. Studiu Privind Aplicarea Lucrarilor DE Ingrijire Si Conducere A Arboretelor Si A Tratamentelor Indicate

CAPITOLUL 1 DATE CU CARACTER GENERAL…………………………………………….4

LOCALIZAREA UNITĂȚII DE PRODUCȚIE……………………………….4

1.1.1 ELEMENTE DE IDENTIFICARE A UNITAȚII DE PRODUCȚIE……………………4

1.1.2 VECINĂTĂȚI, LIMITE TERITORIALE, HOTARELE PĂDURII…………………….4

1.1.3 SITUAȚIA TERITORIAL ADMINISTRATIVĂ………………………………………4

CAPITOLUL 2 STUDIUL CONDIȚILOR STAȚIONALE DIN UP II CICĂNEȘTI………….5

2.1 CONDIȚII GEOLOGICE ȘI GEOMORFOLOGICE………………………………….…….5

2.1.1 ELEMENTE GENERALE PRIVIND CADRUL GENERAL…………………………5

2.1.2 GEOLOGIE……………………………………………………………………………..5

2.1.3 GEOMORFOLOGIE……………………………………………………………………5

2.2 CONDIȚII CLIMATICE……………………………………………………………….……..6

2.2.1ASPECTE GENERALE…………………………………………………………………6

2.2.2 REGIMUL TERMIC……………………………………………………………………6

2.2.3 REGIMUL PLUVIOMETRIC………………………………………………………….7

2.2.4 EVAPOTRANSPIRAȚIA POTENȚIALĂ (ETP)………………………………………7

2.2.5 REGIMUL EOLIAN……………………………………………………………..……..8

2.2.6 SINTEZA CLIMATICĂ………………………………………………………………..8

2.3 CONDIȚII HIDROLOGICE ȘI HIDROGRAFICE…………………………………………..8

2.4 CONDIȚII EDAFICE…………………………………………………………………………9

2.5 CARACTERIZAREA STAȚIONALĂ……………………………………………………….9

CAPITOLUL 3 STUDIUL VEGETAȚIEI FORESTIERE………………………………………10

3.1 ANALIZA ȘI CARTAREA TIPOLOGICĂ A PĂDURII……………………………………10

3.2. CARACTERIZAREA GENERALĂ A ARBORETELOR…………………………………..11

3.2.1 CARACTERIZAREA ARBORETELOR PE TIPURI DE STRUCTURĂ, ORIGINE ȘI MOD DE REGENERARE………………………………………………………………………….……11

3.2.2 STRUCTURA PE SPECII( COMPOZIȚIA ARBORETELOR )………………………11

3.2.3 STRUCTURA ARBORETELOR ÎN FUNCȚIE DE CONSISTENȚĂ…………………11

3.2.4 STRUCTURA ARBORETELOR ÎN RAPORT CU VÂRSTA………………………..12

3.2.5 STRUCTURA ARBORETELOR PE CLASE DE PRODUCȚIE………………………12

3.2.6 STRUCTURA ARBORETELOR PE ETAPE ȘI FAZE DE DEZVOLTARE…………12

3.2.7 STAREA SANITARĂ A ARBORETULUI……………………………………………13

3.3.CARACTERIZAREA GENERALĂ A SUBARBORETULUI………………………………13

3.4. CARACTERIZAREA GENERALĂ A SEMINȚIȘULUI……………………………………13

3.5. CARACTERIZAREA GENERALĂ A PĂTURII ERBACEE………………………………13

CAPITOLUL 4 STUDIUL CONDIȚIILOR TEHNICO-ECONOMICE………………………..13

4.1. ZONAREA FUNCȚIONALĂ A PĂDURII………………………………………………….13

4.2. ANALIZA BAZELOR ORGANIZĂRII AMENAJISTICE…………………………………14

4.2.1.SUBUNITĂȚILE DE PRODUCȚIE SAU DE PROTECȚIE…………………………..14

4.2.2.STABILIREA BAZELOR DE AMENAJARE A ARBORETELOR ȘI ALE PĂDURII………………………………………………………………………………………………..14

4.2.3.CONCLUZII PRIVIND BAZELE DE AMENAJARE…………………………………14

4.3. ANALIZA REȚELEI INSTALAȚIILOR DE TRANSPORT ȘI A CONSTRUCȚIILOR….14

4.3.1.INSTALAȚII D ETRANSPORT……………………………………………………….14

4.3.2. CONSTRUCȚII FORESTIERE………………………………………………………..15

CAPITOLUL 5 STABILIREA TEHNOLOGIEI DE APLICARE A LUCRĂRILOR DE ÎNGRIJIRE ȘI CONDUCERE A PĂDURII…………………………………………………………16

5.1 PLANIFICAREA DECENALĂ A EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE ÎNGRIJIRE ȘI CONDUCERE……………………………………………………………………………………………16

5.1.1 ELABORAREA PLANULUI DECENAL DE APLICARE A LUCRĂRILOR DE ÎNGRIJIRE………………………………………………………………………………………………..16

5.1.1 ELABORAREA PLANULUI DECENAL DE APLICARE A LUCRĂRILOR DE ÎNGRIJIRE……………………………………………………………………………………………..16

5.1.2 CALCULUL POSIBILITĂȚII DE PRODUSE SECUNDARE………………………..18

5.2 TEHNOLOGIA DE APLICARE ANUALĂ A LUCRĂRILOR DE ÎNGRIJIRE……………20

5.2.1 ALEGEREA ARBORETELOR DE PARCURS (AMPLASAREA LUCRĂRILOR)…20

5.2.2 TEHNOLOGIA DE APLICARE A DEGAJĂRILOR (DEPRESAJULUI)………….…20

5.2.3. TEHNOLOGIA DE APLICARE A CURĂȚIRILOR……………………………….…21

5.2.4 TEHNOLOGIA DE APLICARE A RĂRITURILOR…………………………………..22

5.2.5 PUNEREA ÎN VALOARE A MASEI LEMNOASE ȘI ÎNTOCMIREA APV…………24

CAPITOLUL 6 STABGILIREA TEHNOLOGIEI DE APLICARE A TRATAMENTELOR

6.1 ALEGEREA REGIMULUI DE APLICAT ÎN ARBORETELE STUDIATE…………………28 6.2.PLANIFICAREA DECENALĂ A APLICĂRII TRATAMENTELOR……………………….28

6.3 TEHNOLOGIA DE APLICARE ANUALă A TRATAMENTELOR…………………………28

6.3.1 AMPLASAREA ANUALĂ A TRATAMENTELOR PROPUSE ÎN DIFERITE U.A.

6.3.2 PUNEREA ÎN VALOARE A MASEI LEMNOASE ȘI ÎNTOCMIREA APV………….28

6.4 MĂSURI TEHNICE PENTRU DIRIJAREA PROCESULUI DE REGENERARE…………..33

6.5 RESTRICȚII SILVICULTURALE ÎN ADOPTAREA TEHNOLOGIILOR DE EXPLOATARE……………………………………………………………………………………………33

CAPITOLUL 7 EVALUAREA ȘI EFICIENȚA LUCRĂRILOR PROIECTATE……………….33

7.1 ANTEMĂSURAREA LUCRĂRILOR DE EXECUTAT ÎN ANUL 2004…………………….33

7.2 MĂSURI TEHNICO – ORGANIZATORICE………………………………………………….34

CAPITOLUL 8 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….36

CAP. 1 DATE CU CARACTER GENERAL

LOCALIZAREA UNITĂȚII DE PRODUCȚIE

ELEMENTE DE IDENTIFICARE A UNITAȚII DE PRODUCȚIE

Unitatea de producție II Cicănești, în suprafață totală de 3271,4 ha este administrată de O.S. Curtea de Argeș, care la rândul său este administrat de Regia Natională a Pădurilor prin Direcția Silvică Pitești. .

