1 Scopul și sarcinile lucrării;
II.2 Motivația alegerii temei;
II.3 Gradul de actualitate;
II.4 Ipotezele de cercetare.
CAPITOLUL III – FUNDAMENTAREA TEORETICO -STIINTIFICA A LUCRARII
III.1 Particularitățile de vârstă ale elevelor de liceu;
III.2 Apărarea in jocul de handbal;
III.3 Sistemul de apărare pe zonă 5+1.
CAPITOLUL IV – ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETARI
IV.1 Etapele cercetării;
IV.2 Condiții metodologice;
IV.3 Subiecți;
IV.4 Metode de cercetare;
IV.5 Sisteme de testare.
CAPITOLUL V – CONTINUTUL EXPERIMENTULUI
V.1 Programarea obiectivelor de instruire;
V.2 Mijloace specifice utilizare in pregătire;
V.3 Date privind planificarea instruirii in experiment.
CAPITOLUL VI – REZULTATELE CERCETARII SI INTERPRETAREA LOR
VI.1 Prezentarea rezultatelor;
VI.2 Prelucrarea rezultatelor;
VI.3 Interpretarea rezultatelor.
CAPITOLUL VII – CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Pagini 94
=== Anexa Nr 2 ===
Anexa Nr.2
Graficul Periodizării Antrenamentelor
=== Anexa Nr 3 ===
Anexa Nr. 3
Graficul desfașurării antrenamentelor
=== Anexa Nr 4 ===
Anexa Nr. 4
TABEL
Cuprinzând rezultatele obținute în anul competițional 2007-2008
FAZA PE MUNICIPIU :
TUR : GR.ȘC. NR.3 SV.-GR. ȘC. NR.1 SV 27-22
GR.ȘC. NR.3 SV.-GR. ȘC. NR.2 SV 28-25
GR.ȘC. NR.3 SV.-COLEGIUL PEDAGOGIC 15-25
RETUR : GR.ȘC. NR.3 SV.-GR. ȘC. NR.1 SV 29-25
GR.ȘC. NR.3 SV.-GR. ȘC. NR.2 SV 27-17
GR.ȘC. NR.3 SV.-COLEGIUL PEDAGOGIC 15-28
TOTAL : 141-142
FAZA PE JUDEȚ :
GR. ȘC. NR.3 SV.-COLEGIUL ''HURMUZACHE'' RĂDĂUȚI 27-14
GR. ȘC. NR.3 SV.-COLEGIUL PEDAGOGIC 19-21
GR. ȘC. NR.3 SV.-COLEGIUL ''DRAGOȘ VODĂ'' C.MOLD. 27-24
TOTAL : 73-59
TOTAL MECIURI : 9
TOTAL GOLURI MARCATE : 214
TOTAL GOLURI PRIMITE : 201
=== STUDIU PRIVIND IMBUNATATIREA SISTEMULUI DE APARARE 5+1 Junior ===
CUPRINS :
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
I.1 Obiectul teoriei și metodicii handbalului;
I.2 Orientări și tendințe ale handbalului la ora actuală;
I.3 Evoluția handbalului pe plan național și mondial.
CAPITOLUL II
II.1 Scopul și sarcinile lucrării;
II.2 Motivația alegerii temei;
II.3 Gradul de actualitate;
II.4 Ipotezele de cercetare.
CAPITOLUL III – FUNDAMENTAREA TEORETICO -STIINTIFICA A LUCRARII
III.1 Particularitățile de vârstă ale elevelor de liceu;
III.2 Apărarea in jocul de handbal;
III.3 Sistemul de apărare pe zonă 5+1.
CAPITOLUL IV – ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETARI
IV.1 Etapele cercetării;
IV.2 Condiții metodologice;
IV.3 Subiecți;
IV.4 Metode de cercetare;
IV.5 Sisteme de testare.
CAPITOLUL V – CONTINUTUL EXPERIMENTULUI
V.1 Programarea obiectivelor de instruire;
V.2 Mijloace specifice utilizare in pregătire;
V.3 Date privind planificarea instruirii in experiment.
CAPITOLUL VI – REZULTATELE CERCETARII SI INTERPRETAREA LOR
VI.1 Prezentarea rezultatelor;
VI.2 Prelucrarea rezultatelor;
VI.3 Interpretarea rezultatelor.
CAPITOLUL VII – CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE CAPITOLUL I – INTRODUCERE
1.1 Obiectul teoriei și metodicii handbalului
Teoria și metodica handbalului studiază o sferă largă de probleme referitoare la handbal de școală, handbal de masă, handbal la nivelul bazei de masă a performanței, handbal de performanța și înaltă performanță. Pentru toate aceste categorii valorice, studiile încearcă să găsească cele mai eficiente căi, mijloace și metodologie prin care să se realizeze optimal obiectivele și sarcinile instructive, educative și formative, caracteristice fiecărui eșalon.
Teoria și metodica acestei discipline se ocupă, în mod deosebit, de studierea handbalului din trei unghiuri diferite, fiecare având o problematică proprie și anume: ca mijloc al educației fizice, ca disciplină sportivă și ca disciplină științifică.
A.Handbalul ca mijloc al educației fizice.
Jocul de handbal este o îmbinare armonioasă între mișcările naturale, ca alergările, aruncările și săriturile, pe de o parte, și deprinderile motrice specifice simple, accesibile și atractive pe de altă parte. Totodată, jocul se desfașoară pe un fond de solicitări psihice intense, care au un pronunțat caracter educativ și formativ. Din aceste motive handbalul este considerat fără rezerve ca un important mijloc al educației fizice, care contribuie pozitiv la rezolvarea sarcinilor acesteia. Jocul de handbal practicat în mod științific, contribuie la întărirea sănătatii, la dezvoltarea multilaterală a capacității fizice și psihice, la însușirea unor deprinderi motrice și a unor cunoștințe speciale de tehnică și tactică. Datorită calităților sale educative și formative handbalul este prevăzut în programele de educație fizică școlară printre disciplinele prioritare. Este utilizat în lecția de educație fizică începând cu clasa a V-a, precum și în cadrul orelor de activități sportive.
B. Handbalul ca disciplină sportivă.
Ca disciplină sportivă, handbalul a cunoscut o dezvoltare deosebită organizându-se, în prezent, competiții pentru toate categoriile, de la handbal de masă pana la cel de înaltă performanță. Paralel cu dezvoltarea sa cantitativă, handbalul a evoluat foarte mult sub aspect calitativ, nivelul la care se practică fiind deosebit de ridicat. Specialiștii domeniului, prin experiența lor și studiile efectuate, se preocupă de continua perfecționare a jocului. În acest sens s-a elaborat o concepție de joc care corespunde exigențelor handbalului din elita mondială și care este reactualizată periodic, ținându-se seama de tendințele de evoluție a jocului pe plan internațional. De asemenea, a fost elaborată o concepție de pregătire, căruia i se aduc mereu imbunătățiri în urma studiilor și cercetărilor aplicative efectuate. Handbalul se practică pe baza regulilor de joc, în spiritul eticii sportive. El contribuie la satisfacerea dorinței de întrecere a oamenilor. În același timp, cei ce asistă la meciuri, în calitate de spectatori, trăiesc din plin frumusețea fazelor și încordarea luptei sportive.
C. Handbalul ca disciplină științifică.
Sub acest aspect, handbalul studiază conținutul jocului din punct de vedere tehnic, tactic, fizic, teoretic, și psihologic și generalizează practica celor mai bune echipe de jucători ;studiază istoricul și evoluția jocului ; face legătura cu celelalte jocuri sportive de la care împrumută metode și mijloace de pregătire, procedee tehnice și acțiuni tactice, pe care le adaptează la specificul său; face legătura cu alte discipline științifice specializate ca : igiena sportivă, fiziologia sportivă, anatomia și biomecanica, biochimia, pedagogia, psihologia, etc; studiază metodica instruirii în handbal ; studiază regulamentul jocului și interpretarea lui corectă.
În cadrul școlii românești de handbal s-au efectuat numeroase cercetări știintifice, ale caror rezultate au îmbogățit teoria și metodica acestui joc sportiv.Menționăm cercetările efectuate de colective care au abordat problema handbalului la o vârsta timpurie, sau care au verificat în practică conținutul programelor de handbal pentru toate categoriile de practicanți, cele referitoare la stabilirea modelului jucătorului de performanță specializat pe un anumit post, sau cele legate de stabilirea modelului de joc al echipelor noastre naționale și olimpice; studiile cu privire la criteriile de selecție a copiilor și juniorilor pentru handbalul de performanță și altele.
1.2 Orientări și tendințe ale handbalului la ora actuală
Observațiile și prelucrarea statistică a inregistrărilor efectuate de echipe de cercetători la Campionatele Mondiale și Jocurile Olimpice au scos în evidență tendințele pozitive și negative care au apărut în handbalul competițional de înaltă performanță. Cunoașterea stadiului de dezvoltare a jocului trebuie intregită în mod permanent cu cunoașterea tendințelor de evoluție, care influențează în mod direct concepția de joc și de pregătire.
Tendințe pozitive
Se observă o creștere a măestriei tehnico-tactice a jucătorilor, care permite aplicarea cu exactitate a unor sisteme de joc în atac și apărare. Prin aceasta, jocul întâmplător este pe cale de dispariție, chiar și la echipele din al doilea – treilea eșalon valoric al handbalului mondial.Numărul de greșeli tehnice este în scădere, deși ritmul de joc a crescut mult și este susținut pe toată durata partidei.
Îmbunătățirea tehnicii a contribuit la apariția unor combinații de mare finețe, a jocului acrobatic în apropierea si pe deasupra spațiului de poartă, ceea ce a dus la creșterea spectaculozității jocului.
Faza de finalizare a atacului se pregătește în mod gândit cu ajutorul unor circulații de minge și de jucători care preced de regulă mijloace tactice de prefinalizare și finalizare, precum și aruncările la poarta prin surprindere.
Contraatacul și contraatacul susținut sunt mijloace de luptă intrate în arsenalul majoritaților echipelor.
Toate echipele din primul eșalon valoric al handbalului mondial folosesc cu multă măestrie, precizie și siguranță mijloacele tacticii colective, ca încrucișarea simplă și dublă, blocajul, plecarea din blocaj, paravanul, învăluirea, combinațiile tactice de bază etc.
Combinațiile tactice între doi și trei jucători sunt folosite în mod oportun, cu scopul creării unor raporturi supranumerice în favoarea atacanților și apariția unor situații clare de aruncare la poartă.
Acțiunea individuală este subordonată ideii jocului colectiv de atragere asupra atacantului respectiv a doi apărători, ceea ce conduce la apariția unui raport supranumeric în alte zone ale atacului.
Anumite procedee tehnice, care în trecut erau apanajul unor jucători de excepție, sunt executate astăzi cu siguranță și eficiență de un număr tot mai mare de jucători. Aruncările la poartă din plonjon , sărituri de pe extremă pentru mărirea unghiului de aruncare, aruncările cu cădere pe partea brațului de aruncare, aruncările din saritură cu bătaie pe piciorul din partea brațului de aruncare, cele pe langă șold sau prin evitare, ca și numeroasele pase de angajare a jucătorilor de semicerc, fentele de pasare sau de aruncare la poartă, procedeele tehnice care favorizează jocul acrobatic deasupra semicercului etc. , toate acestea au devenit execuții accesibile multor jucători.
Marirea vitezei de joc în toate fazele atacului este evidentă la majoritatea echipelor. Alături de îmbunătățirea tehnicii și tacticii, ea reprezintă unul din cei mai importanți factori de progres ai handbalului și de mărire a spectaculozității și atractivității jocului.
Jocul de apărare tinde să se perfecționeze pe seama aplicării mai exacte a sistemelor de joc, în funcție de particularitățile echipei adverse.
Jocul individual de apărare a devenit un joc atletic, cu un angajament fizic total.Mișcarea apărătorilor în teren este în progres evident, fără însă ca viteza de reacție și de execuție să fi atins la toți jucătorii parametrii necesari anihilării corecte a acțiunilor de atac ale adversarilor.
Tehnica individuală necesară realizării corecte a marcajului, a blocării aruncărilor la poartă și a scoaterii mingii din ținere echilibrată s-a îmbunătațit simțitor. Comparativ, cu tehnica specifică jocului de atac, tehnica apărătorului, deși în progres este înca rămasă în urmă.
Specializarea temeinică a jucătorilor pe posturi atât în atac cât și în apărare, este o tendință vizibilă și cu efecte pozitive asupra eficienței în joc a acestora. Toți marii jucători, care sunt excelenți specialiști pe diferite posturi, au la bază o pregătire completă. Specializarea pe posturi a apărut din necesitatea obținerii unei eficiențe maxime din partea fiecărui jucător în funcție de dezvoltarea sa fizică, de calități motrice și psihice și de măiestria lui tehnico-tactică.
Prezența intelectului în construcția și desfășurarea acțiunilor de joc este tot mai evidentă. Jucătorii aplică în practică cunoștințele teoretice de tactică și strategie ceea ce demonstrează că în handbalul actual gândirea joacă un rol important în obținera succesului. Tendințe negative
Deși tendințele negative care frânează dezvoltarea calitativă a jocului sunt mai puține la număr, ele trebuie să fie cunoscute și analizate pentru a găsi căile și mijloacele de înlăturare a lor, ceea ce, desigur, nu este o problemă ușor de rezolvat. O cale o reprezintă în mod sigur imbunătățirea procesului instructiv-educativ concomitent cu sporirea exigenței tuturor factorilor de conducere față de maniera de joc a sportivilor.
Iată care sunt unele din elementele care frânează dezvoltarea jocului de handbal și diminuează din spectaculozitate lui:
-Jocul neregulamentar al apărătorilor practicat în mod intenționat și premeditat cu scopul întreruperii permanente a cursivitații atacului adversarilor.
-Faulturile intenționate cum sunt blocarea neregulamentară a atacanților, îmbrățișările, ținerile, îmbrâncirile, sunt acțiuni neregulamentare care diminuează frumusețea jocului.
-Atacarea brutală a posesorului mingii facută cu scopul vădit de lovire, rănire sau intimidare, jocul brutal prin care se urmărește periclitarea integrității corporale a partenerului de întrecere aruncă o pată urâtă peste spiritul sportiv în care este conceput sa se desfășoare jocul de handbal.
Faultul atacantului constituie un capitol extrem de delicat al handbalului actual care se cere sa fie analizat cu atenție, pentru a se găsi măsurile juste de combatere a lui. Faultul atacantului se manifestă în forme variate, care, pentru a putea fi depistate și sancționate, cer din partea arbitrilor cunoștințe tehnico-tactice avansate și spirit de observație și discernământ foarte dezvoltate. Dintre acțiunile neregulamentare ale atacanților față de apărători enumerăm: ținerea apărătorului la semicerc de către pivotul echipei în atac, împingerea sau îmbrâncirea apărătorului în semicerc, blocarea neregulamentară a apărătorului, intrarea forțată în sau printre apărători.
Jocul pasiv și întârzierea reluării jocului apar destul de frecvent în anumite situații, ceea ce contravine, desigur spiritului jocului, motiv pentru care trebuie sancționate de arbitri.
