.carancteristici Si Tendinte In Jocul DE Handbal
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
Generațiile actuale si viitoare de handbaliști, probabil, știu sau vor ști că în istoria jocului lor preferat la început a existat jocul de “handbal in 11 jucători”.
Așa după cum “minibaschetul” a contribuit nemijlocit la răspândirea acestui joc în lume, în aceeași măsură trecerea de la “handbalul în 11 jucători” la “handbalul în 7 jucători” a reprezentat perioada care a marcat decisiv dezvoltarea cantitativă si calitativă a jocului, care acum se numește, pur și simplu, HANBAL.
În ultimii 40 de ani creșterea calității jocului și a ariei sale de răspândire au fost determinate de:
păstrarea specificității sale în condițiile reducerii numărului de jucători și a dimensiunilor porții și terenului de joc;
posibilitatea practicării jocului, ca pregătire și activitate competițională, de-a lungul întregului an calendaristic sau competițional datorită folosirii terenurilor în aer liber ȘI A CELOR DIN SALI.
În felul acesta, „handbalul în 7” a evoluat succesiv de-a lungul anilor prin ceea ce au constituit si vor constitui evidențierea unor caracteristici specifice a căror dinamică profilează în permanentă tendințele de dezvoltare a jocului.
În cadrul fiecărei etape în dezvoltarea succesivă a jocului de handbal, s-au evidențiat anumite caracteristici care au impus elaborarea unor strategii prospective ale dezvoltării sale prin definirea unor tendințe generale în acest sens.
Analizând stadiul dezvoltării actuale și perspectivele acesteia se evidențiaza o serie de caracteristici specifice jocului și tendințe care configurează dezvoltarea acestuia.
Caracteristici si tendinte in jocul de handbal contemporan
1.1.1. Caracteristicile jocului de handbal.
In cadrul jocurilor sportive si a sporturilor considerate “de contact”, handbalul este apreciat ca fiind intre cele mai apropiate de aprecierea “contactului total”, evident realizat in limitele regulamentului de joc.
Posibilitatea ca mingea sa poata fi pasata oricarui coechipier, in orice moment, pe intreaga suprafata a terenului de joc, a determinat realizarea unor deplasari continue ale celorlalti parteneri, impunându-se fundamental ceea ce se numeste “jocul fara minge “ a carui importanta este determinanta in succesul actiunilor in atac ale oricarei echipe.
S-a impus astfel in mod necesar desfasurarea unei lupte permanente intre atacanti si aparatori, a carei caracteristica actuala o reprezinta realizarea si pe intreaga suprafata a terenului si pe durata intregului joc.
Perfectionarea executiei in conditii de viteza si precizie maxima a procedeelor de pasare a impus perfectionarea continua a actiunilor tactice individuale si colective utilizate in aparare, lucru care a contribuit direct la cresterea constanta a ritmului de joc, situand in momentul de fata jocul de handbal ca disciplina sportiva in care se realizeaza un numar ridicat de actiuni, cu o varietate si diversitate si intr-un ritm foarte ridicat, in functie de numarul de jucatori, suprafata de joc si limitarea duratei de desfasurare a unui atac.
Eficacitatea necesara castigarii unui joc a impus etalarea unei precizii ridicate, aceasta solicitand pe langa un fond natural al perceptiilor spatio-temporale si un simt kinestezic deosebit de fin si o pregatire deosebita in vederea realizarii preciziei in executarea tuturor actiunilor de atac si de aparare , in special, a aruncarilor la poarta din actiune si de la 7 m.
Numarul, diversitatea si rapiditatea actiunilor specifice jocului din atac si din aparare solicita pe langa calitati motrice deosebite si un fond de inteligenta generala si motrica ridicat.
Capacitatea de rezolvare a situatiilor din joc, prin luarea deciziilor optime in orice moment, in conditii limitate de spatiu si timp se bazeaza pe un fond de inteligenta generala si motrica ridicat, pus in valoare printr-o gama larga de mijloace tehnico-tactice a caror eficacitate este conditionata de calitatea procesului de pregatire si volumul acesteia.
In raport de specificitate, jocul de handbal s-a aliniat cerintelor generale care au impus in mod necesar cresterea mediei staturii si gabaritului jucatorilor pe posturi ca una din conditiile accederii catre performantele de varf in cadrul oricarui nivel si categorie competitionala.
Asocierea mediei staturii si gabaritului jucatorilor pe posturi cu calitatile motrice deosebite ca indici de manifestare a determinat cresterea considerabila a problemelor selectiei si pregatirii, cu repercusiuni directe asupra realizarii luptei dintre atac si aparare, obtinerea victoriei in marile competitii internationale fiind conditionata in momentul de fata de valoarea jucatorilor de posturi, in cadrul acesteia insumandu-se si parametrii cantitativi ai componentelor anatomo-functionale si psiho-motrice
In acelasi timp, cresterea valorilor de manifestare a unor parametri si in special a staturii si gabaritului jucatorilor de finalizare a contribuit direct la cresterea generala a valorii jocului, asigurandu-se astfel una din cerintele fundamentale in relatia PUBLICUL SPECTATOR – COMPETITIA SPORTIVA, respectiv spectaculozitatea jocului, in acest cadru cresterea impresionanta a numarului de spectatori la competitiile de handbal constituindu-se ca o consecinta fireasca si stimulativa.
In felul acesta, aspectele specifice jocului de handbal care se pun in valoare in cadrul unui ansamblu tehnico-tactice care la nivelul marilor competitii devin caracteristice pentru stadiul de dezvoltare a jocului, sunt urmatoarele:
-accesibilitatea:
Durata relativ redusa dintre momentul inceperii initierii in jocul de handbal si cel al stabilitatii relative a executiei procedeelor fundamentale de atac, respectiv pasa si aruncarea la poarta, a determinat:
cresterea constanta a numarului copiilor in practicarea jocului de handbal in unitatile de invatamant si cele specializate pentru sportul de performanta, in tara noastra si in lume;
cresterea numarului de echipe si jucatori care a determinat introducerea categoriilor de varsta si niveluri competitionale, pe plan intern si international;
cresterea ariei de raspandire in fiecare tara si in lume, care au impus competitii internationale cu arie de cuprindere din ce in ce mai larga, pe langa, campionate continentale si mondiale si introducerea in programul J.O., handbalul fiind primul joc sportiv care a introdus “Super Cupa Mondiala”, invitate fiind toate marile performere mondiale.
-agresivitatea:
In lupta permanenta dintre atac si aparare, in care jucatorii atacanti au in general initiativa, aparatorii urmaresc sa reduca posibilitatile de organizare, desfasurare si finalizare ale atacantilor.
Astfel au aparut si s-au perfectionat sistemele de aparare agresiva, om la om, in zona si combinate, care nu reprezinta altceva decat schimbarea conceptiei privind realizarea apararii.
de la pierderea posesiei mingii si retragerea in aparare, cu toate consecintele acesteia, intre care starea de asteptare a fost predominanta, in momentul de fata apararea se constituie ca o continuare a atacului, pornind de la faptul ca daca atacul constituie faza de joc in care o echipa este in posesia mingii si ataca poarta pentru a inscrie goluri, apararea reprezinta faza de joc in care se realizeaza atacul impotriva mingii in scopul castigarii posesiei acesteia.
Din aceste relatii rezulta ca faza de aparare capata aceleasi valente privind posibilitatea de a realiza initiativa in joc si a determina adversarii sa suporte impunerea superioritatii necesare realizarii victoriei.
-ritmul de joc :
Din analiza statisticilor jocului, se constata faptul ca in mod constant ritmul jocului a crescut, fapt evidentiat de frecventa atacurilor si numarul de goluri inscrise in cadrul unui joc.
In ansamblul sau, jocul de handbal se desfasoara intr-un ritm permanent ridicat, ca o consecinta directa a acumularilor realizate de jucatori si echipe in cadrul pregatirii. Potentialul ridicat al echipelor, ca suma a valorilor individuale, se pune in valoare in relatie directa cu ritmul jocului. O echipa foarte bine pregatita va impune si va mentine un ritm ridicat de joc, deoarece pregatirea acumulata îi permite sa-si realizeze strategiile pregatite, cu atat mai evident cu cat ritmul jocului este mai ridicat.