Pentru studiul necesar realizării acestui proiect s-au luat în considerare din acest U.P. II Cicănești doar 30 u.a.-uri având o suprafață de 404 ha.

Geografic, unitatea de producție este situată în zona montană, în Masivul Făgăraș, Munții Făgăraș-Iezer.

Din punct de vedere geografic U.P.II Cicanești este situată în zona dealurilor subcarpatice din Muscelele Argeșului și zona de contact a acesteia cu muntele. Fitoclimatic, pădurile sunt răspândite pe două etaje de vegetație și anume :

etajul montan-premontan de făgete FM1+FD4-12%

etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete FD3-88%

VECINĂTĂȚI, LIMITE TERITORIALE, HOTARELE PĂDURII

Vecinătățiile, limitele teritoriale, hotarele pădurii sunt date în tabelul următor :

tabel 1.1.2.1

1.1.3. SITUAȚIA TERITORIAL ADMINISTRATIVĂ

Unitatea de producție II Cicănești, administrată de O.S. Curtea de Argeș, a fost arondată în districte și cantoane conform tabelului 1.1.3.1:

tabelul1.1.3.1

Organizarea administrativă este corespunzătoare pentru asigurarea pazei în coordonarea lucrărilor silvotehnice necesare, potrivit prevederilor din amenajament.

Organizarea administrativă va fi revizuită ori de căte ori este necesar în raport de dinamica lucrărilor silvotehnice și de alte necesități administative.

CAP. 2 STUDIUL CONDIȚILOR STAȚIONALE DIN UP II CICĂNEȘTI

2.1 CONDIȚII GEOLOGICE ȘI GEOMORFOLOGICE

2.1.1 ELEMENTE GENERALE PRIIIND CADRUL GENERAL

Fizico – geografic, unitatea de producție II Cicănești este situată în zona dealurilor subcarpatice din Muscelele Argeșului și zona de contact a acesteia cu muntele.

2.1.2 GEOLOGIE

Unitatea de producție II Cicănești este situată atât în piemontul Getic (Muscelele Argeșului) cât și în Subcarpații Getici

Substratul geologic de bază al Subcarpaților Getici și al Piemontului Getic, ca urmare a acumulării de sedimente carpatice, este alcătuit din pietrișuri, iar către sud își fac apariția argilele.

2.1.3 GEOMORFOLOGIE

Raionarea geomorfologică a țării încadrează teritoriul UP II Cicănești în Provincia Central Europeană, în Subprovincia Carpatică (F).

Din Subprovincia Carpatică teritoriul UP II Cicănești ocupă partea din ținutul Carpaților Meridionali, și anume parte din districtul estic Făgăraș – Bucegi.

Singura formă de relief întâlnită în cadrul acestei unității de producție este versantul slab până la mediul înclinat care ocupă 86% din întreaga suprafață.

De remarcat că energia de relief este foarte mare, lucru ușor de pus în evidență prin repartiția suprafeței în funcție de înclinare :

tabel 1: Repartiția terenurilor din UP II Cicănești pe categorii de înclinare

.

În ceea ce privește altitudinea avem următoarele categorii de altitudine :

altitudinea minimă 410 m (u.a.17A, 17B)

altitudinea maximă 1100 m (117G,118B)

altitudinea medie 800 m

Pe categorii de expoziții situația este următoare :

expoziție însorită

expoziție parțial însorită

expoziție medie

Această distribuție pe expoziții corelată și cu altitudinea justifică actuala compoziție a arboretelor în concordanță și cu temperamentul speciilor existente.

2.2 CONDIȚII CLIMATICE

2.2.1 ASPECTE GENERALE

Conform Monografiei geografice a R.P.R. teritoriul ocupat de UP II Cicănești se încadrează în sectorul de provincie cu climă continentală.

După Koppen aceasta este situată în zona climatică D.f.a.x., deci în zona de munte cu climat ploios, cu precipitații tot timpul anului, cu temperaturi medii anuale de 9oC.

După raionarea făcută de St. Stoenescu,UP II Cicănești se încadrează în următoarele sectoa – re climatice :

Sectorul IV-D cu climă de munți peste 1100 m

Sectorul IV-C cu climă de munții mijlocii cu altitudini între 800-1100 m, zonă caracteri -zată printr-o amplitudine a temperaturii medii anuale de 19-22oC, cu temperaturi medii anuale mai mari de 0oC, se disting două districte :

IV-C(E), climă de munte de versanți cu expoziție NV, V, SV, cu ploi intermitente de lungă durată.

IV-C(F), climă de munte de versanți cu expoziție NE, SE, S, cu climat adăpostit , dar cu efecte de fohn, mai ales pe pareta inferioară a versanților abrupți cu expoziții SE.

2.2.2 REGIMUL TERMIC

Pentru caracterizarea climatului teritoriul în care se încadrează UP II Cicănești, s-au folosit date climatice furnizate de stația meteo Curtea de Argeș.

Temperatura medie multianuală (anuală și lunară) :

amplitudinea temperaturii medii anuale 22,6oC

temperatura maximă absolută 32,0oC

temperatura minină absolută -25,5oC

temperatura medie pe anotimpuri

primăvara 8,9oC

vara 18,8oC

toamna 9,7oC

iarna -1.4oC

începutul perioadei bioactive (temperaturi

medii diurne egale sau mai mari de ooC) 24 II

sfârșItul perioadei bioactive 13 XII

durata medie a perioadei 293 zile

suma temperaturilor diurne mai mari ooC este de 3476oC

date medii ale primului îngheț 6 X

date medii ale ultimului îngheț 30 IV

2.2.3 REGIMUL PLUVIOMETRIC

Precipitațiile atmosferice medii, lunare, anotimpuale, anuale și ale perioadei de vegetație, durata medie a strat de zăpadă sunt prezentate în continuare:

Precipitațiile pe anotimpuri sunt următoarele:

primăvara -193,0 mm

vara -240,4 mm

toamna -146,7 mm

iarna -138,5 mm

perioada de vegetație -441,6 mm

2.2.4 EVAPOTRANSPIRAȚIA POTENȚIALĂ (ETP)

Ea se prezintă astfel :

Prin compararea datelor înscrise în tabelul precipitaților cu cele din tabelul evapotranspirației se observă că lunile iulie, august și septembrie sunt predispuse la secetă.

2.2.5 REGIMUL EOLIAN

Vânturile predominante sunt pe direcția NV reânregistrându-se de-a lungul anilor, doborâturi de vânt în aceată unitate de producție, lucru datorat în mare măsură și compoziției arboretelor.

2.2.6 SINTEZA CLIMATICĂ

Indicele de ariditate (de Martonne), lunar și anual, este calculat astfel :

Iar lunar = 12p/(t+10) Iar anual = 12P(T+1linare

.

În ceea ce privește altitudinea avem următoarele categorii de altitudine :

altitudinea minimă 410 m (u.a.17A, 17B)

altitudinea maximă 1100 m (117G,118B)

altitudinea medie 800 m

Pe categorii de expoziții situația este următoare :

expoziție însorită

expoziție parțial însorită

expoziție medie

Această distribuție pe expoziții corelată și cu altitudinea justifică actuala compoziție a arboretelor în concordanță și cu temperamentul speciilor existente.

2.2 CONDIȚII CLIMATICE

2.2.1 ASPECTE GENERALE

Conform Monografiei geografice a R.P.R. teritoriul ocupat de UP II Cicănești se încadrează în sectorul de provincie cu climă continentală.

