Judo Autoapararea Inteligenta

Judo – autoapararea inteligenta

«Importanta in viata nu este victoria, ci
lupta; esentialul nu este sa invingi, ci sa
lupti bine. »

Pierre de Coubertin

INTRODUCERE

Jigoro Kano (1860–1938)
Founder of Kodokan Judo

1. SCURT ISTORIC AL JUDO-ULUI FEMININ

Pentru cunoasterea originii acestui sport trebuie sa ne intoarcem cu aproape 2000 de ani in vechea Japonie, unde samuraii, cavalerii si nobilii practicau mai multe genuri de exercitii, ca; scrima, tirul cu arcul, aruncarea sulitii etc. Unul dintre aceste exercitii era si jiu-jitsu, care pare a-si avea originea in vechea forma de lupta corp la corp din Japonia si anume Sumo.

Se aminteste intr-o scriere veche de o lupta intre Nomino Vukune si Taimano Uchaya in timpul celui de-al doilea Imparat Suini (anul 70 f.e.n.). Judecand dupa rezultatuli intrecerii se pare ca din aceasta perioada dateaza practicarea jiujits-ului, deoarece Sukune si-a omorit adversarul printr-o "lovitura de picior".

Sportul modern, judo, s-a născut din transformarea unei vechi arte marțiale japoneze și anume JIU-JIUTSU, care era o metodă de luptă reală, pe viață și pe moarte. Prin acest sistem de tehnici dure, samuraiul reușea să se apere, fiind un mod de existență în EPOCA EDO (epoca feudală), perioadă în care legea era făcută de ei, samuraii fiind clasa dominantă a societății japoneze din secolul al XIII-lea – al XVIII-lea.

Judo în traducere “calea supleței”, este un sport cu caracter de luptă, accesibil la orice vârstă atât pentru femei cât și pentru bărbați. Judo este o metodă de autoapărare și de educație fizică apărută în februarie 1882, sistematizată de JIGORO KANO (1860 – 1938). JIGORO KANO a eliminat din tehnicile de JIU-JITSU pe cele vătămătoare, permițându-se în judo doar proiectările, care se execută cu forță, viteză și control, în lupta din picioare (NAGE WAZA) , iar în lupta la sol (NE WAZA) fiind permise tehnicile de strangulare (SHIME WAZA) și tehnicile de luxare pe articulația cotului (KANSETSU WAZA), acestea fiind sistematizate în GO-KIU, în care era arătată succesiunea predării tehnicilor în cadrul KODOKAN-ului, școală de judo fondată în anul 1882 de JIGORO KANO la TOKIO, care s-a dezvoltat imediat ajungând de la nouă elevi (cu câți a început JIGORO KANO) la peste 600 de judoka în 1889.

Judo feminin a apărut târziu pe plan internațional și mai târziu, pe plan național în Japonia, femeia fiind situată în ierarhia claselor sociale, făcând parte din ETA, indiferent de familia din care provenea ea.

Chiar dacă în 1909 femeile practică judo în Japonia, emanciparea în occident a dus la practicarea judo-ului competițional de către femei în Belgia, Olanda, Franța, S.U.A. mult mai devreme decât în Japonia, unde femeile aveau acces doar în unul din corpurile instituției, în sălile de la parter, care erau destinate copiilor și celor străini.

Mai târziu și japonezii pentru a-și apăra prestigiul sportului național au permis organizarea concursurilor de judo feminin.

Din 1987 în România se organizează primul Campionat Național Feminin de Judo, iar la jocurile Olimpice din 1992 (Barcelona) judo-ul feminin devine sport Olimpic.

Astăzi ne putem mândri cu nume ca Simona Richter, medaliată cu argint la Campionatul European și multe alte medalii la Turnee Internaționale de categoria “A”, Aurora Grigoraș, Laura Moise, Ioana Dinea, etc.

2. MOTIVUL ALEGERII TEMEI

Am ales aceasta tema pentru ca sunt pasionata de acest sport si pentru că în România judo-ul feminin s-a impus prin rezultatele sale deosebite, numărul practicanților fiind în creștere existând tendința să depășască ca număr de legitimații pe bărbați.

Acest studiu se impune pentru că până acum nu s-a făcut un studiu specific mai ales în cadrul laturilor feminine.

3. IPOTEZA LUCRĂRII

O abordare statistică a tehnicilor întâlnite în campionatul intern și o interpretare corectă a acestor date, duce la concluzii menite să reorienteze pregătirea tehnică a judo-ului nu numai la nivel de senioare ci și la nivelul junioarelor și cadetelor, pentru ca sportivele, când vor ajunge senioare, să aibă precizie, viteză, forță, dinamism și spectaculozitate (principiul JU), cu care să câștige marile competiții. Principiile dinamismului nu sunt respectate, acest lucru putem să vedem în meciuri cu atacuri eficiente foarte puține, tehnici fără precizie și executate pe moment inoportun.

Astfel, am considerat că pot aduce o contribuție privind o orientare metodologică mai clară a judo-ului feminin privind statistic rezultatele oficiale în campionate și cupe ce vizează întrecerile senioarelor.

4. SCOPUL LUCRĂRII

Evoluția judo-ului pe plan mondial a dus la necesitatea aprofundării tehnicii și tacticii judo-ului, a bazelor sale de predare a unor cercertări pentru stabilirea celor mai eficiente combinații tehnico-tactice, adaptarea anumitor procedee la particularitățile morfo-funcționale ale individului și cunoașterea celor mai noi cercetări și aplicarea lor în scopul eficientizării acestora în cadrul meciurilor.

Aceasta impune ca specialiștii, antrenorii și sportivii, cunoscând fondul de bază a metodelor, mijloacelor și principiilor sportive să fie permanent informați de ultimele noutăți în judo, să urmărească și să aplice în procesul de pregătire experiența acumulată pe plan mondial.

În urma înregistrărilor făcute și prelucrarea statistică a datelor precum și compararea cu unele concluzii desprinse din întâlnirile internaționale am stabilit procedeele cu cea mai mare eficiență și cele mai des folosite.

Această lucrare va canaliza pregătirea pe tehniclie cele mai eficiente fără a pierde timpul cu tehnicile cu un randament scăzut în competiție.

5. OGLINDIREA TEMEI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

În literatura de specialitate, cel puțin în România (pentru că la literatura de specialitate din străinătate am avut un acces limitat), specialiștii au studiat această problemă pentru bărbați.

Domnul Prof. Conf. Univ. Dr. Hantău Ioan a studiat modelul pe categorie la copii masculin.

În “Buletin Informativ de Judo“ realizat de Federația Română de Judo am găsit statistici pentru Campionatul Mondial de la Paris din 1997 și de la Jocurile Olimpice din 1996, dar sunt statististici generale care nu sunt clasificate pe categorii de greutate.

CAPITOLUL I.

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND GRADUL DE ACTUALIZARE A PROBLEMEI CERCETATE

I. .1. EVOLUȚIA TEHNICII JUDO-ULUI

Totalitatea acțiunilor și procedeelor de mișcare care prin formă și conținutul lor specific asigură posibilitatea practicării unei anumite ramuri sau probe sportive, în concordanță cu prevederile regulamentare în vigoare, alcătuiesc tehnica sportului respectiv.

Propriu zis, tehnica este formată din structuri și acțiuni de mișcare precis stabilite, cu o mare eficiență, concretizate în elemente și procedee tehnice.

Tehnica procedeelor de judo se fundamentează pe mișcări specifice, aciclice, care concură pentru menținerea propriului echilibru, concomitent cu tendința de dezechilibrare a adversarului.

Efortul se manifestă cu întreruperi variabile fiind marcat de o mare intensitate, într-un anumit timp relativ scurt.

Numeroși factori perturbanți acționează concomitent în acest interval de timp limitat influențând negativ acțiunea sportivului.

Efortul se execută pe o perioadă de timp delimitat de regulamentul competiției dar lupta poate lua sfârșit înainte de limită.

Modificările de regulament orientează acțiunile judokanilor spre folosirea în timpul luptei a procedeelor tehnice și combinațiilor tehnico-tactice cu un grad înalt de eficacitate.

Între aceste procedee le găsim pe cele care se execută pe baza unui mecanism motric simplu, cu o durată scurtă de execuție dar cu o eficacitate deosebită capabilă să aducă victoria înainte de limită celui care execută corect din punct de vedere tehnic.

Tehnica judo-ului este în continuă evoluție, antrenorii și sportivii fruntași din diferite țări creând noi procedee și combinații de procedee adaptate particularităților acestora.

Dacă la primele concursuri, după recunoașterea acestui sport pe plan mondial (Jocurile Olimpice de la Tokio 1964) japonezii și-au impus stilul lor bazat pe o tehnică superioară, pe procedee executate cu mare amplitudine, astăzi stilul modern se caracterizează printr-o luptă combativă, dinamică și eficientă.

Evoluția rapidă a judo-ului și includerea acestuia printre disciplinele olimpice i-a determinat pe specialiștii din întreaga lume să caute și să aplice cele mai moderne metode de instruire, corespunzătoare procesului specific al antrenamentului sportiv.

Evoluția sportivilor la jocurile Olimpice, Campionate mondiale și Europene a scos în evidență faptul că marii campioni au atins un nivel superior de dezvoltare a calităților fizice generale și specifice și posedă un bagaj bogat de deprinderi tehnico-tactice.

Aceste perfecționări sunt de neconceput în prezent fără o instruire temeinică, realizată pe baza unei specializări tehnico-tactice și a unei pregătiri tehnice complexe.

Evoluția rezultatelor are la bază și o acțiune sistematică de cercetare și documentare, de experimentare a celor mai noi și mai eficiente metode de pregătire, urmărindu-se neîncetat direcțiile de dezvoltare în perspectivă a judo-ului.