Mulți tehnicieni din handbalul internațional, din dorința legitimă de a înlătura tendințele negative care frânează dezvoltarea jocului și strică spectacolul sportiv, consideră ca necesare aducerea unor modificări regulamentului de joc. Desigur, acesta poate constitui un factor de progres în dezvoltarea tehnicii și tacticii, în mărirea gradului de atractivitate a jocului pentru spectatori, cât și pentru jucători. Pe lângă modificarea regulilor de joc, mai există și alte mijloace de înlăturare a tendințelor negative care nu sunt folosite în mod corespunzător de factorii direct interesați.
1.3 Evoluția jocului de handbal pe plan intern și internațional
Jocul de handbal și tot ceea ce conferă complexitate pregătirii, instruirii, este într-o continuă schimbare și evoluție, în mod cert cu o dinamică accelerată pregătirii.
În toate domeniile și aspectele jocului și ale antrenamentului apar multe elemente de progres, de perfecționare, noutăți absolute dar și unele reactualizări și adaptări la parametri superiori.
Concurența la toate nivelurile performanței este acerbă, fiecare caută mereu și cercetează atent mijloace și soluții de perfecționare a jocului și a procesului de antrenament încercând să-i surprindă și să-i depășească pe ceilalți.
Este necesară o atenție și o informare permanentă asupra jocului și antrenamentului care evoluează indiscutabil, fiind absolut obligatoriu analiza și însușirea aspectelor și nuanțelor acestui proces.
În acest sens ne propunem să sintetizăm principalele direcții și tendințe de dezvoltare a handbalului modern, pornind de la analiza jocului echipelor participante la cele mai mari competiții mondiale și europene.
1.Rapiditatea jocului în continuă creștere:
-Viteza, din ce în ce mai mare de deplasare și acționare corporală și manifestarea tehnico-tactică este deja o tendință dominantă în toate acțiunile individuale ale jucătorilor, determinând implicit o creștere vizibilă a tempoului de joc;
-Atacul rapid (contraatacul și faza a doua ) a devenit pentru toate echipele de valoare o preocupare constantă, o armă eficientă de a înscrie goluri. Din celelalte statistici se remarcă că echipele finaliste la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene au înscris 20-30% din goluri din astfel de acțiuni.
-Trecerea din apărare în atac se realizează cu mare rapiditate (schimburile de jucători se vor efectua într-o fază ulterioară) încercându-se permanent și insistent surprinderea apărării neorganizate și vulnerabilă;
-Reducerea la maximum sau chiar eliminarea desfășurării anumitor faze de joc în apărare și atac și chiar în fazele fixe, a exercițiilor lente, lipsite de ofensivitate.
2. Tehnica individuală tinde spre perfecțiune și eficiență maximă, în viteză și presiune sau contact permanent cu adversarul:
-Creșterea măestriei tehnico-tactice individuale a jucătorilor esta evidentă și în deplină concordanță cu viteza crescută a jocului;
-Au apărut o serie de procedee noi, altele readaptate jocului în viteză, eficacitatea execuției căpătând o pondere din ce în ce mai mare, nu însă în detrimentul fineței tehnicii.
3. Perfecționarea jucătorilor pe post dar și folosirea acestora cu randament maxim pe alte doua trei posturi:
-Pentru toate posturile din echipă s-a dezvoltat și perfecționat un bagaj tehnico-tactic considerabil, profilându-se un model al jucătorului pe post;
-În același timp fiecare jucător trebuie să acționeze eficient și pe alte două-trei posturi fără a diminua cu ceva specializarea pe un post anume.
Eficiența jucătorilor pe mai multe posturi va crea o ofensivitate permanentă a atacului, un randament crescut al atacului și apărării echipei. Acest lucru reiese foarte clar dintr-o succintă prezentare a sferei de acționare pe post, chiar dacă acest lucru se referă numai la situația tactică actuală.
Pivotul se prezintă cu un rol și sarcini mai numeroase și complexe în organizarea jocului.
Adesea el este un inițiator al combinațiilor de atac, poate chiar un conducător de joc ( secund ) și în același timp un om de legătură între cele două linii ale atacului sau jucător coordonator în apărare. Raza lui de acțiune se mărește considerabil și implicit bagajul tehnico-tactic.
Modelul de joc al pivotului fix într-un anumit punct de pe semicercul de la 6m a apus. Datorită așezării și acțiunii avansate s-au creat spații largi în care pivotul poate acționa în mod diversificat cu sarcini de joc de la 9-10m și parteneri de combinații din orice punct al spațiului de joc. Nu este o surpriză acțiunea lor de a arunca la poartă de la 8-9m ieșind din învăluire.
În jurul echipelor de valoare, apare tot mai des jocul cu doi pivoți, cel mobil având sarcini noi în angrenajul echipei în mod deosebit în ruperea echilibrului numai intr-o zonă.
Extremele, aduc un plus de randament în acțiunile ofensive ale echipei, devenind principalii marcatori.Aceasta are la origine o așezare avansată a apărărilor adverse dar și căutările permanente de perfecționare a procedeelor de aruncare la poartă specifice și apariția unor noi procedee.
Extremele de valoare cunosc și execută cu randament mare atât procedeele așa zis clasice cât și unele noi:
-aruncarea cu mărirea unghiului și aterizare spre centrul semicercului, pe piciorul de bătaie ;
-aruncarea cu boltă peste portar;
-aruncare împinsă printre brațele portarului și capul portarului, aruncare liftată;
-aruncare cu solul și efect de ocolire;
-aruncări aeriene (prinderea și aruncarea din săritură deasupra semicercului).
Extremele vor rămâne aceiași jucători de finalizare prin invăluire de la 9-10m sau din pătrunderi de la semicercul de 6m. Rămân de asemenea ambele extreme aceleași vârfuri de contraatac eficiente participând activ în desfășurarea fazelor I și II ale atacului.
Interii și-au mărit raza de acționare, devenind jucători mobili, complexi. De la interi exclusiv „ tunari ” de la distantă, fix de pe postul lor, s-a ajuns astăzi la jucătorul inter polivalent care stăpânește foarte bine procedeele de pasare, angajare a pivoților, pătrunderile și depășirile, aruncând la poartă și cu procedee specifice altor posturi (pivot).
Cu siguranță, interii își păstrează rolul lor de marcatori de la distanță, dar o vor face din puncte diferite ale terenului, fără elan sau cu elan scurt de aruncare, din pătrunderi în culoare etc.
Viteza de joc și agresivitatea crescută a apărătorilor au determinat apariția unor procedee speciale de aruncare la poartă:
-cu săritura pe ambele picioare;
-din săritura pe piciorul brațului de aruncare;
-cu săritură și aruncare din lateral de umăr, de la șold;
-din sprijin pe unul sau ambele picioare fără elan.
Centrul, rămâne conducătorul jocului echipei, coordonatorul acțiunilor atacului echipei. Trebuie să remarcăm tendința tot mai accentuată a jucătorului de centru de a acționa temporar și cu mare eficiență de pe alte posturi: extreme, inter, pivot. Astfel raza sa de acțiune este marită, de aici și bagajul tehnico – tactic capată noi valențe mai ales la capitolul aruncare la poartă.
Portarul, trebuie să rămână același jucător de excepție el concretizând invariabil valoarea echipei de handbal.
Numărul mărit al aruncătorilor la poartă, ofensivitatea jocului în atac al adversarilor dar și ofensivitatea jocului în apărarea echipei proprii măresc responsabilitațile portarului.
Aceste responsabilități duc invariabil la creșterea măiestriei tehnico-tactice, suportului pregătirii fizice, a motricității portarului. Apare o implicare mai mare a portarului în colaborare cu jucătorii de câmp în apărare, la declanșarea contraatacului, la unele faze de atac.
4. Factorii și mobilitatea sistemului de joc
-O mare varietate a folosirii sistemelor de joc în apărare și atac caracterizează în fond o instruire bună, o stăpânire perfectă a mecanismelor de așezare în teren și acționare a jucătorilor, o adaptibilitate la condițiile concrete de joc;
-Folosirea mai multor sisteme de joc, în alternanță pe parcursul unei intâlniri sau chiar în aceeași fază de joc.
Contribuția creatoare a antrenorilor, conlucrarea perfectă cu sportivii în folosirea diferitelor sisteme de joc vor duce la o strategie globală în abordarea jocului de handbal.
Nu trebuie însa să ne îndepărtăm de la situația concretă a jocului și anume că accentul va cădea în continuare pe simplificarea cu maximă eficiență a fiecărei acțiuni tactice.
Atacul în construirea lui, aparent se remarcă o oarecare simplificare a jocului, generată din o mai eficientă organizare și adaptare la apărările tot mai avansate și agresive ale adversarilor. Aproape indiferent de varietatea manevrelor tactice (combinații, circulații) în faza de prefinalizare și mai ales în cea de finalizare, apar situații de:
-raport unu la unu (1-1) în care depășirea ca sumă a componentelor tehnico-tactice individuale, dar și psiho-fizice, apare ca o determinantă a jocului ;
-relația de colaborare în cuplu (2 maximum 3 jucatori ) este apreciată ca nucleul fundamental al oricărei acțiuni tactice de atac;
-jocul fără minge, crește în prezent în mod considerabil ca importanță, fie în acțiuni de favorizare a coechipierilor pentru valorificarea raportului 1-1, 2-2 și mai ales în exploatarea spațiilor temporare lăsate libere în jocul avansat dar nesincronizat al apărării.
Rezolvarea în relația 1-1 dă impresia de aparență, de simplitate a jocului dar nu trebuie uitat efortul combinației tactice care-l aduce pe jucător într-o astfel de posibilitate. În consecință toate principiile și regulile jocului de atac rămân perfect valabile și cu deosebire ideea fundamentală a necesității obținerii superioritații numerice, scopul tuturor manevrelor tactice.
În cazul performanței de vârf, lucrurile se complică și mai mult, mai ales că mijloacele moderne de informare favorizează cunoașterea în detaliu a adversarilor, devenind un element principal în strategia abordării competițiilor. De aici și posibilitatea stabilirii unor tactici speciale, diverse cu care adversarii trebuie surprinși. Antrenorul, echipa tehnică sunt cei chemați să dea dovadă de inteligență și spirit creator pe fondul cunoașterii valorii sportive a echipelor adverse.
Apărarea, se caracterizează prin folosirea unor sisteme avansate și ofensiv agresive specifică tuturor echipelor valoroase care derivă handbalul modern.
Majoritatea echipelor pleacă de la principiul de așezare avansată a jucătorilor în apărare și de la cunoașterea perfectă a tacticii individuale pentru o acționare responsabilă.
Sistemul de apărare 3+2+1, a ajuns punctul de plecare în instruirea jocului în apărare, sistem care este adaptat posibilităților jucătorilor proprii și diversificat în funcție de sistemele de atac ale adversarilor. Sunt cazuri când echipele folosesc și clasicele sisteme 6:0 și 5+1, care au devenit însă mai ofensive prin acțiunile tuturor jucătorilor, indiferent de zona unde acționează.
Nu putem spune ca au apărut sisteme noi de apărare dar putem spune cu certitudine că în handbalul modern nu se mai apără cu picioarele pe semicercul de 6m, nu se mai așteaptă să se blocheze mingea aruncată spre poartă etc.
În handbalul modern, modalitatea de aplicare a sistemelor de apărare va fi :
-cu un pronunțat caracter ofensiv-agresiv-avansat, atât în cadrul sistemului și pe ansamblul echipei, cât și toate acțiunile tehnico-tactice individuale;
-tendința permanentă de a nu lăsa adversarul să joace în voie urmărindu-se împiedicarea oricărei acțiuni de construcție a jocului, începând cu declanșarea contraatcului;
-caracterul tot mai elaborat și exact al mecanismului jocului în apărare ;
-accentul mai mare pe contribuția intelectuală în jocul de apărare, gândirea activă, rapidă și anticipativă vor caracteriza jocul de apărare ;
-folosirea ca element de surpriză, în alternanță, a mai multor sisteme sau variante de apărare, în același meci sau faze, mergându-se de la folosirea unor capcane și marcaj fals până la trecerea rapidă și acționarea într-un alt sistem.
Tot ceea ce am arătat până acum, vor duce la schimbarea condițiilor cunoscute :
-suprafața de acționare și mișcare a fiecărui apărător s-a mărit considerabil;
-contactul direct cu adversarul este aproape permanent aspru și în forță;
-apărătorul se află în permanentă mișcare și acționare aproape fără momente de pauză, fiind permanent solicitat fizic și psihic la cote maxime;
-bagajul de cunoștințe tehnico-tactice a crescut foarte mult.
5. Pregătirea psiho-motrică, atletică și specială la cote înalte, sub imperativul menținerii vitezei în acțiuni desfășurate în forță:
-O excelentă condiție fizică condiționată de o motricitate deosebită prelucrată la cote maxime, reprezintă azi pentru un jucător și o echipă de valoare, o condiție absolută și indispensabilă în practică;
-În procesul de pregătire în prim plan apare acum ecuația R/V + F= Rezistență deosebită în regim de acționare de viteză și forță;
-Acest lucru trebuie să caracterizeze fiecare antrenament și chiar fiecare exercițiu;
-Antrenamentele ( sau părți ale acestora ) cu tematică de pregătire fizică, se fac astăzi frecvent de majoritatea echipelor de elită și reprezentative naționale, indiferent de perioada de pregătire.
Tendințele și direcțiile de dezvoltare ale jocului de handbal arătate mai sus vor trebui în permanență să fie raportate la intențiile organismelor internaționale, a cerințelor societății, urmărindu-se efectuarea periodică a unui calcul care să vizeze prognoza handbalului anilor 2007-2008.
CAPITOLUL II
2.1 Scopul si sarcinile lucrării
Scopul lucrării de cercetare:
Lucrarea își propune ca scop, studierea impactului folosirii sistemului de apărare 5+1 la nivelul echipei reprezentative a Grupului Școlar Nr.3 Suceava ,pe baza cunoașterii obiective a realității, prin aplicarea unui proces de programare a obiectivelor de instruire și a mijloacelor de acționare care să garanteze atingerea rezultatelor dorite.
Sarcini de lucru:
1. Studierea literaturii de specialitate științifico-metodică în problema de cercetare și totalizarea experienței contemporane în sportul școlar.
2. Studierea particularităților metodice, tehnico-tactice și psihologice ale echipei Colegiului Tehnic Energetic.
3. Elaborarea unui plan de pregătire bazat pe analiza echipei și pe înregistrările făcute anterior.
4. Stabilirea mijloacelor și metodelor de instruire care să corespundă particularităților de vârstă și individuale ale componentelor echipei.
5. Programarea obiectivelor de instruire și a mijloacelor de acționare pentru sistemul de apărare 5+1.
6. Înregistrarea datelor obținute prin testări.
7. Prelucrarea statistică a rezultatelor și interpretarea lor
8. Elaborarea concluziilor.
2.2 Motivația alegerii temei
Lucrarea de față încearcă să se înscrie în coordonatele preocupărilor actuale privind pregătirea echipelor reprezentative de liceu din dorința de a contribui la optimizarea procesului de instruire a unei echipe care activează la nivelul eșalonului sportului de masă. Constatările care au determinat abordarea temei sunt în principal legate de ineficacitatea apărării la acest nivel.
Susținem ideea ca jocul în apărare prin mijloacele de bază ale sale nu trebuie să lipsească din nici o lecție de antrenament –fie ca temă distinctă, fie ca element complementar pentru cele specifice jocului din atac. De altfel, nici nu se poate discuta de instruirea sportivilor cu mijloace " izolate ", specifice numai uneia din cele doua situații tactice, atacul sau apărarea.