După Koppen aceasta este situată în zona climatică D.f.a.x., deci în zona de munte cu climat ploios, cu precipitații tot timpul anului, cu temperaturi medii anuale de 9oC.

După raionarea făcută de St. Stoenescu,UP II Cicănești se încadrează în următoarele sectoa – re climatice :

Sectorul IV-D cu climă de munți peste 1100 m

Sectorul IV-C cu climă de munții mijlocii cu altitudini între 800-1100 m, zonă caracteri -zată printr-o amplitudine a temperaturii medii anuale de 19-22oC, cu temperaturi medii anuale mai mari de 0oC, se disting două districte :

IV-C(E), climă de munte de versanți cu expoziție NV, V, SV, cu ploi intermitente de lungă durată.

IV-C(F), climă de munte de versanți cu expoziție NE, SE, S, cu climat adăpostit , dar cu efecte de fohn, mai ales pe pareta inferioară a versanților abrupți cu expoziții SE.

2.2.2 REGIMUL TERMIC

Pentru caracterizarea climatului teritoriul în care se încadrează UP II Cicănești, s-au folosit date climatice furnizate de stația meteo Curtea de Argeș.

Temperatura medie multianuală (anuală și lunară) :

amplitudinea temperaturii medii anuale 22,6oC

temperatura maximă absolută 32,0oC

temperatura minină absolută -25,5oC

temperatura medie pe anotimpuri

primăvara 8,9oC

vara 18,8oC

toamna 9,7oC

iarna -1.4oC

începutul perioadei bioactive (temperaturi

medii diurne egale sau mai mari de ooC) 24 II

sfârșItul perioadei bioactive 13 XII

durata medie a perioadei 293 zile

suma temperaturilor diurne mai mari ooC este de 3476oC

date medii ale primului îngheț 6 X

date medii ale ultimului îngheț 30 IV

2.2.3 REGIMUL PLUVIOMETRIC

Precipitațiile atmosferice medii, lunare, anotimpuale, anuale și ale perioadei de vegetație, durata medie a strat de zăpadă sunt prezentate în continuare:

Precipitațiile pe anotimpuri sunt următoarele:

primăvara -193,0 mm

vara -240,4 mm

toamna -146,7 mm

iarna -138,5 mm

perioada de vegetație -441,6 mm

2.2.4 EVAPOTRANSPIRAȚIA POTENȚIALĂ (ETP)

Ea se prezintă astfel :

Prin compararea datelor înscrise în tabelul precipitaților cu cele din tabelul evapotranspirației se observă că lunile iulie, august și septembrie sunt predispuse la secetă.

2.2.5 REGIMUL EOLIAN

Vânturile predominante sunt pe direcția NV reânregistrându-se de-a lungul anilor, doborâturi de vânt în aceată unitate de producție, lucru datorat în mare măsură și compoziției arboretelor.

2.2.6 SINTEZA CLIMATICĂ

Indicele de ariditate (de Martonne), lunar și anual, este calculat astfel :

Iar lunar = 12p/(t+10) Iar anual = 12P(T+10)

unde :

-p,P – precipitații medii lunare și anuale

-t,T – temperaturi medii lunare și anuale

Din datele din tabel se observă că zona este caracteristică zonei de munte cu iar> 30.

În ceea ce privește sinteza climatică s-a întocmit diagrama climatică Walter – Lieth, prezentată în anexa 1.

2.3 CONDIȚII HIDROLOGICE ȘI HIDROGRAFICE

Unitatea de producție II Cicănești este străbătută de la Nord la Sud de râul Argeș și afluenții acestuia dintre care cei mai importanți sunt : Valea Danului și Valea Cicănești.

2.4 CONDIȚII EDAFICE

Evidența tipurilor de soluriidentificate în cadrul celor 30u.a.-uri este prezentată în tabelul următor :

Tabel 2 : Statistica tipurilor de sol din UP II Cicănești

Cel mai răspândit tip de sol este solul brun eumozobaziv tipic care are următoarea succesiune de orizon-turi : Ao – Bv – C.

Solurile brune eumozobazice tipice sunt soluri foarte răspândite în cadrul U.P. II Cicănești, pe versanți slab până la mediu înclinați cu substratul mitologic alcătuit din roci bogate în minerale calcice.

Orizontul AO, de grosime medie de circa 20 cm are o culoare brună și o structură glomerulară, fiind

slab până la bogat humifer cu humus de tip mull.

Orizontul Bv are o culoare brună-gălbuie, structură de la nisipo-lutoasă la argiloasă în funcție de substratul litologie, oligomezobazic la suprafață până la eubazic în profunzime mijlociu până la foarte bine aprovizionat cu azot total.

Acest sol este de bonitate mijlocie pentru fag, gorun și carpen. Bonitatea mijlocie este determinată de volumul edafic mijlociu ca urmare a scheletului pe profil.

Pe acest sol se recomandă cultura fagului, iar dacă interesele economice o cer introducerea unui procent scăzut de molid.

2.5 CARACTERIZAREA STAȚIONALĂ

Ca urmare a studiilor intreprinse prin cartarea stațională au fost identificate următoarele tipuri de stațiuni prezentate în tabelul de mai jos :

tabel 3 : Statistica tipurilor de stațiuni din UP II Cicănești

Cel mai reprezentativ tip de stațiune este prezentat în continuare :

5242 – Deluros de făgete Pm, brun edafic mijlociu cu Asperula-Asarum. Acest tip de stațiune ocupă o suprafață de 309,7 ha, reprezentând 76,68% din total.

Foarte răspândit ocupând suprafețe importante în etajul complexelor de gorunete și făgete, din întreaga țară. Versanții inferiori și mijlocii, cu înclinare slabă până la moderată și poale de versanți expoziționali umbriți sau semiumbriți, locuri asezate, fără curs de apă. Substraturi litologice din depozite de suprafață groase sub raport pedogenetic, provenite din roci predominant sedimentare, cu importante rezerve de minerale argiloase, sescvioxizi, cuarț și carbonat de calciu sau din minerale bazice calcice și feromagneziene (loess, materiale loessoide, luturi cu fragmente calcaroase, alternanțe sau amestecuri de marne și gresii calcaroase)

Troficitatea ridicată și foarte ridicată, aciditatea activă slabă până la moderată (pH-ul în apă predominan între 6,4 și 5,8). Apa accesibilă permanent asigurată la nivel peste mijlociu, regimul de umiditate permanent moderat variabil, în estival timpuriu și mijlociu U3-1 și scăzănd puțin subU2 numai în perioade mai uscate din august-septembrie. Temperatura solului și lungimea perioadei bioactive asigurătoare pentru activitatea biologică intensă și productivitatea superioară.

Pătura vie eutrofă-mezofilă, de tipul Asperula-Asarum, cu un lung și variat cotegiu al specilor de mull, cu grade de acoperire foarte variabil, cu dominante sau abundente Asarum europaeum, Asperula odorata, Euphorbia amygdaloides, Sanicula europaea.

CAP. 3 STUDIUL VEGETAȚIEI FORESTIERE

3.1 ANALIZA ȘI CARTAREA TIPOLOGICĂ A PĂDURII

Corespunzător condițiilor climatice, staționale și ale pădurii s-au identificat următoarele tipuri de pădurii prezentate în următorul tabel:

Tabel 4 : Statistica formațiilor și a tipurilor naturale de pădure din UP II Cicănești

Se observă că cel mai răspândit –ca suprafață- 301,2ha (74,55) – ,și ca tip reprezentativ de pădure, este tipul de pădure : 4.2.1.2 Făget de deal pe soluri scheletice cu floră de mull.

