Studiu Privind Continutul Instruirii la Forbalistii cu Varsta de 15 16 Ani

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Fotbalul, iată o disciplină sportivă mai mult decât probabil cu cea mai răspândită arie de dezvoltare din lume, dacă ținem seama ca în aproape toate țările se desfășoară un campionat național, dacă ne mai gândim că primul vizitator al lunii, americanul Neil Armstrong nu gaseă altă comparatie a zonei în care aselenizase la 20 iulie 1969 decât cea cu un teren de … fotbal.

Jocul de fotbal este un fenomen social de suprastructură internațională care obligă pe toți participanții, respectiv pe toate școlile sau echipele de club, să se întreacă în condiții egale, indiferent de locul de pe glob, de sistemele politice, religioase, culoare sau rasă, demonstrând că fotbalul este internațional în conținutul sau specific.

Marea popularitate de care se bucură jocul de fotbal pe intreg globul se datorează și îndemânării cu care jucătorii fac față unor situații deosebit de complexe din timpul jocului. Dincolo de pasiuni și satisfacții, el se adresează unor virtuți profund umane: loialitate, curaj, cinste, prietenie, forță, inteligență, măiestrie.

Stadiul atins în prezent de evoluția jocului de fotbal pe plan mondial, ca rezultat al eforturilor și preocupărilor specialiștilor și jucătorilor pentru perfecționarea continuă a jocului, a dus inevitabil la conturarea unor idei și soluții noi, precis stabilite cu privire la maniera de joc, la sistemul de pregătire, formare și selecție a jucătorilor.

Fotbalul de performanță modern este caracterizat prin perfecționarea lui la toți factorii antrenamentului : pregătire fizică, tehnică, tactică, teoretică si psihică. Fotbalul este singurul domeniu în care improvizația individuală devine colectivă.

Trebuie să reținem faptul că visul oricărui copil este acela de a fi selectionat in echipa sa preferata unde, trecand prin diferite etape de pregatire sa ajunga pe cele mai inalte culmi ale performantei

1.1. Importanța și actualitatea temei

Întreg parcursul drumului, începând cu depistarea și inițierea copilului in fotbal, continuând cu formarea și promovarea sa, este dominant incontestabil de personalitatea celui numit șlefuitor de talente, figura centrală a oricărei școli de fotbal care se respectă.

Antrenorul trebuie să-și propună formarea unui jucător care să poată gândi, adică să fie în stare să se adapteze foarte bine la diferitele situații care se verifică într-un concurs.

Antrenorul de copii și juniori este pivotul in jurul căruia se formează colectivul numit echipă, locul unde mai târziu va răsări schimbul de mâine.

Antrenorul va trebui să cunoască bine problematicile legate de diferitele etape de vârstă, pentru a-și putea programa proiectul tehnico-educativ, raportat la o etapă de evoluție bine precizată a propriului grup-echipă.

Pregătirea sportivă a juniorilor va fi orientată preponderent spre îmbunătățirea și perfecționarea fiecărui element de joc în parte, în timp ce jocul propriu-zis va servi în special ca mijloc de combinare a acestor elemente în proporții cât mai precise.

In fotbalul actual jucătorul care intră in posesia mingiei devine coordonator de joc indiferent de postul pe care evoluează.

Acesta trebuie să posede mijloace tehnice și tactice specifice jocului de atac, șl de apărare și totodată, trebuie să aibă viteză, forță și rezistență sporite.

Datorită modificărilor survenite în ceea ce privește sistemul de joc, dinamica jocului și cerințele tot mai ample pe fiecare post, se impune o mai bună pregătire tehnică și fizică a tuturor jucătorilor pentru a putea face față situațiilor dificile cu care se confruntă.

Preluarea, conducerea și pasarea mingii in cele mai dificile situații, arta de a dribla adversarii, numărul mare și varietatea deprinderilor motrice specifice fotbalului sunt elemente cu care jucătorii pot decide soarta unui joc.

1.2. Scopul lucrării

Întreg procesul de inițiere si consolidare a jocului de fotbal trebuie să se realizeze la vârsta junioratului.

Importanța deosebită a selecției și pregătirii la această perioadă de vârstă constă tocmai în cunoașterea particularităților specifice jucătorilor, fiind segmentul cel mai fragil și dinamic în evoluția sa psiho-morfo-fiziologică, dar și cea socială.

Lucrarea de față își propune îmbunătățirea metodologiei de lucru in cadrul programei de antrenament la grupele de juniori. Calitatea procesului instructiv-educativ la această grupă de vârstă 15-16 ani(care împreună cu celelalte grupe de vârstă constituie baza de masă a fotbalului de performanță) reprezintă un factor hotărâtor al asigurării în perspectivă a capacității superioare de performanță a jucătorilor.

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ A LUCRĂRII

2.1. Caracteristici generale privind selecția

Selecționarea componenților echipelor constituie o problemă relativ dificilă, deoarece particularitățile morfologice și funcționale caracteristice vârstei 15-16 ani creează unele dificultăți în depistarea elementelor cu perspectivă de afirmare.Indicii concreți ai dezvoltării unor calități motrice specifice jocului de fotbal practicat de seniori, de exemplu rezistența și forța, la această vârstă sunt insuficienți dezvoltați.Aceeași stare de lucruri poate fi semnalată și la unele procese psihice, ca de exemplu concentrarea îndelungată a atenției asupra unui mare volum de acțiuni, tenacitate în urmarirea scopului, calități puțin pregnante la vârsta de 15-16 ani.

Cu toate acestea cunoscându-se legile creșterii și dezvoltării organismului și pe baza experienței acumulate, selecția inițială poate fi rodnică în majoritatea cazurilor, desigur dacă se respectă cerințele și criteriile obiective.

Astfel, una din cerintele fundamentale ale selecționării copiilor constă in caracterul continuu al acesteia. Cu alte cuvinte,componenta unei echipe nu este aceeasi pentru totdeauna. Caracterul relativ variabil al componentul echipelor de copii si juniori nu trebuie sa alarmeze antrenorii, să considere că se abat de la normele metodice fundamentale ci, dimpotrivă, trebuie sa-l înteleagă ca fiind un proces obiectiv necesar.

Deoarece această perioadă corespunde adolescenței, impune din partea antrenorilor o activitate atentă, diversificată educațional, păstrând în permanență legătura cu familia și școala. Antrenorilor nu trebuie să le rămână indiferent „antrenamentul invizibil” care cuprinde și calitatea anturajelor frecventate de juniorii lor, programul zilnic, alimentația, odihna,etc.

Din metodologia modernă a procesului insrtuctiv-educativ, modelarea constituie una din cuceririle cercetărilor-teoreticienilor și practicienilor(care a fost verificată în practică).

Începând cu selecția secundară, majoritatea obiectivelor propuse nu pot fi îndeplinite decât prin selectarea și propunerea unor “modele”,pentru aproape toate componentele antrenamentului, particulare pentru fiecare eșalon de vârstă și valoare sportivă.

Astfel, utilizarea modelelor de selecție sportivă a reprezentat un moment semnificativ pentru dezvoltarea gândirii metodice, concretizat prin aplicarea unei metode generale la un domeniu particular, respectiv fotbal. Putem spune că este o primă fază de studiere a unor sisteme complexe cu ajutorul altora simplificate, adică, modelele. Modelele sunt judicios elaborate în scopul depistării și pregătirii viitorilor fotbaliști de performanță, în urma colaborării diagnozei cu prognoza capacității subiecților.

Una din principalele cerințe ale strategiei de atragere și selecție se referă la vârsta optimă de cuprindere a copiilor în activitatea fotbalistică organizată în cadrul unor unități specializate (cluburi sportive școlare, clase speciale etc.).

Întreaga strategie de selecție, prevăzută ca un sistem dinamic, oferă, de la etapă la etapă, o nouă calitate întregului proces, sporindu-i eficiența.

Calitățile tehnico-tactice la vârsta 15-16 ani:

În atac:

orientarea circulației mingii catre zonele și culoarele libere.

schimbarea direcției de atac de pe o parte a terenului spre cealaltă;

pasarea mingii numai coechipierului clar demarcat sau pe poziție viitoare printre adversari;

în zona de finalizare, fiind în posesia mingii, inițierea(prin dribling) schimbului de locuri, un-doi-ul, etc.

deplasarea rapidă din apărare în atac cu deplasări pe culoare și în zone libere, cu scopul realizării lărgimii și adâncimii atacului;

după pasare, deplasarea pe poziții viitoare (libere);

sprijinirea jucătorului cu mingea, cu precădere în adâncime;

demarcări rapide prin schimbări de direcție și variație de ritm:

În apărare:

marcaj strict și agresiv în zonă;

luptă permanentă, pe tot terenul pentru recuperarea mingii prin:intercepție și deposedare;

închiderea culoarelor de pătrundere a adversarului cu mingea și a acelora ce se demarcă pe pozitii viitoare, blocarea șuturilor spre poartă;

colaborarea jucătorilor în apărare, prin:pressing, schimb de adversari,dublaj, organizarea fazelor fixe.

