. Studiu Privind Densitatea și Frecventa Procedeelor Tehnice de Baza „lupte Libere” In Timpul Luptei de Concurs

PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL I INTRODUCERE

IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA ALEGERII TEMEI

1.2 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. CONSIDERAȚII GENERALE DESPRE SPORTURILE DE LUPTĂ

2.1.1. CLASIFICAREA ȘI TERMINOLOGIA LUPTELOR

2.1.2. CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA CONCURSULUI DE LUPTE

2.1.3. DEFINIREA NOȚIUNII DE TEHNICĂ ȘI TACTICĂ ÎN LUPTE

2.2. IMPLICAȚIILE MODIFICĂRILOR DE REGULAMENT ASUPRA PREGĂTIRII SPORTIVILOR LUPTĂTORI

CAPITOLUL III IPOTEZE ȘI SARCINILE STUDIULUI

3.l. IPOTEZA STUDIULUI

3.2. SARCINIILE STUDIULUI

CAPITOLUL IV ORGANIZAREA STUDIULUI

4.l. SUBIECȚII, LOCUL DE DESFĂȘURARE

4.2. METODE DE CERCETARE

4.3. DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

CAPITOLUL V REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

CAPITOLUL VI CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA ALEGERII TEMEI

În ultimul timp Federația internațională a Asociațiilor de Lupte Amatori, a adus o serie de modificări în regulamentul concursurilor. Aceste modificări i-a determinat pe specialiștii în domeniu luptelor să se pronunțe asupra faptului că investigația căilor de îmbunătățire a rezultatelor trebuie îndreptată spre creșterea măiestriei tehnice. O tehnică perfectă, dublată de o diversitate tehnică, este ceea ce a caracterizat întotdeauna școala românească de lupte, căreia îi este propriu stilul incisiv de luptă,

Dacă se compară luptele din domeniu trecut cu cele de acum se va observa că o parte din mijloacele tehnice și tactice se folosesc mai rar sau chiar deloc. Acest lucru s-a produs pentru ca în general asemenea mijloace sunt neeficiente față de noul mod de abordare a întâlnirii impus de modificările de regulament. Astfel și-au pierdut importanța multe procedee de luptă la parter desfășurarea luptei la distanță etc.

Schimbările regulamentului de concurs în sensul micșorării timpului de luptă, creșterii numărului de întâlniri pe zi au impus o evaluare a eficienței acțiunilor tehnico-tactice, deoarece în condițiile date folosirea unui arsenal mare de procedee mai puțin eficiente nu va fi justificată.

La baza analizei bio-mecanice a tehnicii în lupte stă analiza procedeelor de pe pozițiile mecanicii elementare. Au fost examinate în special modificările produse de situarea într-un anumit punct al centrului de greutate a unui luptător, în condițiile deplasării corespunzătoare a centrului de greutate a altui luptător.

În acest fel, din punct de vedere al conținutului, o acțiune tehnico-tactică a luptătorului poate fi împărțită în porțiuni de timp corespunzătoare unei operații logice necesare pentru atingerea rezultatelor: aprecierea rezultatelor favorabile, ducerea propriului sprijin sub centrul de greutate, faza de încheiere.

În alte lucrări de cercetare sunt prezentate legăturile reciproce ale tehnicii cu diferite ioturi de pregătire ale sportivului. Metodele de cercetare devin complete dacă se bazează pe folosirea platformei dinamografice.

Autorii scot în evidență structura rațională a acțiunilor de atac a luptătorilor și o iau drept baza în timpul determinării diferitelor laturi ale pregătirii sportivilor. Dar, structura rațională a acțiunilor de atac prin ea însăși nu constituie un factor determinant a măiestriei sportivilor. Istoria luptelor înregistrează un număr relativ mare de luptători cu bune sau chiar foarte bune rezultate pe plan internațional care în timpul concursurilor efectuau unul și același procedeu în moduri total diferite,

Deci studierea tehnicii acțiunilor de atac necesită o abordare individuală profundă pentru a determina modul în care vizează elementele de bază ale structurii dinamice, care aii o influență covârșitoare asupra caracterului acțiunii motrice.

Acest stadiu e făcut pentru depistarea particularităților în tehnica acțiunilor de atac și a modului în care acestea influențează eficiența acestei tehnici.

Tehnica luptătorilor ar putea fi definită ca un ansamblu de acțiuni motrice îndreptate către dobândirea unei aprecieri pozitive reglementate de deplasarea relativă în spatio a corpului adversarului, Această tehnică este studiată de luptător în timpul întregii sale cariere sportive și chiar după sfârșitul acesteia, dacă e! continuă să lucreze în domeniul luptelor,

Pregătirea tehnică este una din operațiile esențiale în pregătirea generală a luptătorilor. Concluziile trase pe cale experimentală utilizate cu un grad cât mai înalt de obiectivitate, reprezintă un punct de sprijin pentru buna desfășurare a procesului de antrenament.

Perfecționarea continuă a procesului de instruire și antrenament trebuie să meargă pe calea creșterii coeficientului de folosire a altor mijloace și metode eficiente de antrenament sportiv.

1.2 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Luptele libere constituie un sport aciclic, care se caracterizează prin intensitatea variabilă a efortului și modificarea rapidă a situațiilor de luptă.

Pregătirea tehnică ocupă un loc central în cadrul procesului de antrenament al luptătorilor. Dinamismul luptei de concurs și spectaculozitatea ei în continuă creștere sunt corelate cu folosirea unui număr cât mai mare de exerciții tehnico-iactice pe toată durata luptei, Acest fapt impune însușirea de către flecare luptător a unui arsenal tehnic bogat și variat, care să corespundă solicitărilor și orientărilor regulamentului de concurs privind jn același timp pe o capacitate metrică adecvată.

Tehnica luptelor libere este compusă dintr-un ansamblu larg de mișcări naturale proprii omului, structurate și adaptate corespunzător regulilor specifice acestei ramuri, vizând trântirea adversarului în poziții din care să poată realiza fișarea iui cu spatele pe saltea, prin acțiuni asupra trunchiului, membrelor superioare și inferioare.

Elementul tehnic reprezintă o structură motrică fundamentală, cu un grad mai mare sau mai mic de abstractizare, care își găsește exprimarea în modalitățile concrete de execuție, prin care se realizează în fapt trântirea adversarului, folosind apucări și mișcări ( acte motrice) precise, îmbinate rațional ( contituindu-se astfe! în mecanisme tehnice de bază) în raport cu scopul acțiunii. Aceste modalități de aplicare a elementului tehnic poartă denumirea de procedee tehnice,

Toate elementele tehnice se pot aplica în timpul luptei prin intermediiil unei game foarte largi de procedee tehnice. Numărul acestora este în continuare creștere, confirmându-se în acest fel caracterul evolutiv ai tehnicii luptelor.

Pregătirea tehnică se realizează în bună măsură prin însușirea și perfecționarea unui număr cât mai mare de procedee tehnice specifice și prin exersarea unora până la virtuozitate.

Mecanismele de execuție a procedeelor tehnice și a variantelor acestora sunt compuse din mișcări ale segmentelor corpului cu grade diferite de încordare, de viteză de coordonare ori mobilitate care înlănțuie în mod rațional, se constituie în mecanism eficient și economicos.

Toate celelalte mișcări care îe execută luptătorii în timpul angajării ( care nu pot fi socotite procedee tehnice) poartă numele de manevre.

Tehnica luptelor libere s-a îmbogățit odată cu trecerea timpului, Perfecționarea regulamentului de concurs a condus permanent Ia îmbogățirea și diversificarea conținutului său.

În cadrul încercărilor de trântire a adversarului, luptătorul trebuie să învingă rezistența mecanică opusă de adversar prin intermediu! segmentelor corpului asupra cărora se acționează, precum și rezistența determinată de masa corporală a acestuia ( aflată în repaus sau mișcare) și, de cele mai multe ori, învingerea rezistenței adversarului din îmbinarea acestor două forțe.