Acest tip de făget este destul de răspândit în unele regiuni din țară, putând ocupa suprafețe întinse, în alte părți, însă, este rar. El reprezintă de fapt, corespondentul făgetului cu Luzula albida din regiunea muntoasă.

Arboretele cercetate se găsesc la altitudini de 400-800 (900) m, pe versanți cu expoziții diferite, dar mai frecvent nordice și nord-estice ; pantele pot fi și ele foarte variate, de la line-uneori aproape platouri- la foarte repezi. Solul este podzol gălbui, de obicei, mijlociu profund, ușor, bogat în schelet, uneori chiar cu bolovani la suprafață. Substraturile sunt reprezentate prin gresii sau conglomerate silicioase.

Arborete sunt constituite din fag ; diseminat se adaugă : gorunul, carpenul, mesteacănul, plopul tremurător, teiul, cireșul, sorbul de câmp, în unele cazuri mai rare pinul silvestru. Proporția gorunului se poate ridica până la constituirea unui facies aparte. Uneori se schițează un al doilea etaj rar, format tot din fag.

Consistența naturală a arboretelor de 0,7-0,9. productivitatea este inferioară, arborii au în majoritate trunchiouri conice, înfurcite, strâmbe și slab elagate : dar, se găsesc și destul de multe exemplare bine conformate. In general, se obține lemnul de foc, iar cel de lucru în cantitate redusă.

Regenerarea naturală este dificilă în cazurile când pătura vie este continuă și puternic dezvoltată. Acolo unde ea este mai întreruptă, tinereturile de fag se instalează destul de ușor, dar cresc mai încet.

3.2. CARACTERIZAREA GENERALĂ A ARBORETELOR

3.2.1 CARACTERIZAREA ARBORETELOR PE TIPURI DE STRUCTURĂ, ORIGINE ȘI MOD DE REGENERARE

Clasificarea arboretelor pe tipuri de structură, origine și mod de regenerare se prezintă în tabelul următor :

tabel 5 : Caracteristicile arboretelor în raport cu tipul de structură, compoziție și mod de regenerare

3.2.2 STRUCTURA PE SPECII ( COMPOZIȚIA ARBORETELOR )

Structura pe specii a celor 30 u.a.-uri este redată în tabelul următor :

tabel 6 : Structura pe specii a arboretelor din UP II Cicănești

Din analiza acestui tabel se observă că specia fundamentală principală predominantă este fagul, urmată de gorun și apoi de salcâm.

3.2.3 STRUCTURA ARBORETELOR ÎN FUNCȚIE DE CONSISTENȚĂ

tabel 7: Variația consistenței din UP II Cicănești

Se observă că arboretele predominante sunt cele cu consistența între 0,7-0,9. Pe lângă acestea apar și arborete cu consistență plină.

3.2.4 STRUCTURA ARBORETELOR ÎN RAPORT CU VÂRSTA

tabel 8 : Structura arboretelor din UP II Cicănești

Pentru arboretele echiene și relativ echiene clasa de vârstă dominantă este cea de 41-60.

3.2.5 STRUCTURA ARBORETELOR PE CLASE DE PRODUCȚIE

tabel 9 : Structura arboretelor pe clase de producție

Clasa medie de producție s-a calculat cu formulele :

Cls. medie de producție=(S1*1+S2*2+S3*3+S4*4+S5*5)/(S1+S2+S3+S4+S5) , unde

S1…5 = suprafața arboretelor din clasele de producție 1,2,3,4,5.

Clasa de producție dominantă este clasa III de producție, fapt care se putea observa și din analiza solurilor și stațiunii, și anume fertilitatea solului brun acid este ridicată pentru rășinoase și ameste –curi de rășinoase cu fag, însă bonitatea stațiunii este mijlocie spre inferioară.

3.2.6 STRUCTURA ARBORETELOR PE ETAPE ȘI FAZE DE DEZVOLTARE

tabel 10 : Structura arboretelor în raport cu faza de dezvoltar

După analiza tabelului rezultă că arborii se află predominant în fazele de păriș, codrișor, codru mijlociu.

3.2.7 STAREA SANITARĂ A ARBORETULUI

Arboretele din cadrul U.P.II Cicănești, datorită condițiilor staționale și de vegetație existente au o stare fito-sanitară corespunzătoare.

Ca măsuri de protecție pentru viitor este necesar ca în primul rând, prevederile actualului amenajament să fie aplicate, promovânsu-se regenerarea pe cale naturală cu evitarea dezgolirii solului.

Organele de teren sunt obligate să execute lucrările de depistare și control conform instucțiunilor în vigoare pentru asigurarea executării la timp și în bune condiții a măsurilor de prevenire și combatere.

Pentru menținerea în pădure a stării fito-sanitare corespunzătoare este interzis cu desăvârșire pășunatul, deoarece pășunatul abuziv contribuie la degradarea arboretelor, la eroziunea solului și la împiedicarea regenerării naturale.

3.3.CARACTERIZAREA GENERALĂ A SUBARBORETULUI

Prin analizarea descrierilor parcelare ale celor 30 de u.a.-uri nu ne putem forma o imagine asupra modului de răspândire, suprafață ocupată și posibila influență negativă asupra modului de regenerare a speciilor arborescente principale, pentru că în descrierea parcelară nu sunt date suficiente, doar în câteva sunt date ca subarboret alunul, măceș, lemn câinesc, păducel.

3.4. CARACTERIZAREA GENERALĂ A SEMINȚIȘULUI

Semințișul predominant este cel de fag, dar mai apare și semințiș de gorun. În ceea ce privește modul de răspândire, suprafața ocupată, dimensiunile și vârstele speciilor arborescente regenerate nu ne putem forma o imagine.

3.5. CARACTERIZAREA GENERALĂ A PĂTURII ERBACEE

Din analizarea descrierilor parcelare se evidențiază 3 tipuri de floră :

cu Carex pilosa;

cu Asarum Stellaria;

cu Asperula Asarum.

Preponderentă este tipul de floră cu Asperula Asarum. Aceste tipuri de floră se corelează cu tipul de sol, cu tipul de stațiune, cu condițiile climatice și cu tipul de pădure.

CAP. 4 STUDIUL CONDIȚIILOR TEHNICO-ECONOMICE

4.1. ZONAREA FUNCȚIONALĂ A PĂDURII

tabel 11 : Repartiția fondului forestier pe grupe și subgrupe funcționale

Arboretele din această unitate de producție au fost încadrate în totalitate în grupa întâi funcțională, iar pentru cele 30 de u.a.-uri folosite avem următoarea subgrupă funcțională :

1C – păduri situate pe versanții râurilor și pâraielor ce alimentează lacurile de acumulare Oești, Cerbureni, Curtea de Argeș și Zigodeni;

4.2. ANALIZA BAZELOR ORGANIZĂRII AMENAJISTICE

4.2.1.SUBUNITĂȚILE DE PRODUCȚIE SAU DE PROTECȚIE

În raport cu țelul de protecție sau de producție și de regimul de gospodărire în cadrul aces-tei unități de producție a fost necesară și justificată ecologic și economic constituirea următoarelor subunității :

SUP”A” – codru regulat, în suprafață de 2513,1ha, în care au fost incluse arboretele de fag și gorun, precum și plantațiile de rășinoase, plopi și salcâm încadrate în tipul IV funcțional;

SUP”M” – păduri supuse regimului de conservare deosebită, în suprafață de 637,3 ha în care au fost încadrate arboretele din tipl II funcțional, categoriile 1H și 2A;

SUP”K” – păduri stabilite ca rezervații pentru producerea de semințe forestiere pentru gorun, în suprfață de 21,6 ha, în care au fost încadrate arboretele din tipul II funcțional, categoria funcțională 5H.

