. Efectele Exercitiilor Fizice In Perioada de Sarcina

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. GENERALITĂȚI

Sarcina este privilegiul femeii, poate cel mai mare, de a da naștere unei ființe noi. Este perioada unică din viața femeii care îi dă ocazia de a fi în centrul atenției, de a fi răsfațată și iubită mai mult decât de obicei.

Această etapă din viața femeii este una de meditație, de autocontrol și cu siguranță de un nou început. De acum va începe sentimentul de responsabilitate supremă, pentru că simte cum o ființă depinde vital de ea. Percepe miracolul ce o uimește în fiecare zi și care își pune amprenta pe toate activitațile.

Femeile apte care s-au hotărât să facă acest pas trebuie sa-și ia mai întâi o serie de precauții. Este știut faptul că pentru a avea o sarcină fară probleme este nevoie de un corp sănătos. De aceea printre precauțiile unei gravide se numără și frecventarea unei săli de kinetoterapie, atât înaintea, în timpul sarcinii, cât și postpartum. La femeia modernă, viitoare mamă, această precauție reprezintă deja o necesitate. Preocuparea carierei și tehnologia avansată ce îi conferă confort material, o lipsesc, paradoxal, de atât de necesara activitate fizica. Odată intrată în categoria sedentariștilor, adaptarea la noua viață și la modificările induse de sarcină se va face foarte greu. Pentru o condiție fizică optimă este obligatorie efectuarea exercițiilor fizice moderat și regulat.

Kinetoterapia permite femeii gravide să-și cunoască mai bine propriul corp și să-i dea încredere în imaginea sa în timpul sarcinii, dar și după naștere.

Kinetoterapia femeii gravide, în ceea ce privește sfera urogenitală, reprezintă de fapt o supraveghere globală a pacientei. Deasemenea, cuprinde terapia tuturor manifestărilor patologice legate de sarcină, dar și profilaxia lor.

Kinetoterapia aplică mijloacele kinetologiei medicale cu scopul recuperării somato-funcționale, motrice și psihice și/sau al reeducării motrice secundare, de compensație, în cazul afecțiunilor parțial reversibile sau ireversibile. (Dr. Mariana Cordun – Kinetologie medicală)

Kinetologia profilactică va cuprinde totalitatea metodelor și mijloacelor kinetologice care se adresează menținerii și întăririi stării de sănătate, deci prevenirii stării de boală (Dr. Sbenghe T. – Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare). Aceasta reprezintă însă doar o latură a profilaxiei, denumită profilaxie primară.

Dintre mijloacele kinetologiei, folosite în scop sanogenetic sau terapeutic, cel mai utilizat este exercițiul fizic. Exercițiul fizic constă în repetarea sistematică a unor cicluri de mișcări cu scopul influențării dezvoltării fizice și a capacității de mișcare a individului, fără producerea unor modificări vizibile. (Dr. Mariana Cordun – Kinetologie medicală) Cu toate acestea, nu poate fi considerat exercițiu fizic orice mișcare sau acțiune motrică.

Sarcina este mult mai ușoară și chiar mai confortabilă atunci când gravida urmează un program de exerciții, pregătind în felul acesta corpul pentru naștere. Exercițiile încep în mod lent și treptat se mărește intensitatea și durata în ritm tolerabil. Dacă apar dureri, crampe sau dificultăți de respirație, exercițiul se oprește și se reia într-un ritm mult mai lent. Nu este permisă practicarea unui program viguros de exerciții, însă un program de mers moderat este benefic pentru oricine. Exercițiile fizice se vor adapta vârstei gravidei, vârstei gestaționale, evoluției sarcinii, gradului de antrenament și se vor efectua doar cu avizul medicului, ținându-se cont de precauții și contraindicații.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2.1. DIAGNOSTICUL DE SARCINĂ

Fiecare ființă își începe viața dintr-o singură celulă, oul fertilizat, care conține genele de la mamă și tată în care se află întreaga moștenire genetică ce va fi transmisă urmașilor.

În majoritatea cazurilor diagnosticul se pune pe amenoree. Acesta însă nu poate fi un semn de certitudine pentru că poate surveni și în urma unor tulburări de ciclu menstrual.

Nu toate femeile prezintă aceleași simptome sau semne de sarcină. De aceea semnele se grupează în funcție de probabilitatea pe care o oferă în mai multe categorii.

Dintre simptomele care pot stabili un diagnostic probabil fac parte :

grețurile și/sau vărsăturile

congestia mamară

senzația de oboseală

hipersomnia sau din contră insomnia

Semnele sunt grupate în :

semne prezumtive

– amenoree

creșterea constantă în greutate

modificări la nivelul sânilor

modificări de colorație la nivelul tegumentelor și mucoaselor

tulburări de micțiune de tip polakiurie

aperiția contracțiilor uterine

semne de probabilitate

mărirea de volum a abdomenului, care se apreciază prin perimetrie abdominală

modificări de formă, mărime și consistență a uterului

semne de certitudine

detectarea bătăilor cordului fetal

ecografia uterină

perceperea mișcărilor fătului

creșterea înălțimii fundului uterin

Oricare din aceste semne, luat separat, nu poate pune un diagnostic sigur. Poate creea confuzie deoarece fără un examen diferențial ar putea sugera o manifestare patologică.

MODIFICĂRI FIZIOLOGICE INDUSE DE SARCINĂ

Transformările pe care le suferă organismul gravidei în timpul sarcinii sunt multiple. Pornind de la modificările hormonale și până la orizontalizarea cordului, toate transformările sunt fiziologice. Pentru că se produc la nivelul tuturor aparatelor și sistemelor începând chiar de la sfârșitul primei luni, gravida va simți cum corpul și starea ei generală se modifică, făcând-o curioasă în legătură cu acest lucru sau din contră, având un efect negativ asupra psihicului ei.

Corpul mamei nu este doar un adăpost protector pentru făt, ci trebuie să se modifice ca răspuns la mesajele chimice date de copilul în dezvoltare.

Hormonii sunt secretați de corpul galben în primele săptămâni, după care secreția este preluată de placentă. Dintre acești hormoni fac parte :

Progesteronul menține sarcina prevenind contracțiile uterine și ajută la dezvoltarea vaselor de sânge din uter, esențiale pentru hrănirea copilului.

Estrogenul este hormonul cheie al sarcini pentru că ajută fertilizarea, creșterea și modificările uterului, colului uterin și vaginului.

Gonadotropina este cea care anunță sarcina, fiind detectată in sânge și urină. Acest hormon previne reacția de respingere a fătului ca pe un corp străin, de către corpul mamei.

Lactogenul placentar este implicat în creșterea copilului. El schimbă metabolismul mamei pentru a face proteinele și zaharurile mai accesibile fătului și stimulează sânii să se dezvolte și să se pregătească pentru producerea laptelui.

Primul trimestru

Spre sfârșitul primei luni femeia începe să se simtă obosită. Schimbările din corp necesită mari cantități de energie ceea ce duce la epuizare. O altă cauză o reprezintă nivelul crescut de progesteron care are efect sedativ, motiv pentru care simte nevoia să doarmă mai mult decât de obicei.

Pe măsură ce sarcina avansează, modificările sunt din ce în ce mai evidente.

La nivel digestiv se constată sialoree, greață, vărsături și chiar arsuri epigastrice. Greața și vărsăturile care de regulă sunt tulburări matinale, pot să dureze uneori toată ziua. Apar, mai ales, pe stomacul gol și se datorează acțiunii hormonilor de sarcină asupra tubului digestiv. Arată că sarcina s-a instalat ferm, cu șanse scăzute de avort spontan. Într-o formă severă, numită hiperemeza gravidei, vărsăturile pot sărăci organismul de lichide și minerale, scăzând presiunea sangvină. Deshidratarea se asociază în acest caz cu cetoacidoza, corpul este sărăcit de substanțe nutritive, în special glucide, țesuturile proprii încep să fie consumate, iar în sânge apare un exces de corpi cetonici care agravează greața.

Modificările sânilor apar înaintea modificărilor abdominale. Ei devin sensibili, grei, cu vene dilatate. La început sunt dureroși, ca mai apoi să se mărească. Areolele mamare se măresc și se închid la culoare, putând rămâne așa și după sarcină. Venele devin mai vizibile, iar senzația de parestezie mamelonară poate fi unul din primele semne de sarcină. Tuberculii Montgomery din jurul areolei încep să se mărească. Aceștia sunt glande sudoripare modificate care produc un ulei antimicrobian ce umezește și înmoaie pielea mameloanelor.

În momentul implantării ovulului în peretele uterului poate avea loc o sângerare ușoară. Reprezintă de fapt perioada în care, în mod normal, ar fi avut loc menstruația. Sângerarea este scurtă, nedureroasă și nepericuloasă. Sângele este roșu sau roz și nu conține fragmente de țesuturi. Sângerările vaginale periculoase sunt însoțite de dureri sau crampe, sunt puternice și persistente, iar sângele este de culoare închisă, cu cheaguri, putând conține sau nu resturi de țesut. Această sângerare poate fi semn de avort sau sarcină extrauterină.