Calități tehnico-tactice ale jucătorului specializat pe postul de portar:

Pentru apărare:

dirijarea apăritorilor în timmpul jocului, la loviturile libere, la loviturile de colt;

plasament corespunzător pentru închiderea culoarului de șut al adversarului;

promptitudine la ieșirile din poartă (justificate);

siguranță în prindere, boxare, deviere;

siguranță în degajarea cu piciorul din afara suprafeței de pedeapsă.

Pentru atac:

repunerea rapidă a mingii în joc, cu mâna sau cu piciorul spre jucătorul clar demarcat;

degajarea lungă (cât mai precisă) pentru contraatac.

Cunoștințele teoretice au și ele un rol deosebit:

cunoașterea, respectarea și interpretarea corectă a regulamentului de joc;

cunoaștere principalelor probleme legate de antrenamentul sportiv (principii, cerințe, forme de organizare, utilitatea probelor și normelor de control, refacerea după effort, alimentație);

sarcinile pe funcții, compartimente, zone de activitate (pe terenul de dimensiuni normale) și dinamica sistemului de joc cu 4 fundași.

Paralele cu cele amintite până aici, îndeosebi la selectionarea copiilor în echipele asociaților și cluburilor sportive, antrenorii împart procesul în mai multe etape sau faze, fiecăruia corespunzându-I anumite căi și mijloace.

Sistemul fazelor, al scopului acestora, al căilor și mijloacelor statornice în activitatea profesorilor și antrenorilor cu privire la selecționarea copiilor, se reprezintă după cum urmează:

Etapele selecției:

Faza a I-a de depistare a elementelor cu înclinații:

Căi și mijloace:

asistențe la lecții de educație fizică;

urmărirea evoluției copiilor în campionatul între clase, în cel al școlilor, al liceelor, etc;

urmărirea copiilor în joaca lor, în cartiere;

organizarea unor jocuri (cupe locale) în timpul vacanțelor școlare;

discuții cu profesorii din școli, cu familiile copiilor.

Faza a II-a de verificare a copiilor sub îndrumarea directă a cluburilor, asociațiilor sau școlilor sportive

Căi și mijloace:

încadrarea copiilor selecționați în echipe cu o componentă relativ constantă;

urmărirea în continuare a copiilor care nu au fost reținuți, pentru a se pregăti asiduu în echipele școlilor;

elaborarea planului de instruire a copiilor selecționați, pentru un interval de 6 luni –1an.

Cerințele jocului modern sunt aspre, astfel că tinerii fotbaliști trebuie să fie urmăriți în permanență de antrenori și sfătuiți părinteșțe.

Un antrenor la vârsta de copii 15-16 ani trebuie să se ghideze după următoarele criterii:

În momentul când are mingea este capabil să aplice aplice tehnica sa în condițiile dificile și mai ales în timpul luptei cu adversarul?

Când coechipierii se află în posesia mingii se demarcă și anticipează faza de joc, chiar dacă mingea nu se află în apropierea sa? Urmărește jocul pe întreaga suprafață a terenului?

Când mingea este în posesia adversarului său direct dă dovadă de voință și de îndemânare pentru a-l deposeda prin luptă om la om ?

Când mingea este în posesia echipei adverse stie să apere zona amenințată? Observă în același timp mingea și mișcările adversarilor?

Integrarea sa în cerințele ațiilor sau școlilor sportive

Căi și mijloace:

încadrarea copiilor selecționați în echipe cu o componentă relativ constantă;

urmărirea în continuare a copiilor care nu au fost reținuți, pentru a se pregăti asiduu în echipele școlilor;

elaborarea planului de instruire a copiilor selecționați, pentru un interval de 6 luni –1an.

Cerințele jocului modern sunt aspre, astfel că tinerii fotbaliști trebuie să fie urmăriți în permanență de antrenori și sfătuiți părinteșțe.

Un antrenor la vârsta de copii 15-16 ani trebuie să se ghideze după următoarele criterii:

În momentul când are mingea este capabil să aplice aplice tehnica sa în condițiile dificile și mai ales în timpul luptei cu adversarul?

Când coechipierii se află în posesia mingii se demarcă și anticipează faza de joc, chiar dacă mingea nu se află în apropierea sa? Urmărește jocul pe întreaga suprafață a terenului?

Când mingea este în posesia adversarului său direct dă dovadă de voință și de îndemânare pentru a-l deposeda prin luptă om la om ?

Când mingea este în posesia echipei adverse stie să apere zona amenințată? Observă în același timp mingea și mișcările adversarilor?

Integrarea sa în cerințele comportării echipei: Cum rezolvâ sarcinile ce îi revin în cadrul echipei? Satisface cerințele desfăsurării unui joc colectiv si constructiv?

Inițiativa antrenorilor în domeniul selecției se poate manifesta multilateral. În afara considerentelor enumerate mai jos, in colaborare cu medicii și cu alți specialiști ai selecțiilor pe ramuri de sport se pot găsi și alte modalitați și criterii eficiente, capabile să aducă în arena fotbalului reale talente.

2.2. Particularitați metodice privind instruirea

Pregătirea fizică:

Obiective:

dezvoltarea progresivă a indiciilor morfo-functionali printr-o pregătire individualizată;

dezvoltarea calitaților motrice de bază și specifice necesare pentru folosirea cu eficiență a procedeelor tehnico-tactice în joc.

Sarcini:

dezvoltarea armonioasă a musculaturii și în mod deosebit a celei implicate în practicarea jocului;

dezvoltarea calităților fizice, cu accent pe viteză (de reacție, execuție și condiții de adversitate), mobilitate și suplețe;

realizarea capacitații de efort aerob, între :- 50-56 ml/kg corp la 14-15 ani; – 57- 60 ml/kg corp la 14-16 ani;

dezvoltarea motricitații specifice jocului: alergări variate, intercalate cu opriri, întoarceri, ocoliri, evitări, variații de ritm, căderi, rostogoliri, schimbări de direcție, blocări-porniri în condiții de echilibru instabil și adversitate.

b) Pregătirea tehnică:

Obiective:

consolidarea și perfecționarea procedeelor tehnice de bază și a mijloacelor tehnico-tactice de atac și apărare subordonate dinamicii jocului;

formarea și consolidarea deprinderilor tehnice pentru realizarea jocului direct, în continuă mișcare.

Sarcini:

îmbunătățirea și perfecționarea preluărilor și transmiterea în toate direcțiile, cu traiectorii variate și la distanțe diferite, din alergare și săritură;

îmbunătățirea și perfecționarea trasului la poartă, cu ambele picioare sau cu capul, direct, în forță și plasat, din poziții și unghiuri diferite;

îmbunătățirea și perfecționarea conducerii mingii (cu variații de ritm și schimbări de direcție), fentelor, driblingului și depășirilor (în condiții de schimbări de motricitate specifică și adversitate)

îmbunătățirea tuturor procedeelor regulamentare de deposedare și a deprinderilor de închidere a unghiului și de blocare a șutului;

dezvoltarea combinațiilor în 2-3-4 jucători ( din aceeași linie și linii diferite ) prin: „un-doi-uri”, încrucișare, interferență, cu și fără finalizare (după pasă de angajare, înainte, înapoi, din întoarcere)

c) Pregătirea tactică:

Obiective:

consolidarea depinderilor tactice individuale și colective, în atac și apărare în spiritul concepției actuale de joc;

formarea deprinderii atenției permanente și concentrării asupra tuturor acțiunilor de joc;

stimularea inteligenței de joc și a inițiativei în acordul disciplinei tactice, care să contribuie la realizarea cerințelor jocului modern;

formarea unor jucători polivalenți, capabili să realizeze în aceeași măsură situațiile de atac și apărare a echipei.

Sarcini:

Pentru atac:

1. Formarea și consolidarea deprinderii de mișcare în teren, prin:

schimbarea rapidă a plasamentului din atac în apărare;

desprinderea de adversar în scopul demarcării eficiente, pe zone libere și creării traseelor sigure de transmitere;

cunoașterea și respectarea zonelor de acționare, a relațiilor de colaborare între coechipieri în schimbarea traseelor;

acoperirea rațională a terenului în adâncime și lâțime prin multiple deplasări în zonele vecine și depărtate celei de circulație a mingii;

țâșnire după-pasă în zonă libereă și avansată pentru reprimire.