Trebuie menționat faptul că în cadrul Suptelor libere( spre deosebire de alte ramuri de sport bazate pe trântirea adversarului: sambo, judo, etc.) luptătorul care execută trântirea adversarului este obligat să cadă odată cu acesta ( menținând apucarea utilizată). Inițierea oricărei acțiuni de trântire a adversarului este condiționată de o siguranță apucării adversarului. Aceasta ( apucarea) se realizează direct pe oricare dintre segmentele corpului adversarului în conformitate cu regulile desfășurării luptei,

Este caracteristic faptul că, în timpul luptei, cei doi luptători execută, în același timp, mișcări diferite căutând fiecare să-și impună superioritatea. Aceasta rezidă în învingerea rezistenței unor segmente ale adversarului cât și în manevrarea întregului corp, trecându-l prin diferite poziții.

Utilizarea diferitelor execuții tehnice în timpul luptei este condiționată de mai mulți factori, între care enumerăm: momentul execuției, starea tegumentelor adversarului, locul pe saltea în care se desfășoară acțiunea. Dintre aceștia momentul declanșării execuției condiționează în mare măsură reușita acțiunii. Acesta cu atât mai mult cu cât poziția luptătorului este mereu schimbată, diferită de la o fază de luptă la alta. Astfel, fiecare luptător care se poate afla cu fața, cu latura sau cu spatele spre adversar, determinând în felu! acesta modalități diferite de acționare.

În desfășurarea sa, lupta este o succesiune de poziții corporale mereu schimbate, determinate de scopul Suptei și de facilitatea ei:

– starea echilibrului individului, ai echilibrului cuplului și acțiune forței gravitaționale;

– acțiunile reciproce a!e luptătorilor.

Desfășurarea luptei se evidențiază prin pierderea continuă a echilibrului de către unul sau ambii luptători și restabilirea acestuia. Reușita oricărei execuții tehnice este mai sigură atunci când adversarul este scos din starea de dezechilibru. Provocarea dezechilibrului adversarului este o preocupare permanentă a fiecărui luptător în timpul luptei. Această preocupare merge până acolo încât luptătorul își pierde în mod voit echilibrul pentru a realiza în acest fel dezechilibrul adversarului și beneficiind de o apucare favorabilă, pentru a valorifica această situație în favoarea sa.

Refacerea echilibrului este condiționată, în primul rând, de menținerea contactului cu salteau. Gradul de stabilitate a! luptătorului depinde de poziția corpurilor acestora (care determină înălțimea centrului lor de greutate, mărimea suprafeței de sprijin, locul unde se proiectează centrul de greutate pe suprafața de sprijin, precum și de particularitățile sistemului neuro-rauscula r).

În poziția verticală a corpului aman, centrul de greutate se află plasat aproximativ între prima și a cincia vertebră.

Întreg ansamblu de mișcări ce alcătuiesc conținuții! tehnic specific luptelor este împărțit în mai multe moduri, după criterii diferite.

Astfel, din punct de vedere tactic se utilizează împărțirea conținutului tehnic în mai multe grape de procedee:

-procedee tehnice de atac;

-procedee tehnice de contraatac;

-procedee tehnice de apărare.

Având în vedere o serie de considerente de ordin didactic, metodic (care permite o identificare corectă și explicită a acțiunilor tehnice specifice, făcând posibilă o apreciere riguroasă a mecanismului tehnic), se consideră mai judicioasă împărțirea conținutului tehnicii luptelor greco-romane în următoarele grupe de elemente tehnice fundamentale

– conținut tehnic specific podului (tehnica podului);

– tehnica luptei la sol;

– tehnica luptei în picioare.

În concluzie, se poate aprecia că pe cât de clar și simplu este scopul luptei, pe atât de complexă și diversificată este tehnica prin care o poate realiza.

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. CONSIDERAȚII GENERALE DESPRE SPORTURILE DE LUPTĂ

În ansamblu disciplinelor sportive existente la ora actuală, luptele, ca formă de întrecere, se disting prin faptul că au fost prezente pe tot parcursul desfășurării Jocurilor Olimpice, atât antice cât și moderne.

De la constituirea sa ca disciplină olimpică, lupta a cunoscut o evoluție continuă în ceea ce privește conținutul tehnic și regulile de desfășurare.

Luptele libere din țara noastră au obținut de-a lungul timpului un număr mare de medalii în marile competiții internaționale, contribuind astfel la prestigiul sportiv al României în lume.

Din păcate însă, lupioare.

În concluzie, se poate aprecia că pe cât de clar și simplu este scopul luptei, pe atât de complexă și diversificată este tehnica prin care o poate realiza.

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. CONSIDERAȚII GENERALE DESPRE SPORTURILE DE LUPTĂ

În ansamblu disciplinelor sportive existente la ora actuală, luptele, ca formă de întrecere, se disting prin faptul că au fost prezente pe tot parcursul desfășurării Jocurilor Olimpice, atât antice cât și moderne.

De la constituirea sa ca disciplină olimpică, lupta a cunoscut o evoluție continuă în ceea ce privește conținutul tehnic și regulile de desfășurare.

Luptele libere din țara noastră au obținut de-a lungul timpului un număr mare de medalii în marile competiții internaționale, contribuind astfel la prestigiul sportiv al României în lume.

Din păcate însă, luptătorii noștri prin rezultatele slabe obținute la ultimele două ale Jocurilor Olimpice , ne arată că și-au epuizat rezervele de moment, astfel că luptele s-au desprins de plutonul fruntaș din care au făcut parte peste 30 ani.

Căutând cauzele eșecului ne îndreptăm atenția, în primul rând, cum e firesc, asupra procesului de pregătire dar, putem adăuga și alte cauze care au dus la scăderea nivelului performanței în lupte printre care enumerăm:

-destrămarea C.S.I (Comunității Statelor independente) a adus îp. competițiile continentale și mondiale în număr foarte mare de sportivi valoroși;

-la ora actuala! există o arie mult mai mare de răspândire a practicii Suptelor pe plan mondial;

-scăderea posibilităților materiale Ia nivelul secțiilor și în special, Ia nivelul loturilor naționale;

-multitudinea de sportivi valoroși, în fiecare categorie de greutate dau peste cap orice caicul al hârtiei, producandu-se răsturnarea valorilor de la o competiție la alta , ex. Polonia, care Ia CE. din 1996 a obținut o singură medalie de bronz, iar în J.O de la Atlanta, deci numai după câteva luni, a reușit să obtină 5 medalii, dintre care 3 de aur.

Pornind de la aceste realități, lucrarea noastră vrea să investigheze lupta de concurs la nivelul luptătorilor juniori de Ia stilul lupte libere.

Importanța lucrării noastre rezidă tocmai din încercarea de cunoaștere obiectivă a luptei de concurs, în condițiile actuale, în care gradul de complexitate a! luptelor crește de la un an la altul, trebuie să se facă eforturi deosebite, continue în perfecționarea metodologiei de pregătire a începătorilor. Obținerea rezultatelor bune este condiționată de cunoașterea obiectivă de către antrenori a luptei de concurs si orientarea pregătirii în concordanța cu cerințele ei.

Tema ce face obiectul cercetării în lucrarea noastră, prin specificul ei, se circumscrie în sfera complexă a luptelor de performantă, ca particularizarea la nivelul jocurilor de Ia stilul lupte libere.

Literatura de specialitate aferentă domeniului luptelor libere este foarte vastă. Totuși, lucrările consultate ne-au oferit o bună sursă de informare privind natura și specificul efortului în lupte, cu date de referință deosebit de utile pentru teza noastră.

Observând și analizând ceea ce se petrece în domeniul luptelor de performantă, am constatat că, deși foarte mulți copii încep să practice sportul luptelor în mod organizat, putin ajung să aibă rezultate bune la nivelul juniorilor si seniorilor. La um moment dat, nemaiputând face față solicitărilor, luptătorii juniori renunță la practicarea activității de performanța. În acest sens, în lucrarea de față încercam să realizăm o analiză specifică a luptei de concurs, pentru a pune în evidență necesitatea unei activități de instruire desfășurată în concordanța cu principiile de bază ale antrenamentului sportiv.

Lucrarea noastră prezintă noutate prin problematica legată de alura actuală a luptei de concurs la nivelul luptătorilor juniori de la stilul lupte libere, destul de putin tratată în literatura de specialitate.

