Proiectarea Tehnologiei de Aplicare a Tratamentelor In Arborete
CAPITOLUL I
STUDIUL CONDIȚIILOR DIN U.P.
1.1 Așezarea geografică și situația administrativă
Elemente de identificare
Unitatea de producție IV Iaroslave este situată in Carpații Meridionali, Munții Făgăraș- Iezer. Partea de nord este situată in Munții Loviștei, iar partea de sud in Masivul Cozia, in Muntele Poiana Spinului și in Muntele Frunți.
Unitatea de producție IV Iaroslave este administrata de Ocolul Silvic Șuici din cadrul Direcției Silvice Pitești a Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA R.A., fiind situată in partea de nord a ocolului, in bazinul râului Topolog care străbate unitatea de producție de la nord la sud colectând toate celelalte pâraie ca afluenți.
Unitatea de producție se află in limitele teritorial administrative ale comunelor
Sălătrucu din județul Argeș (parcelele 51-15 1 ; D 162-D 170) și Perișani din județul
Vâlcea (parcelele 1-13 ; 16-50 ;155 ;158 ;159 ; D 163 ; D 164) .
1.1.2.Vecinătăți. limite,hotare
Tabelul nr.1
Unitatea de producție IV Iaroslave se compune din următoarele bazine :
Bazinele componente
Tabelulnr.2
Situația fondului forestier pe categorii de folosințe este prevazută detaliat în tabelul următor :
Evidența fondului forestier pe categorii de folosință
Tabelul nr.3
Modul de încadrare de la o folosință sau alta poate să difere de la om la om,în funcție de elementele noi care apar în cursul aplicării amenajamentului. În acest sens, Ocolul Silvic poate schimba categoria de folosință silvică cu aprobarea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
1.1.3. Organizarea administrativă
Fondul forestier proprietate publică,cu suprafața de 5601.8 ha , este administrat de Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Pitești, Ocolul Silvic Șuici.
Unitatea de producție IV Iaroslave este împărțită în 5 cantoane, încadrate toate în districtul V Iaroslave. Modul de organizare administrativă este redat în tabelul următor :
Organizarea administrativă din U.P. IV Iaroslave
Tabelul nr.4
Organizarea administrativă va fi revizuită ori de câte ori va fi necesar în funcție de dinamica lucrărilor silvotehnice și de alte elemente administrative.
1.2. Condiții geologice
Din punct de vedere morfostructural teritorial, unitatea de producție IV Iaroslave se încadrează în Unitatea carpatică muntoasă (A), Subunitatea cristalino-mezozoică (a), Masivul Meridional (2).
Teritoriul unității de producție IV Iaroslave se situează în partea montană a râului Topolog și aparține din punct de vedere geologic cristalinului getic. Substratul litilogic este alcătuit din roci cristaline (gnaise de injecție) în Culmea Coziei care continuă către est cu Masivul Coziei de pe dreapta Topologului, pe direcția vest-est până la Masivul Frunțî. Culmea Loviștei, situată între vârful Știubeaua și Masivul Frunți, este alcătuită din roci sedimentare miocene (conglomerate, gresii, marne). În zona Știubeaua și Clăbucet apar din nou gnaisele intercalate cu amfibolitele. În luncile Topologului și al principalului afluent, Cumpenița, substratul litologic este constituit din depozite aluvionare.
1.3.Condiții geomorfologice
Întreaga unitate de producție este situată în Carpații Meridionali, în Munții Făgăraș-Iezer. Paretea de nord este situată în Munții Loviștei, iar în partea de sud în Masivul Cozia, în Muntele Poiana Spinului și în muntele Frunți. Încadrarea a fost făcută după regionarea geomorfologică a unităților de relief din România și corespunde regiunii III Carpații Meridionali, grupa 1, Munții Făgăraș-Iezer.
Altitudinea este cuprinsă între 710 m (u.a. 151 A) și 1550 m (u.b.48 B), predominând altitudinile cuprinse între 1000-1200 m (54%) Altitudinea medie este de 1120 m.
Repartizarea suprafețelor pe categorii de altitudine este redată în tabelul următor :
Tabelul nr.5
Unitatea geomorfologică predominantă este versantul cu înclinare repede (versanții cu înclinare mai mare de 30g reprezintă 59%).
Repartiția terenurilor pe categorii de inclinare
Tabelul nr.6
Panta terenului acționează asupra tuturor factorilor ce intervin în viața pădurii. Astfel, versanții cu pantă accentuată primesc mai puțină lumină și căldură datorită duratei mai reduse a insolației. În același timp, scurgerile de suprafață se intensifică pe măsura creșterii pantei și, într-o anumită măsură, mișcarea apei în sol . Panta influențează și profunzimea solului, conținutul în schelet, grosimea orizontului humifer. Pe pantele repezi, însorite și uscate, cu soluri superficiale, arboretele realizează clase de producție inferioare.
Pădurile situate pe versanții cu pante repezi și foarte repezi au fost încadrate în subunitatea de producție S.U.”M”- păduri supuse regimului de conservare deosebită.
Expoziția generală este sudică, însă, datorită rețelei hidrologice bogate, versanții au expoziții foarte diverse (majoritari fiind versanții însoriți și parțial însoriți -85%).
Expoziția versanților determină variații în special ale regimului de căldură și insolație
variații ce se răsfrâng apoi asupra umidității și proceselor de solidificare și indirect asupra vegetației forestiere.
Pe versanții însoriți zăpada se topește mai devreme și mai repede, efectele termice sunt mai accentuate, pădurea pornește mai timpuriu în vegetație și, în consecință, atât regenerarea, cât și creșterea pădurii este mai expusă vătămărilor provocate de înghețurile târzii, arșițele și secetele de vară.În același timp, evapotranspirația este mai activă și, ca urmare, producția de biomasă netă a pădurii poate rămâne inferioară celei realizate pe versanții nordici.
Deși factorii orografici acționează predominant indirect asupra vegetației forestiere, se pot stabili corelații strânse între factorii geomorfologici, pe de o parte,și caracterele de fond ce definesc structura, comportamentul, vigoarea de producție și regenerarea pădurii.
1.4. Condiții climatice
1.4.1. Aspecte generale
După clasificarea din " Geografia României " vol. I (1983), teritoriul unității de producție se află în zona temperat continentală, în sectorul de provincie IV (de tranziție), ținutul climatic al munților joși, subținutul climatic Carpații Meridionali, districtul de pădure, pajiști montane și alpine,topoclimatul complex al Munților Făgăraș.
Având în vedere rolul climatului asupra mediului abiotic și biotic al pădurii, cât și asupra stabilității și capacității ei productive și de regenerare, devine necesară o cunoaștere mai amănunțită a regimului pluviometric, termic și eolian la nivel regional, dar mai ales la nivel local.
Principalele elemente climatice care caracterizează zona în care sunt situate arboretele din U.P. IV Iaroslave, au fost preluate din Atlasul Climatologic al României.
1.4.2. Regimul termic
Regiunea studiată este situată între izotermele anuale de 6°C și 2°C. Altitudinal temperatura se repartizează astfel: punctele între 600 m și 1000 m sunt cuprinse între izotermele de 6°C și 4°C, iar cele cu altitudini între 1000 m și 1500 m sunt cuprinse între izotermele de 4°C și 2°C.
Repartiția temperaturilor medii lunare
Tabelul nr.7
Luna cu temperatura medie cea mai scăzută este ianuarie (între -6°C și -4°C), iar cu temperatura medie cea mai ridicată este iulie(între 12°C și 14°C).
Durata perioadei de vegetație este de 113 zile la altitudini mai mari (între 26 V – 16IX), aceasta fiind perioada cu temperatura medie diurnă mai mare sau egală cu 10°C, ceea ce înseamnă clasa mijlocie spre scăzută de favorabilitate pentru fag și miijlocie pentru molid și brad. La altitudini mai mici, durata perioadei de vegetație este de 140 zile ( între 11 V – 25 XI ), clasa de favorabilitate fiind cea mijlocie pentru fag și brad și superioară pentru molid.
Perioada bioactivă (cu temperatura medie diurnă medie mai mare sau egală cu 0°C ) are o durată de 242 zile (între 24 III – 21 XI).
Durata medie a primului îngheț este 1 octombrie, iar a ultimului îngheț 1 mai.
În concluzie regimul termic asigură o clasă de favorabilitate mijlocie pentru principalele specii din unitatea de producțîe IV Iaroslave (fag,brad,molid).
1.4.3. Regimul pluviometric
Distribuția precipitațiilor de-a lungul anului ( valori medii lunare ) este redată în tabelul următor:
Tabelul nr.8
Valorile medii lunare ale precipitațiilor atmosferice prezintă un maxim în luna iunie (între 140mm – 160mm) și un minim în luna ianuarie (între 40 mm – 60 mm). În sezonul de vegetație cad între 500 mm – 650 mm dintr-un total de 1000 mm – 1200 mm care cad anual.
Numărul mediu anual de zile cu ninsoare variază, în funcție de altitudine, între 40 și 80 zile, iar numărul mediu anual al zilelor cu strat de zăpadă variază între 120 – 160 zile.
Precipitațiile medii anuale corespund unei clase de favorabilitate ridicate pentru molid, fag, și brad.
Evapotranspirația potențială medie anuală variază între 500 mm și 540 mm, având o valoare mai mică decât precipitațiile medii anuale, ceea ce înseamnă că necesarul de apă al arboretelor este asigurat.
Regimul precipitațiilor atmosferice, al evapotranspirației potențiale, precum și raporturile dintre acestea sunt favorabile speciilor forestiere din unitatea de producție.
1.4.4. Regimul elian
Datele privind regimul eolian au fost preluate de la stația Sinaia.
Frecvența și viteza vântului pe direcții
Tabelul nr.9
Vânturile predominante bat pe direcția N-S cu frecvențe cuprinse între 1.3 – 35.5 %. Viteza medie a vântului este de 3.2 m/s din direcția nord și de 2.3 m/s din direcția sud, putând reprezenta pentru arborete pericolul doborâturilor de vânt. În acest sens se va evita constituirea de arborete pure de molid, punându-se accent pe crearea de arborete de amestec superioare din punct de vedere al rezistenței la doborâturi.
Numărul zilelor cu vânturi depășind 11 m/s este de 29.3, iar a celor cu vânturi depășind 16 m/s este de 3.4.
1.4.5. Sinteza climatică
Indicii de ariditate ( de Martonne ), la nivelul lunar și anual, se calculează cu formulele:
Iar lunar =12p∕ t+10 Iar anual=P ⁄ T+10 , unde
p,P – precipitațiile medii anuale și lunare;
t,T – temperaturile medii lunare și anuale;
Indici de ariditate lunari
în care sunt situate arboretele din U.P. IV Iaroslave, au fost preluate din Atlasul Climatologic al României.
1.4.2. Regimul termic
Regiunea studiată este situată între izotermele anuale de 6°C și 2°C. Altitudinal temperatura se repartizează astfel: punctele între 600 m și 1000 m sunt cuprinse între izotermele de 6°C și 4°C, iar cele cu altitudini între 1000 m și 1500 m sunt cuprinse între izotermele de 4°C și 2°C.
Repartiția temperaturilor medii lunare
Tabelul nr.7
Luna cu temperatura medie cea mai scăzută este ianuarie (între -6°C și -4°C), iar cu temperatura medie cea mai ridicată este iulie(între 12°C și 14°C).
Durata perioadei de vegetație este de 113 zile la altitudini mai mari (între 26 V – 16IX), aceasta fiind perioada cu temperatura medie diurnă mai mare sau egală cu 10°C, ceea ce înseamnă clasa mijlocie spre scăzută de favorabilitate pentru fag și miijlocie pentru molid și brad. La altitudini mai mici, durata perioadei de vegetație este de 140 zile ( între 11 V – 25 XI ), clasa de favorabilitate fiind cea mijlocie pentru fag și brad și superioară pentru molid.
Perioada bioactivă (cu temperatura medie diurnă medie mai mare sau egală cu 0°C ) are o durată de 242 zile (între 24 III – 21 XI).
Durata medie a primului îngheț este 1 octombrie, iar a ultimului îngheț 1 mai.
În concluzie regimul termic asigură o clasă de favorabilitate mijlocie pentru principalele specii din unitatea de producțîe IV Iaroslave (fag,brad,molid).
1.4.3. Regimul pluviometric
Distribuția precipitațiilor de-a lungul anului ( valori medii lunare ) este redată în tabelul următor:
Tabelul nr.8
Valorile medii lunare ale precipitațiilor atmosferice prezintă un maxim în luna iunie (între 140mm – 160mm) și un minim în luna ianuarie (între 40 mm – 60 mm). În sezonul de vegetație cad între 500 mm – 650 mm dintr-un total de 1000 mm – 1200 mm care cad anual.
Numărul mediu anual de zile cu ninsoare variază, în funcție de altitudine, între 40 și 80 zile, iar numărul mediu anual al zilelor cu strat de zăpadă variază între 120 – 160 zile.
Precipitațiile medii anuale corespund unei clase de favorabilitate ridicate pentru molid, fag, și brad.
Evapotranspirația potențială medie anuală variază între 500 mm și 540 mm, având o valoare mai mică decât precipitațiile medii anuale, ceea ce înseamnă că necesarul de apă al arboretelor este asigurat.
Regimul precipitațiilor atmosferice, al evapotranspirației potențiale, precum și raporturile dintre acestea sunt favorabile speciilor forestiere din unitatea de producție.
1.4.4. Regimul elian
Datele privind regimul eolian au fost preluate de la stația Sinaia.