-virtuozitatea tehnicii:
Marimea numarului de procedee tehnice, in special in atac, a impus realizarea unei pregatiri deosebite pentru perfectionarea si punerea in valoare a acestra in cadrul jocului.
Calitatile motrice deosebite si in mod deosebit indemanarea, puse in valoare printr-o pregatire tehnica deosebita, au permis atingerea unor niveluri inalte in privinta utilizarii procedeelor tehnice de atac a caror tehnica de executie prezinta aspecte de viruozitate care se manifesta direct in eficacitatea remarcabila realizata in joc.
Diversitatea procedeelor de pasare si aruncare la poarta, precum si eficacitatea ridicata a folosirii acestora confera multor jucatori statutul de virtuozi, aspect care a contribuit nemojlociti la realizarea unui nivel inalt al jocurilor din cadrul marilor competitii internationale.
-specializarea pe posturi :
Posibilitatile diverse de a realiza inscrierea golurilor si in cadrul acestora cresterea eficacitatii pe masura apropierii de poarta au constituit principalele cauze ale introducerii specializarii pe posturi in atac, la calitati motrice cu indici relativ egali de manifestare, diferentele de statura si gabarit impunand valorificarea jucatorilor in mod diferentiat in doferite zone ale terenului de atac sau aparare.
Conducatorul de joc, interii, extremele si pivotii reprezinta principalele posturi in atac, care au corespondenta in realizarea sistemelor de aparare.
Evident ca in afara diferentelor de statura, evolutia in cadrul fiecarui post este determinata de o serie de cerinte de ordin tehnico-tactic si strategie in general si de eficacitatea in aruncarile la poarta in particular.
-sistemele de joc si strategia utilizarii lor :
Permanenta disputa dintre atac si aparare a generat diversificarea sistemelor de joc in atac si in aparare, precum si strategiile de utilizare a acestora pe parcursul desfasurarii jocului.
Acumularile in acest sens au impus diferite orientari in realizarea pregatirii, in scopul valorificarii maxime a posibilitatilor jucatorilor prin utilizarea celor mai eficace sisteme de atac si de aparare, un rol determinant in valorificarea acestora revenind strategiilor utilizate in conducerea echipei in timpul jocului.
-lupta din fata portilor :
Desi procentajul eficacitatii aruncarilor la poarta din actiune a crescut in mod constant de-a lungul anilor, in raport de numarul posibilitatilor de realizare a acestora, au devenit determinanta rezistenta, iscusinta, iuteala,puterea fizica si eficacitatea actiunilor de atac si de aparare in ceea ce constituie lupta din fata semicercurilor. Cu cat numarul de atacuri al adversarilor terminate fara aruncare la poarta sau aruncari nemarcate este mai mare, cu atat se reduce din posibilitatile atacantilor de asi mari eficacitatea, pentru ca in replica, cu cat numarul de posesii de minge in atac este mai mare, cu atat se maresc sansele de a realiza o crestere a eficacitatii atacului.
Importanta deosebita a luptei din fata semicercurilor a determinat specializarea jucatorilor pe posturi pentru a realiza o distributie optima a jucatorilor a caror putere si eficienta in finalizare sa acopere practic intreaga arie a semicercului, incepand de la 9-10 m de poarta.
-compensarea diferentelor de statura :
In mod constant in marile competitii internationale din ultimii ani au fost desemnati ca cei mai buni jucatori in majoritatea cazurilor nu cei mai inalti jucatori, ci jucatorii cu statura apropiata de 200 cm, cu gabarit mare, calitati motrice remarcabile, cu tehnica si tactica individuala remarcabil puse in valoare printr-un ridicat coeficient de inteligenta tactico-strategica.
Avand in vedere aceste aprecieri, ramane definitorie importanta “stiintei jocului” in relatie cu statura si gabaritul jucatorilor, aspectul cactiunilor de atac si de aparare in ceea ce constituie lupta din fata semicercurilor. Cu cat numarul de atacuri al adversarilor terminate fara aruncare la poarta sau aruncari nemarcate este mai mare, cu atat se reduce din posibilitatile atacantilor de asi mari eficacitatea, pentru ca in replica, cu cat numarul de posesii de minge in atac este mai mare, cu atat se maresc sansele de a realiza o crestere a eficacitatii atacului.
Importanta deosebita a luptei din fata semicercurilor a determinat specializarea jucatorilor pe posturi pentru a realiza o distributie optima a jucatorilor a caror putere si eficienta in finalizare sa acopere practic intreaga arie a semicercului, incepand de la 9-10 m de poarta.
-compensarea diferentelor de statura :
In mod constant in marile competitii internationale din ultimii ani au fost desemnati ca cei mai buni jucatori in majoritatea cazurilor nu cei mai inalti jucatori, ci jucatorii cu statura apropiata de 200 cm, cu gabarit mare, calitati motrice remarcabile, cu tehnica si tactica individuala remarcabil puse in valoare printr-un ridicat coeficient de inteligenta tactico-strategica.
Avand in vedere aceste aprecieri, ramane definitorie importanta “stiintei jocului” in relatie cu statura si gabaritul jucatorilor, aspectul compensativ fiind diametral:
valoarea ridicata a unor jucatori mai mici ca statura este evidentiata prin indici remarcabili de manifestare a parametrilor somato-functionali si tehnico-tactici specifici jocului, in special in atac;
rolul si valoarea in echipa a jucatorilor cu statura inalta sau foarte inalta, intre 200-210 cm, sunt evidentiate de posibilitatile remarcabile de finalizare in atac si cresterea eficacitatii jocului in aparare.
-eficacitatea aruncarilor la poarta :
Unul din factorii care a constituit nemijlocit la cresterea considerabila a nivelului valoric al jocului il constituie eficacitatea aruncarilor la poarta.
In sens static numarul de goluri inscrise de o echipa intr-un joc determinat de:
numarul de atacuri de-a lungul intregului joc;
numarul de posesii de minge, rezultat din faptul ca in functie de reintrarea in posesia mingii dupa una, sau mai multe aruncari la poarta;
numarul de aruncari la poarta incercate;
numarul de aruncari la poarta reisite.
Cresterea constanta a eficacitatii aruncarilor la poarta care constituie scopul jocului, a presupus acumularea si utilizarea unor procedee si metode utilizate in pregatirea jucatorilor si echipelor orientate tocmai catre marirea eficacitatii de care depinde rezultatul fiecarui joc.
-schimbarile regulamentului de joc :
Intre evolutia constanta a nivelului valoric si spectacular al jocului si modificarile aduse regulamentului de joc si interpretarii acestuia exista un raport direct, in sensul ca actualul nivel la care se joaca in lume reprezinta o consecinta directa a shimbarilor si modificarilor unor reguli in cadrul regulamentului de joc FIH.
In functie de unele aspecte aparute in joc care au creat probleme de interpretare, FIH a introdus reglementari corespunzatoare.
Aceste reglementari odata statuate au determinat stabilirea de strategii in pregatirea echipelor in asa fel orientata incat in adaptare la noile reguli, valoarea jucatorilor si echipei sa creasca in mod constant.
-identitatea intre executia procedeelor tehnice de atac in antrenamente si executia lor in cadrul jocului :
Cresterii valorii tehnice si spectaculare a jocului, a numarului de jucatori si echipe de valoare internationala Ii sunt caracteristice :
raportul liniarde corespondenta intre executia procedeelor tehnice si actiunilor tactice individuale de atac si de aparare in antrenamente la acelasi nivel sau chiar mai mare al intensitatii impuse de executia acestora in jocurile oficiale;
intelegerea si incadrarea jucatorilor in conceptia de pregatire si de joc a carei formulare axiomatica este – “cum te pregatesti asa vei juca si pentru a juca foarte bine cu intentia de a fi castigator, trebuie sa te pregatesti ca un castigator”.