2. Formarea și consolidarea deprinderii de mișcare pentru crearea zonelor libere:

deplasare laterală față de coechipierul „cu mingea” pentru realizarea unor culoare și a „un-doi-urilor”;

demarcări avansate a jucătorilor din linia ofensivă sau a celor aflați temporar în această zonă;

demarcări false în scopul revenirii pe zona creată.

3. Formarea și consolidarea deprinderilor de joc cu mingea:

transmiterea mingii în timp util, precis și rapid;

orientare paselor în adâncime, pe culoare sau lateral și înapoi pe zonele libere în scopul păstrării colective a mingii în echipă;

consolidarea deprinderilor de întâmpinare a mingii, a preluării pe zone libere și a transmiterii’’in mod util’’nu la întâmplare;

formarea deprinderii de a nu pasa coechipierului strâns marcat mai ales static.

4. Formarea deprinderilor de participare și finalizare la jucătorii din linia a-II-a și a-III-a.

5.Stabilirea și specializarea a 3-4 jucători pentru asigurarea unei eficiențe crescute la momentele fixe ale jocului,însușirea unor combinații la:loviturile de începere, aruncarea mingii de la margine, lovitura de colț și loviturile libere directe și indirecte.

Pentru apărare:

1) Consolidarea deprinderii pentru schimbarea rapidă a plasamentului din atac în apărare(între adversar și poarta proprie).

2) Consolidarea deprinderilor tactice individuale și colective pentru realizarea: marcajului(în zonă și strict) și presingului, a dublajului și închiderea culoarelor(pentru pătrundere și transmitere) și pentru blocarea șuturilor.

3) Formarea și consolidarea deprinderilor necesare(plasament, marcaj) pentru asigurarea porții la fazele fixe.

d) Pregătirea teoretică:

Obiective:

însușirea și respectarea principiilor și regulilor tactice în cadrul relațiilor de colaborare din echipă și a celor de adversitate.

Sarcini:

cunoașterea cerințelor actuale ale fotbalului de performanță privind pregătirea și jocul, refacerea, regimul de viață, relațiile pe terenul de sport și în afara lui;

creștera exigenței privind ordinea și disciplina, spiritul de răspundere și tactica;

îndemânare în regim de tehnică;

rezistență în regim de viteză și de execuții tehnico-tactice repetate;

forță de lovire a mingii cu piciorul sau cu capul, de angajare fizică regulamentară cu adversarul și detentă.

Calități psihice:

orientare rapidă în situațiile de atac și apărare;

comportare corespunzătoare în antrenament, joc, școală, familie și societate;

capacitate de a concentra atenția asupra acțiunilor de joc.

Tehnico-tactice:

precizie în execuțiile tehnico-tactice specifice zonelor de acțiune cerute de postul ocupat în echipă, în regim de viteză, forță și rezistență;

rezolvarea în joc a unor sarcini de bază și secundare;

inițierea și participarea la acțiunile colective de atac și de apărare ale echipei în cadrul sistemului de joc cu 4 fundași;

inițierea și realizarea acțiunilor individuale în cadrul sistemului;

2.3. Particularitățile generale ale grupei de vârstă 15-16 ani

Importanța pregatirii organizate a grupei de vârsta 15-16 ani rezută din asigurarea unui proces interactiv-educativ care să răspundă la toate cerințele științei antrenamentului. Aceasta presupune, cunoașterea particularităților bio-psihosociale ale fiecărui junior pe trepte de vârstă dar și dinamica personalității, cu implicații directe asupra conținutului și metodologiei pregătirii.

Abordarea componentelor antrenamentului, metodologia folosită, dinamica parametrilor efortului cu valori proprii etapelor sau ciclurilor de pregătire, precum și organizarea și desfășurarea unor lecții de antrenament atrăgătoare mobilizatoare, dinamice și interesante, trebuie să fie adaptate strict la grupa 15-16 ani.

După perioada pubertară, caracterizată prin mari și rapide transformări somato-funcționale și psiho-motrice, urmeaza perioada de creștere și dezvoltare, denumită perioada post-pubertară, adolescența, care se caracterizează prin ritmuri lente și adausuri reduse în creșterea dimensiunilor transversale.

Continuă creșterea în înălțime, însă diametrele și perimetrele segmentelor (umeri, torace, brațe, antebrațe, abdomen, bazin, coapse, gambe), cresc mai intens compensându-și rămânerea în urmă față de creșterea lungimii acestora din perioada anterioară, pubertară.

Structura oaselor se apropie de cea a adultului. Musculatura înregistrează, de asemenea, o creștere cantitativă (volum) și calitativă (forță) și reprezintă aproximativ 44,2% din greutatea corpului.

Capacitățile funcționale sporite au drept consecință o mai bună adaptare la effort și asigură premise pentru creșterea capacitații de effort a organismului.

Cercetările efectuate de specialiștii domeniului din diferite țări pun în evidență creșterea logică a capacității organismului copiilor de vârstă școlară mare, de a face față sarcinilor motrice cu indici crescuți de viteză, îndemânare și rezistență,băieții manifestând disponibilități mai mari decât fetele.

Datorită dezvoltării capacitătii sistemului nervos central și ai centrilor motorii din scoarță, se înregistrează o îmbunătățire simțitoare a capacității de coordonare motrică și în cosecință,crește nivelul îndemânării.Acestea permit afectuarea unor mișcări cu un grad superior de coordonare și favorizează, totodată, perfecționarea execuției actelor motrice însușite, singura calitate care rămâne încă deficitară este mobilitatea articulară, fenomen mai pregnant la băieți decât la fete.

Datele menționate mai sus conduc la concluzia că în conformitate cu legile creșterii și dezvoltării organismului la vârsta de 15-16 ani copilul este apt pentru eforturi fizice crescute ca volum, intensitate și complexitate.

2.4. Modelul jucătorului la grupa 15-16 ani

Modelul jucătorului de câmp:

În atac-Jocul fără minge:

deplasarea rapidă din apărare în atac cu deplasări pe culoare și în zone libere

cu scopul realizării lărgimii și adâncimii atacului;

după pasare, deplasare pe poziții viitoare(libere)

sprijinirea jucătorului cu mingea, cu precădere în adâncime;

demarcări rapide prin schimbări de direcție și variații de ritm.

Jocul cu mingea:

orientarea circulației mingii către zonele și culoarele libere;

schimbarea direcției de atac de pe o parte aterenului spre cealaltă;

pasarea mingii numai coechipierului demarcat sau pe poziție viitoare printre adversari.

În apărare:

trecerea rapidă din atac în apărare.Primul apărător va deveni atacantul care a pierdut mingea, concomitent cu încercarea de deposedare, apoi acțiunea de presing asupra adversarilor;

marcaj strict și agresiv;

luptă permanentă pe tot terenul, pentru recuperarea mingii:intercepție și deposedare;

închiderea culoarelor de pătrundere, blocarea șuturilor spre poartă;

colaborarea jucătorilor în apărare, prin :pressing,schimb de adversari, dublaj, organizarea fazelor fixe.

Modelul jucătorului specializat pe postul de portar

Calități tehnico-tactice:

Pentru apărare:

dirijarea apărătorilor în timpul jocului, la loviturile libere, la loviturile de la colț;

plasament corespunzător pentru închiderea culoarului de șut a adversarului;

promptitudine la ieșirile din poartă;

siguranță în prindere, boxare, deviere;

siguranță în degajarea cu piciorul din afara suprafeței de pedeapsă.

Pentru atac:

repunerea rapidă a mingii în joc, cu mâna sau cu piciorul spre jucătorul clar demarcat;

degajarea lungă(cât mai precisă) pentru contraatac.

2.5. Modelul jocului la 15-16 ani

Realizarea unui joc competitiv și superior organizat, impune jucătorilor:

permanenta informare în teren, pentru realizarea eficientă a multiplelor

faze de joc;

folosirea tempoului de joc ca armă tactică, prin accelerarea acestuia în diferite perioade ale jocului, sau în anumite situații de joc(recuperare, construcție și finalizare);

păstrarea mingii în cadrul echipei printr-un joc colectiv dezvoltat, în care jucătorii să rețină balonul cât mai puțin, pentru realizarea unei siguranțe maxime,în circulația mingii.

În atac:

anticiparea fazei de apărare, în care se păstrează permanent un jucător în plus;

atenția “libero-ului” pentru crearea superiorității numerice în construcție și finalizare;

sincronizarea circulației jucătorilor pentru acoperirea rațională a terenului;

folosirea variațiilor de ritm pe toată suprafața terenului, cu accelerări în finalizare.