Spre sfârșitul trimestrului III gravida începe să se simtă mai bine și să câștige în greutate, pe masură ce copilul crește. Câștigul ponderal ar trebui să fie de minim 1-2 kg, însă doar 1/3 se datorează copilului, restul este datorat țesuturilor de suport.

Fluctuațiile hormonale se micșorează, iar gravida devine mai stabilă emoțional. De acum riscul de avort spontan diminuă treptat odată cu dezvoltarea sarcinii.

Activitatea inimii crește continuu datorită solicitarilor din ce în ce mai mari. Spre sfârșitul acestei luni se pot auzi bătăile inimii copilului, care sunt de doua ori mai rapide decât ale mamei și surprinzător de puternice.

Relaxarea mușchilor netezi ai tubului digestiv produsă de excesul de progesteron și presiunea uterului asupra rectului provoacă constipație, adică scaune uscate, dificil de eliminat. Acest lucru este agravat și de lipsa lichidelor, a fibrelor alimentare și de inactivitate.

Vezica urinară începe să fie mai iritabilă datorită congestiei pelvine, ceea ce determină micțiuni repetate și în cantități mici. Gravida este acum mai predispusă la infecții urinare. Un semn cert de infecție este urinarea mai frecventă de odată pe oră, sau însoțită de arsuri și dureri. Infecțiile și o musculatură perineală neantrenată, lipsită de tonus au drept consecină pierderile de urină. Acestea se pot produce când gravida stranută, tușește sau râde.

Trimestrul al II-lea

Sarcina este acum mult mai bine suportată. Uterul devenit organ abdominal determină mărirea abdomenului.

Mișcările copilului încep să se simtă. Examenul ecografic poate arăta mișcările copilului, organele sale în dezvoltare, poziția placentei, vârsta, sexul, numărul feților și posibile malformații.

Regiunile bogat vascularizate, în special fața, capătă un aspect roz . În plus pot apărea piele uscată sau grasă și creșterea pigmentației pe față și abdomen. Masca de sarcină, sau cloasma, apare sub forma unor pete cenușii sau gălbui pe obraz, nas, frunte și bărbie. Nu poate fi prevenită, dar poate fi micșorată prin scăderea expunerii la soare. De obicei dispare după lăuzie.

Creșterea volumului de sânge și a hormonilor poate avea repercursiuni și asupra gingiilor, provocând gingivita de sarcină manifestată prin sialoree, gingii umflate și sensibile, care sângerează ușor la periaj.

Este recomandat ca decubitul dorsal să fie înlocuit cu cel lateral, datorită presiunii intraabdominale și intrauterine ce se crează. Acest lucru se face însă în funcție de toleranța individuală, unele dintre gravide putând menține decubitul dorsal până spre sfârșitul lunii a 5-a.

Mișcările copilului pot fi percepute mai bine. Ei se mișcă mai mult în timpul nopții, în timpul zilei fiind liniștiți de mișcările mamei. De obicei mișcările sunt mai frecvente după o gustare bogată în zahăr sau după băuturi ce conțin cofeină.

Sânii pot începe să secrete un lichid gălbui, numit colostrum, care precede instalarea secreției de lapte.

Transpirația este mai abundentă și apar primele vergeturi abdominale. Vergeturile de sarcină sunt produse prin ruperea fibrelor elastice de colagen din piele și sunt mai frecvente pe sâni șî abdomen.

Pot apărea durerutând menține decubitul dorsal până spre sfârșitul lunii a 5-a.

Mișcările copilului pot fi percepute mai bine. Ei se mișcă mai mult în timpul nopții, în timpul zilei fiind liniștiți de mișcările mamei. De obicei mișcările sunt mai frecvente după o gustare bogată în zahăr sau după băuturi ce conțin cofeină.

Sânii pot începe să secrete un lichid gălbui, numit colostrum, care precede instalarea secreției de lapte.

Transpirația este mai abundentă și apar primele vergeturi abdominale. Vergeturile de sarcină sunt produse prin ruperea fibrelor elastice de colagen din piele și sunt mai frecvente pe sâni șî abdomen.

Pot apărea durerile de stomac, uneori însoțite de regurgitație. Apar mai ales în poziția de decubit, la tuse și la ridicarea de greutăți. Sunt favorizate de uterul mărit care împinge stomacul în sus și de progestesteron, care are ca efect relaxarea musculaturii stomacului și implicit încetinirea golirii lui.

Creierul competiționează cu uterul pentru aportul de sânge, și pentru că sistemul cardiovascular nu poate reacționa suficient de rapid pentru echilibrarea presiunii sangvine, se produc amețeli. Aceste amețeli nu sunt dăunătoare pentru mamă sau făt. Pot fi provocate de statul în picioare timp îndelungat, când sângele se acumulează în jumătatea inferioară a corpului și micșorează fluxul de sânge către creier, condiție denumită hipotensiune ortostatică. Mai pot fi provocate de scăderea presiunii sangvine datorate schimbării de poziție, condiție numită hipotensiune posturală.

Durerile de cap se pot manifesta sub formă de pulsații sau migrene și sunt produse de modificările hormonale, la care contribuie stările emoționale și modificările fizice. Durerile de cap severe, în special cele asociate cu tulburări de vedere, pot fi un semn de tensiune arterială crescută.

Pe măsură ce uterul crește poate să apară separarea și îndepărtarea mușchilor drepți abdominali. Mușchii își revin și se apropie la câteva luni după naștere, dar tonusul muscular va fi mai scăzut la următoarele sarcini.

Crampele musculare sunt dureri bruște ce pot apărea la nivelul membrelor inferioare. Apar mai ales noaptea și au cauze multiple : oboseala și scăderea glucozei în sânge, scăderea circulației în mușchii activi, deshidratarea, presiunea exercitată de uterul gravid pe structurile nervoase, scăderea electroliților, în special Na, K, Ca și Mg.

Poziția corpului se modifică pe măsură ce mușchii abdominali se relaxează pentru a acomoda uterul în curs de creștere. Acest lucru produce o schimbare a centrului de greutate spre anterior și cranial. Nu mai poate fi menținută poziția neutră a bazinului, astfel că acesta basculează anterior. Consecința va fi accentuarea lordozei lombare și deplasarea spre posterior a corpului gravidei, din articulațiile tibiotarsiene. Aceste modificări pot provoca dureri în zona lombară, localizate sau iradiate. Cea mai frecventă localizare este la nivel sacro-iliac, poate iradia pe membrele inferioare dar nu mai jos de fosa poplitee și mai rar poate fi întâlnită în zona lombară înaltă, însă aceasta este durere cu caracter inflamator și se accentuează noaptea. Superior hiperlordozării lombare, compensator, se produce o cifozare a coloanei vertebrale dorsale prin alungirea mușchilor dorsali, favorizată uneori și de creșterea în volum a sânilor.

La nivel renal se constată o ușoară ascensionare a rinichilor, aceștia fiind împinși în sus de uterul gravid. Presiunea exercitată asupra rinichilor, împreună cu relaxarea musculaturii netede duc la dilatarea căilor urinare. Se produce astfel, scăderea peristaltismului ureteral și refluxul vezico-ureteral, urmate de infecții urinare. Are loc :

creșterea fluxului plasmatic renal cu 30-50% ;

creșterea filtratului glomerular cu 30-50% ;

creșterea reabsorbției tubulare a apei și a electroliților cu 30-50%.

Trimestrul al III-lea

Gravida începe să se simtă din ce în ce mai obosită și se odihnește tot mai greu.

Anticipează nașterea, iar emoțiile și temerile sale sunt legate tocmai de acest eveniment.

Aparatul cardio-vascular prezintă solicitări importante. Cordul se orizontalizează , se deplasează și se rotește spre stânga, iar șocul apexian se percepe în spațiul IV intercostal stâng, pe linia axilară laterală.

Modificările funcționale constau în :

creșterea debitului cardiac cu 40% și secundar a travaliului cardiac. În repaus, la gravida în decubit lateral stâng, se constată o creștere a debitului cardiac de până la 6 l/min., comparativ cu primul trimestru când valorile erau de 1,5 l/min.Valoarea debitului cardiac este în funcție de poziția gravidei, în decubit dorsal apărând o diminuare a returului venos datorită compresiei venei cave inferioare între uterul gravid și planul vertebral lombar. Mecanismele creșterii debitului cardiac în cursul sarcinii se datorează nivelurilor crescute de material nutritiv și prezenței șanțurilor arterio-venoase placentare.

creșterea volumului sangvin circulant progresiv încă din săptămâna a 10-a. Creșterea nu este egală, volumul plasmatic crescând cu 30-40% și cel globular cu 10-15%. Datorită acestei disproporții se produce o hemodiluție relativă, ceea ce induce o stare de anemie.

creșterea frecvenței cardiace cu 0,5-11% . În timpul contracției, uterul ia contact cu fața anterioară a coloanei și eliberează parțial compresia venei cave inferioare, ceea ce contribuie la creșterea volumului sistolic.

