. Determinarea Continutului Jocului de Volei la Nivelul Echipelor de Seniori

Determinarea continutului jocului de volei, pe postul de jucator de zona 2 ( fals ), in seturi de 25 de puncte la nivelul echipelor de seniori – divizia A

Capitolul I

Introducere

Volei – joc sportive

1.1.1 Scurt istoric al jocului de volei

Caracteristicile jocului de volei

1.2 Noutati privind conceptia de joc in voleiul de performanta

1.3 Motivarea alegerii lucrarii

\

1.1 Volei – joc sportiv

Jocul de volei si-a castigat de-a lungul anilor, datorita particularitatilor sale, o apreciere unanima atat din partea copiilor cat si din partea adultilor. Cu posibilitatile de practicare la toate varstele, voleiul este un frumos joc sportive cu o mare raspandire in marea performanta si in acelesi timp, un important mijloc al educatiei fizice/scolare si de recreere.

Facand parte din marea familie a jocurilor sportive si fiind intr-o permanenta evolutie, voleiul si-a adoptat atat metodele si mijloacele de pregatire, respectand principiile generale de aplicare a acestora, cat si formele de practicare a jocului, prin aparitia voleiului de plaja si minivoleiului, la necesitatile componentilor societatii contemporane.

In decursul existentei sale, voleiul s-a dezvoltat din toate punctele de vedere, devenind o disciplina sportiva bine inchegata si un sport cu un sistem de joc bine precizat.

Nu de mult, in 1995, s-au implinit 100 de ani de volei, moment jubiliar, care insumeaza trecerea peste vreme a acestui joc sportive, unul dintre cele mai populare din intreaga lume.

Voleiul actual de mare performanta, sport olimpic, cu numarul de federatii cel mai mare de federatii nationale afiliate la F.I.V.B. a atins un nivel ridicat de maiestrie datorita progreselor realizate atat in procesul de pregatire cat si in cel al marilor competitii de nivel national si international.

Conditiile si posibilitatile de astazi sunt altele, pornind de la mingile de joc, continuand cu echipamentul jucatorilor si cu salile de sport si incheind cu mijloacele de refacere rapida dupa efort.

In privinta jocului propriu-zis, evolutia lui se inscrie in etape distincte, legate de aparitia si dezvoltarea lui, in concordanta cu anumite modificari de regulament,cu imbunatatirea tehnicii si tacticii jocului, cu modul de rezolvare a unor probleme se selectie si pregatire fizica, etc.

Etapele care delimiteaza evolutia acestui secol voleibalistic, ar putea fi urmatoarele:

Etapa de pionerat ( 1895-1925 ), in care s-a inventat jocul, i s-a gasit un nume adecvat continutuli joculi si raspandirea lui in lume.

Etapa anarhica ( 1926-1946 ), in care in fiecare tara in care voleiul a patruns si a gasit teren fertil isi infiinteaza federatia nationala de specialitate, iar jocul capata reguli proprii fiecarei tari in parte, asteptandu-se aparitia unui for diriguitor comun, care sa realizeze o uniune de vederi privind continutul jocului, regulamentul de joc si organizarea de competitii la nivel international.

Etapa clasica ( 1947-1963 ) este marcata de infiintarea Federatiei Internationale de Voley-Ball, care a reusit sa unifice regulamentele de joc si sa organizeze primele competitii internationale cu caracter continental si mondial, pe baza unui regulament unic.

Etapa contemporana ( 1964-1998 ), s-a declansat odata cu intrarea jocului de volei in marea familie a disciplinelor olimpice, la Olimpiada din Japonia – Tokio 1964, deci odata cu recunoasterea si consacrarea acestui sport pe toate meridianele lumi, continuandu-se si pana in prezent. Aceasta etapa se caracterizeaza printr-o dezvoltare fara precedent a jocului atat in ceea ce priveste continutul sau, prin aparitia unor noutati tehnico-tactice de abordare ale jocului, cat mai ales prin modificarile de regulament, care au creat conditii favorabile acestor modificari de continut.

Etapa moderna (1998-prezent ), s-a declansat odata cu ultimele schimbari majore de regulament, respective: noile reglementari privind lovirea mingii, introducerea noului sistem de punctare sistem tie-break in toate seturile si finalizarea primelor patru seturi la 25 puncte, introducerea jucatorului “libero”,etc.

In continuare, nu vom insista asupra problemelor de amanunt ale fiecarei etape, ci ne vom opri numai asupra acelor aspecte mai importante, care au dus la dezvoltarea jocului pe plan mondial.

1.1.1 Scurt istoric al jocului de volei

De fapt, voleiul a pornit la drum in anul 1885, in orasul Holyoke din Massachutes, S.U.A. cand profesorul William G. Morgan s-a gandit sa animeze orele de educatie fizica, din timpul iernii, pe care le desfasura la colegiul din localitate, cu ajutorul unui joc inspirat din tenis. Pentru aceasta a ridicat o plasa la o inaltime de 2 metri si a luat o minge de baschet care era trimisa cu palmele dintr-o parte in cealalta a plasei. Acest joc a fost numit initial Minionette, iar dupa ce a fost prezentat in 1886, la Conferinta Profesorilor de Educatie Fizica, organizata la colegiul din Springfield, primind aviz favorabil pentru introducerea lui in lectiile de educatie fizica din scoli si universitati, la propunerea profesorului A.T. Halsted, i s-a schimbat numele in Volley-Ball, pornind de la expresia to volley the ball, in traducere a respinge mingea. Astfel, s-a nascut voleiul, sportul care in scurt timp avea sa fie cunoscut in intreaga lume.

Usor de invatat, cu reguli relativ simple, desfasurandu-se pe un teren mic, necesitand putine accesorii, cu jucatori care nu vin in contact direct, jocul de volei a capatat in scurt timp o multime de adepti, jucatori si sustinatori. Voleiul, acest joc nou, simplu dar atragator, s-a raspandit repede in Statele Unite si in Asia.

In Europa a aparut mai tarziu, in anul 1914 in Anglia, de unde a trecut apoi in Franta 1917, stat care este considerat adevaratul pioneer al voleiului pe continentul nostru.

In anii 1920-1921 este cunoscut in tari ca: fosta URSS, fosta Cehoslovacia, Poloni, Romania.

In timp, regulamentul s-a imbogatit permanent, astfel ca in anul 1912 a aparut rotatia jucatorilor, in 1917 s-a fixat inaltimea plasei la 2.43m la barbati si setul la 15 puncte, in 1918 alcatuirea echipei de 6 jucatori, iar in anul 1922 s-a stabilit numarul de trei lovituri intr-un teren.

In anul 1946 la Praga, din initiativa a 6 tari printre care si Romania se hotaraste tinerea unui congres al voleiului la Paris in anul 1947, care va hotara infiintarea Federatiei Internationale de Volei ( FIVB ) si conducerea ei.

In tara noastra voleiul a aparut in aceeasi perioada ca in majoritatea tarilor europene. S-a raspandit mai intai in randul elevilor si studentilor fiind practicat in Bucuresti si in cateva centre din tara: Ploiesti, Sibiu, Brasov, Timisoara, Iasi. In aceasta perioada de inceput competitiile erau rare si organizate de cativa pasionati, abia in 1928 cand ia fiinta Federatia Romana de Volei si Baschet, activitatea competitionala se mai intensifica.

Se organizeaza in 1931 in Bucuresti, Campionatul masculin, iar in 1933 si cel feminine. Primul Campionat republican feminin s-a organizat in 1949, iar in 1950 se va organiza si primul Campionat National Feminin.

Incepand din anul 1949, datorita noilor conditii de dezvoltare, voleiul cunoaste o perioada de stralucire din ce in ce mai accentuata culminand cu anii 1956, 1963, 1966 cand echipa national a Romaniei cucereste locuri de prestigiu in arena internationala. Ultimul rezultat de prestigiu al nationalei s-a consemnat in 1980 la Olimpiada de la Moscova cand echipa Romaniei a urcat pe treapta a treia a podiumului, cucerind medaliile de bronz.

In prezent jocul de volei pe plan international are tendinta de a se dezvolta permanent la cota valorica crescuta, cu un numar din ce in ce mai mare de echipe aspirante la locuri fruntase in ierarhia mondiala.

Daca, cu putin timp in urma, suprematia mondiala era detinuta de echipe din Japonia, America centrala si de nord sau fosta URSS, la ora actuala in fruntea clasamentelor mondiale sunt echipe in special din vestul Europei.

In mod firesc aria mare de raspandire, formele variate de practicare si mai ales trofeele puse in joc, care uneori se ridica la premii de sute si chiar milioane de dolari, nu putea sa nu suscite interesul nu numai pentru participare, dar mai ales pentru castigarea acestor competitii si a premiilor puse in joc. A aparut si s-a consolidat astfel aspectul profesionist al practicarii jocului de volei, acestia fiind cointeresati intr-o mare masura de propria pregatire si de evolutia lor in jocuri.

Atentia de care se bucura jocul de volei, in tot mai multe tari si continente a atras sponsori puternici care sustin nelimitat, cu mult peste puterile unor federatii nationale, formarea echipelor si a jucatorilor, incat se poate spune ca practicarea voleiului de mare performanta se inscrie in circuitul marilor societati si al afacerilor.

Formarea si pregatirea unei echipe de volei a devenit astfel o afacere, o preocupare profesionala de care se ocupa societatile sportivo-comerciale, mai ales particulare. In acest nou cadru organizatoric, pregatirea echipei si a jucatorilor de mare performanta ocupa in continuare o pozitie centrala in ce priveste noi raspunderi si noi probleme, in acelasi timp in care colectivele chemate sa le rezolve se maresc cu noi specialisti, cu noi profesionisti. Desigur ca, in epoca revolutiei electronico-informationale, specialisti domeniului nu puteau fi omisi asa incat in prezent nu exista antrenament obisnuit al unei echipe care se respecta la care sa nu participe 10-15 specialisti, organizati in 3-4 colective diferite, fiecare avand obiective, mijloace si metode diferite.

Prezenta unor mijloace sofisticate de programare, inregistrare si evaluare, presupune o activitate desfasurata sub bagheta unui dirijor si a unei conceptii de joc si pregatire unitare.

1.1.2. Caracteristicile jocului de volei

Voleiul este un joc sportive, in care jucatorii celor doua echipe nu vin in contact direct in timpul desfasurarii disputei, iar actiunile cu minge se efectueaza cu mana libera sub forma de lovire sau respingere.

Voleiul este un joc sportiv colectiv, deoarece jucatorii sunt constituiti in doua echipe aflate intr-un raport de adversitate tipica, de rivalitate sportive, situatie determinate de lupta pentru minge in scopul obtinerii victoriei. In timpul desfasurarii jocului, componentii fiecarei echipe efectueaza actiuni individuale si colective pentru a contracara actiunile distructive ale adversaruluii si pentru a dobandi succesul in actiunile intreprinse.

Lupta pentru minge este o lupta indirecta, datorita faptului ca cele doua echipe sunt despartite de plasa.

Tot in cadrul caracteristicilor jocului se mai poate mentiona obligativitatea rotatiei, adica schimbarea zonelor in sensul acelor de ceasornic, dupa castigarea serviciului, prevede regulamentara ce a dus la formarea unor jucatori completi, cu o pregatire multilaterala, buni in atac si in aparare.

O alta caracteristica a voleiului o constituie absenta momentului de tinere a mingii, moment ce permite jucatorilor sa observe mai bine situatiile de joc, sa aleaga in tihna raspunsurile cele mai adecvate, jucarea acesteia facandu-se numai prin respingere sau lovire, fapt ce necesita existenta unor calitati deosebite din partea practicarii acestui joc sportive.

La evolutia tehnicii si continutului jocului, o contributie esentiala a avut-o regulamentul de joc, care prin prevederile sale aduce noi modificari privind tehnica de lovire a mingii, cum ar fi lovirea cu orice parte a corpului, acceptarea in cazul primei loviturii a mingilor tinute, duble, conduse sau impinse, etc.

Tot o caracteristica esentiala a jocului de volei este faptul ca in organizarea jocului intr-un teren nu sunt premise decat trei sau uneori patru lovituri ( daca mingea este atinsa de blocaj, jucatorii echipei respective mai au dreptul la inca trei lovituri ), in toate celelalte jocuri sportive, desfasurarea atacului sau apararii fiind libera sau conditionata de timp.

O ultima caracteristica a jocului est modul in care se consemneaza prin respingere sau lovire, fapt ce necesita existenta unor calitati deosebite din partea practicarii acestui joc sportive.

La evolutia tehnicii si continutului jocului, o contributie esentiala a avut-o regulamentul de joc, care prin prevederile sale aduce noi modificari privind tehnica de lovire a mingii, cum ar fi lovirea cu orice parte a corpului, acceptarea in cazul primei loviturii a mingilor tinute, duble, conduse sau impinse, etc.

Tot o caracteristica esentiala a jocului de volei este faptul ca in organizarea jocului intr-un teren nu sunt premise decat trei sau uneori patru lovituri ( daca mingea este atinsa de blocaj, jucatorii echipei respective mai au dreptul la inca trei lovituri ), in toate celelalte jocuri sportive, desfasurarea atacului sau apararii fiind libera sau conditionata de timp.

O ultima caracteristica a jocului est modul in care se consemneaza rezultatul in timpul jocului, modul in care se sfarseste acesta si durata lui. Voleiul se joaca pe puncte, sistem tie-break invingatorul unui meci fiind echipa care castiga prima trei seturi, finalizate la 25 punte si o diferenta de 2 punte. In caz de egalitate la seturi, 2-2, setul decisive este jucat tot in sistem tie-break dupa metoda marcarii continue a punctelor, dar se va finaliza cand prima echipa acumuleaza 15 puncte si o diferenta de minim 2 puncte, jucandu-se pana aceasta diferenta se va realiza.

Astfel, durata jocului variaza intre 40-120 minute si chiar mai mult, in functie de nivelul celor doua echipe precum si de echilibrul valoric al acestora.

Sistematizand afirmatiile anterioare, privind caracteristicile jocului de volei, putem concluziona urmatoarele:

voleiul este un joc cu accesibilitate mare datorita numarului redus de elemente si procedee tehnico-tactice, ce pot fi insusite cu usurinta, ce permite incepatorilor de al practica intr-un timp relativ scurt. La aceasta se adauga si simplitatea regulilor de joc, a instalatiilor putin costisitoare si la indemana oricui, doi stalpi si o plasa, amplasate pe un teren mic ca dimensiuni si echipamentului de joc simplu si ieftin.

voleiul impune jucatorilor o pregatire multilaterala, prin numarul mare de sarituri efectuate in atac si la blocaj, prin deplasari scurte si rapide, prin procedee acrobatice efectuate pentru recuperarea mingilor, precum si prin loviturile puternice si precise in minge, miscari efectuate de toti jucatorii datorita constructiei jocului.

voleiul este un joc sportiv, in care efortul poate fi variat in functie de indicele de tehnicitate. In felul acesta, jocul de volei poate fi practicat de copii, tineri, adulti si varstnicide ambele sexe, in scop recreativ, igienic, compensator sau de odihna activa cu efort redus, datorita slabei tehnicitati, iar de jucatorii de performanta cu un efort mare impus de gradul de maiestrie sportive al acestora, realizat printr-o pregatire fizica si tehnico-tactica intense si sistematica.

Noutati privind conceptia de joc

in voleiul de mare performanta

Odata cu extinderea ariei de practicare si cresterea popularitatii la scara mondiala, voleiul cunoaste o puternica dezvoltare sub aspectul maximizarii parametrilor de continut si structura, cat si a niveluli solicitarii jucatorilor pe plan tehnico-tactic, biomotric si psihic.

Preluarea selectiva a tot ceea ce este mai valoros, alaturi de optimizarea tuturor verigilor performantei si valorificarea la maxim a rezervelor de potential, constituie veriga de baza in intreaga munca de conceptie si pregatire.

Inaltimea crescuta a jucatorilor, dublata de forta deosebita in atac si de apararea cu accenta pe blocaj promovate de scoala europeana, alaturi de organizarea rapida si foarte variata a atacului si cu o aparare bazata pe jocul acrobatic si efficient al liniei a II-a, promovata de scoala asiatica, sunt astazi atributele jocului de volei de scara mondiala. Aceste atribute si-au gasit o imbinare juridicioasa in jocul echipelor de pe continentul american si european, marturie fiind rezultatele de varf ale acestora in ultimii ani.