Ținând cont de toate acestea, antrenorilor, specialiștilor, cadrelor menite să conducă activitatea de performanță a judo-ului la noi în țară le revin sarcini de cea mai mare importanță.

Cunoașterea a tot ce apare nou pe plan mondial, cunoașterea cu certitudine a ceea ce posedăm și a liniilor directoare pe care trebuie să mergem – iată lucrurile ce trebuie să stea la baza unei bune orientări metodice.

Aplicarea cunoștințelor dobândite din experiența mondială la condițiile noastre concrete, punerea în concordanță a cerințelor pe plan mondial cu cele de la noi, reprezintă noi pași spre progres, spre afirmarea noastră internațională.

Dezvoltarea unei baze solide a propriilor noastre cercetări, legătura tot mai strânsă între antrenor, medic, psiholog reprezintă verigi obligatorii de îndeplinit în lungul drum spre medalii fie Europene, Mondiale sau Olimpice.

Se cunoaște că adaptarea antrenamentului la calitățile morfo-funcționale ale individului reprezintă astăzi o cerință.

În marile confruntări de anvergură, înving astăzi numai judoka-nii cei mai bine pregătiți atât pe plan fizic, tactic cât și psihologic.

A avea stil, a ști să modeleze lupta după propriile dorințe, a pune adversarul într-o situație precară și a ști să folosească momentul nehotărârii lui – momentul de altfel psihologic al luptei – iată armele cu care învinge astăzi.

Tehnica cunoaște un nou avânt. Se vorbește astfel de tehnici pe categorii de greutate. Este un avânt care pune cel mai bine în evidență dacă ești sau nu bine pregătit, dacă cunoști descoperirile zilei de ieri, dacă știi să le aplici astăzi cu bine în practică.

De buna orientare a judo-ului în țara noastră depind rezultatele viitoare.

I. 2. PROCEDEE TEHNICE ÎN NAGE–WAZA

Judo-ul este un sport ce cuprinde o multitudine de procedee din punct de vedere al tehnicilor de execuție ce pot fi grupate în două mari grupe foarte diferite una de alta, dar cu legături strânse în ceea ce privește succesiunea executării lor în competiții.

Cele două mari grupe de tehnici ale judo-ului sunt:

1. Procedee tehnice din lupta în picioare (NAGE-WAZA)

2. Procedee din tehnica luptei la sol (NE-WAZA)

Procedeele celor două grupe de tehnici nu trebuie privite ca două mecanisme ce ar funcționa separat, ci ca două mecanisme care se completează una pe alta în obținerea victoriei unui judoka. Astfel, se pot executa aruncări din picioare, aruncări prin sacrificiul propriului echilibru, acțiuni de imobilizare, ștrangulare sau luxare, toate acestea putându-se executa cu diferite segmente ale corpului: brațe, picioare, șold, spate, abdomen, piept, etc.

Pentru a se asigura posibilitatea execuției corecte a procedeelor tehnice se vor învăța, în primul rând, elemente de bază ale tehnicii judo-ului (poziția fundamentalăte una de alta, dar cu legături strânse în ceea ce privește succesiunea executării lor în competiții.

Cele două mari grupe de tehnici ale judo-ului sunt:

1. Procedee tehnice din lupta în picioare (NAGE-WAZA)

2. Procedee din tehnica luptei la sol (NE-WAZA)

Procedeele celor două grupe de tehnici nu trebuie privite ca două mecanisme ce ar funcționa separat, ci ca două mecanisme care se completează una pe alta în obținerea victoriei unui judoka. Astfel, se pot executa aruncări din picioare, aruncări prin sacrificiul propriului echilibru, acțiuni de imobilizare, ștrangulare sau luxare, toate acestea putându-se executa cu diferite segmente ale corpului: brațe, picioare, șold, spate, abdomen, piept, etc.

Pentru a se asigura posibilitatea execuției corecte a procedeelor tehnice se vor învăța, în primul rând, elemente de bază ale tehnicii judo-ului (poziția fundamentală, deplasările pe saltea, prizele, dezechilibrările și căderile).

Metodiștii și-au concentrat munca lor creatoare în învățarea și perfecționarea procedeelor din lupta în picioare în detrimentul luptei la sol. Această preocupare își găsește explicații multiple, cum ar fi:

1. La început în judo existau procedee de luptă în picioare, ulterior fiind introdusă și tehnica la sol.

2. Nici în prezent regulamentul de judo nu prevede obligativitatea luptei la sol.

3. Lipsa de spectaculozitate în cadrul luptei la sol.

Tehnica unei ramuri de sport cuprinde totalitatea acțiunilor motrice executate ideal din punct de vedere al eficienței acestora, adică tehnica presupune executarea rațională și economică a unui anumit tip de mișcări, specifice ramurilor de sport (A. Dragnea 1996).

Analiza tehnicii și pregătirii tehnice evidențiază următoarele componente:

1. Elementul tehnic reprezintă structura motrică fundamentală ce stă la baza practicării unei ramuri de sport. De pildă, în judo, dezechilibrările (KUZUSHI), prizele (KUMI-KATA), deplasările (SHINTAI) și pozițiile fundamentale (SHIZENTAI). Elementul tehnic este o noțiune abstractă deoarece cele mai sus enumerate, se realizează prin anumite structuri motrice bine tefinite (A. Dragnea, 1996).

2. Procedeul tehnic desemnează o structură motrică concretă sau un mod particular de efectuare a elementului tehnic (A. Dragnea, 1996).

3. Stilul reprezintă modul particular de efectuare a procedeului tehnic (A. Dragnea, 1996). Acesta se manifestă la sportivi de înaltă clasă și are ca rezultat efectuarea eficientă a unui anumit procedeu (ex. TANI-OTOSHI rusesc).

În vederea obținerii victoriei directe, este necesar ca o serie de procedee să fie adaptate profilului morfologic și funcțional al judoka-nului, acest lucru putându-se observa încă de la nivelul juniorilor care au deja în bagajul lor două, trei procedee preferate (TOKU-WAZA) pe care să le aplice în meci.

Ansamblu de procedee cuprinse în tehnica luptei din picioare se împarte în două grupe:

1.TACHI-WAZA – care cuprinde tehnica aruncărilor din picioare.

2.SUTEMI-WAZA – tehnica de sacrificiu în care cel care vrea să proiecteze își sacrifică propriul echilibru pentru a-l arunca pe adversar.

TACHI-WAZA la rândul ei cuprinde:

-TE-WAZA – tehnica de brațe, aruncări care realizează cu ajutorul trenului superior. Aceste procedee utilizează forța brațelor pentru transmiterea energiei necesare în partea superioară a corpului lui UKE și se execută prin:

folosirea la maximum a forței brațelor – proiectarea în genul UKI-OTOSHI;

folosirea forței brațelor cu contribuția picioarelor – în genul TAI-OTOSHI

folosirea forței brațelor cu ajutorul unei mișcări de ridicare a spatelui și umerilor – proiectare în genul SEOI-NAGE

KOSHI-WAZA – tehnica de șold, aruncări în care corpul adversarului se sprijină pe regiunea bazinului sau în care șoldul intervine activ.

În cadrul acestei subgrupe de tehnici, șoldul are un rol important în transmiterea energiei ca punct de sprijin pentru bascularea lui UKE

Brațele acționează prin tracțiune și ridicare la dezechilibrarea și finalizarea fiecărei tehnici.

Picioarele contribuie în următoarele moduri:

ambele rămân pe saltea și printr-o extensie puternică asigură ridicarea lui UKE de pe sol – proiectare în genul TSURI-KOMI-GOSHI;

un picior rămâne pe saltea și execută mișcarea de ridicare prin extensie, celălalt picior facilitează răsturnarea lui UKE, proiectare în genul HARAI-GOSHI.

ASHI-WAZA – tehnica de picior, proiectări care se efectuează cu ajutorul piciorului, fie prin blocări (SASAE-TSURI-KOMI-ASHI), fie cu secerări prin balansarea piciorului (O-SOTO-GARI), fie prin măturări în care laba piciorului activează razant cu solul (DE-ASHI-BARAI).

Energia transmisă cu piciorul lui TORI asupra lui UKE trebuie să fie completată de acțiunea simultană a brațelor și picioarelor, prin formarea unui cuplu de forțe, ca în:

tehnica de secerare-proiectare în genul O-SOTO-GARI

tehnica de măturare-proiectare ca la OKURI-ASHI-BARAI

tehnica de blocare-proiectare în genul SASAE-TSURI-KOMI-ASHI

tehnica de agățare proiectare ca la KO-SOTO-GAKE.

SUTEMI-WAZA (tehnica de sacrificiu) cuprinde procedeele tehnice care se realizează e către TORI prin folosirea energiei de cădere a propriului corp și transmiterea ei asupra lui UKE în vederea aruncării acestuia pe spate.

Această grupă de procedee tehnice urmărește ca prin propria cădere a lui TORI (SUTEMI) forța brațelor să fie amplificată pentru scoaterea din echilibru a adversarului. Sunt tehnici care se aplică sub moto-ul “TOTUL SAU NIMIC”.

În funcție de direcția de execuție a sacrificiului procedeele tehnice se împart în două grupe:

– MA-SUTEMI-WAZA (sacrificiu pe spate) în tehnicile în care acțiunea de sacrificiu a lui TORI se efectuează în plan vertical pe spate;

– YOKO-SUTEMI-WAZA (sacrificiu lateral) în tehnicile în care acțiunea de sacrificiu a lui TORI se realizează printr-o rulare în spate, oblic pe o parte.

În tehnica de SUTEMI se folosește următorul cuplu de forțe:

acțiunea brațelor este completată de acțiunea unui picior – proiectarea în genul YOKO-GAKE

înfășurarea cu ajutorul brațelor – proiectarea în genul SOTO-MAKI-KOMI

blocarea la nivelul șoldului – proiectarea în genul UKI-WAZA.