Se constată modificări posturale importante. Datorită eliberării crescute de relaxină, se produce o creștere a laxității articulare. Astfel, se produce bascularea anterioară a bazinului, tracționarea spre anterior a coloanei lombare și bascularea posterioară a umerilor.

Afectarea articulațiilor sacro-iliace, simfizei pubiene și a ligamentelor anterioare și posterioare ale coloanei duc la un mers legănat, specific de sarcină.

Relaxarea articulațiilor piciorului și greutatea crescută pe care trebuie să o susțină duce la prăbușirea bolții plantare.

Presiunea venoasă la nivelul membrelor inferioare crește progresiv datorită compresiei venei cave inferioare. Acest lucru duce la apariția sau accentuarea varicelor, care sunt vene dilatate pentru a cuprinde volumul de sânge crescut. Aceași cauză o au și hemoroizii, care sunt de fapt vene varicoase la nivelul rectului. Staza venoasă care duce la apariția varicelor favorizează și apariția edemelor, prin acumularea de lichid în țesuturi.

Modificările apărute la nivelul aparatului respirator nu duc la lipsa de oxigen a fătului. Mărirea în volum a uterului modifică atât poziția diafragmului, cât și configurația cutiei toracice. Astfel, diafragmul se ridică cu aproximativ 4 cm., diametrul transversal al cavității toracice crește cu 2,7 cm., iar circumferința cu 5-7 cm. Unghiul subcostal crește treptat datorită orizontalizării coastelor inferioare, dată de relaxarea ligamentelor și articulațiilor acestora.

Toate aceste modificări determină transformarea tipului respirator al gravidei, din costo-diafragmatic devenind predominant costal superior. Efectele modificărilor mecanice și hormonale determină modificări funcționale :

volumul curent crește progresiv încă din primul trimestru, ca acum să atingă valori care depășesc cu 40% pe cele ale femeii negravide ;

volumul rezidual și cel expirator de rezervă sunt scăzute prin ascensionarea diafragmului ;

crește ventilația pulmonară prin creșterea volumui curent și pentru că se depășește de 2 ori consumul de oxigen, indicând astfel un grad de hiperventilație ;

frecvența respiratorie crește cu 10%, de la 16-18 respirații/min. ajungând la 18-20 respirații/min.

Per ansamblu se constată o ușoară insuficiență respiratorie, motiv pentru care este necesară învățarea tehnicilor respiratorii.

În ultimele două luni uterul se întărește și se contractă, pregătindu-se pentru travaliu. Contracțiile pot apare la fiecare oră, dar nu sunt dureroase. Pelvisul se lărgește favorizând astfel angajația prezentației. Abdomenul extins împinge ombilicul în afară.

Pot să apară dureri de vagin, în regiunea inghinală, la nivelul șoldurilor sau feselor, produse de presiunea uterului și de întinderea articulațiilor și a ligamentelor bazinului.

Mai pot să apară parestezii la nivelul mâinii sau a întregului membru superior datorate presiunii exercitate de către sânii măriți pe structurile nervoase și acumulării de lichide în țesuturi.

Pe măsură ce sarcina progresează durata de somn profund al gravidei se micșorează. Nevoia frecventă de a urina, mișcările copilului și grijile care se adună o trezesc deseori. Insomnia o face iritabilă și obosită în cursul zilei.

Apare sentimentul de teamă în legătură cu nașterea care se apropie. Gravida poate deveni deseori iritabilă, exagerând fapte minore, nesigură pe sine, uneori până la panică, cu crize de plâns și depresie nervoasă. Alteori, dimpotrivă, sarcina este privită pozitiv, gravida poate fi mai tot timpul bine dispusă, veselă, chiar euforică. Toate aceste schimbări de dispoziție, de la exuberanță la depresie, se petrec sub influența modificărilor hormonale.

Somnul gravidei este în continuare dificil. Cu toate acestea trebuie să se odihnească, culcată pe partea stângă, cât mai mult posibil, chiar dacă nu adoarme.

Ultima modificare anatomică se petrece la nivelul bazinului. Relaxarea ligamentelor articulațiilor bazinului determină o hiperlaxitate care favorizează mișcările de contrnutație și nutație.

2.3. MECANISMUL NAȘTERII

Nașterea constă în eliminarea spontană, naturală sau artificială a fătului și anexelor sale. Nașterea începe odată cu declanșarea travaliului, care are trei faze :

Faza I. se caracterizează prin – apariția contracțiilor uterine dureroase, care la început survin la 5-10 min. și durează 50-60 sec., ca mai apoi să survină la 2 min. și să dureze 90 sec. ;

– dilatația și ștergerea colului uterin, care este ajutată de contracțiile uterine ;

– coborârea prezentației.

Faza II. corespunde nașterii sau expulziei fătului și are o durată variabilă, de 20 min.-1 oră la multipare și de 1-3 ore la primipare. Se desfășoară în trei timpi :

Timpul 1. reprezintă angajarea prezentației, adică trecerea mobilului fetal prin strâmtoarea superioară. Acest lucru este favorizat de mișcarea de contranutație.

Timpul 2. reprezintă traversarea celor două strâmtori ale bazinului.

Timpul 3. reprezintă degajarea craniului fetal, urmat de umeri, trunchi, bazin și membre inferioare. Degajarea este favorizată de mișcarea de nutație. Expulzia se realizează prin contracții uterine involuntare și contracții voluntare ale musculaturii abdominale.

Faza III. corespunde dezlipirii și expulziei placentei și anexelor sale. Începe la 15-20 min. după naștere și durează 20-30 min. Se realizează prin contracții uterine rare și mai puțin dureroase. Eliminarea este ajutată de tragerea ușoară a cordonului ombilical. Placenta este expulzată împreună cu membranele amniotice și cheaguri de sânge. După expulzie placenta este examinată pentru a vedea dacă este completă. Dacă nu a fost eliminată în totalitate poate cauza hemoragie sau infecție.

2.4. OBIECTIVELE PROGRAMULUI KINETIC

În funcție de evoluția sarcinii și de vârsta gestațională, obiectivele programului kinetic sunt diferite :

▪ în trimestrul I :

formarea autocontrolului asupra aliniamentului corect al corpului și posturii ;

creșterea mobilității articulare ;

menținerea tonusului muscular ;

creșterea elasticității musculare ;

autocontrolul și tonifierea planșeului pelvin ;

reeducarea respirației ;

controlul greutății corporale în vederea menținerii ei la valori adecvate lunilor de sarcină.

▪ în trimestrul II :

menținerea tonusului postural ;

continuarea reeducării respiratorii ;

prevenirea tulburărilor de circulație venoasă ;

creșterea elasticității musculare ;

tonifierea planșeului pelvin ;

evitarea supraponderabilității ;

combaterea tendinței de aplatizare a bolții plantare

diminuarea atitudinii lordotice ;

atenuarea crampelor musculare.

▪ în trimestrul III :

menținerea tonusului postural ;

învățarea posturii corecte în practicarea gesturilor uzuale ;

diminuarea tulburărilor circulatorii ;

atenuarea hiperlordozei lombare ;

atenuarea aplatizării bolții planatre ;

inducerea stării de relaxare ;

învățarea tipurilor de respirație utilizate în travaliu ;

învățarea pozițiilor obstetricale ;

prezentarea metodelor de naștere naturală și pregătirea gravidei pentru actul nașterii.

2.5. MIJLOACE KINETICE FOLOSITE ÎN PERIOADA DE SARCINĂ

Mijloacele kinetice se structurează în :

specifice – exercițiile fizice, posturările, masajul ;

nespecifice – mijloacele psihice, dieta ;

complexe – asociații ale mijloacelor specifice și nespecifice.

În funcție de aceste mijloace se pot alcătui programele kinetoprofilactice.

În general femeia gravidă poate practica aceleași tipuri de exerciții fizice ca și femeia negravidă. Cu toate acestea, intensitatea eforturilor nu trebuie să se ridice la nivelul solicitărilor dinaintea sarcinii. Programul de exerciții al gravidei se structurează pe trimestre, iar efortul este gradat progresiv.

Programul kinetoprofilactic conține atât mijloace fizical-kinetice, cât și mijloace psiho-terapice.

Programul fizical-kinetic poate cuprinde :

exerciții active ;

posturări ;

stretching ;

gimnastica Bürger ;

gimnastică respiratorie ;

mers ;

înot ;

aqua-gim ;

masaj ;

Psihoterapia cuprinde :

tehnici de relaxare ;

mijloace psihice.

Exercițiile active se vor adapta vârstei gravidei, vârstei gestaționale, evoluției sarcinii și gradului de antrenament. Exercițiile pot fi :

libere, realizate exclusiv de gravidă, fără intervenții exterioare facilitatorii sau rezistive.

rezistive, realizate cu intervenția parțial rezistivă a unor forțe externe, cu valori mai mici sau mai mari decât forța mobilizatoare. Rezistențele externe sunt reprezentate de :

obiecte – mingii, bastoane, inele, gantere ;

partener ;

aparate : bicicleta ergometrică, covorul rulant, spalier ;

apă.