Facand o scurta analiza a joculi de volei practicat la ultimile mari confruntari mondiale si continentale, se pot desprinde urmatoarele:

valorificarea ideilor, cuceririlor vechi si uitate care au fost reactualizate si au

capatat o semnificatie deosebita in cazul echilibrului valoric al competitorilor, prin surpriza pe care o creaza pentru moment: atac din prima minge, atac pe un picior.

diferenta dintre jocul practicat de echipele masculine si cele feminine incepe sa dispara, mai ales in domeniul tehnico-tactic, ramanand cele din domeniul biologic.

configuratia echipelor, mai ales dupa marile confruntari mondiale, evidentiaza

mari schimbari, orientate in ideea aducerii unor sporuri evidente de talie, atat la masculine cat si la feminin, ca baza a unui potential biologic crescut.

echipele de varf etaleaza un joc pe o curba a eficientei la un nivel ridicat, eliminand oscilatiile din executia actiunilor de foc;

jocul este foarte elaborat, pana la mici detalii, lipsind improvizatiile;

ideea strategica a implicarii in joc este de a valorifica la maxim randamentul fiecarui component al echipei. Se pot recunoaste modele de comportament tehnico-tactic pentru fiecare jucator adica, specializarea jucatorilor pe posturi si zone de eficacitate maxima pentru atac, blocaj, preluare din serviciu sau preluare din atac. Actiunile de joc dominante sunt perfectionate la un nivel de inalta maiestrie ca executie ( stil ) si eficienta

calitatiel somato-motrice, nivelul maiestriei tehnice si aptitudinile de concurs ale jucatorilor se inscriu la cote valorice superioare;

jocul are aspectul unei lupte acerbe, nici o echipa nu mai intra invinsa pe teren, componenta tehnica tinde sa se echilibreze, hotaratoarea in balanta victoriei devenind strategia tactica si suportul bio-psiho-motric;

formula de echipa consacrata estede cinci tragatori plus un ridicator, sextetul de baza mentinandu-se mult timp in joc;

aparitia jucatorului "libero", modifica foarte mult jocul in cele doua structuri de baza.

Se poate constata astfel ca, in etapa actuala de dezvoltare a voleiului elaborarea si

existenta unei strategii de pregatire si a unei conceptii de joc moderna este o necesitate obiectiva in realizarea marii performante, pornindu-se prin observatiile si concluziile asupra jocului efectuate la competitiile de mare anvengura: Campionatele mondiale si Jocurile Olimpice.

In prezent la nivel national se impune fixarea unei strategii de pregatire la toate nivelele, de la copii si juniori, la seniori si elaborarea unei conceptii complete si clare de joc, care sa cuprinda precizari privind:

sistemul de joc, combinatiile de baza si specifice;

rolul coordonator al ridicatorului in combinatiile de baza si specifice;

rolul coordonator al tragatorului in combinatiile specifice;

alegerea precisa a orientarii spre folosirea tuturor zonelor de atac sau a uneia dominante;

organizarea atacului pe front larg, folosirea atacului din linia a II-a;

principalele situatii tactice ale unei echipe;

sistemul de baza folosit in aparare ( cu variantele acestuia ), principalele componente ale apararii: blocajul, preluarea dublarea si autodublarea.

Ca urmare a progresului tot mai evident al jocului, constatat in ultimi ani, au

aparut o serie de noutati privind continutul acestuia, cu tendinta de generalizare.

Astfel, ca urmare a folosirii de catre marea majoritate a echipelor a sistemului de joc cu cinci tragatori si un ridicator, s-a generalizat atacul combinativ pe baza intrarii ridicatorului din linia a II-a, a atacului din pase cu traiectorie intinsa si in urcare, in cadrul carei este preponderanta tendinta de verticalizare a atacului.

Predominanta atacului combinative a dus la unele elemente noi in executia acestuia cum ar fi:

elan scurt, de 1-2 pasi, specific in principalul atacului din pase in urcare si pase "fuge" cu traiectorie intinsa in fazele I, II si urmatoarele in ambele structuri de joc;

preocuparea pentru urcarea la maxim a punctului de lovire a mingii.

Un alt aspect relativ nou il constituie generalizarea specializarii jucatorilor pe

posturi si fixarea pentru fiecare jucator a unei zone dominante in atac.

O alta noutate care se manifesta tot mai pregnant la nivelul echipelor de mare valoare o constituie aparitia jucatorilor specializati pentru preluarea serviciului si efectuarea acesteia la maxim trei jucatori din echipa, din care unul este liberoul.

De asemenea, modificarile de arbitraj ce au intrat in vigoare in ultimi ani, au dus la schimbari importante in continutul jocului:

aparitia regulii de lovire a mingii cu orice parte a corpului, cat si nesanctionarea la prima lovire, a mingilor duble, conduse, tinute sau impinse, a determinat schimbarea ponderii in executia preluarii, in defavoarea corectitudinii executiei, accentual cazand direct pe directia si exactitatea dirijarii mingii catre ridicator, in vederea realizarii unei combinatii de mare eficienta in atac;

executia serviciului de pe toata linia de fund, a dus la modificari privind asezarea in teren pentru preluarea din serviciu, fapt cu o influenta majora asupra structurii generale a continutului si eficacitatii preluarii si implicit atacului;

ponderea mare a atacului din linia a II-a, care inregistreaza in ultima perioada la nivelul echipelor feminine de seniori, are o mare influenta asupra modificarilor de continut a jocului mai ales in ceea ce priveste solicitarile si eficientaa actiunilor de joc;

introducerea jucatoruli "libero", a dus la o crestere a spectaculozitatii jocului de aparare in linia a II-a, prin cresterea preciziei si eficientei preluarii din serviciu, dar si a preluari din atac prin numarul mare de mingi recuperate. Aparitia acestui post, a dus de asemenea la o ingustare a sarcinilor pentru anumiti jucatori, respectiv, jucatori de atac- specializati pentru jocul in linia I si jucatorilor de aparare ( liberoul ), specializat pentru jocul de aparare specific liniei a II-a;

modificarea cea mai importanta si care a adus cele mai multe schimbari in continutul jocului o constituie introducerea noului sistem de marcare a punctelor – sistemul tie-break – prin care orice greseala inseamna punct, cat si finalizarea primelor patru seturi la punctual 25 daca se realizeaza o diferenta de minim 2 puncte. Aceste modificari, cresc responsabilitatile individuale a fiecarui jucator pe parcursul fiecarei faze, marind in acelasit timp importanta executiei anumitor actiuni de joc. Lipsa concentrarii in anumite momente ale jocului pot costa foarte mult in economia generala a unui set, orice clipa de relaxare sau neatentie putand duce la pierdere unor puncte care sunt foarte greu de recuperat pana la finalul setului.

Toate aceste modificari conduc la necesitatea unei pregatiri extrem de serioase,

care sa aiba la baza o conceptie de joc moderna, extrem de clara si exacta pentru toate situatiile de joc, conceptie de joc care nu poate fi elaborata decat pe baza unei informatizari adecvate a jocului, prin folosirea unei echipe interdisciplinare de specialisti care sa asigure permanent informatiile necesare pregatirii si competitiei si prin aplicarea in insrtruire a celor mai noi si adecvate metode si mijloace.

Actualizarea si motivarea temei

Unul din obiectivele de mare importanta vizand performanta si marea perfomanta

in jocurile sportive din tara noastra, o constituie, determinarea si cunoasterea continutului jocului la nivelul international al sportivului de mare performanta. Realizarea unei noi conceptii in jocurile sportive, este necesara si posibila pe fondul determinarii obiective, bazate pe stiintele implicate, a continutului si eficientei jocului, pentru a se asigura informatiile necesare performantei sportive. Nu poate fi conceputa o redresare a jocurilor sportive la nivel performantei nationale fara o cunoastere obiectiva a continutului jocului, realizata la nivelul performantei internationale.

Voleiul acest joc, relativ simplu, de odinioara, datorita pregatirii multilaterale a jucatorilor si a vitezei de derulare a actiunilor de joc, ajunge sa se bucure de o acceptiune tot mai larga din partea publicului spectator. Practicarea intensa, disputa dintre actiunile din atac si aparare pentru castigarea punctelor, pe fondul unei temeinice analize, a structurii si orientarii in directii noi, conform necesitatilor actuale si de perspectiva, afiseaza jocului de volei in primele planuri ale afirmarii mondiale alaturi de celelalte sporturi de performanta.

Printre problemele ce framanta specialistii, de care depinde in ultima instanta progresul, se numara si aceea a gasirii unei noi conceptii de joc, ce fundamenteaza si concretizeaza competitia propriu-zisa. Dezvoltarea ascendenta si continua a jocului de volei, a dus in final la o crestere in mai multe directii atat a spectacoluli cat si a continutului tot mai complex si mai bogat in noi procedee in cadrul actiunilor de joc. Cunoasterea continutului si eficientei jocului ca necessitate obiectiva, nu poate fi realizata dacat pe baza realitatii concrete din timpul jocului intr-o tot mai stransa corelatie cu exigentele competitionale, aflate intr-o continua ascensiune.

Determinarea continutului voleiului, consta in a rezolva in mod adecvat problema analizei specifice joculi in general, cat si pentru fiecare post din echipa, a ponderii in antrenament si in obtinerea performantelor, problema ce a suscitat in permanenta un viu interes, constituind o preocupare de prim ordin a antrenorilor, medicilor, cercetatorilor, sportivilor si a celorlalti factori implicati in miscarea voleibalistica de mare performanta.

Consideram ca nu este posibila nici un fel de investigare sau demonstrare teoretica fara a ne apleca spre locurile unde practica domina, nici o reflectare nu poate fi fidela daca nu se bucura de participarea activa a jocului, asa cum se desfasoara acesta, dar tinand cont de caile mereu ascendente pe care jocul le are de urmat.

Cunoastera presupune informatie, modelare-model. Utilizarea unui model este, de fapt, o transpunere in practica a activitatii mentale, necesara pe toate treptele instruirii.

Modelul jocului presupune componente modelatoare, din care ponderea si eficienta sunt dintre cele mai importante in determinarea si cunoasterea jocului de volei. Folosindu-ne de modele, putem determina jucatorul sa execute mai correct diferite actiuni de joc, executii ce au la baza o actiune mintala, ceruta de elaborarea cunostintelor si deprinderilor.

A determina modelul jucatorului la nivelul echipelor de seniori impune din partea noastra cunoasterea stadiului in care se afla continutul, eficienta, dar si directiile in care se indreapta evolutia jocului la echipele de performanta.

De aceea, am considerat ca elaborarea unor modele pe posturi, ne poate conduce la studierea si cunoasterea exacta a continutului si eficientei tuturor actiunilor pe parcursul unui joc, putandu-se da informatii necesare, pentru a introduce in pregatire cele mai adecvate mijloace, in conformitate cu realitatea jocului competitional actual, care sa duca la progresul evident al voleiului la nivelul competitiilor de mare anvergura.

Avand drept tema: determinarea continutului jocului de volei la jucatorul fals la nivelul echipelor de seniori masculine – divizia A, lucrarea de fata isi propune sa-si aduca aportul alaturi de literatura de specialitate cu idei, concepte mai mult sau mai putin generalizate. De aceea vom tine cont de jocul desfasurat in concret, mai vine zis de jocul de volei sub aspectul sau competitional.

In contextul celor prezentate mai sus, determinarea continutului jocului pentru jucatorul de zona 2 – fals, la nivelul echipelor de seniori, divizia A se constituie in obiectul acestei lucrari si consta in analizarea modelului jocului, ca urmare a modificarii esentiale aparute in continutul jocului competitional actual: viteza crescuta de joc, cresterea fortei de atac, executia serviciului si a blocajului, cat si particularitatile specifice ale preluarii din serviciu si atac, modificari datorate in principal noilor schimbari survenite in regulament.

Realizarea unei analize exacte a continutului jocului in conformitate cu realitatea competitionala ne poate da o mare cantitate de informatii exacte privind jocul prestat de jucatorul "fals", la nivelul seniorilor din prima divizie, informatii ce pot oferi repere esentiale si absolut necesare, in pregatirea jucatorilor pentru acest post si totodata la realizarea unui model de joc pe baze noi. Determinarea continutului jocului trebuie sa-si aduca contributia la cunoasterea stadiului practicarii voleiului la acest nivel, referinta fiind realitatea jocului la nivelul competitiei interne.

Eficienta actiunilor jucatorului pe acest post, calculata pe baza unor indicatori constituie informatiile originale, neprelucrate si in conformitate cu modelul general al jocului. Pentru aceasta actiunile de joc vor fi inregistrate diferit pe situatii fundamentale la serviciu si la primirea serviciului. In functie de necesitati, analiza eficientei poate merge si mai departe, urmarindu-se si cunoasterea altor informatii specifice fiecarei actiuni de joc in parte.

Motivul alegerii acestei teme, este tocmai acela de a gasi solutii adecvate pentru pregatirea jucatorilor pe acest post, care sa duca la cresterea eficientei generale a jocului si in concluzie, la ridicarea nivelului voleiului din tara noastra.

CAPITOLUL 2

Bazele teoretice ale cercetarii

2.1. Volei-sistem cibernetic.

2.2. Modelul si modelare

2.2.1.Modelarea, metoda de studiu si instument operational.

2.2.2.Modelarea ca metoda de cunoastere.

2.2.3.Model si modelare in voleiul de performanta.

2.2.4.Modelul functional al jucatorului de zona 2.

2.3. Modelul-concept de baza in determinarea continutului jocului.

2.4. Eficienta in jocul de volei.

2.5.Reflectarea temei in literatura de specialitate.

2.1. Volei-sistem cibernetic

Dezvoltarea voleiului de performanta depinde de cunoasterea continutului si eficientei jocului. A ocoli aceasta problematica, inseamna a nu-i asigura dezvoltarea in ritmul necesar. Pentru o determinare corecta a continutului si eficientei jocului, s-a plecat de la premiza ca asocierea voleiului si abordarea lui ca sistem cibernetic ierarhizat, poate asigura atat cantitatea cat si calitatea necesara de informatii pentru realizarea modelului asociat jocului de volei, avand la baza necesitatea asigurarii rolului si caracterului obiectiv al informatiei.

Pentru ca voleiul sa fie definit ca sistem cibernetic trebuie sa respecte cele patru cerinte ale oricarui sistem:

multime de elemente E;

seturile;

situatiile fundamentale;

actiunile si elementele de joc;

multime de relatii (interactiuni) interne Ri, intre elemenrele E si o multime de relatii externe Re, intre elementele multiimii E si elementele mediului inconjurator. In timpul jocullui Re si Ri se prezita in mod corect, legand intre ele elementele si sub sistemele, conditionand existenta si ierarhia lor. Acest lucru se bazeaza pe organizarea si functionarea lor ca sistem;

cele trei multtimi E, Ri, Re, desi prezinta aspectele de invarianta, au caracter dinamic, variabil in timp. Aspectul de invarianta a celor trei multimi E, Ri, Re, asociat caracterului dinamic si variabil in timp este scos in evidenta de faptul ca, in timp, jocul sufera modificari de conceptie si executie a actiunilor de joc. Astfel actiunile de joc incadrate in faze si situatii fundamentale de joc desi se repeta in cadrul acelorasi parametri, totusi, in timp, de la o etapa la alta ,sau de la un campionat la altul ceva se schimba. Ce cat si cum se schimba este in functie de necesitatile fiecarei echipe;

finalitatea asociata celor trei multimi E, Ri, Re, se refera la modalitatea practica de transpunere in joc a elementelor si relatiilor sistemului in disputa cu echipa adversa, arbitri, apectatori pentru indeplinirea obiectivului jocului;: castigarea partied, In schema finalitatea este prezentata in partea de sus a sistemului, prin iesirile in mediul exterior.

Voleiul ca sistem ierarhizat se bazeaza pe urmatoarea teorema din Teoria

Generala a Sistemelor: orice subsistem este un sistem deoarece indeplineste cele patru conditii din definitia de mai sus. Aceasta teorema ne permite sa tratam subsistemele ca sisteme si sa intelegem caracterul recurent al definitiei sistemului: daca elementele din care este constitiuit sistemul, se dovedesc ca sunt sisteme(subsisteme), atunci vom lua ca referinta alte elemente, s.a.m.d.