4.2.2.STABILIREA BAZELOR DE AMENAJARE A ARBORETELOR ȘI ALE PĂDURII

Pentru stabilirea bazelor de amenajare a arboretelor se stabilesc :

Regimul de gospodărire :

Regimul codru – bazat pe regenerarea pădurii din sămânță, pentru arboretele de fag șigorun și a amestecurilor dintre acestea;

Regimul crâng – bazat pe regenerarea vegetativă din drajoni și lăstari, pentru arboretele de salcâm.

Compoziția – țel :

Compoziția – țel la exploatabilitate, pentru arboretele neexploatabile și preexploatabile care reprezintă compoziția la care pot ajunge arboretele la exploatabilitate, în raport cu compoziția actuală și cu posibilitatea de modificare a ei în direcția compoziției optime;

Compoziția – țel de regenerare,pentru arboretele exploatabile în prezent sau cele care devin exploatabile în cursul primei perioade de amenajament;

Compoziția –țel finală, s-a stabilit în raport de țelurile de gospodărire și de condițiile ecologice date.

Tratamentul :

Tăieri progresive pe 240,8 ha cu un volum de extras de 38746 m3;

Tăieri în crÎng pe 70,8 ha cu un volum de extras de 13000 m3;

Tăieri rase pe 9,5 ha cu un volum de extras de 2254m3.

Exploatabilitatea la 115 ani;

Ciclul de producție de 10 ani.

4.3. ANALIZA REȚELEI INSTALAȚIILOR DE TRANSPORT ȘI A CONSTRUCȚIILOR

4.3.1.INSTALAȚII D ETRANSPORT

Instalațiile de transport existente în raza unității de producție II Cicănești, care deservesc transportul masei lemnoase sau alte servicii legate de gospodărirea fondului forestier, sunt prezentate în tabelul 4.3.1.1..

În acest tabel sunt prezentate și instalațiile de transport necesare a se construi, pentru accesibilitatea integrală a fondului forestier.

tabelul 4.3.1.1

Densitatea rețelei instalațiilor de transport existente este de 2,5m/ha asigurând accesibi – litatea integrală fondului forestier pentru o distanță medie de 1,6 km. Posibilitatea de a transporta produse principale este accesibilă în proporție de 100%.

În vederea accesibilității integrale a întregii unități de producție, pentru efectuarea tuturor categoriilor de lucrări impuse de starea actuală și evoluția arboretelor, s-a propus prelungirea drumurilor forestiere existente de către un tronson de 2 km.

4.3.2. CONSTRUCȚII FORESTIERE

În unitatea de producție II Cicănești, construcțiile forestiere sunt indicate în planul construcțiilor silvice, redat în tabelul 4.3.2.1.Nu se propune executarea unor noi construcții fiindcă se consideră că cele existente sunt suficiente pentru a asigura în condiții optime paza, executarea lucrărilor de cultură și a celor de exploatare.

tabelul 4.3.2.1.

CAP. 5 STABILIREA TEHNOLOGIEI DE APLICARE A LUCRĂRILOR DE ÎNGRIJIRE ȘI CONDUCERE A PĂDURII

5.1 PLANIFICAREA DECENALĂ A EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE ÎNGRIJIRE ȘICONDUCERE

5.1.1 ELABORAREA PLANULUI DECENAL DE APLICARE A LUCRĂRILOR DE ÎNGRIJIRE

Pentru elaborarea acestui plan trebuie stabilite următoarele aspecte:

tipul lucrărilor de executat;

urgența primei intervenții;

periodicitatea de revenire;

numărul intervențiilor.

Iar pentru realizarea obiectivelor acestuia se folosesc următoarele tabele ajutătoare:

Tabel 13 : Periodicitatea operațiunilor culturale

Tabel 14 : Vârsta medie la care arboretele realizează diametrul mediu de 5, 10 sau 20 cm

Tabelul 12 : Planul decenal de aplicare a lucrărilor de

îngrijire în perioada 2004 – 2013

5.1.2 CALCULUL POSIBILITĂȚII DE PRODUSE SECUNDARE

Volumul probabil de masă lemnoasă care a rezultat din parcurgerea cu lucrări de îngrijire a arboretelor cuprinse în planul decenal s-a stabilit în tabelul 15. Pentru calcularea posibilității decenale de produse secundare avem tabelul ajutător, în care se precizează indicii de recoltare medii (tabel 16).

Tabelul 15 : Calculul volumului probabil de recoltat prin rărituri în deceniul 2004-2013

Posibilitatea decenală de produse secundare (rărituri)= 10752,3

Posibilitatea decenală de produse secundare (curățiri)=434,2

Posibilitatea decenală totală de produse secundare =11186,5

VI =( IV*N*Sua)+Vact

VII=( VI-PI)+( IV*N’*Sua)

N-numărul de ani până la efectuarea primei rărituri ;

N’-numărul de ani dintre două rărituri ;

VC=SC*6,2=434,2

VC-volumul curățirilor;

SC-suma suprafețelor cu curățiri.

Tabelul 16 : Indici de recoltare a masei lemnoase prin rărituri

5.2 TEHNOLOGIA DE APLICARE ANUALĂ A LUCRĂRILOR DE ÎNGRIJIRE

5.2.1 ALEGEREA ARBORETELOR DE PARCURS (AMPLASAREA LUCRĂRILOR)

Tabelul 17 : Borderou de amplasare a lucrărilor de îngrijire și conducere în anul 2004

Din borderoul de amplasare a lucrărilor de îngrijire și conducere în anul 2004 se observă că nu avem de efectuat lucrări de depresaje acestea lipsind, lucrările de degajare efectuate pe 18,6 ha sunt foarte reduse neavând arborete tinere care să necesite astfel de lucrări, curățirile pe 9,2 ha cu 57,04 m3 de extras reprezintă principalele lucrări de îngrijire din anul 2004 depășind răriturile care se efectuează doar pe 2,3 ha cu un volum de extras de 56,46m3.

5.2.2 TEHNOLOGIA DE APLICARE A DEGAJĂRILOR (DEPRESAJULUI)

Lucrarea de rărire a arboretului prin care se realizează înlăturarea parțială sau integrală a speciilor sau exemplarelor copleșitoare se numește degajare.

Ea are un caracter de selecție în masă și se execută în faza de deșiș, având ca scop salvarea de copleșire și promovarea exemplarelor valoroase ca specie și conformare.

Obiectivele urmărite prin aplicarea degajărilor sunt următoarele :

dirijarea competiției intraspecifice, prin ținerea în frâu sau înlăturarea din masiv a preexistenților, a exemplarelor vătămate și promovarea exemplarelor viabile și sănătoase;

ameliorarea compoziției și a desimi arboretului și crearea unor condiții mai favorabile de creștere și dezvoltare a deșișului din speciile de valoare;

menținerea integrități structurale a arboretului (K≥0,8).

Tehnica de lucru

Prima degajare se execută la puțin timp după constituirea stării de masiv a noului arboret iar următoarele intervenții se succed în funcție de ritmul creșterii și dezvoltării arboretului, până la trecerea în stadiul de nuieliș, urmărindu-se cu consecvență rezolvarea obiectivelor propuse.

Pentru realizarea lucrării, se parcurge arboretul și se controlează starea exemplarelor care aparțin speciilor de valoare.