În funcție de poziția din care sunt efectuate, exercițiile se împart în :

exerciții din poziția stând și derivatele ei ;

exerciții din poziția așezat și derivatele ei ;

exerciții din poziția culcat (decubit) și derivate ei.

Posturările se efectuează în scop profilactic și de relaxare.

scopul profilactic constă în faptul că favorizeză întoarcerea venoasă la nivelul membrelor inferioare. Posturi – DD., DL. cu membrele inferioare la 30˚ față de planul patului, menținute cu suluri sau perne.

scopul relaxant constă în reducerea contracturii musculaturii paravertebrale și lombare, secundară hiperlordozei funcționale. Posturi – DL. cu genunchii flectați. Aceasta asigură retroversia bazinului și alungirea musculaturii paravertebrale.

Stretching-ul reprezintă o metodă kinetică de recuperare a deficitului de mobilitate articulară determinată de scurtările adaptative ale țesutului moale. Constă în întinderea sau elongarea unui mușchi sau grup muscular și menținerea acestei întinderi o perioadă de timp. Tipuri de stretching :

stretchingul dinamic constă în arcuiri realizate prin mișcări voluntare, lente ale segmentului și se încearcă trecerea peste punctul maxim al amplitudinii posibile de mișcare. Viteza și amplitudinea se cresc gradat pe parcursul efectuării a 8-10 repetări.

stretchingul activ se efectuează prin mișcări voluntare spre amplitudinea maximă posibilă, poziție în care segmentul este menținut 10-15 sec prin contracție izometrică a agoniștilor fără vreun ajutor extern. Tensiunea crescută în timpul contracției concentrice a agoniștilor și apoi în timpul contracției izometrice va induce reflex prin inhibiție reciprocă, relaxarea antagoniștilor.

Stretchingul izometric constă într-o contracție izometrică a mușchiului aflat în poziție maxim alungită timp de 6 sec, urmată de o relaxare de 3-4 sec, iar apoi de stretching pasiv 20-30 sec executat la limita de durere.

Gimnastica Bürger reprezintă un ansamblu de posturi care facilitează golirea și umplerea vaselor de sânge folosind forța gravitației. Se efectuează din pat, în decubit dorsal.

mai întâi se mențin membrele inferioare în plan procliv timp de 2-3 min ;

apoi se coboară picioarele la marginea patului, în plan decliv, și se mențin 2-3 min fără a atinge solul ;

după aceea membrele inferioare se duc la orizontală, 5 min, timp în care se execută : mișcări de flexie-extensie la nivelul degetelor, flexie-extensie, rotații la nivelul gleznei, flexii ale coapsei pe bazin cu genunchiul în extensie.

Gimnastica respiratorie este indicată pe toată perioada sarcinii. Constă în îmbunătățirea capacității respiratorii, iar în acest sens există o serie de metode : Lamaze, Bradley.

Tehnica Lamaze învață viitorii părinți diferite strategii care pot ajuta parturienta să facă față stresului nașterii. Constă în metode de relaxare, exerciții de respirație și exersarea eforturilor pentru expulzie. În funcție de progresia nașterii tehnicile de respirație sunt diferite. Tipuri de respirație :

respirația lentă, liniștită în prima fază a travaliului. Constă din : inspir pe nas 4-5 sec, apnee 3 sec, expir lent pe gură 8-10 sec.

respirația haletantă superficială la mijlocul stadiului I al travaliului, când respirația lentă nu mai este eficientă. Se inspiră și se expiră în timpi scurți și egali până la sfârșitul contracției uterine.

respirația suflantă utilizată când dilatația colului este completă. Constă în prelungirea expirului, inspirul declanșându-se reflex. Se solicită diafragmul și grilajul costal.

respirația blocată utilizată când parturienta are voie să împingă. Constă în expir profund, apoi inspir urmat de blocarea toracelui prin închiderea glotei. Această apnee poate avea o durată de 1 min, timp ce reprezintă durata maximă a unei contracții uterine.

respirația haletantă profundă permite relaxarea peretelui abdominal și ușurează degajarea fătului. Constă în respirații profunde cu gura închisă, capul aflându-se la nivelul mesei.

Deoarece există mai multe școli care folosesc tehnica Lamaze, aceasta a luat amploare sub mai multe forme, în funcție de școala care o utilizează. Astfel, aceste școli pot practica toate cele cinci tipuri de respirație, patru sau doar trei.

Tehnica Bradley este de fapt o alternativă a metodei Lamaze. Diferența dintre cele două tehnici o reprezintă faptul că metoda Bradley nu pune accentul pe respirație, ci pe relaxare. Scopul acestei tehnici îl reprezintă controlul durerii din timpul nașterii.

Mersul este recomandat pe toată perioada sarcinii. Poate fi practicat oricând, iar intensitatea efortului poate fi modificată în funcție de evoluția sarcinii și de toleranța la efort. Durata programului este de 25-30 min și constă în :

mers ușor timp de 5 min ;

mers în ritm moderat timp de 15 min ;

mers lent de încheiere timp de 5 min.

În timpul mersului este necesară menținerea corectă a posturii corporale. Se evită mersul în forță și mersul pe suprafețe neregulate, datorită riscului de avort spontan și de apariție sau agravare a lombalgiilor și pelvialgiilor.

Înotul reprezintă un exercițiu aerob foarte bun. Mișcările pot fi alternate pentru a angrena un număr cât mai mare de mușchi în efort, iar intensitatea poate fi adaptată permanent capacității de efort a gravidei. Recomandat este stilul spate, iar contraindicat este stilul fluture. Programul de înot cuprinde :

înot ușor timp de 5 min, ceea ce reprezintă practic o încălzire ;

stretching al musculaturii spatelui, membrelor superioare și inferioare ;

înot în ritm moderat timp de 15 min, ceea ce reprezintă programul propriu-zis de înot ;

înot ușor pentru încheiere timp de 5 min.

La sfârșitul programului, pentru a reveni la valorile funcționale inițiale, se pot efectua plimbări în bazin. Intensitatea efortului va fi la un nivel moderat, deoarece efortul este mult mai mare în apă decât pe uscat.

Aqua-gim este permisă, însă sunt necesare o serie de precauții. Ținând cont că efortul depus în apă este mult mai mare decât cel pe uscat, intensitatea, durata și numărul repetărilor vor fi scăzute. Ca măsură de siguranță, bazinul va fi prevăzut cu o bară de jur împrejur. Exercițiile se pot executa fie din stând, fie din șezând. Astfel, nivelul apei va fi până la nivelul taliei dacă se lucrează din stând sau până la nivelul umerilor dacă se lucrează din așezat.

din stând, cu priză pe bară, se pot executa : balansări, pendulări, circumducții, pedalare unilaterală, sprijin unipodal.

din așezat se pot executa : flexii-extensii, abducții-adducții, circumducții la nivelul tuturor articulațiilor membrelor inferioare și superioare.

Mai pot fi efectuate tracțiuni orizontale cu sau fără sprijin podal și pluta pe spate.

Masajul poate fi efectuat sub formă reflexogenă sau clasică. Efectele masajului sunt profilactice și relaxante :

la nivelul sistemului circulator asigură întoarcerea venoasă, prevenind apariția sau agravarea edemelor și varicelor ;

la nivel muscular poate avea efecte relaxante sau stimulante, în funcție de manevrele efectuate ;

la nivelul tegumentului va crește calitatea structurilor colagene și elastice, prevenind astfel apariția vergeturilor.

Manevrele constau în :

neteziri ușoare, sub formă lungă ;

fricțiuni cu vârful degetelor ;

frământat ușor ;

tapotament ușor.

Tehnicile de relaxare deși sunt diferite, au același scop : obținerea unei relaxări generale sau parțiale. Dintre aceste tehnici de relaxare fac parte și metoda Jacobson, metoda Laurei Mitchell și metoda Schultz.

Metoda de relaxare a Laurei Mitchell constă în formarea unui reflex condiționat după principiul că dacă un grup muscular se contractă, celălalt se relaxează. Se lucrează la nivelul membrelor superioare, membrelor inferioare, trunchiului, capului, feței. Mișcările sunt diferite în funcție de segmentul care lucrează și este necesară conștientizarea acestora. Ochii pot fi închiși, iar respirația este lentă și liniștită cu ușoară exagerare a expirului.

Metoda Schultz sau antrenamentul autogen, este o tehnică pasivă deoarece nu solicită nici un fel de efort muscular, de aceea se indică în afecțiunile care interzic orice tip de solicitare musculară. Relaxarea impune respectatrea unor condiții favorizante, obținute prin reducerea stimulilor exterior perturbatori : liniște, semiobscuritate, temperatură de comfort. Pozițiile sunt confortabile : decubit dorsal sau așezat în fotoliu cu capul și antebrațele sprijinite. Prin sugerarea unor senzații kinetoterapeutul, va induce relaxarea. Aceste sugestii sunt însoțite de exerciții de respirație, care constau în respirații normale urmate de respirații profunde.