Clasificarea prezentată are mai mult un scop didactic, deoarece în realizarea unui procedeu tehnic participă toate părțile corpului. Criteriul ne indică însă preponderența cu care activează segmentul respectiv.

Clasificarea procedeelor tehnice din lupta în picioare este conform canoanelor Institutului KODOKAN.

Acest capitol al tehnicii luptei dar și tehnicile din NE-WAZA (lupta la sol) tratează procedeele folosite în acest sport. În învățarea judo-ului este înglobată și ATE-WAZA, tehnica atacării punctelor vitale care se realizează cu mâinile (UDE-ATE) sau cu piciorul (ASHI-ATE).

Deși în cadrul inițierii în judo sunt prevăzute și elemente de ATE-WAZA, totuși aceste procedee tehnice cu caracter aplicativ nu se predau, fiind interzise în meciuri, iar antrenorii urmăresc cu precădere însușirea unor deprinderi tehnice necesare numai în competiție.

În meciurile de judo loviturile sunt interzise.

I. 3 . EFICIENȚA PROCEDEELOR ȘI COMBINAȚIILOR TEHNICO-TACTICE

Prin procedeu eficient se înțelege un procedeu care are maximă eficacitate.

Procedeele cu maxim de randament diferă de la meciurile de antrenament la meciurile de concurs.

În meciurile de antrenament se pot executa o serie de procedee care în concurs nu ar avea aceleași șanse.

În meciurile de antrenament judoka-nul acționează cu mare dezinvoltură, victoria revenindu-i în urma puținor riscuri.

Aici sunt încercate procedee cu maxim de spectaculozitate, eficiența procedeului având un efect mult mai mic.

În meciurile oficiale, judoka-nul se axează pe calitățile sale și pe elementele care sunt cunoscute foarte bine și care au maxim de eficiență pentru el.

Când sportivul a reușit să dobândească un număr mare de priceperi și deprinderi motrice, antrenorul caută, în funcție de calitățile luptătorului, să perfecționeze acele procedee care sunt cele mai eficiente, eficiență care constă în posibilitatea de executare perfectă din orice poziție și cu șanse minime de contraatac.

Pot să existe procedee tehnice considerate eficiente care nu-și dovedesc valabilitatea la anumiți adversari, neputându-se generaliza astfel ca eficiente.

Putem vorbi așadar de o relativitate a eficinței, caz în care eficiența pentru se dovedi reală și elucidativă, trebuie discutată pe grupe de categorii de greutate.

Nu trebuie înțeles faptul că, în procesul instruirii sunt necesare sau eficiente numai acele procedee care aduc un număr mare de puncte, sau cele care duc la finalizarea prin IPPON, deoarece victoria în majoritatea cazurilor este rezultatul unor combinații tehnico-tactice și ca atare, cunoașterea altora, considerate ca mai puțin eficiente nu asigură întotdeauna sorții de aplicativitate și reușită în condițiile atât de diferite ale concursului.

În scopul punerii în valoare a procedeelor eficace trebuiesc însușite o serie de acțiuni înșelătoare ce prezintă avantajul că se execută un consum redus de energie.

Simularea unui procedeu și executarea altui procedeu reprezintă o acțiune înlănțuită ce se numește combinație.

Combinațiile tactice pot fi concepute și învățate din vreme de judoka-ni.

În condițiile bazate pe mișcări înșelătoare, toate acțiunile premergătoare acțiunii finale vor fi înșelătoare, astfel că nu necesită să fie bine stăpânite.

Se crează astfel posibilitatea însușirii unui număr mare de mișcări înșelătoare.

În toată această mișcare înlănțuită, rolul fentei este deosebit, punându-l pe adversar pe picior greșit, permițând executorului să finalizeze procedeul pe care-l pregătea.

Pentru ca eficiența fentei să fie reală, ea trebuie executată destul de convingător și nu numai să fie echilibrată.

În altă ordine de idei se poate arăta că combinațiile tehnico-tactice pot fi rodul unor rezolvări corecte a unor situații concrete ivite pe parcursul luptei.

Reușita acestor combinații depinde de orientarea pe saltea a judokanului, cunoștințele sale tehnice, viteza de reacție și de execuție, realizarea lor necesitând foarte bune calități și o bună pregătire.

Un alt gen de combinație tactică constă prin înlănțuirea unor elemente și procedee tehnice, în sensul că judokanul stăpânind bine câteva elemente și procedee tehnice, trece de la executarea unui procedeu la altul, care să folosească opoziția de la prima mișcare.

Alegerea și succedarea elementelor și procedeelor tehnice din combinații, trebuie făcută astfel încât nereușind execuția primei acțiuni tehnice, judoka-nul să aibă o poziție care să-i dea posibilitatea executării următoarei acțiuni.

Deosebirea dintre combinațiile tactice bazate pe mișcări înșelătoare și cele formate din înlănțuirea de procedee, este aceea că în primul rând dintre toate acțiunile și mișcările se urmărește numai cea finală, a cărei execuție concretizează combinația, iar în al doilea caz judokanul caută să execute fiecare procedeu din combinație.

În concluzie, se subliniază importanța pe care o au combinațiile tehnico-tactice în comparație cu simple acțiuni.

De dobândirea unui grad cât mai înalt de automatism în executarea mișcărilor componente ale unei combinații depinde în ultimă instanță eficacitatea acesteia.

Pentru buna pregătire a combinațiilor, singurul mijloc rămâne exersarea îndelungată și în număr cât mai mare de meciuri susținute.

O importanță deosebită pentru stabilirea unor anumite combinații de către antrenor sau de către un specialist în judo care se ocupă direct de pregătirea metodică a judokanilor o au cunoașterea preferințelor în executarea anumitor procedee al propriilor judoka-ni.

De altfel cunoașterea combinațiilor și procedeelor preferate ale adversarilor reprezintă un pas înainte spre stabilirea acelor procedee și combinații cu care se pot contraataca acțiunile adversarilor și obținerea victoriei.

I. 4. ORIENTĂRI CU PRIVIRE LA FOLOSIREA PRECEDEELOR SUB INFLUENȚA ULTIMELOR REGLEMENTĂRI ADUSE REGULAMENTULUI DE JUDO

În urma prevederilor din regulamentul de desfășurarea competițiilor, cel mai constant și cel mai bun judoka învinge.

Regulamentul de arbitraj în judo-ul actual reglementează prin “pârghiile” sale modul de pregătire al judoka-nilor de performanță în vederea obținerii unei lupte cât mai spectaculoase și atractive dar cu cât mai puține nereguli și acte interzise sau care să pună în pericol integritatea sportivilor, deziderat pe care orice susținător al judo-ului nu poate decât să-l aprobe.

Cei care se gândesc la judo-ul de mâine caută să prevadă și să preîntâmpine posibile nereguli, disfucționalități sau inadvertențe în desfășurarea luptei, căutând s-o facă cât mai fluentă (fără opriri inutile) și mai spectaculoasă!

Astfel în lumea judo-ului din ultimii ani s-au operat modificări de regulament menite să asigure o luptă mult mai dinamică, mai spectaculoasă, care să placă, iar deciziile arbitrilor să fie cât mai obiective, iar dacă intervin, acestea să fie cât mai rare și la obiect.

S-au scris multe pe marginea temei: “tehnici aplicate în lupta la marginea saltelei” care devenise un fel de “nou judo”, un mod subtil de a refuza lupta și de a fracționa, arbitrul fiind obligat să pronunțe “MATTE!” de foarte multe ori într-un meci. Tocmai pentru a evita pe viitor astfel de situații s-a convenit ca lupta pe spațiul atenționare (suprafața de avertizare de culoare roșie în general) să se ducă numai pe atac, lipsa combativității în perimetrul acesta, de un metru, de jur împrejurul suprafeței de luptă, mai mult de cinci secunde să ducă la penalizarea celui pasiv (sau ambii judoka!). Cu alte cuvinte la marginea spațiului de luptă (pe zona roșie de atenționare) se luptă nu se așteaptă! Acest articol din regulamentul de arbitraj a dinamizat lupta “la marginea saltelei” și i-a oferit noi conotații tactice de care antrenorii trebuie să țină seama în pregătirea judoka-nilor, pentru ca ei să poată să facă față judo-ului de mâine.

Noul regulament promovează lupta în picioare, prin penalizări în cazul în care sportivii adoptă un judo negativ (regulamentul stipulează că mai mult de zece secunde de necombativitate să se penalizeze), putându-se ajunge chiar la descalificarea sportivilor. În lupta la sol dacă nu există progres, combatanții sunt opriți, iar lupta se reia în picioare.

Pozițiile defensive, atacurile false care duc la fracționarea luptei, prin desele comenzi de “MATTE!” (încetarea luptei), sunt penalizate, acest mod de abordare a meciului putând duce la descalificarea combatantului vinovat.

În general un judoka bine pregătit fizic, tehnic, tactic, va accepta să lupte în centrul spațiului și nu va face greșeli care să fie sancționate (conform regulamentului de judo) căci este sigur de pregătirea sa și chiar dacă va rata o tehnică nu are de ce să-i fie teamă căci este stăpân și-n lupta la sol care urmează (dacă este necesar și dacă se mai ajunge acolo).

Putem observa cum mari tehnicieni (este o plăcere să-i urmărești) în lupta din picioare folosesc din plin suprafața de luptă, devansându-și adversarul în toate direcțiile și-n mare viteză, cu schimbări bruște de deplasare și dezechilibrări adecvate, cu tatonări pe tehnici de ASHI-WAZA.