In cercetarea unui sistem ,inclusiv a voleiului , aceasta metoda de lucru

asigura o mare cantitate de informatii ontice foarte necesare in modelare.

Jocul de volei este un sistem cibernetic, cu atributele si axiomele

aferente acestui sistem.

Vom continua cu adaugarea la jocul de volei si altor concepte necesare

informatizarii sale:

Starea sistemului volei contine parametri care descriu atat

comportareea dinamica si statistica,functionalitatea sistemului, cat si structura , organizarea sinergia si finalitatea sa. Starea poate fi evidentiata prin cifre care sa oglindeasca conceptele mai sus mentionate. Are la baza informatiile ontice, asa cum se prezinta la volei, la care sa se raporteze in continuare informatiile gnoseologice. Recoltarea si prelucrarea statistica a parametrilor starii jocului de volei: frecventa actiunilor, elementelor , subsistemelor, se va raporta la un punct castigat la un set castigat sau la o partida castigata. Pe baza acestor repere are loc o fixare in timp si spatiu a situatiilor specifice din timpul unei partide.

Organizarea sistemului volei, descrie sistemul din interior, fiind alcatuita

din structura si esenta sa, aflata in relatie una cu cealalata. Cu alte, cuvinte, organizarea defineste modul in care structurrile jocului participa la esenta jocului: castigarea unui punct, a setului sau a partidei.

Esenta voleiului ca sistem ierarhizat, este conceptul care trebuie sa

reprezinte baza determinarii jocului ca sistem, factorul dominant al comportarii sale, reflectand din punct de vedere filosofic cheia de bolta de sustinere a intregului sistem. Esenta poate fi exprimata matematic si filozofic. Folosim structuri matematice si invariatii pentru modelarea matematica, in timp ce exprimarea folosofica a esentei consta in :sa nu se greseasca tot ceea ce se realizeaza in propriul teren si sa se castige tot ce se joaca , spre terenul advers.

Functionalitatea voleiului concept ce vine sa evidentieze multimea

(relativ invariata) de interactiuni care realizeaza relatia sistemului(subsistemului) cu mediul, cu sistemul ierarhic superior in care este subsistem. Functionalitatea reprezinta jocul echipei proprii in confruntarea cu mediul extern (echipa adversa, arbitrii, spectatori ) respective modul cum isi rezolva castigarea punctelor,serviciilor seturilor , partidei sau dimpotriva cum reuseste sa nu le obtina. Altfel spus ,functionalitatea este modul de exprimare in exterior a sistemului.

Structura voleiului ,concep al sistemului care vine sa faca ordine in

sistem ,putand fi si ea modelata matematic si filosofic. Este alcatuita din multimea de elemente sau subsisteme si din multimea relatiilor interne si concretizate prin actiuni de joc , faze de joc, situatii fundamentale de joc, seturi si partide. Structura poate fi modelata matematic cu ajutorul informatiilor din cadrul parametrilor sai. Concret structura reprezinta asocieri ale elementelor si/sau subsistemelor de pe acelasi nivel de organizare, ramanand astfel in sfera relatiilor interne.

Model-modelare reprezinta in Teoria Generala a Sistemului concepte ce

concretizeaza sistemele supuse studiului. Practic sistemele exista prin modele in momentele modelarii. Modelul reliefeaza modul in care o echipa isi finalizeaza elementele, actiunile, fazele ,structurile fundamentale si punctele in fiecare din cele sase pozitii ale formatiei de joc. Prin aceasta se defineste modelul de mai jos al echipei respective. In concluzie pentru determinarea unui model al unei echipe (modelarea sistemului respective) structura acestuia este necesara si suficienta.

Modelul va evidentia astfel , modul in care echipa respectiva isi

finalizeaza elementele actiunile,fazele ,structurile fundamentale si seturile. Practic aceasta presupune prezentarea pentru echipa respective , a modului cum jucatorii acesteia castiga concret punctele in fiecare dintre cele sase pozitii ale formatiei de joc in fiecare set astfel:

modul concret in care echipa, castiga la primirea serviciului advers (structura 1);

modul concret in care echipa,jucand sa castige serviciul si punctul, nu reuseste si pierde punctul in favoarea adversarului;

modul concret in care echipa castiga pe executia serviciului propriu (structura2);

modul concret in care echipa ,jucand sa castige punctul, nu reuseste si pierde serviciul si punctul in favoarea adversarului;

Evidentierea concreta,matematica, a situatiilor cerute mai sus, defineste

modelul de joc al echipei respective.

Operatiile de evidentiere si de realizare a acestui model, la nivelul

echipei si al jucatorului, este modelarea voleilui.

2.2. Model si modelare

2.2.1 Modelarea, metoda de studiu si instument operational

Tendinta omului de a modela activitatea este veche. Probabil simplitatea unor modele logice a permis de timpuriu construirea unor masini logice. Modelarea este o metoda de a obtine cunostinte folosind conceptul de model, precum si eforturile de aplicare in practica a acestuia.

Modelul este mijloc pentru cunoasterea unui obiect, a unui fenomen sau sistem, ce incearca sa surprinda aspectele, efectele importante ale problemei.

In domeniul educatiei fizice si sportului, modelarea este inteleasa atat ca metoda , cat ca si principiu, fapt ce dovedeste aplicativitatea foarte extinsa pe care o are, dar si unele imperfectiuni de ordin toretico-metodologic, care au stat la baza interpretarilor. In prezent, modelarea este tratata cibernetic, ceea ce elimina din start balastul, constituindu-se ca o metoda cu regului si etape de aplicare précis delimitate, facand-o astfel aplicabila in toate domeniile de activitate ce au ca obiect de studiu un sistem dinamic si complex.

2.2.2.Modelarea ca metoda de cunoastere

Modelarea presupune in primul rand elaborarea unui model. In logica matematica, modelul preupune inerpretarea corecta aunui sistem formal sau adaugarea unor noi axiome la cele existente in sistemul dat. In alte stiinte modelul ar insmna suspendarea unor restrictii, largirea campului de posibilitati, ogeneralizare si abstractizare (sau tipizare) a unor cazuri particulare.

Metoda modelarii cibernetice se leaga strans de metoda analogiei, aceasta cerand cunoasterea clara a unor relatii de analogie pe baza legilor sistemelor.

Modelarea se aplica de cate ori avem de studiat un sistem complex ce nu poate fi abordat prin metodele clasice. In aceasta situatie se elaboreaza modelele (sisteme simplificate), care poseda trasaturile esentiale ale originalului, aceasta presupunand cel putin doua ansambluri de operatii:

ansamblul transformarilor ideale originalului intr-o imagine simplificata numita model;

ansamblul procedeelor de utilizare amodelului ca instrument pentru cercetarea originalului

Cu alte cuvinte modelarea presupune un sistem de operatii cu ajutorul carora obtinem o cantitate de informatii cu privire la obiectul actiunii, necesara rezolvarii unor situatii sistematice.

Secventele (etapele), necesare in explicarea metodei modelarii, ar fi urmatoarele:

delimitarea sau cunoasterea limitelor cantitative si calitative ale sistemului original(obiectul modelarii);

obtinerea unor date generale si neesentiale despre sistemul original;

formularea unor ipoteze in legatura cu proprietatile originalului, modul de organizare si functionare, comportamentul acestuia;

constituirea modelului cu ajutorul trasaturilor esentiale (fundamentale),concret sau formal;

experimentarea modelului, verificarea functionalitatii acestuia si a datelor vehiculare;

daca este cazul optimizarea modelului pentru potrivirea deplina la sarcinile cercetarii;

extrapolarea concluziilor desprinse de studierea si aplicarea modelului, la sistemul original abordat in studiu cu ajutorul modelului.

In antrenamentul sportive, esenta modelului consta in tripleta: model-algoritm

programare, evidente fiind astfel etapele successive necesare aplicarii metodei.

In aceasta situatie se elaboreaza in primul rand modelul concursului

urmator de mare amploare, la care se raporteaza echipa sau sportivul care constituie obiectul modelarii sau sistemul dinamic complex.

Metoda modelarii are o mare valoare euristica si practica intervenind acolo

unde observatia si eperimentul sunt neoperante, modelarea completand sistemul mijloacelor de investigatie.

2.2.3. Model si modelare in voleiul de performanta

In evolutia multora dintre stiintele ajutoare sportuluiin general si celuide

performanta in special, au intervenit relatii nemijlocie, cu metode noi de informare, investigare si aplicare. In acest cadru, cibernetica, teoria sistemelor, matematica si informatica ca stiinte, se dezvolta in sine si se aplica la numeroase laturi de activitate, printre care si activitatea sportive de performanta.

Aplicarea in sfera activitati sportive a unor principii,stabilirea unor norme

de activitate, estimarea unor performante se datoresc aplicativitatii unor principi ale altor stiinte –adaptatefenomenului ce-l reprezinta sportul de perfomanta.

Numai strangerea de date si inormatii si prelucrarea lor matematico

statistica nu sant suficiente, nepermitand analiza sistemului studiat,este nevoie de o copie simplificata a sistemului dat. Aceasta copie va reprezenta in final o suma de ipoteze, stiut fiind ca fiecare factor component este o ipoteza.

Consideram ca nu este posibila nici un fel de investigare sau demonstrare

teoretica fara a ne apleca spre locurile unde practica domina,nici o reflectare nu poate fi fidela daca nu se bucura de participarea activa a jocului, asa cum se desfasoara aceasta,dar tinand cont de caile mereu ascenddente pe care jocul le urmeaza.

In vederea stabilirii celor mai eficiente actiuni in scopul obtinerii unor

rezultate corespunzatoare, se aplica modelarea datorita posibilitatilor de analiza,interpretare si decizie. Prin analiza facuta asupra modelului se estimeaza o serie de parametric esentiali pentru activitatea ce se analizeaza. Prelucrarea datelor obtinute, orienteaza activitatea in ansamblul ei de desfasurare. Rezultatela ce se obtin, permit o comparare intre concretul realizat si cel prognozat de analiza modelului,omologand de drept si de fapt metoda modelarii activitatii

Modelul reprezinta un mecanism finalizat artificial, care are analogie cu un

mecanism dat, permitand aparitia altor analogii. Prin modelare se inlocuieste obiectul sau procesul real cu un obiect sau proces artificial mai usor de studiat, cercetat sau condus.

Fiind o imagine de timp izomorfic a originalului, obtinut prin aplicare

a unor procedee de ransformare si abstractizare, prin crearea lui este necesara fixarea unei ipoteze, desfasurarea activitatii in sensul acesteia si interpretarea rezultatului.

Modelul trebuie sa fie fidel ( cat mai aproape de original ) si simplu ( sa faca

abstractie de unele variabile nesemnificative ale modelului original ).

In activitatea sportiva aplicarea diferitelor matematici pentru analiza unor

modele a inceput sa realizeze efectiv si eficace, putandu-se spune ca modelarea activitatii sportive este pe cat de diversa pe atat de necesara.

Prin modelare se urmareste asigurarea concordantei unor parametric din cadrul

pregatirii cu cerintele si solicitarile pe care le indica sarcina, modelul ideal fiind o sinteza acerintei studierii continutului activitatii din timpul antrenamentului si jocului.

Metoda modelarii, fost utilizata in premiera pentru pregatirea

voleibalistilor din fosta Germanie de Est, in care jocul a fost analizat ca un model matematic al situatiilor conflictuale, stabilindu-se anumite variante optime care coordoneaza intrega activitate a jucatorilor in situatiile de atac si de aparare. Implicit pornindu0se de la ansamblul jocului cu cerinte precis stabilite, s-au putut preciza in amanunt elementele pregatirii.

In prezent, metoda modelarii este din ce in ce mai mult utilizatain

activitatea sporiva de inalta performanta, voleiul fiind unul din jocurile sportive, care beneficiaza din plin de rezultatele apreciabile ale acestei metode.

Modelarea activitatii in voleiul de mare performanta trebuie sa mai

cuprinda si celelalte componente modelatoare de care depind realizarea obiectivului final al modelului si deasemenea,sa cuprinda si etapele prin care urmeaza sa treaca toate aceste activitati, pana la realizarea modelului de joc si verificarea aplicabilitatii lui in practica.

Componentele modelatoare ale unui eventual model annual de pregatire si

concurs pentru echipa de volei de club la nivel de performanta sunt:

obiectivele de performanta;

componenta lotului, selectia jucatorilor;

formatia de joc cu dubluri pe posturi;

modelul de joc al echipei pe cele sase pozitii, cu coeficientii de eficienta:

pozitia I:

la primirea serviciului (S.II) =f1+f2+f3+….

la executia serviciului (S.I) =f1+f2+f3+….

pozitia 2:

la primirea serviciului (S.II) =f1+f2+f2+…..

la executia serviciului (S.I) = f1+f2+f3+….

pozitia 3:

la primirea serviciului (S.II) = f1+f2+f3+….

la executia serviciului (S.I) = f1+f2+f3+….

pozitia 4:

la primirea serviciului (S.II) = f1+f2+f3+….

la executia serviciului (S.I) = f1+f2+f3+….

pozitia 5:

la primirea serviciului (S.II) = f1+f2+f3+….

la executia serviciului (S.I) = f1+f2+f3+….

pozitia 6:

la primirea serviciului (S.II) = f1+f2+f3+….

la executia serviciului (S.I) = f1+f2+f3+….

modele de joc ale jucatorilor ce compun echipa, pe posturi, cu coeficientii de eficienta pe actiuni de joc, modele care pot determina exact continutul jocului pentru aceste posturi si a jucatorilor respective.

Lucrarea aduce in prim plan o problema, destul de majora, din domeniul procesului de educare si perfectionare in spiritul performantei. Jocul de volei este activitatea principala prin intermediul careia jucatorul intra in contact cu complexitatea mediul inconjurator, lucru care ii faciliteaza largirea sisteului de cunostinte, priceperi si deprinderi, dar si perfectionarea reprezentarilor, initiativei si gandirii.

Realizarea modelelor continutului jocului de volei la diferite nivele, a modelelor de pregatire a voleibalistilor, sunt doar cateva dintre modelele pe care se bazeaza voleiul de performanta la ora actuala. In determinarea modelului de joc al unei echipe se tine seama de posibilitatile jucatorilor pe baza carora se construieste jocul in cele doua structuri.

Cunoasterea cat mai exacta a continutului jocului fiecarui jucator in functie de postul ocupat in echipa poate duce la realizarea unor rezultate positive in pregatire si in competitii. Elaborarea modelelor functionale pe posturi si cunoasterea eficientei actiunilor de joc la care participa fiecare jucator al echipei, va sta la baza pregatirii specializate pe posturi, necessitate esentiala a programarii instruirii incepand de la grupele de juniori mici si continuand pana la perfermanta.

Porninnd de la marea importanta pe care o are astazi modelul jocului, vom incerca sa determinam continutul jocului pentru postul de jucator de zona 2 (fals), la nivelul echipelor de seniori,prin elaborarea unor modele ale continutului si eficientei actiunilor de joc.

2.2.4 Modelul functional al jucatorului de zona 2 (fals)

In determinarea modelului de joc al fiecarei echipe trebuie sa se tina seama de posibilitatile jucatorilor, de modul in care, in functie de locul ocupat in formatia de joc, isi aduce aportul la desfasurarea jocului. Posturile pe care le pot ocupa jucatorii unei echipe in formatia de joc sunt determinate de sarcinile de joc necesare in organizarea jocului echipei, la executia sau la primirea serviciului .

Posturile cele mai des intalnite in formatia de joc sunt:

ridicator coordonator;

jucator de zona 3 ( tragator principal, jucator de blocaj central );

jucator de zona 4 ( extrema, tragator secund );

jucator de zona 2 ( ridicator fals, tragator fals, fals ).

Aceste modele sunt denumite modele functionale pe considerentul ca ele

determina functionalitatea jocului, a actiunilor de joc si a eficientei acestora.