Frecvența și viteza vântului pe direcții
Tabelul nr.9
Vânturile predominante bat pe direcția N-S cu frecvențe cuprinse între 1.3 – 35.5 %. Viteza medie a vântului este de 3.2 m/s din direcția nord și de 2.3 m/s din direcția sud, putând reprezenta pentru arborete pericolul doborâturilor de vânt. În acest sens se va evita constituirea de arborete pure de molid, punându-se accent pe crearea de arborete de amestec superioare din punct de vedere al rezistenței la doborâturi.
Numărul zilelor cu vânturi depășind 11 m/s este de 29.3, iar a celor cu vânturi depășind 16 m/s este de 3.4.
1.4.5. Sinteza climatică
Indicii de ariditate ( de Martonne ), la nivelul lunar și anual, se calculează cu formulele:
Iar lunar =12p∕ t+10 Iar anual=P ⁄ T+10 , unde
p,P – precipitațiile medii anuale și lunare;
t,T – temperaturile medii lunare și anuale;
Indici de ariditate lunari
Tabelul nr. 10
Indicele de ariditate anual de Martonne variază între 65 și 95.
Indicii de ariditate lunari de peste 30 arată că perioadele de secetă și uscăciune în sol sunt rare.
După raionarea climatică, teritoriul unității de producție IV Iaroslave se încadrează în sectorul IV C, cu clima de munți mijlocii cu altitudini cuprinse între 800-1700 m, zonă caracterizată printr-o amplitudine a temperaturii medii anuale de circa 20° C; cu temperaturi medii anuale mai mari de 0°C și cu temperatura lunii iulie cuprinsă între 12°C și 15°C. Gradientul termic vertical mediu este de 0.4⁄ 100m iarna și de 0.6-0.7⁄ 100 m vara. Cantitățile de precipitații sunt mai mari pe versanții nord – vestici, vestici și sud – vestici decât pe versanții adăpostiți.
După Köppen, teritoriul unității de producție aparține următoarelor provincii climatice:
– D.f.k – terenuri cu altitudinea cuprinsă între 800-1400 m, zonă în care predomină pădurile de fag și amestecurile de rășinoase și fag.
– D.f.c.k – terenuri cu altitudinea cuprinsă între 1400-1750 m, zonă în care vegetează molidișuri pure.
În concluzie factorii climatici asigură o clasă de favorabilitate mijlocie pentru principalele specii din unitatea de producție IV Iaroslave (fag, brad, molid).
1.5. Condiții hidrografice și hidrologice
Regimul pluviometric și substratul litologic a determinat formarea unei rețele hidrologice bogate. Cursul de apă principal care străbate întreaga unitatea de producție este râul Topolog. Principalii afluenți ai Topologului sunt: pârâul Pietrosul, pârâul Cerbu, pârâul Ruzii, pârâul Iedu, pârâul Cumpenița,pârâul Peneș, pârâul Ursu, pârâul Carpeni.
Pe Topolog și pe Cumpenița există două captări pentru microhidrocentralele Vadu Frumos, Sălătrucu de Sus și Sălătrucu de Jos.
Tipul de regim hidric este percolativ repetat, cunoscut și sub denumirea de percolativ profund repetat sau intens percolativ. Este caracterisitc solurilor din climatele montane, cele mai umede și mai reci din țara noastră, cu indicii de ariditate de peste 45, unde cantitatea anuală de precipitații depășește cu mult valoarea evapotranspirației potențiale.
1.6. Condiții edafice
Ca factor ecologic, solul prezintă o importanță covârșitoare influențând uneori în mod decisiv , favorabil sau nefavorabil , direct sau indirect , potențialul productiv al stațiunii, prin acțiunea sa asupra celorlalți factori ecologici.
Importanța solului forestier rezidă în aceea că în el se fixează rădăcinile plantelor, din sol acestea absorb apa și sărurile minerale necesare, aici are loc germinarea
semințelor și se desfășoară activitatea complexă a microorganismelor reducătoare cu toate consecințele multiple ce decurg din aceasta.
Răspândirea solurilor în cadrul unității de producție este influențată atât de condițiile
geologice existente cât și de condițiile geomofologice și de tipurile de pădure sub care
solurile au evoluat.
Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol din U.P. IV Iaroslave
Tabelul 11
Tipurile și subtipurile de sol au fost identificate pe baza analizării unui număr de 110
profile principale de sol. Conform analizelor efectuate s-au stabilit următoarele:
-eutricambosolurile (ocupa 74% din suprafața U. P.) sunt soluri de bonitate superioară pentru molid chiar și în cazul în care au volumul edafic mediu; în acest sens se vor executa împăduriri ( conform planului de împădurire) pe 10,9 ha cu molid (21% din
totalul de împădurit). Molidul se va introduce în vederea obținerii unui spor de masă lemnoasă
In continuare sunt redate cele mai importante caracteristici ale principalelor tipuri de sol întâlnite în cuprinsul unității de producție.
Eutricambosol tipic
Ocupă 35% din suprafața unității de producție și se caracterizează prin următoarea succesiune de orizonturi: Ao-Bv-C . Este un sol format pe substrate bogate în minerale
calcice și feromagneziene și pe forme de relief cu drenaj intern bun. Resturile organice se descompun în cea mai mare parte până la mineralizarea lor totală.
Orizontul Ao este gros de 10 – 30 cm de culoare brun închisă datorită acumulării
humusului, cu structură grăunțoasă stabilă, afânat, permeabil și bine străbătut de rădăcini
Orizontul Bv are grosimi cuprinse între 20 – 100 cm, de culoare brun gălbuie,
brun ruginie, cu structură poliedrică și textură mijlocie, este în general permeabil.
Orizontul C este alcătuit din depozite de suprafață ( eluvii, deluvii, coluvii )
provenite din alterarea unor roci bogate în minerale calcice și feromagneziene.
Eutricambosolurile au o textură variabilă în funcție de materialul parental care poate merge de la ușoară la grea. Structura este grăunțoasă în Ao, slabă sau moderat dezvoltată în Bv. Datorită texturii nediferențiate pe profil , relativ bune și celelalte proprietăți fizice , fizico-mecanice, hidrofizice și de aerație sunt favorabile. In orizontul Ao conținutul de humus este totdeauna mai mare de 2%, putând ajunge până la 10 – 12%,uneori chiar mai mult. Acest humus este relativ bogat în azot, raportul C:N fiind mai mic decât 15. Reacția solului este slab la moderat acidă ( pH=5,8 – 6,5 ),iar gradul de saturație în baze peste 55%.
Fertilitatea eutricambosolurilor este condiționată de volumul edafic și expoziția versanților. Solul este predominant de bonitate mijlociu pentru fag și brad când volumul edafic este mediu datorită prezenței scheletului pe profil și de bonitatea superioară pentru
molid. La volum edafic mare, fagul realizează productivitate superioară.
Eutricambosolurilor cu procent mare de schelet și textură nisipoasă, situate pe versanți cu înclinare mare și expoziție însorită, întrețin arborete din clase inferioare de producție.
Eutricambosol molic
Ocupă 16% din suprafața unității de producție și se coracterizează prin următoarea succcesiune de orizonturi: Am – Bv – C .Este un subtip de sol format tot pe substrate bogate în minereale calcice și feromagneziene dar, indiferent de expoziție, pe fersanți cu înclinare mică.
Este moderat la slab acid, foarte humifer ( conținut de humus de 8,1 – 8,6% ) pe grosimea de 20 – 30 cm, gradul de saturație în baze peste 55%, foarte bine aprovizionat în azot total, luto – nisipos la luto – prăfos.
Eutricambosolul molic este de bonitate superioară pentru brad, molid și fag.Bonitatea superioară este determinată de volumul edafic util mare, cu o troficitate ridicată (conținut de humus, baze și azot total ) și de o capacitate mare de aprovizionare cu apă. Textura
luto – nisipoasă este foarte favorabilă și cu condiții de aerisire foarte bune.
Districambosol
Ocupă 47% din suprafața unității de producție fiind reprezentat de două subtipuri: tipic (39% ) și litic (8% ). Sau format pe substrate silicioase, pe expoziții și pante diverse.
Acidificarea solului este favorizată de climatul umed și răcoros, alături de materialul parental sărac în minerale calcice și feromagneziene. În aceste condiții de reacție acidă, activitatea microorganismelor este mai redusă, transformarea resturilor organice este mai groaie iar acizii organici nou formați nu suferă un proces de mineralizare atât de intensă ca la eutricambosoluri.
Districambosolurile au profile de tipul O – Ao – Bv – C .
Deasupra orizontului Ao se găsește un orizont O cu mull – moder sau moder.
Orizontul Ao are grosimi variabile, de regulă între 10 – 20 cm și o structură
glomerulară.
Orizontul Bv are grosimi de 20 – 70 cm, este de culoare brună cu nuanțe găbui și o structură subpoliedrică.
Districambosolurile au o textură ușoară spre mijlocie, nediferențiată pe profil. Structura este grăunțoasă, slab dezvoltată în orizontul Ao și poliedrică moderat dezvoltată în orizontul Bv .Conținutul în humus este variabil, de regulă între 3 – 8 % în orizontul Ao al districambosolurilor cu mull – moder și peste 8% în ditricambosolurile montane cu moder.Raportul C/N are valori cuprinse între 16 și 20 în orizontul Ao și sub 14 în
orizontul Bv , pH- ul este sub 5,0 , iar gradul de saturație în baze are valori sub 55 % în orizontul Ao și sub 30 – 35 % în orizontul Bv .
Fertilitatea districambosolurilor variază între limite destul de largi, în raport cu variația tipului de humus și a regimului de umiditate. Fiind soluri oligobazice la oligomezobazice au troficitate minerală submijlocie sau mijlocie. Troficitatea azotată a acestor soluri cu mull acid, mull – moder sau moder, variază în funcție de grosimea orizontului și de volumul edafic, de la mijlocie la ridicată.
Districambosolul tipic este de bonitate superioară, mijlocie sau inferioară la volum edafic util mare, mijlociu sau mic pentru fag sau brad și superioară sau mijlocie la volum edafic mare, mijlociu sau mic pentru molid.Volumul edafic util este determinat de prezența scheletului pe profil.
Districambosolul litic ocupă 8 % din suprafață și se caracterizează prin următoarea succesiune de orizontul A o – Bv – R. Este un subtip de sol format pe roci dure ( cu roca situată între 20 – 50 cm), cu versanți foarte repezi, puternic acid, cu pH intre 3,7 – 4,7 , moderat humifer, mijlociu aprovizionat în azot total, nisipo – lutos, cu roca masivă aproape de suprafață, de bonitate inferioară pentru fag, brad și molid.
1.7. Tipuri de stațiuni
Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiuni este redată în tabelul 1.7.1.
Statistica tipurilor de stațiuni din U.P. IV Iaroslave
Tabelul 12
Din analiza tabelului de mai sus rezultă că cele mai răspândite tipuri de stațiune sunt: montan premontan de făgete (Bm), brun edafic mijlociu cu Asperula – Dentaria (35%), montan de amestec (Bm), brun edafic mijlociu cu Asperula – Dentaria (24%), montan premontan de făgete (Bs), brun edafic mare cu Asperula – Dentaria (18%).
Tipurile de stațiune de bonitate superioară și mijlocie reprejintă 90% din totalul unității de producție, ceea ce înseamnă că speciile principale (fag, brad, molid) au condiții optime de vegetație.
Tipurile de stațiune de bonitate superioară acoperă 10% din suprafața unitații de producție, principalii factori limitativi fiind: volumul edafic mic, deficitul de substanțe nutritive și lipsa apei accesibile.
În continuare sunt redate cele mai importante caracteristici ale principalelor tipuri de stațiuni întâlnite în cuprinsul unității de producție IV Iaroslave.
Montan – premontan de făgete Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula – Dentaria (4.4.2.0.) ocupă 35% din suprafața unității de producție și are formula stațională FM1+FD4. Bn. TIII. HIII. Uez . Este răspândit, în vecinătatea tipului de bonitate superioară, pe versanți predominant mijlocii, cu expoziții diverse, înclinări moderate și repezi. Depozite de suprafață provenite din roci foarte variate, bazice, carbonatice, mai rar intermediare și foarte rar acide. Soluri eutrocambosoluri cu mull, mijlociu profunde, slab scheletice sau profunde, dar semischeletice, cu volum edafic mijlociu și submijlociu, predominant lutonisipoase și lutoase, moderate și, mai rar, intens humifere, structurate glomerular, grăunțos și subpuliedric, bine drenat și aerate.
Condițiile climatice regionale caracteristice etajului, cu diferențieri locale sensibile în funcție de expoziție și de poziția pe versant.
Solurile cu troficitate specifică ridicată și regim de umiditate favorabil pădurii vii mezofite (estival timpuriu U4 -3 , estival mijlociu U2 , estival târziu U2 -1).
Factori ecologici și factori condiție limitativi: volumul edafic submijlociu – mijlociu determină niveluri mijlocii de troficitate și de aprovizionare cu apă, astfel, deși este prezentă pătura vie eutrofă – mezofită de tipul Asperula-Dentaria, apa accesibilă, în primul rând și apoi substanțele nutritive accesibile sunt, împreună cu volumul edafic, factori limitativi ai productivității pădurii de fag la nivel mijlociu.
Aptitudini forestiere: bonitate mijlocie pentru făgete, arborete pure sau cu paltin, ulm, frasin ș.a. diseminate de clasele III și II de producție.
Recomandări: regenerarea naturală totală sau, în cazul când se introduc și rășinoase, parțială.
Natura intervențiilor cu tăierile de regenerare și îngrijire depinde de proporția în care se introduc alte specii, de exigențele acestora și de decizia inițială ca acestea sau parte dintre ele să se extragă prin rărituri sau să fie conduse până la vârsta exploabilității fagului. Pe lângă rășinoasele indigene (molid, brad, larice) se pot introduce și specii exotice, precum și paltinul, frasinul, teiul, cireșul.