În apărare:

anticiparea fazei de atac(1-2 jucători plasați pe poziții avansate);

marcajul continuu, în zona de circulație a mingii prin pressing, blocând schimbarea de direcție a atacului advers;

jocul cu “libero”asigurându-se superioritatea numerică în jumătatea proprie de teren, în zona de circulație a mingii;

jocul “fără minge” prin schimbarea simultană și rapidă a plasamentului din atac în apărare,urmărind adversarii până la recuperarea mingii, sau terminarea fazei.

Probe și norme de control la grupa 15-16 ani

Norme fizice:

viteză: 30 metri-4’’4/-4’’8

60metri-8’’0/-8’’2

3x30metri-sub 45’’;

rezistență – alergare1500m sau 1700m sub 6-7minute;

– testul Cooper-12minute=3100metri;

forța de desprindere pe verticală(detenta) din ghemuit, cu împingere pe ambele picioare: minimum 50 cm;

săritură în lungime fără elan –minimum215cm;

forța de învingere a propriei greutăți;

flotări la sol-minimum25;

tracțiuni la bară fixă-minimum11;

genoflexiuni-pe piciorul îndemânatic 15, iar pe cel slab 10;

Norme tehnice:

tras la poartă(împărțită pe verticală în 3 părți) de la 16 metri.Se execută 8 lovituri, câte 3 consecutiv în părțile laterale și 2 în partea centrală.Normativ de 5 lovituri reușite.

Jucătorul execută succesiv și în viteză următoarele acțiuni:

tras la poartă după executarea loviturii de colț;

efectuează o lovitură de colț cu piciorul drept, cu boltă și trimite mingea într-un cerc cu raza de 3m marcat în jurul punctului de 11m;

aleargă de la colțul terenului apropiat al careului de 16m;

trage cu piciorul stâng spre poartă 4mingi, dispuse pe linia careului de 16m și din 2 în 2m începând cu collțul careului;

aleargă spre celălalt colț al terenului;

execută o lovitură de colț cu piciorul stâng și tot în cercul de 3m de la 11m;

aleargă de la colțul terenului până la colțul apropiat al careului de 16m;

trage cu piciorul drept spre poartă 4 mingi dispuse pe linia lungă a careului de 16m și din 2 în 2m începând din colțul careului.

Normă:sub 45 de secunde

Complex:preluarea mingii și conducere în linie dreaptă 20m și conducere printre 5 jaloane(dispuse la 3m distanță unul de altul) și tras la poartă de la 16m.Două încercări luându-se în considerare cea mai bună dintre ele.Timp minim de execuție:11secunde.

2.6. Documente de planificare și evidență

Planul de etapă

Dacă planul de pregătire anual cuprindea elementele de bază ale instruirii echipei și a componenților acesteia, pentru noul an competițional, planul de etapă include conținutul concret al activității jucătorilor, de obicei pentru intervale de timp cuprins între 2-5 săptămâni. Durata intervalelor respective este stabilită de antrenori în funcție de specificul ponderei instruirii jucătorilor, în vederea pregătirii lor pentru competiție, de pregătirea unui joc important, aflat în finalul unui interval de timp care cuprinde un grup de meciuri.

Ca urmare, planul de pregătire de etapă cuprinde un interval de mai multe săptămâni, fiecare cu particularitățile sale de conținut, determinate de obiectivele urmărite în timpul respectiv.

Componentele planului de pregătire pe etapă:

obiective de performanță și de instruire;

principalele grupe de exerciții;

norme de control;

ciclurile săptămânale de lecții;

activități cultural- educative;

aprecierile antrenorului privind îndeplinirea obiectivelor echipei.

Obiectivele de performanță proprii diferitelor planuri pe etape, se referă la prevederea rezultatelor propuse pentru a fi obținute în jocurile incluse în intervalul respectiv.

Prevederea lor se poate face prin menționarea obținerii unui joc egal, al unei victorii sau al unei înfrângeri, în funcție de valoarea adversarilor ce urmează a fi întâlnite.

Obiectivele de instruire sunt stabilite atât pentru echipă, cât și pentru fiecare jucător în parte, fiind corelate cu cele precizate, în planul de pregătire anual.

Ca urmare, deosebirea dintre cele două genuri de obiective nu constă într-o diferențiere de fond, întrucât, prin cele intermediare se realizează atât obiectivele anuale stabilite pentu echipă, cât și pentru fiecare jucător în parte.

Principalele grupe de exerciții, ca altă componentă a planului de pregătire pe etapă, se referă la stabilirea acestor structuri de exerciții efectuate într-un anumit regim de effort prin care antrenorul programează realizarea eficientă a obiectivelor de instruire. Astfel, dacă unl din obiectivele de instruire a echipei constă în îmbunătățirea capacității de finalizare a activităților de atac, antrenorii, după caz, pot prevedea efectuarea mai ales a următoarelor exerciții:

tras la poartă din toate unghiurile și cu precădere din ‘’un-doi-uri’’;

tras la poartă de la distanță;

tras la poartă din centrări din urmă executate.

Din exemplele de mai sus, rezultă cerința ca stabilirea obiectivelor de instruire să fie însoțită și de precizarea principalelor grupe de exerciții (tehnico-tactice, de pregătire fizică), asigurându-se astfel concordanța dintre scopul didactic urmărit ( obiectivele de instruire) și mijloacele realizării acestuia( structurile de exerciții).

Nu este necesar ca normele de control să facă parte din fiecare plan de pregătire pe etapă. De regulă, la începutul anului, se stabilesc probele de control, iar normele de control( performanța realizată de jucător la fiecare probă) se înregistrează periodic, de obicei la următoarele termene:

începutul perioadei pregătitoare;

la începutul și la închiderea primei și celei de-a doua perioade competiționale.

Ca exemplu de probe și norme de control inițiale stabilite la începutul pregătirilor dintr-un an competițional pot fi menționate următoarele:

Pentru portar:

sprint de 10 m, cu start de jos;

săritură în lungime de pe loc 2,20 m;

săritură în înălțime de pe loc 40-50 cm;

5 degajări cu boltă, astfel încât mingea să cadă, într-un cerc marcat la distanța de 20-30 m, dispuse lateral de poartă, pe axa longitudinală a terenului.

Pentru mijlocași:

sprint pe 30 m, efectuând la fiecare 10 m o schimbare de direcție( spre stânga, dreapta, ocolire);

săritură în lungime de pe loc 2,20 m;

tras la poartă de 5 ori succesiv, mingile fiind așezate în linie, la o distanță de 14-18 m în fața porții;

preluare și conducere pe 10 m în tempo maxim și apoi deschidere la punct fix a extremei opuse care se îndreaptă spre poartă.

În ansamblul probelor de control se recomandă a se da prioritate structurilor de exerciții care să implice testarea posibilităților tehnice ale copiilor, a înțelegerii bazelor tactici, a dinamicii formelor de manifestare a vitezei și a îndemânării, și cât mai puțin a rezistenței și a forței.

Stabilirea concretă a probelor de control, precum și a indicilor minimali ai normelor de control cad în sarcina antrenorilor, iar dinamica performanțelor obținute de fiecare jucător cu ocazia trecerii probelor respective indică în bună măsură evoluția gradului de antrenament al fiecărui component al echipei.

În concluzie, normele de control sunt stabilite pe baza atudierii atente și îndelungate a evoluției randamentului jucătorilor, iar modificarea lor se realizează în strânsă legătură cu caracterul noilor obiective de instruire și de asemenea cu dinamica pregătirii elevilor în diferite stadii ale dezvoltării fizice și a pregătirii lor tehnico-tactice și fizice.

Ciclul săptămânal

Ciclul săptămânal de lecții constituie componenta cea mai operativă a planului pe etapă, concretizându-se sistemul mijloacelor și măsurilor ce urmează să contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor de instruire și de performanță. Particularitatea ciclului săptămânal de lecții, spre deosebire de celelalte componente ale planului pe etapă, constă în faptul că alcătuirea lui nu se face pentru întreaga durată a intervalului respectiv(2-5 săptămâni), ci de la o săptămână la alta, dar de fiecare dată cuprinzând conținutul înlănțuit al tuturor lecțiilor de antrenament programate în răstimpul respectiv.

Corespunzător celor menționate mai sus, rezultă că lecțiile din cadrul fiecărui ciclu săptămânal se subordonează uneia sau mai multor sarcini instructive proprii intervalului respectiv și care sunt formulate de antrenor fie în vederea stabilirii ponderii pregătirii echipei pentru jocul viitor, fie în scopul însușirii unor procedee tehnice, acțiuni tactice, al îmbunătățirii calităților motrice.