În cazul foioaselor, vârful exemplarelor copleșitoare se frâng sau se taie de la o înălțime astfel aleasă încât cel puțin jumătate din înălțimea arborelui de protejat să rămână liberă.

În cazul rășinoaselor, exemplarele de extras se taie de jos.

Obiectivele urmărite se realizează treptat, prin mai multe intervenții, astfel încât starea de masiv să nu se întrerupă în nici un caz.

Prin degajări nu se intervine asupra speciilor de amestec și arbuștilor, dacă aceștia se mențin sub vârful exemplarelor valoroase și nu impiedică executarea lucrărilor, ori în porțiunile de arboret unde speciile de valoare lipsesc.

În arborete pure sau practic pure, se extrag lăstarii, exemplarele bolnave, vătămate, curate, înfurcite și formele nevaloroase.

Degajările se pot executa fie pe întreaga suprafață, fie parțial pe suprafețe reduse (în benzi cu lățimea de 1-3 m).

Sezonul de execuție

Acesta depinde de metoda aplicată, de speciile existente și de condițiile de vegetație.

La aplicarea degajărilor manuale se consideră optimă perioada 15august- 30septembrie, totuși este de preferat ca lucrările să se execute diferențiat.

Astfel, în arborete amestecate, degajările se recomandă să se aplice doar în timpul sezo-nului de vegatație, când arbori înfrunziți și speciile se pot recunoaște mai ușor. În arboretel pure de rășinoa-se sau în amestecurile cu puține specii, lucrarea se execută și în timpul repausului vegetativ, primăvara de-vreme, înaintea apariției frunzelor, sau toamna târziu, după căderea lor.

Degajările chimice se pot executa la începutul sezonului de vegetație,imediat după înfrunzirea speciilor și înainte de intrarea în vegetație a rășinoaselor.

Este necesar ca la degajările mecanice, să se evite aplicarea lor la începutul sezonului de vegetație, toamna, în octombrie și în perioadele cu arșiță puternică dein regiunile mai secetoase.

Desimea foarte ridicată a culturilor tinere face accesul lucrărilor extrem de dificil și se recomandă combinarea degajărilor cu deschiderea de culoare cu diverse lățimi (până la 2m) și situate la distanțe între 5-6m și 20-25.

Unelte folosite

Degajările mecamice se fac manual cu unelte tăietoare ușoare : cosoare, foarfeci de grădină, foarfeci cu amplificatoare de forță pentru arbori cu diametre până la 4 – 4,5 cm. În anumite situații se folosesc și motoagregate tip Stihl, Husqvarna, Oregon, echipate cu cuțite – disc.

Degajările chimice se fac cu ajutorul unor substanțe chimice (arboricide), care sunt ad –ministrate în pădure și produc vătămarea și uscarea exemplarelor din speciile nevaloroase. Ele se fac prin :

stropire directă (tratament foliar) ;

inelarea tulpinii până la cambiu și aplicarea de arboricide ;

injectarea de arboricide.

Forța de muncă

Executarea degajărilor trebuie făcută cu muncitori cunoscători ai tehnici, precum și ai problemelor specifice de tehnica securități muncii. Instruirea forței de muncă se recomandă a se face în su –prafețe demonstrative, de către specialiști cu o bună pregătire și experiență în domeniu.

Obținerea rezultatelor dorite depinde și de măsurile tehnico – organizatorice pregătitoare, de asigurarea cazării și transportului muncitorilor, de organizarea de șantier, de gradul de accesibilitate și de aplicarea normelor de timp și producție realiste.

În unitatea amenajistică respectivă (32A) muncitorii sunt transportați cu ajutorul auto –vehiculelor, dar în privința cazării nu se pune problema fiindcă aceștia își desfăsoara munca în apropierea u.a.-ului. În cadrul acesteia se vor face încă 2 lucrări silvotehnice, respectiv 2 curățiri, în 2008și în 2013.

5.2.3. TEHNOLOGIA DE APLICARE A CURĂȚIRILOR

Curățirile reprezinta intervențiile aplicate în pădurea cultivată în fazele de nuieliș și prăjiniș, în scopul înlăturării exemplarelor necorespunzătoare ca specie și coformare.

Scopul curățirilor este înlăturarea din arboret a exemplarelor copleșitoare din speciile de mică valoare economică, precum și a celor necorespunzătoare indiferent de specie.

Obiectivele urmărite sunt :

continuitatea ameliorării compoziției arboretului în concordanță cu compoziția țel fixată, cerința realizată prin înlăturarea exemplarelor copleșitoare din speciile nedorite;

ameliorarea mediului intern al pădurii;

valorificarea oricând este posibil a masei lemnoase rezultate;

menținerea integrității structurale (K≥0,8).

Toate obiectivele menționate urmează să se realizeze treptat și fiecare se bazează pe selecția în negativ.

Aplicarea curățirilor presupune parcurgerea unor etape :

alegerea anuală a arboretelor de parcurs, în funcție de Planul decenal al lucră-rilor de îngrijire, de accesibilitate, de fondurile și dotările existente ;

stabilirea obiectivelor concrete de realizat prin intervenția respectivă ;

alegerea exemplarelor de extras în fiecare arboret, pentru a fi realizate obiec-tivele fixate ;

stabilirea condițiilor tehnico – organizatorice și economice pentru recoltarea și valorificarea materialului lemnos rezultat;

recrutarea forței de muncă și instruirea sa temeinică.

Prima curățire se execută la 3-5 ani de la ultima degajare când arboretul se gășeste în faza de nuieliș- prăjiniș.

Arborii tineri care fac obiectul extragerii prin curățire sunt :

exemplare uscate, atacate, rănite ;

preexistenții ;

exemplarele cu defecte ;

exemplarele speciilor copleșitoare,nedorite și neconformate cu compoziția țel;

exemplarele din lăstari provenite de pe cioate îmbătrânite;

exemplarele din speciile dorite de bună calitate, dar grupate în pâlcuri dese.

Se recomandă ca starea de masiv să se reducă moderat, iar subarboretul să fie păstrat în întregime.

Curățirile fie se fac pe toată suprafața ( arborete pure sau amestecate, regenerate pe cale naturală),fie pe suprafețe parțiale ( amestecuri regulate, regenerate pe cale artificială ) și acestea se numesc curățiri în picioare. Cea mai folosită metodă este cea în benzi alterne de 6-8 m lățime

Sezonul de execuție depinde și el de metoda adoptată, de speciile existente și de condițiile de vegetație.

Astfel, în arboretele amestecate, se recomandă ca grifarea arborilor de extras să se reali-zeze doar în perioada de vegetație, această restricție eliminându-se în cele pure sau amestecate cu puține specii, când lucrarea se poate realiza și în repausul vegetativ, primăvara devreme,înaintea înfrunzirii, sau toamna târziu după căderea frunzelor.

Se evită aplicarea lor după intrarea în vegetație(perioada 1mai-15iunie la rășinoase) sau toamna târziu (în octombrie).

Unelte folosite

La curățirile mecanice realizate prin tăierea de jos a arboretelor nevaloroși sunt folosite toporașe, topoare, fierăstraie manuale sau mecanice de tip ușor precum și cele cu cuțit-disc.

La curățirea chimică sunt folosite unelte ca la degajarea chimică.

Mod de depozitare

Sortimentul principal rezultat din curățire este grămada de crăci ( lemn de foc ) cu o di –mensiune de 2 m lățime X 1,5 m înălțime X 3 m lungime.

Grămezile de crăci se depozitează fie la marginea instalațiilor de scos, fie pe culoarele deschise cu primele degajări sau chiar în timpul curățirilor.

Forța de muncă

În ceea ce privește modul de asigurare a transportului și a cazării muncitorilor situația se aseamănă cu cea de la degajări.