Astfel lupta capătă un mare dinamism, este atractivă și spectaculoasă și obligă judoka de performanță să ofere tot ce au învățat la lecțiile de pregătire tehnică, tactică, aplicând creator și rapid, căci de la o secundă la alta situația s-a schimbat deja (nu mai este cea pe care o aveam ci una nouă pe care o anticipam). Un judoka seamănă din acest punct de vedere cu un jucător de șah care anticipează cu câteva mutări înainte tot ce va putea urma!

Un meci de judo este câștigat prin “IPPON” și se termină odată cu acordarea lui. Un meci care folosește întregul timp de luptă, fără IPPON, este decis prin punctajul acumulat în timpul luptei. În caz de egalitate, arbitrul principal și doi judecători acordă meciul competitorului care a arătat superioritate tehnică.

“IPPON”-ul poate fi acordat în următoarele situații:

printr-o aruncare în forță, “curată” (amplitudine, forță, viteză și aruncare aproximativ pe tot spatele);

prin fixarea adversarului pe spate, după vechiul regulament 30 de secunde, după noul regulament 25 de secunde, sub control;

prin ștrangulare sau prin luxarea cotului adversarului, în cazul în care el abandonează (după noul regulament, dacă cel supus ștrangulării sau luxării nu abandonează, arbitrul nu mai are voie să oprească lupta în cazul în cazul în care observă vătămarea combatantului în cauză).

WAZARI este acordat în cazul unei aruncări căreia îi lipsește unul din elementele care presupun acordarea IPPON-ului sau prin fixarea adversarului pe spate (după vechiul regulament între 25-29 de secunde) 20-24 de secunde după noul regulament.

YUKO și KOKA pot fi acordate în cazul unei aruncări ce nu este suficient de bună pentru a fi IPPON, sau prin fixarea advesarului pe spate după vechiul și noul regulament a rămas între 15 și 19 secunde; KOKA între 10 și 14 secunde de fixare.

Un al doilea WAZARI într-un meci, pentru același combatant, este punctat ca un IPPON. Dar orice sumă de YUKO este inferioară unui WAZARI și orice sumă de KOKA este inferioară unui YUKO.

În 1964 meciurile preliminare durau 10 minute, iar cele finale 15 minute.

În 1972 și 1976 meciurile preliminare durau 6 minute, iar cele finale 10 minute.

În 1980 și 1984 meciurile preliminare durau 5 minute, iar cele finale 7 minute.

Din 1988 toate meciurile durau 5 minute.

În 1992 la Olimpiada de la Barcelona, așa cum aminteam într-un capitol anterior, judo feminin a devenit sport olimpic, un meci feminin durând 4 minute (timp efectiv de luptă),iar la bărbați durând 5 minute.

Făcând o comparație între competițiile dinaintea aplicării noilor prevederi regulamentare și cele de acum se observă o accentuare a efortului specific și al gradului de angajare în competiție, mai ales pe plan mondial.

CAPITOLUL II.

PROFILUL FEMININ AL JUDOKA

Odată cu constituirea sportului de performanță ca element distinctiv de structură a fenomenului de practicare a exercițiilor fizice, s-a pus întrebarea:

– “ SPORTUL SE POTRIVEȘTE FEMEII?”

De la început trebuie menționat faptul că această întrebare este incompletă pentru că nu este precizat la ce sport se face referire (sportul de performanță sau sportul de masă). Se pare că această întrebare vizează sportul de performanță și relația existentă între performanță și persoanele de sex feminin, la elemente specifice acestei relații.

În judo, în mod logic, date fiind particularitățile femeii în comparație cu cele ale bărbatului (din punct de vedere biomecanic, capacitate psihică) trebuie să existe un specific al acestei relații. În identificarea acestor specificități un rol desebit l-a jucat cercetarea științifică.

Există afirmații care au fost incluse în această cercetare cum ar fi:

Dr. DU CHESNE (medicul regelui Henric al IV-lea) remarca într-o lucrare din 1606 următoarele:

“ Femeia, podoaba umanității, formată din aceleași elemente ca și bărbatul, a fost creată odinioară odată cu el, având aceleași dispoziții fizice fără a-i fi inferioară bărbatului din punct de vedere intelectual”

Dr. ROBERT LAUDE în 1975 afirma că intre femeie și bărbat există diferențieri somatice și fiziologice care au implicații în sportul de performanță. El consideră că în acele sporturi în care predomină viteza și suplețea (patinaj artistic, gimnastică, etc.) performanțele realizate de femei se apropie de cele ale bărbaților.

Cercetarea Dr-ului VAN ACKEN din Germania atestă faptul că în mod natural femeile sunt mai rezistente decât bărbații pentru că femeia dispune de 45 % substanță organică iar bărbatul de 35 % substanță organică. Caracteristicile unui bărbat sunt mușchii iar cele ale femeii sunt fermenții. Femeile beneficiază de o capacitate mai bună de a asimila apa, ceea ce face posibil, pe planul anduranței, realizarea unor performanțe desebite.

Dr. ANDRIKET de la Institutul Național al Sporturilor din Franța arată că educația fizică și sportul prezintă aceeași importanță atât pentru femei cât și pentru bărbați. În același timp prezintă și “reproșurile” ce se pot aduce sportului de performanță pentru femei:

se apreciază în primul rând că sportul de performanță ar duce la “masculinizarea” femeii – acest reproș este fals și poate fi contracarat din numeroasele exemple din ramurile de sport în care creația feminină, suplețea, eleganța și expresivitatea mișcărilor sunt indispensabile actului motric (gimnastica sportivă, ritmică, înotul sincron, judo-ul – suplețea execuției procedeelor tehnice, probele atletice de sărituri,, tenisul, voleiul, baschetul, handbalul, etc.). atenția acestei perspective își îndreaptă criticile asupra sportivelor care practică aruncări atletice, participă la categorii mari de greutate în judo, utilizând drept argument gabaritul deosebit al acestor sportive, dar se poate demonstra faptul că NU practicarea sportului de performanță le conferă acestor sportive gabaritul respectiv, ci tocmai faptul că având o dezvoltare fizică desebită au fost dirijate spre aceste sporturi, probe atletice, mai ales că există aruncătoare și judoka-ne de mare performanță care nu prezintă aceste caracteristici. Din punct de vedere morfologic, conform cercetărilor medicale se poate afirma faptul că sportul nu virilizează, excluzându-se cazurile persoanelor feminine cu morfologie androidă.

un al doilea reproș adus sportului de performanță pentru femei ar fi cel care se referă la efectele pe care le pot provoca unele acțiuni mai dure sau unele șocuri asupra organismului femeii. Se apreciază că în anumite ramuri de sport (judo de exemplu) în special cele care presupun contact direct cu o adversară sunt mai periculoase pentru femei decât pentru bărbați (se face referire la regiunea mamară și abdominală). Și în acest caz problema este fără substrat pentru că toate acțiunile dure pot fi periculoase atât pentru femei cât și pentru bărbați în egală măsură. Ceea ce trebuie reținut este că judo-ul competițional se desfășoară în spiritul fair-play-ului și regulamentului, care nu permit loviturile (aceste acte sunt sancționate de regulament cu severitate). Evitarea loviturilor și accidentelor în judo este posibilă prin folosirea unei metodici a tehnicii și tacticii foarte bune care dezvoltă judoka-ne spiritul de autoasigurare.

un alt reproș vizează relația sportivelor de performanță cu ciclul menstrual și se referă la faptul că sportul de perfomanță ar putea crea probleme sportivelor (dureri sau dereglări menstruale); și se mai referă la scăderea performanțelor sportivelor aflate în această stare.

După mulți cercetători, mai ales medici, rezultă că sportul de performanță nu numai că nu este periculos ci chiar este indicat din punct de vedere al stării de sănătate; se pare că pacientele care au practicat sportul de performanță sunt mult mai ușor de dirijat mai ales în timpul nașterii decât alte paciente și asta se datorează tonusului muscular mai bun și autocontrolului.

Se afirmă că în judo proiectările (se face referire la căderile pe care le execută judoka-nele) ar periclita sănătatea sportivelor. Acest reproș este fals pentru că tocmai UKEMI (școala căderii) este cea care învață sportivele să-și protejeze corpul. Fără învățarea și perfecționarea școlii căderii nici un judoka nu trece la învățarea tehnicilor de proiectare. În acest stadiu judoka învață să asigure partenerul de antrenament și totodată să se autoasigure (autoprotejare în luptă și în antrenament).

Cercetarea statistică arată că traumatismele inerente competitorilor sportivi (entorse, luxații, etc.) se repartizează la fel la ambele sexe și sunt suportate la fel atât de sportive cât și de sportivi.

Contrar părerii că prin practicarea judo-ului se provoacă numeroase accidente, putem afirma statistic că procentul este mai scăzut decât în alte ramuri de sport.

Medicii Viliaumey și Fourre au constatat că dintre accidentele produse în judo 60% se întâmplă noi veniților. De aceea este condamnabilă atitudinea unor antrenori de a introduce în competiții judoka care nu au obținut cel puțin centura verde. Statistica indică un accident la 500 de ore de antrenament. Frecvența traumatismelor pe regiuni anatomice este următoarea: – 1 din 3 – umărul

1 din 4 – regiunea dorso-lombară

1 din 5 – glezna și piciorul (accidente survenite de obicei din cauza unei suprafețe de luptă inadecvate)

1 din 10 – cotul; și mai rar genunchiul și fața.

În lucrarea “Diferențele dintre antrenamentul judoka bărbați și femei” (bazat pe analiza performanțelor în timpul J.O. de la Atlanta 1996 realizată de Stanislaw Sterkowicz și Krzysztof Kucharczyk) sau caracterizat tendințele curente în antrenament și sau determinat diferențele dintre judoka femei (n = 151) și bărbați (n = 241) în timpul J.O. de la Atlanta 1996, media vârstei competitorilor fiind de 25 de ani.