Concluzionând, toate cele de mai sus caracterizează în mod suficient de clar, după părerea noastră, situația, actualitatea si necesitatea investigării luptei de concurs la nivelul juniorilor de lupte libere.

Dea lungul existenței sale, F.I.L.A. a modificat sau adaptat regulile sale în încercarea de a face luptele mai atractive și mai interesante pentru public și mass-media. Aceste modificări au fost de multe ori făcute pentru a remedia problemele constatate, ceea ce explică interpretările care au fost adoptate la fiecare congres.

După fiecare olimpiadă, se desfășoară un congres extraordinar al Federației Internaționale de Lupte Amatori. Aici se aprobă și anumite modificări de regulament. Toate modificările survenite în regulamentul de lupte și în sistemul competițional sunt pentru o perioada de 4 ani, până la următorul congres. Acestea sunt obligatorii și se vor aplica la toate concursurile naționale și internaționale desfășurate în țările afiliate la F.I.L.A.

În data de 20.08.2004 după olimpiada, s-a desfășurat CONGRESUL F.I.L.A., unde s-au modificat foarte multe paragrafe din regulamentul de lupte, de asemenea și sistemul competițional. Toate aceste modificări au fost făcute pentru a face luptele mai atractive și mai interesante pentru public și mass-media. De asemenea, concursurile să se desfășoare mai repede și să poată fi televizate. Toate categoriile care încep dimineața concursul, îl vor termina în aceeași zi. După amiază va avea loc festivitatea de premiere. Jumătate din categoriile de greutate se vor cântării vineri, iar sâmbătă vor termina concursul.

Cealaltă jumătate din categoriile de greutate se vor cântării sâmbătă seara, iar duminică vor încheia concursul.

Aceste modificări aprobate la acest congres au drept obiectiv modificarea fundamentală a imaginii și a conținutului luptelor, acestea devenind mai atractive și mai spectaculoase. Propunerile acestea sunt rezultatul celei mai mari consultări întreprinse de F.I.L.A. Pe fiecare continent s-au organizat forumuri de discuții, anchete care au fost supuse votării federațiilor naționale. A fost consultată părerea jurnaliștilor, a televiziunilor și a celor care se ocupă de sportul luptelor.

Toate aceste modificări au fost experimentate de numeroase federații naționale și fac parte dintr-o nouă viziune globală asupra conținutului luptelor. Aceste schimbări se preconizează să schimbe imaginea luptelor și sunt indispensabile pentru sportul luptelor să mai facă parte din programul Jocurilor Olimpice.

Lucrarea noastră prezintă noutate prin problematica legată de alura actuală a luptei de concurs la nivelul luptătorilor juniori de la stilul lupte libere, destul de putin tratată în literatura de specialitate.

2.1.1. CLASIFICAREA ȘI TERMINOLOGIA LUPTELOR

Regulile de desfășurare a luptelor și tehnica s-au dezvoltat la început paralel, complicându-se una pe alta. După o lungă evoluție și cristalizare a regulilor, au dus la apariția și evoluția tehnicii. Astfel, conform unor reguli, victoria poate fi obținută prin anumite procedee. Actualmente, toate stilurile de luptă precum și procedeele tehnice folosite de acestea, sunt delimitate de regulamente și reguli precise după care se desfășoară fiecare competiție. Elementele esențiale care determină deosebirile dintre diferitele stiluri de luptă sunt urmatoarele:

locul de desfășurare al luptei;

poziția în care trece întrecerea;

poziția în care luptătorul este considerat învins;

procedeele permise pentru dobândirea victoriei;

echipamentul luptătorului;

durata luptei.

Elementele esențiale după care se deosebesc diversele sisteme de luptă sunt: poziția în care luptătorul este considerat învins, locul de desfășurare al întrecerii, echipamentul combatanților, prizele permise în timpul luptei. Multe din aceste stiluri au dispărut, lupta egipteană, lupta chineză veche, luptele practicate in Grecia Antică. Cele care au rămas, s-au dezvoltat și astăzi sunt practicate separat luptele greco-romane, luptele libere, judo, trânte, etc.

Dintre acestea putem distinge șase mari grupe sau sisteme de luptă:

Lupta în picioare fără piedici și cu prize sub centură;

Lupta în picioare cu piedici și fără prize sub centură;

Lupta în picioare cu piedici și prize sub centură;

Lupta în picioare și la parter fără piedici și cu priza sub centură (luptele greco-romane);

Luptele în picioare și la parter cu piedici și prize sub centură (luptele libere);

Lupta în picioare și la parter cu piedici și prize mai jos sub centură și procedee dureroase (judo și sambo).

În această clasificare sunt cuprinse formele de luptă simple a caror tehnica se limitează la un singur procedeu.

Totalitatea mijloacelor și procedeelor folosite de luptători în timpul disputelor în vederea obținerii rezultatelor sportive înalte, constituie tehnica luptei. Pentru a învăța și însușii tehnica luptelor care cuprinde un număr foarte mare de procedee, acestea au fost clasificate primind și denumiri corespunzătoare. Luptele greco-romane au o clasificare. Luptele libere permit folosirea tuturor procedeelor tehnice din luptele greco-romane, însă ele au și o clasificare suplimentară.

Clasificarea tehnicii luptelor.

1. Capitolul tehnicii: – lupta în picioare;

– lupta la sol.

2. Pozițiile fundamentale : – garda în picioare;

– garda de jos (poziția de parter) ;

– podul ;

– semipodul.

3. Acțiunile cele mai reprezentative ale luptătorului în timpul angajării.

4. Principalele direcții ale mișcărilor: înainte, înapoi, lateral, în sus, în jos.

5. Poziția de plecare pentru începerea actiunii :

– poziția trunchiului adversarului poate fi: frontală (cu fața), laterală (cu o latură) și cu spatele spre atacant ;

– pozițiile brațelor și a picioarelor adversarului sunt în funcție de brațele și picioarele adversarului: pe dinafară, pe dinăuntru, pe dedesubt, pe deasupra.

6. Acțiunile fundamentale de luptă constau din:

– procedee de pregătire a atacului;

– procedeu propriu zis;

– contraprocedee;

– procedeu de pregătire.

2.1.2. CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA CONCURSULUI DE LUPTE

În concluzie, modificările adoptate de congresul F.I.L.A. din 2004 dau noi valențe pregătirii sportivilor, lupta având un aspect modern, spectaculos, atractiv solicitând un grad înalt de perfecționare tehnico-tactică și psihologică de concurs.

De asemenea, antrenorii trebuie să se pregătească cu noi metode de pregătire, ponderea factorilor antrenamentului sportiv va suferi noi modificări.

Modificările în concepția de pregătire trebuie să asigure o funcționalitate optimă cadrului organizatoric și metodologic al activității de pregătire în perioada următoare la nivelul juniorilor pentru a ridica nivelul performanțelor viitoare în cadrul luptelor greco-romane, care în ultimii ani au avut rezultate nesatisfăcătoare la nivelul seniorilor la Jocurile Olimpice, Campionatele Europene și Mondiale.

Pentru asigurarea unui cadru organizatoric general, optim pentru un proces de pregătire în concordanță cu finalitățile propuse, se are în vedere perfecționarea cadrului organizatoric existând prin luarea unor măsuri, cum ar fi:

Necesitatea îmbinării eficiente a factorului financiar cu cel profesional, la toate nivelurile organizatorice pentru asigurarea unor condiții optime de pregătire, echipament necesar, o medicamentație adecvată și organizarea și participarea la cât mai multe concursuri de pregătire;

Atragerea în activitatea luptelor a celor care pot da un sprijin material și profesional;

Pregătirea unei noi generații de luptători tineri pregătiți la toate capitolele factorilor antrenamentului modern adaptat la actualul stil de lupte și la modul de desfășurare a concursurilor;

Sprijinirea luptătorilor de valoare și întărirea motivațiilor prin toate mijloacele pentru obținerea unor mari performanțe și ramânerea lor în țară și la cluburi;

Acordarea de premii în bani la toate etapele Campionatului Național pe Echipe, la Finalele Campionatului Național și la alte concursuri a primilor 3 clasați de către cei care organizează aceste concursuri.