1.1.2. Tendinte in evolutia jocului de handbal
Din cele prezentate anterior si din analiza comparata a evolutiei echipelor prezente in marile competitii internationale pentru juniori, tineret si seniori se desprind urmatoarele prognoze cu privire la tendintele din evolutia jocului de handbal:
-dinamica evolutiei va fi asigurata prin:
*cresterea indicilor de manifestare a calitatilor motrice, in mod deosebit la nivelul jucatorilor cu statura inalta si foarte inalta;
*perfectionarea tehnicii de executie a procedeelor tehnice individuale de atac si de aparare;
*cresterea numarului si a eficientei actiunilor tactice individuale de atac si de aparare;
*diversificarea si adaptabilitatea sistemelor de joc utilizate in atac si aparare;
*optimizarea raporturilor care se stabilesc intre selectia jucatorilor, pregatirea lor si evolutia in activitatea competitionala, in concordanta cu caracteristicile, particularitatile si cerintele jocului competitional in succesiunea categoriilor de varsta si niveluri de pregatire;
-concretizarea acestor aspecte care configureaza dinamica jocului, se vor concretiza prin:
-cresterea aruncarilor la poarta
-pentru aruncarile din actiune;
-pentru aruncarile de 7 m;
-cresterea eficacitatii apararii, in toate fazele de la pierderea posesiei mingii si pana la reintrarea in posesia ei;
-scaderea numarului de posesii de minge pierdute fara aruncare la poarta;
-cresterea capacitatii de effort pentru a putea realiza impunerea ritmului de joc si a realiza in cadrul acestuia eficacitatea care pronostic va determina obtinerea victoriei;
-omogenizarea valorii jucatorilor de posturi si a echipei in general determinata prin valorificarea maxima a potentialului jucatorilor in cadrul sistemelor de joc in atac si in aparare, in functie de strategiile stabilite pentru utilizarea jucatorilor de-a lungul jocului.
Aceste tendinte sunt prognozate in functie de orientarea, continutul si metodologia antrenamentului specifice celor mai bune echipe din ierarhiile marilor competitii internationale.
Gradul de actualizare al lucrarii
“ Studiul cu privire la optimizarea jocului in aparare al jucatorilor 1 in handbal prin experimentarea unor metode si mijloace folosite in antrenamentul sistemului de aparare in zona 3+2+1” se inscrie pe directia perfectionarii procesului de pregatire in concordanta cu cerintele obtinerii marilor performante impuse de actualul nivel si a celui de perspectiva al marilor competitii internationale.
Tema lucrarii se circumscrie atat in cadrul general al cercetarii si studiilor specifice domeniului sportului de performanta, cat si intre preocupariile teoretice si practice fundamentale ale federatiei si catedrei de handbal a ANEF, orientate catre perfectionarea procesului de pregatire la toate nivelurile, in scopul imbunatatirii performantelor pe plan national, cat, in mod deosebit, pe plan international.
Obtinerea unor performante deosebite in activitatea competitionala la cel ami inalt nivel este conditionata de :
numarul si valoarea jucatorilorselectionati in lotul national;
calitatea si eficienta pregatirii efectuata la nivelul echipelor de club si al lotului national;
valoarea profesionala a antrenorilor la toate nivelurile performantelor obtinute este conditionat in mod direct de cantitatea si calitatea pregatirii efectuate de echipa reprezentativa.
Calitatea pregatirii este determinata de nivelul profesional al antrenorilor, atat la nivelul incepatorilor, cat si la nivelul echipei reprezentative.
Nivelul profesional al antrenorilor este conditionat de o multitudine de factori, intre care cei mai importanti sunt:
capacitatea de informare, prelucrare si adaptare, precum si modalitatea de aplicare a informatiilor rezultate din cercetarile stiintifice si metodologice, experienta comunicata de alti antrenori si a celei acumulata prin urmarirea modului in care pregatesc si conduc echipa in competitii alti antrenori;
capacitatea de a valorifica experienta proprie acumulata de-a lungul anilor,
nivelul creativitatii personale, concretizata prin capacitatea de a-si aduce contributii originale la realizarea pregatirii si conducerii jucatorilor in competitii.
In cadrul nivelului profesional al fiecarui antrenor trebuie sa se conjuge la un nivel maxim de optimizare teoria si practica antrenamentului.
In realizarea pregatirii si conducerii in competitie a jucatorilor si echipei se asociaza:
antrenorii, in mod direct;
metodistii, in mod indirect, prin urmarirea desfasurarii pregatirii si competitiilor, cu interventii ulterioare, prin comunicarea observatiilor si
inregistrarilor, pe care antrenorii le valorifica in organizarea si desfasurarea ulterioara a procesului de pregatire si a activitatii competitionale;
cercetatorii care investigheaza, in general sau partial, anumite aspecte esentiale pentru optimizarea procesului de pregatire si sau, a conducerii in competitii a jucatorilor si echipelor.
Din cele prezentate rezulta urmatoarele observatii:
cercetatorii care lucreaza in domeniul teoretic sau al teoretizarii specifice sportului de performanta urmaresc generalizarea celor mai bune rezultate prin esentializarea unui voluminos material practic si teoretic;
antrenorii isi desfasoara activitatea nemijlocit practic, dar rezultatele lor sunt influentate de cantitatea si calitatea informatiilor pe care le poseda si le aplica efectiv in realizarea procesului de pregatire si in conducerea jucatorilor si echipei in competitii.
In mod necesar antrenorul trebuie sa cunoasca si sa aplice cele mai actuale metode, procedee, in vederea optimizarii activitatii sale, in conditiile in care intre activitatea desfasurata si rezulattele obtinute se interpune observatia conform careia “ nu este atat de important CE faci, ci CAT si mai ales CUM faci”.
Consecinta directa a raporturilor si relatiilor dintre teoreticienii si practicienii care lucreaza in domeniul sportului de performanta se materializeaza in cresterea constanta a nivelului calitativ al competitiilor sportive.
In momentul de fata in sfera mariilor performante determinant in ierarhizarea valorilor este felul in care se lucreaza.
Transferul de metodologie din stiinta, tehnologie si productie s-a impus in mod necesar in metodologia specifica sportului de performanta, dar in acelasi timp a creeat o problematica specifica in acest sens.
Specifitatea adptarii metodologiei din sfera stiintei, tehnologiei si productiei in sfera sportului de performanta se concretizeaza prin:
adaptarea sensului general al conceptelor care opereaza specific in alte domenii de referinta la specificitatea sportului de performanta;
organizarea, desfasurarea si interpretarea proceselor specifice sportului de performanta in concordanta cu continutul conceptelor adaptate.
In scopul optimizarii raporturilor dintre performante si pregatirea care le determina, s-a impus crearea de modele ale pregatirii si competitiei.
In general, modelele optimizeaza cerintele realizarii performantelor si pregatirii, prin orientarea general sintetica care trebuie concretizata faptic.
Optimizarea proceselor specifice pregatirii, in concordanta cu un model general-sintetic se realizeaza cu ajutorul restructurarilor care opereaza in sfera metodologiei configurand o noua calitate a lucrului efectuat si prin aceasta maximizandu-se prognozele cu privire la atingerea nivelului performantelor de varf.
In fapt nu se pot semnala modificari in fundamentarea metodologiei pregatirii, dar nivelul maxim al performantelor se realizeaza in acord cu nivelul calitativ al lucrului efectuat in cadrul general constituit de programele de pregatire.
In directia timpului de pregatire este evident ca tendinta de stabilitate a acestuia la un anumit cuantum, care determina in sine diferentele calitative, se datoraza unor factori si conditii care opereaza limitativ in acest sens.
Dinamica rezultatelor, in sensul diferentierilor calitative, este determinata de acumulari care se realizeaza in privinta factorilor determinanti si pregatirii – volumul, intensitatea de lucru si de solicitate, precum si completatea lucrului efectuat.
In aceasta serie, dince in ce mai complexa a pregatirii pentru performantele maxime, stiinta lucrului bine facut a impus obtinerea exhaustiva a proceselor specifice, pentru ca prin cunoasterea exacta a raporturilor dintre ce trebuie facut, cum s-a facut si cu ceeficacitate, sa se poata avea sub control permanent optimizarea desfasurarii proceselor si eficienta lor.