Montan de amestecuri Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula – Dentaria (3.3.3.2.) ocupă 24% din suprafața unității de producție și are formula staționară FM2 Bm. TII-III. HIII. Ue3-2. Acest tip de stațiune este răspândit pe versanți predominant repezi, cu expoziții diferite, mai puțin pe culmi late. Substraturi litologice din depozite de suprafață foarte vairate, provenite din roci eruptive, metamorfice și sedimentare, cu înșușiri favorabile formării și menținerii de soluri cu mull și mull – moder.
Soluri eutricambosoluri și districambosoluri, mijlociu profunde și profunde, cu volum edafic predominant mijlociu, nisipo – lutuase și luto – nisipoase , frecvent slab pseudoglisate slab și semischeletice.
Condiții climatice moderate, caracteristice subetajului inferior al etajului amestecurilor, favorabile în mod egal celor trei specii principale (molid, fag, brad).
Condiții edafice diferite prin nivelul mijlociu al troficității și al aprovizionării cu apă (HIII), umiditatea estivală U3-2 , frecvent cu perioade de deficit de apă (U1) în special pe expoziții însorite.
Factori ecologici moderat limitativi: substanțele nutritive și în special apa accesibilă.
Aptitudini forestiere: bonitate mijlocie pentru amestecuri de rășinoase și fag, uneori inferioară pentru fag în aceste amestecuri. Pericol de doborâturi în arborete de vârste mari și consistență prea strânsă.
Recomandări: menținerea sau reîntroducerea în făgetul din aceste stațiuni a rășinoaselor până la 70 – 80%, proporția variind în funcție de condițiile locale.
Pe lângă speciile de bază se recomandă să se introducă și paltinul, frasinul, eventual laricele, duglasul.
Aplicarea tăierilor de regenerare și sprijinire se face în mod diferențiat, mai prudent și moderat în microstațiunile cu plus de umiditate și mai intens în cele cu acumulări de humus, în care se menține și procentul cel mai mare de foioase.
Montan – premontan de făgete Bs, brun edafic mare cu Asperila – Dentaria (4.4.3.0 ) este răspândit pe 18 % din suprafața unității de producție și are formula staționară FM1+FD4.Bs.TIV-V.HIV.Ue3-2. Este răspândit pe versanți inferiori și mijlocii cu expoziții diverse și înclinări slabe și moderate, baze de versanți, locuri așejate și depresiuni largi coluvionate. Depozite de suprafață groase, provenite din roci bazice sau carbonatice, foarte frecvent depozite de fliș marno – gresos, amestecuri de calcare și roci silicatice.
Soluri eutricambosoluri și districambosoluri, cu mull slab acid, profunde și foarte profunde, luto – nisipoase și lutoase, lipsite de shelet sau slab scheletice, moderat și intens humifere, bine drenate și aerate sau cel mult slab pseudogleizate în orizontul B. Volum edafic mare și foarte mare.
Condițiile climatice regionale caracteristice etajului, foarte favorabile pădurii de fag, cu deosebiri normale între versanții însoriți și cei umbriți, dar întotdeauna cu suficientă umiditate atmosferică și căldură pentru vegetația respectivă, fără insuficienți sau excese termice dăunătoare .
Condiții edafice foarte favorabile vegetației pădurii de fag. Troficitate ridicată,soluri eutrofice, chiar megatrofice (TIV-V). Foarte bună asigurare cu azot accesibil și cu baze schimbabile. Apa accesibil asigurată în toată perioada de vegetație la nivel ridicat (HIV), umiditatea estivală generală U3-2.
Pătura vie eutrofă – megatrofă și mezofită de tipul Asperula – Dentaria, cu grad de acoperire variabil, uneori prezentă numai înainte de înfrunzirea completă a fagului, prin geofite vernale ( Isopyrum thalictroides, Dentaria bulbifera, D. glandulosa, Anemone nemorosa).
Aptitudini forestiere: bonitate superioară pentru făgete. Arborete de fag pure sau având în diseminație paltin,ulm de munte și uneori carpen, tei, iar ca specii de subarboret soc, alun, spirea etc. Sunt făgetele cele mai frumoase și mai înalt productive din Carpați.
Recomandări: regenerare naturală sub adăpost prin aplicarea tăierilor repetate.
CAPITOLUL II
STUDIUL VEGETAȚIEI FORESTIERE DIN U.P. IV IAROSLAVE
2.1. Distribuția vegetației forestiere
După zonarea fitogeografică prezentată în lucrarea „Geografia României” , unitatea de producție IV Iaroslave se încadrează în Regiunea central – europeană, Provincia est – carpatică, Subprovincia Carpaților Meridionali, Districtul Munților Cozia, Frunți,Ghițu.
Pădurile din unitatea studiată se găsesc în:Zona nemorală, Domeniul deluros muntos în care se manifestă zonalitatea altitudinală, Etajul nemoral, Subetajul pădurilor de fag și de amestec de fag cu rășinoase.
Unitatea de producție se caracterizează printr-o distribuție uniformă a vegetației forestiere fiind reprezentată de arborete pure de fag, amestecuri de rășinoase cu fag și, într-o proporție redusă, arborete pure de molid.
2.2. Formații forestiere și tipuri de pădure
2.2.1 Formații forestiere și caracterul actual al tipului de pădure
Formațiile forestiere și caracterul actual al tipului de pădure sunt prezentate în tabelul nr. 13.
Formațiile forestiere cele mai răspândite sunt:
-făgetele pure montane ( 57% ) ;
-brădeto-făgetele ( 34% ) .
Din totalul arboretelor , 65% sunt arborete natural fundamentale de productivitate mijlocie și superioară. Arboretele natural fundamentale de productivitate inferioară ocupă o suprafață de 437,6 ha , productivitatea acestor arborete fiind corelată cu potențialul stațional. Arboretele natural fundamentale subproductive ocupă o suprafață de 6,0 ha , fiind reprezentate de arborete regenerate vegetativ și aninișuri de productivitate inferioară regenerate în urma unor alunecări de teren.
Arboretele total derivate ocupă 47,7 ha din care 38,9 ha sunt arborete de productivitate inferioară. Arboretele sunt situate în stațiuni de bonitate mijlocie pentru speciile de bază, dar sunt de bonitate inferioară pentru speciile pioniere instalate ( salcie căprească, mesteacăn, anin ).
Arboretele artificiale ocupă 23% din suprafață și sunt de productivitate superioară și mijlocie. Doar 2,0 ha sunt de productivitate inferioară , aceasta fiind o plantație de molid executată la baza versantului pe un sol scheletic.
2.2.1 Tipuri de pădure
Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de pădure este redată în tabelul nr. 14.
Statistica tipurilor de pădure din U.P. IV Iaroslave
Tabelul nr. 14
Din analiza datelor prezentate în tabelul de mai sus se constată că cele mai răspândite tipuri de pădure sunt: „Făget montan pe soluri schelete cu flora de mull”, „Brădeto-făget cu flora de mull” și „Făget normal cu flora de mull” .
Pe categorii de productivitate se constată că 92% din suprafața unității de producție este reprezentată de tipuri de pădure de productivitate superioară și mijlocie.
În continuare sunt redate cele mai importante caracteristici ale principalelor tipuri de pădure întălnite în cuprinsul unității de producție IV Iaroslave.
Făget montan pe soluri schelete cu flora de mull ( 411.4 )
Ocupă 35% din suprafața unității de producție. A fost identificat la altitudini de 700 – 1200 m pe expoziții sudice , vestice și estice , cu înclinări variabile . Solurile sunt eutricambosoluri sau districambosoluri , mijlociu profunde , foarte bogate în schelet.
Arboretele sunt compuse din fag la care se adaugă diseminat : bradul , molidul , paltinul de munte . Proporția bradului se poate ridica până la constituirea unui facies aparte. Din punct de vedere al formei arborilor se observă destul de multe trunchiuri strămbe, noduroase, slab elagate. Lemnul este mediocru, material de lucru se poate obține în cantitate mică.
Regenerarea este destul de activă la fag ; nu se observă tendințe de succesiune.
Subarboretul este reprezentat prin tufe rare de alun, scoruș de munte, zmeur etc , sau lipsește total.
Pătura vie este , de obicei , bine reprezentată , mai frecvente sunt : Geranium roberțianum, Mercurialis perennis, Asperula odorata etc.
Brădeto – făget cu flora de mull pe soluri schelete ( 221.2 )
Acest tip de pădure ocupă 24% din suprafața unității de producție și a fost identificat la altitudini de 900 – 1300 m, pe expoziții variabile, mai des cele umbrite cu pante moderate până la repezi . Solurile sunt eutricambosoluri sau districambosoluri , schelete sau scheleto – pietroase , de obicei superficiale ori mijlociu profunde . Substraturile sunt reprezentate prin marne și gresii calcaroase.
Arboretele sunt constituite din brad și fag, diseminat se găsește paltinul de munte, mai rar carpenul.
Consistența naturală de 0.8 – 0.9 . Productivitate mijlocie . Forma arborilor este destul de bună la brad, cu trunchiuri drepte, cilindrice și bine elagate ; la fag , în schimb , trunchiurile în majoritatea cazurilor sunt strâmbe și noduroase , cu coroane exagerat dezvoltate, dar sunt și exemplare de fag bine conformate. Bradul furnizează material de
cherestea de bună calitate, fagul, numai lemn de foc.
Regenerarea naturală se produce în condiții mai grele decât în tipul normal corespunzător. Se găsește semințiș de fag, brad, uneori și de foioase de amestec.
Subarboretul este puțin dezvoltat, compus din scoruș de munte, zmeur , cununiță și soc roșu.
Pătura vie este destul de abundentă și formată din plante de mull : Mercurialis perennis, Oxalis acetosella, Geranium roberțianum, Salvia glutinosa , Asperula odorata etc, la care se mai adaugă și Luzula albida.
Făget normal cu flora de mull ( 411.1 )
Acest tip de stațiune ocupă 18% din suprafața unității de producție , fiind identificat la altitudini de 700 – 1200 m, pe versanții cu pantă lină, coame late, platouri, dar uneori și pe versanții repezi. Expozițiile sunt variate, totuși pe cele nordice se găsește mai rar și numai la altitudini mai mici . Solurile sunt eutricambosoluri sau districambosoluri , foarte profunde, bine drenate. Substraturile sunt reprezentate prin roci bogate în calcar: conglomerate calcaroase, gresii calcaroase, amestecuri de gresii cu marne argiloase.
Arboretele sunt formate din fag la care se adaugă diseminat bradul și paltinul de munte, mai rar molidul. Proporția bradului se poate ridica până la formarea faciesului aparte.
Consistența naturală 0.8 – 1.0 . Productivitate superioară . Forma arborilor este foarte bună, cu tulpini drepte și cilindrice . Elagajul se face în foarte bune condiții. Lemnul este de bună calitate, poate fi folosit pentru lucru în proporție mare; inima roșie este, în general, puțin răspândită.
Regenerarea naturală se produce foarte activ. Semințișul de fag se instalează în abundență, fie în grupe , fie pe toată suprafața , dar numai în ochiuri luminate cresc viguros. Pe lângă fag se găsește semințiș de brad, mai puțin de molid, paltin . În unele locuri tendința de succesiune este foarte evidentă ( maiales în actualul facies cu brad ).
Subarboretul , de obicei , lipsește din cauza umbrei prea dese sau cel mult este reprezentat prin exemplare de zmeur, salbă, tulichină, soc negru, soc roșu etc.
Pătura vie prezintă aspecte foarte variate. Este constituită aproape exclusiv din plante tipice de mull . Predomină , de obicei , Asperula odorata , Alium ursinum , Mercurialis perennis . Uneori se întâlnesc făgetele nude , în care pătura vie lipsește complet din cauza dezvoltării prea puternice a litierei. În alte cazuri , vegetația erbacee este reprezentată numai prin puține efemeroide de primăvară, iar în timpul verii arboretul rămâne, de asemenea, nud.
2.3 Caracterizarea structurală a arboretelor
Arboretul, ca etaj al arborilor, dând nota predominantă în caracteristica pădurii ca biosistem și reprezentând în același timp obiectivul principal în cultura pădurilor , se impune în primul rând atenției în gospodărirea deosebită a acestora. De aceea ținându-se seama de importanța lui deosebită culturală și economică , arboretul va fi luat cu precădere în considerare și va fi analizat sub cele mai diferite aspecte privind structura și însușirile calitative.
Cu toate că de fapt structura arboretului ,ca de astfel și a pădurii în ansamblul ei are un caracter unitar și se referă la elementele participante și la modul de grupare în spațiul tridimensional, totuși în practică se vorbește obișnuit atât de caracteristicile arboretului în structura lor orizontală cât și verticală, apreciindu-se astfel separat însușirile de structură ce pot caracteriza într-o secțiune orizontală sau verticală prin pădure.
În această accepție, caracteristicile structurii orizontale se referă la compoziția și consistența arboretului, iar caracterele structurii verticale se referă la etajarea, profilul și închiderea acestuia.
Pe lângă aceste caracteristici de ordin cantitativ, arboretul mai prezintă și o serie de caracteristici calitative cum ar fi: originea și proveniența, vârsta, clasa de producție și
starea fitosanitară .
2.3.1. Structura orizontală a arboretelor
Caracteristicile structurale ale arboretului în plan orizontal care vor fi analizate în lucrarea de față sunt: compoziția și consistența. Valorile acestora vor fi prezentate atât tabelar cât și grafic în subcapitolele următoare.
2.3.1.1.Compoziția arboretelor
Proporția de participare a speciilor din cadrul U.P. IV Iaroslave este prezentată în tabelul nr. 15.
Structura pe specii a arboretelor din U.P. IV Iaroslave
Tabelul nr.15
După cum se observă din tabel și grafic, fagul ocupă suprafața cea mai mare din cadrul unității de producție ( 64% ), urmat de molid ( 17% ) . Acestea se întâlnesc atât în arborete pure cât și în amestec.