Sprijinirea școlilor cu tradiție în lupte și care, în ultimii ani au reușit să ridice luptători valoroși, în dauna altora care primesc bugete din partea A.N.S. – cheltuiesc banii pe salariile antrenorilor și nu fac nimic de mai mulți ani, reorientarea bugetelor. Făcând o analiză a situației existente s-a ajuns la concluzia că aplicarea unei noi concepții de pregătire trebuie să înceapă cu perfecționarea cadrului organizatoric care să asigure implementarea orientărilor metodice propuse.

Concepția de pregătire, sub aspect metodic, vizează în primul rând selecția, pregătirea și participarea în competiții.

În ceea ce privește selecția, toate preocupările vor fi îndreptate spre selecționarea unor tineri talentați cu aptitudini reale pentru practicarea acestui sport și obținerea de performanță.

Caracterul deschis al selecției este cel mai important la nivelul copiilor și a cadeților. În grupele de juniori trebuie să ajungă numai sportivii care întrunesc toate condițiile (motrice, tehnico-tactice și psihice) pentru obținerea performanței.

Dacă toate cluburile sportive prin conducătorii lor vor acorda atenția cuvenită luptelor și vor asigura condițiile materiale necesare pentru participarea sportivilor la pregătire și competiții, vor crește considerabil numărul sportivilor și ai echipelor participante în concursuri, ar crește valoarea acestora și în aceste condiții ar crește aria de selecție și valoarea luptătorilor din țară ar fi mai mare, la nivelul anilor ’70,’80.

Orientarea metodică a pregătirii va fi spre o scădere a volumului de lucru la toate eșaloanele, compensată de creșterea intensității efortului și de creșterea nivelului calitativ al procesului de antrenament.

Ca urmare, se impune o reînnoire a mijloacelor folosite în conținutul lecțiilor de antrenament, trebuie să crească rolul informației, a aparaturii video, a simulatoarelor, chinogramelor, etc.

Datorită numărului mare de întâlniri susținute în concurs, prin reducerea concursului la 2 zile, experiența de concurs a juniorilor se obține cu dificultate.

Conținutul luptei de concurs trebuie să fie bogat, tehnica foarte bună, dinamism permanent în disputa directă cu adversarul și solicitarea deosebit de variată în timpul desfășurării acesteia, impunându-se o concordanță deplină între cerințele luptei și complexul de aptitudini ale luptătorului.

Consider că, actualul sistem de desfășurare al concursurilor pe plan național, în campionatul național pe echipe la juniori, cu două etape în luna februarie și martie; două în septembrie și octombrie și cu finala la individual în luna iunie, nu va asigura prea multe concursuri. De asemenea pauzele sunt foarte mari din 16 martie până pe 6 iunie și din 8 iunie până pe 26 septembrie, respectiv 80 și 100 de zile. În această condiție, experiența de concurs este greu de dobândit și forma sportivă este greu de obținut pentru sportivii care nu sunt în centrul de pregătire al federațieiț deoarece aceștia participă și la alte turnee internaționale în aceste pauze.

Cluburile sportive împreuna cu Federația Română de Lupte ar trebui să organizeze și alte turnee și pentru ceilalți sportivi pentru ca și nivelul acestora să crească pentru a deveni buni parteneri pentru ceilalți.

În aceste condiții existente astăzi putem observa că la fiecare categorie de greutate avem 2-3 lideri, iar ceilalți sportivi sunt de o valoare mai slabă. Probabil aceasta situație s-a creat și datorită nivelului economic foarte scăzut la nivelul sportului și al cluburilor care nu mai au bani pentru a se deplasa sportivii la concursuri și să organizeze concursuri.

De asemenea, desființarea a foarte multe cluburi și reducerea considerabilă a numărului de sportivi care și aceștia nu sunt stimulați aproape deloc, au dus la scăderea valorii luptelor românești atât pe plan național cât și internațional.

2.1.3. DEFINIREA NOȚIUNII DE TEHNICĂ ȘI TACTICĂ ÎN LUPTE

Totalitatea mijloacelor și procedeelor folosite de luptători în timpul disputelor în vederea obținerii rezultatelor sportive înalte, constituie tehnica luptei. Pentru a învăța și însușii tehnica luptelor care cuprinde un număr foarte mare de procedee, acestea au fost clasificate primind și denumiri corespunzătoare.

Pregătirea pentru angajarea regulamentară, obligă luptătorii să-și însușească un mare bagaj de cunoștințe tehnice și o dezvoltare a calităților motrice, precum și perfecționarea tehnicii și tacticii în condiții dificile de concurs și de regulament, care în ultimile două decenii a fost în continuă schimbare.

În urma acestora rezultă că diferiți autori au dat o definire a tehnicii, cum ar fi:

NICU ALEXE – ,, Totalitatea mijloacelor, care, prin forma și conținutul lor specific, permit practicarea unei ramuri de sport în conformitate cu regulamentul concursului și alcătuind tehnica ramurii de sport respective.’’

DRAGNEA ADRIAN – ,, Tehnica reprezintă un sistem de structuri motrice specifice fiecărei ramuri de sport efectuate rațional și economic, în vederea obținerii unui randament maxim în competiții.’’

CISMAS GHEORGHE – ,, Tehnica luptelor greco-romane este compusă dintr-un ansamblu larg de mișcări naturale proprii omului, structurate și adaptate corespunzător regulilor specifice acestei ramuri vizând trântirea adversarului în poziții din care să se poată realiza fixarea lui cu spatele pe saltea.’’

VEACESLAV MANOLACHI – ,, Tehnica reprezintă totalitatea acțiunilor motrice care prin forma și conținutul lor specific, asigură posibilitatea practicării unei anumite ramuri sau probe sportive, în concordanță cu prevederile regulamentelor în vigoare.’’

Noțiunile de tactică, în lupte, sunt în accepțiunea multor autori în felul următor:

NICU ALEXE – ,,Pregătirea tactică presupune valorificarea complexă, adecvată și eficientă a pregătirii tehnice și fizice a sportivilor, a echipei sau echipajului, în desfășurarea concursului, în concordanță cu condițiile concrete de adversitate și cu obiectivele de performanță (victorie, record, titlu, loc, calificare) prestabilite.’’

MIHAI EPURAN – ,, Proces psiho-motric complex, care angajează factorii cognitivi, afectivi, volitivi și motrici, adică se regăsesc în aceste situații problematice (ce implică rezolvarea) deci, angajarea plenară a gândirii, stării afective provocate de întreceri, care influențează tot comportamentul și viața pentru învingerea obstacolelor provocate de adversari sau ambianță (vânt, ploaie, public, etc.). Tactica este activitatea prin care un sportiv desfășoară toate posibilitățile sale tehnice, fizice și psihice, pentru a dobândi rezultatele cele mai bune în condițiile și în fața unor adversari diferiți.’’

DRAGNEA ADRIAN – ,,Tactica este un sistem de principii, idei și reguli de abordare de către sportiv a competițiilor, prin care își valorifică toate capacitățile tehnice, fizice, psihologice în vederea rezolvării situațiilor problematice (de concurs) create de adversari, coechipieri și ambianță, pentru obținerea succesului.’’

CISMAS GHEORGHE – ,,Pregătirea tactică constituie capacitatea superioară de organizare și desfășurare a ansamblului posibilităților luptătorului, în vederea realizării scopului propus în competiție. Tactica constituie modul creator de utilizare în timpul angajărilor, a mijloacelor tehnice însușite anterior, a calităților fizice, psihice adecvate diverselor situații și a informațiilor referitoare la particularitățile adversarului.’’

VEACESLAV MANOLACHI – ,,Tactica presupune totalitatea modurilor de comportament individuale și colective, acțiunile de luptă și operațiile sportivilor în luptă, care, respectând regulamentul de competiție, precum și influențele exterioare (arbitraj, public) pot influența punerea în valoare a propriilor calități.’’