De multe ori sarcinile săptămânii respective include cerințe atât pentru pregătirea echipei, cât și a jucătorilor, luați individual sau pe grupe constituite temporar sau permanent în funcție de caracteristicile comune: negative sau pozitive.

Exemple de asemenea sarcini, proprii unui anumit ciclu săptămânal sunt:

pentru echipă:- obișnuirea jucătorilor cu sprijinirea permanentă a acțiunii coechipierului care se află în posesia mingii și perfecționarea variantelor tactice capabile să sporească randamentul echipei, mai ales pe aripa dreaptă;

pentru linia de fundași- îmbunătățirea acțiunii de dublare între aceștia și mijlocași, în cazul pătrunderii unuia dintre fundașii laterali în dispozitivul apărării adverse;

pentru un jucător atacant- perfecționarea șuturilor la poartă din vole și a vitezei de reacție în vederea creșterii eficienței demarcării sale rapide.

Sarcinile concrete ciclului săptămânal sunt alcătuite de antrenor tinând seama de obiectivele planului de pregătire pe etapă.

În selectarea și programarea exercițiilor fizice, antrenorii dau o deosebită atenție ponderii acestora care trebuie să răspundă în general următoarelor 5 grupe de cerință:

să asigure însușirea și perfecționarea continuă a elementelor de conținut ale tehnicii, tacticii, pregătirii fizice, psihologice și teoretice, proprii jocului de fotbal;

să realizeze obiectivele intermediare și sarcinile proprii ciclului săptămânal de lecții;

să contribuie la reglarea randamentului jucătorilor în aceste direcții( de ordin tehnic, tactic fizic, psihologic și teoretic) care nu-I permit manifestarea acestuia la nivelul scontat în etapa dată;

să favorizeze perfecționarea înclinațiilor individuale ale jucătorilor pentru anumite execuții preferate și de mare efect, în scopul creșterii randamentului în jocuri;

să pregătească echipa corespunzător particularităților adversarilor ce urmează a fi înfruntați în jocul următor.

Cerințele alcătuirii și dezvoltării ciclului săptămânal de lecții

Alcătuirea și desfășurarea ciclului săptămânal de lecții, cu deosebire în instruirea echipelor de copii, implică respectarea unor cerințe particulare, dintre care cele mai însemnate sunt:

Orarul antrnamentelor să fie întocmit în concordanță cu timpul liber al elevilor.

În acest sens un prim factor al stabilirii orarului lecțiilor îl constituie regimul școlar al elevilor.

Conținutul lecțiilor să asigure îndeplinirea sarcinii instructive caracteristice săptămânii respective și, de asemenea, să contribuie și la realizarea obiectivelor în următoarele cicluri și a celor din finalul etapei.

Alternarea judicioasă a ponderii temelor lecțiilor, în sensul ca cele din prima jumătate a intervalului să aibă un caracter de acumulare, iar în partea a II a, de modelare mai evidentă a pregătirii, corespunzător stereotipurilor de acțiune implicite de desfășurare a jocurilor de campionat.

Alternarea caracterului efortului de-a lungul lecțiilor în senul că trebuie să asigure însușirea temeinică a deprinderilor tehnico-tactice, dar și a prospețimii capacităților fizice și psihice, necesare manifestării unui randament corespunzător în lecții și jocuri.

De regulă, în primele două lecții ale săptămânii predomină cantitatea de efort, iar în următoarele două intansitatea acestuia. Ca urmare, durata primelor două lecții este mai mare( 90-100 min) pentu a asigura repetarea îndelungată a exercițiilor.Între repetări se include pauze necesare reluării exercițiilor cu forțe noi.Înțelegând lucrurile în acest fel, precizăm că pedominanța volumului nu exclude cuprinderea în aceste două lecții a eforturilor intense.

În următoarele două lecții caracterul efortului este intensiv, fiind consecința limitării numărului pauzelor de revenire a organismului și, de asemenea, a asemenea a efectuării execuțiilor mai apropiste și chiar analog condițiilor întâlnite în jocuri, care, așa cum se cunoaște, nu oferă timp de odihnă decât în momentele de întrerupere a jocului.

e) Desfășurarea lecțiilor să constituie un model de organizare a activității tinerilor fotbaliști.

Exercițiul efectuat, în condițiile determinate de antrenor constituie un imperativ obligatoriu pentru toți jucătorii, elementul hotărâtor care condiționează succesul sportiv și asigură totodată premisele pentru aotodepășire, dorință de afirmare, responsabilitate față de colectivul din care face parte tânărul fotbalist.

Documente de evidență

Evidența elevilor și frecvența la antrenamente

Cele mai însemnate forme ale evidenței sunt:

evidența preliminară

evidența curentă

evidența bilanț

Evidența preliminară se referă la datele care informează antrenorul asupra evoluției jucătorilor într-o perioadă anterioară.Datele ce cuprind evidența preliminară sunt:

indicii asupra stării de sănătate a copiilor;

nivelul îndeplinirii obiectivelor de instruire din etapa precedentă;

deficiențele manifestate în jocuri;

atitudinea tinerilor jucători față de realizarea obiectivelor de instruire și în raporturile cu ceilalți coechipieri.

Evidența curentă menționează:

frecvența copiilor la lecțiile de antrenament;

observațiile antrenorului, notate după încheierea lecțiilor sau rezultate din urmărirea atentă a copiilor în jocuri;

opinia antrenorului cu privire la eficacitatea mijloacelor și metodelor de instruire folosite.

Evidența bilanț-cuprinde aprecierile și concluziile antrenorului asupra conținutului activității instructiv-educative și a rezultatelor obținute la încheierea diferitelor intervale de pregătire. De regulă, fac obiectul ședințelor de analiză a activității pe interval de timp restrictiv.

Evidența rezultatelor oficiale și amicale

În caietul antrenorului, trebuie menționate și aprecierile făcute de organele de control locale și centrale, care, prin conținutul lor servesc la îmbunătățirea activităților viitoare de instruire a tinerilor jucători.Din ansamblul formării tinerilor nu pot lipsi următoarele:

frecvența nominală a lotului de jucători care să cuprindă și datele personale ale acestora;

frecvența jucătorilor la fiecare antrenament;

principalele date ale controlului medical;

rezultatele echipei obținute în diferite jocuri;

eventualele accidente și cauzele acestora;

sancțiunile acordate jucătorilor;

recomandările și concluziile organelor de control;

planurile de pregătire pe diferite intervale;

materiale de analiză a activității desfășurate în diferite perioade de timp.

În caietul antrenorului mai sunt menționate și alte laturi ale activității sale, precum:

-planul de activitate;

-sistematizarea celor mai eficiente exerciții.

Observații asupra jucătorilor și indicații pentru pregătirea viitoare

Recomadările pentru lecția viitoare au de obicei un caracter organizatoric, antrenorul dând indicații referitoare la conținutul activității ce va urma, precizând ora de începere a lecțiilor de antrenament

În închierea considerațiilor metodice asupra particularităților desfășurării lecțiilor de antrenament la echipele de copii, este necesar să facem câteva precizări și asupra formei de alcătuire a planului de lecții. În acest sens se poate aprecia că odată cu ciclul săptămânal de lecții se stabilește și conținutul concret al fiecărei lecții, repartizându-le chiar pentru fiecare component al echipei.

2.7. Mijloace pentru îmbunătățirea calităților motrice de bază

2.7.1. Mijloace pentru îmbunătățirea vitezei

Ex.1 Deplasări pe distanțe de 10-15-20 metri, din diferite poziții: ghemuit, sărituri de pe loc, de pe ambele picioare, culcat pe spate, pe o parte, etc( pornirea se face la semnalul antrenorului.10x; 8x; 5x;)

Ex.2 Starturi repetate cu întoarceri. Jucătorii, așezați în sprijin ghemuit pe linia de plecare, la un semnal dat, pornesc, pe un traseu de 15m.(: primii 30 m (15 dus și 15 întors)se vor parcurge în viteză maximă, apoi, 15m în alergare ușoară și 15m din nou în viteză maximă.5x)

Ex 3 Alergări cu schimbări de direcție la semnal:la primul semnal-alergare înainte, la al doilea semnal-alergare cu spatele:apoi, la stânga și la dreapta.

( semnalele vor fi stabilite înainte de începerea exercițiului și vor fi date prin surprindere, fără o ordine prestabilită. 3×1 min.)

Exerciții cu mingea

Ex.1 Aruncarea mingii cu ambele mâini în sol, rostogolire rapidă ridicare și prindere a mingii.(: mingea se lovește de sol puternic.2×1 min.)

Ex.2 Un jucător aruncă mingea din șezând unui partener, care o trimite lovind-o cu capul . Primul se ridică și sare pentru a prinde mingea.