In consecinta tema lucrarii se circumscrie eforturilor de a realiza o interdependenta intre teorie si practica, in intentia de a stabili un acord de corespondenta intre cele doua componente, in conditiile in care practica este determinata, avand in vedere ca:
imbunatatirea calitativa a procesului de pregatire necesita introducerea unor cai noi in cadrul acesteia;
utilizarea unor metode sau procedee noi in organizarea si desfasurarea pregatirii impune o adaptare la particular;
adaptarea se realizeaza printr-o gandire prospectiva in sensul ca se anticipeaza prin calcul relatia intre ce se va face si rezultatul care se va obtine, insumandu-se date si observatii care permit estimarea raporturilor de eficienta intre ca s-a anticipat si ce s-a realizat;
insumarea, prelucrarea si interpretarea datelor si observatiilor inregistrate, precum si rezultatele obtinute induc la generalizari care confirma eficienta metodelor sau procedeelor utilizate;
confirmarea prin rezultatele obtinute a eficacitatii cailor nou introduse in organizarea, desfasurarea si obiectivarea eficacitatii pregatirii efectuata, conducimplicit la formulari generale care se insumeaza in afara teoriei domeniului de referinta;
calitatea imbunatatita a cunostintelor cu privire la un anumit domeniu ce repercuteaza asupra practicii nemijlocite cu implicatii directe asupra rezultatelor care se vor obtine.
Se verifica astfel relatia informationala de tip fead-back care se stabileste intre practica si teorie.
Se impune in felul acesta in evidenta faptul ca tema lucrarii isi valideaza inscrierea in actualitate prin faptul ca urmareste sa puna in prim plan rezultatele introducerii unor noi posibilitati in activitatea de pregatire si in evolutia competitionala a echipelor, in scopul optimizarii acestora, ca si faptul ca de pe pozitia practicianului sa se prezinte o serie de concluzii care vor fi valorificate in mod corespunzator in procesul pregatirii echipelor de club de juniori si de seniori.
Scopul lucrarii
Literatura de specialitate care abordeaza problemele generale ale pregatirii de performanta si particulare pentru jocul de handbal stocheaza o cantitate impresionanta de informatii accesibila prin insasi modalitatile de difuzare a acesteia.
Cu toate acestea, in insasi aceasta cantitate de informatii se gasesc unele explicatii referitoare la calitatea si eficienta procesului de pregatire.
Pentru a fi informat, un antrenor trebuie sa caute, sa sistematizeze, sa stocheze si ulterior sa adapteze informatiile in concordanta cu problemele pe care le ridica cresterea eficientei in pregatire si jocurile oficiale.
Cantitatea de informatii stocata corespunzator necesitatilor impunse de rezolvarea problemelor ivite in pregatire si competitie se conjuga cu experienta pozitiva proprie fiecarui antrenor, acumulata de-a lungul anilor de exercitare a profesiunii de antrenor.
Din cele prezentate rezulta urmatoarele observatii:
cantitatea de cunostinte care contribuie la stabilirea nivelului potential al capacitatii de rezolvare a problemelor pregatirii si jocurilor oficiale se afla in relatie directa cu motivarea fiecarui antrenor cu privire la informatiile de specialitate;
nivelul de informatii al fiecarui antrenor se afla in raport direct cu cantitatea de informatii receptata si stocata din cantitatea de informatii aflata in circulatie;
lacunele de informare duc la accentuarea importantei experientei personale care nu constituie si conditia necesara in rezolvarea eficienta a problemelor pregatirii si jocurilor oficiale;
informarea constanta nu constituie, de asemenea, conditia necesara a rezolvarii problemelor; aceasta devine utilizabila numai printr-o adaptare corespunzatoare particularitatilor cadrului de referinta realizata in concordanta cu experienta fiecarui antrenor.
Aceste observatii se regasesc in orientarile stabilite de F.R.Handbal de-a lungul timpului cu privire la dezvoltarea activitatii handbalistice in tara noastra, intre care cele mai importante in legatura cu cresterea calitatii si eficientei procesului de pregatire sunt urmatoarele:
imbunatirea calitativa a procesului de pregatire la toate nivelurile, prin asigurarea unor parametri optimi de volum si intensitate si prin aplicarea in practica, cu mai mult curaj si creativitate, a celor mai valoroase experiente propii, a unor noutati si cuceriri pe plan mondial;
perfectionarea metodologiei, tehnologiei si continutului procesului de pregatire a jucatorilor de inalta performanta in vederea obtinerii unor performante de inalt nivel.
Din simpla asociere a conceptelor care sunt implicate in “imbunatatirea calitativa a procesului de pregatire” rezulta ceea ce in mod necesar contribuie la cresterea performantelor pe plan intern si international.
Intre factorii care conditioneaza nivelul performantelor, ca o variabila cu grade ridicate de complexitate si libertate de abordare si rezolvare, se constituie organizarea si eficienta pregatirii.
In cadrul organizarii, desfasurarii si eficientei pregatirii, un rol determinant revine elaborarii modelului de pregatire care se valideaza prin modelul de joc.
Importanta elaborarii modelului de pregatire si de joc in organizarea, desfasurarea si evaluarea pregatirii si jocurilor rezida din urmatoarele observatii:
victoria in competitie poate fi prognozata printr-un model al jocului si a carui realizare impune a avea un model al echipei si un model al pregatirii;
realizarea modelului de joc este in functie de valoarea modelelor de echipa si de pregatire;
in conditiile in care modelul echipei se situeaza in limite variabile apropiate intre doua sau mai multe echipe, modelul de pregatire devine variabila determinata in obtinerea victoriei in competitie;
conditia necesara realizarii concordantei intre valorile parametrilor modelului de joc si cele ale modelului de pregatire o constituie organizarea, desfasurarea si eficienta pregatirii.
Din cele prezentate se delimiteaza faptul ca principalele orientari legate de cresterea nivelului performantelor pe plan international ale echipei nationale de seniori converg catre metodologia cresterii eficientei procesului de pregatire.
In consecinta tema lucrarii are drept scop generalizarea experientei profesionale proprii explicand astfel relatia dintre conceptia de pregatire aplicata pregatirii juniorilor din C.S.S.Nr.2 Bucuresti si sistematizarea teoretica a rezultatelor obtinute.
In activitatea practica am urmarit realizarea unor obiective care in esenta s-au concretizat prin rezultatele obtinute, respectiv performantele in activitatea competitionala.
Paralel cu cresterea compplexitatii cadrului care determina obtinerea performantelor, in aceeasi masura a scazut caracterul empiric al organizarii si desfasurarii pregatirii.
Intre modul de desfasurare al pregatiriisi fundamentarea teoretica a acesteia s-au stabilit legaturi si relatii de determinare reciproca.
Performanta perfectionare a domeniului practicii antrenamentului a fost determinat de continua imbogatire si adaptare a metodologiei antrenamentului.
Imbogatirea rezultatelor obtinute in activitatea de pregatire competitionala la orice nivel, este legata printre altele de urmatoarele:
acumularea unui volum considerabil de informatii prin cercetarea nemijlocita a fiecarui domeniu de actualitate, a permis elaborarea unor orientari metodice, a unor metode si procese de antrenament, a posibilitatilor de obiectivare a raporturilor dintre pregatire si competitie, cu o larga disponibilitate de adaptare;
bazele metologiei pregatirii reprezinta in general o sistematizare stiintifica a observatiilor si rezultatelor cercetarii din diferite domenii, care prin insasi formulare lor generala devin utilizabile intr-un domeniu particular, valorificandu-se astfel adaptabilitatea practica a cestora.
Imbunatatirea rezultatelor in orice domeniu al sportului de performanta se realizeaza printr-o unitate rationala a metodologiei generala si a celei adaptate domeniului respectiv;
In activitatea practica, pe langa adptarea corespunzatoare a metodologiei generale la particularitatile pe care le presupune cadrul specific de activitate al fiecarui antrenor, rezultatele obtinute putand fi determinate si de contributia originala a antrenorului la rezolvarea multora dintre problemele care apar in complexitatea activitatii de pregatire si competitionala.
In consecinta optimizarea modelului de pregatire si in special al modelului jocului in aparare reprezinta:
pe de-o parte respectarea unor note generale din punct de vedere metodologic, prin insasi carecterul de adaptabilitate al bazelor metodologiei procesului de pregatire;
pe de alta parte evidentierea unor note particulare reprezentate de caracterul specific fiecarui loc si mod de a realiza procesul de pregatire.