Mijloacele psihice acționează asupra perturbărilor psihice produse de sarcină prin intervenții externe și interne.

reglarea externă se realizează prin intervenția psihologului, medicului sau kinetoterapeutului și are ca scop îndrumarea sau dirijarea comportamentului gravidei față de sarcină și naștere. Obligativitatea consilierului constă în :

– explicarea anatomiei și fiziologiei organelor genitale ;

– explicarea modificărilor induse de sarcină ;

– explicarea evoluției și declanșării nașterii ;

– învățarea tehnicilor respiratorii ;

– explicarea posibilității unor intervenții sau manevre de diminuare a durerii.

reglarea internă sau autoreglarea se realizează de către gravidă. Aceasta trebuie să se autocunoască și să accepte noile transformări morfo-funcționale care se petrec în corpul său. Se realizează prin :

autosugestie și autocomenzi ;

gândire pozitivă ;

conștientizare corporală ;

relaxare.

2.4. EFECTELE EXERCIȚIILOR FIZICE ÎN PERIOADA DE SARCINĂ

ajută la formarea și menținerea autocontrolului asupra aliniamentului corporal și postural,

mențin tonusul muscular,

mențin elasticitatea musculară,

ajută la realizarea autocontrolului planșeului pelviperineal,

evită supraponderabillitatea prin mobilizarea depozitelor de grăsime,

combat tendința de aplatizare a bolții plantare,

previn tulburările de circulație venoasă,

previn apariția vergeturilor și a edemelor de stază,

previn accentuarea lordozei coloanei lombare,

îmbunătățesc respirația,

scad riscul de incontinență urinară,

scad riscul de avort spontan la feții cu cariotip normal,

scad riscul de depresie și anxietate,

combat sedentarismul și mențin capacitatea de efort,

favorizează învățarea reflexelor de distensie, expulzie și a pozițiilor facilitatorii de coborâre a fătului.

CAPITOLUL III

CONTRIBUȚII PERSONALE LA REALIZAREA STUDIULUI

3.1. IPOTEZĂ. SCOP. SARCINI.

Ipoteza 

Studiul pleacă de la ipoteza că dacă asupra unui lot de gravide se aplică un program de exerciții fizice adaptate statusului funcțional și psihic al acestora, atunci nașterea va decurge în condiții optime, cu un travaliu normal, fără risc pentru mamă și făt.

Scopul 

Scopul acestei lucrări îl reprezintă validarea ipotezei și elaborarea unui program kinetic adaptat fiecărui pacient în parte.

Sarcinile

Sarcinile care au fost îndeplinite pentru elaborarea lucrării :

selectarea lotului de subiecți ;

stabilirea parametrilor urmăriți ;

elaborarea unor programe de recuperare și testarea lor ;

monitorizarea subiecților ;

analiza și interpretarea rezultatelor ;

elaborarea unor concluzii și propuneri.

3.2. ORGANIZAREA CERCETĂRII

3.2.1. Studiul bibliografic

Pentru realizarea acestei lucrări am consultat literatură de specialitate, publicații, reviste românești și străine, precum și diferite site-uri de pe internet.

3.2.2. Stabilirea lotului de subiecți

Cercetarea s-a efectuat pe un lot de 14 gravide, pe o perioadă de 6 luni, cuprinzând ultimele două trimestre de sarcină. Lotul urmărit a fost selectat aleator din femei aflate la a doua sau a treia naștere, care însă nu au beneficiat de programe kinetice în sarcina anterioară.

Studiul a avul loc în cadrul sălii de kinetoterapie a spitalului Panait Sârbu, în perioada decembrie 2002 – mai 2003.

Sala a fost dotată cu :

– patru saltele ;

– un spalier ;

– două biciclete ergometrice ;

– un stepper ;

– o oglindă mare.

3.2.3. Parametrii urmăriți

Studiul a urmărit starea generală a parturientelor comparativ cu sarcina precedentă, având ca scop elaborarea unor programe kinetice individualizate.

Pentru monitorizarea gravidelor au fost urmăriți următorii parametri :

► tensiunea arterială ;

► pulsul ;

►creșterea în greutate ;

►mobilitatea articulară ;

►durata travaliului ;

►scorul Apgar.

Tensiunea arterială (TA) reprezintă presiunea ce o exercită în permanență coloana fluxului sangvin asupra arterelor pe care circulă. Se poate exprima la două nivele : sistemic și pulmonar. În tehnica tensiometriei se recomandă ca subiectul să fie în decubit dorsal, cu brațul relaxat, plasat pe același plan cu inima. Tehnica măsurării TA. constă în :

aplicarea manșetei pneumatice în jurul brațului. Manșeta a fost golită de aer în prealabil, iar ventilul reglabil deschis ;

Se închide ventilul și se comprimă artera pompând aer în manșetă. Acest lucru se realizează cu ajutorul parei de cauciuc până la o valoare superioară presupusei TA ;

Se plasează stetoscopul pe artera humerală, decomprimându-se lent prin deschiderea ventilului ;

în timpul decompresiei se citește valoarea TA pe cadranul manometric ;

se notează tensiunea sistolică la apariția primului zgomot și tensiunea diastolică la dispariția zgomotelor.

Tensiunea sistolică și cea diastolică reprezintă de fapt TA, care se măsoară în mm Hg. Valorile normale ale TA variază, pentru tensiunea sistolică fiind 110-150 mm Hg, iar pentru tensiunea diastolică 60-90 mm Hg.

Pulsul reprezintă expansiunea laterală a peretelui arterial datorită șocului produs de expulzia sângelui prin sistola ventriculară stângă. Poate fi palpat la nivelul tuturor arterelor, însă cel mai frecvent este utilizat la nivelul arterelor carotide și radiale. Tehnica constă în palparea cu vârful degetelor de la o mână, așezate în lungul arterei, presându-se ușor artera pe planul dur subiacent. În mod normal frecvența pulsului variază între 60-90 pulsații/min., în funcție de vârstă, sex, stare psihică.

Creșterea în greutate este un fenomen fiziologic în sarcină. Câștigul ponderal se realizează o dată cu dezvoltarea sarcinii. Acesta ar trebui să fie de :

1-2 kg în primul trimestru ;

4-5 kg în trimestrul II ;

4-5 kg în trimestrul III.

Monitorizarea greutății corporale se realizează prin cântărire și notarea valorilor obținute. Aprecierea se realizează prin diferențierea valorilor inițiale și finale.

Mobilitatea articulară interesată este cea de la nivelul articulației coxo-femurale. Mișcările care favorizează învățarea poziției obstetricale sunt  flexia, abducția și rotația externă într-un anumit grad. Pentru măsurarea amplitudinii acestor mișcări se folosește goniometria.

Flexia constă în apropierea feței anterioare a coapsei de bazin. Amplitudinea este de 90˚ când se execută cu genunchiul extins și de 125-130˚ când se execută cu genunchiul flectat. Poziția de măsurare este din decubit lateral, cu partea de testat deasupra. Goniometrul se plasează cu :

axul pe marele trohanter ;

brațul mobil pe fața laterală a coapsei spre epicondilul femural lateral ;

brațul fix în prelungirea liniei medio-axilare a trunchiului.

Abducția constă în depărtarea membrului inferior de linia mediană a corpului. Amplitudinea mișcării este de 45˚ când este corelată cu extensia coapsei și de 50-60˚ când este corelată cu flexia coapsei. Amplitudinea abducției se mărește datorită intervenției bazinului prin anteversie și a coloanei vertebrale prin accentuarea lordozei lombare. Se măsoară din decubit dorsal cu membrele inferioare paralele. Goniometrul se plasează cu :

axul în plica inghinală, în apropierea arterei femurale ;

brațul fix paralel cu linia ce unește spinele iliace antero-superioare ;

brațul mobil pe linia mediană a feței anterioare a coapsei.

Travaliul durează în mod normal între 1-6 ore. La multipare expulzia fătului durează între 5-30 min., iar expulzia placentei între 15-30 min. Antrenarea musculaturii ce intervine în expulzia fătului și a respirației se reflectă prin scăderea duratei travaliului și implicit a efortului depus.

Scorul Apgar reprezintă prima evaluare medicală a nou-născutului ce are loc la 60 de secunde după expulzie, chiar în sala de naștere. Parametrii urmăriți sunt : respirația, frecvența cardiacă, culoarea tegumentelor, excitabiliatea reflexă și tonusul muscular. În funcție de simptomatologia prezentată, nou-născutul primește o notă (scor). După valoare, scorul Apgar se împarte în :

Apgar 10-7 pentru nou-născuții care țipă imediat după naștere, au ritm cardiac, tonus și excitabilitate normală. Culoarea tegumentelor și respirația care sunt primele afectate îi pot scădea nota sub 10.

Apgar 6-4 indică un ritm cardiac și o excitabilitate reflexă normală. Respirația insuficientă, culoarea cianotică și hipotonia musculară vor scădea valorile Apgarului.