( partenerii se află la 5m unul de celălalt, 15x –fiecare jucător.)

Ex 3 Câte doi stând față în față, la 3m distanță. Aruncarea mingilor cu mâna în sus, lovirea lor cu capul în sus, schimbarea rapidă a locurilor, prinderea mingilor și reluarea exercițiilor.( deplasarea se face pe partea dreaptă , 2x1min.)

Ex. 4 Stând depărtat cu brațele sus, mingea ținută cu ambele mâini:lăsarea ei să cadă peste cap, întoarcere rapidă și preluare cu piciorul înainte de a atinge solul.( exercițiu se execută in viteză și cu continuitate, 2x1min).

Ex. 5 Culcat pe spate: lovirea mingii cu piciorul, ridicare rapidă și preluare din aer.( mingea se lovește cât mai precis, 2x1min.)

Ex 6 Câte doi cu fața la zid, la câțiva metri distanță: lovire simultană a mingiilor cu schimbarea rapidă a locurilor între parteneri.(: cine nu ajunge mingea face 5 genoflexiuni., 3x1min.)

Ex.7 Lovirea mingii puternic pe jos, spre partener, acesta sare peste ea, se întoarce rapid, sprintează după ea, o oprește și o retrimite celuilalt.(: partenerii stau la 5m. distanță , 3x1min).

Ex.8 Lovirea mingii cu piciorul, în sus, cădere înainte în sprijin pe brațe, ridicare rapidă și preluare prin ricoșare cu talpa.(: mingea se lovește puternic în sus, exercițiul se execută în viteză mare,3×1 min)

Ex.9: Lovirea mingii direct la zid. După fiecare lovire, executantul ocolește în viteză un jalon din cele două plasate în spatele său.( jaloanele sunt așezate în spate- lateral stânga, dreapta la aproximativ 3m, 3×1 min).

Ex.10 Doi jucători stau față în față, la 10 m distanță, pornesc unul spre celălalt conducând mingea.Când ajung la câțiva metri, unul trimite mingea lateral stânga la 5-6 cm, iar celălalt în dreapta, apoi fiecare srintează după mingea partenerului și reiau exercițiul pe noua direcție.(: mingea se conduce în viteză mare, 3×1 min)

2.7.2. Mijloace pentru dezvoltarea îndemânării

Exerciții cu mingea pentru dezvoltarea îndemânării

Ex.1 Unjucător se află în semicercul de la 16m, cu mingea în mână și cu spatele la poartă lovește ușor mingea trimițând-o peste cap, apoi se întoarce brusc și încearcă să finalizeze.(: întoarcerea se face în viteză, șutul să fie precis, 10x)

Ex.2 Conducerea mingii și trecerea ei pe sub un gard, continuată cu săritura jucătorului peste gard.(: viteză de execuție, 5x)

Exerciții pentru dezvoltarea îndemânării în regim de viteză:

Ex.1 Individual, din alergare în viteză, aruncarea mingii cu mâna lovirea ei cu piciorul înainte, prinderea, din nou lovirea, ș.a.m.d.(: pe parcursul exercițiului, viteza de alergare a jucătorilor nu trebuie să oscileze,mingea nu trebuie să cadă pe sol, 3×1)

Ex.2 Același exercițiu dar mingea nu se prinde decât după preluare cu capul sau pieptul.( preluările să fie cât mai precise, 3x1min)

Ex.3 Conducerea mingii în viteză, pe o lungime de teren, sub formă de întrecere între mai mulți jucători.(cine pierde face 5 flotări , 3x.)

Ex 4. Menținerea mingii în aer prin lovituri repetate cu piciorul, coapsa și capul, din deplasare în viteză, în linie dreaptă sau cu schimbarea direcției în dreptul unor jaloane.(menținerea se face pe distanța a 20m, 5x)

Ex.5 Conducerea mingii în viteză printre jaloane (mingea se conduce cu latul, 30m, 5x)

Ex. 6 Pase în doi din deplasare, cu două mingi.(lovirea mingii se execută la semnalul unuia din jucători, după preluare și conducere 3-4m, 3×1 min)

Ex.7 Depășirea unui apărător, prin autopasă, apoi finalizare cu șut la poartă. (finalizarea se face în viteză, 5x-fiecare jucător)

2.7.3. Exerciții pentru dezvoltarea rezistenței

Exerciții pentru dezvoltarea capacității de efort

Ex.1 Alergări repetate în volum redus până la 1200 m: 200 m tempo30 s;

Scop: dezvoltarea rezistenței în regim de viteză.( între serii pauzele să fie de 1,30min., 6×200 m.)

Ex. 2 Serii de 5×30-50 m in tempo maxim (pauzele să fie scurte 30 s-1 min)

Ex. 3 5×200 m în tempo crescând 30 s-3 min (pauze constante 2 min 30 s-3 min)

Ex. 4 Alergări în tempo moderat și constant timp de 5-8 min cu o intensitate astfel fixată, încât frecvența pulsului să se mențină tot timpul în jurul a 130-140 bătăi pe minut.

Ex. 5 Alergări de durată (1500-3000 m) cu parcurgerea integrală sau fracțională a distanței.

Ex. 6 Alergări de durată mijlocie (400-800 m) în ritm moderat (4×400; 2×800 m:)

Ex. 7 Intervale extensive: exemplu 10×20 mx5 intensitate medie(pauza dintre repetări este de 25-30 s; cea dintre serii de 60-75s.)

Ex. 8 Alternări de mers rapid cu alergare în tempo 2/4. De exemplu 20 m mers rapid, 20 m alergare în tempo 2/4., x6

Ex. 9 Alergare cu schimbare repetată a tempoului. De exemplu:20 m alergare ușoară, 20 m alergare în tempo susținut, 20 m încetinire treptată a alergării, se repetă de 4-8 ori.

Ex. 10 50 m ritm 4/4+100 m ritm 2/4 +30 m ritm 4/4.

Ex. 11 3 min ritm 2/4+10 s ritm 4/4+2 m ritm 2/4+10sec ritm 4/4.

Ex. 12 Alergare cu genunchii sus între 10-40 m în tempo 2/4.

Ex. 13 Alergare combunată: 20 m alergare ușoară, 20 m alergare cu genunchii sus, 20 m alergare în tempo 2/4, 20 m alergare în tempo ¾.

Ex. 14 Alergare pe teren variat, folosită sub formă de concurs (cross) sau simplă alergare în condiții deosebite.

Ex. 15 Alergări diferite executate în maximum de viteză. 10×10 m; 5×15 m; 5×20 m.(în pauze se efectuează mișcări de gimnastică compensatorii sau pentru dezvoltarea simțului și controlului mingii.Durata pauzelor 20-25 s; între serii până la revenirea pulsului la 110-120 bătăi/min.)

Ex. 16 Alergare cu start din picioare, pe distanțe scurte, 30-60 m, în tempo 4/4, în linie dreaptă.(între repetări se fac pauze până la revenirea pulsului la 110-120.)

Ex. 17 Alergare accelerată pe distanțe între 60-80 m, în tempo ¾.(se lucrează după metoda repetărilor, cu pauze suficient de lungi pentru revenire.)

Ex. 18 Alergare cu genunchii sus pe 10-20-30 m, în tempo 4/4.(se lucrează după metoda repetărilor, cu pauze.)

Ex. 19 Alergare cu joc de glezne pe distanțe cuprinse între 10-40 m, tempo 4/4.

Ex. 20 (5+10+20+30+40+50+60 m) x 3. Fiecare porțiune se execută în viteză maximă și după fiecare se fac pauze pentru revenirea pulsului la 120.

Ex. 21 Start din diferite poziții: din picioare, pe genunchi, șezând, din culcat pe spate sau înainte etc., cu alergare cu fața cu spatele sau lateral față de direcția de deplasare, executate la comanda antrenorului sau la comanda proprie.(distanțele sunt specifice jocului (10-20-30-40-50 m).

Exerciții pentu dezvoltarea rezistenței în regim de viteză

Ex. 1 Jucătorii dispuși în șir, la 1 m distanță unul de celălalt, execută alergare ușoară sau joc de gleznă. La semnal, ultimul sprintează pe lângă parteneri sau printre ei și se așează în capătul șirului, ș.a.m.d., 3×2 min.

Ex. 2 Câte doi, de mână apucat, alergare de viteză 50-60 m, schimbând locurile între ei din 10 în 10 m, spre cel ce se află mai în față.,5x

Ex. 3 Câte cinci executanți așezați în linie, ținându-se de mâini: alergare de viteză pe tot terenul.Primul efectuează diferite schimbări de direcție, în așa fel încât să-I solicite pe ceilalți să mărească lungimea și frecvența pașilor, fără a da drumul la mâini.,3x

Ex. 4 Alergari lansate pe o pantă înclinată.(distanțe: 30-40-50 m, 5×30 m; 4×40 m; 3×50 m.)