2.2. IMPLICAȚIILE MODIFICĂRILOR DE REGULAMENT ASUPRA PREGĂTIRII SPORTIVILOR LUPTĂTORI

Principalul scop al acestor modificări de regulament, a fost creșterea densității acțiunilor de atac și contraatac și creșterea spectaculozității luptei. Limitarea timpului de luptă a permis o programare mai judicioasă a concursurilor, dar în același timp s-au înființat și o serie de reguli care au menirea să stabilească învingătorul atunci când lupta nu se încheie prin tuș.

Prin solicitarea determinată, asupra organismului luptătorilor, de modificările respective, coroborate și cu reguli privitoare la desfășurarea luptei, etapele în care lupta a fost stabilită la 9’, 6’, 5’ și revenirea la 6’, sunt apreciate ca fiind cele care au contribuit la creșterea valorii acestui sport.

Din datele deținute și din statisticile făcute de specialiști, se poate observa că în perioada de după 1968 până în 1989, reducerea succesivă a timpului de luptă efectivă a fost însoțită și de o creștere a densității procedeelor tehnice și a numărului de încercări.

Modificările cele mai importante au survenit după congresul F.I.L.A. Barcelona 1992 și până în 2004, când au avut loc ultimile modificări.

Modificările din anul 2004 vor duce la o dinamizare și mai mare a ritmului de luptă în condițiile în care poți câștiga o repriză la efectuarea unei acțiuni (procedeu) de 5 puncte, a 2 acțiuni (procedee) de 3 puncte sau la o diferență de 6 puncte.

Vom observa că numărul acțiunilor efectuate din picioare vor domina și putem spune că ponderea acțiunilor din picioare se vor duce la 75%, iar lupta din parter, cu actualul regulament, vom vedea că va scade ca fondare foarte mult, din cauza desființării obligatorie a luptei din parter. Lupta din parter va putea continua în condițiile efectuării unei acțiuni din picioare.

Se va lucra cu sportivii în regim anaerob pentru efectuarea procedeelor cu o viteză foarte mare ca sursă sugestivă de bază. Se va lucra foarte mult pe R în regim de V, cu atacuri și prize repetate pentru scoaterea adversarului afară din spațiul de luptă și obținerea unui punct. Vom automatiza procedeele din picioare la aruncările peste spate și peste piept, pentru a fi executate foarte corect cu amplitudine foarte mare, care să ducă la obținerea a cinci puncte, lucru care ar duce conform regulamentului, la oprirea luptei și câștigarea reprizei. Vom pune accent pe efectuarea acțiunilor din picioare executate corect în parter și trecerea adversarului în poziție periculoasă și obținerea a 3 puncte.

Ponderea antrenamentului trebuie făcută pe aceste 2 modalități, dezechilibrările vor avea o importanță mai mică, deoarece prin efectuarea lor nu vom obține decât un punct, iar prin efectuările lor se va realiza un consum mare de energie și cu un punctaj minim. Vom combina dezechilibrările și trecerile la spate cu centurările din parter. Știind că la 6 puncte diferență între cei 2 combatanți lupta se oprește și este declarat un învingător, vom căuta să perfecționăm și să automatizăm centurările din parter pentru ca sportivul să poată efectua 3 acțiuni consecutive și pentru a obține diferența de 6 puncte.

În condițiile în care, mărind I, vom mări V și execuția procedeelor.

În general, modificările de regulament din 1992 și după, au avut la baza următoarele pricipii:

– simplificarea la maxim a regulilor și accesibilitatea lor;

– eficientizarea arbitrajului la noile cerințe F.I.L.A.;

– stimularea gradului de activitate în timpul luptei;

– tehnicizarea și creșterea spectaculozității de concurs;

– asigurarea unui grad de dinamism și continuitate a luptei;

– aplicarea regulilor vechi și adaptarea lor la noile cerințe F.I.L.A.

CAPITOLUL III IPOTEZE ȘI SARCINILE STUDIULUI

3.1. IPOTEZA STUDIULUI

Prezenta lucrare constituie dorința și încercarea de a valorifica și sintetiza o experiența de 20 ani a unui antrenor în cadrul C.S.S. Timișoara.

În ultima perioada de timp asistăm la o coborâre a valorii performanțelor obținute de luptătorii noștri, în special la nivelul seniorilor. Subliniem fapta ca în ultima vreme au apărut luptători de valoare chiar și în țări fără tradiție în acest sport, și poziția luptătorilor noștrii a fost depășită. Chiar, dacă, în mod sporadic s-au obținut unele performanțe, luptele actuale din țara noastră ramân la distanță de performanțele de vârf și, ne referim aici la Jocurile Olimpice, unde la stilul lupte libere nu s-a mai obținut o medalie din 1988 "medalie de aur-Vasîle Puscasu. Acest fapt ne-a determinat sa căutam cauzele eșecului și am ajuns la concluzia că trebuie schimbat ceva în metodica de pregătirea și promovarea juniorilor către eșalonul superior.

În planificarea și analiza pregătirii se pleacă de la studiul competiției. Prin cercetări asupra competiției se pot elabora modele specifice pentru respectiva competiție, creând astfel posibilitatea de a realiza o prognoza sufîcient de realistă asupra rezultatelor. Cunoașterea fizionomiei luptei de concurs este esențială pentru planificarea ulterioară a pregătirii luptătorilor, acesta fiind si motivul pentru care am realizat cercetarea de fat.

Ținând cont de faptul că regulile desfășurării întrecerilor de lupte s-au modificat destul de mult, în ultima perioadă de timp, am înceract să aruncăm o privire asupra modului în care s-au schimbat aspectele cantitative și calitative ale comportamentului combativ al luptătorilor.

Evoluția regulilor privind organizarea și desfășurarea concursului de lupte a contribuit la evoluția tehnicii și tacticii luptelor. În scopul modernizării întrecerilor de lupte, F.I.L.A a adus de-a lungul timpului o serie de modificări regulamentului de concurs care au încercat sa ridice nivelul de tehnicitate, dinamismul si spectaculozitatea luptei de concurs.

În toate domeniile sportive este necesara creșterea performantelor și scurtarea perioadelor de pregătire. Optimizarea pregătirii luptătorilor juniori implică investigarea factorilor care limitează performanța. În acest sens, cunoașterea fizionomiei luptei de concurs actuale poate fi unul dintre acești factori.

3.2. SARCINILE STUDIULUI

Cercetarea urmărește să desprindă și să stabilească raportul dintre procedeele tehnice regulamentare specifice luptei în picioare și la sol, utilizate în timpul concursurilor de către luptătorii juniori, în ideea unei planificări mai obiective a pregătirii.

Sarcinile cercetării au presupus:

Selectarea subiecților pentru cercetare

Identificarea locului de desfășurare a cercetării

Identificarea parametrilor pentru obiectivarea cercetării

Intabularea datelor înregistrate și întocmirea graficelor relevatoare.

CAPITOLUL IV. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

4.1. SUBIECȚII, LOCUL DE DESFĂȘURARE

Creșterea dorinței efective de luptă și împărțirea acesteia în două secvențe, precum și alte modificări ale regulilor de întrecere din ultimii ani, ne-au determinat să urmărim evoluția luptătorilor juniori în cadrul Campionatelor Naționale de lupte libere în scopul edificării, din punct de vedere tehnic, a conținutului luptei de concurs.

Investigația s-a efectuat asupra fizionomiei luptei de concurs al juniorilor, pe plan național. În mod concret, am înregistrat un număr de 28 de meciuri disputate în cadrul Campionatului internațional de juniori 2007 (care au inclus semifinalele și finalele la fiecare categorie de greutate). Astfel am înregistrat ponderea privind procedeele tehnice executate din lupta la sol și la lupta din picioare, de către luptătorii învingători și învinși.

Înregistrarea s-a făcut manual prin consemnarea pe fișe special alcătuite a procedeelor tehnice efectuate, după care s-a realizat prelucrarea și întabularea datelor.

4.2. METODE DE CERCETARE

Metoda documentării – este metoda prin care cercetătorul intră în posesia datelor privitoare la rezultatele obținute de alți cercetători în domeniul ternei respective. Aceasta presupune căutarea surselor bibliografice de specialitate, consultarea și selecționarea lor, prelucrarea și interpretarea informațiilor. Se întocmesc fișe de semnalare și fișe de conținut în care sunt consemnate: rezumate, citate și unele reprezentări grafice originale.

