. Selectia Primara la Nivelul Ciclului Gimnazial In Scoala In Vederea Formarii Unei Grupe In Jocul de Baschet

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:

ABSOLVENT:

Motto: “Selecția este un proces desfășurat până la atingerea limitelor superioare ale performanței, astfel conceptele de selecție și pregătire au fost reunite înr-un complex corelat și direcționat către o anumită specializare a copilului și juniorului”.

Nicu Alexe

“SELECȚIA PRIMARĂ LA NIVELUL CICLULUI GIMNAZIAL ÎN ȘCOALĂ ÎN VEDEREA FORMĂRII UNEI GRUPE DE PREGĂTIRE SPORTIVĂ ÎN JOCUL DE BASCHET”

Planul lucrării

P L A N U L L U C R A R I I

Capitolul I. Introducere

Considerații generale

Motivarea alegerii temei – scopul lucrării

Ipotezele lucrării

Capitolul II. Fundamentarea teoretico – științifică

Caracteristicile actuale ale jocului de baschet

Selecția pentru jocul de baschet

Rolul și obiectivele grupei de pregătire școlară

Particularitățile de vârstă ale ciclului gimnazial

Capitolul III. Desfășurarea experimentului

Metode de cercetare utilizate

Subiecții, durata și locul experimentului

Documentele de planificare ale activității

Principalele mijloace folosite în pregătire

Bateria de teste cuprinsă în experiment

Capitolul IV. Rezultatele obținute și interpetarea lor

Rezultatele obținute

Interpetarea rezultatelor

Capitolul V. Concluzii și propuneri

Capitolul VI. Bibliografie și anexe.

I.1. Considerații generale.

Baschetul este unul din jocurile sportive cele mai răspândite și mai apreciate pentru satisfacțiile pe care le oferă celor care îl practică și ca spectacol atractiv celor care-l privesc. Numărul mare de practicanți ai acestui joc asigură o bază de masă corespunzătoare și stimulează permanent interesul pentru acest joc, asigurând astfel pepiniera de jucători.

Datorită multiplelor influiențe pozitive asupra organismului elevilor, jocurile sportive în general și baschetul în particular constituie mijloace de bază ale educației fizice. Educatorii consideră jocul ca principala activitate prin intermediul căreia copilul ia contact cu complexitatea mediului înconjurător, lucru care îi facilitează lărgirea sistemului de cunoștințe, priceperi și deprinderi, formarea și dezvoltarea unor aptitudini psiho-motrice, perfecționarea reprezentărilor spiritului de observatie, inițiativei și modului de a gândi.

În procesul educației fizice organizat la nivelul școlii, jocul de baschet ocupă un loc important acolo unde există condițiile de practicare a acestuia, constituind o activitate globală prin intermediul căreia se acționează pentru realizarea obiectivelor educației fizice.

Foarte importantă este influența pe care o are jocul de baschet asupra motricității. El influențează dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice atât sub aspectul general, cât și sub aspect specific. Remarcabilă este în special dezvoltarea îndemânării tehnice și tactice, atât în regim de viteză, cât și în regim de rezistență. In privința calităților psihice, aduce o influență deosebită asupra personalității omului și anume:

– dezvoltarea spiritului de echipă, de colaborare și de ajutorare

reciprocă

– spiritul de organizare, disciplina conștientă și liber consimțită, elevii respectând regulamentul și în practicarea independentă a jocului

– dezvoltarea inițiativei, a combativității, a voinței necesare învingerii

greutăților

– dezvoltarea gândirii creatoare.

Pornind de la aceste premise, pregătirea copiilor în jocul de baschet ar trebui direcționată pe următoarele căi:

8. precizia

7. coordonarea

6. echilibrul

5.îndemânarea

4. rezistența

3. detenta

2. viteza

1. forța

Paralel cu dezvoltarea fizică completă a copilului, se crează și o bază pentru învățarea tehnicii și tacticii și formarea personalității bazate pe cunoașterea capacității de muncă, asimilație și creație a copilului.

I.2.Motivarea alegerii temei – scopul lucrării.

Selecția este un subiect care a fost pe larg dezbătut în literatura de specialitate, preocupările în domeniul selecției find inițial orientate către domeniul economico-social, fiind prin extensie preluate de activitatea sportivă în deceniul III al secolului nostru, ajungându-se la instituționalizarea unui sistem unic de selecție și pregătire în țara noastră în 1976.

Această selecție are reguli bine definite, însă ea se referă în special la selecția pentru sportul de mare performanță și nu pentru activitatea sportivă școlară în domeniul unei ramuri de sport, unde nu se pot instituționaliza aceleași criterii, fapt care mă determină să studiez această problemă și să schițez unele constatări asupra efectuării selecției la acest nivel.

Societatea modernă este caracterizată de un fenomen sportiv deosebit de complex, astfel integrarea elevilor în această societate trebuie corelată cu practicrea exercițiilor fizice sub forma sportului.

Practicarea sportului în cadrul educației fizice școlare trebuie privită ca o activitate de sinteză care solicită întreaga fință a elevilor, trebuind efectuată o inițiere în practicarea sportului pentru petrecerea utilă și plăcută a timpului liber. Educația fizică și sportivă școlară are de îndeplinit obiective instructiv-educative specifice subordonate idealului și funcțiilor general valabile pentru întregul fenomen de practicare a exercițiilor fizice.

În acest context BASCHETUL oferă condiții deosebite pentru a favoriza dezvoltarea complexă a deprinderilor și calităților motrice necesare în viață, find un domeniu al activității corporale care înglobează acțiunile motrice ale procesului educației fizice: – mersul, alergarea și săriturile – într-o mare complexitate, reprezentând o formă de manifestare cu caracter ludic a exercițiului fizic cu o mare diversitate de acțiuni motrice, influență asupra sistemelor și funcțiilor organismului și posibilitatea practicării tot timpul anului.

Având în vedere că sistemul unic de selecție prin probele și normele de control pe care le stabilește pe vârste, sexe și ramuri de sport este un sistem cu ajutorul căruia pot fi identificați cei apți pentru sportul de performanță, SCOPUL LUCRĂRII este de a stabili unele jaloane privind selecționarea elevilor pentru practicarea jocului de baschet la nivelul cercului de activități sportive din cadrul școlii, și de a îndruma pe cei mai merituoși dintre cei selecționați către practicarea sportului de mare performanță, de a stabili unele mijloace eficiente în vederea însușirii practicii jocului în cadrul acestei activități, care să aducă o complectare programei școlare existente în prezent și să poată fi utilizată drept ghid pentru profesorii care au posibilități în cadrul școlii și dorința de a atrage un număr cât mai mare în vederea practicării acestui joc sportiv în cadrul școlii.

I.3.Ipotezele lucrării.

Primul pas de la cunoscut spre necunoscut este ipoteza unei lucrări care trebuie să asigure un echilibru între facilitatea acțiunii, desfășurarea ei și randamentul obținut, lucrarea de față propunând următoarele ipoteze:

După practicarea jocului de baschet timp de un an școlar, copii știu să se organizeze și să practice jocul de baschet independent.

Din rândul elevilor clasei cu care se lucrează se pot selecționa elemente pentru practicarea jocului de baschet în cadrul școlii cu grupa de activități sportive.