Lucrarea prezentată de autor s-a bazat pe materiale puse la dispoziție de Federația Internațională de Judo și analiza a 527 de meciuri, relevând faptul că femeile câștigă mai rar înainte de expirarea timpului regulamentar decât bărbații.

În ambele grupe de subiecți, victoria a fost realizată în special cu tehnici din NAGE-WAZA și prin abilitatea de a forța adversarul să greșească (să fie penalizat).

În acest studiu se afirmă că femeile câștigă mult mai des decât bărbații prin opriri și folosesc mai rar aruncări riscante (prin sacrificarea propriului echilibru în timpul atacului). Acest mod de abordare a meciului se datorează și diferențelor biofizice care există între femei și bărbați. Femeile au bazinul mai lat, picioarele mai scurte decât bărbații, ceea ce conferă un echilibru mai bun dar baza de susținere este mai mică și nu le permite (datorită faptului că riscă să piardă echilibru) să execute tehnici cu TAI-SABACHI care sunt mult mai grele.

În ambele grupe de subiecți cea mai mare frecvență a fost a tipurilor de atac cu scor mic, ceea ce arată că surpriza este un factor semnificativ.

O altă caracteristică a sportivelor judoka a fost intensitatea scăzută a acțiunii în timpul atacului și în special frecvența penalizărilor, spre deosebire de sportivii judoka, care sunt mai capabili să folosească eficient timpul de luptă.

Pe baza informațiilor generale, privind participarea femeilor și bărbaților în competiții, este posibilă pregătirea pe baza caracteristicilor individuale și de grup.

Explicația diferențelor dintre tehnicile de luptă folosite de femei în comparație cu bărbații constă și din cauza diferențelor de construcție biofizică, somatică, de aici și diferența de pregătire fizică și mentală, și în metodele de pregătire specifică a competitorilor.

Chiar dacă judo-ul feminin a apărut relativ târziu, se poate aprecia că în zilele noastre asistăm la un adevărat “marș triumfal” în care s-a angajat sportul de performață feminin.

Exemple:

1. A fost înființat un Campionat mondial de Yachting

2. În 1979 s-a desfășurat prima Cupă mondială de polo rezervat echipelor naționale feminine.

3. În 1980 se desfășoară primul Campionat Feminin de Judo și unul mondial iar la Barcelona în cadrul J.O. se dispută meciuri și la feminin. Deci judo feminin devine sport olimpic.

În foarte multe țări femeile au un statut social-cultural foarte diferit de cel al bărbaților. Aceste diferențe sunt vizibile și în dorința practicării sporturilor de performanță. Femeile din aceste țări se tem în egală măsură de succes și de eșec mai ales în domeniul sportlui de performanță. Totuși femeile sunt mult mai labile din punct de vedere psihic și mai motivate social și material decât bărbații.

În acest sens s-au realizat o serie de studii care vizau implicarea femeii în sportul de performanță.

Unul din aceste studii a fost realizat în 1975 în S.U.A. pe 24 de campioane olimpice din diferite ramuri, care viza să identifice trăsăturile comune tuturor campioanelor. În acest studiu sportivele aveau vîrste cuprinse între 15 și 20 de ani.

Rezultatele acestui studiu au fost:

s-au identificat trăsături de ordin social (dorință puternică de a ieși în evidență, precocitate în fixarea scopurilor, o bună părere despre sine; susținerea familiei, existeța unui model în familie);

peste jumătate dintre acestea erau primul copil din familiile lor;

66 % dintre frații sau surorile campioanelor făceau sport;

experiențele din copilărie și influența părinților (tatăl, în special) au avut un rol important, etc.

Alt studiu s-a realizat în Franța pe șase sportive de înaltă performanță din diferite domenii. Scopul acestui studiu a fost identificarea motivelor care le-au determinat pe aceste sportive să practice sportul de performanță precum și aportul pe care l-a avut sportul în viața lor.

Rezultatele acestui studiu privind motivarea alegerii sportului de performanță au fost:

majoritatea doreau să se afirme într-un domeniu unde poți obține un succes dacă muncești

posibilitatea de a călători în străinătate

înțelegerea sportului de performanță ca un izvor de bucurie

îndemnul părinților

necesitatea de consumare a energiei

dorința de a ajunge în poziții înalte

Direcțiile care subliniază sportul de performanță și rolul lui:

ajută la "descifrarea" lumii și cunoașterea oamenilor

cultivă gustul pentru echilibru și simțul pentru efort

dezvoltă curajul și înlătură timidatea

dezvoltă simțul aprecierii obiective a posibilitățiilor proprii

Sportul de performanță feminin a cunoscut o dezvoltare deosebită, existând specializări ale țărilor pe anumite sporturi (Japonia: judo, România: gimnastică, Franța: judo feminin, masculin, etc.)

În acest capitol aș încheia cu un MOTTO: " Acela care poate să-și controleze pentru un timp mânia, va preveni multe zile de tristețe".

CAPITOLUL III

SPORTIVELE ROMÂNCE ÎN ÎNTRECERILE INTERNAȚIONALE – COMENTARIU

Clasamentul național al primelor 10 judoka senioare este dominat detașat de sportiva Richter Simona, campioana categoriei –72 kg Și Oppen în 1995 și din 1996, ea este totodată medaliată cu bronz la Oppenul europrnelor din 1996 care s-a desfășurat la Haga în luna mai. Richter Simona practică un judo bazat pe o apărare foarte solidă și cu o mare disponibilitate în lupta la sol unde execută cu ușurință orce fixare sau acțiune articulară!

Luptă pe orice spațiu și atacă mai ales cu tehnici greu controlabile ca MOROTE SEOI NAGE (cu varianta din genunchi de multe ori) sau SEOI-OTOSHI.

Locul al doi-lea în ierarhia națională feminină este ocupat de Grigoraș (Chiroianu) Aurora care este campioana categoriei +72kg și vicecampioana la Oppen în cei doi ani în care am făcut observațiile. Este o sportivă cu “gabarit”, care luptă destul de rapid pentru kilogramele sale, dar a suferit o accidentare cerebrală care a aliminat-o din cursa pentru Atlanta! Are ca tehnici preferate O-SOTO-OTOSHI, TAI-OTOSHI și SOTO-MAKI-KOMI, știe să lege atacurile din NAGE-WAZA de cele de la sol, fructificînd lupta la marginea spațiului de atenționare.

Locurile trei și patru sunt ocupate de campioanele duble ale categoriilor 52 kg – Tolea Anamaria și Moise Laura – 48 kg, care a cucerit aceste titluri în 1995 și 1996! Sportiva Moise Laura a participat la “mondialele” de al Tokio, dar fără să reușească clasarea în primele 8, dar la europenele din 1996 de la Haga a reușit o medalie de bronz (48 kg)!

Sunt sportive rapide și tehnice care atacă mai ales cu tehnici de brațe și cu TAI-SABAKI, execută fente și dezechilibrări pe deplasare și combină excelent cu procedee de ASHI-WAZA pe direcții opuse cu tehnicile TE-W.

Pe locul al cinci-lea se află tot o judoka de la + 72 kg, Ștefan Ana Maria (CSU Focșani), care are argintul în 1995 și bronz în1996 la categoria + 72 kg și care atacă cu Sasae T.K.A. la marginea spațiului de luptă și apoi fixează cu Zoko Shio Gatame sau variante (Kuzure). Nu are un bagaj tehnic prea mare, dar are o ambiție și dorință de victorie foarte mare! Locurile următoare sunt ocupate de Eger Enike (I. Huedin) și Rus Mihaela (CSM Reșița), care au câte un titlu la 61 kg, respectiv 66 kg în 1995. Nu au o tehnică aparte cu mică risipă de energie, iar la categoriile respective sunt departe de concurența internațională!

Ultimele trei locuri sunt ocupate de Ion Monalisa (61 kg), Pop Ana Maria ( 66 kg) de la Steaua București medaliate cu argint sau bronz în 1996 și 1996. Locul al 10 –lea este al sportivei Dinea Ioana ( 48 kg) de la CSM Cluj care s-a clasat a doua în 1995. Sportivele mai sus amintite nu au pregătirea tehnico-tactică necesară obținerii de rezultate internaționale cât și lipsă în pregătirea fizică specifică! Meciurile câștigate în campionat nu s-au ridicat la un nivel deosebit în meciurile de “aur”, fiind repede învinse de campioanele mai sus clasate.

După controlul medical, sportivii loturilor olimpice au fost convocați la prima testare la Brașov. După această verificare la care s-a putut observa cât de cât nivelul de pregătire al sportivilor convocați, au fost nominalizați acei sportivi care vor compune lotul pentru primele deplasări până la următoarea convocare.

Menționăm că de la testarea mai sus amintită au lipsit, din motive financiare, sportivi de la C.S.A. Steaua București fiind totuși introdusă în lot sportiva Grigoraș Aurora care chiar a făcut deplasarea la turneele de acumulare a punctelor pentru participarea la C.E. seniori ’98.

Iată ce au făcut sportivii vizați de antrenorii loturilor naționalela prima participare în 1998 la un turneu în străinătate ( Munchen, 21-22.02):

La 48 kg, Moise Laura după primul tur liber, o întîlnește pe Li Lingling, China, în turul 2, pe care o învinge prin WAZARI, după care în turul 2 o întâlnește pe japoneza Takara Hisse, de care este învinsă prin IPPON dar este trasă în recalificări.

Aici, în turuL 2, o întâlnește pe austriaca Scherntharner Yvonne, adversară incomodă pe care o duce la keikoku, câștigînd astfel meciul.