Documentarea pentru o cercetare științifică se face prin consultarea bibliografiei de specialitate autohtone, a caietelor antrenorilor, a documentelor de evidență a cabinetelor metodico-sportive și, bineînțeles, de literatura de specialitate mondială.

Prin utilizarea acestei metode am reușit să asigurăm lucrării o temeinică fundamentare științifică cu scopul înțelegerii cât mai exacte a fenomenelor întâlnite în problematica lucrării. S-a folosit această metodă de cercetare în vederea sintetizării noțiunilor teoretice necesare cercetării noastre.

Metoda observației – presupune urmărirea conștientă a procesului instructiv, a influențelor exercitate asupra sportivului și comportarea Iui sub aceste influențe. Ea trebuie desfășurată conform unui plan tematic și cu ajutorul unor mijloace tehnice menite să surprindă fenomenele și procesele urrmărite.

Observațiile sunt înregistrate sub formă de protocoale. Observația poate fi făcută din interiorul procesului urmărit, atunci când cercetătorul participă afectiv și efectiv la conducerea acestui proces. în acest caz cercetătorul poate pătrunde în esența fenomenului și chiar să influențeze evoluția în sensul impus de cercetare, dar observația făcută de el poate fi denaturată datorită influențelor mediului și trăirilor personale, în calitate de participant activ.

În cazul în care observația este făcută din afara procesului studiat, observatorul este numit cercetător, iar observația are calitatea de a fi obiectivă și de a nu exercita nici un fel de influență asupra desfășurării procesului sau fenomenului respectiv.

Dificultatea cea mai mare în folosirea acestei metode este determinată de complexitatea fenomenelor specifice antrenamentului sportiv și al relațiilor dintre acestea.

Pe baza propriei experiențe și pe baza convorbirii cu diferiți specialiști, am reușit să realizez o observație cât mai obiectivă a problemelor ce privesc alura ( fizionomia) luptei de concurs, a particularităților pregătirii fizice și, în mod special, a pregătirii de forță viteză. Observația pedagogică, efectuată asupra colectivelor selecționate a făcut posibilă reținerea unor factori favorizanți-perturbanți ai instruirii luptătorilor juniori ( greco-romane).

Metoda convorbirii – reprezintă o discuție angajată între cercetător și subiectul investigat. Aceasta implică o relație directă între cercetător și subiect, o sinceritate deplină a subiectului precum și schimbarea locului și rotarilor partenerilor.

Cercetătorul trebuie sa aibă pregătite întrebările și să aibă Informații despre subiect pentru al putea motiva și angrena în convorbire.

Convorbirea a fost efectuată Ia nivelul profesorilor și antrenorilor de lupte care se ocupă cu instruirea luptătorilor, și care au avut rezultate deosebite în performanță, reușind ca printr-o instruire științifică să scoată luptători valoroși.

Prin această metodă s-a reușit să rețină unele aspecte particulare privind dezvoltarea capacității motrice a luptătorilor, Prin intermediul convorbirilor dirijate spre problematica temei supuse studiului nostru s-au creat posibilități de cunoaștere a realității actuale de ordin tehnico – tactic, biologie, motric și psihic, precum și posibilitățile de îmbunătățire a nivelului de pregătire a luptătorilor juniori.

Ca orice metodă și convorbirea are avantaje și dezavantaje. Prin metoda convorbirii se pot recolta un număr mare de informații variate, în mod direct, dar acestea pot fi subiective și, de asemenea se poate întâlni o lipsă de receptivitate a subiectului.

Metoda matematică – permite realizarea unui studiu cantitativ ai lucrurilor și fenomenelor cuprinse în cercetare.

Matematizarea este etapa (faza) de abstractizare superioară a unei științe. Științe exacte ca matematica, (fizică, astronomia ș.a.) se bucură de o conjunctură mai favorabilă decât didactică. Această metodică are avantajul că oferă posibilitatea unei deducții riguroase a cunoștințelor, o precizare reală a semnificațiilor precum și posibilitatea axiomatizării.

Metoda grafică – constituie o prezentare intuitivă a datelor de cercetare prin care se poate evidenția esențialul, permițând ( evaluare corectă a datelor.

Specialiști au definit graficul ca fiind o imagine spațială cu caracter convențional, care prin diferite mijloace plastice, scoate în evidență ceea ce este caracteristic și esențial în evoluție fenomenelor, in schimbările structurale, în ceea ce privești proporțiile și corelațiile cu alte fenomene de aceeași natură sau calitativ diferite.

Metoda grafică are avantajul incontestabil al reprezentări sintetice a fenomenelor studiate.

Metoda statistică de prelucrare a datelor – presupune o muncă de mare dificultate, care implică și o mare responsabilitate a celui care o realizează.

Cercetarea în domeniul activităților corporale ou mai este considerată ca având documentare științifică fără prelucrare; statică. De importanță mai mare decât calcularea parametrilor statici este cunoașterea exactă a semnificației rezultatelor și interpretarea corectă a datelor.

4.3. DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Rezultatele obținute în urma înregistrărilor efectuate se pot observa în paginile următoare:

CATEGORIA 54 KG

CATEGORIA 54 KG

CATEGORIA 63 KG

CATEGORIA 69 KG

CATEGORIA 76 KG

CATEGORIA 85 KG

CATEGORIA 97 KG

CATEGORIA 130 KG

CAPITOLUL V REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

În tabelul nr.l se poate constata că ponderea procedeelor tehnice executate este mai mare în prima repriză decât în cea de-a doua și, de asemenea, mai mare în lupta la sol față de lupta în picioare. După cum se vede, ponderea procentuală a procedeelor specifice luptei la sol, se situează în jurul valorii 60%, sau cea a luptei în picioare, în jurul valorii 40%.

TABEL nr.l. Ponderea procentuală a procedeelor tehnice executate, la lupta în picioare și ta sol, ( C.N. de lupte libere juniori, 2007 ).

Deci lupta la sol are o pondere mai mare față de lupta în picioare, în ceea ce privește numărul procedeelor tehnice executate. Este evidentă tendința luptătorilor noștri juniori către o luptă de uzură în picioare sau preferința acestora de a acumula puncte prin exerciții din lupta la sol.

Media procedeelor tehnice executate pe categorii de greutate și pe minute de luptă poate fi observată în tabelele următoare. Din meciurile înregistrate de noi se remarcă categoria 54 kg unde, spre exemplu, în minutul trei s-au efectuat 3 procedee în medie, față de categoria 76 kg unde s-au efectuat în medie doar 1,6 procente, restul categoriilor situându-se sub aceste valori ( tabel nr.2 ).

Tabel nr.2. Media procedeelor tehnice executate ( în picioare și la sol), pe categorii de greutate și pe minute de luptă ( C.N. de lupte libere, juniori, 2007).

Tabel nr.3. Media procedeelor tehnice executate ( la lupta în picioare ), pe categorii de greutate și pe minute de luptă ( CN.de lupte libere, juniori, 2003)

Tabel nr.4. Media procedeelor tehnice executate ( în lupta la sol), pe categorii de greutate și pe minute de luptă ( C/V. de lupte libere, juniori, 2007).

Centralizând datele referitoare la procedeele tehnice executate, am reușit să desprindem minut-modelul luptei de concurs, adică maniera de abordare a luptei de către juniorii de lupte libere. Astfel, urmărind tabelul nr.5 și respectiv graficul nr.l, se observă că în prima repriză se execută cel mai mare număr de execuții tehnico-tactice.

Tabel ul nr. 5. Media procedeelor tehnice executate pe minute de luptă la C.N. individual de lupte libere, juniori, 2007

Dintr-o privire ( grafic nr.l) ne putem da seama că repriza a doua este semnificativ mai scăzută în conținut, în ceea ce privește ponderea procedeelor tehnice executate. Se evidențiază faptul că în prima repriză luptătorii caută să obțină un avantaj dar, pentru ca în repriza a doua să încerce să-1 mențină, fără a mai risca inutil. De asemenea, intervine oboseala și transpirația tegumentelor care nu mai permite efectuarea prizelor pe adversar, fapt care permite a apărare mai bună.