Apgar 3-0 pentru nou-născuții ce nu au respirație spontană, prezintă tegumente cianotice , hipotonie musculară marcată, bradicardie și excitabilitate reflexă redusă sau absentă.

3.3. SUBIECȚII

Prezentul studiu a fost efectuat pe un lot de 14 gravide, cu vârste cuprinse între 22 și 34 de ani.

Fiecărei parturiente i s-a întocmit o fișă de observație (fișa nr. 1) și o fișă de evaluare (fișa nr. 2).

Fișa nr. 1 cuprinde :

Nume, prenume

Vârstă

Domiciliu 

Ocupație

Data ultimei menstruații

Data posibilă a nașterii

Înălțime

Greutatea înainte de sarcină

Greutatea actuală

Antecedente personale

Diagnostic

Programul efectuat

Fișa nr. 2 cuprinde evoluția inițială și finală a parametrilor urmăriți.

I. Fișa nr. 1.

Nume, prenume : G.G.

Vârstă : 30 ani

Domiciliu : rural

Ocupație : economist

Data ultimei menstruații : 04.08.2002

Data posibilă a nașterii : 05.05.2003

Înălțime : 1,68 m

Greutatea înainte de sarcină : 65 kg.

Greutatea actuală : 74 kg.

Antecedente personale :

– fiziologice  menarha : 14 ani

avorturi : 1

– patologice : fractură ulnară în 1992, vindecat

Diagnostic : sarcină în evoluție de 26 săptămâni, III G. II P.

Programul efectuat :

în trimestrul II–programul nr. 1, metoda Lamaze, program de mers, masaj

în trimestrul III-programul nr. 2, metoda Lamaze, gimnastica Bürger, masaj.

Fișa nr. 2.

II. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: B.A.

Vârstă: 26 ani

Domiciliu: urban

Ocupație: traducător

Data ultimei menstruații: 19.08.2002

Data posibilă a nașterii: 20.05.2003

Înălțime: 1,67 m

Greutatea înainte de sarcină: 57 kg

Greutate actuală: 66 kg

Antecedente personale:

-fiziologice menarha: 13 ani

avorturi: 0

-patologice: apendicectomie în 03.1997, vindecat.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 28 săptămâni, II G. II P.

Programul efectuat :

– în trimestrul II – programul nr. 1, metoda Lamaze, aqua-gim, masaj.

– în trimestrul III – programul nr. 2, metoda Lamaze, gimnastica Bürger, masaj.

Fișa nr. 2.

III. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: P.M.

Vârstă: 25 ani

Domiciliu: rural

Ocupație: studentă

Data ultimei menstruații: 11.08.2002

Data posibilă a nașterii: 12. 05.2003

Înălțime: 1.72 m

Greutatea înainte de sarcină: 58 kg

Greutate actuală: 66 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 12 ani

avorturi: 2.

– patologice: operație la piciorul drept în 06.1999.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 26 săptămâni, IV G. II P.

Programul efectuat :

în trimestrul II–programul nr. 1, metoda Lamaze, program de mers, masaj,

în trimestrul III-programul nr. 2, metoda Lamaze, gimnastica Bürger, metoda Laurei Mitchell, masaj relaxant.

Fișa nr. 2.

IV. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: P.G.

Vârstă: 22 ani

Domiciliu: urban

Ocupație: studentă

Data ultimei menstruații: 18.08.2003

Data posibilă a nașterii: 19.05.2003

Înălțime: 1,70 m

Greutatea înainte de sarcină: 61 kg

Greutate actuală: 69 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 12 ani

avorturi: 0

– patologice: apendicectomie în 1995, amigdaloctomie în 1991, vindecat.

Diagnostic: sarcină în evoluție 30 săptămâni, II G. II P.

Programul efectuat :

în trimestrul I–programul nr. 1,metoda Lamaze, aqua-gim, metoda Schultz.

în trimestrul III-programul nr. 2, metoda Lamaze, masaj.

Fișa nr. 2.

V. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: N.C.

Vârstă: 28 ani

Domiciliu: urban

Ocupație: însoțitor de bord

Data ultimei menstruații: 23.07.2002

Data posibilă a nașterii: 24.04.2003

Înălțime: 1,75 m

Greutatea înainte de sarcină: 62 kg

Greutate actuală: 70 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 13 ani

avorturi: 2

– patologice: amigdaloctomie.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 25 săptămâni, IV G. II P.

Programul efectuat :

în trimestrul II–programul nr. 1, metoda Lamaze, înot, metoda Laurei Mitchell, masaj.

în trimestrul II-programul nr. 2, metoda Lamaze, masaj.

Fișa nr. 2.

VI. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: C.C.

Vârstă: 27 ani

Domiciliu: urban

Ocupație: stomatolog

Data ultimei menstruații: 19.07.2002

Data posibilă a nașterii: 24.04.2003

Înălțime: 1,73 m

Greutatea înainte de sarcină: 63 kg

Greutate actuală: 75 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 12 ani

avorturi: 1

– patologice: apendicectomie, vindecat

Diagnostic: sarcină în evoluție de 27 săptămâni, III G. II P.

Programul efectuat :

în trimestrul II–programul nr. 1, metoda Lamaze, aqua-gim, metoda Schultz, programe de mers.

în trimestrul III-programul nr.2, metoda Lamaze, gimnastica Bürger,masaj.

Fișa nr. 2.

VII. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: M.C.

Vârstă: 34 ani

Domiciliu: rural

Ocupație: tehnoredactor

Data ultimei menstruații: 17.07.2002

Data posibilă a nașterii: 22.04.2003

Înălțime: 1,74 m

Greutatea înainte de sarcină: 56 kg

Greutate actuală: 65 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 13 ani

avorturi: 2

– patologice: cezariană în 1983, apendicectomie.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 23 săptămâni, V G. III P.

Programul efectuat :

în trimestrul II- programul nr. 1, metoda Lamaze, program de mers, masaj.

în trimestrul III- se oprește programul de exerciții, dar se efectuează metoda Lamaze, gimnastica Bürger, metoda Schultz, masaj relaxant.

Fișa nr. 2.

VIII. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: O.P.

Vârstă: 28 ani

Domiciliu: rural

Ocupație: economist

Data ultimei menstruații: 08.08.2002

Data posibilă a nașterii: 09.05.2003

Înălțime: 1,67

Greutatea înainte de sarcină: 53 kg

Greutate actuală: 61 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 11 ani

avorturi: 1

– patologice: amigdaloctomie.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 22 săptămâni, III G. II P.

Programul efectuat :

în trimestrul II- programul nr. 1, metoda Lamaze, program de mers, metoda Laurei Mitchell, masaj.

în trimestrul III- programul nr. 2, metoda Lamaze, gimnastica Bürger, masaj.

Fișa nr. 2.

IX. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: C.I.

Vârstă: 27 ani

Domiciliu: urban

Ocupație: avocat

Data ultimei menstruații: 30.07.2002.

Data posibilă a nașterii: 05.05.2003.

Înălțime: 1,72 m

Greutatea înainte de sarcină: 65 kg

Greutate actuală: 74 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 11 ani

avorturi: 0

– patologice: entorsă de gradul II la gleznă, vindecat.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 25 săptămâni, III G. III P.

Programul efectuat :

în trimestrul II- programul nr. 1, metoda Lamaze, aqua-gim, metoda Laurei Mitchell, masaj.

în trimestrul III- programul nr. 2, metoda Lamaze, gimnastica Bürger, metoda Schultz, masaj.

Fișa nr. 2.

X. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: Z.C.

Vârstă: 30 ani

Domiciliu: București – rural

Ocupație: economist

Data ultimei menstruații: 03.07.2002

Data posibilă a nașterii: 08.04.2003

Înălțime: 1,69 m

Greutatea înainteda de sarcină: 59 kg

Greutate actuală: 68 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 13 ani

avorturi: 2

– patologice: meniscectomie în 1999, HTA indusă de sarcină.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 24 săptămâni, V G. III P.

Programul efectuat :

în trimestrul II- programul nr. 1, metoda Lamaze, program de mers, masaj.

în trimestrul III- se întrerupe programul de exerciții, însă se efectuează metoda Lamaze, metoda Schultz, gimnastica Bürger, masaj.

Fișa nr. 2.

XI. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: I.M.

Vârstă: 28 ani

Domiciliu: urban

Ocupație: medic de familie

Data ultimei menstruații: 13.08.2002

Data posibilă a nașterii: 14.05.2003

Înălțime: 1,70

Greutatea înainte de sarcină: 66 kg

Greutate actuală: 76 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 13 ani

avorturi: 1

– patologice: apendicectomie, vindecat.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 25 săptămâni, III G. II P.

Programul efectuat :

în trimestrul II- programul nr. 1, metoda Lamaze, înot, program de mers, masaj, metoda Laurei Mitchell.

în trimestrul III- programul nr. 2, metoda Lamaze, aqua-gim, masaj.

Fișa nr. 2.

XII. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: M.G.