Însușirea și aplicarea de către toți jucătorii a principiilor, regulilor și mijloacelor tactice individuale și colective, precum și dobândirea unui înalt grad de pregătire fizică și tehnică, specifică apărării în concordanță cu cerințele sistemului de apărare folosit duce la relizarea unui joc colectiv și eficace în apărare.
Toate formele și sistemele de apărare folosite în handbal sunt prin excelență colective, iar acțiunea individuală a fiecărui apărător trebuie să se încadreze perfect în ansamblul măsurilor defensive luate de întreaga echipă. Dacă în atac o greșeala tehnică sau tactică poate fi corectată în timp, în apărare cea mai mică greșeala poate aduce cu sine înscrierea unui gol.
În etapa actuală de dezvoltare a handbalului se folosesc cu precădere sistemele de apărare pe zonă și apărare combinată.
Există momente în timpul jocului când aplicarea sistemului de apărare om la om își găsește pe deplin justificarea datorită eficienței sale în situația respectivă. Fiecare sistem de apărare prezintă avantaje și dezavantaje. Nu există sistem fără unele puncte nevralgice. Dar forța fiecărui sistem de apărare depinde de gradul de pregătire a fiecărui jucător în parte și de felul cum se aplică sistemul respectiv în lupta cu adversarii.
Jocul în apărare este susținut tot de elemente tehnice care s-au diversificat, îmbogățindu-se ca procedee tehnice. Datorită distanțelor parcurse de jucători în teren, de la repliere la semicerc, mișcarea în teren a fost într-o continuă adaptare la solicitările contraatacului advers. În felul acesta au apărut : opririle, pornirile, întoarcerile 90, 180, 360 de grade, de pe loc și din deplasare, uneori cu maximum de viteză și în plus a crescut distanța de alergare cu spatele pe direcția de deplasare. Ca element specific jocului modern este scoaterea mingii din dribling și împotriva aruncării la poartă de la distanță s-a creat elementul tehnic –blocarea aruncării la poartă.
Putem afirma astfel ca apărarea este deosebit de importantă iar stabilirea cu exactitate a obiectivelor de instruire și găsirea celor mai eficiente mijloace de acționare poate duce la obținerea rezultatelor scontate.
2.3 Actualitatea temei
Handbalul este un joc sportiv care se bucură de o largă apreciere din partea tuturor categoriilor de practicanți de orice vârstă.
Practicarea jocului de handbal la diferite categorii de vârstă școlară îmbracă trăsături, cerințe și scopuri diferite. Toate acestea duc la o diferență netă, sub aspectul instruirii, a handbalului de masă față de cel de performanță, aspect care preocupă profesorii de educație fizică care pregătesc echipe reprezentative în vederea participării la competițiile școlare.
În concepția de joc a handbalului actual se pune un mare accent pe instruirea complexă a jucătorilor, atât pentru atac cât și pentru apărare. O activitate de apărare corectă, cu mijloace tehnico-tactice perfecționate, dusă în limitele regulamentului de joc, asigură echipei respective numai avantaje, desigur în condițiile în care și arbitrajul se înscrie în cote de exigență sportivă.
În etapa actuală, cele mai folosite sisteme de apărare sunt cele zonă și combinate.
Astfel profesorii trebuie să găsească cele mai adecvate mijloace de acționare pentru a rezolva sarcinile de apărare :viteză, rezistență, îndemânare, suplețe, agilitate, mobilitate, forță, precum și stăpânirea tuturor procedeelor tehnice specifice jocului de apărare, cunoașterea perfectă a principiilor jocului individual și colectiv, ca și a mijloacelor tehnico-tactice specifice diferitelor faze de apărare, la care se adaugă tenacitatea, combativitatea, perseverență, curaj, hotărâre în acțiune, calm, stăpânire de sine, luciditate, îndârjire, atenție, intuiție, anticipație.
Am prezentat aceste cerințe și calități necesare apărătorului ideal cu scopul de a arăta ca procentul acordat instruirii pentru jocul de atac este mult mai mare în handbalul nostru, față de cel acordat instruirii pentru jocul de apărare.
2.4 Ipotezele de cercetare
1.Sistemul de apărare 5+1 poate fi folosit cu succes împotriva oricărui sistem de atac.
2.Ideea sistemului 5+1 este de a crea oportunități de a contracara rapid și de a întrerupe atacul echipei adverse.
3.Cunoștințele, calitatea acțiunilor și capacitatea de efort ale "zburătorului" îi conferă zonei adâncime, agresivitate și eficacitate.
CAPITOLUL III – FUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII
3.1 Particularitățile de vârstă ale elevelor de liceu
Activitatea de educație fizică și sport nu se desfășoară la întâmplare, ci are o fundamentare științifică fără de care nu se poate realiza întărirea sănătății, dezvoltarea fizică armonioasă, însușirea unor cunoștințe, priceperi și deprinderi motrice necesare diferitelor activități și obținerea de rezultate sportive superioare.
Pentru a realiza aceste deziderate este necesară o activitate complexă, judicioasă elaborată pe baza cunoașterii temeinice a particularităților morfologice și funcționale, precum și ale celor psihice, ale elevilor de vârstă liceală, perioadă în care se desăvârșește și încheie creșterea, în general, sub aspectul ei biologic.
Acest subcapitol reprezintă o sinteză a unor lucrări de specialitate care tratează și aspectul particularităților de vârstă ale elevilor de liceu. În acest sens au fost consultați autori consacrați, sinteza fiind prezentată în cele ce urmează.
După pubertate, caracterizată de mari și rapide transformări morfofuncționale, motrice și psihice, urmează etapa de creștere și dezvoltare denumită etapa postpubertară sau după unii autori, adolescența, etapă care corespunde vârstei liceale. Pentru aprecierea corectă a nivelului de dezvoltare la această vârstă vom ține seama de trei aspecte : morfologic, fiziologic, și psihologic.
Din punct de vedere somatic și vegetativ, odată încheiată perioada furtunoasă a dezvoltării din etapa pubertară, în ultima perioadă de creștere, cea post pubertară, ritmul devine din ce în ce mai lent, iar la sfârșitul ei, organismul atinge stadiul de maturizare somato-vegetativ.
În această etapă oasele își continuă creșterea în lungime, dar cu un ritm lent, mai ales spre sfârșitul ei ; în schimb procesul de îngroșare este foarte intens în perioada postpubertară. Definitivarea osificării scheletului se produce diferit la nivelul segmentelor corpului, dar aproape în toate ea continuă de-a lungul acestei perioade. În cele mai multe cazuri oasele și-au dobândit forma și dimensiunile lor definitive la sfârșitul vârstei școlare postpubertare, urmând ca sudarea centrilor de osificare primari și cei secundari să aibă loc mai târziu, între 20-25 de ani.
La vârsta școlară postpubertatară talia, suprafața corporală și greutatea continuă să crească într-un ritm lent. Talia crește în special datorită dezvoltării mai accentuate a trunchiului între 16-18 ani talia crește, în medie, doar cu 1-2 cm pe an. Diametrele și perimetrele cunosc o creștere însemnată atât la fete cât și la baieți. Este etapa în care diametrele și perimetrele segmentelor ( umeri, torace, antebrațe, abdomen, bazin, coapse, gambe ) cresc mai intens, compensându-și rămânerea în urmă față de creșterea lungimii acestora în perioada anterioară.
Suprafața corporală suportă modificări apreciabile, în sensul ca ea crește odată cu dezvoltarea diferitelor segmente corporale. Raportul suprafată corporală / kilogram corp se reduce treptat, ajungând la 400cm2/kg față de 500cm2/kg la vârsta pubertară, relație cu influență asupra metabolismului, fiind știut faptul că intensitatea pierderii de căldură și deci cea a metabolismului bazal și energetic sunt dependente de suprafața corporală expusă schimbărilor termice cu mediul înconjurător.
Greutatea corporală înregistrează și ea modificări importante în etapa postpubertară, înregistrând o încetinire a ritmului, sporul de greutate fiind de 1 – 2 kg/an. Proporțiile dintre dimensiunile segmentelor corpului se modifică și sunt apropiate de cele ale adultului.
Sistemul nervos și analizatorii la elevii de vârstă postpubertară se prezintă, atât morfologic, cât și funcțional, la un nivel apropiat de cel al adulților. Echilibrul dintre excitația și inhibiția corticală este mult îmbunătățit, ceea ce favorizează formarea și păstrarea timp îndelungat a legăturilor temporare necesare formării deprinderilor de mișcare. Mobilitatea funcțională crescută a proceselor nervoase fundamentale favorizează dezvoltarea vitezei și îndemânării, în timp ce plasticitatea corticală ridicată asigură o mare capacitate de imprimare a unor noi deprinderi. Totuși, atât sistemul nervos central, cât mai ales analizatorii, sunt mai puțin rezistenți la excitații prelungite și prea intense, oboseala centrală și periferică instalându-se mai ușor la elevii de vârstă postpubertară în comparație cu adulții.
Musculatura scheletică la elevii de vârstă postpubertară este în plină dezvoltare, mai ales sub aspectul îngroșării fibrelor, care capată treptat caracterele morfologice, biochimice și funcționale ale adulților. Hipertrofia tot mai pronunțată a mușchilor contribuie, în mare masură, la rotunjirea formelor diferitelor segmente corporale; musculatura înregistrând o creștere atât cantitativă (volum), cât și calitativă (forță), ea reprezentând 44,2% din greutatea corpului la băieți și 37% la fete, iar forța musculară ajungând până la 80% din cea a adultului.
La nivelul organelor ce aparțin sferei vegetative, în etapa postpubertară, se constată o tendință spre echilibru dinamic, corespunzător unor răspunsuri adecvate și stabile la excitațiile venite din mediul intern sau extern. Modificările sunt evidente, pe plan fiziologic și biochimic, deoarece pe plan morfologic, în linii mari, ele s-au încheiat în perioada pubertară, pentru etapa postpubertară rămâne să se desăvârșească doar finisarea și definitivarea unor structuri celulare și subcelulare la nivelul organelor vegetative și uneori creșterea neînsemnată a organelor în volum și greutate. Cele mai favorabile și spectaculoase modificări se constată, însă, în dezvoltarea capacității funcționale a marilor aparate și sisteme vegetative, direct interesate în efort, care reușesc către sfirșitul perioadei postpubertare să asigure un suport biologic solid în vederea utilizării eforturilor intense, nu numai în privința dezvoltării vitezei și îndemânării, ci și a rezistenței și forței musculare. Astfel, componenta vegetativă a organismului reușește prima dată în ontogeneza să se ridice la un nivel egal față de dezvoltarea sferei somatice, marcând prin aceasta creșterea apreciabilă a capacității de efort a organismului.
În etapa postpubertară, dezvoltarea morfologică și funcțională a aparatului cardiovascular nu numai că nu se oprește, ci chiar se accelerează în unele privințe, ca spre sfârșitul ei, să se încheie, în linii mari. Dezvoltarea morfologică a inimii și a vaselor periferice se reflectă în creșterea capacității funcționale a întregului aparat cardiovascular.
Inima crește în volum relativ mult în perioada postpubertară. Paralel cu volumul musculaturii inimii crește și greutatea miocardului. Între 15 și 19 ani greutatea inimii se dublează, pentru ca apoi creșterea să se oprească definitiv. Orificiile atrioventriculare și diametrele arterelor și venelor mari își încetinesc ritmul de dezvoltare în etapa postpubertară, atingând la sfîrșitul ei dimensiunile proprii celor ale adultului. O dezvoltare impetuasă o au venele limfatice din regiune axilară și subclaviculară.
Din punct de vedere fiziologic aparatul cardiovascular al adolescenților prezintă o capacitate sporită în privința îndeplinirii în bune condiții a principalelor sarcini – transportul gazelor și al substanțelor nutritive.
Frecvența cardiacă (FC) și tensiunea arterială (TA) la elevii de vârstă postpubertară prezintă valori apropiate de cele ale adulților, în special la cei care în afara orelor de educație fizică mai participă și la alte activități sportive. FC este cuprinsă intre 78 bătăi / minut la elevii din clasa a-IX-a și de 72 bătăi / minut la elevii din clasa a-XII-a.
Dezvoltarea morfologică a aparatului respirator continuă și în această etapă, ducând la amplificarea factorilor dimensionali și, în final, la mărirea suprafeței de contact dintre sângele capilar și aerul alveolar.
Indicii fiziologici ai respirației externe reflectă îmbunătățirea continuă a ventilației pulmonare. Frecvența mișcărilor respiratorii scade și se apropie de valorile caracteristice adulților, numărul respirațiilor pe minut în apnee fiind de 20 – 22 mișcări. Paralel crește amplitudinea mișcărilor respiratorii, oglindită în mărirea treptată a volumului respirator curent pina la 400 – 450ml la 18 ani, față de 350 ml cât era la 15 ani.
Capacitatea vitală crește în linii mari paralel cu înălțimea și sporirea greutății corporale, fiind cuprinsă în această etapă de dezvoltare între 3200- 4000 cm3. De asemenea, ea depinde în mare masură de fortificarea mușchilor inspiratori în timpul perioadei postpubertare.
Sfârșitul perioadei pubertare și începutul adolescenței sunt marcate prin echilibrarea și stabilizarea treptată a secreției hormonale atât de furtunoasă și de inegală în perioada pubertară. La baza reglării și stabilizării secreției hormonale stă echilibrarea mecanismelor neurohormonale hipotalamohipofizare. Reactivitatea acestui sistem își găsește treptat rolul definitiv, cantitățile de hormoni hipofizari și periferici devenind suficiente scopului menținerii homeostaziei generale a organismului în limite fiziologice.
Etapa postpubertară a perioadei de creștere și dezvoltare a organismului este deosebit de prielnică îmbunătățirii tuturor calităților motrice. Cercetările efectuate de specialiști pun în evidență creșterea capacității organismului copiilor de vârstă școlară mare de a face față sarcinilor motrice cu indici crescuți de viteză, îndemânare, rezistență și forță. Dezvoltarea somatică și vegetativă duce la amplificarea potențialului biologic și crează temelia solidă a unei capacități de efort ridicate. Restricții în dozarea efortului apar doar în privința încordărilor neuromusculare mari și a solicitărilor maximale, care interesează în mare masură coloana vertebrală. În ceea ce privește efortul de rezistentă, acesta trebuie efectuat cu grijă, respectând cu strictețe principiul creșterii gradate a efortului.
Spre deosebire de perioadele precedente ale vârstei de creștere, în etapa postpubertară există toate condițiile necesare formării și consolidării deprinderilor motrice. Nivelul relativ ridicat al inhibiției interne de diferențiere permite desfășurarea în condiții bune a proceselor de concentrare fapt ce facilitează, deasemenea, cizelarea unor tehnici sportive complexe.
Apreciat în ansamblu procesul de formare și consolidare a deprinderilor motrice, fie ele cât de complexe, este avantajat la elevii de vârstă școlară mare, dat fiind organismul tânăr bine dezvoltat din punct de vedere somatic, cu o capacitate de efort ridicată pe plan vegetativ și înzestrat cu particularități de ordin psihologic corespunzătoare.
Pericolul stingerii rapide deprinderii de mișcare recent formate este din ce în ce mai redus, iar dominanta, legată de reprezentarea multiplă a stereotipurilor dinamice caracteristice ramurilor de sport practicate, se conturează și se consolidează tot mai mult.