În turul 3 o întâlnește pe rusoaica Brouletova L. pe care o invinge prin două acțiuni de wazari, după care în meciul pentru bronz cu Lepage Carolyne (Canada), laura pierde în ultimul minut, după ce conducea cu un koka, un yuko și un wazari ( probabil nepregătită tactic ) și obține astfel locul 5.

La 52 kg Dinea Ioana, (după multe insistențe pentru introducerea ei în lot) are o comportare promițătoare pentru C.E., obținând medalia de bronz la acest turneu, astfel: După primul tur liber o întâlnește pe cubaneza Verdecia Legna (medaliată la C.M. și J.O.), la care pierde în ultimele secunde, dar este recalificată și în turul 2 o întâlnește pe austriaca Filzmoser Sabrina, pe care o învinge prin IPPON. În turul următor, Ioana luptă cu Diniz Catarina (Portugalia), de care trece în secunda 7 prin IPPON, pregătindu-și astfel intrarea în turul 4, unde o întâlnește pe franțuzoaica Tignola L., pe care o învinge la hantei prin superioritate tehnică. În meciul pentru bronz cu canadianca Baillargeon Luce, sportiva noastră învinge prin IPPON (Ura-Nagae).

La aceeași categorie este înscrisă de antrenorul lotului și fosta medaliată la C.E. juniori, Enache Ramona, care după primul tur liber, o întâlnește pe japoneza Yoshida K., în turul 2, la care pierde meciul și recalificările.

La78 kg Richter Simona are și ea un tur liber, după care o întâlnește pe Schimidt Barbara (Germania), pe care o învinge prin IPPON în 1’31”.În turul 3, Simona luptă cu rusoaica Panteleeva Svetlana, de care trece greu în ultimele secunde, după care urmează meciul pentru intrarea în finala cu cubaneza Luna Diademis, la care pierde prin accidentare, obținând astfel locul 5.

Astfel, ne-am lovit și de lipsa acelor valoroase asigurări primite în țară și valabile la obținerea vizelor de intrare în spațiul Schengen. Aceasta din cauza faptului că sportiva noastră nu a putut să efectueze operația la umăr (în valoare de aproximativ 5000 DM), care în mod normal prin acea asigurare. Sportiva noastră urmează să efectueze operația în țară, la un preț mai mic, dar după o perioadă de timp în care ligamentul de la umărul stîng poate crea probleme pentru viitorul ei de performeră.

La +72 kg Grigoraș Aurora o întîlnește în primul tur pe Martens Solveig (Germania), pe care o învinge prin KEIKOKU, în turul 2 luptând cu Marguerite Linda (Franța), la care pierde prin IPPON, după ce conduce cu WAZARI timp de 2’30”. Este trasă totuși în recalificări, unde pierde în primul tur meciul cu japoneza Kia Y.

După turneul de la Budapesta, delegația noastră revine în țară pentru câteva zile, la pregătire, urmând ca în perioada 13-21 martie 1998 să participe la turneul de “A” de la Varșovia și la stagiul de pregătire cu sportivii care au probabilitatea cea mai mare de a participa la C.E. seniori și care au acumulat puncte între cele două turnee anterioare. Cei doi antrenori însă (Pop Ștefan – lotul olimpic masculin și Bercean Florin – lotul olimpic feminin) au dus la acest turneu aproape același lot de sportivi, neobservându-se nici o îmbunătățire în rezultatele celor testați în aceste concursuri premergătoare C.E. de seniori. De asemenea, în turneul de la Varșovia A.S. Liberty Oradea a suportat cheltuielile sportivilor săi.

La 48 kg Moise Laura aducându-și aminte că se numără printre favoritele categoriei o învinge în primul tur pe poloneza Wojnarowics Anna în patru minute, în turul doi trece de lituaniana Babkeviciene Lina și se califică astfel în finala categoriei, unde este învinsă de franțuzoaica Meloux Syilvie prin IPPON, obținând astfel locul doi și medalia de argint și asigurându-și participarea la C.E. seniori din Spania.

La aceeași categorie, Ianc Olimpia, sportivă cu pretenții la C.E. juniori care se vor desfășura în România, pierde primul tur la poloneza Zemla Anna, este recalificată, însă pierde și în recalificări la IPPON, la finlandeza Kallio Maarit.

La 52 kg, sportiva din Cluj, Dinea Ioana, reușește de asemenea să acumuleze puncte pentru participarea la C.E., învingând-o în primul tur pe spaniola Andonequi Sonia, pierzând apoi în turul 2 la belgianca Tailman Kristel. În recalificări, sportiva noastră o învinge pe poloneza Machalek Iwona, apoi în turul 3 prin IPPON pe Brokvielle Celline din Franța, intrând astfel în lupta pentru medalia de bronz. Aici o învinge prin IPPON pe ucraineanca Tonya Gallina în 40 de secunde, obținând astfel medalia de bronz.

La categoria 57 kg, debutanta în lotul național la astfel de competiții, sportiva de la Petrolul\Concordia Ploiești, Barut Maria, pierde greu primul meci din turul 2, dar are șansa de a fi trasă în recalificări, însă pierde și aici în primul tur la bielorusa Iorkevitch Victoria și totodată șansa de a lua o medalie.

Clasamentul de la jocurile din PALMARES CANADA – 2001

48kg

– AUR – Moise Laura Manuela – Romania

– ARGINT – Barhoumi Hajer – Tunisia

– BRONZ – L’hermitte Virgine – Franța

– BRONZ – Tan Cyntya – Canada

52kg

-AUR – Larizza Audrey – Franța

-ARGINT – Tasaka Emi – Canada

– BRONZ – Rouini Hayet – Tunisia

– BRONZ – Sall Aminata – Canada – Quebec

57kg

-AUR – Riaboff Fanny – Franța

-ARGINT – Baillargeon Luce – Canada – Quebec

-BRONZ – Buckingham Michelle – Canada

-BRONZ – Soukalova Michaela – Republica Cehă

63kg

-AUR – Vanbergen Johanne – C.F Belgia

-ARGINT – Razanamalla Verohanitra – Madagascar

-BRONZ – Roberge Sophie – Canada

-BRONZ – Shinomia Yoko Katrin – Elveția

70kg

-AUR – Chiaholum Marie-Hélène – Canada

-Argint – Blavo Zahoui Lea Côte d'Ivoire

-Bronz – Roberge Catherine – Canada-Québec

-Bronz – Zribi Yorsa – Tunisia

+ 78kg

-AUR – Yahiaoui Insaf – Elveția

-Argint – Chemabo Awah Solange Agnès – Cameroun

-Bronz – Portet Sérdine – Franța

-Bronz – Rachid Heba – Égypt

La revenirea în țară după pregătirea de la Varșovia, vor continua instruirea numai acei sportivi care au acumulat puncte pentru C.E. seniori, ceilalți urmând să se pregătească la cluburi. Le dorim succes celor doi antrenori Pop Ștefan și Bercean Florin care vor definitiva lotul pentru europenele de seniori în funcție de rezultatele obținute de sportivii români la aceste turnee de “A” și validate de Federația Română de Judo.

În general, analizând tactica pe care o folosesc judoka-nii români (fie ei și cei mai buni din țară) nu este decât la câteva judoka apropiată de cerințele mondiale în această privință, ei luptă lent și cu atacuri rare fără a ști să-și fructifice ocaziile la marginea spațiului de luptă, să contraatace sau să ducă acțiunile mai departe până la Ippon în lupta la sol.

Cupa Mondială la Judo seniori-feminin la București

16.04.2006  

 România este gazda anuală a turneului mondial de Cupă Mondială la Judo, rezervată seniorilor. Bucureștiul s-a aliniat astfel pe traseul european al Cupei Mondiale, delimitat de orașe importante precum Moscova, Madrid, Paris, Roma, Praga sau Rotterdam.

Sportivi din 9 țări (Belgia, Cehia, Finlanda, Moldova, Polonia, Turcia, Ucraina, Ungaria, și România ) au foat prezenți timp de două zile – sâmbătă 15 și duminică 16 aprilie, pe suprafețele de luptă amenajate la Sala Ioan Ghermănescu (fostă Polivalentă), disputându-și medaliile puse în joc.

România, ca țară organizatoare, a avut dreptul să participe cu câte 4 sportive la fiecare categorie. Lotul românesc alcătuit și antrenat de Florin BERCEANU și Simona RICHTER a fost format din:

·        la categoria 48 kg: Alina Alexandra DUMITRU, Monica Elena UNGUREANU, Carmen BOGDAN și Olimpia IANC

·        la categoria 52 kg: Ioana ALUAȘ ,Monica NISTOR, Andreea CHIȚU și Andreea GALICZA

·        La categoria 57 kg: Corina Oana CAPRIORIU, Roxana TINICA, Alina MICI și Roxana Vasilica MOISA

·        La categoria 63 kg: Adriana CHERAR ,Irina Elena SAMOILĂ, Cristina BABAN și Andreea MOCAN

·        La categoria 70 kg: Alina CROITORU, Mihaela GADEA, Mihaela ANDRIOAIE și Mihaela BARZU

·        La categoria 78 kg: Alexandra MĂTĂSARU și Ana Maria MARCU

·        La categoria +78kg: Alina LOTOROSANU, Corina IORDACHE și Beata KABAT

Medaliatele sunt:

Categoria 70 kg:

·       Aur- Andrea POKORNA-Cehia

·       Argint – Alina CROITORU-România

·       Bronz – Mihaela ANDRIOAIE-România și Paula POYRY-Finlanda

Categoria 78 kg:

·       Aur- Alena EIGLOVA-Cehia

·       Argint – Agnieszka CZEPUKOJC-Polonia

·       Bronz – Ana Maria Marcu-România și Agnieszka CHIPALA-Polonia

Categoria +78 kg:

·       Aur – Alina LOTOROSANU-România

·       Argint – Anna BALASHOVA-Rusia

·       Bronz – Natalia MISIN-Moldova

Ieri s-au desfășurat întrecerile la categoriile 48,52, 57 și 63 Kg, medaliile obținute fiind:

Categoria 48kg:

·       Aur – Alina Alexandra DUMITRU-România

·       Argint – Olimpia IANC-România

·       Bronz – Monica UNGUREANU-România și Tatiana SVEREDZUK-Rusia

Alina DUMITRU a declarat “obiectivul meu acum sunt Campionatele Europene ce se vor desfășura în mai, în Finlanda. După ce am luat 2 ani la rând locul 1, normal că și acum îmi doresc o medalie “

Categoria 52 kg:

·       Aur –Ioana ALUAȘ-România

·       Argint – Monica CABAJ-Polonia

·       Bronz – Alexandra DOURNOVA-Rusia și Monica NISTOR-România

Categoria 57kg:

·       Aur – Ekaterina MELNIKOVA-Rusia

·       Argint – Corina Oana CAPRIORIU-România

·       Bronz – Evelina KALLIONIEMI-Finlanda și Alina MICU-România

Categoria 63 kg:

·       Aur – Zsuzsa BEJCZI-Ungaria

·       Argint – Natalia MALZKHINA-Rusia

·       Bronz – Aneta SZCZEPANSKA-Polonia și Irina Elena SAMOILĂ-România

După competiție, vicepreședintele Federației Române de Judo (președintele comitetului de organizare a acestui turneu), Viorel BÂRLOIU a declarat: „ obținerea a 12 medalii dintre care 3 de aur , confirmă că merităm să fim în topul judo-ului european. Mă declar mulțumit de performanța fetelor noastre, dar să nu uite că medaliile de azi le obligă și mai mult pentru mâine.. „

Secretarul general al Federației Române de Judo, Constantin SAVU: „Anul 2006 a fost an intermediar pentru calificarea sportivelor la Jocurile Olimpice, iar în anul 2007 și 2008 competițiile organizate la București vor puncta pentru Olimpiada din

2008.La nivel tenic, așa cum ne așteptam, s-au remarcat sportivele de la categoriile 48,52,57kg. Ne bucurăm că și de această dată Comisia Uniunii Europene de Judo a remarcat și felicitat Federația Română de Judo pentru buna organizare a acestei Cupe Mondiale.

CAMPIONAT

CAMPIONAT

CAPITOLUL IV.

METODE DE CERCETARE

Metoda este definită ca "modalitatea obținerii unor anumite rezultate în cunoaștere și în practică". Termenul provine din greaca veche, în care "methodos" înseamnă drum, cale, mod de expunere și indică totalitatea demersurilor prin care omul reușește să cunoască un anumit fenomen, să producă un obiect sau să provoace conștient modificări în realitatea materială obiectivă (1992, Mihai Epuran).

Pentru alcătuirea acestei lucrări am folosit următoarele metode: studiul datelor din literatura de specialitate, observația cu înregistrarea datelor, statistica (calcul, prelucrare și interpretare), metoda matematică.

Dintre aceste metode, observația cu înregistrarea datelor a constituit principalul mod de a recolta date. Studiul datelor din literatura de specialitate a întregit materialul obținut prin metoda observației.

IV. 1. OBSERVAȚIA

Studiul aici de față se bazează pe metoda observației, metodă care presupune "contemplarea intenționată a unui obiect, document, fenomen sau proces; cunoașterea științifică a unei realități prin contemplare intenționată și metodică este condiționată de prelucrarea prin rațiune a datelor obținute" . (1992 Mihai Epuran)

Subînțeles observației este procesul de înregistrare și consemnare a celor văzute. Așa acest efort explică și raportarea observației la experiență sau experiment.

Scopul observației este culegerea de date concrete a căror analiză stiințifică să permită generalizarea.

Observația din studiul de față este sistemică sau observație cu ipoteză și directă în același timp.

Observația statistică privește un aspect al acestei metode de cercetare și care are marele merit că în cazul repetării situațiilor și a creșterii numărului de date, prin prelucrare specifică, înlătură greșelile de observație curentă. (1992 Mihai Epuran)

În timpul observației s-a urmărit cantitatea, calitatea și eficiența tehnicilor aplicate în luptă.

Condițiile observației:

– Caracterul fundamentat teoretic și metodologic – observația se face deliberat în legătură cu necesitatea de cunoaștere a unor date care fac parte din domeniul investigației.

– Scopuri precis formulate. Această cerință este desprinsă din intenționalitatea cercetării.

– Sarcini precis delimitate și în conformitate cu scopul care este dat de tema cercetării iar sarcinile de scopul sau scopurile fixate.

– Desfășurarea metodică, sistemică. Această caracteristică se traduce în planul și programul efectuării observațiilor.

– Prelucrare și interpretare exigente. Prelucrarea cantitativă și mai ales calitativă este operația de bază de care va depinde corectitudinea interpretării deci și a rezultatelor cercetării.

– Pregătirea observatorului și a observației va avea amprenta observatorului fiind hotărâtoare în ceea ce privește eficiența activității de investigație.

Această lucrare s-a realizat cu organele de simț dar și cu ajutorul tehnologiei (înregistrării) zilelor noastre.

Pentru această lucrare am făcut înregistrări la prima etapă a DIVIZIEI A care a avut loc la Brașov pe data de 24-26.10.1997.

În urma centralizării datelor am scos în evidență procedee care au o eficiență mai mare în comparație cu altele.

La acest concurs au fost prezente patru echipe: STEAUA CSU PITEȘTI, CS POLI- CSS "U" Iași, UCSM ARDAF CLUJ și A.S. Concordia PLOIEȘTI.

În cadrul acestei etape s-au desfășurat 42 de meciuri dintre care 14 meciuri au fost câștigate cu Ippon obținut în lupta din picioare (TACHI-WAZA), 13 meciuri au fost câștigate cu Ippon în NE-WAZA un meci a fost nul prin decizia de HIKI-WAKE, iar 14 mecuiri s-au terminat odată cu timpul de luptă.

În 42 de meciuri au fost executate 66 e tehnici care au fost punctate cu KOKA, YUKO, WAZARI și IPPON.

În continuare voi prezenta meciurile și punctajul obținut în fiecare meci în cadrul Campionatului de Divizia “A” de la Brașov:

LEGENDĂ: I – IPPON,

W –WAZARI,

Y – YUKO,

K – KOKA.

Ponderea și eficiența tehnicilor am să le tratez pe larg în capitolul

"Statistică".

Pe baza înregistrării video de la Campionatul Mondial de la Paris 1997 am putut observa tehnicile eficiente executate în meciurile pentru medalii. Din acest material am putut viziona 15 meciuri din 24 de meciuri pentru medalii.

Astfel la categoria 48 kg în finala dintre TAMURA RYOKO, JPN. și SAVON AMARILIS, CUB. a fost un meci disputat valoarea sportivilor fiind cam aceeași.

După multe înlănțuiri de tehnici japoneza reușește o UCHI-MATA care va fi punctată cu YUKO, tehnică ce îi aduce japonezei medalia de aur.

Tot la 48 kg în meciul dintre TONG SUK PAK și Meloux Silvie Fra. a fost dominat de sportiva koreană care a punctat cu UCHI-MATA, YUKO iar în final specialista în UCHI-MATA reușește un Ippon spectaculos.

Clasament al categoria 48 kg:

Locul I. Tamura Ryoko JPN.

Locul II. Savon Amarilis CUB.

Locul III. Kurath Monica SUI.

Locul III. Tong Suk Pak PRK.

În finala de al categoria 52 kg, dintre franțuzoaica Restoux M. Claire și koreanca Kze Sun Hui, am asistat la o luptă îndârjită în care nici una din combatante nu ceda; totuși franțuzoaica reușește un contraatac cu TANI-OTOSHI evaluat cu YUKO, reușind să câștige astfel aurul.

Clasament al categoria 52 kg:

Locul I. Restoux M. Claire FRA.

Locul II. Kye Sun Hui PRK.

Locul III. Flagothier Nicole BEL.

Locul III. Hyun Sack Luca CAN.

În finala categoriei 56 kg, dintre FERNANDEZ ISABELE din Spania și GONZALES DRIULIS din Cuba, lupta a fost foarte strânsă, nici una dintre sportive nereușind să puncteze, ajungându-se la HANTEI (decizie dată de arbitri). Decizia a fost dată în favoarea spaniolei.

Pentru unul din locurile trei în cadrul aceleiași categorii au luptat BATON MAGALI, Fra.și LOMBA MARISABEL, Bel. În acest meci cele mai multe atacuri nepunctate, din păcate, au fost cu UCHI-MATA. Totuși franțuzoaica punctează cu UCHI-GOSHI, JUKO și cu UCHI-MATA, WAZARI iar belgianca punctează YUKO cu KO-UCHI-GARI.

Clasament al categoria 56 kg:

Locul I. Fernandez Isabele SPA.

Locul II. Gonzales Driulis CUB.

Locul III Tateno Giari JPN.

Locul III. Baton Mangali FRA.

În cadrul categoriei 61 kg am vizionat finala și semifinala. Finala a fost disputată între VANDE HNENDE S. din FRA. și VANDEKA YETE GELLA din BEL. Singura tehnică punctată în acest meci a fost un TANI-OTOSHI punctată cu IPPON executată de franțuzoaică.

Semifinala dintre ALVAREZ SARA din ESPA. și BUCKINGAM MICHELLE, CAN. a fost căștigată de spaniolă cu KOSHIDA-OSAI evaluată de WAZARI.

Clasament al categoria 61 kg:

Locul I. Vande Hnende S. FRA.

Locul II. Vandeka Zete Gella BEL.

Locul III. Alvarez Sara SPA.