În u.a.-urile154B și15C se va mai executa câte o curățire în 2008.

5.2.4 TEHNOLOGIA DE APLICARE A RĂRITURILOR

Răriturile sunt lucrări executate repetat în fazele de păriș, codrișor și codru mijlociu și care se preocupă de îngrijirea individuală a arborilor, în scopul de a contribui cât mai activ la ridicarea valorii productive și protectoare a pădurii cultivate.

Sunt lucrări de selecție individuală pozitivă.

Obiectivele răriturii sunt :

ameliorarea calitativă a arboretelor, mai ales sub raportul calității tulpinilor și coroanelor arborilor, al distribuției lor spațiale și al însușirilor tehnologice ale lemnului acestora;

activarea creșterii în grosime a arborilor valoroși;

mărirea rezistenței pădurii la acțiunea vătămătoare a factorilor biotici și abio-tici, menținerea unei stări fitosanitare cât mai bune și a unei stări de vegetație cât mai active a arboretului rămas;

recoltarea și valorificarea completă a arborilor care trebuie să cadă sistematic din pădure.

În cadrul u.a-ului 90E s-a făcut o răritură selectivă și anume, răritura de jos (răritura în dominat ).

Ea constă în extragerea arborilor rămași în urmă cu creșterea situați în plafonul inferior al arboretului, dar se poate interveni și în plafonul superior.

Se reduce adâncimea coronamentului treptat și considerabil, plafonul inferior dipărând cu timpul.

Răritura de jos are caracterul unei selecții negative. Datorită faptului că se intervine în plafonul inferior nu se modifică mult sensul selecției naturale.

În cazul aplicării răriturii de jos, valorile medii ale arborilor de extras sunt inferioare celor caracteristice arboretului inițial.

Ea prezintă avantaje ca :

personal necesar puțin numeros și fără o calificare deosebită;

amelioreză starea sanitară a arboretului;

asigură reducerea concurenței pentru hrană și apă;

conduce la creșterea diametrului mediu al arboretului.

Dar are și dezavantaje :

nu contribuie la la stimularea creșterii și rezistenței arborilor care rămân ;

produsele lemnoase recoltate au un interes comercial redus (volume mici pe lucrare și formate din arbori cu dimensiuni mici.

Datele de teren pentru arborii inițiali se grupează în tabelul următor :

Tabelul 18 : Caracteristici biometrice ale arboretului de parcurs cu rărituri u.a. 90E Suprafața inventariată 0,25 ha

V= valoroși, de viitor ; dMg=12 cm ; clasa de serii de volume III și

F= folositori ; hMg=10 m ; seria de volume 15 (III /15).

D= dăunători ;

I= indiferenți.

Se face apoi extrapolarea la ha a datelor din suprafața de probă și se trece la calculul intensității răriturii pe număr de arbori, suprafață de bază și volum, după formulele :

IN= Ne/Ni *100 ; IG= Ge/Gi *100 ; IV= Ve/Ni *100

Ne, Ge, Ve –numărul de arbori extrași, suprafața de bază a arborilor extrași și volumul arborilor extrași.

Ni, Gi, Vi –numărul de arbori inițiali, suprafața de bază a arborilor inițiali și volumul arborilor inițiali.

Intensitatea răriturii este redată în tabelul 19, intervenția fiind reprezentată și grafic.

Tabelul 19 : Calculul intensității răriturilor u.a 90E S=2500 m2

Descrierile parcelare ale lucrărilor silvotehnice analizate mai sus : degajări, curățiri și rărituri, respectiv pentru u.a. –rile 32A, 154B, 15C și 90E sunt prezentate în anexa 2.

5.2.5 PUNEREA ÎN VALOARE A MASEI LEMNOASE ȘI ÎNTOCMIREA APV

Pe baza datelor din sortarea masei lemnoase se întocmește următorul act de punere în valoare (act de evaluare).

Lucrarea constă din :

alegerea arborilor de extras, care se face odată cu inventarierea arborilor de valoare, se vor alege pentru extragere arborii uscați, rupți, doborâți, vătămați, necorespunzători ca specie sau calitate, precum și cei dăunători ;

inventarierea arborilor de extras ; se face de către o formație de 3-5 muncitori și constă din determinarea și înregistrarea în carnetul de teren a speciei, diametrului și clasei de calitate, res –pectiv a înălțimii pentru o parte din aceștia ;

marcarea arborilor de extras care constă din executarea a două cioplaje:

unul aproape de sol, pe fața din aval a arborelui, pe care se aplică marca rotundă a ocolului ;

al doilea la înălțimea pieptului, în partea opusă celui de la bază, pe care se înscrie numărul de ordine al arborelui din carnetul de inventariere.

Pentru întocmirea APV se parcurg următoarele etape :

se alcătuiește fisa de grupare a arborilor pe specii, categorii de diametre și clase de calitate ;

se determină dMg , hMg, clasa de serii de4 volume și volumul pe specii ;

se sortează masa lemnoasă pusă în valoare.

Sortarea masei lemnoase și APV sunt întocmite în tabelele următoare.

Sortarea masei lemnoase inventariate

Regia NaTională a Pădurilor ROMSIVA R.A.

Ocolul Silvic Curtea de Argeș U.P. II Cicănești Direcția Silvică Pitești

ACT DE PUNERE ÎN VALOARE NR. 1S

CAP. 6 STABILIREA TEHNOLOGIEI DE APLICARE A

TRATAMENTELOR

6.1 ALEGEREA REGIMULUI DE APLICAT ÎN ARBORETELE STUDIATE

Gospodărirea durabilă, rațională și multifuncțională a pădurii cultivate impune precizarea a două condiții fundamentale și anume : adoptarea regimului și alegerea tratamentului.

Regimul se referă la modul general în care se va realiza regenerarea pădurii cultivate. Acesta nu trebuie considerat sinonim cu regimul de gospodărire, care include întregul complex de legi, de reglementări, de lucrări specifice, adoptate în dirijarea dezvoltării pădurii cultivate, urmărind conservarea durabilă și punerea în valoare a resurselor forestiere în interes general.

În ceea ce privește prima condiție s-a adoptatt regimul codrului cu regenerare generativă.

Regimul codrului reprezintă modul general de gospodărire a unei păduri, bazat pe regene-rarea din sămânță și pe conducerea acesteia până la vârsta când arborii ating mari dimensiuni.

6.2. PLANIFICAREA DECENALĂ A APLICĂRII TRATAMENTELOR

Ca urmare a adoptării regimului codrului, s-a elaborat Planul decenal de aplicare a tratamentelor pentru perioada 2004-2013. Acesta s-a redat în tabelul 20.

S-au stabilit următoarele :

tratamentul (pe baza Normelor tehnice pentru alegarea și aplicarea tratamentelor) ;

felul tăierii;

numărul de intervenții în decursul deceniului și intensitatea fiecăruia ;

volumul de recoltat.

S-au stabilit mai înainte tipul de categorie funcțională :

TIV (4C,4E,7B,8A,8B,14A,14B,15D,15E,15F).

Apoi s-au stabilit tratamentele :

tratamentul tăierilor de conservare(Lc) ;

tratamentul tăierilor cvasigrădinărite(Cv);

tratamentul tăierilor progresive :

tăieri de luminare și lărgire ;

tăieri de racordare ;

țaieri de deschidere.

tratamentul tăierilor rase pe parchete.