Privind tehnica folosită în timpul luptei (tabel nr.6), se remarcă procedeele din grupa ducerilor la sol ( 38%) la lupta în picioare iar, în lupta la sol, ponderea cea mai mare o au procedeele de rostogolire ( 72%). Această constatare ne dă motive serioase de reflecție asupra modului de abordare a luptei de către luptătorii juniori, Ținând cont de faptul că miza unui campionat național de juniori este relativ mare, am putea aprecia oarecum motivată această luptă pentru victorie, riscuri, mai ales în meciurile cu adversari de valori apropiate.

Tabel nr.6 Ponderea procentuală a grupelor de procedee specifice luptei în picioare și la sol.

Nu trebuie să uităm însă că scopul final al pregătirii juniorilor este obținerea marilor performanțe la nivelul seniorilor. Maturizarea precoce a juniorilor, d.p.d.v, tehnico/tactic și forțarea performanțelor la acest nivel, ar putea avea efecte negative (și definite) asupra prestației acestora la nivelul seniorilor.

În cele ce urmează ne-am propus să analizăm frecvența procedeelor tehnice executate de către luptătorii învingători în raport cu cea a luptătorilor învinși. Astfel în tabelul nr.7 se poate observa media procedeelor tehnice executate de către luptătorii învingători și învinși, atât din lupta la sol cât și la lupta în picioare.

Tabel nr. 7, Media procedeelor tehnice executate pe minute de luptă de către juniorii învingători și învinși ( lupta în picioare și la sol)

Seria 1 – lupta în picioare (învingători +învinși)

Seria 2- lupta la sol (învingători + învinși)

Din graficele nr.2 și 3 se poate observa că, atât în cazul luptătorilor învingători cât și, mai ales, a celor învinși, predomină procedeele din lupta la sol.

În ceea ce privește lupta la sol, atât luptătorii învingători cât și cei învinși execută mai frecvent procedee tehnice de rostogolire (în special rostogolirile cu împletirea gambelor și rostogolirile cu cheie simplă Ia picior). Acest fapt își are însă explicația în miza mare a competiției (C.N.), luptătorii juniori preferând procedeele sigure, nu foarte eficiente dar lipsite de risc.

La lupta din picioare am remarcat la luptătorii învingători o medie mai mare a procedeelor de aruncare peste piept, (procedee cu punctaj superior), precum și a procedeelor de doborâre și răsturnare.

Se menține însă și în lupta la sol o pondere foarte mare a procedeelor lipsite de riscuri (ducerile la sol), aspect care este în contradicție eu concepția modernă de luptă (totală, universală, cu riscuri, spectaculoasă, creatoare și virtuoasă).

CAPITOLUL VI

CONCLUZII

Prin prelucrarea și interpretarea datelor culese am reușit să aflu informații cu privire la o serie de parametrii necesari formării unei imaginii obiective asupra, conținutului tehnico-tactic ai îuptei de concurs desfășurată pe pian național de către luptătorii juniori de ia stilul lupte iibere.

Analiza, și pe această bază aprecierea luptei de concurs actuale desfășurate în țara noastră ao pus în evidență noi orinetări privind pregătirea luptătorilor juniori, în perspectivă.

În urma cercetării noastre, a reeșit un "tablou transparent a Suptei de concurs actuale la nivelul juniorilor. Astfel, antrenorii au o imagine de ansamblu asupra fizionomiei luptei de concurs cu o importanță deosebită în colaborarea strategiei de instruire a luptătorilor.

În cadrul C.N. factorul decisiv în obținerea victoriilor la constituit lupta la sol, executându-se mai multe procedee din lupta la sol față de iypta din picioare.

Lupta complexă, cu acțiune asupra picioarelor combinată cu acțiuni asupra trunchiului și membrelor superioare,este factorul decisiv în stabilirea luptătorului învingător, faptul care necesită corecții în metodica de pregătire a juniorilor nostrii.

BIBLIOGRAFIE

BOTA, C. – Fiziologia educației fizice și sportului. București, M.T.5., 1993

BOMPA T. O. – Periodizarea: teoria si metodologia antrenamentului.Bucuresti, Edit. Ex Ponto C.N.F.P.A. 2002.

CISMAȘ, GH, – Concepția privind pregătirea luptătorilor în Ciclul Olimpic 1993-1996, București, M.T.S., 1993

COLELLA, D. – Tehnica în cadrul pregătirii sportive la copii și juniori, în „Sportul la copiiși'juniorf' 1989, voi. 77

CISMAS GHEORGHE –Lupte Greco-romane, instruirea juniorilor – Edit. Sport-Turism Bucuresti 1981.

CISMAS GHEORGHE – Lupte Greco-romane, elemente de teorie și metodica de antrenament – Edit. Sport-Turism Bucuresti 1987.

CISMAS GHEORGHE – Tehnica luptelor greco-romane – Edit. Sport-Turism Bucuresti 1988.

CÂRSTEA, GH. – Educația fizică. Teoria și bazele metodice. București, A.N.E.F.S., 1997

CISMAȘ, GH. – Lupte greco-romane. Elemente de teorie și metodica de

antrenament București, Editura Sport-Turism, 1987

CONCIU GHEORGHE – Caiet de lucrări practico-metodice- lupte anul II Galati 1976.

DRAGNEA ADRIAN – Teoria antrenamentului sportiv partea I Bucuresti 1990.

DAHNOVSCHI,V.C. LESCENKO, S.S. – Pregătirea luptătorilor de mare performanță. în: Sportul de performanță nr. 306- 307. București, C.C.P.S., 1990

DRAGNEA, A. – Antrenamentul sportiv. Teorie și metodică. București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996

EPURAN M. – Modelarea conduitei sportive, Edit. Sport-Turism, Bucuresti 1990.

EPURAM, M. – Metodologia cercetării activităților corporale. Voi. își II. București, A.N.E.F.S., 1992

HANTAU, T.. – Manual de judo. București, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 1996

HANȚĂ U, I. BOCIOACĂ, L. – Antrenamentulîn judo. Pregătirea fizică și tehnică. Editura Universității din Pitești 1971

HOSTIUC NICOLAE – Teoria antrenamentului sportiv- curs.

IOAN ENE-MIRCEA – Judo-instruire, temperament, stil individual de luptă. Edit. Fundației Universitare ,,Dunărea de Jos” Galați.

JUDO – Documente și regulamente ale Federației Române de Judo 2005.

MEREUTA CLAUDIU – Management si marketing – curs

NICU ALEXE – Antrenamentul sportiv modern – EDITIS Bucuresti 1993.

RAIKO PETROV – Lupte libere Edit. Stadion 1973.

REGULAMENTUL INTERNAȚIONAL DE LUPTE F.I.L.A. 1997.

REGULAMENTUL INTERNAȚIONAL DE LUPTE F.I.L.A. 2005.

SARBU DUMITRU, MANOLESCU GHEORGHE – Teoria antrenamentului sportiv editia a II-a 1996.

SORIN SATMARI, DUMITRU CUC – Milon , strămoșul lui Stefan Rusu. Sportul luptelor de la A la Z.

STIR CORINA CRISTINA – Psihologia sportului Universitatea

,, Dunărea de Jos,, Galați 2004.

19.SEPTIMIU FLORIAN TODEA – Managementul educației fizice și sportului.

20.VASCUL POPOVICI – Lupte. Istoric. Regulament. Clasificare. Terminologie București I.C.F.1968.

21.VEACESLAV MANOLACHI – Sporturi de luptă – teorie și

metodică (lupte libere, greco-romane, judo) Chișinău 2003.

Studiu privind densitatea și frecvența procedeelor tehnice de bază „lupte libere” în timpul luptei de concurs

Prezenta lucrare constituie dorința și încercarea de a valorifica și sintetiza o experiența de 20 ani a unui antrenor în cadrul C.S.S. Timișoara.