Din punct de vedere al dezvoltării psihice adolescența este perioada de vârstă cea mai complexă, precedând tinerețea, care reprezintă împlinirea personalității umane.
Pe plan intelectual, adolescentul a atins un bun nivel al cunoașterii realității, funcțiile de recepție și prelucrare a informației fiind bine dezvoltate, bazate pe o bună capacitate de mobilizare a atenției, pe o satisfăcătoare rezistență la efort intelectual, și, mai ales, pe prezența unor variate interese cognitive. Adolescentul citește mult, pentru a-și satisface curiozitatea, care vizează diferite domenii (uneori nu selectează critic și nu reține, deoarece citește pentru a se distra sau pentru o anumită evadare ). Gândirea care a dobândit nivelul abstractizării și al logicului, este critică, înclinată spre problematizare. Adolescentului îi place să discute probleme de viața, este frământat de idei în legătura cu sine, cu existența și cu societatea în general.
Conștiința de sine constituie una din dimensiunile fundamentale ale personalității intelectuale și morale ale individului. Formarea ei, care începe în copilărie și se încheie în adolescența, cuprinde atât raportarea individului la sine însuși, cât și la ceilalți, în dinamica activității școlare, fiind strâns legată de afirmarea de sine sau afirmarea eului.
Pe planul afectivității viața psihică a adolecentului este foarte bogată. Sentimentul prieteniei este foarte dezvoltat, în cele mai multe cazuri dezinteresat, dar nu lipsit de posibilitatea înclinării spre acțiuni mai puțin morale, incorecte. La adolescență se manifestă sentimentul onoarei personale, al prestigiului de grup, se dezvoltă conștiința morală și cea socială.
Interesul adolescentelor pentru sport trebuie cultivat și intreținut, cu atât mai mult cu cât spre sfarșitul acestei etape, la 18-19 ani, el incepe să se diminueze, apărând tendințe de trecere de la rolul activ de practicant al exercițiilor fizice în rolul pasiv al spectatorului.
Datele menționate mai sus duc la concluzia că la vârsta adolescenței, elevele sunt apte pentru eforturi fizice crescute ca volum, intensitate și complexitate.
3.2 Apărarea în jocul de handbal
Prin analogie cu fazele atacului și în jocul apărării deosebim patru faze:
Faza I – replierea
Faza a II-a – zona temporară
Faza a III-a – organizarea
Faza a IV-a – jocul de apărare în sistem
Împărțirea jocului de apărare pe faze constituie o modalitate nouă de întelegere a sarcinilor jucătorilor în toate acțiunile pe care le întreprind în lupta cu atacanții adverși. Aceasta a permis o mai bună sistematizare a conținutului tehnico-tactic și a contribuit la concretizarea muncii de instruire în funcție de nevoile jucătorilor și ale echipei sub aspect tehnico-tactic, fizic, psihic și teoretic.
Faza I a apărării – replierea
De îndată ce atacanții au pierdut mingea, jucătorii echipei respective sunt obligați să se replieze în apărare.
Viteza de alergare pentru repliere este determinată de modul în care au intrat adversarii în stăpânirea mingii.Dacă adversarul care a interceptat mingea s-a desprins pe contraatac, el trebuie urmărit chiar și în situația în care se consideră că nu mai poate fi ajuns din urmă, aceasta având un efect psihologic negativ asupra lui.
În timpul replierii, apărătorii trebuie să urmărească deplasarea adversarilor, direcția lor de alergare, modul în care transportă mingea în atac, pentru a se orienta din timp asupra locului unde vor încerca pătrunderea decisivă spre poartă.
În situațiile în care mingea a fost pierdută datorită aruncărilor la poartă nereușite și se constată că recuperarea acesteia de către portar durează un timp oarecare, replierea în apărare se face cu viteza corespunzătoare situației date, astfel ca fiecare jucător să-și ocupe postul în apărare.
În cazul în care, după pierderea mingii, se constată ca există condițiile declanșării unui contraatac sau a unui contraatac susținut, jucătorii se repliază în apărare în cea mai mare viteză, deplasându-se pe drumul cel mai scurt care-i unește cu propriul semicerc, fără să țină seama de repartizarea posturilor în apărare. Chiar și zburătorul este obligat să se retragă la început pe linia semicercului de la 6m, apoi, odată apărarea regrupată, iși ia locul dispozitivul preconizat.
Mijloace tehnico-tactice pentru realizarea replierii :
Aplicarea acestor mijloace, nu prea multe la număr și nici prea complicate, presupune concentrarea voinței jucătorilor, perseverență, spirit de echipă, putere de luptă și dorința de a face totul pentru preîntâmpinarea înscrierii unui gol.
a) Oprirea contraatacului
Dacă echipa adversă a intrat în posesia mingii în urma unei aruncări la poartă nereușite, blocată de apărători sau prinsă de portar, atunci jucătorul cel mai apropiat de minge îl atacă promt pe posesorul acesteia, uneori chiar și pe portar, dacă este în apropierea semicercului, încercând să întârzie cât mai mult declanșarea contraatacului.
b) Marcajul adversarului
În timpul replierii în apărare, jucătorii trebuie să-și pună desigur și problema marcajului adversarilor. Daca un apărător aleargă în apropierea unui atacant care se îndreaptă spre poartă, se va apropia și mai mult de el, va intra în ritmul lui de alergare și va exercita un marcaj strâns, om la om. Sunt situații în care apărătorul folosește o altă formă de marcaj și anume marcajul la intercepție, pe linia care-l unește pe posesorul mingii cu vârful de contraatac, încercându-se între cei doi adversari, ceea ce nu permite trimiterea mingii vârfului de contaatac.
c) Scoaterea mingii din dribling În timpul replierii există momente de luptă între un apărător și posesorul mingii care o conduce în dribling. Mingea poate fi scoasă prin atac din lateral atunci când cei doi adversari aleargă umăr la umăr, sau prin atac din spate, atunci când apărătorul îl ajunge din urmă pe atacant.
Replierea în apărare nu ridică probleme foarte complicate de instruire tehnică. Pregătirea teoretică a jucătorilor, pentru a înțelege importanța replierii la timpul potrivit, trebuie să constituie începutul acestei instruiri. Prin exerciții complexe se urmărește, apoi, formarea deprinderilor de retragere în apărare la momentul tactic oportun, se îmbunătățește tehnica și pregătirea fizică specifică.
Faza a II –a a apărării –zona temporară
Jucătorii nu se pot replia totdeauna în formație completă sau nu pot reveni pe posturile respective din cauza crizei de timp, provocate de repeziciunea cu care adversarii au declanșat contraatacul. Cu toate acestea, ei trebuie sa întreprindă o serie de măsuri pentru a întârzia apariția fazei de finalizare.
De aceea, primii jucători repliați în apărare se așează, obligatoriu, la mijlocul semicercului de la 6m, iar următorii jucători, de o parte și de alta a dispozitivului astfel format. Rezultă, deci, că zona temporară poate fi formată în două feluri, și anume : dintr-un număr redus de jucători sau din șase jucători, dar care, din criză de timp, nu și-au ocupat posturile în dispozitivul de apărare.
Faza a III –a a apărării -organizarea
Desigur că randamentul echipei aflate în apărare este mai mare dacă jucătorii se află pe posturile lor și acționează în zona de teren care le-a repartizată. De aceea, apărătorii aflați pe alte posturi în timpul zonei temporare, se străduiesc să revină pe posturile lor de bază. Acest lucru se realizează în faza a III-a a apărării denumită și organizare și anume în două feluri în timpul acțiunilor de apărare, deci în plină activitate defensivă, de luptă cu adversarul și la întreruperea jocului de către arbitru.
Organizarea apărării, atunci când adversarul acționează în atac pozițional, se face cu multă prudență și numai între cei doi apărători învecinați. Aceștia schimbă lucrurile între ei numai atunci când mingea se găsește în aer, pasată fiind de adversari în direcția opusă locului unde se reorganizează apărarea.
La întreruperea jocului de către arbitru, organizarea apărării se face, de asemenea, cu multă prudență și numai atunci când o aruncare la poartă prin surprindere nu este posibilă. În caz contrar, este preferabilă rămânerea în continuare în zona temporară până la apariția unui nou prilej de organizare.
Instruirea fazei de organizare a apărării nu ridică probleme dificile din punct de vedere metodic. Adversarul trebuie să insiste asupra pregătirii teoretice a jucătorilor. El va organiza de asemenea, exerciții speciale în timpul lecției de antrenament, în care replierea în apărare să se facă pe posturi diferite și apoi să se încerce rezolvarea organizării apărării în timpul fazelor de joc sau al întreruperilor jocului de către arbitru.
Faza a IV-a a apărării –jocul de apărare în sistem
Apărarea împotriva unui sistem de atac trebuie sa reunească forțele tehnico-tactice, fizice și psihice ale tuturor jucătorilor și să le valorifice în cadrul unui sistem defensiv, care să se desfășoare după toate regulile și principiile tactice și cu colaborarea perfectă a tuturor apărătorilor. O mică greșeală savârșită de un apărător poate duce la dezorganizarea sistemului defensiv și la înscrierea golului de către adversari. De aceea, apărarea în sistem trebuie să se desfășoare cu precizia unui ceasornic, fiecare jucător fiind o rotiță cu o anumită importanță în bunul mers al ansamblului. Numai angajamentul fizic și psihic al apărătorilor angrenați într-un sistem precis de joc, poate da forță echipei și garanție pentru succesul final.
Mijloace tehnico-tactice pentru realizarea jocului de apărare în sistem:
a)Poziția fundamentală pentru jocul de apărare
b)Deplasarea (mișcarea) în teren
c)Scoaterea mingii de la adversar
d)Blocarea mingilor la poartă
Tactica individuală în faza a IV –a apărării
Jocul de apărare în sistem pretinde din partea fiecărui apărător cunoștințe tactice referitoare la modalitățile cele mai convenabile de folosire a diferitelor procedee tehnice specifice de apărare, pe care să le aplice de fiecare dată în mod conștient, cu deplină siguranță și cu mai multă convingere.
Atacarea adversarului cu mingea
Atacantul care conduce sau manuiește mingea în zona de teren din fața porții, în locuri din care se poate arunca la poartă, trebuie imediat atacat și stânjenit în mișcările sale. Apărătorul nu are voie să acționeze cu întârziere, să ezite. Adversarului nu trebuie să i se dea timp pentru pregătirea aruncării sau pentru a pasa nestingherit unui coechipier aflat într-o poziție mai bună de aruncare. Ieșirea apărătorului spre adversarul ce urmează să fie atacat se face cu pași adăugați înainte sau oblic înainte, fără sărituri, pentru a evita fenta sau depășirea.
b) Retragerea pe semicerc
După ce jucătorul atacat de apărător a fost silit să paseze mingea unui coechipier, apărătorul respectiv este obligat să se reintegreze în dispozitivul de apărare pe zonă, pentru a acorda ajutor unui coechipier sau pentru a împedica pătrunderea altui adversar prin spatele său.
c) Mișcarea de translație a apărătorului
Sistemelor de apărare în zonă și combinată le este specifică mișcarea de translație a apărătorului, efectuată în principal în funcție de circulația mingii prin fața apărării, dar și de plasament și deplasarea în teren a adversarului direct și a coechipierilor săi. Mișcarea de translație se face în apropierea semicercului de la 6m, prin pași adaugați lateral. Mișcarea de translație spre stânga și spre dreapta, ca și atacarea adversarului cu mingea și retragera pe semicerc stau la baza funcționării tuturor sistemelor de apărare pe zonă.
d) Închiderea pătrunderii
Pătrunderea spre poarta a unui atacant poate fi închisă de către un jucător din zonă care se plasează pe direcția de deplasare a adversarului. În felul acesta, oprește înaintarea atacantului spre semicerc și îl împedică să arunce la poartă.Apărătorul trebuie să stea ferm pe picioare, să reziste șocului produs de impactul cu atacantul, pentru ca arbitrul să-l sancționeze pe adversar cu intrare forțată.Închiderea pătrunderii se poate face și la semicercul de la 6m prin colaborarea apărătorilor învecinați care se apropie unul de altul, împedicându-l pe adversar să treacă regulamentar.
e) Marcarea adversarului
Acțiunea tactică individuală de apărare prin care apărătorul supraveghează mișcările atacantului, îl împedică în mod regulamentar să prindă mingea, să se deplaseze cu ea în teren, s-o paseze sau s-o arunce la poartă este cunoscută sub denumirea de marcarea adversarului. În funcție de modul cum se efectuează, marcajul adversarului poate fi de supraveghere, strâns și de intercepție.
f) Acoperirea brațului de aruncare
La marcarea adversarului, am arătat ca poziția apărătorului în teren este determinată de brațul de aruncare al adversarului. Dacă apărătorul se plasează exact pe bisectoarea unghiului format de mingea ținută de adversar și cele două bare verticale ale porții, atunci un atacant bine instruit tehnic poate arunca și înscrie prin surprindere, în ambele parți ale porții. Dacă apărătorul se așeaza pe partea brațului de aruncare al adversarului, poate bloca mai ușor mingea și colabora cu portarul.
Tactica colectivă în faza a IV-a a apărării
În acesta fază, tactica colectivă este extrem de bogată în principii, reguli și mijloace tactice, cu ajutorul cărora se valorifică potențialul individual tehnico-tactic, fizic și psihic al apărătorilor, dând forță sistemului de apărare întrebuințat de echipă.
Mijloace tacticii colective pentru realizarea sistemelor de joc în apărare :
a)Repartizarea adversarilor
De multe ori adversarii reușesc să-i surprindă pe apărători plasați defectuos pe teren și să înscrie. Motivul îl constituie lipsa instruirii tactice cu privire la repartizarea adversarilor și deci la stabilirea exactă a responsabilităților pentru fiecare jucător și post în parte.
b) Prelucrarea, predarea și schimbul de oameni în apărare
c) Alunecarea
Această acțiune tactica colectivă de apărare, facută cu scopul evitării blocajelor, se aplică mai ales în apărarea om la om și în unele faze ale apărării pe zonă și combinate. Apărătorul care marchează adversarul cu mingea are prioritate de trecere ; el opune o rezistență corporala adversarului direct, pentru ca acesta să nu poata pătrunde spre poartă.
d) Zidul de apărare la aruncările libere de la semicercul de 9m
Aruncările libere care se execută din apropierea semicercului de la 9m obligă apărătorii să constituie un '' zid '' de apărare a porții, după care-și orientează portarul plasamentul său. Zidul este format din 2-3 jucători, desigur dintre cei mai inalți, care ținând brațele ridicate se interpun astfel între aruncător și propria poartă. Apărătorii care formează zidul nu au voie să sară decât în momentul aruncării pentru a nu fi fentați.
e) Așezarea apărătorilor la aruncările de pedeapsă
Echipa în apărare trebuie să-și ia toate măsurile de prevedere pentru a recupera mingea revenită în teren. Patru apărători stau în apropierea semicercului de la 9m, spre a se putea lupta cu adversarii pentru recuperarea mingii.
Forme și sisteme de joc în apărare
În handbalul modern, întâlnim trei forme de acționare în apărare, și anume : pe zonă, om la om și combinată
a) Apărarea pe zonă
În apararea pe zonă, fiecare apărător răspunde de o anumită porțiune de teren în care își marchează cu grijă adversarul, împedicândul în acțiuni și mai ales în patrunderea și aruncarea la poartă.