Modelul de joc a jucatorului de zona 2 ( fals )

Modelul prezentat in cele ce urmeaza, cuprinde date ale continutului jocului pentru jucatorul de zona 2 – fals, dupa vechea modalitate de punctare cu seturi pana la 15 puncte. Prezentand aceste date, deoarece sunt singurele existente si pot constitui un real termen de comparatie, cu datele actuale ale continutului jocului pentru acest jucator.

Jucatorul de zona 2 participa in medie intr-un set la 110-118 actiuni de joc, din care 72 erau actiuni de joc cu minge.

In formatia de joc el se afla in diagonala cu ridicatorul coordonator.

Cele 72 de actiuni de joc in medie intr-un set sunt repartizate astfel:

– blocaj = 17, ceea ce reprezinta 23%;

– atac = 17, ceea ce reprezinta 23%;

– preluare din servici = 13, ceea ce reprezinta 18%;

– preluare din atac = 13, ceea ce reprezinta 18%;

– servici = 9, ceea ce reprezinta 13%;

– pasa = 3, ceea ce reprezinta 5%.

Jucatorul de zona 2, are structura modelului de joc cea mai echilibrate in jocul sau fiind prezentate toate cele sase actiuni de joc ale voleiului.

Pe primele locuri in frecventa actiunilor de joc se aflau atacul si blocajul, dar si cele doua forme de preluare; din servici si din atac, toate acestea evidentiind o participare echilibrata si semnificativa la joc.

Acest jucator este prezent atat in jocul de atac, cat si in jocul de aparare in cele doua linii.

Structurile de joc cele mai frecvente in jocul jucatorului de zona 2 sunt urmatoarele:

blocaj – atac

preluare din servici- atac

preluare din servici – dublare atac

preluare din atac – dublare atac

blocaj – dublare atac – blocaj.

Cele doua modele generalizate de joc: ale echipei si ale jucatorilor pe

posturi creaza imaginea concreta a organizarii si desfasurarii jocului la nivelul echipelor inregistrate.

Pe baza acestor modele se poate determina modelul de joc al oricarei echipe si modelele functionale de joc ale jucatorilor ce compun echipa respectiva.

Pentru finalizarea operatiilor de modelare a jocului, se impune determinarea in continuare a modelului de joc necesar instruirii, care consta din asocierea celor doua modele ale echipei si ale jucatorilor si concretizarea lor in structurilede joc specifice.

2.3. Modelul – concept de baza

in determinarea continutului jocului

Unul din obiectivele de mare importanta vizand performanta si marea performanta in jocurile sportive, o constituie determinarea modelelor de continut si eficienta a jocului si a jucatorilor ce compun echipa.

Unul din scopurile studiului de fata consta in demonstrarea, respectiv analiza utilitatii modelului si crearea unor premise necesare pentru folosirea eficienta a acestuia in determinarea continutului si eficientei jocului de volei in general si a jucatorului de zona 2 in special.

Vom incerca sa prezentam de ce, importanta centrala a perechii de metode "crearea modelului" si "analiza si prezentarea" acestuia ca transpunere din sistemul real ( jocul de volei ) in reflectarea acestuia , intr-un sistem de date ( modelul matematic ), constituie conceptul de baza in determinarea continutului jocului de volei.

Vom incerca de asemenea sa prezentam in raport cu crearea modelului, posibilitatea de a transpune sistemul de categorii ( componentele modelului ) ca submodele ale realitatii din practica voleiului, intr-o structura de date ca reflectare a modelului. O observare si o analiza a continutului si eficientei jocului jucatorului de zona 2, ce se bazeaza pe un sistem de date ( modelul matematic ), presupune o anumita prezentare adecvata a modelului respective.

Rezultatul analizei efectuate cu ajutorul modelului il reprezinta "informatia bruta", de exemplu sub forma de tabele, care trebuie pregatite in prealabil, conform acestuia, pentru a permite o utilizare judicioasa si confortabila.

"Prezentarea" se trateaza ca o transpunere a inregistrarilor de la jocuri, a datelor obtinute in informatii utile pentru antrenori si jucatorilor, ca domeniu central al problemelor pregatirii.

Sistemele de categorii ca modele pentru cuprinderea datelorr si formelor flexibile de prezentare, pentru folosirea confortabila a rezultatelor analizei, reprezinta insa numai bazele pentru formularea unei conceptii care urmeaza sa se dezvolte in mod deosebit in continuare.

Formarea modelului.

Modelul comportamental real poate sa aiba in cursul unei competitii, in prima faza, in functie de exemplu, de aplicarea prevazuta, cele mai diferite forme faptice si –sau vizuale care reprezinta aspecte ce caracterizeaza in mod esential comportamentul. Aspectele ce sunt considerate ca fiind esentiale urmeaza a fi neglijate in cadrul acestui proces de abstractizare, desi exista pericolul tipic al formarii in mod gresit, ca urmare a unei analize insuficiente a jocului.

Pentru transformarea comportamentului real din jocul competional, intr-un model matematic este necesar ca pe langa modelul propriu-zis sa existe o reprezentare interna pentru calculul, asa numita "structura de date", in care acesta trebuie sa se reflecte, la fel ca si in modelul de comportament real. In acest scop este necesar ca descompunerea comportamentului complex sa fie astfel realizar incat sa se obtina o descriere corespunzatoare a structurii acestuia.

Prin aceasta se intelege ca, intr-o prima faza, se analizeaza la inceput comportamentul real care urmeaza a fi descris, printr-un model, sub forma unei structuri de comportament.

Intr-o a doua faza aceasta structura de comportament se transpune intr-o structura corespunzatoare de date care apoi reprezinta model intern al comportamentului real si ofera astfel posibilitatea ca, de pilda, cu ajutorul unor date sa se obtine, in mod confortabil, informatii complexe despre competitia care a fost astfel modelata. De regula, aceasta structurare se realizeaza cu ajutorul unor categorii si subcategorii ajungandu-se pana la caracteristicile care exprima formele concrete ale actiunilor elementare ce nu pot fi observate.

In felul acesta prin modelarea orientala pe actiune, in volei componenta "joc" poate fi indicata descompus, in primul rand structurata in seturi, structuri fundamentale etc, care permit o asociere a categoriilor ( de exemplu, context de situatii, tehnica ), precum si precizarea acestora sub forma unor caracteristi, puncte, evaluari sau a unor alte subcategorii, in care caracteristicile, punctele sau evaluarile reprezinta incarcarea finala a datelor ce pot fi prelucrate matematic.

In concluzie, pentru formarea unor modele sunt necesare urmatoarele conditii:

– Structura comportamentului trebuie sa poata fi sesizata prin orientarea spre una sau mai multe scheme adecvate ale structurii.

In cele ce urmeaza, se prezinta schema structurala sintetica, prin care se intelege cadrul structural de actiune stabilit pe baza de reguli ( in volei, descompunerea unui meci in seturi, structuri fundamentale, faze si actiuni de joc ) si schema structurala semantica, adica forma interna a cadrului de actiuni in volei, ( de exemplu, desfasurarea specifica a unei faze de joc, o anumita combinatie in atac, etc. )

– Aspectele, elementele, componentele etc. constatate in cadrul modelului convenit trebuie sa fie asociate ( corelate ) cu categoriile, subcategoriile …. si caracteristicile.

– Categoriile, subcategoriile… si caracteristicile trebuie sa fie modelate pe baza unor structuri de date care sa corespunda sistemul de calcul. In interesul unei utilizari flexibile si confortabile care sa poata fi extinsa si/sau modificata, aceasta structura de date ar trebui sa fie organizata si in cadrul unei banci de date.

Urmatorul exemplu poate fi oricand considerat ca "o forma posibila de model" care ar putea influenta in mod hotarator determinarea concreta a continutului jocului de volei. Aceasta inseamna ca, pentru determinarea continutului jocului cu ajutorul modelarii, pot fi realizate orice configuratii de modele si sisteme de categorii pentru orice post din echipa.

La baza structurii sintetice ( bazata pe reguli ) se afla urmatoarea schema structurala:

meciul se compune din setul 1, setul 2, setul 3….

setul se compune din structurile fundamentale 1, 2, 3…. La primirea serviciului ( S. II ) si/sau la executia serviciului ( S. I ), etc.;

S.I si/sau S.II se compun din faza 1, faza 2, faza 3…;

F. 1 la S. II se compune din urmatoarele actiuni de joc: preluarea din serviciu, pasa si atac;

F. 1 la S. I se compune din urmatoarele actiuni de joc: serviciu, blocaj, preluare din atac, pasa si atac…s.a.m.d..

Aceasta structura sintactica ce poate fi introdusa si in continutul modelului,

permite o cuprindere sistematica, orientata atat spre actiune, cat si spre intregul meci.

Spre exemplu, preluarea din seviciu din zona 5, pas inalt in zona 4, atac pe diagonala scurta finalizat, constituie un model structural sintactic si poate fi suficient pentru a descrie in mod satisfacator desfasurarea jocului la un moment dat, sau poate servi ca baza pentru construirea unui model de structura, cum ar fi prezentarea modelului pe faze, ca fiind o componenta a acestuia.

Pana acum am evidentiat, modul de elaborare a modelelor, mai ales din punct de vedere pragmatic, a structurii datelor si, bazandu-se pe acestea vom expune in cele ce urmeaza pe scurt, aspectele teoretice-sistematice ale elaborarii modelelor, cu aplicabilitate directa la jocul de volei, in speta la jucatorul de zona 2, de divizia A, cu consecintele acestora pentru transpunerea lor concreta in practica.

In jocul competitional de volei fiecare dintre elementele de structura ale modelului de joc ( structura, faza, actiune de joc ) se poate incheia cu castigarea sau pierderea de fiecare data a unei actiuni de joc si prin aceasta a unui punct si uneori si a unui serviciu, fapt ce se inregistreaza invariabil pe foaia de arbitraj. Prin actiune de joc se intelege unitatea structurala de baza a voleiului determinate de o sarcina partiala si specifica de joc.

Fiecare actiune de joc este compusa din:

Sarcina partiala;

Analiza;

Pregatirea – deplasarea;

Decizia

Procedeul de executie ( executia propriu-zisa ).

Modelul jocului de volei, model care ar putea determina continutul concret al

cestuia ar trebui sa cuprinda urmatoarele aspecte:

Media actiunilor de joc pe set castigat

Structuri fundamentale de joc, din care:

A1 – la primirea seviciului;

A2 – la serviciu;

A1 – jocul la primirea serviciului ( structura II ). Reprezentand numarul fazelor si actiunilor care se desfasoara cu scopul castigarii serviciului si punctului, eficienta acestora.

– preluarea din serviciu, pasa si atac cu dublarea atacului, aceasta constituind faza I de joc la primirea serviciului advers, structura de joc a carei pondere este deosebit de mare in jocul actual;
– blocaj, preluare din atac, pasa si atac cu dublarea atacului, structuri ce reprezinta celelalte faze ale structurii II, dar care au o pondere mai scazuta in jocul modern.

A2 – jocul la serviciu ( structura I ). Reprezentand numarul fazelor si actiunilor de joc care se desfasoara pe fondul executiei serviciului propriu, cu scopul castigarii punctului si eficienta acestora.

Structurile de joc la executia serviciului sunt alcatuite majoritatea dintr-o singura faza: serviciul, blocaj urmat uneori de preluare din atac, pasa si atac cu dublarea atacului. Putine structuri sunt alcatuite din doua sau mai multe faze de joc.

Structurile de joc incheiate cu castigarea punctului datoreaza acest lucru actiunilor ce se finalizeaza ci concretizeaza punctul pe foaia de arbitraj, ele constituind si masura exacta a eficientei actiunilor de joc pentru castigarea punctului, respectiv: blocajul, atacul si serviciul.

In determinarea modelului de joc propriu fiecarei echipe, trebuie sa se tina contde posibilitatile jucatorilor, pe baza carora echipa isi construieste jocul in cele doua structuri de baza ale acesteia. Jucatorii unor echipe participa in mod diferit la jocul echipei lorsi aceasta in ffunctie de postul ocupat in formatia de joc. Posturile pe care le pot ocupa jucatorii unei echipe in formatia de joc sunt determinate de sarcinile de joc pe zone necesare in organizarea jocului echipei in cadrul celor doua structuri de baza.

De aici si necesitatea determinarii si cunoasterii continutului jocului pentru fiecare post si jucator, din cei care compun echipasi deci a jucatorului de zona 2 ("fals").

2.4. Eficienta in jocul de volei

In prezent, sportul de performanta, cere o foarte mare cantitate de lucru pentru a putea face fata cerintelor deosebit de ridicate necesare marilor competitii la nivel national si international. Astfel, in pregatirea sportivilor fruntasi a devenit obisnuit numarul de 2-3 antrenamente pe zi ( ex. nationala Olandei, face 8 ore de antrenament pe zi ), iar numarul de antrenamente pe saptamana este de asemenea crescut.

Asa cum am aratat, intre caracteristicile jocului devolei intra si acea particularitate specifica in care un joc sau o partida de volei se poate intinde din punct de vedere al efortului, pe intreg registrul de manifestare al acestuia.

Ceea ce este important insa, pentru voleiul de mare performanta, este ca pregatirea jucatorilor sa se faca pentru acele jocuri in care acestia sunt solicitati la maximum din toate punctele de vedere ale caracteristicilor efortului si solicitarii: volum, intensitate, complexitate, prezente in jocuri de volei de mare importanta, jocuri repetate la intervale mici 24-28 ore, si disputate cu echipe apropiate, din punct de vedere valoric.

De regula, aceste partied, se disputa pe parcursul a 4-5 seturi cu durata de 90-120 minute, avand numeroase momente de eforturi maxime in lupta pentru castigarea punctelor si serviciilor, este influentata decisiv de capacitatea de efort a jucatorilor in finalul acestora. Cunoasterea lor este de cea mai mare importanta in vederea programarii antrenamentului.

Astfel, caracteristicile efortului pe planul psiho-motricitatii sunt executii specifice, complexe care se realizeaza in fazele cele mai importante ale jocului, din sarituri repetate si la nivelul maxim al posibilitatilor jucatorilor.

Aceasta solicitare generalizata a organismului in efortul fizic, capata fara nici un fel de discutie caracter de stress, care in decursul activitatii unui sportive duce la adaptarea, la un nivel mereu superior, care in final il duce pe sportive la cel mai inalt nivel de pregatire.

Continutul jocului, evidentiat ca pondere a numarului de executii a diferitelor actiuni de joc, care influenteaza direct eficienta si rezultatul unei echipe pe parcursul unui joc, este o cerinta de prim ordin a jocului competitional, cerinta ce trebuie analizata si tratata ca atare in jocuri si antrenamente.

Gradul de complexitate si solicitare in antrenamente, atat in perioadele pregatitoare cat si in timpul competitiilor, constituie o preocupare de prim ordin si trebuie sa reflecte cu fidelitate in continutul jocului competitional. De aceea, cunoasterea cu exactitate si in cele mai mici amanunte continutului si eficientei fiecarei actiuni de joc in parte, pentru fiecare situatie concreta de joc, raportate la aspectele specifice ale setului castigat, este o necessitate obiectiva a voleiului de mare performanta. Cerinta cunoasterii cu exactitate a continutului si parametrilor de efort ai jocului asa cum se desfasoara in marile competitii, devine imperios necesara activitatii de pregatire si este dictata astfel de faptul ca, numai asa se realizeaza perfectionarea deprinderilor specifice, ceea ce are ca rezultat, inregistrarea salturilor calitative si deci, conduce mai repede spre victorie.

Esenta in voleiul analizat ca sistem, cuprinde dupa cum am mai amintit, atat relatiile interne cat si relatiile externe ale elementelor sale, cat si interactiunile echipei proprii in relatiile cu mediul extern ( adversarii, arbitrii, spectatorii, conditiile micro climatului in care se desfasoara jocul ).

Discutata succinct sub aceasta forma, esenta jocului de volei egala cu aspectele sale cheie, aspecte care vor sa deschida toate secretele actiunilor ( elementelor ) jocului de volei, proprii, specifice numai acestui joc si care sunt prezente permanent in tot ce se intreprinde in jocuri si antrenamente in concordanta cu finalitatea sa. Profesorul universitar Vasile Ghenadi, defineste in lucrarea sa " Volei – Modelarea instruirii copiilor si juniorilor", esenta sau aspectele cheie, ca o necessitate de subordonare a tuturor executiilor din jocuri si antrenamente la unele cerinte majore ( aspect cheie, esenta).