Cea mai răspândită specie fundamentală de amestec este bradul (11% ) care prin sistemul său de înrădăcinare pivotant și puternic ancorat în sol asigură arboretelor un spor de rezistență la acțiunea dăunătoare a vânturilor periculoase , iar prin litiera sa bogată, care se descompune ușor, contribuie la ameliorarea însușirilor fizico-chimice ale solului.
Restul speciilor din compoziția arboretelor se caracterizează prin proporții reduse de participare.
Modalitatea de a ajunge în timp cât mai scurt și cu eforturi minime la o compoziție optimă în ansamblul pădurii, o constituie menținerea în continuare în cultură a speciilor valoroase, dublată de aplicarea la timp și corectă a măsurilor silvotehnice cele mai adecvate, care să favorizeze creșterea și dezvoltarea acestora.
Accentul trebuie să cadă ,în obținerea acestor compoziții, pe regenerarea naturală din sămânță, iar acolo unde nu este posibil să se recurgă la plantații cu puieți viabili aparținând speciilor dorite în compoziția de viitor a arboretelor.
2.3.1.2. Consistența arboretelor
Pentru caracterizarea variației arboretelor în funcție de consistență s-a pornit de la indicii de consistență pentru arboretele componente, indici înscriși în descrierea parcelară iar rezultatele au fost prezentate tabelar și grafic.
Variația consistenței arboretelor în U.P. IV Iaroslave
Tabelul nr. 16
După cum se observă din tabelul și graficul prezentat anterior , majoritatea arboretelor din unitatea de producție prezintă consistență aproape plină ( 90% ) și numai 10% dintre acestea au un indice de consistență sub 0.6.
Principalele cauze care au determinat scăderea consistenței sub 0.6 au fost : introducerea de specii în stațiuni incompatibile cu cerințele lor ecologice, fapt ce a determinat scăderea vigorii de vegetație ; executarea în arborete ajunse la vârsta
maturității a tăierilor de deschidere a ochiurilor pentru însămânțare , necorelate cu
fructificații abundente ale speciilor dorite în compoziția pădurii.
În vederea ameliorării arboretelor sub raportul consistenței se prevăd măsuri silvotehnice adecvate în raport cu gradul de degradare.
2.3.2. Structura verticală a arboretelor
23.2.1. Etajarea arboretelor
În ceea ce privește etajarea, arboretele din unitatea de producție prezintă în cele mai multe cazuri un singur etaj de vegetație. Acest etaj se împarte în cazul arboretelor amestecate.
Plafonul superior este alcătuit din coroanele speciilor principale ( fag, molid, brad ) , iar cel inferior, din coroanele arborilor ce aparțin speciilor secundare.
Arboretele pure prezintă o structură verticală monoetajată, fără a mai fi posibilă diferențierea la nivelul coronamentului a două plafoane.
Arboretele bietajate sunt în general cele amestecate, cu un prim etaj reprezentat de speciile principale ( fag, molid, brad ) și un al doilea etaj compus din coroanele arborilor secundari: paltin, carpen etc.
Bietajarea este întălnită și în cazul unor arborete pure de fag în care un prim etaj este reprezentat de exemplare mai în vârstă, iar al doilea de exemplare mai tinere.
Tipurile de structură verticală menționate anterior sunt considerate corespunzătoare pentru creșterea și dezvoltarea pădurii, știut fiind faptul că speciile din etajul inferior au rolul de a stimula creșterea în înălțime și elagajul speciilor principale, înălțime și elagajul speciilor principale, menținând totodată și starea de masiv cu efecte favorabile asupra solului și stării de vegetație a exemplarelor din etajul superior.
2.3.2.2. Profilul arboretelor
Principalul tip de profil întâlnit în arboretele unității de producție este profilul continuu.
Arboretele tinere rezultate din regenerări naturale obținute în urma aplicării tratamentului tăierilor progresive se caracterizează printr-un profil ondulat , care pe măsura înaintării în vârstă tinde către profilul continuu.
Sub aspectul închiderii, în pădurea studiată se poate vorbi în majoritatea cazurilor de o închidere pe orizontală. Pe versanții puternic înclinați, arboretele prezintă o închidere în trepte. Aici, arborii își dezvoltă larg coroanele mai ales în partea din aval a versantului .
2.3.3. Alte caracteristici structurale ale arboretelor
2.3.3.1. Originea și proveniența arboretelor
Caracterizarea arboretelor pe tipuri de structură, origine și proveniență s-a făcut cu ajutorul datelor din descrierea parcelară.
Din analiza datelor rezultă că, în cuprinsul unității de producție IV Iaroslave, cel mai frecvent sunt întâlnite arboretele cu structură plurienă și relativ plurienă ( 75% ).
Sub aspectul tipului de compoziție, ponderea cea mai însemnată o au arboretele pure și practic pure cu 3357,8 ha ( 62% ), cele amestecate reprezentând restul de 2125,2 ha (38% ), frecvent fiind întâlnite în această categorie amestecurile de rășinoase cu fag.
După origine, arboretele din cuprinsul unității studiate se clasifică astfel: arborete naturale ( 73% ), arborete artificiale ( 24% ) și arborete derivate ( 3% ).
În ceea ce privește originea arborilor și arboretelor, acestea provin din sămânță, întreaga suprafață fiind regenerată natural sau artificial din sămânță.
În concluzie putem spune că tipurile de structură menționate trebuie menținute și pe viitor, cu precizarea că ponderea structurii pluriene poate să crească, ținând seama că întreaga unitate de producție este în grupa I funcțională. Arboretele derivate trebuie cât mai curând substituite cu arborete aparținând tipurilor fundamentale de pădure.
2.3.3.2. Vârsta și distribuția pe clase de vârstă
Vârsta arboretelor a fost determinată pe baza informațiilor existente la ocol (amenajament ), această caracteristică prezentând o deosebită importanță în stabilirea claselor de producție, în aprecierea caracteristicilor productive ale arboretului și fixarea urgenței de parcurgere cu intervenții silvotehnice.
Datorită faptului că subunitatea de producție de codru regulat S U P: A constituie tema proiectului de față, voi prezenta în continuare distribuția pe clase de vârstă a acestei subunități.
Distribuția arboretelor pe clase de vârstă în S U P: A
Tabelul nr. 17
Din analiza tabelului și a graficului se observă o diferență mare între mărimile claselor de vârstă. Se observă că ponderea de participare în suprafață a arboretelor din clasele de vârstă I, II și VII este mult mai mare decât ponderea celorlalte clase.
Structura optimă pe clase de vârstă în arboretele echiene se consideră realizată atunci când avem o distribuție echilibrată a suprafeței arboretelor în toate clasele de vârstă și anume de 545,6 ha. Comparând această valoare cu mărimile reale ale claselor de vârste redate în tabelul anterior, se observă o abatere foarte mare între structura actuală pe clase de vârstă a arboretelor și structura optimă.
Prin măsurile silviculturale ce vor fi aplicate se va încerca normalizarea structurii fondului de producție.
2.3.3.3. Distribuția pe clase de producție
Clasa de producție a fost determionată pe baza datelor din descrierea parcelară , în raport cu tipurile de structură existente. Rezultatele prelucrării datelor sunt prezentate în
continuare, atât tabelar cât și grafic.
Distribuția pe clase de producție
Tabelul nr. 18
După cum se observă din analiza tabelului și a graficului de mai sus, domină arboretele din clasele II și III de producție ( 98% din suprafața S U P: A ). Aceasta reflectă o stare de vegetație bună a arboretelor ca urmare a condițiilor naturale de vegetație favorabile pentru fag, brad și molid.
Analizând potențialul stațional și productivitatea actuală a arboretelor se constată o strânsă corelație între aceste caracteristici. Excepție fac arboretele subproductive aflate pe
stațiuni de productivitate mijlocie ( 9,8 ha ) și care urmează a fi ameliorate prin creșterea ponderii de participare a speciilor valoroase care realizează niveluri productive superioare în unitatea de producție studiată ; precum și arboretele de productivitate mijlocie ( 10,2ha) care sunt plantate cu molid ca specie majoritară și care valorifică în mod superior stațiunile respective, de bonitate inferioară.
2.3.3.4. Calitatea arboretelor și starea de vegetație
Arboretele din U.P. IV Iaroslave sunt, din punct de vedere fitosanitar într-o stare foarte bună. Există arborete afectate de uscare slabă ( 53,5ha ), uscare manifestată în special la brad. Arboretul din u.a. 109 D va fi parcurs cu o tăiere definitivă ( făget cu consistența 0,2 și semințiș pe 0,7 S ), iar celelalte u.a.-uri vor fi parcurse cu tăieri de igienă. Arboretele afectate de doborâturi de vânt izolate au o suprafață de 290,9 ha și sunt arborete cu vârste foarte mari ( 150 – 170 ani ).
Arboretele cu roca la suprafață ( între 0,1 și 0,6 S ) au o suprafață de 911,6 ha, iar cele afectate de înmlăștinare sezonieră sau permanentă ocupă 18,1 ha din suprafața unității de producție.
În scopul păstrării sau al ameliorării stării de vagetație actuale a arboretelor vor fi luate măsuri preventive împotriva doborâturilor și a rupturilor de vânt și de zăpadă, precum și împotriva bolilor și a altor dăunători. Astfel se recomandă:
promovarea arboretelor cu structură relativ plurienă și plurienă, precum și a
celor amestecate;
promovarea de specii forestiere și forme genetice rezistente;
menținerea arboretelor la densități normale;
împădurirea golurilor;
efectuarea în mod corespunzător a întregului sistem de lucrări de îngrijire a
arboretelor;
protejarea populațiilor de păsări folositoare;
interzicerea pășunatului.
În cazul depistării unor focare de dăunători sau agenți patogeni care afectează grav ecosistemul respectiv se vor lua măsuri de combatere, folosind în special substanțe selective, biodegradabile.
CAPITOLUL III
STUDIUL CONDIȚILOR ECONOMICE ȘI TEHNICO – ORGANIZATORICE
3.1. Funcțiile pădurii și țelurile de gospodărire
Interesele social economice care solicită pădurile sunt foarte variate și fiecare presupune o structură proprie. Se impune deci, ca pădurilor să li se fixeze anumite funcțiuni în cadrul gospodăriei silvice și să fie organizate și conduse, din punct de vedere structural, în conformitate cu funcțiile ce li s-au atribuit.
Corespunzător obiectivelor social economice fixate s-au stabilit funcțiile prioritare pe care trebuie să le îndeplinească arboretele. Astfel s-a încadrat în grupa I funcțională, păduri cu funcții speciale de producție, întreaga suprafață a unității de producție IV Iaroslave.
În raport cu natura fenomenelor al căror efect dăunător se impune să fie preîntâmpinat printr-un regim adecvat de gospodărire a pădurilor, se impun următoarele subgrupe și categorii funcționale:
Subgrupa 1: păduri cu funcții de protecție a apelor, cu următoarea categorie
funcțională:
1 C : păduri de pe versanții râurilor și pâraielor din zona montană , care
alimentează captările de apă pentru microhidrocentralele Vadu Frumos și Sălătrucu, situate la distanța de 15 – 20 km în amonte de limita barajelor de captare ( 3820.1 ha )
Subgrupa 2: păduri cu funcții de protecție a terenurilor și a solurilor , cu
următoarele categorii funcționale:
2 A : păduri situate pe terenuri cu înclinare mai mare de 35 grade, pe stâncării și
grohotișuri ( 1624,3 ha );
2 C : benzi de pădure din jurul golurilor alpine ( 38,6 ha ).
Prin gruparea arboretelor în raport cu categoriile funcționale pentru care sunt indicate măsuri silvotehnice similare au rezultat tipurile funcționale care sunt prezentate în tabelul
următor.
Tabelul 19
T II :păduri cu funcții speciale de protecție situate în stațiuni cu condiții grele sub raport ecologic, precum și arboretele în care nu se recomandă recoltarea de masă lemnoasă prin tăieri de regenerare obișnuite. În aceste arborete se vor executa lucrări speciale de conservare, potrivit prevederilor din amenajament.
T IV : păduri cu funcții speciale de protecție pentru care se admit tăieri de transformare spre grădinărit, tăieri cvasigrădinărite, precum și alte tratamente, însă cu restricții în aplicare.
Ținând cont de cerințele actuale și de perspectivă, cât și de condițiile staționale, țelurile de gospodărire fixate pentru pădure sunt:
– ameliorarea factorilor climatici și a condițiilor de mediu;
– sporirea proporției de participare a speciilor valoroase în compoziția arboretelor;
-asigurarea unui regim hidrologic echilibrat pentru râul Topolog și afluenții săi;
– protecția terenurilor cu substraturi litologice vulnerabile la eroziune și alunecări;
3.2. Bazele organizării amenazistice
3.2.1. Organizarea procesului de producție
În vederea gospodăririi pădurilor forestiere pentru realizarea obiectivelor sociale economice și ecologice și îndeplinirea funcțiilor atribuite , arboretele din U.P. IV Iaroslave au fost incluse în următoarele subunități :
S.U.P. „A” – codru regulat, sortimente obișnuite pe 3819.2 ha, în care s-au inclus arboretele cărora li s-au stabilit categoria funcțională 1C;
S.U. „M” – păduri supuse regimului de conservare deosebită pe 1662.9 ha, în care au fost incluse arboretele cărora li s-au stabilit stabilit categoriile funcționale 2A și 2 C;
3.2.2.Bazele de amenajare
Sarcina gospodăririi pădurilor este dirijarea tuturor arboretelor spre structura specifică funcției atribuite.