Apărătorul exercită marcajul asupra adversarului respectiv atâta timp cât acesta se gasește, în perimetrul său de apărare. Când adversarul a trecut într-o zonă vecină, el este predat altui apărător, care-l preia și răspunde în continuare de activitatea acestuia.
Apărarea pe zonă trebuie să lucreze ca un mecanism bine închegat, jucătorii colaborând în acțiunile defensive.
Caracteristice pentru apărarea pe zonă sunt : mișcarea de translație și ieșirea la adversarul cu mingea. Mișcarea de translație determinată de locul și direcția de atac a adversarilor, se execută în fața semicercului, de către toți apărătorii, cu scopul aglomerării porțiunii de teren unde combină sau acționează individual adversarii.
Mișcarea de translație este însoțită și de ieșirea succesivă a apărătorilor în față, cu scopul de a-l ataca pe adversarul cu mingea când se găsește într-o poziție de unde poate arunca periculos la poartă. Locul rămas liber în dispozitivul de apărare ca urmare a acestor ieșiri este acoperit prin mișcarea de translație a celor doi apărători învecinați, care se apropie unul de altul la distanța corespunzătoare fazei respective de joc. După ce atacantul pasează mingea, apărătorul se retrage în dispozitivul de apărare, acționând în continuare în funcție de fază.
Dacă în momentul în care un apărător din zonă a ieșit în fața pentru a ataca pe adversarul cu mingea, un alt atacant se înfiltrează din altă zonă prin spatele sau, atunci apărătorul care răspunde de el îl urmarește până la următorul coechipier, deplasându-se lateral pe o distanță mai mare. Numai în acest fel se pot rezolva asemenea situații tactice.
Ajutorul reciproc, preluarea, predarea și marcarea adversarilor, atacarea omului cu mingea, dublajul în apărare sunt cele mai importante mijloace tactice individuale și colective pe care apărătorii trebuie să le execute cu precizie, uneori în fracțiuni de secundă.
Din cadrul sistemului de apărare pe zonă fac parte sistemul de apărare 6:0, sistemul de apărare 5+1, sistemul de apărare 4+2, sistemul de apărare 3+2+1.
b) Apărarea om la om
În jocul de handbal modern, apărarea om la om se întrebuiențează în situații speciale, și anume : dacă echipa adversă este în inferioritate numerică, dacă adversarul este mai slab pregătit fizic și tehnic sau când se urmarește surprinderea adversarului și scoaterea lui din tactica obișnuită de atac.
În aplicarea sistemului de apărare om la om, fiecare apărător răspunde de un anumit atacant, folosind toate mijloacele permise de regulament.
Repartizarea adversarilor pentru a fi marcați se poate face nominal sau pe posturi. În primul caz, antrenorul repartizează fiecărui apărător câte un om, de care acesta răspunde în premanența. În al doilea caz, perechile de apărători -atacanți se fac după posturile ocupate în echipă. La început, apărătorii se plasează într-o linie în fața propriului semicerc. Apărătorii laterali sunt primii care ies din dispozitiv și preiau atacanții care acționează pe marginile terenului. Apoi, apărătorii intermediari îi marchează pe următorii atacanți ramași liberi. În cele din urmă, apărătorii centrali preiau și marchează atacanții care au mai rămas. Acest marcaj pe posturi durează, în principiu, până la prima întrerupere de joc, când apărătorii revin rapid în zonă, pentru a acționa potrivit modului de reluare a jocului de către echipa adversă, dupa care imperecherea se face din nou pe posturi.Apărarea om la om poate fi folosită în urmatoarele sisteme: pe tot terenul, în propria jumatate de teren și cu aglomerare.
c) Apărarea combinată
Caracteristica apărării combinate este faptul că un jucător aplică principiile și regulile apărării om la om, iar ceilalți cinci, pe cele ale apărării pe zonă.
Prin marcajul strâns făcut celui mai periculos aruncător la poartă se reduce din eficacitatea acestuia, ceea ce constituie, desigur, un avantaj pentru echipa în apărare. În cazul în care este marcat conducatorul de joc, se reduce din capacitatea combinativă a echipei, ceea ce are ca urmare diminuarea posibilităților de a crea faze clare de gol și de a înscrie.
Acest sistem de joc este foarte eficient atunci când echipa adversă nu are încă un jucător la fel de bun care, introdus în joc în același timp cu cel marcat om la om, să preia sarcina acestuia de a marca goluri prin aruncări la poartă de la distanță.
3.3 Sistemul de apărare 5+1
Învățarea unui sistem de apărare este strâns legată de învațarea și perfecționarea tuturor procedeelor tehnice, a acțiunii tactice individuale și a mijloacelor specifice jocului de apărare. La acestea se mai adaugă și îmbunatățirea continuă a pregătirii fizice generale și specifice la nivelul cerințelor practicării unui joc de apărare eficient și regulamentar.
Metode pentru învățarea apărării sunt următoarele :
-explicarea așezării jucătorilor pe teren, a rolului, sarcinilor și zonei lor de acțiune ;
-ilustrarea principalelor acțiuni individuale și colective care intră în construirea unui sistem de apărare ;
-explicarea mecanismului de funcționare a sistemului de apărare ;
-observarea și analizarea jocului altor echipe mai bune, al căror sistem de apărare poate fi luat drept model ;
-folosirea materialelor intuitive, ca : fotografii, chinograme, filme, înregistrări pe video-recording etc.
-exersarea practica a mijloacelor concrete de pregătire tactică colectivă ;
-exersarea acțiunilor individuale și colective care nu sunt bine însușite de către unul sau mai mulți apărători.
Jocul colectiv de apărare se poate perfecționa folosind următoarele exerciții, verificate în practica handbalului nostru de performanță :
-joc la o poartă, în cadrul căruia atacanții au voie să paseze mingea numai prin fața apărării, pentru ca apărătorii să se obișnuiască cu mișcarea de translație. Înfiltrarea pivoților nu este admisă, în schimb se permite atacanților să arunce la poartă de la distanță, pentru ca apărătorii să poată exersa blocarea aruncărilor ;
-joc la o poartă în care numărul atacanților și al apărătorilor să fie egal sau, pe rând, în inferioritate numerică ;
-joc la o poartă pentru verificarea marcajului care se aplică pivoților ;
-joc la o poartă cu temă sau liber.
Sistemul de apărare pe zonă 5+1
` În cadrul acestui sistem de apărare, jucătorii se așează pe teren ca în Fig. Nr. 1. Cinci jucători sunt plasați pe semicercul de la 6m, și anume : apărătorii laterali 2 și 6, apărătorii inermediari 3 și 5, iar în mijloc apărătorul central 4. în fața acestei linii de apărători, pe semicercul de la 9m, se află zburătorul 7. Jucătorii acționează pe teren așa cum indică săgețile din figură. Apărătorii de la semicerc respectă aceleași reguli și principii tactice ca la sistemul de șase apărători în linie, cu excepția apărătorului central, care, prin plasamentul său, are sarcina de a împedica adversarii să arunce la poartă de la distanță, din zona centrală a terenului. Prin mișcarea sa laterală, el împedică și pătrunderea centrului și chiar al interilor spre poartă, iar prin deplasarea oblică înapoi, acoperă culoarele prin care adversarii pot angaja pivotul. El trebuie să acorde ajutor apărătorilor intermediari, dublându-i când aceștia ies la adversarii lor direcți, colaborând și la închiderea pătrunderilor spre poartă. Tot zburătorului îi revine sarcina de a-l ataca pe conducătorul de joc advers, pentru ca acesta să nu poata arunca la poartă și să nu poată iniția și conduce în bune condiții atacul. Postul de apărător central se încredințeaza celui mai bun apărător al echipei, în jurul căruia gravitează întregul sistem defensiv. El trebuie să aibă o bună experiența de joc, să poata dirija activitatea coechipierilor și să marcheze bine pivotul.
Apărătorii intermediari au cea mai grea sarcina în cadrul acestui sistem. În fața lor acționează aruncătorii la poartă de la distanță, ceea ce presupune măsuri foarte severe de marcaj atent de supraveghere sau de ieșire oportună în fața, în vederea atacării posesorului mingii. În același timp, în zona lor de apărare se plasează și pivotul sau pivoții adverși. În momentul în care apărătorii intermediari ies la adversarii lor, pivoții trebuie preluați și marcați de coechipieri, pentru a nu putea fi angajați la semicerc. Activitatea lor în apărare poate fi asemanată cu cea a doua pistoane : când unul urcă spre semicercul de la 9m, celălalt se retrage în zonă și invers.
Iată cum funcționează acest sistem. Să presupunem că mingea este pasată interului drept Fig. 2. Apărătorul intermediar stâng 3 iese în fața, stânjenind jocul interului advers. Apărătorul central 4 se deplasează lateral pentru a prelua pivotul, fiind ajutat în această acțiune de acoperire și de deplasare spre dreapta a apărătorului lateral 2. Apărătorii 5 și 6 se deplasează și ei puțin către stânga pentru a micșora spațiile de pătrundere. Zburătorul 7 se deplasează oblic înapoi spre stânga și îl dublează pe apărătorul intermediar stâng.
În situația în care interul drept pasează mingea centrului, zburătorul revine în fața acestuia și-l marchează srict atâta timp cât există pericolul unei aruncări la poartă sau al unei pase de angajare la semicerc ca în Fig.3. Apărătorul intermediar stâng 3 se retrage pe semicerc, preluând marcajul pivotului, iar apărătorul central se deplasează spre dreapta, în spatele zburătorului. Ceilalți jucători nu-și schimbă prea mult poziția în teren dacă deplasarea sau circulația adversarilor nu impune un asemenea lucru.
Dacă conducătorul de joc pasează mingea interului stâng, atunci lucrurile se petrec ca în Fig.4. Apărătorul intermediar drept 5 iese în față la adversarul său. Apărătorul central face o mișcare de translație spre dreapta, în vederea micșorării spațiului creat. Zburătorul se retrage oblic înapoi, așa cum arată săgeata, pentru a-l dubla pe apărătorul intermediar. Dacă mingea este pasată extremei din stânga atacului, atunci apărătorul lateral dreapta 6 se deplasează rapid pe poziția corespunzătoare de apărare, marcându-și adversarul direct prin supraveghere sau atacându-l decisiv, dacă acesta intenționează să pătrundă spre poartă pentru a o arunca. Apărătorul intermediar se retrage oblic spre dreapta, astfel încât să poată închide o eventuală pătrundere spre interior a extremei.
Dacă pivotul încearcă să se demarce pe semicerc, este preluat, în principiu, de apărătorul central și predat apărătorilor intermediari, numai în cazul în care aceștia se află pe semicerc. Dacă unul din apărătorii intermediari iese în față, atunci apărătorul îl conduce pe pivot de la celălalt apărător intermediar și până la apărătorul lateral din partea intermediarului ieșit în față.
Apărarea pe zonă 5+1 devine vulnerabilă prin înfiltrarea a doi pivoți în dreptul apărătorilor intermediari. În acest caz trebuie schimbat sistemul de apărare fie în 6:0 fie în 4+2.
Fig. Nr. 1
Fig. Nr. 2
Fig. Nr. 3
Fig. Nr. 4
CAPITOLUL IV – ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETARII
4.1 Etapele cercetării
A. Conturarea problemei ; argument, motivație, eficiență
B. Conceperea ipotezelor de lucru ( respectiv a soluțiilor provizorii ale problemei de cercetare )
C. Dimensionarea și evaluarea gradului de argumentare a ipotezelor
D. Aplicația de confirmare sau infirmare a ipotezelor,etapă în care se constată, se colectează date, se înregistrează se interpretează.
E. Redactează lucrări de cercetare științifică privită ca un obiectiv al planificării.
F. Formularea concluziilor.
G. Redactarea finală.
4.2 Condiții metodologice
Experimentul pe care îl are la bază această lucrare s-a desfășurat, în general, la baza sportivă a Grupului Școlar Nr.3 Suceava , care cuprinde un teren de handbal bituminat cu dimensiunile de 38 ×20m, omologat de FRN pentru desfășurarea jocurilor oficiale și o sală de sport cu dimensiunile de 22×16m, suprafața sălii fiind acoperită cu scândură.
Deși sala de sport a liceului are dimensiuni care nu permit desfășurarea în condiții optime a procesului de pregătire, fiind suprasolicitată, datorită numărului mare de clase existente în teren, în special în perioada de iarnă, totuși ea satisface parțial abordarea tuturor mijloacelor planificate pentru pregătire în perioadele de timp nefavorabile desfășurându-se activități în aer liber.
Terenul din apropierea liceului oferă pante și suprafețe acoperite cu iarbă, foarte bune pentru antrenamentele de pregătire fizică.
Condițiile de igienă și recuperare după efort sunt destul de reduse, limitându-se la vestiare și dușuri cu apa caldă, la sala de sport a liceului.
4.3 Subiecți
Experimentul desfășurat a avut la bază un număr de 18 subiecți (fete) din clasele X – XII, selecționați începând cu clasa a IX-a, respectiv 10 din clasa a X-a, 4 din clasa a XI-a și 4 din clasa a XII-a.
În ceea ce privește omogenitatea colectivului după criteriul vârstei constatăm următoarele : 9 sunt născute în anul 1986, 5 în anul 1985 și 4 în anul 1984 (vezi anexa nr.1 )
Toate componentele echipei au domiciliul stabil în Rm Valcea.
4.4 Metode de cercetare
1. Metoda experimentală
Trasătura caracteristică a acestei metode constă în aceea că urmărește să verifice o ipoteză în care se presupune un raport între două fenomene.
În experiment, factorul presupus a fi responsabil de modificarea fenomenelor cercetate și care este controlat, manevrat și modificat de către cercetător poartă numele de variabilă independentă. Reacțiile subiectului, performanțele realizate, răspunsurile acestuia reprezintă variabila dependentă. În afara variabilei independente (stimul) și variabilei dependente (raspuns) în cadrul experimentului intervine și variabila intermediară (subiect).
În cadrul cercetării mele am pornit de la ideea că randamentul jucătoarelor mele în apărare poate fi îmbunătățit prin folosirea sistemului de apărare pe zonă 5+1, prin programarea precisă a obiectivelor de instruire și alegerea celor mai adecvate mijloace de acționare, pornind de la o planificare riguros întocmită (Vezi anexa 2-3).
Perioada de timp în care s-a desfășurat experimentul a fost cuprinsă între 15 august 2007 și 15 iunie 2008 ( vezi graficul periodizării antrenamentului). În planificarea întocmită am pus accent pe stabilirea mijloacelor de acționare. De asemenea, în planificare au fost prevăzute 2 testări: testare inițială, efectuată imediat după începerea anului școlar 2007-2008, când toate componentele lotului sunt la antrenamente, și o testare finală, efectuată la sfârșitul perioadei competiționale.
Datele rezultate de la cele două testări au fost centralizate și prelucrate statistic. Trebuie specificat că în cadrul acestui experiment nu a existat grupă martor, experimentul desfășurat urmărind evoluția aceluiași grup, după introducerea factorului experimental, pe parcursul unui an competițional, fiind un experiment de tip constatativ.
2. Metoda observației.
Observația este contemplarea intenționată a unui obiect, document, fenomen sau proces. Cunoașterea științifică a unei realități prin contemplare intenționată și metodică este condiționată de prelucrarea prin rațiune a datelor obținute.