Esenta jocului de volei, manifestata in continutul dogmei sistemice de a nu gresi, odata si cu castigarea specifica a tuturor actiunilor si a fiecarei actiuni in parte, guverneaza toate elementele, relatiile lor interne si externe, structura, organizarea si functionalitatea lor, contribuind decisiv la finalitatea ( scopul jucatorului de volei care este castigul ).

In general, recoltarea, preluarea informatiilor si elaborarea rezultatelor si concluziilor se face pe componente obiectiv-vizibile ale modelului jocului, de regula structurile de joc fiind prelucrate pe baza esentei jocului sau a indicatorilor de eficienta.

Reiese de aici ca, esenta este specifica atat jocului de volei in general, cat si fiecarei actiuni de joc in parte, in special.

Evaluarea esentei se face in acest caz direct in legatura cu eficienta generala a jocului si in speciala cu eficienta fiecarei actiuni de joc in parte. Pentru aceasta se stabilesc indicatori de eficienta specifici structurilor de joc, in conformitate si cu modelul jocului. Se poate afirma ca, prin eficienta se intelege realizarea, in toate momentele jocului si in tot ce se intreprinde in timpul unui joc, a unui grad inalt de eficacitate.

Raportarea generala a eficientei se va face intotdeauna in concordanta cu modelul generalizat al jocului si cu reducerea datelor respective la:

joc castigat

set castigat

punct castigat

calcularea coeficientilor de eficienta se poate face cu ajutorul structurilor

matematice, pe baza si a altor concepte ale sistemului volei.

Se ajunge in urma prelucrarii datelor, la prezentarea completa si precisa a contributiei fiecarui jucator in parte si a actiunilor de joc ce au contribuit si cat au contribuit la castigarea sau la pierderea serviciului, punctului, setului sau partidei.

Acesti indicatori de eficienta de la jocuri se vor aduce apoi in antrenamente, devenind modele si indicatori finali ai modelelor de pregatire. Practic, coeficientii de eficienta cu indicatorii lor ( procedeele respective ) se exerseaza, se repeat in structuri specifice jocului de volei.

Studierea eficientei jocului de volei, in conformitate cu realizarea jocului competitional si respectand cerintele modelului generalizat al jocului, trebuie sa cuprinda pe langa analiza eficientei actiunilor de joc si analiza celorlalte subsisteme ale sistemului volei respectiv: analiza eficientei fazelor de joc, structurilor I si II, a seturilor si a partidei.

Concluziile urmarite in studierea jocului, vor trebui sa ofere informatii concrete din care sa se poata desprinde modelul de joc al echipei si al jucatorilor respectivi, ordonate de esenta jocului de volei, respective, in fiecare set, pe cele 6 pozitii obligatorii la servici si la preluarea serviciului.

In cercetarea jocului sau partidei se va inregistra si cerceta fiecare set in parte, pe baza esentei si structurilor specifice, dupa care prelucrarea va putea sa retina spre evidentiere coeficientii de eficienta, calculati in medie pe set, ca repere finale pentru acel joc sau partida.

In modelele generalizate se opereaza de regula cu mediile pe un set castigat sau pierdut, ca unitati de masura, specifice in evaluarea spatiului si timpului unui joc de volei.

Problemele din acest capitol fundamenteaza din punct de vedere teoretic cercetarea de fata si adauga cateva motive de ordin practico-metodic la necesitatea elaborarii acestui studiu, care se poate constitui intr-un material de mare valoare in programarea antrenamentului, pentru toti cei interesati de voleiul de mare performanta.

Dar dupa cum observam si din inregistrarile efectuate de informaticieni, la marile competitii acestea au la baza aspectele cheie de esenta a jocului de volei prezentand concluziile acestora pe procentaje de castig sau de pierdere a actiunilor respective.

Si in alte jocuri se efectueaza inregistrari ale eficientei actiunilor jocului dar in nici alt joc, greseala sau castigarea specifica a fiecarei actiuni de joc nu se incheie imediat, ci de fiecare data cu castigarea sau pierderea unui punct. Deci, in jocul de volei orice greseala se plateste, iar in voleiul de mare performanta si orice castig se plateste prin pierderea imediata a serviciului, a punctului, a setului sau a partidei.

Aceasta trasatura de esenta specifica voleiului isi pierde amprenta pe fiecare executie in timpul jocului dar ea trebuie adusa si in antrenamente.

La prima vedere, esenta jocului ar parea de factura psihica, dar la o analiza obiectiva a cauzelor care determina o echipa sau un jucator sa piarda o actiune de joc, atunci s-ar vedea cauzele adevarate ale necastigarii, care face parte din alte componente de joc: tehnica, tactica, pregatire fizica, pregatire teoretica conduse de factorul psihic.

In executia fiecarei actiuni de joc, jucatorul se exprima cu ajutorul a doi factori: factorul genetic, iar celalalt este dobandit prin influientele de mediu, inclusive procesul se antrenament conceput si condus stiintific si complex.

Esenta jocului este prezenta in toate momentele acestuia, ea guverneaza si subordoneaza intentiile si executiile jucatorului.

O alta teorie referitoare la esenta este legata de conceptul potrivit caruia voleiul este sistem ierarhizat. Astfel, conceptul de esenta enuntat pentru toate structurile jocului va imbraca forme concrete, dar specifice fiecareia dintre ele. Daca voleiul este un sistem ierarhizat atunci putem vorbi in ordine descrescatoare de esenta urmatoarelor subsisteme:

esenta partidei,

esenta setului,

esenta structurii II, la primirea serviciului,

esenta structurii I, la executia serviciului,

esenta fazelor de joc,

esenta fiecarei actiuni de joc in parte:

esenta preluarii serviciului advers,

esenta pasei,

esenta atacului si dublarii lui,

esenta serviciului,

esenta blocajului,

esenta preluarii din atac.

In voleiul de performanta executarea unei actiuni in joc sau in antrenament, este

insotita de dirijarea corecta a executiei respective spre cerintele reiesite din esenta acelor actiuni.

In concluzie, esenta jocului ca si a fiecarui subsistem sau element din subordine, conduce si guverneaza peste toate componentele si conceptele acestuia pe care le dirijeaja in executie de la inceput pana la sfarsit.

Cunoasterea si folosirea esentei actiunilor de joc este folosita in mod current de toate echipele care urmaresc performanta, si unde antrenamentul este dirijat efectiv de acesti indicatori. Astfel, jucatorii de volei trebuie antrenati in functie de postul ocupat in cadrul echipei, tinand cont de ponderea actiunilor de joc pentru postul respective si de nivelul de eficacitate al acestora ce trebuie realizat in cadrul unei partide.

Dar cel mai important lucru in determinarea formei sportive de moment sau chiar a valorii sportivului respectiv este data de procentajul de reusita a fiecarei actiuni de joc la care el participa.

In ceea ce ne priveste, am folosit calcularea in procente pentru ca este mai usor de obtinut si folosit. Astfel, din totalul unei actiuni de joc ( 100% ), am calculat, in procente, cat reprezinta actiunile de joc castigate, neutre si pierdute.

Cunoasterea si folosirea esentei ( eficientei ) actiunilor de joc este un lucru nelipsit la marile echipe de volei unde antrenamentul si jocul este dirijat efectiv de acesti indicatori.

Dar acest lucru nu este posibil fara existenta unor echipe de informaticieni care sa participe alaturi de echipa tehnica la dirijarea antrenamentului.

2.5. Reflectarea temei

in literatura de specialitate

Determinarea continutului jocului de volei a constituit una din problemele principale ale specialistilor, ce s-au dedicat activitatii de cercetare in cadrul acestui domeniu. Unele puncte de vedere abordeaza o analiza a modelului de joc mai ales sub aspectul didactic, aspect reliefat in mai multe lucrari ale profesorilor si antrenorilor de la diferite facultati de educatie fizica din tara noastra, printre care enumeram: V. Ghenadi, V. Surugiu, St. Stroie, C. Ghigu, N. Murafa, L. Teodorescu. Toate aceste analize sunt valoroase in primul rand prin ideile elaborate in domeniul de cunoastere a gradului de solicitare si eficienta a actiunilor de joc din domeniul theoretic al modelului jocului de volei pentru ca marea majoritate a lor descompun pana la cele mai mici amanunte toate componentele jocului, inaitand profound in domeniul teoriei dar lasand ceva mai in urma practica.

Pentru documentare, in cadrul cercetarii am studiat lucrarile de specialitate aferente teoriei jocului de volei, aflate in mai multe biblioteci. In acelasi timp am studiat si materiale cu o mai larga sfera de generalizare in domeniul educatiei fizice si sportului de performanta, ca si unele buletine de uz intern editate de F. R. Volei.

Lucrarile existente ce se adreseaza voleiului de performanta si mai ales continutului acestuia sunt in numar redus ca teme, cu caracter general si depasite de evolutia jocului competitional de volei actual.

Cursurile de volei ale A.N.E.F.S. si U.E.F.E.F.S. Bucuresti ce se adreseaza studentilor de la sectia de educatie fizica, constituie importante surse de informare si documentare despre problemele teoretico-metodice ale jocului de volei. Ele ridica mai putin probleme legate de continutul si eficienta jocului la anumite nivele si deci nu rezolva problema cunoasterii jocului competitional in continutul jocului.

O serie de articole aparute in Revista de Educatie Fizica si Sport, autor profesor universitar Vasile Ghenadi, abordeaza continutul jocului de volei din alte unghiuri de vedere, in care incearca sa prezinte continutul jocului de volei asa cum este oglindit in jocul competitional oficial.

Articole aparute in 1980 si 1981 in Revista de Educatie Fizica si Sport, autori V. Ghenadi, V. Parcanschi, Gh. Raducuta, sistematizeaza continutul jocului de volei in doua situati fundamentale de joc, respective: actiuni de joc la castigarea serviciului si actiuni de joc la castigarea punctului care conduc in final la castigarea setului si a jocului. In aceste articole, la baza continutului jocului este asezata actiunea de joc ca unitate functionala de baza a jocului competitional. Actiunea de joc, este raportata atat la componentele jocului ( fizic, tehnic, tactic, etc. ) cat si al jucatorii specializati in echipe pe posturi.

Actiunile de joc sunt determinate de cele doua situatii fundamentale ale jocului dupa sarcinile partiale de joc, asa cum se succed ele in timpul jocului competitional.

Astfel, la primirea serviciului ( S II ) o echipa poate trece prin urmatoarele actiuni de joc: preluarea din serviciu, pasa ( ridicarea mingii ), lovitura de atac si dublarea atacului, blocajul si preluarea din atac. Actiunile de joc enumerate, cu exceptia preluarii din serviciu, care este specifica doar fazei I, se pot repeta in fazele urmatoare.

La serviciu ( S I ), o echipa poate trece succesiv prin urmatoarele actiuni de joc: serviciul, blocajul, preluarea din atac, pasa ( ridicarea mingii ), atacul si dublarea atacului. Toate actiunile, cu exceptia seviciului, care este specific doar fazei I, se pot repeat in fazele urmatoare.

Fiecare actiune de joc in parte este prezentata ca o unitate functionala care cuprinde mai multe momente sau parti componente ce se manifesta insa in timpul jocului intr-un tot unitar.

Din materialele respective reiese ca in afara acestor actiuni de joc nu mai exista alte actiuni, precum si faptul ca in joc acestea sunt diferite ca frecventa, la jucatorii specializati pe posturi ce compun echipa de volei.

Am mai studiat lucrarile referitoare la teoria si metodica sportului de performanta, autorii: Siclovan I., Ozolin, etc. folosite pentru a corela continutul jocului de volei la cerintele activitatii sportive si antrenamentului sportiv.

Materiale de uz intern, redactate de F.R.V. pentru echipele de performanta, au fost studiate de asemenea, din necesitatea depistarii corelatiei dintre continutul jocului si pregatirea jucatorilor ce compun echipa.

Pentru efectuarea altor activitati necesare lucrarii am mai studiat alte materiale pentru intelegerea modelarii si modelului in volei ( Model si modelare in voleiul de mare performanta si Volei – Obiectivizarea instruirii, autori V. Ghenadi, F. Grapa, D. Marza, aparute la editura "Plumb" Bacau in 1994 si 1996 ) ca si lucrarile privitoare la aplicarea statistica ( V. Dumitrescu ) in prelucrarea datelor culese din practica.

Concluzionand, determinarea continutului jocului de volei a jucatorului fals si a modelului de joc a acestuia se vrea in mod obligatoriu sa aleaga ca punct unic de plecare realitatea jocului asa cum apare aceasta la nivelul competitiilor oficiale.

Lucrarea de fata, prin realizarea ei, va cauta sa aduca o contributie modesta la elaborarea unui material, adresandu-se tuturor specialistilor, ( profesori, antrenori ) care se ocupa de invatarea, consolidarea si perfectionarea celor care practica acest joc.

CAPITOLUL III

Continutul si desfasurarea

cercetarii

3.1. Ipoteza cercetarii

3.2. Metode de cercetare

3.3. Subiectii cercetarii. Organizarea cercetarii

3.4. Conditii materiale si durata cercetarii.

3.1. Ipoteza si sarcinile cercetarii

In cadrul procesului de antrenament desfasurat in vederea perfectionarii

maiestriei sportive detinerea unor informatii concrete privind jocul jucatorului de zona 2, informatii cat mai apropiate de realizarea jocului competitional la nivelul seniorilor, constituie o necessitate obiectiva care trebuie si poate influenta calitatea si cresterea pregatirii si jocului la acest nivel.

Pornind de la realitatea jocului de volei, ce este cu mult mai deosebita decat cea a anilor '70, se incearca realizarea unor modele de joc si de pregatire, modele ce nu pot fi realizate dacat prin cunoasterea cat mai exacta a continutului si eficientei jocului pe ansamblu si in cele doua structuri fundamentale, a tuturor jucatorilor ce compun o echipa, deci si a jucatorului de zona 2 ( " fals " ).

In consecinta, determinarea continutului jocului de volei, pe set si in cele doua structuri fundamentale de joc, la primirea serviciului si la executia serviciului, devine obiectiv necesar in cunoasterea continutului real al jocului unui jucator si a unei echipe, in cazul de fata la jucatorul de zona 2, la echipele de volei masculine din divizia A. Acest fapt devine deosebit de important pentru realizarea unei cunoasteri adecvate in conformitate cu realitatea jocului competitional, a continutului jocului pentru toti jucatorii, de pe toate posturile din cadrul unei echipe, de la nivel de copii si juniori si pana la marea performanta.

Pornind de la ipoteza conform careia, jocul de volei se deruleaza dupa anumite caracteristici fundamentale pe fondul solicitarii si eficientei actiunilor de joc ale jucatorilor ce compun echipa, caracteristici imprimate de modelul pregatirii, determinarea continutului jocului pe posturi, implicit si pentru postul de "fals" ( jucator de zona 2 ), devine o necessitate obiectiva care poate conduce la cresterea parametrilor jocului intregii echipe.

Pentru a verifica ipoteza de lucru am incercat din inregistrarile efectuate la jocurile din Campionatul National de seniori – divizia A, sa obtin informatii privind actiunile reusite si nereusite din timpul jocului competitional a jucatorului de zona 2, pentru a putea determina eficienta acestora si pentru a depista si gasi solutii reale de eliminare sau de ameliorare a greselilor de joc. Pentru aceasta, am considerat obiectiv necesar determinarea si stabilirea unor modele ale continutului jocului si a principalelor actiuni de joc, pentru set si pentru cele doua structuri fundamentale, mai ales in contextul noilor modificari de regulament, privind marcarea punctelor dupa sistemul tie-break si finalizarea primelor patru seturi la 25 puncte. Prin realizarea unei analize a acestor modele consider ca vom reusi sa cunoastem exact continutul jocului de zona 2, putand avea astfel date reale privind modul de pregatire a acestuia.

Definitivitatea acestei cercetari poate si trebuie sa fie punct de plecare pentru unele cercetari viitoare la nivelul marii performante, realizarea unor astfel de analize putand duce la cunoasterea exacta a continutului jocului pentru fiecare post din echipa, fapt ce poate duce la schimbarea conceptiei de pregatire pentru multi dintre specialistii de la nivelul juniorilor si seniorilor.