Vârstă: 26 ani

Domiciliu: urban

Ocupație: avocat

Data ultimei menstruații: 01.08.2002.

Data posibilă a nașterii: 02.05.2003.

Înălțime: 1,71 m

Greutatea înainte de sarcină: 57 kg

Greutate actuală: 67 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 12 ani

avorturi: 1

– patologice: apendicectomie, vindecat.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 23 săptămâni, IV G. III P.

Programul efectuat :

în trimestrul II- programul nr. 1, metoda Lamaze, metoda Laurei Mitchell, aqua- gim, masaj.

în trimestrul III- programul nr. 2, metoda Lamaze, gimnastica Bürger, program de mers, masaj.

Fișa nr. 2.

XIII. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: V.A.

Vârstă: 27 ani

Domiciliu: rural

Ocupație: crupier

Data ultimei menstruații: 06.07.2002.

Data posibilă a nașterii: 07.04.2003.

Înălțime: 1,65

Greutatea înainte de sarcină: 53 kg

Greutate actuală: 61 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 14 ani

avorturi: 0

– patologice: fractură ulnară și luxație scapulo-humerală în 2001, astm bronșic.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 26 săptămâni, II G. II P.

Programul efectuat :

în trimestrul II- programul nr. 1, metoda Lamaze, program de mers, masaj.

în trimestrul III- metoda Lamaze, gimnastica Bürger, masaj, metoda Schultz.

Fișa nr. 2.

XIV. Fișa nr. 1.

Nume, prenume: C.B.

Vârstă: 29 ani

Domiciliu: urban

Ocupație: casnică

Data ultimei menstruații: 13.07.2002.

Data posibilă a nașterii: 14.04.2003.

Înălțime: 1,67 m

Greutatea înainte de sarcină: 60 kg

Greutate actuală: 69 kg

Antecedente personale:

– fiziologice menarha: 15 ani

avorturi: 0

– patologice: apendicectomie.

Diagnostic: sarcină în evoluție de 24 săptămâni, III G. III P.

Programul efectuat :

în trimestrul II- programul nr. 1, metoda Lamaze, program de mers, înot.

în trimestrul III- programul nr. 2, metoda Lamaze, gimnastica Bürger, metoda Schultz, masaj.

Fișa nr. 2.

Am sistematizat aceste fișe în tabelele următoare :

A= programul kinetic nr. 1 ;

B= programul kinetic nr.2 ;

C= metoda Lamaze ;

D= metoda Laurei Mitchell ;

E= metoda Schultz ;

F= gimnastica Bürger ;

G= programul de mers ;

H= programul de înot ;

I= aqua-gim ;

J= masajul.

Valorile parametrilor urmăriți inițial (I) și final (F) :

Valorile parametrilor urmăriți :

A= greutatea înainte de sarcină ;

B= greutatea la începutul programului kinetic ;

C= greutatea finală ;

D= diferența.

3.4. TIPURI DE PROGRAME

Programul kinetic nr. 1.

Exercițiul 1.

Poziția inițială: stând, brațele pe lângă corp, spatele drept, privirea înainte;

Timpul 1: flexia unei coapse pe bazin cu genunchiul extins, concomitent cu abducția brațelor și inspirație;

Timpul 2: revenire la poziția inițială;

Timpul 3: executarea aceleiași mișcări de partea opusă;

Timpul 4: revenire la poziția inițială.

Exercițiul 2.

Poziția de plecare: stând pe genunchi, spatele drept, brațele pe lângă corp;

Timpul 1: flexia trunchiului cu lăsarea șezutei pe călcâie și ducerea brațelor înainte, inspir;

Timpul 2: revenire la poziția inițială cu expir;

Timpul 3: extensia trunchiului cu ducerea brațelor înapoi, inspir;

Timpu 4: revenire la poziția inițială cu expir.

Exercițiul 3.

Poziția inițială: așezat rezemat, mâinile pe abdomen;

Mișcarea: rulatul unui baston sub picior.

Exercițiul 4.

Poziția inițială: stând pe genunchi cu sprijin pe antebrațe, șezutul pe călcâie;

Timpul 1: abducția șoldului concomitent cu extensia genunchiului;

Timpul 2: revenire la poziția inițială;

Timpul 3: execuția mișcării pe partea opusă;

Timpul 4: revenire la poziția inițială.

Exercițiul 5.

Poziția inițială: stând pe genunchi, brațele abduse la 90˚, spatele drept;

Timpul 1: abducția șoldului cu extensia genunchiului;

Timpul 2: revenire la poziția inițială prin adducția șoldului și flexia genunchiului;

Timpul 3: executarea mișcării pe partea opusă.

Exercițiul 6.

Poziția inițială: stând cu spatele la un scaun, la distanță de un pas;

Timpul 1: flexia brațelor la 180˚ cu inspirație scurtă;

Timpul 2: așezarea pe scaun cu flexia trunchiului pe coapse, expirație lungă;

Timpul 3: ridicarea de pe scaun cu inspirație profundă;

Timpul 4: revenire la poziția inițială cu expirație scurtă.

Exercițiul 7.

Poziția inițială: șezând cu sprijin înapoi pe palme, genunchii flectați tălpile pe sol;

Timpul 1: înclinări laterale stânga/dreapta ale genunchilor cu răsucirea ușoară a bazinului de aceeași parte;

Timpul 2: revenire la poziția inițială;

Timpul 3: ridicarea bazinului de pe sol cu extensia trunchiului și a coapselor;

Timpul 4: revenire la poziția inițială.

Exercițiul 8.

Poziția inițială: șezând pe scaun, călare, cu brațele abduse la 90˚, spatele drept, privirea înainte;

Timpul 1: arcuirea laterală a trunchiului cu brațele sus, „coroană”, inspir profund;

Timpul 2: revenire la poziția inițială cu expir șuierat;

Timpul 3: arcuirea laterală a trunchiului de partea opusă cu inspir profund;

Timpul 4: revenire la poziția inițială cu expir prelungit.

Exercițiul 9.

Poziția inițială: decubit dorsal, apucat de prima șipcă a spalierului, coatele extinse;

Timpul 1: semiflectarea genunchilor și a coapselor cu răsucirea laterală a bazinului;

Timpul 2: revenire la poziția inițială;

Timpul 3: executarea mișcării pe partea opusă;

Timpul 4. revenire la poziția inițială.

Exercițiul 10.

Poziția inițială: stând, mâinile pe spalier la nivelul umerilor;

Timpul 1: fandare înainte cu membru inferior drept, stretching la nivelul membrului inferior stâng pe musculatura extensoare a genunchiului și flexoare a coapsei pe bazin;

Timpul 2: revenire la poziția inițială;

Timpul 3: fandare înainte cu membrul inferior stâng, stretching la nivelul membrului inferior drept;

Timpul 4: revenire la poziția inițială.

Exercițiul 11.

Poziția inițială: șezând rezemat, o mână pe torace și cealaltă pe abdomen;

Timpul 1: inspir cu ridicarea mâinii de pe abdomen;

Timpul 2: expir prelungit;

Timpul 3: inspir cu ridicarea mâinii de pe torace;

Timpul 4: expir sacadat.

Aceste exerciții se execută în serii de câte 4-6 repetări, în ritm lent sau moderat, până la pragul de fatigabilitate.

Programul kinetic nr. 2.

Exercițiul 1.

Poziția inițială : stând, cu brațele pe lângă corp, spatele drept, privirea înainte ;

Timpul 1 : flexia genunchilor (genoflexiune), cu lăsarea șezutului pe călcâie și ducerea brațelor, prin înainte, sus, cu palmele paralele ;

Timpul 2 : extensia genunchilor cu flexia anterioară a trunchiului și ducerea brațelor oblic înapoi ;

Timpul 3 : revenire la poziția inițială.

Exercițiul 2.

Poziția inițială: așezat cu sprijin pe palme;

Mișcarea: apropierea și depărtarea unei bile de cauciuc cu degetele de la picioare.

Exercițiul 3.

Poziția inițială: decubit dorsal, brațele pe lângă corp;

Timpul 1: flexia coapselor pe trunchi la 90˚, cu extensia genunchilor;

Timpul 2: revenire la poziția inițială;

Timpul 3: flexia trunchiului pe coapse la 90˚ cu abducția brațelor;

Timpul 4: revenire la poziția inițială.

Exercițiul 4.

Poziția inițială: stând ghemuit;

Timpul 1: ridicare în stând depărtat cu extensia trunchiului, abducția brațelor și inspir profund;

Timpul 2: revenire la poziția inițială cu expir.

Exercițiul 5.

Poziția inițială: stând pe genunchi, cu spatele drept, bărbia în piept, brațele pe lângă corp;

Timpul 1: ducerea trunchiului înapoi cu flexia brațelor la 90˚;

Timpul 2: revenire la poziția inițială.

Exercițiul 6.