Este neîndoielnic faptul ca observația, ca proces psihic de cunoaștere activă, intenționată, planificată, sistematică are la bază un sistem de date de referință ( idei, ipoteze, postulate ) furnizate de experiență și în general de știință. Ea se aplică unui anumit domeniu, ale cărui date, documente sau fenomene dorește să le cunoască, să le descrie, ordoneze, clasifice, cuantifice, caracterizeze etc., pentru a stabili ce este deosebit între ele, în ce relații sunt ele și cu altele, ce le provoacă și ce efecte au asupra lor. Din acest complex de rezultate ale observației se nasc noi înțelesuri, explicații sau numai ipoteze care urmează a fi verificate și prin alte metode.
În cadrul acestui experiment, am încercat să observ și să-mi notez cât mai multe date despre cum își îndeplinesc sarcinile date jucătoarele.
Am înregistrat date privind :
– felul în care reacționează elevele la sarcinile propuse ;
– modul în care rezolvă situația dată ;
– reacțiile subiectului la propriul comportament, la randamentul său, la succes sau eșec;
– atitudini, opinii, exprimate de subiecte.
3. Ancheta
Metodele de anchetă au dobândit în ultimii ani un prestigiu deosebit, datorită mai ales dezvoltării investigației din domeniul științelor sociale și ale educației.
Recurgerea la metoda anchetei din partea cercetătorilor din domeniul educației fizice și sportului este determinată, în principal, de caracteristicile domeniului și temei. Problemele cu caracter psihologic, socologic sau pedagogic se pretează la investigare și prin aceste metode. Uneori se apelează la chestionare sau interviu și în probleme cu caracter tehnic-metodic, experimental, pentru completarea datelor și mai ales pentru înțelegerea unor factori subiectivi nedezvăluiți prin celelalte metode și tehnici.
Chestionarul pe care l-am conceput pentru acest experiment, oferă informații referitoare la gradul de cunoaștere a sistemelor de apărare om la om și pe zonă 5+1 de către jucatoarele echipei de handbal a Grupui Școlar Nr.3 Suceava înainte și după finalul experimentului.
Structura chestionarului este :
1. Știi care este diferența dintre sistemul de apărare om la om și cel pe zonă ? Explică.
2. În cadrul apărării pe zonă 5+1 știi care este locul tău în teren ? Dar a colegelor tale ? Explică.
4. Indicatori statistici
Metoda statistică, ca metoda de prelucrare și interpretare, a devenit indispensabilă oricărei cercetări. Calculul statistic, pe baza căruia se pot trage foarte multe concluzii, caută să desprindă, din studiul fenomenelor individuale, semnificațiile general valabile.
Folosind tehnici și metode specifice statisticii, am calculat o serie de măsuri ale tendinței centrale, dispersiei, abaterea standard, coeficienți de variabilitate, indici de semnificație.
4.5 Sisteme de testare
Pe parcursul desfășurării experimentului s-au făcut două testări :
-testare inițiala, la sfârșitul primei etape a perioadei de pregătire, efectuată între 13-19 septembrie 2007.
-testare finală, dupa etapa județeană, efectuată în perioada 26 aprilie -2 mai 2008.
Sistemul de testare a cuprins următoarele probe de pregătire fizică și specifică :
– 30m plat cu start din picioare ;
– 30m dribling printre jaloane ;
– deplasare în triunghi ;
– aruncarea mingii de handbal cu elan 3 pași ;
– testul Cooper ;
Rezultatele obținute la testarea inițială ne arată de unde se pleacă în pregătire și observațiile anterioare, direcția în care trebuie să se acționeze mai mult în vederea creșterii indicilor, în special la probele la care se constată deficiențe evidente, pentru obținerea unei mai bune pregătiri și implicit, creșterea competitivității echipei, testarea finală oferind răspunsul la eficiența mijloacelor folosite pentru îmbunătățirea pregătirii și de asemenea, date utile pentru pregătirea anului competițional următor.
CAPITOLUL V – CONTINUTUL EXPERIMENTULUI
5.1 Programarea obiectivelor de instruire
În abordarea succesiunii obiectivelor de pregătire, cel mai dificil de realizat este corelația optimă dintre componentele acesteia.
Tinând cont, pe de o parte de particularitățile metodice ale perfectionării componentelor tehnico-tactice si, pe de altă parte, de necesitațile reclamate de dinamica formei sportive, în cadrul eșalonării anuale a pregătirii, având în vedere și succesiunea fazelor de atac și apărare în joc, am structurat astfel conținutul obiectivelor:
A. Obiective de pregătire fizică individuală și colectivă
Aceste obiective au avut în vedere atingerea unor indici superiori ale tuturor calităților motrice, urmărind :
-Dezvoltarea rezistenței având ca obiectiv adaptarea marilor funcțiuni ale organismului la eforturi de durata cu intensitate moderată și mare ;
-Dezvoltarea forței generale și dezvoltarea fizică analitică prin acționare analitică segmentară și globală asupra lanțurilor musculare implicate în execuția acțiunilor de joc.
-Dezvoltarea rezistenței generale cuplată cu creșterea forței generale ( rezistență în regim de forță ).
-Dezvoltarea și educarea formelor de manifestare a vitezei :de deplasare, de reacție, de execuție, de repetiție.
-Perfecționarea detentei ( cuplul viteză-forță )
-Perfecționarea rezistenței în regim de viteză.
-Perfecționarea rezistenței în regim de forță- viteză, folosind elemente de tehnică.
-Perfecționarea rezistenței în regim de joc.
-Dezvoltarea îndemânării generale și specifice jocului de handbal
B. Obiective de pregătire tehnico-tactice
a) Obiective individuale tehnico-tactice
-Perfecționarea prinderii și pasării mingii de pe loc și din deplasare, ca elemente de baza ale jocului de handbal.
-Perfecționarea marcajului și demarcajului, a marcajului la supraveghere și a marcajului direct.
– Perfecționarea procedeelor de aruncare la poartă, odată cu cele de atacare a brațului cu minge al adversarului.
-Perfecționarea procedeelor de aruncare la poartă de la distanță concomitent cu perfecționarea procedeelor de blocare a aruncărilor.
-Diversificarea și perfecționarea depășirilor și de obținerea faulturilor în atac, contracararea procedeelor de depășire.
-Perfecționarea driblingului de pe loc și din deplasare în viteza și perfecționarea procedeelor de scoatere a mingii din dribling.
-Perfecționarea contraatacului direct și cu intermediar și perfecționarea replierii rapide.
-Perfecționarea aruncărilor la poartă de pe posturi și perfecționare recuperării mingilor respinse din bară sau de portar.
b) Obiective tehnico-tactice pe cupluri de jucători :
-Perfecționarea încrucișărilor simple și duble și perfecționarea schimbului de oameni în apărare și a alunecării.
-Perfecționarea blocajului cu plecare din blocaj împotriva diferitelor sisteme de apărare, pe toate zonele și perfecționarea schimbului de oameni la blocaj, plecare din blocaj, colaborare verbală.
-Perfecționarea paselor de retur în pătrundere și închiderea culoarelor în apărare.
c) Obiective colective de pregătire tehnico-tactică :
-Perfecționarea atacului cu un pivot și perfecționarea sistemului de apărare 5+1.
-Perfecționare atacului în superoritate numerică și perfecționarea sistemului de apărare om la om.
-Perfecționarea recuperării și repunerii rapide a mingii în joc și perfecționarea trecerii din atac în apărare.
C. Obiective de pregătire teoretică :
-Cunoașterea prevederilor regulamentului jocului de handbal.
-Cunoașterea unor probleme care vizează pregatirea sportivă.
-Cunoașterea formelor de pregătire și a competițiilor la care participă.
D. Obiective de performanță :
-Clasarea pe locul I la faza pe municipiu.
-Clasarea pe locurile I-III la faza pe județ.
5.2 Mijloace specifice utilizate în pregătire
Complexitatea și variabilitatea jocului de handbal sunt determinate de multitudinea factorilor implicați în conținutul de acțiuni, în structura sa și în substratul biologic ( motric și funcțional ) al efortului specific. Dată fiind aceasta multitudine de aspecte regăsite în joc și mijloacele utilizate, în direcția unei bune pregătiri, ele vor avea atributul multilateralității.Selecționarea din acest bogat arsenal de mijloace numai al celor care asigură maximă eficiență, constituie o preocupare cu importanță decisivă în randamentul instruirii.
În selecționarea mijloacelor specifice am avut în vedere următoarea orientare metodică :
-mijloacele selecționate să fie incluse în sistemul de pregătire ;
-să cuprindă mijloace pentru pregătirea ansamblului acțiunii de joc, dar și pentru aspectele dominante din cadrul componentelor acesteia ;
-să țină seama de stadiul de instruire, de cerințele fiecărei componente și de succesiunea logică a învățării.
Pentru alegerea mijloacelor și organizarea exersării am avut în vedere următoarele reguli metodice :
-să prevină formarea unor greșeli de tehnică sau tactică individuală ;
-să permită încadrarea în acțiuni complexe ;
-să respecte cerințele regulamentului ;
-să permită încadrarea în fazele de joc ;
-să fie grupate pe momentele, operațiile din învațarea fiecărei acțiuni.
Pentru acțiuni colective :
-să permită îmbinarea exersării în formația completă cu exersarea pe cupluri ;
-să fie încadrate în modelul de joc al echipei ;
-să permită structurarea lor conform situațiilor fundamentale ale jocului.
Pentru apărare, am folosit următoareale modele cu succesiuni ale fazelor de apărare:
Ex. 1-Deplasări în zonă folosind pașii adăugați, cu inițiativă individuala sau ca răspuns la mișcarea în teren a unui atacant, starturi și deplasări spre poarta opusă, urmate de intoarceri și revenire rapidă în apărare(Fig.1).
Fig. Nr. 1
Ex. 2 -Patru jucători în atac efectueaza mișcări în teren; la semnal se repliază în mare viteză până la propriul spațiu de poartă și încep deplasările laterale în zonă; apoi ieșirile din zonă până la 9m combină translația cu elasticitatea zonei (Fig. 2).
Fig. Nr. 2
Ex. 3 -Trei grupe a patru jucători, una se află în apărare și doua în atac. Jucătorii unei grupe din atac au o minge, pe care o pasează între ei apoi portarului. Din acest moment începe exercițiul: jucătorii grupei care a avut mingea se repliază.Portarul aruncă mingea jucătorilor celeilalte grupe de atacanți, care încep pasarea mingii în potcoavă. Jucătorii grupei care s-a repliat se deplasează lateral în zonă și ies la adversarul direct,când acesta are mingea.Grupa aflată la începutul exercițiului în apărare trece în dispozitiv de atac la aceeași poartă.La semnal, atacanții aflați în posesia mingii o pasează la rândul lor portarului și se repliază în apărare; mingea este lansată celei de-a treia grupe etc. (Fig. 3).
Fig. Nr. 3
Ex. 4-Replieri cu sarcini suplimentare pe parcursul deplasării în teren și închiderea breselor zonei (Fig.4).
Fig. Nr. 4
Ex. 5 -Replieri cu efectuarea plasamentului corespunzător și marcajul temporar al unor vârfuri statice, reprezentând atacul advers. Când acesta o pasează unui jucător fix,apărătorii se vor replia la propriul semicerc (Fig.5).
Fig.Nr.5
Ex. 6 -Replieri, plasament, marcaj și efectuarea de către doi atacanți a unor încrucișări, apărătorii executând alunecări (Fig.6) sau schimb de locuri (Fig.7).
Fig. Nr. 6
Fig. Nr. 7
Ex. 7- Replieri până la jumătatea proprie de teren și trecere la apărare om la om. Repartizarea poate fi făcută după regulile : în adâncime, cu răspundere nominală, în cadrul unei zone temporare. În dinamica apărării se pot folosi parțial sau integral mijloace de tactică individuală și colectivă.
Ex. 8 -În acest caz, cinci jucători se apără în apropierea spațiului de poartă, iar ''zburătorul'' se plasează în fața acestora, pe semicercul de la 9m sau într-o subzonă din care echipa adversă finalizează cu precădere. Pentru a crea posibilitatea coechipierilor de pe semicerc să-și repartizeze la timp adversarii, zburătorul trebuie să răspundă în permanență de unul din atacanții de la 9m.
Ex. 9 -Zburătorii sunt jucători mobili și cu putere de luptă. Pentru a se pregăti, ei se deplasează între joloane, între interii care-și pasează mingea, sau odată cu mingea pasată, în formație de potcoavă, de către cei cinci jucători. Atunci când mingea ajunge la extremă, zburătorul se poate retrage spre spațiul de poartă.
Ex. 10 -Solicitările crescute pentru apărătorul avansat se pot realiza în condițiile în care patru atacanți își pasează mingea după un anumit sistem.
Ex. 11 -Repliere, zonă temporară, organizare, așezare în dispozitivul prestabilit, translație, elasticitate și trecerea în apărare pe zona 5+1.
Ex. 12 -Replieri și joc la o poartă cu acțiuni de apărare, stimulate după particularitățile imaginate ale unei echipe adverse.
Ex. 13 -Replieri și jocuri la o poartă pentru stăpânirea momentelor de trecere de la apărare om la om la o apărare în zonă.
Ex. 14 -Pornirea jucătorilor în contraatac, trecere rapidă la repliere, apărare în dispozitiv, accentuând jocul bazat pe anticipare, plasament special, inițiativă personală, asumarea unor riscuri.
Ex. 15 -Efectuarea unor procedee ale mișcării în teren, într-o jumătate de teren, repliere, apărare, cu accent pe caracterul ei dinamic și activ.
5.3 Date privind planificarea instruirii în experiment
Planificarea pregătirii în handbal înseamnă a prevedea pe baze științifice, creșterea indicilor în concordanță cu obiectivele de instruire și competiționale stabilite a fi îndeplinite.
Sistemul de mijloace prezentat, completat cu obiectivele și sarcinile prevăzute, vizează următoarele aspecte:
-consolidarea și perfecționarea procedeelor tehnice de aruncare la poartă specifice, atât pentru jucătorii de 9m cât și pentru jucătorii de semicerc;
-dezvoltarea calităților motrice care susțin executarea eficientă a procedeelor tehnice ;
-perfecționarea acțiunilor tactice individuale și colective care permit creșterea eficienței aruncărilor la poartă executate de către jucătorii de la 9m și cei de semicerc;
-consolidarea și perfecționarea acțiunilor tehnico-tactice specifice jocului în apărare.
Pentru planificarea instririi am avut în vedere, în primul rând, prevederile calendarului competițional, pentru a putea stabili vârfurile de formă, în așa fel încât forma maximă să fie atinsă de echipa la etapa de zonă.
Anul competițional 2007-2008 a prevăzut pentru echipele din liceul Valcea ca etapele locale să se desfășoare între 18-X – 8 -XI 2007 turul și 28 -III – 4- IV 2008, etapa de zona între 20-23-IV -2008 în zilele de 10-11- IV- 2008.
Având în vedere aceste premise, periodizarea antrenamentelor (anexa nr.2) se caracterizează prin existența a :
– șapte etape de pregătire,
– 2 etape competiționale,
– o etapa pe județ desfășurată sub formă de turneu cu patru echipe,
– o etapă distinctă de pregătire și participare la turneul zonal desfășurat în sală,
– o etapă de tranziție; prevăzută după turneul de zonă și care durează până la încheierea cursurilor școlare,
– o perioadă liberă, în vacanța de vară, până la reluarea antrenamentelor pentru viitorul an competițional.