Prin prisma acestor observatii se pune in evidenta scopul lucrarii, deoarece:
abordarea temei lucrarii la nivelul echipelor de juniori 1 se inscrie in ansamblul preocuparilor legate de perfectionarea procesului de pregatire in general;
aspectele particulare puse in evidenta prin aplicarea metodologiei specifice in pregatirea echipelor de juniori 1 vor putea fi selectionate iar cele mai reprezentative se vor generaliza, devenind astfel componente ale metodologiei generale.
Cunoasterea si explicare multora dintre problemele pe care le ridica activitatea practica, de pregatire si competitionala, conduc la realizarea unui control permanent asupra modului de rezolvare a conducerii procesului de pregatire in scopul cresterii eficientei in cadrul acesteia, cu determinari directe in cresterea nivelului performantelor.
Aceste raporturi determina orientarea activitatii practice catre o noua calitate, iar aspectele particulare cele mai reprezentative consemnate vor fi generalizate, imbogatind astfel continutul metodei modelarii ca modalitate de adaptare si utilizare in activitatea practica.
In raport cu aceste considerente tema lucrarii isi justifica scopul prin faptul ca in domeniul practic de referinta rezultatele obtinute se insumeaza efortului general si permanent de optimizare a procesului de pregatire in general si a celui particular modelului de joc in aparare, in acord cu dezideratele formulate de factorii de decizie si dorintele celor de executie.
Abordare ca tema a lucrarii a unui sistem de aparare a avut ca scop evidentierea urmatoarelor considerente:
metoda modelarii s-a impus cu caracter de valabilitate generala in cele mai variate domenii de activitate, inclusiv in cel al procesului de pregatire pentru realizarea performantelor sportive in cadrul diferitelor niveluri de varsta si activitate competitionala;
urmarind optimizarea procesului de pragatire si a participarii in competitie, se impune in mod necesar elaborarea unor modele ale acestora;
elaborarea unui model de pregatire si de joc solicita o cerecetare aprofundata a procesului specific in vederea desprinderii celor mai importante elemnte ale acestuia, respectiv punerea in evidenta tocmai a acelora care determina relatia nemijlocita de eficacitate intre pregatirea care se efectueaza si rezultatele care se obtin in activitatea competitionala;
datele obtinute din observarea procesului in desfasurare impun o prelucrare si interpretare corespunzatoare, care se realizeaza pe fondul cunostintelor interdisciplinare acumulate de-a lungul anilor de studii si de activitate profesionala;
stabilirea unui model al pregatirii si al jocului in aparare asociaza:
punerea in valoare a cunostintelor acumulate;
posibilitatea prelucrarii si interpretarii datelor rezultate din cercetare sau studiu;
raporturile care se stabilesc intre cadrul specific in care se realizeaza procesul de pregatire investigat si sistemul de referinte existent;
acumulare unei experiente practice cu pribire la modeul de asociere a elementelor generale din punct de vedere metodologic, cu cele practice specifice procesului de pregatire in desfasurarea sa;
posibilitatile de valorificare a cunostintelor si experientei acumulata in activitatea profesionala proprie.
Luand in discutie raporturile care se stabilesc intre teorie si practica putem sustine ca orice lucrare care se incadreaza in orientarea generala a cercetarii stintifice cu privire la sportul de performanta poate sa-si aduca o anumita contributie la imbogatirea cunoasterii mai amanuntite a domeniului de referinta, cu repercursiuni directe asupra pregatirii si imbunatatirii rezulatelor obtinute.
CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII
2.1. Stadiul actual al dezvoltarii jocului de handbal contemporan
2.1.1. Pe plan national
organizarea procesului de selectie si pregatire.
Cluburile sportive scolare cu catedre de handbal au constituit permanent asa numita si corect formulata expresie “baza de masa a sportului de performanta”.
Echipele de nivel A si B de seniori si senioare si cele din cadrul fiecarei categorii de varsta competitionala a copiilor si juniorilor, au creat o stabilitate a activitatii de selectie, pregatire si competitie.
In functie de cerintele stabilite de federatie cu privire la normele de statura si pentru probele de control instituite pentru cresterea staturii echipelor si valorii pregatirii, au aparut centre si echipe de handbal care au asigurat o crestere considerabila a numarului jucatorilor cu statura inalta si calitati remarcabile pentru handbal.
In general vorbind, selectia si pregatirea echipelor de copii si juniori sunt fundamentate prin elemente metodico-stiintifice concretizate prin:
sistemul national unic de selectie pentru sportul de performanta;
programa pentru sectiile de handbal din cluburile sportive scolare, elaborata de M.T.S.
conceptia de joc si orientarea procesului de pregatire pentru echipele de juniori, elaborata de F.R.Handbal;
cerintele cu privire la norma de statura si de puncte la probele de control pentru participarea in competitiile de juniori I si II, elaborate de F.R.H.
organizarea activitatii competitionale.
In cadrul nivelului formativ pe care il presupune “baza de masa a sportului de performanta ca si ulterior acesteia, activitatea competitionala este organizata rational cu corespondente liniare intre diferite niveluri ale acesteia pe plan intern cu cele existente in activitatea competitionala internationala.
In acest sens, competitiile de handbal sunt organizate pe niveluri de pregatire si categorii de varsta prin care se realizeaza:
valorificarea pregatirii acumulate in cadrul fiecarei categorii de varsta;
cumularea valorilor cantitativ-calitative ale pregatirii prin trecerea de la o categorie de varsta la alta;
formarea jucatorilor si afirmarea lor la nivelul cerintelor impuse de promovarea in loturile reprezentative de juniori si tineret si ulterior in echipele de seniori, de club si nationale.
2.1.2. Pe plan international
Afilierea la F.I.H. a unui numar de peste 150 de federatii nationale evidentiaza remarcabila dezvoltare a practicarii jocului de handbal in lume.
Cauzele care au determinat constanta dezvoltare a practicarii jocului de handbal in lume au fost, printre altele:
accesibilitatea jocului, ceea ce a permis organizarea competitiilor nationale incepand de la varsta de 14-15 ani si internationale de la varsta de 17-18 ani;
spectaculozitatea jocului, ca un efect direct al ritmului de desfasurare a jocului, a eficacitatii actiunilor de atac si de aparare, varietatii procedeelor tehnice de atac si aparare si a tensiunii determinata de echilibrul luptei pentru obtinerea victoriei intre echipe de valori egale in cadrul fiecarei categorii de varsta;
cresterea investitiilor in industria constructiilor sportive, a echipamentului si materialelor necesare pregatirii si activitatii competitionale.
Cresterea impresionanta a numarului de Sali si terenuri pentru practicarea jocului de handbal, a diversitatii echipamentului si mijloacelor necesare realizarii pregatirii si activitatii competitionale se datoreaza, in principal, sponsorizarii acestor elemente de catre diferiti factori cu putere financiara, in toate tarile din lume, cu exceptia, pana in 1990, a tarilor din Europa de Est.
Avand ca sprijin direct sustinerea financiara, in toate tarile din lume a crescut numarul de echipe, de la copii la seniori, in diferite forme de organizare a selectiei, pregatirii si activitatii competitionale.
Consecinta fireasca a cresterii constante a numarului de echipe si de practicanti ai jocului de handbal o reprezinta organizarea activitatii competitionale.
organizarea activitatii competitionala
Cresterea numarului de tari afiliate la F.I.H. si a valorii evolutiei a unui numar de echipe nationale din ce in ce mai mare, au impus cresterea numarului de competitii internationale.
In afara competitiilor pentru echipele de club de seniori din Europa pentru echipele nationale de juniori, universitare si de seniori, sunt organizate competitii:
pe plan zonal geografic, constituind si un criteriu de calificare pentru campionatele mondiale;
pe plan mondial, turneele finale ale Campionatelor Mondiale si Jocurilor Olimpice.
Calendarul oficial F.I.H. pentru echipele de club si nationale este completat prin competitii si turnee bilaterale si multinationale, ocazionale si traditionale.
elemente determinante in realizarea performantelor pe plan international.