Ex.5 Din formație pe un șir, ocolirea unei jumătăți de teren, efectuând pe o latură alergare lansată, pe următoarea alergare ușoară, apoi combinată cu mișcări de respirație, 5x

Ex 6 În formații de câte doi ,executanții aleargă unul după celălalt, încercând să-l atingă pe primul pe distanța a 30 m (plecarea se dă cu handicap de 3 m,–fiecare jucător)

Ex.7 Jucătorii sunt dispuși pe teren în zonele corespunzătoare posturilor pentru care se pregătesc.La semnal, execută în viteză după imaginație acțiuni de joc fără minge, specifice posturilor respective. Acțiunile vor cuprinde treceri bruște de la o variantă de alergare la alta, precum și schimbări de direcție, opriri și porniri., 5x1min.

Ex 8 Variante de alergare în viteză, efectuate pe un parcurs împărțit în distanțe egale.Exemplu: distanța de 40 m,se împarte în 4×10 m,(marcat cu semne distinctive) pentru a fi parcursă în alergare cu spatele, cu pași adăugați, cu pași încrucișați și alergare obișnuită., 5x

Ex.9 Sprinturi înlănțuite între linia de fund și cea a careului de 16 m., 3x1min

Ex10 Fiecare jucător cu câte o minge șutează 10-12 m, sprintează după ea, șutează din nou, trimițând-o în altă direcție, ș.a.m.d. ; între sprinturi mingea poate fi condusă 10-12m. în alergare ușoară pentru revenire., 3x2min.

Ex.11 Variante de conducere a mingii ( în linie dreaptă, zig-zag, printre jaloane) executate cu maximum de viteză pe distanța a 50 m., 5x

Ex.12 Alergare pe distanță fixă( gen testul Cooper).(ritmul alergării să rămână neschimbat)

Ex.13 Alergare pe distanța de 800 m (2min 40 s., ritmul să fie neschimbat, 3x)

Ex.14 Alergare pe distanța a 1000 m, în 3min 30s., 3x

Ex.15 Circuit de rezistență : 200-400-800-1200 m și 1200-800-400-200 m.

(între alergări pauze de 1min,30 s,iar între serii de 5min).

2.7.4. Exerciții pentru dezvoltarea forței

Exerciții cu parteneri

Ex.1 Culcat înapoi, genunchii îndoiți,brațele înainte; partenerul în sprijin înainte, culcat pe mâinile executantului, îndoirea reciprocă a brațelor și revenire, 3×5-fiecare jucător

Ex.2 Executantul culcat înapoi cu picioarele la 45 de grade, partenerul în sprijin culcat înainte pe tălpile executantului: 1-2 îndoirea picioarelor prin împingere de către partener; 3-4 întindere a picioarelor cu rezistența partenerului, 3×10-fiecare jucător.

Ex.3 Un executant în șezând depărtat, celălalt în stând depărtat, apucat de mâini reciproc: schimbarea alternativă a poziției, prin tracțiuni, 3×10

Ex.4 Stând față în față, de mâini apucat, fiecare cu piciorul din exterior dus înainte: 1 îndoirea genunchiului cu menținerea piciorului ridicat; 2 revenire, 3×10

Ex.5 Culcat înapoi, picioarele la verticală, susținute de partener: 1-2 ridicarea trunchiului la verticală în echer cu apucarea gleznelor; 3-4 revenire, 3×10 fiecare jucător

Ex.6 Stând spate în spate apucat reciproc la nivelul coatelor, îndoirea simultană a genunchilor și revenire, 3×10

Ex.7 Stând față în față, apucat reciproc de mâini, unul dintre parteneri ghemuit pe un picior, celălalt împins înainte: săritură cu aterizare pe celălalt picior, 3×7

Ex.8 Culcat înapoi, picioarele la 45 de grade, partenerul în sprijin cu palmele pe tălpile executantului: îndoirea alternativă a genunchiului cu rezistența partenerului, 3×10

2.8. Mijloace pentru dezvoltarea simțului mingii

Mijloace individuale pentru dezvoltarea simțului mingii.

Ex.1 Lovirea mingii la zid, cu latul, cu piciorul îndemânatic. (jucătorii sunt așezați la 5 m de zid, exercițiul se face din joc de gleznă., 3x5min

Ex.2 Lovirea mingii la zid cu șiretul plin, cu piciorul îndemânatic (jucătorii sunt așezați la 10 m, de zid, exercițiul se face din joc de gleznă, 3x5min.

Ex.3 Lovirea mingii la zid, cu latul, alternativ stângul – dreptul. (jucătorii la 5 m de zid, se efectuează în viteză, 3×5 min.

Ex.4 Menținerea mingii în aer din alergare ușoară (jucătorii lovesc mingea alternativ stângul-dreptul, 3×30 min.

Ex.5 Conducerea mingii cu latul, cu piciorul îndemânatic (conducerea mingii se face în viteză.

Ex.6 Menținerea mingii în aer de pe loc. (jucătorii lovesc mingea cu șiretul, latul, coapsa, capul, 3×1 min.

Ex.7 Conducerea mingii printre jaloane.(conducerea mingii se face în viteză la întoarecere se menține mingea în aer, jaloanele sunt la 3 m, unul de celălalt, 5×20 min.)

Ex.8 Conducerea mingii cu finalizare. (se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la 16-18 m în viteză, 10x)

Ex.9 Din alergare, menținerea mingii în aer urmată de finalizare.(menținerea mingii se face alternativ, se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la 16-18 m, 10x)

Ex.10 Conducerea mingii printre jaloane, urmată de finalizare (jaloanele sunt așezate la 3 m, unul de altul, se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la 16-18 m, 10x )

Ex.11 Cu spatele la poartă, menținerea mingii în aer, pas peste cap,întoarcere, finalizare din voleu.(jucătorii sunt la 20 m de poartă, întoarcerea se face în viteză mare., 10x)

Mijloace pentru dezvoltarea simțului mingii în perechi

Ex.1 La zid, pas, după retragere, pentru a lovi mingea, coechipierul.(jucătorii stau la 5 m, de zid, se pasează cu șiretul plin și cu latul, 3×5 min.)

Ex. 2 Pase în doi cu latul. (jucătorii sunt la 5 m de celălalt, exercițiul se execută din joc de glezne, 3×5 min)

Ex. 3 In doi, menținerea mingii în aer.(jucătorii sunt la 3 m unul de celălalt, mingea se lovește din prima sau după preluare, 3×3 min)

Ex.4 Pase în doi din alergare (jucătorii sunt la 5 m unul de celălalt, mingea se pasează pe poziție viitoare, 3×50 min)

Ex. 5 Jucătorii față în față, unul pasează lateral stânga-dreapta, celălalt se deplasează și repasează mingea alternativ cu stângul și cu dreptul.(jucătorii stau la 6 m unul de altul,3×1 min.- fiecare jucător)

Ex. 6 Jucătorii față în față, unul se deplasează cu spatele, celălalt cu mingea, pasează cel care se deplasează cu spatele, retrimite mingea celuilalt(jucătorii stau la 5 m, unul de celălalt, 3×50 min. fiecare jucător)

Ex.7 Un jucător aruncă mingea pentru lovitura de cap a partenerului.( mingea se lovește cu fruntea, ochii deschiși, de pe loc și din săritură, 20x – fiecare jucător.

Ex 8 Menținerea mingii în aer cu capul (jucătorii la 3 m unul de celălalt,

3×1 min.)

Ex. 9 În doi, unul conduce mingea spre poartă și o calcă oprind-o la limita careului de 16 m, cel de-al doilea vine din spate și finalizează( se pleacă la 30 mde poartă, se finalizează în viteză maximă, 10x – fiecare jucător)

Ex.10 Pase în doi cu finalizare.(se pleacă de la 40 m, se pasează cu latul, se finalizează de la 16-18 m cu șiretul plin,10x – fiecare jucător)

Ex.11 Pase în doi cu schimb de locuri cu finalizare( după pas jucătorul se deplasează prin spatele colegului, pasa se dă pe poziție viitoare, se finalizează din alergare, 10x – fiecare jucător).

CAPITOLUL 3.

ORGANIZAREA CERCETĂRII

3.1. Perioada, locul și condițiile cercetării

Subiecții care au fost supuși testărilor fac parte din echipa de fotbal juniori(n.1989) a clubului Gaz Metan Mediaș. Grupa supusă investigațiilor a fost formată din 16 jucători. Experimentul s-a desfășurat în perioada 1.09.2004-20.04.2005, pe terenul echipei de fotbal Gaz Metan Mediaș, și în sala de sport a clubului Gaz Metan Mediaș.