Structura normală ( optimă ) se caracterizează printr-o repartiție echivalentă a arboretelor pe clase de vârstă , proporția speciilor cea mai indicată în raport cu cerințele economice și condițiile staționale, corelate cu realizarea unor arborete provenite din sămânță cu o consistență normală și o stare de vegetație corespunzătoare.
Cadrul general prin care se face dirijarea pădurii către structura normală se definește prin bazele de amenajare: regim, compoziție țel, exploatabilitate, ciclu, tratament.
Regimul se referă la modul general în care se va realiza regenerarea pădurii. Pentru pădurile din unitatea de producție IV Iaroslave a fost adoptat regimul codru. Astfel arboretele urmează să fie conduse până la vârsta când se pot aplica tăieri în codru pentru regenerarea din sămânță, realizându-se arborete viguroase corespunzătoare condițiilor
staționale și de vegetație, arborete aparținând tipului natural fundamental de pădure care să valorifice în mod superior potențialul productiv al stațiunilor și care să exercite în mod activ și rolul de protecțe.
Compoziția țel s-a stabilit pentru fiecare arboret în parte în funcție de tipul de pădure identificat în fiecare unitate amenajistică.
În funcție de stadiul actual de dezvoltare al arboretelor s-a adoptat:
– compoziția țel la exploatabilitate pentru arboretele neexploatabile șipreexploatabile și care reprezintă compoziția la care ajung arboretele, în raport de compoziția actuală și cu posibilitățile de modificare a ei în direcția compoziției optime.
– compoziția țel de regenerare pentru arboretele exploatabile și care se stabilește în funcție de compoziția tel la exploatabilitate, cât și de obiectivele noi fixate pe parcurs.
Compoziția țel finală s-a stabilit în funcție de țelurile și condițiile ecologice existente și este prezentată în tabelul nr. 19.
Exploatabilitatea definește structura arboretelor sub raport dimensional și se exprimă prin vârsta exploatabilității tehnice in cazul structurii de codru regulat.
Luând în considerare caracteristicile arboretelor și funcțiile atribuite acestora s-a stabilit vârsta exploatabilității tehnice corelată cu cea de producție pentru arboretele din subunitatea de codru regulat și vârsta exploatabilității de producție pentru arboretele incadrate în S.U.”M”.
Vârsta medie a exploatabilității pentru subunitatea de codru regulat este de 119 ani.
In descrierea parcelară pentru arboretele din S.U.P.”A”, vârsta exploatabilităților tehnice este redată pentru fiecare u.a., in funcție de specia majoritară, proveniență și clasa de vârstă a arboretelor ce o compun, conform ” Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor ”.
Vârsta exploatabilității tehnice s-a stabilit după criteriul creșterii medii a volumului corespunzător sortimentului sau grupei de sortimente fixate ca țel de producție, fiind definită de momentul când această creștere este maximă.
Compoziția țel finală
Tabelul 19
Ciclul este indicatorul prin care se exprimă structura pe clase de vârsta a fondului de producție normal al unei păduri de codru regulat și totodată, norma de timp stabilită de amenajament pentru menținerea in producție a arboretelor într-o astfel de pădure.
Pentru subunitatea de codru regulat, ciclul de producție s-a stabilit în funcție de:
– formațiile forestiere identificate ( molidișuri pure, amestecuri de molid, brad și fag, făgete pure montane, brădeto-făgete și aninișuri de anin alb);
– funcțiile social economice atribuite;
– vârsta medie a exploatabilității;
– starea actuală a arboretelor;
– posibilitățile de creștere a eficacității funcționale a arboretelor și a pădurii în ansamblul său.
Având în vedere cele de mai sus, s-a adoptat ciclul de producție de 120 ani.
Tratamentul include întreg complexul de măsuri silvotehnice prin care o pădure este condusă de la întemeiere până la exploatare și regenerare, în conformitate cu structura și țelurile fixate.
La stabilirea tratamentului s-au avut în vedere următoarele idei:
– tratamentul trebuie să asigure, pe cât se poate, regenerarea arboretelor pe cale naturală;
– tratamentul cel mai bun este acela care asigură realizarea țelului social – economic cu cele mai mici cheltuieli, înțelegându-se prin aceasta asigurarea unui proces de producție neîntrerupt și a unei productivități tot mai mari, prin conservarea și ameliorarea factorilor de producție naturali;
– tratamentul trebuie să evite expunerea arborilor la acțiunea factorilor dăunători externi ( doborâtori, uscarea solului, inmlăștinare etc ) și să ridice pe cât posibil capacitatea lor de rezistentă;
– tratamentul trebuie să corespundă funcțiunii pădurii.
In vederea realizării de arborete cu structura optimă sub raportul ecologic și
funcțional și asigurarea regenerării arboretelor se vor aplica următoarele tratamente:
– tratamentul tăierilor succesive in făgete pure în care au fost deja executate prima sau a doua tăiere,in scopul continuării tratamentelor de început;
– tratamentul tăierilor progresive în făgetele pure, amestecurile de molid, brad , fag, și în brădeto-făgete;
– tăieri rase in molidișuri pure;
– tăieri de conservare în anumite arborete incluse în S.U. ”M”.
Stabilirea posibilității de produse principale
La subunitatea de codru regulat, sortimente obișnuite, determinarea indicatorului de posibilități s-a făcut după metoda creșterii indicatoare și după metoda claselor de vârstă.
După metoda creșterii indicatoare a rezultat indicatorul de posibilitate Pci = 15.390mc/an.
După metoda claselor de vârstă a rezultat indicatorul de posibilitate Pcv = 18.360mc/an.
La adaptarea posibilității de produse principale la S. U. P. ” A” s-au luat în considerare indicatorii prezentați mai sus:
Pci = 15.390 mc/an
Pcv = 18.360mc/an
Unitatea de producție IV Iaroslave este deficitară în arborete exploatabile și analizând diferența între indicatorul de posibilitate după creșterea indicatoare și indicatorul de posibilitate după clasele de vârstă se constată că aceasta este mai mare de 10%. Din acest motiv posibilitatea a fost adoptată la valoarea P = 15400 mc/an, valoare ce asigură continuitatea producției de lemn pe cel puțin 60 de ani.
Analizând posibilitatea adoptată la reamenajarea precedentă ( 8000 mc/an ) și cea adoptată în prezentă ( 15400 mc/an ) se constată o diferență mare care are următoarele
cauze :
– la reamenajarea precedentă au fost adoptate perioade de regenerare mari ( 40 ani );
– s-a prevăzut aplicarea unor tăieri de produse principale intensive (tăieri jardinatorii)
– indicatorul de posibilitate rezultat prin intermediul suprafeței periodice a fost P =
10529 mc/an, iar posibilitatea adoptată la conferința a II- a de amenajare a fost de 8000
mc/an, ca urmare a structurii anormale pe clase de vârstă.
Adoptând posibilitatea actuală (15400 mc/an) la o valoare apropiată de Pci ( 15390 mc/an) se va încerca normalizarea structurii fondului de producție pe durata unui ciclu.
3.3.Accesibilitatea arboretelor
Rețeaua instalațiilor de colectare și transport prezintă o deosebită importanță pentru instaurarea unei gospodăriri raționale și intensive, constituind o premisă de bază în proiectarea lucrărilor silvo – tehnice.
Instalațiile de transport existente în raza unității de producție care deservesc masei lemnoase sau altor servicii legate de gospodărirea fondului forestier, sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul nr. 20
Densitatea rețelei instalațiilor de transport existente este de 8,3 m/ha, asigurând accesibilitatea fondului forestier în proporție de 96%.
În ceea ce privește calitatea drumurilor, acestea sunt în stare foarte bună, necesitând doar lucrări de întreținere.
Accesibilitatea posibilității totale este de 99%, iar cea a posibilității de produse principale este de 100%.
Pentru cazarea personalului silvic există două cabane silvice aflate în stare bună și anume C70 (Fraga) și C119(Cumpenița), celelalte construcții din U.P.IV Iaroslave fiind în stare proastă (C51,C73,C155) sau deținute de alți proprietari ( C57, C67, C96, C127 ). Amplasarea acestor construcții este materializată pe harta unității de producție.
3.4. Situația forței de muncă
Pentru lucrările care se efectuează există forță de muncă disponibilă în comunele din apropierea unității de producție IV Iaroslave (Sălătrucu și Perișani).
3.5. Gospodărirea din trecut a pădurilor
3.5.1. Evoluția proprietății și a modului de gospodărire
înainte de 1948
Ca situație administrativă, pădurile din această unitate de producție au aparținut în trecut următoarelor categorii de propietari:
– parcelele 1 – 11 au aparținut înainte de nationalizare Obștei Mlăcenilor din comuna Perișani;
– parcelele 12 – 50 au aprținut unor obșteni divizați din comuna Perișani și unor obșteni divizați din comuna Boișoara până în anul 1948;
– parcelele 51 – 81 au aparținut Mănăstirii Curtea de Argeș până la secularizarea averilor mănăstirești din anul 1864;
– parcelele 82 – 151 au aparținut și înainte de anul 1948 Statului.
Pădurile care au aparținut statului au fost supuse regimului silvic, iar cele particulare au fost gospodărite în funcție de interesul fiecărui proprietar.
3.5.2. Prevederile amenajamentelor întocmite după 1948
Aplicarea prevederilor acestor amenajamente
Evoluția bazelor de amenajare este redată în tabelul nr.21.Analizând evoluția bazelor de amenajare se rematcă faptul că începând cu anul 1972 U.P.IV Iaroslave a fost gospodărită prin încadrarea arboretelor în două subunități de gospodărire (codru regulat și protecție absolută).Arboretele au fost gospodărite în regimul codru începând cu anul 1950. Începând cu anul 1988 exploatabilitatea tehnică s-a corelat cu cea de protecție (conform Legii 2/1987) rezultând vârste medii ale exploatabilității mai mari ( 126 ani în anul 1988) și implicit ciclul mai mare ( 130 ani în anul 1988 ). Deasemenea s-a prevăzut aplicarea tăierilor jardinatorii (cu periode de regenerare de 40 ani ), la actuala amenajare revenindu-se la tratamente mai puțin intensive ( tăieri progresive și tăieri succesive ) cu periode de regenerare de 20 – 30 ani, avându-se în vedere condițiile de regenerare foarte bune.
În privința reglementărilor producției se constată că la reamenajările din anul 1963 și 1978 indicii de recoltare depășesc cu mult indicele de creștere curent ( cu 48% în anul 1963 și cu 60% în anul 1972 ). În anul 1988 indicele de recoltare reprezenta 36% din indicele de creștere curentă, iar la actuala reamenajare indicele de recoltare reprezintă 64% din indicele de creștere curentă.
Posibilitatea de produse principale a scăzut de la 47455 mc/an (1963) la 15400 mc/an
(1998),actuala posibilitate având o valoare apropiată de valoarea creșterii indicatoare (15965 mc/an), fapt care are o implicație pozitivă în direcția normalizării fondului de producție.
Analizând aplicarea prevederilor amenajamentelor se constată următoarele:
– posibilitatea de produse principale prevăzută prin amenajamente a fost depășită sistematic cu procente cuprinse între 7 % ( 1963 ) și 50 % ( 1972 ). În deceniul trecut posibilitatea a fost depășită sistematic cu 37%;
– răriturile s-au realizat în proporție de 15% (1972), 77% (1978 ) și 71 % în deceniul trecut în ceea ce privește volumul și respectiv 9 %, 54 % și 63 % în ceea ce privește suprafața parcursă;
– prevederile privind suprafața de parcurs cu curățiri au fost depășite cu 46% (1972), cu 66% (1978) și realizate în proporție de 78% în deceniul trecut.
– lucrările de împădurire și completări prevăzute au fost executate în proporție de 62% (1978) și 64% (1988).
Evoluția bazelor de amenajare
Tabelul nr. 21
CAPITOLUL IV
ALEGEREA REGIMULUI ȘI A TRATAMENTULUI
4.1 Alegerea regimului
Regimul se referă la modul general în care urmează să se asigure regenerarea unei păduri.
Pădurile din U.P. IV Iaroslave vor fi tratate în regimul codrului pentru că speciile principale care vegetează (fag, brad, molid) sunt de longevitate mare, au capacitatea să se regenereze din sămânță, dimensiunile de realizat, stabilite ca țel, sunt, de asemenea mari, iar funcțiile de protecție stabilite nu pot fi îndeplinite decât în regimul codrului.
4.2 Alegerea tratamentului
Gospodărirea durabilă, rațională și judicioasă a pădurilor, concomitent cu asigurarea stabilității sale bioecologice și a funcționalității multiple la nivelul fondului forestier, impune și alegerea judicioasă a tratamentelor de aplicat.
Ca regulă generală, într-o pădure dată, tratamentul de aplicat cel mai indicat va fi acela care permite recoltarea produselor principale cu cele mai reduse cheltuieli și pierderi, dar care reușește în același timp să asigure îndeplinirea integrală a obiectivelor de gospodărire și, mai ales, regenerarea mai valoroasă și mai ieftină prin care să se realizeze cât mai sigur structura țel fixată pentru fiecare arboret și ansamblu de arborete.
La alegerea tratamentului s-au avut în vedere următoarele recomandări:
– tratamentul trebuie să asigure, pe cât se poate, regenerarea arboretelor pe cale naturală;
– tratamentul cel mai bun este acela care asigură realizarea țelului social – economic cu cele mai mici cheltuieli, înțelegându-se prin aceasta asigurarea unui proces de producție neîntrerupt și a unei productivități tot mai mari, prin conservarea și ameliorarea factorilor de producție naturali;
– tratamentul trebuie să evite expunerea arborilor la acțiunea factorilor dăunători externi ( doborâturi, uscarea solului, înmlăștinare etc ) și să ridice pe cât posibil capacitatea lor de rezistență.