În ultima perioada de timp asistăm la o coborâre a valorii performanțelor obținute de luptătorii noștri, în special la nivelul seniorilor. Subliniem fapta ca în ultima vreme au apărut luptători de valoare chiar și în țări fără tradiție în acest sport, și poziția luptătorilor noștrii a fost depășită. Chiar, dacă, în mod sporadic s-au obținut unele performanțe, luptele actuale din țara noastră ramân la distanță de performanțele de vârf și, ne referim aici la Jocurile Olimpice, unde la stilul lupte libere nu s-a mai obținut o medalie din 1988 "medalie de aur-Vasîle Puscasu. Acest fapt ne-a determinat sa căutam cauzele eșecului și am ajuns la concluzia că trebuie schimbat ceva în metodica de pregătirea și promovarea juniorilor către eșalonul superior.

În planificarea și analiza pregătirii se pleacă de la studiul competiției. Prin cercetări asupra competiției se pot elabora modele specifice pentru respectiva competiție, creând astfel posibilitatea de a realiza o prognoza sufîcient de realistă asupra rezultatelor. Cunoașterea fizionomiei luptei de concurs este esențială pentru planificarea ulterioară a pregătirii luptătorilor, acesta fiind si motivul pentru care am realizat cercetarea de fat.

Ținând cont de faptul că regulile desfășurării întrecerilor de lupte s-au modificat destul de mult, în ultima perioadă de timp, am înceract să aruncăm o privire asupra modului în care s-au schimbat aspectele cantitative și calitative ale comportamentului combativ al luptătorilor.

Evoluția regulilor privind organizarea și desfășurarea concursului de lupte a contribuit la evoluția tehnicii și tacticii luptelor. În scopul modernizării întrecerilor de lupte, F.I.L.A a adus de-a lungul timpului o serie de modificări regulamentului de concurs care au încercat sa ridice nivelul de tehnicitate, dinamismul si spectaculozitatea luptei de concurs.

În toate domeniile sportive este necesara creșterea performantelor și scurtarea perioadelor de pregătire. Optimizarea pregătirii luptătorilor juniori implică investigarea factorilor care limitează performanța. În acest sens, cunoașterea fizionomiei luptei de concurs actuale poate fi unul dintre acești factori.

Cercetarea urmărește sa desprindă și să stabilească raportul dintre procedeele tehnice regulamentare specifice luptei în picioare și la sol, utilizate în timpul concursurilor de către luptătorii juniori, în ideea unei planificări mai obiective a pregătirii.

Metodele de cercetare folosite au fost: metoda documentării, observația, convorbirea, metoda statistico- matematică și cea grafică.

Creșterea dorinței efective de luptă și împărțirea acesteia în doua secvențe, precum și alte modificări ale regulilor de întrecere din ultimii ani, ne-au determinat să urmărim evoluția luptătorilor juniori în cadrul Campionatelor Naționale de lupte libere, în scopul edificării, din punct de vedere tehnic, a conținutului luptei de concurs.

Investigația s-a efectuat asupra fizionomiei luptei de concurs al juniorilor, pe plan internațional. În mod concret, am înregistrat un număr de 28 de meciuri disputate în cadrul Campionatului internațional de juniori din 2007, care au inclus semifinalele si finalele la fiecare categorie de greutate. Astfel am înregistrat ponderea privind procedeele tehnice tehnice executate din lupta la sol și la lupta din picioare, de către luptătorii învingători si învinși.

Înregistrarea s-a făcut manual prin consemnarea pe fișe special alcătuite a procedeelor tehnice efectuate, după care s-a realizat prelucrarea și întabularea datelor.

Rezultatele obținute în urma înregistrărilor efectuate se pot observa în paginile următoare:

În tabelul nr.l se poate constata că ponderea procedeelor tehnice executate este mai mare în prima repriză decât în cea de-a doua și, de asemenea, mai mare în lupta la sol față de lupta în picioare. După cum se vede, ponderea procentuală a procedeelor specifice luptei la sol, se situează în jurul valorii 60%, sau cea a luptei în picioare, în jurul valorii 40%.

Deci lupta la sol are o pondere mai mare față de lupta în picioare, în ceea ce privește numărul procedeelor tehnice executate. Este evidentă tendința luptătorilor noștri juniori către o luptă de uzură în picioare sau preferința acestora de a acumula puncte prin exerciții din lupta la sol.

Media procedeelor tehnice executate pe categorii de greutate și pe minute de luptă poate fi observată în tabelele următoare. Din meciurile înregistrate de noi se remarcă categoria 54 kg tinde, spre exemplu, în minutul trei s-au efectuat 3 procedee în medie, față de categoria 76 kg unde s-au efectuat în medie doar 1,6 procente, restul categoriilor situându-se sub aceste valori.

Centralizând datele referitoare la procedeele tehnice executate, am reușit să desprindem minut-modelul luptei de concurs, adică maniera de abordare a luptei de către juniorii de lupte libere. Astfel, urmărind rezultatele obținute și respectiv graficul nr.l, se observă că în prima repriză se execută cel mai mare număr de execuții tehnico-tactice.

Dintr-o privire ( grafic nr.l) ne putem da seama că repriza a doua este semnificativ mai scăzută în conținut, în ceea ce privește ponderea procedeelor tehnice executate. Se evidențiază faptul că în prima repriză luptătorii caută să obțină un avantaj dar, pentru ca în repriza a doua să încerce să-1 mențină, fără a mai risca inutil De asemenea, intervine obsesia și transpirația tegumentelor care nu mai permite efectuarea prizelor pe adversar, fapt care permite a apărare mai bună.

Privind tehnica folosită în timpul luptei, se remarcă procedeele din grupa clucerilor la sol (38%) la lupta în picioare iar, în lupta la sol, ponderea cea mai mare o au procedeele de rostogolire ( 72%). Această constatare ne dă motive serioase de reflecție asupra modului de abordare a luptei de către luptătorii juniori, Ținând cont de faptul că miza unui campionat național de juniori este relativ mare, am putea aprecia oarecum motivată această luptă pentru victorie, Ură riscuri, mai ales în meciurile cu adversari de valori apropiate.

Nu trebuie să uităm însă scopui final al pregătirii juniorilor este obținerea marilor performanțe Ia nivelul seniorilor. Maturizarea precoce a juniorilor, d.p.d.v, tehnico/tactic, și forțarea performanțelor ia acest nivel, ar putea avea efecte negative ( și definite ) asupra prestației acestora la nivelul seniorilor.

Analizând frecvența procedeelor tehnice executate de către luptătorii învingători în raport cu cea a luptătorilor învinși, se poate observa media procedeelor tehnice executate de către luptătorii învingători și învinși, atât din lupta la sol cât și la lupta în picioare.

În ceea ce privește lupta Ia sol, atât luptătorii învingători cât și cei învinși execută mai frecvent procedee tehnice de rostogolire (în special rostogolirile cu împletirea gambelor și rostogolirile cu cheie simplă Ia picior). Acest fapt își are însă explicația în miza mare a competiției ( C.N.), luptătorii juniori preferând procedeele sigure, nu foarte eficiente dar lipsite de risc.

La lupta din picioare am remarcat la luptătorii învingători o medie mai mare a procedeelor de aruncare peste piept, (procedee cu punctaj superior), precum și a procedeelor de doborâre și răsturnare (grafic nr.8).

Se menține însă și în lupta la sol o pondere foarte mare a procedeelor lipsite de riscuri (ducerile la sol), aspect care este în contradicție eu concepția modernă de luptă (totală, universală, cu riscuri, spectaculoasă, creatoare și virtuoasă).

Concluzii Analiza, și pe această bază aprecierea luptei de concurs actuale desfășurate în țara noastră a scos în evidență noi orinetări privind pregătirea luptătorilor juniori, în perspectivă.

În urma cercetării noastre, a reeșit un "tablou transparent a luptei de concurs actuale la nivelul juniorilor. Astfel, antrenorii au o imagine de ansamblu asupra fizionomiei luptei de concurs cu o importanță deosebită în colaborarea strategiei de instruire a luptătorilor.

În cadrul C.N. factorul decisiv în obținerea victoriilor la constituit lupta la sol, executându-se mai multe procedee din lupta la sol față de lupta din picioare.

Lupta complexă, cu acțiune asupra picioarelor combinată cu acțiuni asupra trunchiului și membrelor superioare,este factorul decisiv în stabilirea luptătorului învingător, faptul care necesită corecții în metodica de pregătire a juniorilor nostrii.