Prin practicarea jocului de baschet de către elevi în cadrul grupei de activități sportive se contribuie la realizarea obiectivelor educației fizice școlare a elevilor

Lecția de activități sportive se constituie într-o punte de legătură între educația fizică și sportul competițional, cei mai talentați elevi din cadrul grupei fiind selecționați la echipele de performanță ale cluburilor școlare.

Printr-o selecție riguroasă în cadrul școlii se poate realiza depistarea de elemente de mare perspectivă, apte pentru practicarea baschetului de mare performanță.

II.1. Caracteristicile actuale ale jocului de baschet.

Școala este o instituție care trebuie să reprezinte tot ceea ce este mai avansat în orice domeniu de activitate, astfel și în domeniul activităților sportive elevii sunt chemați să-și însușească tot cea ce este mai nou în ramura sportivă pe care o îndrăgesc, astfel este bine a cunoaște tendințele ce se manifestă în momentul actual în cadrul jocului de baschet.

Baschetul este unul din jocurile care dispune de una dintre cele mai bogate game de procedee tehnice, de acțiuni tactice, de la cele mai simple la cale mai complexe. Acest fapt solicită jucătorilor o pregătire continuă și perseverentă, iar profesorilor eșalonarea treptată în predare a succesiunii de învățare a tehnicii și tacticii acestui joc, lucru care contribuie la conferirea unei note crescute de spectaculozitate.

Multitudinea și varietatea cu care se succed fazele de joc, alternarea rapidă a situațiilor ofensive cu cele defensive, posibilitățile pe care le oferă jucătorilor de a-și etala fantezia și capacitatea lor inventivă, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc, aruncările acrobatice sau subtilitatea unor pase executate cu mare finețe, pasiunea întrecerii, toate oferă atât jucătorilor dar în special publicului spectator, momente de o deosebită atracție.

Dimensiunile relativ reduse ale terenului de joc, precum și numărul mic de jucători ce se întrec în teren, determină deplasări ale acestora și o circulație a mingii foarte rapidă, jucătorii participând permanent în egală măsură atât la desfășurarea atacului cât și a apărării. Însuși regulamentul de joc, prin regulile de 3,5,10 și 30 secunde, determină un dinamism al desfășurării fazelor de joc, din primul și până la ultimul minut al partidei.

Varietatea procedeelor tehnice, oferă mari posibilități de studiu practico-teoretic, de lărgire a bagajului de cunoștințe și de stimulare a inițiativei creatoare, atât pentru jucători cât și pentru antrenori.

Una din cele mai importante caracteristici ale jocului de baschet o reprezintă valoarea lui educativă, care influențează pozitiv dezvoltarea multilaterală a sportivului și contribuie la întărirea sănătății. Prin el se dezvoltă calitățile morale și de voință cum sunt: curajul, combativitatea,, disciplina, spiritul de răspundere, precum și calitățile fizice de viteză, îndemânare, rezistență și forță.

Ca urmare a unui proces tot mai riguros de selecție, instruire și pregătire, desfășurat pe baze științifice, asistăm azi la o continuă creștere a nivelului măiestriei, atât individuale a jucătorilor cât și colective a echipelor, în practica jocului, lucru ce determină modificări în orientarea jocului de baschet. Vom sublinia în continuare unele din caracteristicile actuale ale jocului de baschet manifestate în plan internațional, care aplicate și în instruirea și selecția sportivilor noștri vor putea contribui la ridicarea valorică a jocului echipelor românești în confruntările internaționale:

Lupta pentru imprimarea ritmului și a tempoului de joc, variații de ritm în funcție de evoluția scorului.

Creșterea importanței și folosirea tot mai frecventă a jocului aerian în lupta pentru recuperarea mingii – determinate de creșterea gabaritului și a detentei jucătorilor

Apariția cuplurilor stabile

Simplificarea construirii atacului colectiv determinat de:

finalizarea acțiunilor de luptă directă cu adversarul (relația de 1 x 1 și dublarea atacantului)

accelerarea vitezei de execuție în faza finală a acțiunii de aruncare

creșterea ponderii contraatacului

generalizarea aruncării din săritură

Creșterea eficienței apărării prin combinarea sistemelor de apărare, prin agresivitate permanentă, generalizarea presingului temporar

În relația atacant – apărător se caută a se realiza superioritatea pozițională și numerică.

Particularizând aceste tendințe și orientări la nivelul echipelor de copii, acestea pot fi exprimate astfel:

Contraatacul ca formă principală de atac

Atac rapid (repunere rapidă din orice situație)

Permanenta preocupare pentru recuperare ofensivă și defensivă

Atacul pozițional
Apariția cuplurilor stabile

Simplificarea construirii atacului colectiv determinat de:

finalizarea acțiunilor de luptă directă cu adversarul (relația de 1 x 1 și dublarea atacantului)

accelerarea vitezei de execuție în faza finală a acțiunii de aruncare

creșterea ponderii contraatacului

generalizarea aruncării din săritură

Creșterea eficienței apărării prin combinarea sistemelor de apărare, prin agresivitate permanentă, generalizarea presingului temporar

În relația atacant – apărător se caută a se realiza superioritatea pozițională și numerică.

Particularizând aceste tendințe și orientări la nivelul echipelor de copii, acestea pot fi exprimate astfel:

Contraatacul ca formă principală de atac

Atac rapid (repunere rapidă din orice situație)

Permanenta preocupare pentru recuperare ofensivă și defensivă

Atacul pozițional 2 – 1 – 2 (cu jucător centru) sau 4 + 1 ce se bazează pe acțiuni individuale, pe combinații de “dă și dute” și pe încrucișări

Apărarea om la om pe tot terenul; marcaj agresiv și diferențiat

Sporirea preocupării pentru finalizările de la distanță

Ambidextria în execuția paselor, driblingului și aruncărilor la coș

Atrage atenția pregătirea atletică a jucătorilor cu accent pe ansamblul calităților forță – viteză, pe capacitatea crescută de participare a jucătorilor în diferite regimuri de solicitare fizică și încordare nervoasă din competiții.

II.2. Selecția pentru jocul de baschet.

Orice produs de bună calitate se obține prin prelucrarea unei materii prime corespunzătoare. Valoarea lui depinde în egală măsură atât de măiestria și nivelul de tehnicitate cu care este prelucrat, cât și de calitatea materiei prime respective. Alegerea acesteia din urmă tradusă în limbaj specific activității noastre reprezintă selecția.

“Selecția este un proces organizat și repetat de depistare timpurie a dis-ponibilității înnăscute a copilului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii (medicale, biologice, psiho-sociologice și motrice) pentru practicarea și specializarea lui ulterioară într-o disciplină sau probă sportivă”.(Nicu Alexe).

Deci selecția în baschet este procesul de depistare, atragere și angrenare, într-o activitate organizată a tinerelor elemente care manifestă înclinații și aptitudini pentru practica sportivă. Această selecție vizează o serie de elemente ca: aplicarea în practică a teoriei și metodicii antrenamentului sportiv, conducerea științifică a procesului de antrenament, asigurarea unei baze materiale corespunzătoare, organizarea perfectă a activității baschetbalistice pe plan central și în teritoriu.

Studiul și cercetările efectuate de specialiști în domeniul selecției precum și practica baschetului au demonstrat că selecția, mai ales la nivelul eșaloanelor cuprinse în baza de masă a baschetului de performanță trebuie să se desfășoare ca un proces continuu, ritmic și activ.