Accesul in elita valorilor pe plan international este conditionat de o serie de factori.
Intre acesti factori, printre cei mai importanti sunt:
numarul de echipe de copii si juniori;
structura echipelor de copii si juniori, in concordanta cu cerintele impuse de parametrii modelului jucatorului pe posturi si structura celor mai bune echipe din lume;
conditiile de pregatire;
metodologia utilizata in pregatire;
calendarul competitional intern;
calendarul competitional international;
motivatia economica.
In tarile in care se materializeaza acesti factori la indici superiori specifici fiecaruia dintre ei, nivelul performantelor este deosebit de ridicat sau in constanta crestere.Discordantele dintre cerintele tuturor acestor factori fac ca unele tari dezvoltate din punct de vedere economic sa nu poata accede in ierarhia internationala a valorilor.
raporturi intre nivelul national si nivelul international.
Reducerile bugetare si excluderea aproape totala a echipelor de club de juniori din activitatea competitionala internationala au diminuat constant posibilitatile de afirmare pe plan international a unor potentiali mari jucatori inca din perioada juniorarului.
In aceste conditii nivelul national in general a manifestat tendinte de scadere valorica, in raport cu afirmarea multor reprezentative nationale, cu valori situate cu mult sub cea a echipelor noastre cu multi ani in urma.
Factorii implicati determinanti in obtinerea performantelor pe plan international vor trebui materializati prin valori la nivelul la care se situeaza cele mai multe tari din Europa pentru mentinerea echipei nationale printre cele mai bune din Europa si din lume sa se realizeze.
Principalele cauze care au determinat dacalajele dintre nivelul handbalului practicat de juniori in tara noastra si cel al multor tari europene au fost si raman inca:
numarul jucatorilor cu statura inalta si foarte inalta;
gabaritul jucatorilor cu statura inalta si foarte inalta, consecinta a malnutritiei;
conditiile de pregatire evidentiate prin numarul de Sali si terenuri in aer liber;
mijloace moderne de complimentare a pregatirii generale si specifice;
echipamentul de pregatire si de joc;
numarul mingiilor de joc;
stimulentele motivationale pentru cresterea nivelului de pregatire si a evolutiei in competitii.
2.2. Unele tendinte si caracteristici ale antrebanebtului in handbalul actual
2.2.1. Tendinte ale evolutiei continutului antrenamentului
Ascensiunea si mentinerea in topul ierarhiilor stabilite in diferite competitii internationale sunt functie de rezultatele obtinute.
Rezultatele obtinute sunt determinate de suma valorilor pozitive ale fiecarui factor implicat sin in mod deosebit de continutul, organizarea, conducerea si eficienta antrenamentului.
In acest sens se prefigureaza tendintele catre care se orienteaza metodologia antrenamentului.
Din asocierea rolului factorilor si caracteristicilor care determina eficacitatea de ansamblu a antrenamentului se pot enunta principalele tendinte ale acestuia.
Intre acestea, cel mai importante sunt:
in dinamica raporturilor dintre antrenamentul extensiv si cel intensiv se va realiza:
o limitare rationala a prezentei antrenamentului in timpul diurn si cronologic, respectiv a extensivitatii antrenamentului ca durata;
o durata a antrenamentului diurn care sa se situeze in raportul optim de 1/3 fata de durata jocului oficial;
un numar si o durata a antrenamentelor intr-un ciclu saptamanal care sa se situeze in raportul optim de 10-12/1 fata de durata jocului oficial.
in conditiile orientarii evidente si necesare catre antrenamentul intensiv, in cadrul acestuia se va urmari:
cresterea capacitatii de adaptare la eforturile specifice jocului a tuturor jucatorilor si in mod particular a jucatorilor interi si extreme, dar si peste limitele impuse de realizarea modelului jocului;
cresterea eficacitatii jucatorului interi, extreme si pivoti, asigurand o distributie echilibrata a amenintarii portii adverse pe cat mai multe directii si distante fata de poarta;
cresterea ponderei numarului si eficacitatii aruncarilor la poarta de la 9m, de pe semicerc si a celor de 7m;
realizarea componentelor parametrilor modelului jocului in atac si in aparare in limite standard de timp pentru a constientiza:
reducerea duratei atacului echipei proprii;
marirea duratei atacului echipelor adverse;
marirea numarului de atacuri;
cresterea numarului de puncte marcate de echipa proprie.
ca parametru al modelului de joc, numarul de puncte marcate de echipa proprie va sintetiza coroborarea nivelului de manifestare a:
capacitatii de efort;
calitatilor motrice;
executiei si eficacitatii procedeelor tehnice si actiunilor tactice individuale de atac si de aparare;
strategiilor adaptive in conducerea jocurilor oficiale in functie de dinamica desfasurarii jocului.
in scopul realizarii modelului de pregatire la nivelul cerintelor modelului de joc se vor realiza:
cresterea ponderei in antrenament, in ceea ce priveste:
utilizarea mijloacelor nespecifice, prin metode si procedee moderne de antrenament specifice altor discipline sportive;
interpretarea si prognozarea continutului antrenamentului cu ajutorul informaticii;
utilizarea mijloacelor audio-vizuale in:
orientarea si interpretarea pregatirii individuale;
analiza si interpretarea antrenamentelor;
pregatirea jocurilor oficiale;
analiza si interpretarea evolutiei jucatorilorsi echipei in jocurile oficiale;
cresterea numarului jocurilor de verificare inaintea competitiilor oficiale prin:
jocuri bilaterale;
organizarea si participarea la turnee internationale cu 4-6 echipe;
optimizarea raporturilor dintre pregatire si jocuri:
*o perioada de pregatire de 14 zile sa se incheie cu o verificare realizata prin 3 jocuri;
*perioadele mai lungi de pregatire, in special inaintea turneelor finale sa includa ca modalitati de verificare mai multe jocuri bilaterale si turnee care sa insumeze aproximativ 10-12 jocuri.
Din cele prezentate, fara o explicatie exhautiva, se desprind cauzele care au limitat si care vor favoriza:
cresterea numarului de echipe si jucatori in cadrul fiecarui nivel de pregatire si categorii de varsta competitionala;
conditiile de pregatire;
echipamentul de joc si materialele de pregatire;
calendarul intern si international;
metodologia utilizata in pregatire;
motivatia antrenorilor si jucatorilor;
nivelul performantelor in activitatea competitionala internationala a echipelor noastre de club si nationale.
2.2.2. Caracteristicile antrenamentului jucatorilor juniori la handbal
Rolul si importanta pregatirii organizate a copiilor si juniorilor.
Obtinerea performantelor pe plan intern si in mod deosebit a celor de inalt nivel pe plan international au impus modificari cantitative si calitative in continutul conceptului de pregatire sportiva.
Studiile si cercetarile, ca si lucrarile metodice cu privire la rolul determinant al componentelor pregatirii in realizarea performantelor de inalt nivel, au impus ca necesara inceperea selectiei si initierii in handbal la o varsta timpurie.
Astfel, in domeniul cercetarii fundamentale si aplicative s-au introdus ca probleme de rezolvat aspectele particulare ridicate de pregatirea copiilor si juniorilor, ca factor determinant in obtinerea performantelor de inalt nivel in activitatea seniorilor.
In felul acesta s-a fundamentat continutul specific conceptului de pregatire a copiilor si juniorilor la handbal, pe baza studiilor, cercetarilor si lucrarilor metodice adaptate acestor niveluri de pregatire.