– tratamentul trebuie să corespundă funcțiunii pădurii.
Normele tehnice privind alegerea și aplicarea tratamentelor reglementează judicios alegerea tratamentelor luând în considerare pentru fiecare gen de păduri încadrarea lor funcțională, tipul de structură, nivelul de productivitate și condițile orografice (categoria de pantă). Normele în vigoare reglementează și categoriile de păduri exceptate de la aplicarea tratamentelor ( pădurile destinate ocrotirii integrale a naturii ), precum și cele care vor fi supuse unui regim special de conservare și în care se vor executa numai lucrări speciale de conservare sau lucrări de igienă pe toată durata menținerii lor în conservare.
În vederea realizării de arborete cu structură optimă sub raportul ecologic și funcțional și asigurarea regenerării arboretelor, în U. P. IV Iaroslave se vor aplica următoarele tratamente:
– tratamentul tăierilor succesive în făgetele pure în care au fost deja executate prima sau a doua tăiere, precum și în făgetele de productivitate superioară în care regenerarea se realizează mai ușor;
– tratamentul tăierilor progresive în făgetele pure, amestecurile de molid, brad, fag și în brădeto – făgete;
– tăieri rase în molidișuri pure;
– tăieri de conservare în anumite arborete incluse în S.U.”M”.
CAPITOLUL V
PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE APLICARE A TRATAMENTELOR PENTRU RECOLTAREA POSIBILITAȚII ANUALE
5.1. Planul decenal de recoltare a produselor principale
și stadiul aplicării lui
Planul decenal de aplicare a tratamentelor are drept are drept scop să stabilească: arboretele ce vor fi parcurse în vederea recoltării posibilității decenale de produse principale, tratamentul adoptat, natura, caracterul, intensitatea și eventual numărul de tăieri în cei 10 ani pentru fiecare din arboretele cuprinse în plan, volumul probabil care se va recolta din fiecare arboret și lucrările de conducere a regenerării apreciate ca necesare de executat. Aceasta se elaborează pe baza analizei critice a planului de recoltare din amenajamentul U.P. IV Iaroslave, a constatărilor privind starea arboretelor exploatabile și a stadiului regenerării acestora, al analizei rețelei instalațiilor de transport existente și proiectate, a restricțiilor de natură silviculturală sau economică impuse etc.
În plan se înscriu arboretele ce sunt sau devin exploatabile din U.P. IV și din care se poate recolta posibilitatea de produse principale, favorizând și condițiile de producere a regenerării.
Arboretele din care urmează a se realiza posibilitatea de produse principale se aleg în urma analizei și reactualizării descrierii parcelare făcute prin investigații pe teren,
ținând seama de condițiile tehnice de exploatare și posibilitățile de dirijare a procesului de regenerare.
Normele tehnice de amenajare prevăd alegerea arboretelor pe categorii de urgențe și
anume:
– urgența 1: arborete puternic și mijlociu calamitate, arborete degradate ( consistența sub 0,4 ), subproductive și derivate sau artificiale necorespunzătoare;
– urgența 2: arborete parcurse cu tăieri de regenerare, cu consistența sub 0,6, cele brăcuite (cu consistența 0,4 – 0,6) și slab calamitate, ajunse la vârsta exploatabilității, arboretele parcurse cu tăieri de regenerare, precum și cele provizorii de productivitate mijlocie sau superioară;
– urgența 3: arborete artificiale, de productivitate mijlocie sau superioară, devenite exploatabile, cele cu stare normală care au depășit ori au atins vârsta exploatabilității.
În continuare se stabilește tratamentul cel mai indicat pentru fiecare u.a. din plan, în conformitate cu criteriile impuse prin normele tehnice actuale. De asemenea, se vor stabili: numărul de intervenții în decursul deceniului și intensitatea fiecăreia din ele, separat pe u.a., determinându-se volumul de recoltat din care va rezulta posibilitatea decenală
În raport cu caracteristicile intervențiilor, cu starea semințișului și compoziția de regenerare dorită se vor propune și lucrările de conducere a regenerării pădurii ( de ajutorare a regenerării sau de îngrijire a semințișului), așa cum se precizează în normele tehnice de aplicare a tratamentelor.
Până în prezent în U.P. IV Iaroslave, tăierile progresive s-au aplicat pe 402 ha ( 83% din prevederile planului decenal ), tăierile succesive pe 29,4 ha ( 53 % din prevederile planului decenal), iar tăierile rase pe 5,3 ha (70% din prevederile planului decenal).
5.2.Amplasarea masei lemnoase pentru recoltarea
posibilității de produse principale pentru anul 2005
Amplasarea anuală a lucrărilor ce fac obiectul aplicării tratamentelor vizează alegerea arboretelor din care se va recolta posibilitatea anuală de produse lemnoase, precum și stabilirea lucrărilor necesare pentru dirijarea sigură și eficientă a procesului de regenerare.
Prin amplasarea anuală a masei lemnoase în vederea aplicării tratamentelor urmează a se soluționa cât mai eficient obiectivele fixate și anume:
– punerea în valoare integrală a posibilității de produse principale fixate la nivelul unității de producție;
– punerea intensivă în valoare a semințișurilor naturale preexistente valoroase, în scopul promovării sigure și eficiente a regenerării naturale;
– promovarea instalării umor semințișuri naturale valoroase la speciile principale de bază;
– lichidarea progresivă a arboretelor structural și funcțional necorespunzătoare;
– realizarea unor structuri favorabile la nivelul arboretelor exploatabile, în concordanță cu obiectivele culturale și economice fixate;
– dirijarea structurii reale a arboretelor și a pădurii spre structuri optime fixate.
Potrivit normelor în vigoare, alegerea arboretelor de parcurs se face cu anticipație de 1 an, pentru a facilita organizarea corespunzătoare a procesului tehnologic de exploatare.
Amplasarea masei lemnoase se face în raport cu prevederile amenajamentelor silvice și starea concretă a arboretelor vizate, precum și în funcție de o serie de cerințe, cum ar fi
cele privind limitarea suprafețelor parchetelor de tăieri rase, evitarea concentrării tăierilor pe bazine, protecția mediului înconjurător, amenajarea bazinelor hidrografice etc.
Sub aspectul exploatării lemnului, masa lemnoasă de produse principale se
amplasează în parchete care gravitează spre căile de transport existente sau prevăzute a se
construi, situate la o distanță de maxim 2 km, socotită de la partea cea mai apropiată a parchetului față de calea de transport. Această limitare este explicată ca fiind limita maximă de lucru, tehnică sau economică cu utilajele din dotarea actuală a sectorului de exploatare a lemnului.
Amplasarea masei lemnoase pentru recoltarea posibilității de produse principale pentru
anul 2005 este redată în borderoul de amplasare a masei lemnoase de produse principale.
Borderoul de amplasare a masei lemnoase de produse principale pentru anul 2005
Tabelul nr 24
Tabelul nr. 24 continuare
Din analiza borderoului de amplasare a masei lemnoase de produse principale se constată că este prevăzut un volum de extras de 10577 mc față de 15400 mc cât prevede amenajamentul. Aceasta se explică prin faptul că Ocolul silvic are prevăzută o cotă de tăiere, pentru anul 2005, mai mică decât posibilitatea.
5.4. Tehnologia de aplicare a tăierilor
5.4.1. Aplicarea tăierilor în u.a 111 D
5.4.1.1.Descrierea stațiunii și a arboretului
Descrierea stațiunii
Condiții orografice: forma de relief: versant; configurația terenului: ondulat; altitudine 1450 m, expoziție vestică; panta: 8 grade;
Condiții edafice: rocă bazică, litieră; continuă normală,tipul de humus: mull forestier, lipsit de schelet, fără forme de degradare, grad de saturație în baze mai mare sau egal cu 55%, tip genetic de sol: eutricambisol molic.
Condiții climatice: t.m.a.:2ºC; p.m.a.:1200 mm, primul îngheț: 1 octombrie, ultimul îngheț 1 mai, provincia climatică D.f.c.k.
Tip stațiune: 4.4.3.0. Montan premontan de făgete, Bs, brun edafic mare cu Asperula Dentaria.
Floră de mull de tip Asperula Dentaria.
Descrierea vegetației
Arboret: compoziția actuală: 10 FA; compoziția țel: 8 FA 1BR 1DT, tip de structură: relativ plurien, consistența: 0.6, stare fitosanitară bună, faza de dezvoltare:codru.
Subarboret: lipsă;
Semințiș utilizabil: 10FA /0.4S;
Pătura erbacee: Asperula Dentaria;
Lucrări propuse: tăieri progresive de lărgire și luminare;
5.4.1.2.Scopul tăierilor
Tăierile de lărgire și luminare a ochiurilor urmăresc luminarea semințișului din ochiurile deschise și lărgirea lor progresivă pentru a ameliora condițiile bioecologice, dând posibilitatea semințișului să se dezvolte în continuare cât mai viguros.
Concomitent cu rărirea progresivă a arboretului parental în ochiurile deschise, se va continua cu tăierea de provocare a regenerării naturale.
Prin aplicarea tăierii de punere în lumină se realizează recoltarea posibilității anuale de produse principale fixată prin amenajament.
5.4.2.3. Tehnica de execuție și intensitatea intervenției
Tratamentul tăierilor progresive face parte din grupa tratamentelor cu tăieri repetate, localizate, la care regenerarea se execută sub masiv.
Tăierea de punere în lumină se execută numai în porțiunile în care se constată că semințișul începe să lâncezească sub presiunea competiției exercitate de masivul existent.
Întrucât regenerarea naturală se produce în bune condiții ( semințișul este instalat pe 40% din suprafață) se adoptă o intensitate a interventiei de aproximativ 50%.
Lățimea benzilor pe care se intervine poate ajunge până la 1- 1.5 înălțimi de arbore, adică între 30 – 40 m. Instalarea semințișului producându-se însă neuniform în cuprinsul ochiurilor și înaintând de regulă numai într-un anumit sens, acestea nu se vor putea lărgi de fiecare dată decât numai în marginea fertilă. În cazul de față arboretul având expoziție vestică și, fiind situat într-o zonă umedă și rece, ochiurile se lărgesc numai spre jumătatea nord – vestică, acolo unde regenerarea progresează mai intens.
Alegerea arborilor și punerea în valoare a masei lemnoase păstrează un caracter selectiv. Este recomandabil să se mențină în picioare arborii cei mai subțiri, cu coroane
înguste, care, fără a umbri prea mult semințișul, nu-i cauzează vătămări prea mari la exploatare. S-au vizat pentru marcare arborii din clasele a III –a și a IV-a de calitate, dar, în funcție de starea de desime a arboretului și de mersul regenerării, s-au marcat și arbori din clasele I și a II-a de calitate, evitându-se reducerea consistenței arboretului sub 0.3.
Exploatarea masei lemnoase este mai dificilă, întrucât nu se execută continuu ca în cazul tăierilor rase și nici în mod uniform ca la tăierile succesive, ci pe mici ochiuri, împrăștiate pe o suprafață mai întinsă decât în cazul tăierilor succesive. De asemenea, în cuprinsul ochiurilor, arborii nu se doboară la rând, tăierea diferă de la un loc la altul ca intensitate și scop, implicând o selecție atentă a arborilor după specie, însușiri individuale și funcția îndeplinită în procesul regenerării. De aceea, aplicarea tăierilor progresive reclamă un personal numeros și bine calificat, cu o îndelungată practică pe teren.
Tăierile având un caracter discontinuu și diferit ca scop și intensitate de la un ochi la altul, și fiind în același timp împrăștiate pe o suprafață întinsă, mecanizarea lucrărilor de exploatare devine mai greoaie și mai costisitoare.
Pentru acest parchet se recomandă tehnologia de exploatare în trunchiuri și catarge.
În scopul protejării semințișului, arborilor rămași și a solului se vor avea în vedere următoarele:
– doborârea arborilor să se facă în afara ochiurilor cu semințiș, evitându-se deprecierea și vătămarea puieților și a arborilor nemarcați care rămân în picioare, iar materialul rezultat să se scoată pe intervalele dintre acestea;
– colectarea materialului lemnos să se facă numai pe trasee stabilite cu ocazia predării parchetului, cu respectarea strictă a tehnologiei adoptate, a mărimii și a amplasării căilor de acces;
– accesul tractoarelor în parchet se va limita la căile strict marcate pe teren, recomandându-se colectarea lemnului cu trolii;
– doborâtul și scosul materialului trebuie executate în timpul repausului vegetativ, și pe cât posibil după căderea unui strat gros de zăpadă;
– pe parcursul exploatării se va face receparea semințișurilor vătămate și curățirea parchetelor, în zonele în care lucrările sunt terminate; depozitarea resturilor de exploatare se va face în afara suprafețelor cu semințiș.
5.4.1.4.Conducerea regenerării naturale
Regenerarea se produce sub masiv, ca urmare a răririi treptate și neuniforme a arboretului. Pe lângă umbrirea superioară, semințișul din ochiuri se bucură în plus și de adăpostul lateral exercitat de restul arboretului netăiat.
Prin întreruperea treptată a masivului, la început lumina și căldura ajung moderat, dar suficient, la sol, umiditatea solului și a atmosferei se mențin ridicate, iar pericolul inghețurilor târzii și al vânturilor uscate sau reci este mult mai redus.
În u.a 111 D regenerarea s-a realizat pe 40 % din suprafață, existând cel puțin un puiet viabil pe m2 . Întrucât tăierile de lărgire a ochiurilor se aplică sub formă de noi benzi în jurul ochiului, regenerarea se va întinde treptat dinspre centru spre periferia ochiului. În felul acesta, semințișul prezintă un aspect caracteristic lenticular, descrescând treptat ca înălțime din centrul ochiului, unde s-a instalat în primul rând și a realizat cele mai mari înălțimi ( 0,8 – 1,0 m ) , către marginea exterioară, unde se constată semințișul cel mai tânăr și mai puțin dezvoltat (0,4 – 0,5 m înălțime).