Gândirea potrivit căreia selecția este o activitate de moment pentru formarea grupelor de începători la care se adaugă ulterior elemente depistate întâmplător este perimată, ne răspunzând cerințelor impuse de nevoile actuale ale performanței. Teoria, metodica și practica baschetului apreciază că selecția este un proces dinamic și continuu. De la formarea grupelor de copii începători și până la terminarea junioratului, porțile de intrare și ieșire ale selecției sunt permanent deschise. Intrarea și ieșirea copiilor din aceste eșaloane, este dirijată direct și nemijlocit de către antrenor. Dirijarea trebuie să se facă cu multă competență profesională, cu discernământ și mai ales cu un grad crescut de obiectivitate.

Caracterul activ și continuu constă din faptul că selecția se desfășosară bidimensional la toate eșaloanele de vârstă și de valoare a copiilor și juniorilor – selecția orizontală și verticală. Cu excepția nivelului de începători unde selecția se desfășoară numai pe orizontală, la toate celelalte nivele selecția la orizontală este prezentă în mod continuu, iar selecția verticală se realizează ritmic prin promovarea în eșalonul superior atunci când sunt realizate condițiile de vârstă, dar mai ales cele legate de gradul de pregătire.

În baschet capacitatea maximă de performanță se realizează în jurul vârstei de 20 – 22 de ani, excepțiile fiind nesemnificative. Pentru a realiza acest nivel de performanță baschetbaliștii trebuie să desfășoare o pregătire de specialitate pe o durată de aproximativ 8 – 10 ani. Astfel copilul selecționat în jurul vârstei de 9 ani va putea intra în eșalonul baschetului de performanță după încheierea perioadei de juniorat . Ori în această perioadă se produc mutații în stadiul de dezvoltare al jocului de baschet, se reactualizează concepția de joc, se elaborează noi modele de jucători la toți parametrii, se optimizează modelele de pregătire, apar noi valențe ale nivelului de joc, ceea ce pretinde noi dimensiuni calitative ale tipului baschetbalistului. În acest sens profesorilor care activează la nivelul bazei de masă a sportului de performanță le revin sarcini de mare răspundere, cum ar fi:

Aprecierea prospectivă a nivelului de dezvoltare a jocului în perspectiva următorilor 10 – 12 ani, a noutăților apărute în joc și a tendințelor de evoluție

Aprecierea prospectivă a tipului de jucător care va putea realiza performanțe deosebite la noul nivel de joc

Aprecierea nivelului optim actual al calităților care, în perspectiva dezvoltării lor vor atinge cotele valorice impuse de mutația calitativă a jocului

Rezultă că atât conținutul cât și metodologia selecției nu trebuie să aibe ca referință nivelul actual al jocului de baschet, ci cotele atinse în perspectiva următorilor 10 – 12 ani.

Formarea grupelor de începători reclmă o activitate foarte intensă din partea profesorilor, efectuată metodic cu răbdare și cu mult simț de răspundere profesională. La acest nivel selecția se desfășoară numai pe orizontală și se realizează în trei etape:

II.2.1. Selecția primară (de orientare).

În această etapă activitatea începe prin delimitarea ariei de selecție care trebuie să țină seama de distanța și mijloacele de transport dintre școala de bază, domiciliul copiilor și baza unde se desfășoară pregătirile. Totodată profesorul poartă discuții cu profesorii de educație fizică din școlile generale cuprinse în aria de selecție stabilită și încheie un acord de principiu cu aceștia. Depistarea elevilor se realizează prin asistarea la lecțiile de educație fizică din școli, la jocurile între clase și la cele din cadrul unor competiții de masă. Când aceste jocuri lipsesc, în colaborare cu profesorii din școli vor organiza și desfășura astfel de jocuri. Lista copiilor selecționați va fi completată cu cei recomandați de profesori.

II.2.2. Selecția intermediară.

Aceasta se desfășoară în următorii 4ani, când se formează grupele de performanță alcătuite din 12 –16 copii. Se va pune accent pe învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor tehnice fundamentale și acțiunilor de joc necesare practicării jocului în cadrul categoriei de vârstă respective.Acestei etape îi corespund acțiunile

incadrarea copiilor în echipe

urmărirea stării de sănătate prin control medical

asigurarea dezvoltării fizice armonioase

dezvoltarea calităților motrice de bază cu pondere pe viteză și îndemânare

cordonarea activității sportive cu cea școlară

– pregătirea treptată pentru participarea în competiții oficiale

II.2.3. Selecția finală (decisivă)

În etapa selecției finale se pun bazele perfecționării la un nivel înalt a procedeelor tehnice și a acțiunilor fundamentale de joc pentru atac și apărare. Din rândul acestor sportivi se avansează sportivi la echipele de seniori și cele reprezentative. Etapei îi corespund acțiunile:

încadrarea în echipe cu componente relativ stabile

stabilirea obiectivelor de instruire pe factorii antrenamentului

crearea premizelor necesare realizării specializării pe posturi

selecționarea celor mai talentați tineri în loturi reprezentative

II.2.4. Metodele selecției sportive.

Analizând complex modul de organizare și desfășurare a selecției putem aprecia că există trei metode de selecție:

Selecția naturală reprezintă un proces evolutiv îndreptat într-o direcție bine previzată, constituind factorul fundamental al evoluției normale a sportivilor. Realizată judicios asigură procesul lent de dezvoltare normală a aptitudinilor sportivului de la vârsta timpurie până la consacrare. Procesul nu este întâmplător ci se desfășoară și acționează în mod sistematic, permanent, orientat în conformitate cu interesele societății.

Selecția artificială reprezintă procesul de forțare a obținerii unor performanțe de valoare într-un timp relativ scurt prin constituirea unor echipe și grupe, sau prin selecționarea unor sportivi pentru diferite posturi în echipă. Ea are la bază tot selecția naturală. Metoda se referă în egală măsură și la selecționarea unor tineri care în mod practic se abat de la normele recunoscute (vârstă, înălțime, dezvoltare fizică) dar prezintă în schimb perspective prin compensație altor calități care-I vor avantaja să ajungă rapid din urmă pe cei avansați, aleși pe baza selecției naturale.

Selecția întâmplătoare constituie totalitatea acțiunilor spontane sau dirijate de depistare a elementelor de perspectivă. Persoaele depistate în timpul selecției întâmplătoare, trebuie să se încadreze în specificul ramurii sportive în primul rând în ceeace privește dezvoltarea fizică, deoarece pregătirea tehnică și tactică pot fi ralizate ulterior.

II.2.5. Selecția la nivelul unei grupe de pregătire sportivă în școală.

Cu toate că aria selecției pentru lecția de activități sportive este cu mult mai mică ca cea pe care acționează cluburile sportive de performanță, ea rezumându-se doar la cadrul claselor gimnaziale din cadrul școlii, și în principal numai a celor care la orele de educație fizică la jocurile sportive au ales jocul de baschet, această selecție trebuie să fie orientată în măsura posibilului spre criteriile generale ale selecției sportive. Sub acest aspect majoritatea specialiștilor cad de acord asupra următoarelor cerințe:

În selecție ereditatea are o însemnătate mare, însă nu trebuie absolutizată, punctul de plecare în selecție constituindu-l variabilitatea, proces al modificării diferitelor caractere morfologice și fiziologice ale organismului.

În privința tipului somatic , ponderea ea mai mare o are talia, care la băieți la 12 ani – clasa VI-a trebuie să fie 168 cm la pivoți, 164 cm la extreme și 155 cm la fundași, cu specificația că de la această vârstă se începe conform programei școlare activitatea în cadrul colectivului sportiv de baschet.