Din cele prezentate, se desprind urmatoarele sarcini pentru aceasta cercetare:

culegerea de informatii si date privind continutul jocului de zona 2, din punct de vedere al ponderii si eficientii actiunilor de joc in general si, pentru cele doua structuri;

prelucrarea informatiilor si evidentierea celor mai caracteristice aspecte privind continutul jocului, jucatorului de zona 2, (fals);

analiza rezultatelor, interpretarea acestora, cat si desprinderea celor mai importante concluzii, cu valoarea teoretica si practica, care pot fi de real ajutor specialistilor ce se ocupa de pregatire.

3.2. Metode de cercetare

Dintre metodele de cercetare cele mai utilizate care m-au ajuta in studierea si analiza continutului si eficienta actiunilor de joc a jucatorului de zona 2 a fost urmatoarele:

metoda documentarii;

metoda obserbvatiei

metoda convorbirii;

metoda statistico-matematice de inregistrare si prelucrare a datelor;

metoda modelarii

Metoda modelarii

Orice cercetator cand se opreste asupra unei teme de cercetat se opreste intai asupra materialului bibliographic in legatura cu tema. Studiul bibliographic ajuta la gasirea multiplelor cai si mijloace de desfasurare a cercetarii, cat si la lamurirea multor neclaritati in legatura cu tema supus studiului.

Acesta metoda asigura cunoasterea rezultatelor obtinute in domeniul temei,referindu-se la analize si generalizarii teoretice de specialitate strict necesare intr-o activitate de cercetare.

In ceea ce priveste tema lucrarii de fata, se gasesc multe lucrari de specialitate care se ating intr-o anumita masura tema cercetarii, insa nici una nu pune un accent prea mare pe anallizarea concreta a jocului la nivelul echipelor de devizia A –masculin si cu atat mai putin nu realizeaza aceasta analiza pe posturi.

Metoda observatiei

Mai ales in cercetarea activitatilor care au la baza miscarea, metoda observatiei este extrem de utila si deci, des folosita in timpul cercetarii propriu-zise.

Anterior inceperii cercetarii propriu-zise am observat in cadrul jocurilor toate actiunile de joc, pentru a vedea si a gasi modul cel mai elocvent de inregistrare si evidentierea continutului si evidentierea acestora in timpul meciurilor, reusind sa obtina informatii suplimentare absolut necesare in realizarea cercetarii.

De asemenea, de bun augur a fost participarea antrenamentele si jocurile echipei de seniori DELTACONS TULCEA, al carui component sunt si in prezent, pentru a gasi cele mai bune metode de inregistrare si evidentiere a actiunilor de joc.

Metoda convorbirii

Metoda deosebit de utila cand este vorba de obtinerea unor informatii care nu se pot obtine pe alte cai. Am reusit prin folosirea acestei metode sa obtin o serie de date si informatii din convorbirile pe care le-am purtat cu antrenorii si jucatorii care au constituit subiectii cercetarii.

Folosind aceasta metoda am putut obtine o serie de informatii in legatura cu tema, care nu puteau fi nici observase nici inregistrate cum ar fi:comportamentul jucatorilor la antrenamente, in alte jocuri in afara celor inregistrate, mijloacele de baza folosite in programul de pregatire colectiv si individualizat a jucatorului de zona 2, etc.

Folosirea metodei convorbirii in cadrul cercetarii privind determinarea continutului jocului de volei la jucatorul de zona 2, la echipele masculine de divizia A, m-a convins inca odata de marea ei utilitate in obtinerea unor informatii pretioase intr-un timp foartea scurt.

Metoda inregistrarii

Foarte des folosita in cadrul multor cercetari are ca punct de plecare, in cazul temei noastre,observarea tuturor actiunilor de joc la care participa o jucator de zona 2 in timpul unei meci.

Inregistrarile se pot realiza in mai multe moduri:

video – cu ajutorul camerelor de luat vederi dupa care urmeaza prelucrarea materialului inregistrat(recopiere, transcriere pe fise, etc)

audio – cu ajutorul reportofoanelor sau a altor mijloace audio de inregistrare dupa care ca si in cazul precedent urmeaza prelucrarea lor;

scrisa – pe fisa special intocmite conform cerintelor cercetarii, folosita des dar necesita o pregatire prealabila si oatentie deosebita in urmarirea meciurilor putandu-se pierde informatii.

Pentru lucrarea de fata am folosit atat inregistrarile video, cat si cele scrise

pe fise putandu-se astfel cuprinde toate actiunile de joc la care participa jucatorul de zona 2

.

Metoda statistico-matematica

Aceasta metoda este de mare utilitate in cercetarea stiintifica fiind folosita

cu succes in prelucrarea statistica a datelor si in realizarea modelelor matematice.

Pe parcursul cercetarii, datele obtinute au fost adunate in tabele si apoi au

fost inregistrate statistic. In vederea sintetizarii rezultatelor obtinute m-am folosit de un indicator foarte simpla si cunoscut, ce este foarte des utilizat de specialistii sportive, si anume mmedia aritmetica.

Media aritmetica poate fi calculata prin formula:

X = En / n , unde

X –media aritmetica;

En- suma valorilor individuale

n – numarul de cazuri.

Deci prin adunarea valorilor individuale, se obtin suma lor (En) care, impartita la numarul de cazuri ne da media aritmetica.

Am folosit de asemenea, in prezentarea rezultatelor reprezentarea grafica aceasta fiind in situatia de fata cea mai potrivita forma de prezentare a analizei continutului jocului jucatorului de zona 2 la nivelul echipelor de volei masculine, din divizia A.

Metoda modelarii

Este o metoda de mare importanta in cercetarea stiintifica actuala mai ales in domeniul sportului de mare importanta, atat prin infotmatiile necesare realizarii modelelor, cat mai ales prin aplicabilitatea practica a modelelor realizate cu ajutorul acestei metode.

In cercetarea de fata am incercat sa elaborez un model al continutului jocului jucatorului de zona 2, pentru a putea reflecta cat mai exact valoarea cantitativa sa calitativa a jocului prestat de pe jucatorul de pe acest post.

Modelele realizate cu ajutorul acestei metode sunt cele care nu pot ajuta concret in instruirea in practica, in pregatirea individualizata pentru postul de jucator de zona 2, atat in ceea ce priveste ponderea executiilor, cat si eficienta acestora in timpul jocului.

3.3 Subiectii si etapele cercetarii

Organizarea cercetarii

Cercetarea s-a desfasurat in mare parte in municipiul Tulcea si anume la Sala Sporturilor. Cercetarea a cuprins in studiu o parte in echipele de seniori participante la Campionatul National de Volei, editia 2000-2001, dintre acestea enumeram: Dinamo Bucuresti, U. Agribac Bacau, U. Modena Cluj, Petrom Ploiesti, Deltacons Tulcea si Rifil Savinesti. Inregistrarile le-am facut in principal in perioada sezonului regulat ( tur – retur), septembrie 2000 – aprilie 2001 la jocurile desfasurate de Deltacons Tulcea acasa si in deplasare.

Au fost selectionate pentru a fi cuprinsi in cercetare un numar de 6 jucatori de zona 2, de la echipele divizionare A. Au fost inregistrate un numar de 12 jocuri oficiale, fiecare jucator fiind inregistrat in cate doua jocuri. Esantionul de subiecti cuprinsi in cercetare este prezentat in tabelul de mai jos:

Inregistrarea fiecarei actiuni de joc s-a efectuat pe fise de inregistrare tip ( modelul de fisa este prezentat in anexa ) si s-a realizat prin folosirea anumitor codificari care sa permita cuprinderea cat mai exacta a continutului jocului fiecarui jucator, eficienta actiunilor fiind notata astfel:

+ = actiune continuata favorabil echipei, actiune neutra;

– = actiune continuata defavorabil echipei, actiune neutra;

Actiunile au fost inregistrate pe seturi, la sfarsitul jocului acestea fiind cumulate pe intreg meciul si realizand astfel, prin impartirea la numarul de seturi jucate, media pe set in jocul respective.

Pentru o buna evidentiere a eficientei, in conformitate cu inregistrarile realizate, am calculat pentru fiecare actiune de joc in parte coeficientul de eficienta dupa formula propusa de profesorul Dan Lazarescu:

K = ( X + 0,5Y ) / ( X + Y + Z )

unde:

K = coeficientul ( indicele ) de eficienta;

X = actiunile castigate carora li se atribuie pondere maxima ( 100% );

Y = actiunile nedecise ( neutre ) carora li se atribuie pondere 50%, egal distribuita intre cele doua limite extreme, cerinte impuse de specificul jocului de volei;

Z = actiunile pierdute ( gresite ) a caror pondere este nula ( 0% ).

Pentru analizarea, interpretarea si evidentierea rezultatelor obtinute in urma

prelucarii statistico – matematice a informatiilor rezultate din inregistrari, am utilizat reprezentari grafice care reflecta cel mai elocvent dinamica solicitarilor si eficienta actiunilor de joc a jucatorilor de zona 2.

Cercetarea de fata s-a declansat in luna februarie 2000 cand, in urma consultarilor listelor cu tematica pentru lucrarile de licenta, am optat pentru aceasta tema datorita interesului pe care l-am avut permanent pentru jocul de volei.

Cercetarea s-a desfasurat pe etape bine stabilite:

Etapa I: februarie 2000 – septembrie 2000

In prima etapa a cercetarii, care a durat pana la sfarsitul lunii septembrie 2000, am efectuat o intesa munca de documentare prin studierea si fisarea unui bogat material bibliografic, care m-a elucidat in diversele probleme pe care le ridica o tema atat de pretentioasa. Tot in aceasta perioada mi-am conceput si elaborat fisele de inregistrare ca principale instrumente de lucru pentru realizarea practica a cercetarii. De asemenea, am incercat sa elaborez componentele si continutul modelelor pe care urma sa le realizez in urma prelucrarii informatiilor obtinute prin metoda statistico – matematica a inregistrarilor efectuate la meciuri.

Etapa a II-a: septembrie 2000 – aprilie 2001.

Incepand cu sfarsitul lunii septembrie 2000, odata cu inceperea jocurilor oficiale din cadrul Campionatului National de seniori, am trecut la etapa a doua a cercetarii in care am efectuat observatiile si inregistrarile practice la jocuri.

Aceasta etapa a fost deosebit de importanta deoarece mi-a furnizat datele si informatiile necesare cercetarii si pentru stabilirea si realizarea modelului continutului jocului jucatorului de zona 2, model care mi-a permis determinarea si analiza concreta a continutului jocului acestui jucator in conformitate cu realitatea competitionala.

Tot in aceasta etapa, am continuat documentarea si studierea materialului bibliografic in legatura cu tema pentru a lamuri anumite probleme anterioare, in legatura cu cercetarea.

Am inceput tot in aceasta perioada sa trec rezultatele inregistrarilor in tabele centralizate pentru a-mi usura munca in etapele finale ale cercetarii.

Aceasta etapa s-a incheiat la sfarsitul lunii aprilie 2001 odata cu terminarea returului campionatului.

Etapa a III-a: luna mai 2001.

In aceasta etapa am terminat de trecut inregistrarile de pe fise in tabelele centralizatoare si am trecut la prelucrarea si interpretarea datelor. Am elaborat modelul continutului jocului si modele ale actiunilor de joc pentru jucatorul de zona 2 ( fals ), reprezentand grafic dinamica rezultatelor obtinute dupa care am elaborat concluziile rezultate din aceasta analiza.

In aceasta etapa am redactat si tiparit lucrarea si am inceput sa pregatesc expunerea ei pentru sustinere in cadrul examenului de licenta.

3.4. Conditiile materiale si durata cercetarii

Intreaga cercetare s-a desfasurat in conditii dintre cele mai bune avand in vedere ca: documentarea si studierea materialului bibliografic am facut-o in principal la Biblioteca Universitatii, biblioteca foarte bine dotata cu materiale de specialitate din domeniul sportului de performanta.

Inregistrarea meciurilor s-a efectuat in principal in Sala Sporturilor din Tulcea, sala in care echipa Deltacons Tulcea isi desfasoara antrenamentele si jocurile, sala dotata cu toate cele necesare desfasurarii in bune conditii a jocului de volei la nivelul diviziei A.

Jucatorii observati si inregistrati, desi reprezinta jumatate din numarul de jucatori pe acest post existent in divizia A, sunt totusi reprezentativi, avand in vedere ca majoritatea fac parte din primele 6 echipe ale campionatului, iar o parte dintre ei sunt sau au fost componenti pe acest post ai loturilor nationale de juniori, tineret sau seniori.

De asemeni, talia si varsta sunt conform cerintelor voleiului de mare performanta la acest nivel.

Pe parcursul intregii lucrari si in tabelele din cadrul anexelor, numele jucatorilor care au constituit subiectii cercetarii vor fi trecute doar cu initiale pentru a usura volumul de lucreu si a simplifica diferitele operatii de copiere strict necesare unei asemenea cercetari.

Intreaga cercetare s-a desfasurat pe durata februarie 2000, cand mi-am ales tema de cercetare pentru lucrarea de diploma si pana in luna mai 2001 cand am redactat lucrarea si am predat-o in vederea sustinerii. Cercetarea de fata a necesitat eforturi mari pentru prelucrarea corecta a datelor obtinute in vederea elaborarii unei analize cat mai reale in concordanta cu continutul jocului pentru a putea desprinde concluzii utile in activitatea de pregatire practica a jucatorilor de zona 2, la nivelul echipelor masculine de divizia A.

In cadrul cercetarii, am folosit inregistrarile realizate in jocurile desfasurate dupa noul sistem de punctare, pe baza carora am elaborat modelul continutului jocului din cadrul lucrarii si pe care l-am comparat cu modelul jucatorului de zona 2, prezentat in capitolul precedent, deci cu cel din literatura de specialitate. Am preferat acest mod de prezentare a continutului jocului pentru jucatorul de zona 2, pentru ca noul sistem de punctare fiind recent introdus, a adus multe modificari in continutul general al jocului cat si in continutul jocului pentru fiecare post din echipa.

Neexistand date actuale privind continutul jocului pentru acest post, in acest sens cercetarea de fata constituie o noutate.

CAPITOLUL IV

Prezentarea si interpretarea rezultatelor

4.1. Modelul continutului si eficientei jocului jucatorului de zona 2

Analiza comparata.

4.2 Modelele actiunilor de joc.

Pentru a putea analiza caat mai cine si amanuntit jocul jucatorului de zona 2am realizat mai multe tipuri de modele, astfel:

Modelul continutului jocului.

Realizat pentru o cunoasteere exacta a ponderii medii a actiunilor de joc, a numarului de puncte castigate si pierdute in medie pe set de catre jucatorul de zona 2.

Modelul actiunilor de joc.

Realizate tocmai pentru a cunoaste exact continutuk si eficienta tuturor actiunilor de joc specifice jucatorului de zona 2, modului in care fiecare actiune este utilizata in joc decatre acest jucator si aportul fiecarei actiuni in in castigarea sau pierderea punctelor si uneori a serviciilor in conformitate cu realitatea jocului competitional la acest nivel.

Vom prezenta in continuare datele modelelor realizate in urma prelucrarii informatiilor obtinute in urma inregistrarilor de la jocurile oficiale ale Campionatului National de seniori, editia 2000-2001,incercand in acelasi timp sa interpretam rezultatele obtinute si sa dessprindem concluziile esentiale din realizarea analizei comparativee acontinutului jocului la care participa jucatorul de zona 2, pe parcursul unui set.

4.1 Modelul continutului si eficientei jocului

jucatorului de zona 2(fals).

Analiza comparata.

Orientarea tactica trebuie relizata in functie de cerintele jocului modern, de modalitatile si particularitatile jucatorilor. Desigur aplicarea unei tactici moderne in joc, atac si aparare impune un bagaj corespunzator de actiuni de joc, calitati motrice dezvoltate la un nivel superior precum si o pregatire psihologica teoretica desavarsita.

Modelul realizat are la baza operarea cu media aritmetica asupra datelor recoltate de la jocuri privind situatiile fu ndamentale si fazele de joc la care participa jucatorul de zona 2, pe durata u nui set, date extrase din fisele de inregistrare. Aceste fise cuprind toate situatiile de joc ale unei echipe cat si fazele de joc la care participa jucatorul de zona 2, intr-un set. Am realizat modelul functional pe set deoarece consider aceast procedura ca fiin cea mai apropiata scopului urmarit in aceasta cercetare setul fiind considerat unitate de baza a jocului de volei.