Planificarea desfășurării antrenamentelor este prezentată în anexa nr.3.
Obiectivele și sarcinile de instruire ale etapelor de pregătire din cadrul fiecărei perioade, precum și mijloacele de acționare pentru apărare, vor fi prezentate în continuare:
Perioada pregatitoare de vară-toamnă
Etapa I
-Durata : 16. 08 -20. 09.2007
-Locul de pregătire -teren handbal liceu
-Obiectiv principal : atingerea unui nivel superior de pregătire fizică generală, pregătire tehnică.
-Obiectiv de instruire : lărgirea bagajului motric, dezvoltarea forței generale și a detentei, dezvoltarea rezistenței aerobe, consolidarea tehnicii de bază privind prinderea, pasarea și aruncarea mingii. Repetarea apărării om la om și zonă 5+1.
Mijloace de acționare pentru apărare:
-''Cine ține mai mult mingea'' insistând asupra mișcării în teren, apărării om la om, demarcaj, marcaj.
-Apărare pe jumătate de teren : pornire de la centru în repliere, așezare în zonă, deplasări dirijate, sprint și alergare lansată, spre cealaltă poartă, întoarcere la pas.
-Doi atacanți și doi apărători : atacanții fac încrucișările la 16m și aruncă la poartă, apărătorii, alunecări cu plecare de la 9m.
-Legarea fazelor atacului: transportul mingii, așezare pe post, pase și deplasări specifice pe suprafețe mari; la început fără adversari, apoi cu trei adversari.
-Închiderea culoarelor : patru apărători pe semicercul de la 6m, trei atacanți pe semicercul de la 9m atacă poarta, pătrunzând în spațiul dintre doi apărători.
-Grupe de cinci jucători : repliere în zonă, deplasări dirijate stânga-dreapta și înainte-înapoi.
-Replieri, așezări pe zonă 5+1, deplasări stânga-dreapta, și marcajul pivotului. Deplasările sunt dictate de poziția mingii pe care o pasează pentru atacanți.
Etapa a II-a
-Durata : 21.09-17.10.2007
-Locul de pregătire :teren de handbal liceu
-Obiectiv principal : obținerea formei sportive
-Obiective de instruire : îmbunătățirea pregătirii fizice și a calităților motrice manifestate în jocul de handbal ;aprofundarea pregătirii și specializării pe posturi; creșterea eficacității și agresivității în atac, consolidarea și perfecționarea acțiunilor tehnico-tactice pe cupluri de posturi; consolidarea mecanismului de apărare a zonei 5+1.
Mijloace de acționare pentru sistemul de apărare pe zona 5+1
-Cinci jucători se apără în apropierea spațiului de poartă, iar ''zburătorul'' se plasează în fața acestora, pe semicercul de la 9m sau într-o subzonă din care echipa adversă finalizează cu precădere. Pentru a crea posibilitatea coechipierilor de pe semicerc să-și repartizeze la timp adversarii, zburătorul trebuie să răspundă în permanență de unul din atacanții de la 9m.
-Zburătorii sunt jucători mobili și cu putere de luptă. Pentru a se pregăti, ei se deplasează între joloane, între interii care-și pasează mingea, sau odată cu mingea pasată, în formație de potcoavă, de către cei cinci jucători. Atunci când mingea ajunge la extremă, zburătorul se poate retrage spre spațiul de poartă.
-Solicitările crescute pentru apărătorul avansat se pot realiza în condițiile în care patru atacanți își pasează mingea după un anumit sistem.
-Repliere, zonă temporară, organizare, așezare în dispozitivul prestabilit, translație, elasticitate și trecerea în apărare pe zona 5+1.
Perioada competițională de toamna
Ciclul de pregătire și participare la competiții
(Turul etapei pe municipiu a Campionatelor Naționale a liceelor și școlilor profesionale și prima etapa din retur).
-Durata : 18.10-8.11 2007
-Obiectiv principal: menținerea formei sportive și înregistrarea unor rezultate bune.
-Obiective de instruire: menținerea capacității de efort și a rezistenței fizice specifice dobândite în perioada pregătitoare. Perfecționarea tehnicii și tacticii fazelor atac și apărare, valorificare particularităților și calitățile individuale ale jucătorilor, adaptarea lor la caracteristicilor adversarilor care urmează a fi întâlnit.
Mijloace de acționare pentru apărare
-Apărare pe jumătate de teren : pornire de la centru în repliere, așezare pe zonă, deplasări dirijate, sprint și alergare lansată spre cealaltă poartă, întoarcere la pas.
-Apărare în zona la care participă doar cinci : marcaj, supraveghere, translația zonei, ieșire la atacantul cu mingea, închiderea pătrunderilor spre poartă, schimbul de oameni.
-Succesiuni ale fazelor apărării cu accent pe replierea, ieșire din zonă retragerea și preluarea pivotului.
-Joc la o poartă : atacul -demarcajul, schimb de locuri, blocaje; apărarea: -autorepartizarea atacantului, marcaj, alunecări și schimb de oameni.
-Legarea fazelor apărării: repliere în scară, aparare temporară, acuparea postului în dispozitiv, preluare-predare; ieșirea la jucătorul care primește mingea și revenirea în zonă.
-Apărare în zonă cu accent pe translație, predarea, preluarea pivotului.
-Scoaterea mingii din dribling, de pe loc, din deplasare de la o poartă la cealaltă.
Perioada de pregătire toamnă-iarnă
Etapa a III-a
-Durata: 09-22.11.2007
-Locul de pregătire: teren de handbal, sală de sport liceu.
-Obiectiv principal: menținerea pregătirii la un nivel ridicat.
-Obiective de instruire: îmbogățirea bagajului motric ; îmbunătățirea îndemânării și forței generale a grupelor mari musculare; consolidarea și perfecționarea procedeelor tehnice de bază.
Mijloace de acționare pentru apărare:
Ex. 1-Deplasări în zonă folosind pașii adăugați, cu inițiativă individuala sau ca răspuns la mișcarea în teren a unui atacant, starturi și deplasări spre poarta opusă, urmate de intoarceri și revenire rapidă în apărare
Ex. 2 -Patru jucători în atac efectueaza mișcări în teren; la semnal se repliază în mare viteză până la propriul spațiu de poartă și încep deplasările laterale în zonă; apoi ieșirile din zonă până la 9m combină translația cu elasticitatea zonei
Ex. 3 -Trei grupe a patru jucători, una se află în apărare și doua în atac. Jucătorii unei grupe din atac au o minge, pe care o pasează între ei apoi portarului. Din acest moment începe exercițiul: jucătorii grupei care a avut mingea se repliază.Portarul aruncă mingea jucătorilor celeilalte grupe de atacanți, care încep pasarea mingii în potcoavă. Jucătorii grupei care s-a repliat se deplasează lateral în zonă și ies la adversarul direct,când acesta are mingea.Grupa aflată la începutul exercițiului în apărare trece în dispozitiv de atac la aceeași poartă.La semnal, atacanții aflați în posesia mingii o pasează la rândul lor portarului și se repliază în apărare; mingea este lansată celei de-a treia grupe etc.
Ex. 4-Replieri cu sarcini suplimentare pe parcursul deplasării în teren și închiderea breselor zonei .
Ex. 5 -Replieri cu efectuarea plasamentului corespunzător și marcajul temporar al unor vârfuri statice, reprezentând atacul advers. Când acesta o pasează unui jucător fix,apărătorii se vor replia la propriul semicerc.
Ex. 6 -Replieri, plasament, marcaj și efectuarea de către doi atacanți a unor încrucișări, apărătorii executând alunecări sau schimb de locuri.
Ex. 7- Replieri până la jumătatea proprie de teren și trecere la apărare om la om. Repartizarea poate fi făcută după regulile : în adâncime, cu răspundere nominală, în cadrul unei zone temporare. În dinamica apărării se pot folosi parțial sau integral mijloace de tactică individuală și colectivă.
Etapa a IV-a
-Durata 23.11-29.12.2007.
-Locul de pregătire: teren handbal,sală sport liceu.
-Obiective de instruire : reducerea treptată a efortului cu menținerea acumulărilor dobândite în perioadele anterioare, menținerea acumulărilor dobândite în perioadele anterioare, perfecționarea tehnicii fundamentale și a postului, lărgirea bagajului motric și menținerea pregătirii fizice la un nivel corespunzător stadiului atins în pregătire, jocuri complementare, participarea la ''Cupa de iarnă'' pe teren redus (echipe formate din 4 jucători de câmp și un portar), cu două echipe.
Mijloace de acționare pentru sistemul de aparare 5+1
Ex. 1-Deplasări în zonă folosind pașii adăugați, cu inițiativă individuala sau ca răspuns la mișcarea în teren a unui atacant, starturi și deplasări spre poarta opusă, urmate de intoarceri și revenire rapidă în apărare.
Ex. 2 -Patru jucători în atac efectuează mișcări în teren; la semnal se repliază în mare viteză până la propriul spațiu de poartă și încep deplasările laterale în zonă; apoi ieșirile din zonă până la 9m combină translația cu elasticitatea zonei.
Ex. 3 -Trei grupe a patru jucători, una se află în apărare și doua în atac. Jucătorii unei grupe din atac au o minge, pe care o pasează între ei apoi portarului. Din acest moment începe exercițiul: jucătorii grupei care a avut mingea se repliază.Portarul aruncă mingea jucătorilor celeilalte grupe de atacanți, care încep pasarea mingii în potcoavă. Jucătorii grupei care s-a repliat se deplasează lateral în zonă și ies la adversarul direct,când acesta are mingea.Grupa aflată la începutul exercițiului în apărare trece în dispozitiv de atac la aceeași poartă.La semnal, atacanții aflați în posesia mingii o pasează la rândul lor portarului și se repliază în apărare; mingea este lansată celei de-a treia grupe etc.
Ex. 4-Replieri cu sarcini suplimentare pe parcursul deplasării în teren și închiderea breselor zonei .
Ex. 5 -Replieri cu efectuarea plasamentului corespunzător și marcajul temporar al unor vârfuri statice, reprezentând atacul advers. Când acesta o pasează unui jucător fix,apărătorii se vor replia la propriul semicerc.
Ex. 6 -Replieri, plasament, marcaj și efectuarea de către doi atacanți a unor încrucișări, apărătorii executând alunecări sau schimb de locuri .
Ex. 7- Replieri până la jumătatea proprie de teren și trecere la apărare om la om. Repartizarea poate fi făcută după regulile : în adâncime, cu răspundere nominală, în cadrul unei zone temporare. În dinamica apărării se pot folosi parțial sau integral mijloace de tactică individuală și colectivă.
Etapa pregătitoare de iarnă-primavară
Etapa a V-a
-Durata: 04.01-28.02.2008
-Locul de pegătire : sală de sport liceu, teren handbal
-Obiectiv principal: perfecționarea tehnicii și tacticii individuale, îmbunătățirea indicilor calităților motrice.
-Obiective de instruire: dezvoltarea calităților motrice și a formelor specifice de manifestare a acestora în joc, perfecționare tehnicii de bază în condiții diversificate, perfecționarea tehnicii și acțiunilor tactice în cadrul posturilor specializate, perfecționarea cunoștințelor referitoare la tactica execuțiilor tehnice și la tactica sincronizării acțiunilor între jucătorii de la 9m cu celor de la semicerc, îmbunătățirea circulației mingii în cadrul unor exerciții complexe.
Mijloace de acționare pentru exersarea sistemului de apărare 5+1
-Dinamica zonei cu accent pe translație, predarea-preluarea pivotului și ieșire la atacantul cu mingea- retragerea la semicerc.
-Legarea fazelor de apărare, atac și iar apărare: dinamica zonei, pornire în atac preluarea unei mingi de la portar, 20 de pase pe pătrunderi în dispozitivul atacului cu un pivot, repliere, așezare în dispozitiv și deplasare în poziție fundamentală.
-Apărare combinată, este ținut ''om la om'' centrul echipei adverse.
-Jocul de picioare în apărare și blocarea mingilor, recuperare și contraatac în dribling.
-Deplasări în poziție fundamentală și blocarea mingilor aruncate la poartă.
Etapa a VI-a
-Durata: 1.03-27.03. 2008
-Locul de pregătire: sală de sport, teren handbal
-Obiective principale: dezvoltarea calităților motrice specifice jocului de handbal, integrate în efortul caracteristic jocului, cu accent pe formele rezistenței, perfecționarea procedeelor și acțiunilor ce compun fazele atacului, în condițiile adversității, perfecționarea contraatacului și atacului în sistemul cu unu și doi pivoți, creșterea progresivă a ritmului de joc în fazele de apărare.
Obiective de instruire: sincronizarea acțiunilor între doi și trei jucători în acțiuni de atac și sincronizare, îmbunatățirea calității paselor în fazele atacului, apărare combinată cu un om în față care marchează strâns interul stănga, accent pe dublaj, apărare în sistem zona 5+1, în care centrul echipei adverse este ținut om la om.
Mjloace de acționare pentru sistemul de apărare pe zonă 5+1
-Deplasări în poziție fundamentală și blocare mingilor aruncate la poartă.
-Joc la o poartă, formația de bază impotriva apărării 5+1.
-Cupluri antagoniste : apărătorii ies la jucătorul cu mingea, revin pe semicerc și dublează coechipierul, atacanții adaptează pasele la situația creată.
-Legarea procedeelor mișcării în teren: start înalt, alergare în viteză cu schimbări de direcție, aprire-întoarcere, sprint, așezare în zonă și deplasare în poziție fundamentală.
-Studiul jocului în sistem ; formele poziționala și dinamica, apărătorii sunt semiactivi ( pun totuși probleme atacanților ).
-Succesiuni de faze de apărare, repliere, aparare temporară, zonă, translație și elasticitate.
-Ieșire din zonă la omul cu mingea și retragerea pe semicerc, ieșire din zonă și luptă fizică cu atacantul.
Perioada competițională de primăvară
Perioada competiționala de primăvară cuprinde două unități distincte, din considerente de natură metodică. Prima parte, eșalonată pe durata a două săptămâni, se suprapune cu desfășurarea ultimelor etape din returul campionatului municipal și desfășurarii fazei pe județ, jocurile având loc în aer liber, iar a doua parte cuprinde tot două săptămâni, destinate pregătirii și participării la faza de zonă unde jocurile au loc în sală.
A. Ciclul pregătire și participare la returul etapei pe municipiu și participarea la etapa pe județ
-Durata: 28.03- 11.04 2008
-Locul de pregătire: localitate, teren handbal liceu.
-Obiectiv principal : menținerea și îmbunătățirea formei sportive a componenților echipei.
-Obiective de instruire : menținerea pregătirii fizice speciale la un nivel ridicat, cu accent pe rezistență în regim de viteză, aprofundarea tehnicii și tacticii individuale pe post, în atac și apărare, îmbunătățirea eficienței în acțiunile tehnico-tactice de finalizare, pe cupluri de posturi.
Mijloace de acționare pentru apărare :
-Cinci jucători se apără în apropierea spațiului de poartă, iar ''zburătorul'' se plasează în fața acestora, pe semicercul de la 9m sau într-o subzonă din care echipa adversă finalizează cu precădere. Pentru a crea posibilitatea coechipierilor de pe semicerc să-și repartizeze la timp adversarii, zburătorul trebuie să răspundă în permanență de unul din atacanții de la 9m.