Totuși elevii au fost urmăriți de la intrarea lor în gimnaziu, considerând chiar și această vârstă deja târzie pentru începerea învățării baschetului, astfel s-a început selecția cu două clase a V-a la care s-au făcut toate măsurătorile și testele selecției, pentru a urmări evoluția elevilor în perspectivă. Din aceste motive am luat în observare pentru pivoți la clasa V-a elevi de peste 162 cm, pentru extreme cei de peste 158 cm și pentru fundași cei de peste 150 cm.

Pentru a urmări creșterea progresivă normală a taliei și a vedea dacă aceasta se incadrează în limitele preconizate pentru ca pivoții la 18 ani să depășească 200 cm, extremele 190 cm și fundașii 185 cm, mai verificăm dacă talia în clasa VII-a atinge la pivoți peste 174 cm, la extreme 170 cm și la fundași 161 cm.

Altă dimensiune cu mare importanță în baschet este anvergura, care la jucătorii de baschet depășește pe cea a oamenilor obișnuiți, la 13 ani (Clasa VII-a) trebuind să reprezinte 103% din talie adică 179 cm la pivoți, 175 cm. la extreme și 166 cm la fundași.

În privința raportului talie/greutate se apreciază că raportul optim calculat după formula T – G 100 trebuie să fie la băieți între 1,06 și 1,07.

În privința lungimii palmei măsurată de la încheietură și până la vârful degetului mijlociu, în mod normal reprezintă 10,4 din înălțimea corpului, la baschetbaliști trebuind să fie ceva mai mare.

În tabelele următoare (1-2-3) este prezentat tipul somatic al elevilor claselor V-VI-VII cu măsurători efectuate la începutul anului școlar, iar pentru elevii claselor VI-VII tabelul cuprinde și măsurătorile efectuate în anul anterior, rezultând comparația dintre dezvoltarea somatică a întregii clase și cea a elevilor selecționați pentru lecția de activități sportive, menționînd că pe lângă aspectul somatic, în selecție am ținut cont și de ceilalți factori ai selecției enumerați mai sus și anume capacitatea motrică și capacitatea psihică.

Tabelul 1. Profilul somatic al elevilor clasei a V-a.

Tabelul 2. Profilul somatic al elevilor clasei a VI-a

Tabelul 3. Profilul somatic al elevilor clasei a VII-a

II.3. Rolul și obiectivele grupei de pregătire școlară.

Lecția de activități sportive continuă la un nivel superior și continu ascendent pregătirea realizată de elevi în lecțiile de educație fizică, asigurându-se pe fondul pregătirii fizice generale, inițierea și consolidarea unor deprinderi specifice ramurii de sport alese și practicarea efectivă a acesteia.

Ceeace caracterizează această activitate este că se organizează pe grupe de câte 18-22 de elevi selecționați din mai multe clase paralele sau ani de studii apropiați, fiind normată conform instrucțiunilor în vigoare cu două ore săptămânal

Lecția de activități sportive are aceiași structură ca și lecția de educație fizică, având ca mijloc de bază ramura sportivă preferată de elevi și pentru care există condițiile de practicare corespunzătoare în cadrul școlii. Elevii trebuie să participe la întreceri, cei merituoși trebuie să fie popularizați în școală, orarul trebuie astfel întocmit încât să dea posibilitate de participare a elevilor la aceste activități.

II.4. Particularitățile de vârstă ale ciclului gimnazial.

Vârsta antepubertară a copiilor, în care perioadă se încadrează elevii cercetați în lucrare, din punct de vedere anatomic și fiziologic prezintă unele particularități:

Sfera somatică este încă slab dezvoltată, oasele sunt mai puțin dure și permit solicitări la tracțiuni și răsuciri, astfel exercițiile folosite contribuind la înlăturarea deformațiilor osoase.

Mușchii sunt slab dezvoltați, mai ales cei ai membrelor, ei reprezintă 21,7% din greutatea corpului, forța lor este redusă, dar viteza de reacție și cea de repetiție sunt foarte bune.

Sistemul nervos este slab dezvoltat și prezintă instabilitate. Excitația și inhibiția nu sunt echilibrate, excitația predomină, copilul fiind mai irascibil cu treceri rapide de la o stare la alta. Atenția este instabilă, iar voința este slab dezvoltată, receptivitatea este accentuată, informațiile se fixează folosind demonstrația și explicația.

Sistemul cardiovascular este slab dezvoltat, dar inima reacționează puternic dar neeconomic la mecanismele de efort, mecanismele de reglare sunt slabe, adecvate la solicitări ușoare.

Aparatul respirator este slab dezvoltat cu o frecvență respiratorie de 24 de respirații pe minut cu un consum de oxigen de 1,7 litri pe minut, neexistând substratul morfo-funcțional pentru susținerea de eforturi mari și îndelungate.

Particularități psihice – gândirea și înțelegerea se sprijină pe intuiție, copilul este ușor impresionabil cu dispoziții labile, conduita este vioaie cu predispoziție pentru mișcare.

La această vârstă regimul de viață este echilibrat, alternarea judicioasă a efortului cu odihna și cu efortul intelectual, alimentația rațională, mișcarea în aer liber, contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului copiilor.

III.1. Metode de cercetare utilizate.

III.1.1. Documentarea teoretică.

Având în vedere complexitatea personalității umane, pentru a se putea realiza o selecționare a elevilor în vederea practicării sportului de performanță, este nevoie de o cunoaștere temeinică a acestora sub aspect motric, fiziologic, biologic și psihologic pentru a putea găsi cele mai adecvate căi și mijloace de colaborare între pedagog și elev, fenomenul aferentației inverse găsindu-și exprimarea evident în acest domeniu.

Pe acest considerent am studiat aspectele metodice legate de selecția pentru jocul de baschet, particularitățile de vârstă sub aspect motric, somatic și psihic pentru această vârstă, ca și aspectele colaterale legate de relațiile cu școala(situația la învățătură), cu părinții privind acceptul și încurajarea copilului în această activitate ca și o serie de materiale metodice legate de etapele selecției și pregătirii, mijloacele de testare și de pregătire, aspecte ale controlului medical.

III.1.2. Experimentul pedagogic.

Aplicarea în practică a teoriei referitoare la selecție sub aspectul măsurătorilor antropometrice periodice ca și măsurătorile efectuate privind capacitatea motrică a elevilor spre a rezolva problema practică a selecției pentru lecția de activități sportive constituie partea experimentală a lucrării, care trebuie să dea răspunsurile formulate în ipotezele acesteia.

Astfel experimentul cuprinde măsurarea taliei, greutății și a anvergurii elevilor, ca și efectuarea unui număr de 10 teste dintre care patru specifice și șase de pregătire fizică generală, repetate ulterior și efectuarea comparației între elevii selecționați și cei neselecționați pentru lecția de activități sportive.

III.1.3. Observarea.

Aceasta ca procedeu reprezintă contemplarea activă și sistematică a subiecților, a procesului instructiv-educativ și a altor aspecte ca cele de ordin psihic, aflate în atenția lucrării, fiind vorba de înregistrarea vizuală critică a datelor, făcută în mod direct, având la bază un plan tematic stabilit, încercând obiectivizarea datelor cu ajutorul unor instrumente de măsură.