Se urmărește favorizarea instalării semințișului de paltin de munte prin rărirea arboretului în jurul exemplarelor de paltin și, dacă este cazul, îndepărtarea litierei prea groase care împiedică instalarea plantulelor.
După recoltarea și colectarea materialului lemnos este absolut necesar ca semințișul de fag vătămat să fie cu grijă recepat, întrucât are facultatea de a-și reface tulpina. Receparea se execută în timpul repausului vegetativ pentru a se menține puterea de lăstărire a exemplarelor prejudiciate prin exploatare. Tăierea puieților se face de la suprafața solului, puțin deasupra coletului.
5.4.2 Aplicarea tăierilor în u.a. 107 C
5.4.2.1. Descrierea stațiunii și a arboretului
Descrierea stațiunii
Condiții orografice: forma de relief: versant; configurația terenului: ondulat; altitudine: 1400 m; expoziție: sud – vestică; panta 10 grade.
Condiții edafice: roca bazică; litiera: lipsă; tipul de humus: mull forestier; tip genetic de sol: eutricambosol tipic; textură luto – nisipoasă; lipsit de schelet; fără forme de degradare; grad de saturație în baze mai mare sau egal cu 55%.
Condiții climatice: t. m. a.: 2 – 4º C; p. m. a. 1000 – 1200 mm, primul îngheț: 1 octombrie, ultimul îngheț: 1 mai, provincia climatică D.f.c.k.
Tip stațiune: 4. 4. 2. 0. Montan premontan de făgete, Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula Dentaria.
Floră de mull de tip Asperula Dentaria.
Descrierea vegetației
Arboret: compoziția actuală: 10 FA, compoziția țel: 8FA 1MO 1DT; tip de structură: relativ plurien; consistență: 0.4; stare fitosanitară bună; faza de dezvoltare: codru.
Subarboret: lipsă.
Semințiș utilizabil: 10 FA / 0.7S.
Lucrări propuse: tăieri progresive de racordare.
5.4.2.2. Scopul tăierilor
Tăierile de racordare a ochiurilor au drept scop să ridice printr-o tăiere definitivă și ultimele exemplare rămase din vechiul arboret între ochiurile ce s-au apropiat între ele,
luându-se concomitent măsuri pentru instalarea semințișului și în aceste porțiuni.
Totodată prin aplicarea tăierilor de racordare se realizează recoltarea posibilității anuale de produse principale fixată prin amenajament.
5.4.2.3. Tehnica de execuție și intensitatea intervenției
Tăierile de racordare constau din ridicarea, prin tăiere definitivă, a ultimilor arbori dintre ochiurile regenerate. Extragerea acestor arbori nu se execută decât atunci când s-a scos deja printre ei materialul rezultat din ochiurile vecine și când eventualul semințiș ce se găsește dedesubt a ajuns capabil să se integreze noului arboret din ochiuri.
Nu este indicat ca acești arbori să fie menținuți mult timp izolați, întrucât sunt expuși uscării vârfului, vânturilor sau pârliturii scoarței; totodată, doborârea și scoaterea lor cu întârziere pot cauza pagube însemnate semințișurilor de sub ei, precum și celor din ochiurile alăturate.
Din analiza structurii masei lemnoase în u. a. 107 C se observă prezența în număr mare a arborilor din categoriile de diametre 8 – 12 cm, clasa a IV-a de calitate. Această situație se explică prin faptul că la intervențiile anterioare nu s-a extras semințișul preexistent neutilizabil, iar reprimirea parchetului de către Ocolul silvic s-a făcut superficial sau formal.
Exploatarea masei lemnoase se execută în condiții mai dificile decât la tăierile uniforme și este mai costisitoare, implicând o rețea mai deasă de instalații de transport, personal numeros și bine calificat.
Dacă primele tăieri, de deschidere și de lărgire, provoacă mai puține prejudicii, ultima tăiere, de racordare, nu poate evita prea mult vătămarea semințișului; de aceea se recomandă:
– doborârea arborilor să se facă în afara zonelor cu semințis;
– aplicarea tehnologiei de exploatare în trunchiuri și catarge;
– colectarea materialului lemnos să se facă numai pe traseele stabilite;
– tăierile să se facă mai mult in perioada cu solul acoperit cu zăpadă;
– curățirea parchetului și depozitarea resturilor de exploatare în afara suprafețelor cu semințiș;
– la terminarea lucrărilor de exploatare, unitatea de exploatare va executa nivelarea căilor folosite la colectarea lemnului ce nu mai sunt necesare îngrijirii și conducerii ulterioare a arboretelor, în vederea împăduririi lor.
5.4.2.4. Conducerea regenerării naturale
Regenerarea naturală este bună in u.a. 107C, semințișul de fag fiind instalat pe 70% din suprafață, având înălțimea medie de 0,8 m și existând cel puțin un puiet viabil pe m2 în suprafața regenerată.
Regenerarea naturală pe suprafețele înguste dintre ochiuri este mai dificilă, întrucât solul se usucă și se înierbează din cauza insolației puternice și a vânturilor ce pătrund lateral cu mare ușurință,
Suprafețele rămase neregenerate în mod natural, urmează să fie completate fără nici o întârziere pe cale artificială,folosind specii de amestec pentru înnobilarea arboretului, cum ar fi: molidul și paltinul de munte.
În porțiunile în care semințișul de fag a fost vătămat prin procesul exploatării, se impune receparea acestuia.
5.4.3. Aplicarea tăierilor în u.a. 134 B
5.4.3.1. Descrierea stațiunii și a arboretului
Descrierea stațiunii
Condiții orografice: forma de relief: versant; configurația terenului: ondulat; altitudine: 900 – 1100 m; expoziție nordică; panta: 28 grade.
Condiții edafice: rocă bazică; litieră: continuă; tipul de humus: mull forestier; tip genetic de sol: eutricambosol tipic; textură luto – nisipoasă; slab scheletice; fără forme de degradare; grad de saturație în baze mai mare sau egal cu 55%.
Condiții climatice: t.m.a.: 4 – 6ºC; p.m. a.: 1000 mm; primul îngheț: 1 octombrie, ultimul înghet: 1 mai; provincia climatică: D.f.k’.
Tip stațiune: 3.3.3.2. Montan de amestec, Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula – Dentaria.
Floră de mull de tip Asperula Dentaria.
Descrierea vegetației
Tip pădure: 2.2.1.2. Brădeto – făget cu flora de mull.
Arboret: compoziția actuală: 8 FA 2 BR; compoziția țel: 5 FA 5 BR ; natural fundamental de productivitate mijlocie, tip de structură: relativ plurien, consistență 0,4, stare fitosanitară bună, faza de dezvoltare: codru.
Subarboret: lipsă;
Semințiș utilizabil: 8 FA 2BR / 0,7S.
Pătura erbacee: Asperula Dentaria.
Lucrări propuse: tăieri progresive de racordare.
5.4.3.2. Scopul tăierilor
Tăierile de racordare constau din ridicarea, printr-o ultimă tăiere a arborilor rămași între ochiurile regenerate. Aceste tăieri se execută de regulă după ce s-a regenerat și porțiunea dintre ochiuri.
Prin aplicarea tăierilor de racordare se realizează și recoltarea posibilității anuale de produse principale fixată prin amenajament.
5.4.3.3.Tehnica de execuție și intensitatea intervenției
Tehnica de execuție a tăierilor de racordare constă în inventarierea și marcarea tuturor arborilor rămași intre ochiurile regenerate. Nu este indicat ca ultimele benzi netăiate să se țină mult timp, deoarece arborii izolați suferă din cauza vântului, insolației, secetei, deasemenea, doborârea și scoaterea lor cu întârziere pot cauza pagube însemnate semințișurilor de sub ei, precum și celor din ochiurile alăturate.
Extragerea acestor arbori nu se execută decât atunci când s-a scos deja printre ei materialul rezultat din ochiurile vecine și când semințișul ce se găsește dedesubt a ajuns capabil să se integreze noului arboret din ochiuri.
Tehnologia de exploatare adoptată este în trunchiuri și catarge. Pentru evitarea vătămării semințișului instalat,este necesară respectarea recomandărilor făcute la punctul 5.4.2.3.
Concomitent cu exploatarea masei lemnoase este necesar să se extragă din pădure preexistenții și semințișurile neutilizabile, îmbătrânite și depreciate, spre a se evita integrarea lor în noul arboret.
5.4.3.4.Conducerea regenerării naturale
Regenerarea naturală decurge în bune condiții în u.a. 134 B, semințișul fiind instalat pe 70% din suprafață, existând cel puțin un puiet viabil pe m2 în suprafețele regenerate.
Ponderea de participare a speciilor în cadrul semințișului este de 70 % fag și 30 % brad. Modul de răspândire: in grupe. Înălțimea medie realizată de semințiș este de 0.6-0.8 m la fag și 0.8-1.0 m la brad. Diferența de înălțime se explică prin faptul că inițial s-a intervenit în arboret pentru instalarea bradului, dându-i acestuia un avans de creștere, știindu-se că bradul necesită mai mult adăpost in tinerețe și crește mai încet decât fagul . Pentru aceasta s-au deschis 2-3 ochiuri la hectar, mici de cel mult o înălțime de arbore, aplicându-se inițial o tăiere slabă de însămânțare ( până la consistența de 0,7 ), cu scopul de a sprijini instalarea cu precădere a bradului. Ulterior s-a intervenit și în favoarea fagului, aplicându-se tăieri ceva mai intense.
Suprafețele rămase neregenerate în mod natural urmează să fie completate fără nici o întârziere pe cale artificială, folosind puieți de brad, în felul acesta compoziția semințișului apropiindu-se de compoziția de regenerare.
Dacă în urma lucrărilor de exploatare semințișul a fost vătămat este necesară receparea semințișului de fag rănit și extragerea exemplarelor de brad vătămate. Înlăturarea puieților de brad vătămați se face pe măsură ce aceștia devin dăunători celor viabili, evitându-se astfel riscul descoperirii solului. Îndepărtarea acestor puieți se poate realiza și numai prin tăierea a 2 – 3 verticile, efectul cultural fiind același, cu cheltuieli minime.
5.4.4. Aplicarea tăierilor în u.a. 122
5.4.4.1. Descrierea stațiunii și a arboretului
Descrierea stațiunii
Condiții orografice: forma de relief: versant; configurația terenului: ondulat; altitudine 960 – 1300 m, expoziție estică; panta 29 grade.
Condiții edafice: rocă bazică, litiera continuă normală, tipul de humus:mull forestier,
tip genetic de sol: eutricambosol molic, textură luto – nisipoasă, fără schelet, fără forme de degradare, grad de saturație în baze mai mare sau egal cu 55%.
Condiții climatice: t.m.a.:4 – 6ºC, p. m. a. 1000 mm, primul îngheț: 1 octombrie, ultimul îngheț: 1 mai, provincia climatică: D.f.k’.
Tip stațiune: 4.4.3.0. Montan premontan de făgete, Bs, brun edafic mare cu Asperula Dentaria.
Floră de mull de tip Asperula Dentaria.
Descrierea vegetației
Tip pădure: 4.1.1.1. Făget normal cu flora de mull.
Arboret: compoziția actuală: 10 FA, compoziție țel: 8 FA 1 BR 1 DT, natural fundamental de productivitate superioară, tip de structură: relativ plurien, consistență 0,9, stare fitosanitară bună, faza de dezvoltare: codru.
Subarboret: lipsă.
Semințiș utilizabil: lipsă.
Pătura erbacee: Asperula Dentaria.
Lucrări propuse: tăieri succesive de însămânțare.
5.4.4.2. Scopul tăierilor
Tăierea de însămânțare trebuie să provoace o rărire cât mai uniformă a arboretului, atât în etajul dominat cât și în cel dominant, în scopul de a favoriza instalarea și dezvoltarea ulterioară cât mai uniformă a semințișului, fapt ce permite ca și tăierile ulterioare să păstreze un caracter uniform specific acestui tratament.
Intensitatea intervenției în u.a. 122 este de 30%.
Principial, prin tăierea uniformă de însămânțare se urmărește obținerea de la început și dintr-un singur an de fructificație, însămânțarea uniformă a unei suprafețe cât mai întinse.
Prin tăierea de însămânțare se extrag, in primul rând, arborii cei mai groși și cu coroana larg dezvoltată, pentru că dacă ar rămâne să fie doborâți mai târziu, ei pot cauza pagube mari semințișului abia instalat. De asemenea se extrag arborii defectuoși, uscați, rău conformați, cei rămași în plafonul inferior și în special semințișul preexistent neutilizabil, sub care puieții ar dispărea în scurt timp din lipsă de lumină.
Din analiza structurii masei lemnoase care se exploatează în u.a. 122 se observă că s-a urmărit marcarea, în special, a arborilor din clasele a III-a și a IV-a de calitate, dar, în funcție de starea de desime a arboretului, s-au marcat și arbori din clasa I și a II- a de calitate, evitându-se reducerea consistenței arboretului sub 0.6.
De remarcat că exemplarele valoroase de fag menținute în picioare nu se depreciază după tăierea de însămânțare, tulpinile nu formează crăci lacome întrucât nu prezintă muguri proventivi sub scoarță, iar vârfurile nu se usucă.
Exploatarea masei lemnoase este mai complexă și mai costisitoare decât în cazul tăierilor rase. Se recomandă:
– aplicarea metodei de exploatare în multipli de sortimente, datorită spațiilor restrânse de manevră de care dispune la colectare;
– doborârea arborilor să se facă astfel încât să se evite deprecierea arborilor
nemarcați care rămân în picioare;
– crearea unei rețele de căi de colectare astfel dezvoltată încât să poată fi folosită pe întreaga perioadă de aplicare a tratamentului și să se reducă mișcarea lemnului în afara acestora.