-Zburătorii sunt jucători mobili și cu putere de luptă. Pentru a se pregăti, ei se deplasează între joloane, între interii care-și pasează mingea, sau odată cu mingea pasată, în formație de potcoavă, de către cei cinci jucători. Atunci când mingea ajunge la extremă, zburătorul se poate retrage spre spațiul de poartă.
-Solicitările crescute pentru apărătorul avansat se pot realiza în condițiile în care patru atacanți își pasează mingea după un anumit sistem.
-Repliere, zonă temporară, organizare, așezare în dispozitivul prestabilit, translație, elasticitate și trecerea în apărare pe zona 5+1.
B. Etapa a VII-a -de pregătire și participare la turneul de zonă
-Durata 12-23.04. 2008
-Obiectiv principal: obținerea formei sportive maxime
-Obiective de instruire : dezvoltarea calităților motrice și aprofundarea specializării pe posturi, creșterea vitezei și eficienței acțiunilor tehnice și tactice în atac și apărare. Perfecționarea atacului rapid și a eficienței acestuia, perfecționarea jocului formației de bază și integrarea rezervelor în structuri de echipă prestabilite, valorificare particularităților echipei și a jucătorilor valoroși, adaptarea acestora la cele ale adversarilor.
Mijloace de acționare pentru apărare
-Închiderea culoarelor de pătrunderi, 2 apărători, 2 atacanți cu o minge, atacantul cu mingea pătrunde spre poartă de la 10m, apărătorii ''închid'' și când mingea este pasată următorului atacant, apărătorii se distanțează.
-Apărarea în zonă 5+1, translație, flotare, predare-preluare pivot.
-Flotare în zonă 5+1
-Cinci jucători se apără în apropierea spațiului de poartă, iar ''zburătorul'' se plasează în fața acestora, pe semicercul de la 9m sau într-o subzonă din care echipa adversă finalizează cu precădere. Pentru a crea posibilitatea coechipierilor de pe semicerc să-și repartizeze la timp adversarii, zburătorul trebuie să răspundă în permanență de unul din atacanții de la 9m.
-Zburătorii sunt jucători mobili și cu putere de luptă. Pentru a se pregăti, ei se deplasează între joloane, între interii care-și pasează mingea, sau odată cu mingea pasată, în formație de potcoavă, de către cei cinci jucători. Atunci când mingea ajunge la extremă, zburătorul se poate retrage spre spațiul de poartă.
-Solicitările crescute pentru apărătorul avansat se pot realiza în condițiile în care patru atacanți își pasează mingea după un anumit sistem.
-Repliere, zonă temporară, organizare, așezare în dispozitivul prestabilit, translație, elasticitate și trecerea în apărare pe zona 5+1.
Perioada de tranziție
-Durata : 24. 04 -13.06.2008
-Obiective de instruire: reducerea treptată a efortului, cu menținerea acumulărilor dobândite în anul competițional încheiat, perfecționarea tehnicii fundamentale și pe posturi, lărgirea bagajului motric și menținerea pregătirii fizice la nivelul corespunzător stadiului atins în pregătire, cultivarea dorinței de afirmare la jucătorii care intra în lotul echipei pentru noul an competițional.
Mijloace de acționare:
Ex. 1-Deplasări în zonă folosind pașii adăugați, cu inițiativă individuala sau ca răspuns la mișcarea în teren a unui atacant, starturi și deplasări spre poarta opusă, urmate de intoarceri și revenire rapidă în apărare.
Ex. 2 -Patru jucători în atac efectueaza mișcări în teren; la semnal se repliază în mare viteză până la propriul spațiu de poartă și încep deplasările laterale în zonă; apoi ieșirile din zonă până la 9m combină translația cu elasticitatea zonei .
Ex. 3 -Trei grupe a patru jucători, una se află în apărare și doua în atac. Jucătorii unei grupe din atac au o minge, pe care o pasează între ei apoi portarului. Din acest moment începe exercițiul: jucătorii grupei care a avut mingea se repliază.Portarul aruncă mingea jucătorilor celeilalte grupe de atacanți, care încep pasarea mingii în potcoavă. Jucătorii grupei care s-a repliat se deplasează lateral în zonă și ies la adversarul direct,când acesta are mingea.Grupa aflată la începutul exercițiului în apărare trece în dispozitiv de atac la aceeași poartă.La semnal, atacanții aflați în posesia mingii o pasează la rândul lor portarului și se repliază în apărare; mingea este lansată celei de-a treia grupe etc.
Ex. 4-Replieri cu sarcini suplimentare pe parcursul deplasării în teren și închiderea breselor zonei .
Ex. 5 -Replieri cu efectuarea plasamentului corespunzător și marcajul temporar al unor vârfuri statice, reprezentând atacul advers. Când acesta o pasează unui jucător fix,apărătorii se vor replia la propriul semicerc .
Ex. 6 -Replieri, plasament, marcaj și efectuarea de către doi atacanți a unor încrucișări, apărătorii executând alunecări sau schimb de locuri .
Ex. 7- Replieri până la jumătatea proprie de teren și trecere la apărare om la om. Repartizarea poate fi făcută după regulile : în adâncime, cu răspundere nominală, în cadrul unei zone temporare. În dinamica apărării se pot folosi parțial sau integral mijloace de tactică individuală și colectivă.
Ex. 8 -În acest caz, cinci jucători se apără în apropierea spațiului de poartă, iar ''zburătorul'' se plasează în fața acestora, pe semicercul de la 9m sau într-o subzonă din care echipa adversă finalizează cu precădere. Pentru a crea posibilitatea coechipierilor de pe semicerc să-și repartizeze la timp adversarii, zburătorul trebuie să răspundă în permanență de unul din atacanții de la 9m.
Ex. 9 -Zburătorii sunt jucători mobili și cu putere de luptă. Pentru a se pregăti, ei se deplasează între joloane, între interii care-și pasează mingea, sau odată cu mingea pasată, în formație de potcoavă, de către cei cinci jucători. Atunci când mingea ajunge la extremă, zburătorul se poate retrage spre spațiul de poartă.
Ex. 10 -Solicitările crescute pentru apărătorul avansat se pot realiza în condițiile în care patru atacanți își pasează mingea după un anumit sistem.
Ex. 11 -Repliere, zonă temporară, organizare, așezare în dispozitivul prestabilit, translație, elasticitate și trecerea în apărare pe zona 5+1.
Ex. 12 -Replieri și joc la o poartă cu acțiuni de apărare, stimulate după particularitățile imaginate ale unei echipe adverse.
Ex. 13 -Replieri și jocuri la o poartă pentru stăpânirea momentelor de trecere de la apărare om la om la o apărare în zonă.
Ex. 14 -Pornirea jucătorilor în contraatac, trecere rapidă la repliere, apărare în dispozitiv, accentuând jocul bazat pe anticipare, plasament special, inițiativă personală, asumarea unor riscuri.
Ex. 15 -Efectuarea unor procedee ale mișcării în teren, într-o jumătate de teren, repliere, apărare, cu accent pe caracterul ei dinamic și activ.
CAPITOLUL VI – REZULTATELE CERCETARII SI INTERPRETAREA LOR
6.1 Prezentarea rezultatelor
1. Testul la proba de control – alergare 30 metri plat cu start din picioare – inițială și finală – au înregistrat urmatoarele rezultate :
2. Testul la proba de control : 30 metri dribling printre jaloane – inițială și finală – au înregistrat următoarele rezultate:
3. Testul la proba de aruncare a mingii de handal cu elan de trei pași – inițială și finală – au înregistrat următoarele rezultate:
4. Testul la proba de deplasare in triunghi – testare inițială și finală – s-au înregistrat următoarele rezultate.
5. Testul COOPER – inițial și final – s-au înregistrat următoarele rezultate:
Observațiile pe care le-am făcut pe parcursul desfășurării experimentului au arătat :
– elevele au fost extrem de interesate de sistemul de apărare pe zona 5+1 ;
– s-a schimbat atitudinea lor față de apărare ; au început să reacționeze cu receptivitate și interes ;
– au învățat să-și cunoască rolul în teren și a crescut coeziunea grupului prin întrajutorarea pe care trebuie să o facă în teren ;
– faptul că se vorbește în apărare , se face schimb de oameni , a făcut ca echipa să capete încredere , calm , să fie atente , fără stimulări permanente de pe margine.
6. Răspunsurile care le-am primit la întrebările din chestionar sunt :
Structura chestionarului:
1. Știi care este diferența dintre sistemul de apărare om la om și cel pe zonă ? Explică.
2. În cadrul apărării pe zona 5+1 știi care este locul tău pe teren ? Dar al colegelor tale ? Explică .
VI.2 Prelucrarea rezultatelor
Înregistrarea privind utilizarea sistemului de apărare pe zona 5+1 de către echipa Grupului Școlar Nr.3 Suceava în cadrul campionatului municipal si județean.
Tabel Nr. 1
Tabel cuprinzând prelucrări statistice
Nr.2
Tabel cuprinzând prelucrări statistice
Nr.3
Tabel cuprinzând prelucrări statistice.
Nr.4
Rezultatele obținute la testul Cooper de jucătoarele participante la experiment au fost transferate în calificative . Acestea sunt prezentate in tabelul nr. 5.
Rezultatele pe care le-am obținut pe baza chestionarului arată că la începutul experimentului , jucătoarele nu cunoșteau sistemul de apărare pe zona 5+1 decât într-un procent foarte mic.Dupa învățarea și consolidarea acestui sistem , explicațiile pe care elevele le-au dat au fost corecte și complete , ceea ce demonstrează că au înțeles tehnica de execuție a sistemului 5+1.
Tabel Nr. 6
Centralizarea datelor obtinute pe baza completarii chestionarului de componentele echipei de handbal fete a Grupului Școlar Nr.3 Suceava .
Reprezentări grafice
– Test initial
– Test final
Fig Nr. 6
Calificativele obținute la testul Cooper ( testare inițială și finală)
VI.3 Interpretarea rezultatelor
-Rezultatele la probele de control privind nivelul de dezvoltare al calităților motrice specifice arată o îmbunătățire a performanțelor la sfârșitul perioadei de pregătire; ceea ce demonstrează că mijloacele de acționare folosite au fost bine alese.
-Chestionarul aplicat jucătoarelor echipei a scos în evidență că sistemul de apărare pe zonă 5+1 le era ca și necunoscut, devenind apoi prin înțelegerea lui teoretică și practică, un sistem eficient și atractiv de apărare.
-Testul Cooper aduce informații privind progresul în volumul de alergare al elevelor, astfel acesta a crescut în medie cu 250m. Acest progres a făcut ca toate jucătoarele să treacă la un calificativ superior față de cel inițial.
-Din calculele efectuate au reieșit valori care resping caracterul întâmplător, admițându-se ipoteza specifică, rezultatele putând fi întâmplătoare cu o probabilitate de 1%. Valoarea indicatorului ''t'' este mai mare la testările finale comparativ cu cele ințiale, ceea ce poate duce la concluzia ca programul de pregătire folosit este corect.
-Referitor la gradul de însușire și mai ales de aplicarea în joc a conținutului tehnico-tactic specific sistemului de apărare 5+1 nu mai pot fi atât de obiective. Dar înregistrarea numărului de goluri primite cu apărarea 5+1 și alte forme de apărare, arată că eficiența apărării a fost mai bună cu sistemul zonă 5+1.
CAPITOLUL VII – CONCLUZII
-Ca și în cazul atacului organizat, așezarea corectă în teren nu trebuie respectată doar în momentul inițial, la începerea fazei de apărare organizată, ci pe toată durata acesteia. La sistemul de apărare 5+1, o problemă importantă o constituie jucătorul din față, denumit și ''zburător''. El nu trebuie să se dezintegreze din dispozitivul colectiv de apărare, deci din sistemul 5+1, ci să acționeze pe o zonă din centrul apărării, imediat în fața acesteia.
-Etapizarea inițierii, învățării și perfecționării pregătirii elevilor este o necesitate metodică de prim rang, pentru a se putea ajunge la practicarea unui joc bilateral de calitate. Pentru a se realiza acest lucru este necesar să se stabilească de profesori obiectivele instructive prioritare pentru fiecare etapă de instruire, obiective care să corespundă dezideratelor majore care stau la baza predării handbalului la nivelul echipelor reprezentative și la nivelul școlii.
-Alături de importanța programării obiectivelor de instruire stă și alegerea celor mai bune mijloace de antrenament, a căror utilizare să influiențeze pregătirea fizică, tehnico-tactică și psihică a jucătorilor.
-În handbalul actual, suprafața de acționare și mișcarea fiecărui apărător s-a mărit considerabil; contactul direct cu adversarul este aproape permanent aspru și în fortă; apărătorul se află în permanentă mișcare și acționare, aproape fără momente de pauză, fiind permanent solicitat fizic și psihic la cote maxime; de asemenea a crescut bagajul de cunoștințe tehnico-tactice a apărătorilor.
-Modalitatea de aplicare a sistemului de apărare pe zonă 5+1 este cu un pronunțat caracter ofensiv-agresiv-avansat, atât în cadrul sistemului și pe ansamblul echipei, cât și toate acțiunile tehnico-tactice individuale.
-Jocul de apărare poate fi caracterizat printr-o accentuare a contribuției intelectului, printr-o gândire activă, rapidă și anticipativă.
-Jocul în apărare prin mijloace de bază ale sale, nu trebuie să lipsească din nici o lecție de antrenament fie ca temă distinctă, fie ca element complementar pentru cele specifice jocului din atac. De altfel, nici nu se poate face instruirea sportivilor cu mijloace ''izolate'' specifice numai uneia din cele două situații tactice, atacul sau apărarea.
-În sistemul de apărare pe zonă 5+1 se folosesc mai ales închiderea culoarelor, vorbirea, atacarea adversarului cu minge, schimbul de oameni și flotarea.
-Apărarea pe zonă 5+1 este vulnerabilă atunci când echipa în atac își plasează doi pivoți în zonele apărătorilor intermediari.
-Putem afirma ca apărarea este deosebit de importantă iar stabilirea cu exactitate a obiectivelor de instruire și găsirea celor mai eficiente mijloace de acționare poate duce la obținerea rezultatelor dorite.
BIBLIOGRAFIE
CERCEL, PAUL -Handbal, antrenamentul echipelor masculine, București,Editura Sport- Turism, 1993
-Calități motrice în handbal, București, Editura Sport- Turism, 1975
-Handbal, Exerciții pentru fazele de joc, București, Editura Sport-Turism, 1980
EPURAN, MIHAI -Metodologia cercetării activității corporale, București, IEFS, 1997
IACOB, IOAN -Elemente de statistică aplicate în educație fizică și sport, Iași, Editura Universității ''Al. I.Cuza'', 1998
KUNST- GHERMANEANU -Teoria și metodica handbalului, București, Editura IOAN Didactică și Pedagogică, 1983
-Handbal, București, Editura '' România de mâine'' 2000
POPESCU, FLORENTINA -Metodologia învățării tehnicii jocurilor sportive, București, Editura '' România de mâine'' 2003
SOTIRIU, ROMEO -Inițiere în handbal, București, 2002
VAJAIALA, G. -Biochimia efortului- Curs pentru studenți, București, Editura '' România de mâine '', 1996
WEINEK, JURGEN -Biologie du sport, CCPS, București, SDF, vol II, 1995
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Privind Imbunatatirea Sistemului DE Aparare 5+1 Junior (ID: 166653)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.