Rezultă că în cazul experimentului se beneficiază de intervenția cercetătorului, care modifică în mod controlat condițiile de desfășurare a fenomenelor, scopul find furnizarea anumitor date pentru interpetare în vederea confirmării sau infirmării ipotezelor, pe când observarea este un fenomen pur subiectiv, dar confirmarea repetată a observațiilor duce spre obiectivizarea rezultatelor obținute.

III.2. Subiecții, durata și locul experimentului.

După cum reiese și din tabelele anterioare, subiecții lucrării sunt elevii ciclului gimnazial – numai băieți, cuprinși în clasa V-a = 32 de elevi, clasa VI-a =38 de elevi și clasa VII-a = 27 de elevi , care au fost supuși selecției inițiale, și dintre care în urma selecției inițiale au fost aleși din clasa V-a 8 elevi, din clasa VI-a 12 elevi și din clasa VII-a 13 elevi pentru a participa la lecția de activități sportive și în consecință și la etapa de selecție secundară care s-a efectuat după parcurgerea unui an de pregătire sportivă.

Începând din momentul selecționării respectivilor elevi pentru lecția de activități sportive, restul elevilor se constituie în grupă martoră pentru a urmări dezvoltarea comparativă a calităților și deprinderilor motrice a celor care participă la lecția de activități sportive și a celor care nu frecventează această activitate extrașcolară.

Subiecții sunt deci elevi ai ciclului gimnazial de la Liceul C.D. Loga din Timișoara, școală care dispune de o sală de sport dotată cu două panouri, suficient de mare pentru a se putea desfășura activitatea cu un efectiv de 20-22 de elevi, cu dimensiunile sălii de 26/10 metri.

De asemenea curtea școlii este bituminată și are trasate două terenuri de baschet regulamentare și dispune de patru panouri montate în acest scop.

La dispoziția elevilor se află în cadrul lecțiilor de colectiv un număr de 10-12 mingi pentru ca fiecare pereche să poată beneficia de o minge, astfel asigurând densitatea necesară lecției.

Orarul a fost în așa fel stabilit ca fiecare să poată participa o dată pe săptămână după terminarea orelor și în fieccare sâmbătă dimineața la câte o lecție de 90 de minute.

În aceste condiții experimentul a avut loc pe durata unui an școlar cu începere din 15 septembrie o dată cu începerea selecției inițiale și până în 15 mai câns s-a făcut bilanțul unui an de activitate și s-au reținut în continuare elevii care au făcut față cerințelor selecției secundare efectuată în cursul întregului an școlar prin metodologia descrisă în lucrarea de față.

III. 3. Documentele de planificare ale activității.

Jocul de bashet reprezintă o latură importantă în sistemul nostru de educație fizică și sport. Inițierea copiilor în jocul de baschet de la vârstă mică atât în lecțiile de educație fizică cât și în cele de activități sportive crează premisele unor stagii de pregătire îndelungată în mod organizat, acesta creind și premisele necesare creșterii volumului, intensității și complexității pregătirii, aceste activități constituind și o sursă de selecție pentru sportul de performanță.

Pregătirea în jocul de baschet are un caracter stadial, fiecărui stadiu corespunzându-I anumite obiective instructiv educative conform cu particularitățile de vârstă, astfel fiecare stradiu având modelele lui proprii de pregătire și joc, de un real ajutor în această privință find și prevederile programei școlare privind învățarea jocului de baschet în școală.

Din înregistrările efectuate la o serie de jocuri din cadrul campionatelor școlare se pot determina cele mai frecvente procedee tehnice folosite în cadrul jocului bilateral la această vârstă, astfel rezultând determinarea cu ajutorul unui studiu a principalelor mijloacce care să fie folosite în instruire:

Driblingul a fost folosit în proporție de 78% din totalul acțiunilor ofensive

Cea mai frecventă pasă este cea cu două mâini de la piept, folosită în 75% din pase, cu pământul 21%, din săritură 3%.

Aruncările la coș din săritură reprezintă 47%, aruncările la coș din dribling 27%, iar cele de pe loc 6%

Oprire cu pivotare 36%.

Conform acestor statistici rezultă pentru instruire folosirea acelor mijloace care se utillizează majoritar în jocuri, iar conform înregistrărilor se poate formula conform cu parametrii de joc înregistrați descriși mai jos și un model de joc pentru această vârstă:

120 posesii de minge

65 aruncări la coș – 25 reușite

22 mingi câștigate la recuperări defensive

9 recuperări ofensive

12 intercepții

44 total mingi câștigate

18 total mingi pierdute

7 pase decisive

0,40 indicele de eficiență

Modelul de joc pentru această vârstă prezintă următoarele caracteristici:

În atac sistemul de bază este contraatacul și atacul rapid cu finalizări simple și aruncări la coș după 3-4 pase, luptă activă la recuperarea mingii.

În apărare sistemul de bază este om la om pe ½ teren și uneori apărare pe tot terenul, preocuparea de bază fiind apărarea individuală și întrajutorarea, cu asigurarea blocajului defensiv și a recuperării defensive.

În concordanță cu aceste catacteristici ale jocului în atac și apărare planul calendaristic pentru desfășurarea activității baschetbalistice este următorul:

Plan calendaristic pentru anul I de pregătire

MODEL DE LECȚIE DE ACTIVITĂȚI SPORTIVE LECȚIA 6

Teme: 1. Ieșire la minge, prindere, oprire într-un timp, pivot, dribling, oprire,

aruncare la coș de pe loc.

Viteza de execuție.

III.4. Principalele mijloace folosite în pregătire.

Pregătire fizică generală.

a) – 6 x 25 m = 6’

– 4 x 50 m = 9’

2 x 100 m = 18”

-Alergare în tempou variat – 600 m = 3’20”

sărituri la coardă – 100 pe un picior, 100 pe celălalt, 200 pe ambele

sărituri pe și de pe lada de 50 cm = 3-5 x 10 sărituri

genoflexiuni cu palmele la ceafă = 3-5 x 25

abdomen – din atârnat la scara fixă 3 x 10 ridicări de picioare

alergări peste diferite obstacole – ștafete

elemente de gimnastică – rostogoliri

sărituri succesive în lungime – 3 –5- x 10 m

exerciții din școala alergării – 4 x 25 m.

Pregătire fizică specifică.

ștafete – deplasare laterală, cu spatele 3 x 25 m

prinsa pe perechi cu lovirea gleznei 3 x 30”

dribling pe perechi cu handicap 3 x 25 m

pase la scara fixă 3 x 20 pase

pase cu două mingi – concursuri 30 pase

voleibalări la panou (perete) 3 x 10

“micul maraton “– alergare de intervale 3 x 25”

schimb de locuri în trei 2-4-6 lungimi consecutiv

joc de ținere a mingii 3 x 1-2’

deplasare în dribling:

5 x 10 m cu mâna dreaptă

5 x 10 m. cu mâna stângă

5 x 10 m cu schimbări de direcție și a mâinii

Circuit fizic: 3 x 30”

micul maraton

din culcat ridicări în echer

sărituri peste bancă

flotări în plan înclinat

Circuit tehnic pentru apărare: 3 x 30”

joc de brațe și picioare

relație 1 x 1 în dribling

aruncare la coș de la 2-3 metri cu recuperare

voleibalări pe perechi

Circuit pentru dribling: 3 x 30”

sprint în dribling talonat de adversar

sărituri la panou cu voleibalare

leapșa 1 x 1 fără minge

aruncări la coș din dribling – dreapta – stânga

relație 1 x 1 cu minge pe tot terenul

Jocuri pregătitoare pentru baschet.