6.3 TEHNOLOGIA DE APLICARE ANUALă A TRATAMENTELOR

6.3.1 AMPLASAREA ANUALĂ A TRATAMENTELOR PROPUSE ÎN DIFERITE U.A.

Vizează alegerea arboretelor din care se va recolta așa numita posibilitate anuală de produse principale, precum și stabilirea lucrărilor necesare pentru dirijarea procesului de regenerare. Anual se stabilesc lucrările de executat în anul următor, iar rezultatele se înscriu în Borderoul de amplasare a masei lemnoase (produse principale) în anul 2004, acesta fiind prezentat în tabelul 21.

6.3.2 PUNEREA ÎN VALOARE A MASEI LEMNOASE ȘI ÎNTOCMIREA APV

Întocmirea actului de punere în valoare se face ca la punctul prezentat mai sus 5.2.5.

Tabelul 20 : Planul decenal de aplicare a tratamentelor

Tabelul 21 : Borderoul de amplasare a masei lemnoase (produse principale) în anul 2004

V2004=(V2003+Cr/an)*indice de recoltare

V2004=(438*5.6+3.3*5.6)*0.5=1235.64

pentru perioada 2004 – 2013

Sortarea masei lemnoase inventariate

Regia NaTională a Pădurilor ROMSIVA R.A.

Ocolul Silvic Curtea de Argeș U.P. II Cicănești Direcția Silvică Pitești

ACT DE PUNERE ÎN VALOARE NR. 1P

6.4 MĂSURI TEHNICE PENTRU DIRIJAREA PROCESULUI DE REGENERARE

În Planul decenal de aplicare a tratamentelor pentru perioada 2004-2013 s-a ales numai unitatea amenajistică 14A.

Dintre lucrările posibil de aplicat sunt enumerate următoarele :

lucrări pentru favorizarea instalării semințișului :

mobilizarea solului(4C, 4E, 7B, 8A, 8B);

strângerea resturilor de exploatare (4C, 4E, 7B, 8A, 8B);

lucrări pentru asigurarea dezvoltării semințișurilor naturale :

protejărea semințișului pe durata exploatării arboretului matur(14A, 14B, 15D, 15E, 15F).

6.5 RESTRICȚII SILVICULTURALE ÎN ADOPTAREA TEHNOLOGIILOR DE EXPLOATARE

Pentu u.a.-rile cuprinse în Planul decenal de alicare a tratamentelor s-au ales următoarele :

respectarea strictă a termenelor, modalităților și perioadelor de exploatare stabilite prin ordinul MAAP nr. 635 din 23 decembrie 2002 ;

cojirea cioatelor de rășinoase după doborâre ;

doborârea și fasonarea arborilor uscați înainte de începerea exploatării propriu- zise ;

transportarea obligatorie din parchete a lemnului necojit și doborât în perioada 1aprilie – 10ctombrie .

CAP. 7 EVALUAREA ȘI EFICIENȚA LUCRĂRILOR PROIECTATE

7.1 ANTEMĂSURAREA LUCRĂRILOR DE EXECUTAT ÎN ANUL 2004

După stabilirea soluțiilor tehnice de detaliu privind lucrările de îngrijire și conducere pentru tratamentele din anul 2004, respectiv :

lucrări pentru favorizarea instalării semințișului :

mobilizarea solului(4C, 4E, 7B, 8A, 8B);

strângerea resturilor de exploatare (4C, 4E, 7B, 8A, 8B);

lucrări pentru asigurarea dezvoltării semințișurilor naturale :

protejărea semințișului pe durata exploatării arboretului matur(14A, 14B, 15D, 15E, 15F).

este obligatorie precizarea detaliată, în formă analitică, a naturii și volumului lucrărilor de executat, dotările necesare ect.

Aceste obligații sunt îndeplinite prin elaborarea antemăsurătorii lucrărilor care se bazează pe o antecalculație și care presupune stabilirea următoarelor :

natura lucrărilor ;

localizarea lucrărilor ;

volumul lucrărilor proiectate și care urmează să se execute în anul de producție considerat (2004).

Antemăsurătoarea se întocmește pe natură de lucrări și trebuie să includă toate operațiile și fazele necesare lucrărilor. Aceasta este prezentată în tabelul următor :

Tabelul 22 : Antemăsurătoarea lucrărilor de executat în anul 2004

7.2 MĂSURI TEHNICO – ORGANIZATORICE

Executarea lucrărilor proiectate pentru anul 2004 necesită adoptarea unor măsuri tehnico–organizatorice de genul :

stabiliea necesarului forței de muncă ;

asigurarea condițiilor optime de muncă și de securitate a muncii ;

dotarea la un nivel corespunzător a șantierelor de lucru cu materiale, unelte, mijloace de transport, ect. ;

asigurarea fondurilor necesare salarizării personalului angajat permanent sau temporar ;

organizarea instructajelor privind tehnica de lucru sau NTS.

Stabilirea necesarului de muncă s-a realizat în tabelul următor :

Tabelul 23 : Necesarul forței de muncă

CAP. 8 BIBLIOGRAFIE

Chiriță, C., 1955 : Pedologie generală. Editura Agro-Silvică, București.

Chiriță, C., Vlad, I., Păunescu, C., Pătrășcoiu, N., Roșu, C., Iancu, I., 1977 : Stațiunii Forestiere, Editura Academică R.S. România, București.

Florescu, I.I., Târziu, D., 1975 : Îndrumar pentru elaborarea proiectului de lucrări silvotehnice , Reprografia universității, Brașov.

Florescu, I.I., 1991 : Tratamente silviculturale, Editura Ceres, București.

Florescu, I.I., Nicolescu N.V., 1998 : Silvicultură, vol. II Silvotehnică, Editura Universității Transilvania, Brașov.

Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxologie forestieră, Editura Ceres, București.

Marcu, M., 1983: Meteorologie și climatologie forestieră, Editura Ceres, București.

Pașcovschi, S., Leandru, V., 1958: Tipuri de pădure din R.P. Romînă., Editura Agro–Silvică, București.

Norme Tehnice pentru aplicarea lucrărilor de îngrijire, ediția 1986.

Norma tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor (N.T. 3), ediția 1988.

Norme de timp și producție unificate pentru lucrările din silvicultură, ediția 1997.

Târziu, D., Spârchez, Ghe. Dincă,L., 2002: Solurile României, Editura Pentru Viată, Brașov.

LEGENDĂ

ANEXA 1

a – temperatura medie lunară (oC) ;

b – precipitații lunare (mm), scara 1:5 ;

c – precipitații lunare (mm), scara 1:3 ;

d – evapotranspirația potențială lunară (ETP) (MM), scara 1:5 ;

e – perioada cu temperaturi medii lunare negative ;

f – excedent de precipitații față de ETP (mm), scara 1 :5 ;

g – deficit de precipitații față de ETP (mm), scara 1 :5 ;

↑↓ – prima și ultima zi de îngheț ;

Tma – temperatura medie anuală ;

TV –VIII – temperatura medie a lunilor mai –august (tetraterma Mayer) ;

Pa – suma anuală a precipitațiilor ;

Pp10+ − suma precipitațiilor din perioada cu t ≥ 10 0C ;

PXI – III – suma precipitațiilor de încărcare a solului, în lunile noiembrie – martie ;

PVII – VIII – suma precipitațiilor estivale din lunile iulie și august ;

∑∆P+ − suma excedentelor de precipitații față de ETP ;

∑∆P− − suma deficitelor de precipitații față de ETP ;

∆P−max − deficit lunar de precipitații față de ETP ;

Iar – indicele de ariditate anual ;

Ich – indicele de compensare hidrică (Ich =∑∆P+ / ∑∆P−) ;

Ipt – indicele pluviometric al perioadei cu tm ≥ 10 0C, vernal și estival.