Creșterea eficienței exploatărilor implică o colaborare strânsă între specialiștii angajați în aplicarea tratamentelor și exploatarea lemnului, de natură să conducă la o corelare a intereselor regenerării cu cele ale exploatării, evitând exagerările venite din orice parte.
5.4.4.4 Conducerea regenerării naturale
Prin aplicarea corectă a tratamentului se scontează pe regenerarea naturală, din sămânță, sub masivul care se rărește până la lichidare.
Prin tăierea de însămânțare se permite căldurii și precipitațiilor să ajungă într-o mai mare măsură la sol, înlesnind astfel germinația și înrădăcinarea plantulelor. Concomitent cu căldura, pătrunde în arboret și lumina necesară dezvoltării semințișului în anii următori, până se revine cu o nouă tăiere pe aceeași suprafață. Doborârea și scoaterea materialului rezultat prin tăierea de însămânțare determină și mobilizarea solului, contribuind astfel într-o oarecare măsură la favorizarea instalării semințișului.
Dacă din diferite motive însămânțarea terenului nu s-a produs, într-un nou an de fructificație, nu mai este nevoie să se revină cu o nouă tăiere de însămânțare, decât numai în cazul când arboretul s-a reînchis complet. Astfel, pentru a beneficia de sămânța care urmează să cadă, este suficient să se recurgă la mobilizarea solului, în toate porțiunile înierbate puternic de la prima tăiere, semințișul nu se instalează peste tot după un an de fructificație, regenerarea se mai poate completa și ulterior datorită anilor de stropeală. De aceea regenerarea fagului prin tăieri succesive poate să fie rezultatul și al mai multor ani de stropeală.
5.4.5. Aplicarea tăierilor în u.a. 115 A
5.4.5.1. Descrierea stațiunii și a arboretului
Descrierea stațiunii
Condiții orografice: forma de relief: versant; configurația terenului: ondulat; altitudine: 1150 – 1450 m; expoziție: estică; panta: 24 grade.
Condiții edafice: rocă bazică; litieră întreruptă subțire; tipul de humus: mull forestier; tip genetic de sol: eutricambosol tipic; textură luto-nisipoasă; moderat scheletic; grad de saturație în baze mai mare sau egal cu 55%.
Condiții climatice: t.m.a.:4ºC; p.m.a.: 1100 mm; primul îngheț: 1 octombrie, ultimul îngheț: 1 mai; provincia climatică: D.f.c.k.
Tip stațiune: 4.4.2.0. Montan premontan de făgete, Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula Dentaria.
Floră de mull de tip Asperula Dentaria .
Descrierea vegetației
Tip pădure: 4.1.1.4. Făget montan pe soluri schelete cu flora de mul.
Arboret: compoziția actuală: 10 FA, compoziția țel: 8 FA 1 MO 1 DT, natural fundamental de productivitate mijlocie, tip de structură: relativ plurien, consistență 0,4 , stare fitosanitară bună, faza de dezvoltare codru.
Subarboret: lipsă.
Semințiș utilizabil: 10FA / 0.7S.
Lucrări propuse: tăieri succesive definitive.
5.4.5.2. Scopul tăierilor
Tăierea definitivă are ca scop recoltarea integrală a arboretului matur rămas după tăierile anterioare, lăsând liberă dezvoltarea noului arboret întemeiat.
Prin aplicarea tăierii definitive se realizează și recoltarea posibilității anuale de produse principale fixată prin amenajament.
5.4.5.3. Tehnica de execuție și intensitatea intervenției
Tăierea definitivă devine obligatorie din momentul în care semințișul ajunge la independență biologică și este capabil să constituie un nou masiv tânăr și valoros. Menținerea mai departe a arborilor maturi ar prejudicia tot mai mult arboretul nou întemeiat, iar extragerea ulterioară a acestora s-ar face cu pagube importante pe seama noii păduri constituite.
Tehnica de execuție constă în inventarierea și marcarea tuturor arborilor.
Intensitatea intervenției este de 100%.
În urma exploatării masei lemnoase prejudiciile asupra semințișului nu pot fi evitate, dar ele vor fi cu atât mai mici, cu cât tehnologia și termenele de exploatare vor fi mai corect adoptate și respectate în execuție.
Metoda de exploatare adoptată este în multiplii de sortimente.
Pentru ca vătămările provocate în urma exploatării să fie cât mai reduse și dezvoltarea semințișului să nu fie afectată, se recomandă:
– doborârea arborilor să se facă în afara zonelor cu semințiș;
– să se realizeze în prealabil culoare sau căi de colectare sau căi de colectare a masei lemnoase și să se reducă mișcarea lemnului in afara acestora și mai ales prin porțiunile bine regenerate;
– tăierile să se execute în timpul iernii, când solul este acoperit cu un strat gros de zăpadă;
– curățirea parchetului și depozitarea resturilor de exploatare în afara suprafețelor cu semințiș;
– la terminarea lucrărilor de exploatare se va executa nivelarea căilor de colectare ce nu mai sunt necesare îngrijirii și conducerii ulterioare a arboretelor, in vederea împăduririi lor.
5.4.5.4. Conducerea regenerării naturale
Regenerarea decurge în bune condiții in u.a. 115A, semințișul de fag fiind instalat pe 70% din suprafață, având înălțimea medie de 0,8 m și existând cel puțin un puiet viabil pe m2 în suprafața regenerată.
Suprafețele rămase neregenerate în mod natural, urmează să fie completate pe cale artificială, folosind specii de amestec pentru înnobilarea arboretului cum ar fi: molidul și paltinul de munte.
De asemenea, se recomandă înlăturarea semințișului preexistent neutilizabil, precum și receparea puieților de foioase ce au fost vătămați în urma exploatării.
CAPITOLUL VI
EVALUAREA ȘI ORGANIZAREA LUCRARILOR
PROIECTATE
6.1 Antemăsurătoarea lucrărilor
Antemăsurătoarea are la bază prevederile din proiect referitoare la intervențiile silvotehnice adoptate pentru anul 2005, precum și normele de lucru din silvicultură.
Fazele de lucru pentru fiecare lucrare proiectată au fost stabilite în concordanță cu structura normelor de muncă in silvicultură, iar atribuțiile de executat s-au preluat din proiect și se prezintă pe faze de lucru și diferențiate pe unități amenajistice.
Antemăsurătoarea lucrărilor proiectate în u.a. 111D
Tabelul nr.35
Antemăsurătoarea lucrărilor proiectate în u.a.107C
Tabelul nr.36
Antemăsurătoarea lucrărilor proiectate în u.a.134B
Tabelul nr.37
.
Antemăsurătoarea lucrărilor proiectate în u.a.122
Tabelul nr.38
Antemăsurătoarea lucrărilor proiectate în u.a.115A
Tabelul nr.39
6.2. Calculul necesarului de forță de muncă și
organizarea lucrărilor
Executarea integrală și în condiții optime a lucrărilor proiectate reclamă adoptarea unor măsuri de natură tehnico-organizatorică și anume:
– stabilirea necesarului forței de muncă pentru a asigura executarea lucrărilor în perioadele optime fixate prin tehnica de lucru;
– asigurarea unor condiții corespunzătoare de lucru și de securitate a muncii în timpul executării lucrărilor;
– dotarea corespunzătoare a șantierelor de lucru cu materiale, unelte, mijloace de transport, căi de acces la și in interiorul șantierului;
– asigurarea fondurilor necesare pentru retribuirea muncitorilor angajați temporar la executarea lucrărilor și pentru efectuarea celorlalte cheltuieli prevăzute;
– organizarea instruirii muncitorilor asupra tehnicii de lucru și cu N.T.S. precum și a îndrumării și controlului tehnic pe toată durata de execuție;
– pregătirea șantierului de lucru în vederea desfășurării cât mai eficiente a muncii.
Forța de muncă necesară s-a stabilit pe natura de operațiuni și faza de lucru, în funcție de cantitățile de executat (prevăzute în antemăsurătoare), normele de producție și de timp fixate prin normativele în vigoare și intervalul de timp adoptat corespunzător perioadei optime de executare a lucrărilor.
Muncitorii necesari vor fi recrutați de pe plan local, urmând ca acestora să le fie asigurat transportul la locul de muncă. Aceștia vor fi instruiți corespunzător tehnologiei, de către personalul Ocolului silvic, în ceea ce privește tehnica de lucru adoptată pe categorii de lucrări și normele de tehnica securității muncii.
Pe tot parcursul executării lucrărilor personalul tehnic al Ocolului va supraveghea cu atenție desfășurarea activităților pe șantier, pentru a evita producerea de abateri de la
tehnica stabilită prin proiect.
Necesarul forței de muncă în u.a. 111D
Tabelul nr.40
Necesarul forței de muncă în u.a. 107C
Tabelul nr.41
Necesarul forței de muncă în u.a. 134B
Tabelul nr.42
Necesarul forței de muncă în u.a. 122
Tabelul nr.43
Necesarul forței de muncă în u.a. 115A
Tabelul nr.44
6.3 Eficacitatea culturală a lucrărilor
Aplicarea complexului de lucrări silvotehnice în parcelele studiate la nivelul prezentului proiect, dar și pe ansamblul unității de producție, face posibilă ameliorarea stării, structurii și calității fondului forestier, prin sporirea creșterilor în conformitate cu țelurile de gospodărire fixate, intensificarea funcțiilor protectoare și îmbunătățirea condițiilor biotehnice de desfășurare dirijată a regenerării pădurii.
Referindu-ne strict la parcelele care au fost prinse în borderoul de amplasare a masei lemnoase pe anul 2005 se poate constata:
– aplicarea tratamentelor bazate pe regenerare naturală în arboretele în care acest fenomen se produce satisfăcător și pe seama speciilor principale, își justifică necesitatea prin însăși obiectivele urmărite (obținerea unor arborete cu o compoziție corespunzătoare țelurilor de gospodărire fixate, provenite din sămânță, care să valorifice superior potențialul stațional).
Eficiența acestui tip de lucrări se traduce prin calitatea și cantitatea semințișului instalat în urma aplicării tăierilor, acestea oglindindu-se fidel în caracteristicile viitorului arboret.
În concluzie se poate spune că eficiența ecologică a lucrărilor este direct influențată de complexul factorilor silvotehnici și economici care intervin și condiționează desfășurarea operațiunilor de conducere și îngrijire a arboretelor, ea luând valori maxime atunci când se adoptă și se aplică in practică soluțiile tehnice impuse de starea actuală și obiectivele de perspectivă ale gospodăririi fondului forestier.
PIESE DESENATE
PIESE SCRISE
DOCUMENTAȚIE FOTO
Planul decenal de recoltare a produselor principale
Codru
R.N.P. D.S. Pitești O.S. Șuici UP:4 SUP:A
Tabelul nr.22
– Îngrijirea semințișului pe 57.5 ha;
– Receparea semințișului de foioase rănit prin lucrări;
– Posibilitatea: 15400mc/an; 54.4 ha/an;
– Indicele de recoltare: 4.0 mc/an/ha;
– Indicele de crștere curentă: 6.0 mc/an/ha;
Planul decenal de recoltare a produselor principale
R.N.P. D.S. PITEȘTI OS:Șuici Up:4
Tabelul nr.23
Recapitularea posibilității anuale:
– pe suprafața 54.4 ha/an;
– pe volum și specii :Fa (14075 mc/an), MO (188 mc/an) și BR(1137 mc/an);
Bibliografie
1.Chiriță, C., Vlad, I., Păunescu, C., Pătrășcoiu, N., Roșu, C., Iancu, I., 1977 Stațiuni forestiere, Editura Academiei Române, București.
2.Ciubotaru,A., 1998 Exploatarea pădurilor, Editura Lux Libris, Brașov.
3. Giurgiu, V., Decei, I., Armășescu, S., 1972 Biomertia arborilor și arboretelor din România ,Editura Ceres, București.
4. Florescu,I.,I., 1985 Silvicultură ,Îndrumar de proiectare, Universitatea „Transilvania” Brașov.
5. Florescu,I.,I., Nicolescu, N.,V., 1998 Silvicultură vol. II – Silvotehnică Editura Universității „Transilvania”, Brașov.
6. Leahu, I., 2001 Amenajara pădurilor, Editura Didactică și Pedagogică, București.
7. Marcu,M., 1983 Metereologie și climatologie forestieră, Editura Ceres, București.
8. Negulescu, E., Stănescu,V., Florescu, I., Târziu, D., 1973 Silvicultura vol. II, Editura Ceres, București.
9. Nicolescu, N.,V., 1995 Silvicultura. Îndrumar de lucrări practice , Reprografia Universității „Transilvania”, Brașov.
10. Pașcovschi, S., Leandru, V., 1958 Tipuri de pădure din România, Editura Agrosilvică de stat, București.
11. Târziu, D., 1997 Pedologie și stațiuni forestiere, Editura Ceres, București.
12. Târziu, D., Spârchez, Gh., 1997 Elemente de geologie și Geomorfologie, Editura Lux Libris,
13. * * * Clima României, volumul II – Date climatologice, Institutul Meteorologic, București ,1961.
14. * * * Atlasul climatologic al României, Institutul de Metrologie și Hidrologie, București, 1966.
15. * * * Norme tehnice în silvicultură 2000, Departamentul Pădurilor, MAPPM, București .
16. * * * Norme tehnice pentru evaluarea masei lemnoase destinate exploatării, Ministerul Silviculturii, București ,1987.
17.* * * Norme de timp și producție în silvicultură, București, 1991.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Proiectarea Tehnologiei de Aplicare a Tratamentelor In Arborete (ID: 166634)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.