“Alergarea indiană” – grupul se împarte în două echipe egale. Se trasează linii paralele pe un teren, sau se utilizează terenul de volei, pe care linii se deplasează echipa în apărare, fără a se abate de la ele. Atacanții pe rând caută să treacă în alergări cu schimbări de direcție de la un capăt la altul al terenului, fără a fi atinși de apărători, primind câte un punct pentru reușită.

“Leapșa cu mingea” – jocul se desfășoară ca o leapșă obișnuită, doar jucătorului care este în posesia mingii nu I se poate da leapșa.

“Mingea în cerc” – Jucătorii la distanță de 2-3 m. unul față de altul formează un cerc pe care se deplasează în pase 2-3 mingi. Jucătorul la care se vor întâlni două mingi va fi penalizat cu un punct.

“Cercul zburător” Jucătorii formează un cerc, în interior se plasează un jucător care va avea o minge care este legată cu o sfoară. La semnal începe să învârtă mingea pe sub picioarele celor de pe cerc, care trebuie să sară peste ea, cel care este atins cu mingea este penalizat cu un punct.

“De-a văduvul”. Jucătorii pe două șiruri în capătul terenului, iar la linia de aruncări libere cu fața sprre coșul opus stă văduvul. Primii din șir încep să alerge prin dreapta și stânga văduvului, când ajung în dreptul lui, acesta încearcă să prindă pe unul din jucători, înainte ca cei doi să-și poată prinde mâinile, cel prins schimbă locul cu văduvul.

Pregătirea tehnică.

Conform celor enunțate până în prezent și în conformitate cu planul calendaristic, pregătirea tehnică a respectat principiul modelării antrenamentului, tehnica fiind însușită sub forma complexelor tehnico-tactice, dintre care prezint în continuare cele mai semnificative:

Pase de pe loc urmate de deplasare:

Diagrama 1 Diagrama 2 Diagrama 3

Ieșire la minge – prindere – oprire – pivot – pasă urmată de deplasare – diagrama 1 –2 –3.

=

= = =

Diagrama 4 Diagrama 5 Diagrama 6

Ieșire la minge – oprire – pivot – dribling – pasă sau aruncare la coș de pe loc – diagrama 4 – 5 – 6

=

Diagrama 7 Diagrama 8 Diagrama 9

Pasă – alergare – prindere – aruncare la coș din alergare (învățarea pătrunderii) – diagrama 7 – 8 – 9.

Diagrama 10 Diagrama 11 Diagrama 12

Se va insista după fiecare pasă să se execute schimbarea de direcție cu pătrundere spre coș și primirea mingii cu aruncare pe doi pași. Dacă ritmul de pași nu se face corespunzător se trece la învățarea separată a procedeului în mod analitic.

Pasă – alergare – prindere – oprire – fentă de aruncare – aruncare la coș din dribling (învățarea depășirii) diagrama 10 – 11 –12.

Marcajul normal a fost învățat în exerciții pe principiul relației de 1 x 1, apoi toate complexele descrise anterior ca și altele au fost utilizate în instruire în prezența adversarului, asigurându-se astfel conținutul tactic al pregătirii tehnice.

In privința tacticii propriuzise, aceasta s-a rezumat la tactica individuală în cadrul relației de 1 x 1 și a colaborării de 2-3 jucători în cadrul acțiunilor de pătrundere și încrucișare și la schimbarea de adversar în fazele de apărare, deoarece în perioada unui an de instruire nu se pune problema de instruire a combinațiilor tactice, nici timpul nefiind suficient și nefiind indicat nici sub aspect metodic.

III.5. Bateria de teste cuprinsă în experiment.

Testele prezentate în continuare au constituit în faza inițială unul din reperele experimentului privind selecția inițială iar în faza finală și în comparație cu grupul martor au constituit unul din reperele selecției intermediare dar din punctul de vedere al lucrării ele reprezintă baza de date în vederea confirmării sau infirmării ipotezelor propuse în lucrare. Aceste teste se împart în două categorii și anume șase teste de pregătire fizică generală ale sistemului unic de selecție și patru teste specifice de baschet elaborate de federația de specialitate:

1. Sprint 50 m. cu start din picioare și declanșarea cronometrului la ridicarea piciorului din spate al subiectului, rezultatul înregistrat în secunde și zeccimi, alergare efectuată desculț sau în teniși.

2. Săritura în lungime de pe loc – executată pe o suprafață netedă, cu o singură pendulare a brațelor pentru elan, din două încercări se înregistrează cel mai bun rezultat.

Alergare de rezistență –datorită condițiilor existente în școală toate clasele au efectuat alergare de 600 m, cu timpul în minute și secunde.

Aruncarea mingii de oină la distanță – se acordă două aruncări de pe loc, mingea trebuind aruncată pe deasupra capului, rezultatul înregistrându-se în metri rotunjiți.

Ștafeta (naveta). Se trasează pe pământ două linii paralele la distanță de 10 m. În spatele celor două linii se desenează două cercuri cu diametrul de 50 cm., unul lângă celălalt. Se așează câte o bucată de lemn în fiecare din cele două cercuri din spatele unei linii. Executantul se găsește cu picioarele în celelalte două cercuri. La semnal executantul aleargă și aduce un lemn într-unul din cercurile unde a stat cu picioarele, după care îl aduce și pe celălalt, înregistrându-se timpul de la plecare până la depunerea celui de-al doilea lemn, nefiind permisă aruncarea lemnului. Se acordă două încercări cu pauză de 5 minute între ele înregistrând timpul cel mai bun.

Ridicarea trunchiului din poziția culcat în șezând și revenire – se execută din culcat pe spate cu mâinile la ceafă și genunchii depărtați și îndoiți la 90o, cu tălpile fixate pe saltea de către un partener. Se execută ridicare cu atingerea genunchilor cu coatele fără răsucire și revenire în culcat, numărându-se execuțiile pe durata a 30”.

a). Detenta. Elevul stă lateral lipit de perete cu un braț complect intins în sus și se măsoară înălțimea la vârful degetului mare. Se execută elan de un pas cu săritură pe verticală cu atingerea peretelui la înălțimea maximă posibilă și se măsoară diferența între cele două semne. Fiecare are dreptul la două încercări și se consideră cea mai bună. 5

b). Viteza. Se pornește la semnal din

poziția 1 conform diagramei, se aleargă 6 4

spre 2, se schimbă direcția spre stânga

și se aleargă spre 3, se schimbă direcția 7 3

spre dreapta și se aleargă până la 4 și

așa până la 8 și 1, unde se execută 8 2

pivotare și se continuă alergarea până se revine la punctul inițial de pornire, tot parcursul fiind cronometrat în minute și secunde.

c). Apărare. Din poziția 1 se pornește cu piciorul drept înainte în pas adăugat, din 2 se schimbă direcția executând pași adăugați spre dreapta, din 3 deplasare laterală cu pași adăugați 4 m.

spre stânga spre poziția 4, de unde 2 4

se revine la poziția 1. Întregul par-

curs se execută de patru ori și se

cronometrează timpul realizat în

minute și secunde. 1 3

d). Aruncări la coș. Se execută din cele două poziții laterale și din unghi de 450

stânga și dreapta de la distanță de 5 metri

și de la linia de aruncări libere câte două aruncări pentru clasele V și VI, iar pentru clasa VII-a 10 arunccări libere și câte 5 din fiecare din celelalte poziții și se adună numărul de coșuri înscrise.