Tabel nr.1

Datele generale ale grupului

3.2. Investigații realizate

3.2.1.Teste motrice

Viteza 50m

Proba s-a efectuat pe pista terenului, cu start din picioare și cronometraj la mișcare. S-au efectuat două încercări și s-a inregistrat cel mai bun timp.

Detenta

S-a măsurat înălțimea atinsă de subiect cu brațul întins la perete, după care acesta de pe loc executa o săritură în înălțime și atingea o scală gradată. S-au executat 2 încercări și s-a întabelat cea mai bună.

3.2.2. Teste specifice

Pentru a vedea în ce măsură se pot consolida și perfecționa anumite procedee tehnice specifice atacului din jocul de fotbal am propus și experimentat următoarele exerciții:

Exercițiul nr.1 Dribling printre jaloane urmat de șut la poartă

Jucătorul aflat la 30m de poartă conduce mingea în viteză printre 5 jaloane așezate din 3 în 3 metri, iar în preajma suprafeței de pedeapsă execută șut puternic la poartă. Exercițiul se repetă de către fiecare subiect de 8ori. Se urmărește numărul de șuturi realizat pe spațiul porții.

Exercițiul nr.2 Șut la poartă

Exercițiul a constat în executarea a 8 lovituri la poartă de la distanța de 16m, poarta fiind împărțită transversal în două jumătăți. Jucătorul efectuează patru lovituri într-o jumătate și patru în cealaltă jumătate de poartă. Se consideră reușite acele șuturi în care mingea este lovită cu șiretul plin și depășește linia porții în aer.

Exercițiul nr.3 Șut la poartă din centrare

Jucătorul aflat la 16m de poartă, primește pe jos, 4 centrări de pe dreapta și 4 centrări de pe stânga din zona laterală a careului de 16m. Are sarcina să lovească mingea dintr-o singură atingere din zona de 11m, să înscrie gol și să revină pe 16m și apoi să repete exercițiul.

Exercițiul nr.4. Lovirea mingii cu capul

Jucătorul aflat în suprafața de pedeapsă primește 8 centrări din zona laterală. Are sarcina să atace mingea și să lovească mingea cu capul. S-au numărat numărul de goluri înscrise din cele 8 centrări.

3.3. Metode și mijloace de instruire

Potrivit ipotezei, prin care s-a urmărit îmbunătățirea metodologiei de lucru in cadrul programei de antrenament la grupa de juniori, în cadrul antrenamentelor introdus o serie de exerciții și modele operaționale menite să îmbunătățească parametrii testați.

În capitolul precedent am prezentat o serie de mijloace de instruire folosite la această vârstă. Menționăm că în cadrul antrenamentelor ne-am folosit de aceste mijloace într-o măsură foarte mare. Ele au fost folosite diferențiat în funcție de specificul antrenamentului din ziua respectivă(mijloace pentru dezvoltarea simțului mingii, mijloace pentru îmbunătățirea vitezei, mijloace pentru dezvoltarea îndemânării, exerciții pentru dezvoltarea forței, etc.)

3.4. Metode de prelucare a datelor

Am utilizat următorii parametrii statistici:

1.media aritmetică

2. abaterea standard

3. coeficientul de variabilitate

4. semnificația diferenței dintre medii.

CAP 4. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

4.1. Prezentarea datelor

Tabel 1. Valorile obținute la testarea inițială și finală

Tabel 2. Valorile obținute la testarea inițială și finală

Tabel 3. Valorile obținute la testarea inițială și finală(probe tehnice)

Tabel 4. Valorile obținute la testarea inițială și finală

Tabel 5. Valorile obținute la testarea inițială și finală

Tabel 6. Valorile obținute la testarea inițială și finală

Tabel 7 Valorile lotului testat la testele motrice– testarea inițială și finală

* – semnificativ diferit față de testarea inițială (p<0,005)

Tabel 8 Valorile lotului testat la testele specifice– testarea inițială și finală

* – semnificativ diferit față de testarea inițială(p<0,0005)

** – semnificativ diferit față de testarea inițială(p<0,005)

*** – semnificativ diferit față de testarea inițială(p<0,025)

4.2. Prelucrarea si interpretarea datelor

Comparând rezultatele subiecților investigați se pot aprecia următoarele:

Viteza 50m

Comparând rezultatele înregistrate la acest parametru între cele două testări, putem observa că la testarea finală există diferențe semnificative a rezultatelor înregistrate de subiecți (p<0.005).

Detenta

La această probă se observă(tabel 7 ), că există diferențe semnificative între cele două testări.

Exercițiul 1 Dribling printre jaloane urmat de șut la poartă

La acest exercițiu jucătorii testați și-au îmbunătățit semnificativ performanțele între cele două testări (p<0.0005).

Exercițiul 2 Șut la poartă

În cadrul acestui exercițiu putem observa din tabelul 4, că jucătorii au obținut rezultate semnificativ mai bune la proba finală( p<0.005).

Exercițiul 3 Șut la poartă din centrare

Grupa testată a obținut progrese semnificative între cele două testări.(tabel 5)

Exercițiul 4. Lovirea mingii cu capul

La acest exercițiu se observă(tabel 8) că între cele două testări nu există diferențe semnificative.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII

Analizând și interpretând datele din experiment putem admite următoarele concluzii:

Ipoteza lucrării s-a confirmat, reușindu-se îmbunătățirea metodologiei de lucru in cadrul programei de antrenament

Calitatea motrică viteza și parametrul detentă s-au îmbunătățit semnificativ între cele două testări.

Comparațiile realizate între testarea inițială și cea finală, au scos în evidență progrese semnificative realizate de către jucători, la 3 din cele 4 exerciții specifice testate.

BIBLIOGRAFIE

Alexe, N. Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, București, 1993.

Apolzan, D. Fotbal 2010, Federația Română de Fotbal, București, 1999.

Ardelean, T. – Particularitățile dezvoltării calităților motrice în atletism, centrul de multiplicare I.E.F.S. – București, 1990.

Avram S. – Fotbal. Exerciții pentru pregătirea fizico-tactică. – Sport-Turism. – București, 1980.

Bîrsan, N. Fotbal.Probleme generale.Tehnica jocului, București, 1980.

Bota, C. Fiziologia educației fizice și sportului – ergofiziologie, Editura Antim Ivireanul, Râmnicu-Vâlcea, 1997.

Cârstea, Gh. Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, București, 1993.

Cernăianu,C. Fotbal. Probleme teoretico-meodice ale jocului și antrenamentului modern, Universitatea Ecologică, F.E.F.S., București, 1995.

Cojocaru, V. Strategia pregătirii juniorilor pentru fotbalul de înaltă performanță, Editura Axis Mundi, București, 2000.

Comucci, N. Manualul antrenorului de fotbal, București, 1987.

Demeter, A. Bazele fiziologice și biochimice ale calităților fizice, Editura Sport-Turism, București, 1981.

Dragnea, A. Teoria antrenamentului sportiv, București, 1990.

Dragnea, A., Bota, A. Teoria activităților motrice, Editura Didactică și Pedagogică București 1999.

Ionescu, I. Football, Editura Helicon, Timișoara, 1995.

Ionescu, M. – Antrenori la ora consfătuirii. – Sport-Turism. – București, 1982.

Miu, S. Fotbal – specializare, Editura Fundației România de mâine, București, 2002.

Motroc, I., Motroc, F. Fotbalul la copii și juniori, Editura Didactică și Pedagogică București, 1996.

Motroc, F., Motroc, A. Fotbal, tehnica-tactica, Editura Universității din Pitești, 1999.

Nenciu, G. Bazele fizilogice ale antrenamentulzui sportiv cu referire la fotbal – culegere de lucrări tehnico-metodice, FRF-Școala Națională de antrenori, București, 2002.

Stănculescu, G. Fotbal-curs. FEFS, Constanța,1992.

Stănculescu, G. – Fotbal specializare. Ovidius University Press. – Constanța, 2003.

Stănculescu, G., Melenco I. – Teoria jocului de fotbal. – Ovidius University Press. – Constanța, 2003.

Stănculescu, V. Ghidul antrenorului de fotbal, Editura Sport-Turism, București, 1982.

Stibbe, O. Știință și fotbal, Barcelona, 1981.

Șiclovan, I. – Teoria antrenamentului sportiv. – Sport-Turism. – București, 1977.

Untea, Gh. Aspecte medico-biologice în fotbal, Editura Sport-Turism, București, 1984.