Referindu-ne la continutul modelului prexentat in continuare este strict necesar sa facem specificarea ca , in afara numarului mediu total de situatii fundamentale ala unei echipe pe set, aceasta cuprinde doar situatiile in care jucatorul de zona 2, joaca intr-un fel sau altul mingea.

4.1.1 Modelul pe set a situatiilor fundamentale:

Plecand de la acest lucru, precizam ca intr-un set jucatorii u nei echipe participa la maximum 48 de situatii fundamentale de joc daca setul se deschide 25-23, din care 52% se joaca sitatia fundamentala la executia serviciului si 48% se joaca situatia fundamentala la preluare din serviciu. Aceste procentaje se modifica daca seturile sunt castigate mult mai clar, crescand procentajul situatiei fundamentale la castigarea servicului si scazand procentajul in cealalta.

Exemplu : setul se incheie cu scorul de 25-15:

-jocul la serviciu- 62,5%

-jocul la primirea serviciului-37,5%

revenind la primul exemplu, cand setul se joaca pana la scorul de 25-23, din 48 de situatii fundamentale jucate, 75-80% au fost constituite dintr-o singura faza de joc in timp ce doar 20-25% au fost constituite din 2 si 3 faze, in conditii de crestere a efortului si soiditarilor la nivel maxim.

In conditiile acestea intr-un set se joaca in medie 410 – 415 actiuni de joc, din care 40-45% se joaca actiuni cu mingea, si 55-60% se joaca actiuni fara minge. In medie in jucator joaca pe set aproximativ 40-70 de actiuni de joc, din care 16-40 actiuni cu mingea, numarul fiind mai mare sau mai mic in functie de valoarea fiecarui jucator din formatia de baza si a postului pe care-l joaca.

In consecinta, intr-un joc de volei , un jucator participa aproape la toate actiunile de joc cu minge si fara minge, care in functie de numarul de seturi jucate (3, 4 sau 5) pot fi cuprinse intre 120-350 actiuni de joc, din care 50-200 de actiuni de joc in care atinge mingea intr-un mmod sau altul.

Jucatorul de zona 2, sau jucatorul "fals" cum i se mai spune , participa in general intr-un real echilibru la toate actiunile de joc, el fiind un amestec echilibrat al celorlalte posturi enumerate.

Evaluarea completa, in conformitate cu realitatea jocului competitional a jocului jucatorului de zona 2, este realizata odata cu calcularea eficientei si cu realizarea anallizei comparative cat si prin reprezentare grafica.

4.1.2. Modelul continutului jocului juctoruli de zona 2

In urma prelucrarii informatiilor si datelor obtinute cu ajutorul fiselor de la meciurile de campionat am elaborat urmatorul model , a carui valori medii sunt reprezentate in tabelul de mai jos:

Reprezentat grafic modelul elaborat, se prezinta astfel ( grafic nr. 1 )

Dupa cum se poate observa continutul jocului unui jucator de zona 2 s-a modificat esential, dupa aplicarea noului sis tem de punctare.

Una din modificarile esentiale si de maxima importanta in pregatirea acestui post, o constituie micsorarea solicitarii generale pe set. Astfel, daca intr-un set jucat dupa vechiul sistem de marcare a punctelor, "falsul", participa in medie la 72 de actiuni in care juca mingea, in noul sistem, numarul actiunilor cu mingea la care participa in medie un jucator de zona 2, este doar 20 , ceea ce inseamna ca joaca de 3,5 ori mai putin ca inainte, fapt reflectat in timpul efectiv de joc.

Astfel , atacul reprezinta si pana acum o actiune de baza, capata o si mai mare impotanta, ponderea ei in jocul acestui jucator crescand de la 23% inainte, cifra cuprinsa in modele studiate din literatura de specialitate, la 35% in actuale conditii de joc , devenind o actiune cu o majoritate coplesitoare si de prima importanta pentru "fals".

De altfel, dupa cum se poate vedea din modelul elaborat, ponderea actiunilor de joc s-a schimbat esential , dupa atac actiunile cele mai solicitate dar cu o pondere mult mai mica fiind serviciul si blocajul urmate apoi de preluarea din atac, preluarea din serviciu si pasa, spre deosebire de modelul anterior in care exista un echilibru evident in ponderea actiunilor, astfel:-blocaj 23%, atac 23%, preluare din servici18% preluare din atac 18%, servici 13%si pasa cu doar 5%.

Pentru a scoate in evidenta cat mai clar diferentele existente in continutul jocului, am reprezentat printr-u n grafic comparativ valorile celor doua modele.

4.1.3.Modelul eficientei jocului jucatorului de zona 2

Pentru o cunoastere cat mai exacta si in conformitate cu realitatea jocului, continutului jocului pentru postul de jucator de zona 2, nu putem omite elaborarea unui model al eficientei jocului. Avand in vedere importanta majora pe care o are finalizarea fiecarei actiuni in economia generala a jocului, am inregistrat ca actiuni castigate sau pierdute, doar pe acelea in care jucatorul de zona 2, prin aportul sau castiga sau pierde un punct. Celelalte actiuni dupa care jocul s-a continuat intr-o forma sau alta au fost notate cu "+" sau "-", dupa modul concret in care s-a efectuat actiunea (corect sau gresit) dar si dupa modul cum s-a incheiat faza, prin castigarea sau pierderea acesteia de catre echipa proprie, considerand ca jucatorul respective si-a adus prin executia ei un aport mai mare sau mai mic la finalizarea ei.

In urma prelucrarii datelor din inregistrarile efectuate la jocuri, am obtinut urmatorul model al eficientei jucatoruli de zona 2, reusind din datele obtinute sa calculam si coeficientul de eficienta al jocului pentru acest jucator.

Valorile medii ale momentului obtinut sunt urmatoarele:

Din 19,3 actiuni de joc efectuate de un jucator de zona 2, pe parcursul unui set , acesta:

– joaca in medie 5,3 actiuni prin care castiga puncte , reprezentand 27,5%

– joaca in medie 5,3 actiuni in favoarea echipei proprii , reprezentand 28,5%

– joaca in medie 5 actiuni in defavoarea echipei proprii , reprezentand 25,9%

– si joaca in medie 3,5 actiuni prin care pierde puncte, reprezentand 18,1% din joc.

Reprezentand grafic modelul eficientei se prezinta astfel:

Dupa valorile modelului eficientei am putut calcula coeficientul de eficienta dupa formula prezentata in capitolul anterior, considerand actiunile astigate ca avand pondere maxima (100%), actiunile nedecise (jucate favorabil sau defavorabil ), ca avand pondere medie (50%), iar actiunile prin care sau pierdut puncte ca avand pondere minima (0%), astfel:

K= (5,5+4,25)/19.3= 0.51

Putem desprinde, din cele prezentate, ca eficienta jucatorului de zona 2, este in general buna, avand in vedere valoarea coeficientului de eficienta care este 0,5, dar mai ales faptul ca prin jocul sau acest jucator contribuie la realizarea a 5,5 puncte in medie pe set si contribuie decisive la relizarea altora.

O analiza mai amanuntita a eficientei jocului jucatorului de zona 2, se va efectua odata cu elaborarea si analizarea modelelor fiecarei actiuni de joc in parte.

4.2. Modelele actiunilor de joc.

Acest subcapitol al lucrarii reprezinta un punct esential al cercetarii, fiind de fapt o continuare a primului subcapitol, realizand astfel cunoasterea adecvata a continutului jocului pentru postul de jucator de zona 2 , la nivelul seniorilor.

Pentru a finaliza acest studiu si pentru a putea efecua o analiza comparativa cu rezultatele notabile, in ceea ce priveste continutul jocului jucatorului de zona 2, in cele doua structuri de baza, in urma preluarii datelor si informatiilor pe care le-am obtinut prin observatii la jocuri, discutii cu antrenorii si jucatorii si din fisele de inregistrare a jocurilor de campionat, am reusit sa elaborez modele ale continutului si eficientei pentru toate actiunile de joc.

4.2.1. Analiza continutului si eficienta atacului

Din modelul ccontinutuli jocului se poate observa ca atacul este actiunea de joc cea mai importanta si cu ponderea cea mai mare in jocul jucatorului de zona 2. Astfel, din totalul de 19,3 actiuni pe set, 6,8 sunt actiuni de atac, reprezentand un procent de 35%. Datorita importantei deosebite pe care o are atacul in jocul jucatorului de zona 2, vom incerca in continuare sa elaboram un model al actiunilor de atac, care sa cuprinda atat continutul cat si eficienta acestuia pe parcursul unui set.

In urma prelucrarii datelor am obtinut urmatorul model al continutului atacului:

– total actiuni de atac set: – 6,8 reprezentand 100%

– actiuni de atac din zona 4 – 1.1 reprezentand 16%

– actiuni de atac din zona 3 – 1.5 reprezentand 22%

– actiuni de atac din zona 2 – 3.2 reprezentand 47%

– actiuni de atac din linia a II-a – 1 reprezentand 15%

Se poate observa ca jucatorul de zona 2 ataca preponderant din zona careia ii poarta numele, fapt absolut normal daca tinem seama ca joaca cel mai mult in aceasta zona a terenului. Din zona 2, jucatorul ataca in ambele structuri de joc, atat la primirea serviciului cat si la executia acestuia de catre echipa proprie si in toate fazele jocului.

Atacul din zona 3 este al doilea ca pondere si este efectuat in ambele structuri ale jocului. Sunt aici de mentionat doua situatii:

prima, este aceea ca in faza I, in jocul la primirea serviciului jucatorul de zona2 ataca in zona 3, atunci cand intra in combinatie cu ceilalti jucatori venind din toate liniei I, pe intrarea ridicatorului din linia a II-a.

a doua, este aceea ca in celelalte faze in jocul la primirea serviciului, cat si in jocul la executia serviciului, jucatorul "fals", ataca in zona 3, venind din zona 2, unde ajunge permanent dupa schimbul de zone din linia I.

Zona 4, este ultima in randul preferintelor pentru atac a jucatorului de

zona 2, si aceasta in principal pentru ca din aceasta zona jucatorii ataca mai ales in faza I, la primirea serviciului, cand sunt asezati in aceasta zona, uneori venind din zona 3 si doar intamplator venind din zona 2. De asemenea tot intamplator se ataca in celelalte faze de joc, cu exceptia primei faze din S. II. Acest fapt intamplandu-se doar atunci cand datorita vitezei jocului sau unor indicatii speciale ale antrenorului, jucatorul "fals" numai schimba zonele evoluand in zona 4.

Pe ultimul loc in cadrul ponderie atacului pentru jucatorul de zona 2, este atacul din linia a II-a, fapt cat se poate de negativ, daca tinem seama de cerintele jocului international, unde jucatorii de pe acest post sunt cei mai buni si mai utilizati atacanti din linia II. Se poate observa totusi, o crestere a numarului de atacuri din linia a II-a la jucatorii echipelor fruntase, jucatori cu o valoare peste media celorlalti din campionat ( Paslaru la Petrom Ploiesti, Vlaicu la Deltacons Tulcea ).

Modelul continutului atacului este reprezentat in graficul nr. 4.

In vederea obtinerii unei imagini complete a jocului in atac prestat de jucatorul de zona 2, am elaborat un model al eficientei atacului, care se reprezinta astfel:

Din 6,8 actiuni de atac efectuate de un jucator de zona 2, pe parcursul unui set, aceasta:

– joaca in medie 4 actiuni prin care castiga puncte reprezentand 59%

– joaca in medie 1,2 actiuni in favoarea echipei proprii reprezentand 17%

– joaca in medie 0,8 actiuni in defavoareea ehipei proprii reprezentand 12%

– joaca in medie 0,8 actiuni prin care pierde puncte reprezentand 12% din atac.

Cu ajutorul datelor modelului din tabelul de mai sus am calculat coeficientul de eficienta al atacului pentru jucatorul de zona 2.

K = ( 4 + 1 ) : 6,8 = 0,74

Dupa cum se poate observa eficienta generala a atacului pe set, exprimata si in valoarea coeficientului de eficienta este foarte buna si putem afirma ca indeplineste cerintele voleiului actual de inalta performanta.

4.2.2. Analiza continutului si eficienta serviciului

Serviciul reprezinta prima actiune de joc din structura I, pe fondul eficientei caruia se pot sau nu desfasura celelalte actiuni de joc, este a doua actiune ca importanta in jocul jucatorului de zona 2. Acest fapt se datoreaza ca este o actiune ce nu poate lipsi din jocul nici unui jucator din echipa, si deci pe parcursul unui set aceasta actiune este obligatorie pentru toti jucatorii.

In modelul functional al jucatorului de zona 2, serviciul ocupa un loc de frunte in ierarhia actiunilor de joc, acest jucator executa in medie 3,3 servicii in medie pe set, fiind a doua actiune ca pondere din totalul actiunilor de joc.

Eficienta acestei actiuni dupa cum se va vedea nu mai este la valori ridicate.

Astfel, din cele 3,3 servicii executate intr-un set de jucatorul de zona 2:

in 0,4 situatii sunt servicii foarte dificile cu care se castiga punct direct, ceea ce reprezinta 12%;

in 1,1 situatii, sunt servicii dificile, adversaru executand o preluare slaba, ceea de reprezinta 33%;

in 1,3 situatii, sunt servicii usoare in urma carora se pierde de regula serviciul si punctual si care reprezinta 40%;

in 0,5 situatii se pierd puncte prin greseala de serviciu, dare care reprezinta doar 15% din numarul total de servicii.

Cu ajutorul datelor modelului din tabelul de mai sus am calculat

coeficientul de eficienta al serviciului pentru jucatorul de zona 2.

K = ( 0,4 + 1,2 ) : 3,3 = 0,48

Dupa cum se poate observa eficienta generala a serviciului pe set, exprimata si in valoareea coeficientulul de eficienta, este relativ buna, dar putem afirma ca nu indeplineste cerintele voleiului actual de inalta performanta. Modificarile actuale de regulament au influentat negativ eficienta serviciului, in principal datorita faptului ca greseala acestuia se marcheaza in foaia de arbitraj si cu pierderea unui punct, nu numai a serviciului.

In concluzie, se poate afirma ca serviciul a fost si ramane o actiune de joc prioritara in jocul si pregatirea jucatorilor de zona 2. Pe viitor, este necesar sa se acorde o atentie sporita in pregatire acestei actiuni de joc, in vederea cresterii eficientei si sigurantei de executie in noile conditii de desfasurare a jocului.

4.2.3. Analiza continutului si eficienta blocajului

Blocajul, dupa cum se poate observa din datele prezentate in model, este o actiune extrem de importanta pentru jocul falsului ( a treia ca importanta dupa atac si serviciu ) si de aceea trebuie analizata cu mare atentie pentru a putea cunoaste continutul, sturtura si eficienta exacta a acesteia pe intregul set si separat pe cele doua situatii fundamentale de joc la primirea serviciului si la executia serviciului propriu.

Din datele modelului se poate observa ca blocajul ar trebui sa fie pentru jucator o actiune caracteristica mai ales in jocul la executia serviciului, zona 2 fiind corespondenta zonei 4 adverse, care este zona cea mai solicitata in atac la marea majoritate a echipelor. Am afirmat ca "ar trebui sa fie" deoarece blocajul este doar a treia actiune in continutul jocului cu mingea, cu un numar foarte mic de sactiuni pe set ( doar 3,1 ).

Acest fapt, se datoreaza in primul rand numarului mic de blocaje in care jucatorul atinge mingea, raportat la numarul de sarituri si mai putin eficientei blocajului care, dupa cum se va vedea in continuare, este buna.

Eficienta acestei actiuni pe set este la un nivel destul de ridicat, pentru acest jucator astfel, din totalul de 3,1 actiuni pe set:

cu 0,9 blocaj se realizeaza punct direct ( 30 %)

0,5 sunt jucate favorabil ( 16% )

0,6 sunt jucate defavorabil ( 19% )

si in 1,1 situatii se pierde direct punctual ( 35% ).