Pe durata experimentului echipa a participat și la o serie de competiții cu alte echipe din gimnaziile din oraș, pentru a stimula interesul elevilor organizându-se în fiecare a doua sâmbătă și competiții interclase unde au fost invitați și părinți, pentru ca opțiunile acestora să nu influiențeze în mod negativ procesul de selecție, competiții care în mare măsură au determinat și opțiunile elevilor în vederea practicării jocului.

IV.1. Rezultatele obținute.

Prelucrarea rezultatelor cercetării constă în compararea evoluției elevilor selecționați inițial și care ulterior au efectuat pregătire în cadrul lecției de activități sportive de baschet, cu ceilalți colegi ai lor care au practicat baschetul numai la lecțiile de clasă, sub aspectul dezvoltării somatice, al calităților motrice și al deprinderilor specifice jocului de baschet.

Dacă vom analiza datele din tabelele cu măsurătorile antropometrice din paginile 17 – 19, vom observa în privința înălțimii o medie de înălțime cu 5 cm mai mare la cei selecționați pentru jocul de baschet decât la subiecții martor, ceeace nu este prea mult, deoarece la maturitate talia baschetbaliștilor este cu 20 – 25 cm mai mare decât a mediei populației, însă dintr-un cerc mai restrâns de elevi este greu de obținut o selecție mai satisfăcătoare sub aspectul taliei datorită găsirii mai rar a unor elevi cu talie ieșită din comun.

În privința greutății lucrurile se prezintă invers, greutatea jucătorilor de baschet fiind în medie cu 3 – 4 kilograme mai mică decât a restului clasei, ceeace dovedește caracterul longilin al elevilor selecționați, deocamdată problema de gabarit rămânând sub semnul întrebării până la realizarea unei pregătiri atletice și nutriții corespunzătoare.

Avergura elevilor selecționați este mai mare în medie cu 3 – 4 cm față de ceilalți, diferența accentuându-se pe măsura creșterii în înălțime și a vârstei.

In continuare sunt prezentate tabelele cu rezultatele obținute în cadrul testelor efectuate privind calitățile motrice de subiecții lucrării la începutul anului școlar cu specificarea celor selecționați și în paralel rezultatele obținute la aceleași probe și de ceilalți elevi, ca și rezultatele obținute de aceiași elevi la sfârșitul anului școlar, fiind evidențiată media baschetbaliștilor și a elevilor martor, în clasa VII-a evidențind la săritura în lungime și abaterea standard și coeficientul de variabilitate.

Tabel cu probele de motricitate la elevii clasei a V-a.

Tabel cu probele de motricitate la elevii clasei a VI-a

Tabel cu probele de motricitate la elevii clasei a VII-a

Săritura în lungime: Grupa martor Grupa de baschet

Abaterea standard 13,8 17 Coeficient de variabilitate 7,5% 8,9%

Tabel cu probele specifice la elevii clasei a V-a.

Tabel cu probele specifice la elevii clasei a VI-a

Tabel cu probele specifice la elevii clasei a VII-a

Urmărind cifrele prezentate în tabelele de mai sus putem desprinde următoarele observații:

Înălțimea, după cum este prezentată și în graficul nr. 1, crește în mod normal și progresiv atât la nivelul mediei întregii clase, ca și pentru subiecții practicanți ai jocului de baschet și cei martori.

Conform cu dezvoltarea fiziologică normală, creșterea este mai pronunțată la clasa V-a și a VI-a și mai puțin accentuată în continuare, iar grupa de baschetbaliști pleacă cu o medie ceva mai ridicată din start decât restul subiecților, dar numai în limitele posibilităților existente la nivelul elevilor școlii

Greutatea – crește și ea progresiv normal, fapt mai deosebit îl reprezintă observația că la cei care practică jocul de baschet greutatea crește doar în primul an, în continuare producându-se o perioadă de stagnare, ceeace coroborat cu creșterea în lungime în continuare duce la un aspect mai longilin din al doilea an al celor care frecventează cercul de activități sportive al disciplinei baschet conform cu graficul Nr. 2.

Anvergura – la fel ca și înălțimea este în creștere progresivă mai accentuată mai ales în primul an, cu specificația că la baschetbaliști creșterea este mult mai evidentă în această perioadă – graficul nr. 3 – după care rămâne la același nivel.

Viteza 50 m. La elevii clasei a V-a – graficul nr. 4 – se observă o slabă valoare inițială a vitezei, ceeace atestă faptul că în ciclul primar se lucrează prea puțin în această direcție, ea îmbunătățindu-se treptat, dar pierzându-și din performanțe în perioadele de vacanță, în afara celor care practică baschetul, aceștia având de acuma preocupări sportive și în această perioadă.

Acest fapt este dovedit de îmbunătățirea substanțială a vitezei după clasa V-a față de grupul martor, în anul următor însă fenomenul este invers, relevându-se o slăbire a capacității de viteză a baschetbaliștilor față de grupa martor, care își îmbunătățește viteza cu un an mai târziu, iar în clasa VII-a ambele grupe realizează o revenire a vitezei la standardele anterioare.

Săritura în lungime de pe loc. La această probă se observă o creștere rapidă a performanței la grupa de baschet față de grupa martor în clasa V-a și a VI-a (grafic nr. 5), și la fel ca la viteză o slăbire a performanței după această perioadă, ca apoi în clasa a VII-a să revină la cota maximă atinsă, iar grupa martor, la fel ca la viteză manifestă o îmbunătățire a performanței după clasa a VI-a, dar atât la viteză cât și la lungime, performanțele sunt evident superioare în favoarea celor care practică baschet la activități sportive.

Rezistența 600 m. Este o probă care manifestă fluctuații pe întregul parcurs la ambele grupe – graficul nr. 6. – în sensul că în timpul anului școlar valoarea performanței crește la ambele grupe în fiecare an, ca la fel la ambele grupe să scadă pe parcursul vacanțelor școlare, denotând o slabă preocupare a elevilor în acest sens, dar mai ales a celor care practică baschet și care ar trebui să folosească mai mult aceste perioade pentru îmbunătățirea capacității lor de efort, lucru care însă nu se realizează, diferențele între cele două grupuri nefind semnificative.

Abdomen. Este o probă de forță, rezultatele în general sunt ascendente la ambele grupuri – graficul nr. 7 – totuți cu o creștere mai mare pentru cei ce practică baschetul, mai ales la clasa VI-a, după care valorile în continuare tind să se uniformizeze, ceeace denotă că în cadrul activităților sportive calitatea de forță la nivelul abdomenului a fost mai puțin solicitată, mai ales în programa celui de-al doilea an de pregătire.

Naveta – este o probă de viteză combinată cu îmndemânare, iar rezultatele ei se aseamănă cu cele ale probei de viteză, adică se ameliorează din clasa V-a până la sfârșitul clasei a VI-a – graficul nr. 8 – mult mai accentuat la grupa de baschet, ca apoi să manifeste o regresie la începutul clasei a VII-a, chiar la valori surprinzătoare pentru această clasă, dar revenindu-și la un nivel mediu până la sfârșitul anului școlar.

Aruncarea mingii de oină – probă combinată de forță cu tehnică de exeuție care marcheează la toți subiecții o creștere progresivă pe întregul parcurs – graficul nr. 9, cu specificația că grupa de baschetbaliști are o creștere mai acentuată a distanței de aruncare din clasa a VI-a până la sfârșitul perioadei.