Locul III. Jung Sung Sook KOR.

Unul din meciurile pentru medalia de bronz a fost disputat între BEAURUELLE ISABELLE, FRA. și CHO MIN SUUN, KOR. În acest meci sportiva CHO MIN SUUN a insistat pe atacuri cu O-UCHI-GARI, tehnică cu care reușește în final să obțină IPPON și astfel să câștige bronzul.

Clasament al categoria 66 kg:

Locul I. Howey Kate GBR.

Locul II. Von Rekovschi GER.

Locul III. Pierantozzi Emanuela ITA.

Locul III. Cho Min Suun KOR.

În cadrul categoriei 72 kg finala a fost disputată între japoneza ANNO KARO și cubaneza LUNA DIADENIS. Japoneza reușește să câștige cu YUKO pe care-l obține cu un atac eficient cu O-UCHI-GARI.

Semifinala a fost disputată de WERBROUK ULLA din Belgia și SCAPIN ILONA din Italia. Belgianca reușește un O-SOTO-GARI de IPPON, tehnică ce-i aduce bronzul.

Clasament al categoria 72 kg:

Locul I. Anno Marko JPN.

Locul II. Luna Diadenis CUB.

Locul III. Silva Ednanci BRA.

Locul III. Werbrouk Ulla BEL.

Finala de la categoria +72 a fost disputată între japoneza NINOMIYA MIHO și franțuzoaica CICOT CRISTHINE, care câștigă pe contraatac cu TANI-OTOSHI evaluat de IPPON.

Meciul dintre SUN FUMING, China și ROGERS MICHELE pentru medalia de bronz a fost câștigat de reprezentanta Chinei cu tehnica HARAI-GOSHI de IPPON.

Clasament categoria +72kg:

Locul I. Cicot Cristhine FRA.

Locul II. Ninomiya Miho JPN.

Locul III. Maksimov Beata POL.

Locul III. Sun Fuming CHN.

Clasament OPEN:

Locul I. Beltran Dania CUB.

Locul II. Barientas Raquel ESP.

Locul III.Yuan Huan CHN.

Locul III.Ninomiya Miho JPN.

Aceste date vor urma să fie prelucrate statistic pentru a putea observa eficiența și preponderența anumitor tehnici.

2. METODA STATISTICĂ

În activitatea sportivă, ca și în alte domenii, sunt folosite mijloace sistemice și în special statistice pentru prelucrarea datelor științifice utilizate în cercetarea diferitelor fenomene.

Statistica este știința care se ocupă cu descrierea și analiza numerică a fenomenelor de masă (de grup), dezvoltând particularitățile cantitative de structură dinamică, conexiune, precum și legile care le guvernează.

Legea statistică nu se manifestă în cazuri particulare, ci reprezintă tendința caracteristică în cazul producerii în masă a fenomenelor cercetate.

Particularitățile ei constau în faptul că este stabilă și nu valorează decât statistic, adică este aplicată unei mase de evenimente cu structură completă și nicidecum cazurilor particulare. Ea realizează o tendință predominantă.

Interpretarea corectă a rezultatelor trebuie să se facă luând în considerație un număr cât mai mare de factori aleatori sau întâmplători.

Metoda statistică indică observația specifică drept prima operație de corectitudinea căreia depinde întregul efort de prelucrare și interpretare. Informațiile obținute prin metoda oservației le-am redat pe larg în subcapitolul “Observația”.

IV. 3. PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

După observarea fenomenelor de tip metodic – tehnic, făcând analiza în ceea ce privește eficiența, urmează prelucrarea și interpretarea celor analizate. Prelucrarea cantitativă și mai ales calitativă este operația de bază de care va depinde corectitudinea interpretării și deci a rezultatelor cercetării.

Prelucrarea constă în grupare datelor, întabelare, analiză cantitativă și analiză calitativă (efectuarea de calcule statistice, de grafice).

În continuare voi prezenta datele recoltate întabelate în ansamblu iar pe urmă pe grupe tehnice și pe categorii de greutate.

PONDEREA PROCEDEELOR PE CATEGORII DE GREUTATE SI EFICIENTA LOR TABELUL 3.

TEHNICI UTILIZATE ȘI EFICIENȚA LOR LA JOCURILE OLIMPICE DE LA ATLANTA ’96

Acest rezumat este bazat pe statisticile elaborate la J.O. de la Atlanta 1996, iar calculele sunt făcute pe 787 de tehnici punctate în competiție. Nu sunt prezentate informații despre tehnici nepunctate. Rezumatul a fost furnizat de Charles Brown și Greg Mc Murray.

(http://www.orst.edu/~odoms/statistics.nun)

În continuare voi prezenta ponderea și eficiența tehnicilor de judo pe grupe tehnice – punctate la Jocurile Olmpice de la Atlanta ’96.

TE-WAZA

ASHI-WAZA

KOSHI-WAZA

SUTEMI-WAZA

În final prezint procentual eficiența tehnicilor prezentate anterior pe categorii de greutate – feminin – realizate al Jocurile Olimpice Atlanta 1996.

Reprezentările grafice de mai jos sunt alcătuite conform tabelului anterior.

După analiza statistică pe care am realizat-o, în continuare voi interpreta, pe baza acestei analize, situația privind ponderea și eficiența tehnicilor din NAGE-WAZA la nivelul senioarelor.

Din datele analizate se observă că în România tehnicile în forță nu au pondere mult mai mare decât în judo-ul mondial care se bazează pe viteză, este dinamic, plin de spectaculozitate și de acțiuni realizate conform principiului supleței (principiul JU).

Se poate observa diferența dintre frecvența atacurilor în meciurile din România și meciurile de pe plan mondial. Dacă pe plan mondial diversitatea tehnicilor utilizate și totodată eficiente este mare, în România, așa cum putem observa în general fiecare judoka are în “bagajul” de tehnici cam o tehnică din fiecare grupă de tehnici: din TE-WAZA (tehnici de brațe; MOROTE-SEOI-NAGE-HIZA), ASHI-WAZA

(tehnici de picioare; O-UCHI-GARI), KOSHI-WAZA (tehnici de șold; NARAI-GOSHI) și SUTEMI-WAZA (tehnici de sacrificiu, întâlnite la categorii mari și în general MA-SUTEMI-WAZA; SOTO-MAKI-KOMI) care sunt aplicate din păcate – în general – în forță și cine-i mai puternică câștigă.

V. CONCLUZII ȘI PROPUNERI:

Cunocând importanța pe care o au procedeele și combinațiile tehnico-tactice din NAGE-WAZA, am încercat prin lucrarea de față să aduc un aport la orientarea metodicii pregătirii judoka spre acele tehnici din NAGE-WAZA care sunt folosite mai des în competiții, spre acele procedee care au o eficacitate mai mare față de altele.

În urma înregistrărilor făcute și prelucrării statistice a datelor au reieșit o serie de aspecte negative în ceea ce prvește pregătirea unor echipe întregi cât și a unor judoka în care se investeau multe speranțe.

Aspecte negative din datele înregistrate:

Orientarea greșită în ceea ce privește folosirea acelorași procedee de către aproape întreaga echipă, înregistrându-se în felul acesta carențe în pregătirea lor tehnică.

Nu se cunosc destul de bine procedeele care dau randament în cadrul luptei – la marginea saltelei.

Nu se cunosc tehnicile de atac pe ambele părți. Este recomandat ca în procesul instruirii să se insiste pe acest lucru, date fiind condițiile deosebite apărute în timpul concursului și care pun judoka în situația de a acționa și pe partea neândemânatică.

Atâta timp cât la noi se mai antrenează și chiar se mai luptă pe saltele elastice (nespecifice luptelor) și nu pe TATAMI (specifice judo-ului) se poate scrie despre o tactică a utilizării suprafeței de luptă (funcție de calitatea acesteia). Pe suprafețele improprii desfășurării unor acțiuni rapide, dinamice, spectaculoase, se impune o luptă fără deplasări TSUGI-ASHI (pași adăugați) sau TAI-SABAKI (pași violenți), fiind mai dificil de executat pe astfel de saltele și oferind șanse adversarului să sconteze eficient se vor executa tehnici MAKI-KOMI (cădere și înfășurare) etc. Acțiunile de luptă din picioare vor fi predate judoka de performanță în legătură directă cu acțiuni (procedee) de luptă la sol ce decurg din situațiile favorabile urmării atacului din picioare.

Va trebui să se analizeze viguros și cu atenție regulamentul competițional la judo, în special reglementările în vigoare privind lupta și la marginea saltelei (limita celor cinci secunde) și consecințele ce decurg din acestea, sportivele vor exersa astfel de situații practice și vor fi îndrumate pentru a găsi soluțiile cele mai eficiente atît în atac cât și-n apărare pe spațiul de atenționare; dinamizarea și creșterea frecvenței atacurilor pentru a nu primi penalizări.

Trebuie să se caute să se formeze prin antrenament (lecții speciale) concepții tactice clare și sigure în legătură cu eficiența tehnicilor proprii în Shiai și valorificarea la maximum a suprafeței de luptă.

Lucrarea de față o recomand ca punct de plecare pentru o analiză riguroasă a acestei probleme la nivelul tuturor judoka de performanță, în cluburile și-n loturile naționale și de ce nu să fie prezentată la întâlnirea anuală a antrenorilor de judo ca subiect de dezbatere.

Propun, pentru a depăși aceste situații, schimburi de experiență cu loturile feminine ale țărilor avansate; reorientarea metodicii de pregătire a lotului feminin luând în calcul tehnica individuală a sportivelor selecționate, dar și adaptarea acestora la o linie specifică judoka fete.

DICȚIONAR DE TERMENI JAPONEZI FOLOSIȚI ÎN LUCRARE ȘI TRADUCEREA LOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ

BIBLIOGRAFI