Coeficientul de eficienta a blocajului al jucatorului de zona 2, calculat cu

ajutorul datelor din model, este urmatorul:

K = ( 0,9 + 0,55 ) : 3,1 = 0,47

In concluzie, blocajul este o actiune de joc extrem de importanta pentru

jucatorul de zona 2, cu o eficienta buna pentru nivelul campionatului nostru, care trebuie sa ocupe si in continuare un loc important in procesul de pregatire.

4.2.4. Analiza continutului si eficienta preluarii din atac

Este de asemenea o actiune de joc foarte importanta in jocul de ansamblu a jucatorului de zona 2, avand in vedere ca zonele in care acesta joaca preponderant ( zona II in linia 1 si zona I in linia a doua ) sunt foarte solicitate de atacul advers. De aceea este necesar ca jucatorul de zona 2 sa fie pe langa un foarte bun atacant si blochior si un foarte bun aparator de linia II-a.

Datele culese de la jocuri ne-au permis elaborarea unui model al preluarii din atac, astfel: din totalul de 2,6 actiuni de preluare din atac efectuate de jucatorul de zona 2 in medie pe set, 0,6 sunt efectuate in structura II- la primirea serviciului ( numai in fazele II, III si urmatoarele, preluarea din atac nu se joaca in faza I ), iar doua actiuni de preluare din atac, sunt efectuate in cadrul structurii I – la executia serviciului, acest fapt demonstrand ca aceasta actiune de joc este caracteristica in principal acestei structuri de joc.

Eficienta preluarii din atac, dupa cum se poate vedea din datele modelului prezentat mai jos este adecvata postului si se incadreaza in cerintele competitiei de seniori la nivelul diviziei A.

Astfel, din cele 2,6 actiuni de preluare din atac, executate in medie de jucatorul de zona 2:

in 0,4 situatii, acesta executa preluari bune, faza jucandu-se in continuare in favoarea echipei proprii, reprezentand 15% din totalul preluarilor din atac pe set;

in 1,3 situatii, acesta executa preluari slabe, faza jucandu-se in continuare in defavoarea echipei proprii, reprezentand 50% din totalul preluarilor din atac pe set;

si in 0,9 situatii, preluarile executate sunt gresite, pierzandu-se punctul, ele reprezentand 35% din totalul preluarilor din atac.

Coeficientul de eficienta al preluarii din atac a jucatorului de zona 2

calculat cu ajutorul datelor din model, este urmatorul:

K = ( 0,4 + 0, 85 ) : 2,6 = 0,48

Concluzionand analiza acestei actiuni de joc se poate afirma ca, desi este o

actiune de joc de mare importanta pentru jucatorul de zona 2, preluarea din atac nu este suficient de bine pregatita si nu constituie o prioritate in pregatirea acestor jucatori la acest nivel, fapt relevant de atat de numarul mic, cat si de eficienta actiunilor de preluare din atac la care acest jucator participa intr-un set.

4.2.5. Analiza continutului si eficienta preluarii din serviciu

Aceasta actiune de joc ( jucata numai in structura II ) nu este una de prima

importanta pentru jucatorul de zona 2. De altfel din datele modelului functional se poate observa ca in jocul jucatorului de zona 2 aceasta actiune este cu o pondere mai scazuta, datorita in principal faptului ca atunci cand este in linia a doua acest jucator se pregateste in cele mai multe situatii pentru executia atacului. Totusi, exista multe echipe in care jucatorul de zona 2 participa la preluarea serviciului advers, datorita in primul rand calitatilor de preluare a acestor jucatori, care sunt considerati cei mai completi jucatori din majoritatea echipelor din campionatul de seniori.

Modelul preluarii din serviciu obtinul in urma preluacrarii datelor, este urmatorul:

din cele 2 actiuni de preluare din serviciu, executate in medie pe set:

in 1,0 situatii, acesta executa preluari bune, faza jucandu-se in continuare in favoarea echipei proprii, ele reprezentand 50% din totalul preluarilor pe set;

in 0,8 situatii, acesta executa preluari slabe, faza jucandu-se in continuare in defavoarea echipei proprii, ele reprezentand 40% din totalul preluarilor pe set;

si in 0,2 situatii, preluarile executate sunt gresite, pierzandu-se punctul, ele reprezentand 10% din totalul preluarilor din serviciul pe set.

Coeficientul de eficienta al preluarii din serviciu pentru jucatorul de zona 2,

calculat cu ajutorul datelor din model, este urmatorul:

K = ( 1 + 0,4 ) : 2 = 0,7

In concluzie preluarea din serviciu este o actiune cu o pondere mai mica in jocul acestui jucator, dar cu eficienta mai mare datorita, ata numarului mai mic de executii cat si faptului ca se executa inconditii relativ mai usoare deoarece schimbarea regulamentului de punctare a scazut mult dificultatea serviciului.

4.2.6. Analiza continutului si eficientei pasei

Pasa, actiune de joc cu importanta mare in constructia atacului, care intra in sarcina ridicatorului coordonator in proportie de 80%, dar in anumite situatii si a celorlalti jucatori, mai ales a jucatorului de zona 2, care joaca pe diagonala cu ridicatorul, ar trebui in permanenta analizata impreuna cu actiunile de atac. Totusi, in cercetarea de fata, vom face cateva observatii analitice privind caracteristicile acestei actiuni pe parcursul unui set.

Eficienta paselor ar trebui analizata in permanenta, in functie de atac, in ambele structuri de joc. Modelul de eficienta al pasei elaborat in urma prelucrarii datelor se prezinta astfel:

din cele 1,5 actiuni de pasare, executate in medie pe set de catre jucatorul de zona 2:

in 1,3 situatii, acesta executa pase bune, faza jucandu-se in continuare in favoarea echipei proprii, ele reprezentand 86% din totalul lor pe set;

in 0,2 situatii, acesta executa pase gresite, faza jucandu-se in continuare in defavoarea echipei proprii, ele reprezentand 14% din totalul preluarilor pe set.

Coeficientul de eficienta al pasei pentru jucatorul de zona 2, calculat cu

ajutorul datelor din model, este urmatorul:

K = ( 1,3 + 0,1 ) : 2 = 0,7

Din modelul continutului si eficientei acestei actiuni de joc, pentru jucatorul de zona 2 am deprins urmatoarele:

pasa este o actiune cu o pondere mai mica in continutul jocului acestui jucator, dar apare in multe din situatiile cand ridicatorul efectueaza o preluare din atac sau un dublaj si mai rar in cazul unor preluarii imprecise;

analizand pasele din punctual de vedere al zonei de executie, putem constata ca, majoritatea actiunilor de pasare se realizeaza din zonele 3 si 2 ( zone specifice razei de actiune a jucatorului de zona 2 );

din punctul de vedere al procedeului de pasare, pe primul loc se situeaza pasele inalte, foarte rar jucatorul de zona 2 executand si alte procedee de pasare.

In concluzie, se poate afirma ca pasa , desi nu este pentru jucatorul de zona

2 o actiune specifica, totusi este efectuata cu mare responsabilitate si cu un coeficient ridicat de eficienta, fapt ce ne intareste convingerea ca jucatorii de zona 2 sunt jucatori completi, care executa fiecare actiunu de joc la un nivel apreciabil.

CAPITOLUL V

Concluzii si propuneri

5.1. Concluzii

5.2. Propuneri

5.1. Concluzii

Obiectivul principal pe care il vizeaza antrenorii, sportive si ceilalti specialisti ai domeniului este ridicarea calitativa si afirmarea jocului de volei pe plan mondial, mai bine spus incercarea de redresare a acestuia pentru al readuce pe locurile fruntase in ierarhia mondiala.

Prin cercetarea de fata am incercat sa ne aducem o contributie modesta la realizarea acestui obiectiv, concluziile acestei lucrari putand ajuta efectiv antrenorii in pregatirea eficienta a jucatorilor pe post de jucator de zona 2 ( fals ), atat in eliminarea lipsurilor constatate cat si in orientarea generala a instuirii.

Concluziile cercetarii au fost sistematizate pe probleme, care au constituit obiectivele generale ale studiului:

din datele prezentate in modelul continutului jocului se observa ca una din modificarile esentiale si de maxima importanta a acestui post, o constituie micsorarea solicitarii generale pe set. Astfel, daca intr-un set jucat dupa vechiul sistem, jucatorul de zona 2 participa in medie la 72 actiuni in care juca intr-un fel sau altul mingea, in noul sistem de joc, numarul actiunilor cu minge la care participa in medie un jucator pe postul de "fals" este de doar 20, ceea ce inseamna ca joaca de 3,5 ori mai putin ca inaite, fapt reflectat si in timpul efectiv de joc.

jucatorul de zona 2, este un jucator complet, care trebuie sa fie pe langa un bun jucator de atac si un bun jucator de aparare, la blocaj si in linia a II-a.

Din punct de vedere al continutului si eficientei actiunilor de joc pentru jucatorul

de zona 2 am deprins o serie de concluzii care reflecta cu fidelitate partile positive si negative in jocul acestuia, ele putand constitui repere de baza pentru pregatirea lui in conformitate cu cerintele jocului:

atacul constituie actiunea de joc cu cea mai mare importanta in jocul jucatorului de zona 2, valoarea acestuia si cerintele postului in cadrul echipei fiind elemente esentiale si de multe ori definitorii in castigarea jocului;

blocajul, este pentru jucatorul de zona 2 o actiune care-si impune necesitatea si importanta, atat datorita caracteristicilor postului, cat mai ales faptului ca trebuie sa aiba un aport extrem de mare in obtinerea punctelor. Eficienta acestei actiuni de joc calculata pe set este la nivelul cerintelor postului si voleiului de performanta;

preluarea din atac, analiza acestei actiuni ne demonstreaza ca, desi este o actiune de joc de mare importanta pentru jocul jucatorului de zona 2, nu este suficient de bine pregatita si nu constituie o prioritate in pregatirea acestora nici la acest nivel, fapt relevant de numarul mic de executii si eficienta scazuta a actiunilor de preluare din atac efectuate pe parcursul unui set;

serviciul ocupa un loc de frunte in ierarhia actiunilor de joc ca numar mediu de actiuni pe set si mai putin ca eficienta. Este de remarcat ca scaderea eficientei serviciului se datoreaza noilor regulamente;

preluarea din serviciu si pasa sunt actiuni cu o pondere mai mica in jocul acestui jucator dar cu eficienta cea mai mare, asta datorita, atat numarului mai mic de exceptii, cat si faptului ca se executa in conditii relativ usoare decat cand se juca dupa vechiul sistem de punctare.

Incercand in aceasta cercetaresa facem o analiza cat mai reala si mai

concludenta, privind continutul si eficienta actiunilor de joc a jucatorului de zona 2 la nivelul seniorilor, am constatat ca acest post este de mare importanta in jocul unei echipe mai ales, prin faptul ca acesti jucatori sunt in general cei mai valorosi si cei mai completi jucatori ai echipei si participa in mod aproximativ egal in ambele compartimente ale jocului, in atac si in aparare.

In urma analizei efectuate am constatat ca la nivelul seniorilor, acest

jucator nu indeplineste, in multe situatii cerintele acestui post pentru voleiul de mare performanta. Multe din datele reprezentand continutuluisi eficienta actiunilor de joc sunt sub nivelul atins in competitiile internationale de anvergura, insa pentru campionatul intern acest nivel este adecvat, mai mult chiar se poate remarca un interes spont pentru cresterea valorica a acestor jucatori.

In urma obsevatiilor si a analizelor realizate pe parcursul acestei cercetari, am putut constata o serie de modificari esentiale produse in jocul jucatorului de zona 2, ca urmare a modificarilor de regulament, dupa cum urmeaza:

jocul capata noi dimensiuni in ce priveste durata efectiva de joc, acesta reducandu-se simtitor;

numarul mediu de actiuni la care participa un jucator pe parcursul unui set, se reduce mult ( aproximativ de 3,5 ori mai putine aberatiuni de joc cu minge );

creste responsabilitatea individuala a fiecarei actiuni de joc in efectuarea actiunilor de joc ( orice greseala inseamna punt pentru adversar );

este necesara o eficienta sporita a fiecarei actiuni de joc, mai ales a celor prin care se finalizeaza ( atacul si blocajul in special );

se manifesta o siguranta sporita in executii la preluarii din serviciu si din atac;

este necesara o crestere a concentrarii in joc, pentru eliminarea momentelor de neatentie si relaxare, care pot avea consecinte nefaste asupra rezultatului final;

scade spectaculozitatea jocului, in detrimental organizarii lui cat mai exacte pentru ai spori la maxim eficienta care sa duca la victorie.

5.2. Propuneri

Elaborarea de catre colegiul central al antrenorilor se F.R.V. a unor modele functionale complete pentru toate posturile din componenta unei echipe in conformitate cu cerintele voleiului modern care sa reflecte o conceptie unitara de joc si care sa fie cunoscuta de toti specialisti care se ocupa de pregatirea voleibalistilor la toate varstele.

Pe baza acestor modele ale continutului si eficientei jocului, sa se elaboreze la nivel national o strategie de pregatire unica care sa puna in prim plan pregatirea jucatorilor la cel mai inalt nivel, in conformitate cu modificarile si cerintele jocului competitional actual, strategie care sa fie cunoscuta si aplicata de toti antrenorii.

ANEXE

JOCUL …………………………. SCOR FINAL………… SET I…………. SET IV……

DATA…………….. ORA……… SET II.……….. SET V…….

LOCUL………………………….. SET III…………

FISA DE INREGISTRARE

JUCATORUL ………………… NR. ……… ECHIPA…………………………..

JUCATORUL ………………… NR. ……… ECHIPA…………………………..

JOCUL ……………………… SCOR FINAL…….. SET I……….. SET IV………..

DATA…………….. ORA……… SET II.………. SET V…………

LOCUL………………………….. SET III…………

FISA DE INREGISTRARE

JUCATORUL ………………… NR. ……… ECHIPA…………………………..

JUCATORUL ………………… NR. ……… ECHIPA…………………………..

JOCUL …………………………. SCOR FINAL…………… SET I…… SET IV…….

DATA…………….. ORA……… SET II.….. SET V……

LOCUL………………………….. SET III……

FISA DE INREGISTRARE

JUCATORUL ………………… NR. ……… ECHIPA…………………………..

JUCATORUL ………………… NR. ……… ECHIPA…………………………..

BIBLIOGRAFIE

1. Ardelean, T. Particularitatile dezvoltarii calitatilor motrice, I.E.F.S. Bucuresti, 1982.

2. Bac O., Pop N. Volei – 100 de ani, Ed. " Daco–Press", Cluj–Napoca, 1995

3. Constantinescu P. Sisteme ierarhizate, Ed. Academiei, Bucuresti, 1986

4. Dragnea A. Teoria si metodologia antrenamentuli sportive, A.N.E.F.S., Bucuresti, 1992

5. Dumitrescu V. Contributii la studiul modelarii in sport, Rev. E.F.S. nr. 6, 1976

6 Dumitrescu V. Obiectivizarea unor parametric privind conducerea antrenamentului sportive, Rev. E.F.S. nr. 6, 1976

7. Epuran M. Metodologia cercetarii activitatii corporale, A.N.E.F.S., Bucuresti, 1992

8. Ghenadi V. Volei sub forma de joc, Ed. Stadion, Bucuresti, 1971

9. Ghenadi V. Volei. Modelarea instruirii copiilor si juniorilor, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1984

10. Ghenadi V., Model si modelare in voleiul de performanta, Ed.

Grapa F., Marza D.Plumb Bacau, 1994

11. Ghenadi V., Ene G., Volei. Obiectivizarea instruirii, Ed. Plumb, Bacau,

Grapa F., Marza D. 1995

12. Ghenadi V. Particularitatile efortului si solicitarii in voleiul de mare performanta, Universitatea Bacau, 1994

13. Ivoilov A. V. Volei. Studiu de biomecanica si metodica antrenamentului, C.C.E.F.S. Bucuresti, 1984

14. Mateescu M.

Popescu N. Voleiul romanesc, Ed. Sport – Turism, Bucuresti, 1997

15. Thompson P. Introducerea in teoria antrenamentului sportive, C.C.P.S., Bucuresti, 1993

16. **** Reguli oficiale ale jocului de volei, Official volleyball rules, F.I.V.B.