Valorile probelor de control sunt înregistrate pe parcursul aceluiași an școlar la clasele V-VII și nu trei ani la rând începând din clasa a V-a la a VII-a, aașa că aici intervine și aspectul unei clase a VI-a mai dotate natural, dar fiind vorba la fiecare clasă la un colectiv mai numeros de 25 de persoane, rezultatele au o marjă de aproximație care le poate da o tendință de generalizare a fenomenului pentru elevii ciclului gimnazial.

Ultima categorie a probelor de control este cea a probelor specifice jocului de baschet, în număr de patru, și care ilustrează în modul cel mai obiectiv eșantioanele de elevi din lucrarea de față.

Detenta – calitate fizică combinată de forță – viteză, care din start este superioară la cei care practică bashetul, dar în continuare cu toatre că rămâne superioară grupei martor până la capăt, se dezvoltă mai puțin ca la această grupă, creșterea detentei find permanentă la toate cele trei clase pentru ambele grupe – graficul nr. 10.

Viteza – probă compusă din sprinturi scurte cu schimbări de direcție, manifestă o scădere accentuată la ambele grupe până la clasa a VI-a, după care grupa de baschet prezintă o îmbunătățire pronunțată a performanței față de grupa martor, în clasa a VII-a performanțele prezentând o scădere moderată la ambele grupe, cu diferența mai mici decât în anii precedenți – graficul nr. 11.

Apărarea reprezintă o probă specifică pentru jocul de baschet care cuprinde toată gama deplasărilor în teren ale apărătorului. In cazul de față ea prezintă o îmbunătățire permanentă a valorilor de la clasa V-a la clasa a VII-a, la ambele grupe, cu o prestație inițială evident mai bună la grupa de baschet – graficul nr. 12.

Aruncarea la coș. Este cea mai reprezentativă probă, ea constituind “scopuil jocului de baschet”. Deoarece învățarea ei necesită cel mai mare volum de lucru, în clasele a V-a și a VI-a proba constă numai din câte 10 aruncări la coș, pe când în clasa a VII-a numărul aruncărilor din cadrul probei ajunge la 30.

Ceeace este semnificativ de reținut este tendința permanentă de îmbunătățire a performanței și diferența tot mai mare a acesteia dintre grupa de baschet și grupa martor, ilustrată în graficul nr. 13. Graficul reprezintă valoarea performanței pentru clasa a VII-a la începutul și sfârșitul anului școlar pentru un număr de 30 de aruncări la coș.

Bineînțeles că pe lângă datele statistice obiective prezentate în cadrul lucrării și a rezultatelor din competiții, aprecierea profesorului reprezintă datele subiective legate de evoluția de ansamblu a eleviilor la antrenamente și jocuri, care apar și ele evidențiate în concluzile lucrării.

Pentru clasa VII-a valorile calculate ale abaterii standard și ale coeficientului de variabilitate ne arată pentru profilul pedagogic o omogenitate bună a colectivului la probele de detentă și apărare și o omogenitate medie la aruncarea la coș pentru grupa martor și buna pentru grupa de baschet.

Rezumând cele prrezentate până în prezent în cadrul lucrării de față, se pot desprinde următoarele:

1.Selecționarea elevilor în vederea participării la lecțiile de activități sportive realizează la un nivel superior obiectivele educației fizice școlare din următoarele considerente:

Activitatea din cadrul lecției de baschet contribuie la călirea organismului, întărirea sănătății și mărirea capacității de muncă, majoritatea subiecților find elevi cu note bune, unii find solicitați să participe la diverse olimpiade școlare

Elevi s-au acomodat cu o serie de aspecte teoretice legate de practica-rea jocului de baschet, mai ales în privința pregătirii fizice și a regulamentului de joc

S-a realizat în mod corespunzător stimularea procesului de creștere și dezvoltare a organismului, lucru dovedit de măsurătorile cuprinse în cadrul lucrării

S-a realizat un sistem de priceperi și deprinderi corespunzătoare pentru practicarea independentă a jocului de baschet în timpul liber al elevilor, în multe situații aeștia folosind chiar pauzele școlare pentru a juca.

S-a realizat formarea unei atitudini pozitive de conduită în microgrupul social al colectivului de baschet cât și în macrogrupul clasei, în primul rând elevii de la activități sportive fiind prieteni între ei și în afara programului școlar.

Elevii și-au dezvoltat unele calități moral volitive ca dorința de afirmare și de a învinge, manifestă o atitudine pozitivă de conduită în școală și în afara ei, au un atașament deosebit față de școală, chiar și după absolvirea gimnaziului dorind să activeze în cadrul colectivului de baschet.

2.În privința punții de legătură între sportul de masă și cel de performanță, colectivul de elevi baschetbaliști a avut prestații foarte bune în cadrul campionatelor școlare ale gimnaziilor.

In cadrul colectivului, participă în cadrul secției de performanță a Clubului sportiv școlar un număr de 7 elevi din care 5 la grupa de începători și 2 la grupa de avansați, cu rezultate bune și la acest nivel find componenți de bază la echipele de performanță

Ca o apreciere subiectivă emisă de profesorul conducător al activității în cadrul cerului de baschet, pot să arăt că s-a reușit formarea unui colectiv omogen cu dorință de practicare a jocului de baschet, elevii au realizat progrese evidente pe parcursul unui an, și-au însușit în mod satisfăcător elementele tehnice de bază ale jocului pe care îl practică ori de câte ori au ocazia în cadrul timpului lor liber.

Majoritatea manualelor existente privind tehnica , tactica și metodica învățării jocului de baschet se referă la practicarea jocului în cadrul secțiilor de performanță, neexistând îndrumătoare privind practicarea jocului la nivelul școlii la nivel de masă, unde există un nivel mai redus de ore de pregătire.

Lucrarea de față pune la dispoziția profesorului un ghid orientativ privind selecționarea și pregătirea elevilor pentru jocul de baschet în cadrul lecției de activități sportive prin prezentarea unei programe privind pregătirea, ca și a unor mijloace standardizate în vederea însușirii tehnicii jocului, precum și a unor probe orientative de selecție și de verificare a nivelului de pregătire.

Numai prin realizarea de către profesorii din ciclul gimnazial a unor lecții de ativități sportive la diferite discipline și selecționarea unor vârfuri pentru sportul de performanță, profesorul din școală poate să contribuie la dezvoltarea unei reale activități sportive de performanță.

Bibliografie:

Bachner L. – “Metodica învățării jocului de baschet” – note de curs la Universitatea Timișoara 1997/98

Bachner L., Blaj D., Steiner A. – “Curs de baschet” – Universitatea de Vest Timișoara 1995

Ciosici D. – “Teoria antrenamentului sportiv” – Universitate de Vest Timișoara 1994

F.R. Baschet – “Concepția de joc și orientarea procesului de instruire ale juniorilor “ – București 1982

Herczeg L. – “Teoria și metodica educației fizice școlare” – Universitatea de Vest Timișoara 1995

Hrișcă A., Predescu T., Dîrjan C. – “Baschet la copii și juniori” – Ed. Sport-Turism 1985

Predescu T. –“Probleme de instruire a juniorilor pentru sportul de performanță” MEI-IEFS 1976

# # # – Programa de educație fizică școlară 1991

Scarlat E. – “Educația fizică a copiilor de vârstă școlară” Editura pentru tineret și sport 1993.