Unele opinii sau orientari contribuie la stabilirea continutului si importantei de pregatire a copiilor si juniorilor, intre acestea putand fi citate:
“sportul la copii si juniori este o parte integranta a sportului de performanta, devenind un sistem structural si functional al pregatirii sportive”;`82
“un prim si important pas in directia conturarii clare si definitive a conceptiei de pregatire il reprezinta programa de instruire si orientare metodica a muncii cu copii si juniorii”;`71
“piatra de incercare a competentei profesionale a antrenorilor de baschet, consta in cunoasterea si verificarea maxima a insusirilor tuturor jucatorilor pe care-i antreneaza, conceptia de joc oferind imaginea unui baschet nou pentru echipele de juniori, a unui baschet tineresc, bazat pe insusirile si aptitudinile caracteristice tineretului din tara noastra. Jocul echipelor de juniori trebuie sa se bazeze pe elanul si entuziasmul tineresc al elevilor-sportivi. Calitatile atletice, capacitatea motrica, placerea de a juca, curajul, combativitatea, dorinta de afirmare, etc.,sunt insusiri care trebuie valorificate”; `29
pentru ca tinerii jucatori, selectionati dupa criterii riguroase, sa obtina performante, este necesar ca el sa pargurga un proces organizat si indelungat de pregatire. Calitatea procesului de antrenament este considerata a fi cel de al doilea factor important al performantei sportive, pentru ca prin el se accelereaza obtinerea rezultatelor”; `27
in decursul anilor, activitatea de selectie a facut obiectul unor studii si cercetari ale specialistilor si tehnicienilor din acest domeniu. Experienta practica si cercetarile efectuate au imbogatit continutul muncii de selectie, tinzand mereu spre ai asigura un fundament stiintific”; `18
“pregatirea temeinica din anii copilariei creeaza premizele necesare cresterii volumului, intensitatii si complexitatii in antrenamente, corespunzator solicitarilor impuse de marile competitii. Numai pe fondul unei solide pregatiri fizice multilaterale, a unor indici superiori de dezvoltare fizica si a unui nivel ridicat de cunostinte tehnico-tactice ce pot obtine performante la nivelul exigentelor internationale”; `83;
insemnatatea pregatirii organizate a copiilor si juniorilor rezulta din necesitatea asigurarii unui proces instructiv-educativ c are sa raspunda la toate imperativele stiintei antrenamentului sportiv.Este necesara cunoasterea particularitatilor de varsta siparticularitatilor individuale ale fiecarui copil si junior, precum si a implicatiilor acestora asupra continutului si metodologiei pregatirii.Abordarea componentelor antrenamentului, metodologia folosita, dinamica efortului aplicata in diferite etape si cicluri de pregatire, precum si organizarea si desfasurarea lectiilor de antrenament trebuie sa fie adaptate strict la particularitatile de varsta ale diferitelor esaloane, pe de-o parte, si indreptate spre realizarea obiectivelor intermediare, pe de alta parte”(91).
b) Pregatirea stadiala – necesitate obiectiva in pregatirea copiilor si juniorilor.
Selectia si initierea in paracticarea handbalului de la o varsta timpurie au fost impuse de necesitatea acumularii unei pregatiri temeinice si indelungate care sa contribuie la formarea unor jucatori de valoare ridicata pentru etalonul seniorilor.
In raport cu varsta la care se efectueaza selectia si initierea, se parcurge un numar de 8-9 ani in care se formeaza si se afirma valoarea si personalitatea celor mai buni jucatori.
Pe parcursul acestor ani de initiere si pregatire, de formare si afirmare, se realizeaza o adaptare corespunzatoare cerintelor cu particularitatile de varsta ale copiilor si adolescentilor.
Tinand seama de particularitatile dezvoltarii morfologica, functionala si psihiva s-au impus in mod necesar mai multe stadii in care se realizeaza in mod corescpunzator activitatea de pregatire competitionala.
Considerand antrenamentul sportiv ca un proces stadial in pregatirea copiilor si juniorilor Siclovan(140) delimiteaza trei stadii ale acestuia:
“In primul stadiu, activitatea antrenorilor consta din,:
depistarea copiilor cu reale aptitudini pentru aplicarea diferitelor ramuri sportive;
initierea in practicarea sportului respectiv;
stabilirea viitoarei specializari (sporturi in echipa).
In al doilea stadiu se urmareste obtinerea performantelor sportive maxime, ca urmare a pregatirii indelungate si temeinice a juniorilor in ramura de sport respectiva”.
Succesiunea stadiilor in pregatirea copiilor si juniorilor este impusa de faptul ca “antrenamentul sportiv nu constituie un proces instructiv-educativ nediferentiat, sarcinile, mijloacele, metodele precum si formele de organizare ale acestuia, mai ales la copii si juniori, deosebindu-se de la o varsta la alta”(140).
Argumentand necesitatea pregatirii stadiale a copiilor si juniorilor, prof.univ.L.Vasilescu apreciaza ca “fiacare stadiu de pregatire isi are modele proprii de pregatire si de joc si ca fiecare la randul sau reprezinta o parte a modelului optim catre care trebuie sa aspire in final un jucator pentru realizarea marei performante” deoarece pregatirea stadiala trebuie inteleasa ca o masura metodica pentru dirijarea stiintifica, diferentiata, a procesului de pregatire corespunzator particularitatilor de vcarsta si nivel de pregatire a copiilor si juniorilor (Baschet-curs optional, IEFS, 1982).
In concordanta cu fundamentarea stiintifica a proceselor invatarii motrice au fost delimitate trei stadii ale pregatirii copiilor si juniorilor (55).
In mod firesc, urmarindu-se verificare nivelului de pregatire prin activitatea competitionala, s-au introdus competitii in concordanta cu categoria de varsta si nivelul de pregatire
Asociindu-se nivelul invatarii-pregatirii cu categoria de varsta si nivelul competitiilor, pregatirea stadiala a copiilor si juniorilor la handbal poate fi sintetizata astfel (91):
c) Particularitatile copiilor si juniorilor.
Constituita ca un subsistem in cadrul sistemului general al antrenamentului sportiv, pregatirea copiilor si juniorilor se realizeaza stadial, continutul fiecarui stadiu trebuind in mod necesar sa se realizeze in concordanta cu particularitatile sportivilor incadrati in fiecare studiu.
Principala cerinta in pregatirea specifica fiecarui stadiu o constituie obligativitatea realizarii pregatirii in concordanta cu particularitatile biologice si psihice ale componentilor grupelor cu care se efectueaza pregatirea.
Avand in vedere aspectele specifice pregatirii copiilor si juniorilor, vom specifica ceea ce constituie caracteristic varstelor cuprinse intre 13-15 ani, varste definitorii pentru viitorul statut al performerului in handbal.
1.Particularitati biologice.
La 13-15 ani tinerii jucatori de handbal se afla la varsta scolara medie, incheind primul ciclu si incepandu-l pe cel de-al doilea al pregatirii scolare.De asemenea, la 13-15 ani acesti sportivi incheie varsta antepubertara si odata cu ea copilaria, pentru ca la 15 ani sa inceapa varsta pubertara si odata cu ea adolescenta (Demeter,38).
Tinerii jucatori de handbal la 13-14 ani se afla la inceputul instalarii “furtunii pubertare”, cu repercursiuni cantitative si calitative determinate in structura morfo-functionala si psihica a adoloscentilor.
La varsta de 13-14 ani principalele particularitati ale copiilor, in concordanta cu studiile si cercetarile efectuate, sunt urmatoarele:
1.din punct de vedere somatic:
sistemul osos se dezvolta rapid ceea ce determina cresteri substantiale in inaltime.In acest sens, ritmul de crestere in inaltime reprezinta (Nicu,A. Si colab.,1980):
la 13 ani – 87,18% din inaltimea la 18 ani;
la 14 ani – 91,26%;
la 15 ani – 95,28%;
la 16 ani – 98,01%;
la 17 ani – 99,47% din inaltimea la 18 ani.
Se constata o ramanere in urma a dezvoltarii musculaturii, ceea ce determina o orientare corespunzatoare cu privire la eforturile de forta, putere, rezistenta specifica si redundanta.
2.din punct de vedere motric:
corectarea motricitatii, a tinutei si invatarea corecta a miscarilor noi;
individualizarea efortului prin masuratori antropometrice si fiziometrice;
efortul de viteza se situeaza pe prim plan, evolutia capacitatii de viteza fiind urmatoarea:
la 13 ani – 86% din viteza la 17 ani;
la 14 ani – 89%;
la 15 ani – 95%;
la 16 ani – 97%;
la 17 ani – 100% din viteza la 17 ani.