Poziția inițială: decubit dorsal, brațele pe lângă corp;

Timpul 1: ducerea palmelor sub cap prin flexia coatelor și abducția brațelor, inspir lent;

Timpul 2: întoarcere la 90˚ spre stânga/dreapta în decubit lateral cu flexia capului și tripla flexie la nivelul membrelor inferioare, prinderea genunchilor la piept și expir prelungit;

Timpul 3: revenire la poziția inițială;

Timpul 4: executarea aceleiași mișcări pe partea opusă.

Exercițiul 7.

Poziția inițială: decubit dorsal, apucat de prima șipcă a spalierului, brațele întinse;

Timpul 1: abducția coapselor cu genunchii flectați și tălpile lipite;

Timpul 2: adducția coapselor și revenire la poziția inițială;

Timpul 3: flexia coapselor pe trunchi cu flexia simultană a genunchilor și târârea tălpilor pe sol;

Timpul 4: revenire la poziția inițială.

Exercițiul 8.

Poziția inițială: șezând cu sprijin înapoi pe palme;

Timpul 1: flexia coapsei pe bazin până la 45˚ cu genunchiul extins;

Timpul 2: coborârea lentă a piciorului pe sol, la poziția inițială;

Timpul 3: executarea aceluiași exercițiu cu celălalt membru inferior;

Timpul 4: revenire la poziția inițială.

Exercițiul 9.

Poziția inițială: decubit dorsal, mâinile pe torace, genunchii flectați la 30˚, coapsele abduse;

Timpul 1: flexia maximă a unui genunchi, inspir prelungit;

Timpul 2: revenire la poziția inițială cu expir sacadat;

Timpul 3: flexia maximă a celuilalt genunchi, inspir prelungit;

Timpul 4: revenire la poziția inițială cu expir sacadat.

Exercițiul 10.

Poziția inițială: stând depărtat, mâinile pe șolduri;

Timpul 1: anteversia bazinului cu inspir lent;

Timpul 2: revenire la poziția inițială cu expir prelungit;

Timpul 3: retroversia bazinului cu inspir lent;

Timpul 4: revenire în poziția inițială cu expir prelungit.

Exercițiul 11.

Poziția inițială: pe genunchi cu sprijin pe palme (patrupedie);

Timpul 1: triplă extensie a unui membrului inferior concomitent cu extensia capului și inspir;

Timpul 2: revenire la poziția inițială cu expir;

Timpul 3: executarea aceleiași mișcări de partea opusă cu inspir;

Timpul 4: revenire la poziția inițială cu expir.

Exercițiile se execută în serii de 4 repetări, în ritm lent, corelate cu respirația.

CAPITOLUL IV

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR OBȚINUTE

În urma rezultatelor cercetării și a tabelelor efectuate au rezultat:

Între aceste valori se încadrează vârstele reale ale parturientelor, vârsta medie a lor fiind de 27 de ani. Ca repartiție pe grupe de vârstă, procentul majoritar îl ocupă grupa de vârstă 26-30 de ani, urmată de grupa 20-25 de ani și în final grupa 31-35 de ani.

Predomină parturientele provenite din mediu urban cu un procentaj de 57%, adică un număr de 8 gravide din totalul de 14, față de 43% provenite din mediu rural.

Valorile înălțimii gravidelor se încadrează între 1,65 și 1,75 m.

Monitorizarea greutății parturientelor are rolul de a face diferența între valorile inițiale și cele finale și de a încadra aceste valori în limitele fiziologice.

Deși gravidele se află la a doua sau la a treia naștere, acestea nu au beneficiat de programe kinetice în sarcinile anterioare. Un procent de 82% este reprezentat de secundipare și doar 18% de terțipare.

Valorile duratei travaliilor parturientelor sunt excelente comparativ cu ale celor ce nu efectuează nici un program kinetic.

Durata sarcinii se încadrează între valori fiziologice. Frecvența nașterilor se constată în săptămâna 40, urmată de săptămâna 41. Incidența cea mai mică se constată în săptămânile 39 și 42.

Apariția menarhei se încadrează deasemenea între valori fiziologice. Incidența cea mai mare se constată în jurul vârstei de 13 ani, urmată de vârsta de 12 ani.

Valorile tensionale se încadrează între valorile fiziologice. Deși există un număr redus de valori oscilante, acestea nu ridică probleme grave de sănătate sau de suferință fetală.

Programele kinetoprofilactice s-au efectuat individual, pentru fiecare parturientă în parte, în funcție de capacitățile fiziologice. Programele kinetice au fost efectuate în funcție de evoluția sarcinii și de răspunsurile organismului la aceste programe.

Notele Apgar obținute reprezintă valori excelente. Din totalul de 14 nou-născuți, 10 au obținut note de 10 și doar 4 au obținut note de 9.

Articulația coxo-femurală a câștigat pe mișcarea de flexie între 2˚-10˚, iar pe mișcarea de abducție între 2˚-8˚. Valorile obținute au importanță deosebită pentru mișcările de nutație și contranutație, care favorizează angajarea prezentației și expulzia.

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

5.1. Concluzii :

Lotul de gravide are vârste cuprinse între 22 și 34 de ani. Se constată că procentajul majoritar îl deține grupa de vârstă cuprinsă între 26-30 de ani, iar media de vârstă este 27 de ani.

Din punct de vedere al domiciliului se constată că majoritatea parturientelor provin din mediu urban.

Se constată omogenitate mică privind înălțimea gravidelor, valorile acestora variind între 1,65 și 1,75 m.

Creșterea în greutate a gravidelor se încadrează în limitele fiziologice, sugerând o repartiție corporală armonioasă, fără risc de obezitate.

Menarha a apărut între 11 și 15 ani, constatându-se o pondere mai ridicată la vârsta de 12-13 ani.

Se constată că 82% din totalul parturientelor sunt la a doua naștere, spre deosebire de cele 18% care sunt la a treia naștere. Deasemenea se constată că un procent însemnat dintre gravide au ca antecedente personale unu sau mai multe avorturi .

Nașterea a decurs în mod natural în toate cazurile, declanșându-se la 39, 40, 41 sau 42 de săptămâni. Cele mai multe cazuri se înregistrează la 40 și 41 de săptămâni.

Durata travaliului înregistrează valori cuprinse între 30 și 75 min. Acestea reprezintă valori excelente, care nu prezintă risc pentru mamă sau făt.

Se înregistrează valori excelente ale scorului Apgar al nou-născuților. Aceste note de 9 și 10 presupun o sarcină fără probleme și o naștere ușoară.

Valorile tensionale ale lotului se încadrează în limite fiziologice. Deși au existat și valori oscilante, acestea nu au ridicat probleme grave, tocmai datorită monitorizării și acționării promte asupra cauzei declanșatoare.

Gradele de mobilitate câștigate în articulația coxo-femurală atât pe flexie, cât și pe abducție, sunt rezultatul nu doar al laxității ligamentare induse de sarcină, ci, și al programului fizical-kinetic.

Programele de exerciții s-au corelat foarte bine cu posibilitățile individuale, fiind efectuate de majoritatea parturientelor. Multitudinea metodelor și tehnicilor introduse în programul kinetic au vizat tocmai individualizarea și adaptarea acestuia la posibilitățile gravidei.

Se constată că cel mai frecvent utilizate au fost : programul de exerciții nr. 1. și metoda Lamaze. Urmează masajul, gimnastica Bürger și programul kinetic nr. 2.

5.2. Propuneri :

Să se aplice programe kinetoprofilactice tuturor parturientelor care nu prezintă contraindicații pentru acest lucru .

Să se mediatizeze și să se instruiască populația asupra efectelor benefice induse de programele kinetoprofilactice.

Să se monitorizeze parturientele pentru a nu exista riscul unor accidente sau evenimente neplăcute.

Să se respecte legea progresivității și să nu se treacă pragul oboselii pentru eficacitatea programelor.

Să se continue programul fizical-kinetic și postpartum, pe o perioadă cât mai îndelungată, pentru o recuperare funcțională cât mai bună.

BIBLIOGRAFIE

Aldea, Marie-Jeanne – Obstetrică fiziologică – Elemente de kinetoterapie, Institutul European, Iași, 1999.

Buzescu, A. – Anatomia omului, Editura A.N.E.F.S., 2001.

Ciobanu, Gh. M. – Sănătatea optimă, Vol I, Editura Ex Ponto, Constanța 2000.

Cordun, Mariana – Kinetologie medicală, Editura Axa, București, 1999.

Dumitrache, F. – Elemente practice de obstetrică, Editura Media – Tech, Iași, 1999.

Flora, Dorina – Tehnici de bază în kinetoterapie, Editura Universității, Oradea, 2002.

Fozza, Cristina – Gimnastica corectivă și masaj, Editura I.E.F.S., București, 1980.

Ispas, C. – Noțiuni de semiologie medicală pentru kinetoterapeuți, Editura Art Design, București, 1998.

Niculescu, M – Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport, Editura A.N.E.F.S., București, 2002.

Vârtej, P. – Obstetrică fiziologică și patologică, Editura Bic All, București, 1997.

Vârtej, P. – Ginecologie endocrină, Editura Bic All, București, 2000.

Sbenghe, Tudor – Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București, 1987.