– indemanarea devine mai eficienta catre incheierea perioadei de antepubertate.La 12 ani structura ariei motrice are acelasi impact ca la adult, iar analizatorul kinestezic, la 14 ani este asemanator cu cel al maturilor;
– eforturile de forta si rezistenta un sunt contraindicate.Pana la incheierea perioadei antepubertare si ulterior acesteia, rezistenta generala cardio-respiratorie se dezvolta in paralel cu dezvoltarea sistemului muscular si cardio-respirator.De asemenea rezistenta locala este conditionata de forta, respectiv de diametrul fibrelor musculare care se insumeaza in masa musculara.Din acest punct de vedere forta are urmatoarele ritmuri de dezvoltare:
intre 10-14 ani, baietii dezvolta 56% din forta la varsta adulta;
intre 14-16 ani, 68%;
intre 16-18 ani, 80% din forta la varsta adulta.
– necesitatea repetarii multiple a deprinderilor motrice tinand seama de labilitatea proceselor de excitatie si inhibitie;
– refacerea dupa efort intampina unele greutati datorate relativei ramaneri in urma a dezvoltarii organelor interne.
2. Particularitati psihice.
In cadrul aceleasi perioade de varsta principalele particularitati psihice sunt urmatoarele:
din punct de vedere atitudinal si comportamental:
diferentiata in exterior de celelalte varste, preadolescenta este denumita si “varsta hainelor scurte” datorita cresterii intense in inaltime, a membrelor si nasului;
se manifesta stangacie in miscari, datorita necoordonarilor pe care sistemul nervos un le poate controla;
se instaleaza sentimentele, se declanseaza elanul cunoasterii, a descoperirii de sine;
se modifica atitudinea fata de adulti msi acestora fata de preadolescenti, confesiunile fata de parinti fiind inlocuite cu prietenii;
se formeaza o imagine despre sine critica, orientata catre nevoile si aspiratiile personale;
se instaleaza o anumita diferenta intre fete si baieti, fetele manifestand mai multa precocitate, pe cand baietii un le acorda acestora, aparent nici o atentie;
apar manifestari de obraznicie si incapatanare, ca reactie la opozitia adultilor fata de aspiratiile si tendintele lor.
– din punct de vedere intelectual:
se realizeaza un salt calitativ in manifestarea gandirii, care devine abstracta si foarte critica;
incepand cu ciclu scolar nou, preadolescentii, in fata disciplinelor scolare noi, sunt solicitati si manifesta capacitate de asimilare crescuta;
pe plan senzorio-perceptiv se dezvolta capacitatile vizuale si auditive;
se dezvolta orientarea spatiala si temporala si tendinta de interpretare a semnificatiilor perceptiilor;
spiritul de observatie se dezvolta si in legatura cu unele interese si manifestari ale curiozitatii orientate spre a sti si a cunoaste mai mult.
– din punct de vedere al memoriei:
memoria devine logica, din reproductiva si uramreste sa retina esentialul;
capacitatea de asimilare creste.
– din punct de vedere al gandirii:
gandirea prezinta modificari importante in jurul varstei de 12 ani, dobandind posibilitati operationale noi;
apare gandirea abstracta, logica, rationamentele devin mai complexe, se folosesc judecati ipotetice, disjunctive, dobandindu-se reversibilitatea gandirii;
creste finetea analizei mintale, ca si spiritul critic, ca manifestari ale curiozitatii;
se imbogateste limbajul, se schimba vocea, relatarile verbale sau scrise isi imbogatesc continutul prin termeni si problemática abordata;
”la 11-12 ani apare a patra si ultima perioada al carei palier de echilibru se situeaza la nivelul adolescentei.Caracterul ei general consta in cucerirea unui nou model de a rationa care un se refera exclusiv la obiective sau realitati direct responsabile, ci la “ipoteze” adica la propozitii din care pot fi extrase consecintele necesare fara ca subiectul sa se pronunte asupra veridicitatii sau falsitatii lui insusi de a examina rezultatul acestor implicatii”(Piajet,1968).
– din punct de vedere al obiectivitatii:
afectivitatea este marcata de erotizarea conduitei fata de sexul opus, datorita unor aspecte mai putin estetice ale dezvoltarii membrelor sau acneea juvenila manifestarile fata de sexul opus sunt timide;
manifestarile se situeaza intre stari de excitatie mare si inchidere in sine;
se leaga prietenii, iar sentimentul de dragoste se manifesta in conflicte, proteste, abandonari, si retrageri din grup;
sentimentele intelectuale si morale sunt in formare;
apare idealul de viata, primele ganduri despre viitoare profesiune, primele orientari spontane spre activitati de interes social;
se manifesta sentimente de responsabilitate.
– din punct de vedere al personalitatii:
capacitatea intelectuala crescuta si rafinata prin dezvoltarea posibilitatilor de analiza critica si abstractizare, ca si complexul de fond emotional-sentimental, formeaza premizele apropierii preadolescentului de adolescent si tanar;
diferitele manifestari negative ale conduitei un apar la toti adolescentii si nici in conditii de educatie corecta;
laturi pozitive ale personalitatii preadolescentului sunt cele care se vor impune mai mult si vor permite deplina integrare sociala a individului in societate.
Din cele prezentate rezulta urmatoarele observatii:
instruirea copiilor si juniorilor se realizeaza stadial, in concordanta cu succesiunea perioadelor de varsta biologica si cronologica;
continutul instruirii se adapteaza succesiv si concordant caracteristicilor biologice si psihice ale fiecarei categori de varsta si nivel de pregatire;
metodologia utilizata in instruirea grupelor de categorii de varsta msi niveluri de pregatire se adapteaza corespunzator particularitatilor de grup si individuale in scopul realizarii obiectivelor pregatirii si cresterii valorii de exprimare a individualitatilor in competitiile specifice succesivitatii varstelor cronologice si nivelurilor de pregatire;
– prezentarea principalelor particularitati biologice si psihice ale varstelor de 13-15 ani a avut ca scop:
evidentierea complexitatii factorilor implicati in realizarea procesului de pregatire inainte si dupa aceste varste;
orientarea necesara catre cunoasterea acestor particularitati implicate in realizarea unui proces de pregatire complex adaptat si eficace intr-o perioada de instruire de aproximativ 4-6 ani, definitorie pentru statutul viitorilor juniori 1 in cadrul echipei reprezentative a clubului scolar si ulterior senior de valoare ridicata;
evidentierea necesitatii informarii complexe cu privire la conditiile, cerintele, factorii, metodele, mijloacele si procedeele care se asociaza in metodologia organizarii, desfasurarii si finalizarii eficiente a activitatii cuprinsa intre selectia initiala si incheierea junioratului, cat mai productiva ca valori individuale promovate in echipele de seniori, de club si reprezentative de juniori, tineret si seniori.
2.3.Modelarea in antrenamentul sportiv
Intregul ansamblu al realizarilor in domeniul civilizatiei si culturii umane, concretizat prin caracterul continuusi discontinuu al progresului, se sintetizeaza in diferite formulari filozofice care ilustreaza dinamica raporturilor intre practica si teorie.
In permanenta “aventura a cunoasterii” raporturile dintre particular si general ocupa un loc important.Suma aspectelor particulare evidentiate in contactul nemijlocit cu realitatea determina generalizari care sintetizeaza aspectele logice in cadrul si dintre fenomenele lumii materiale si spirituale.
Prin cunoasterea legilor generale care guverneaza diferite fenomene specifice lumii materiale si sau naturii umane, se creeaza un cadru care permite cunoasterea modalitatilor de manifestare a diferitelor fenomene si prin aceasta se pun in evidenta posibilitatile de influentare, corectare, dirijare sau valorificare a acestor fenomene.
Daca intro anumita etapa a evolutiei civilizatiei si culturii umane a fost dominant spiritul empirismului logic, evolutia ulterioara a fost asigurata de implementarea rationalismului stiintific.
In momentul in care intre matematica,ca domeniu al gandirii abstracte si practica diferitelor activitati umane a inceput sa se contureze raporturi de contingenta, s-a constituit baza stiintifica a programului civilizatiei si culturii umane.
Teoria numerelor, geometria, trigonometria, algebra si alte domenii ale matematicii au contribuit direct sau indirect la realizarea in practica a ceea ce a gandit omul.
In felul acesta intre stiinta si tehnologie, cu specificitatile existente pe parcursul gandirii umane s-a constituit un raport dinamic de interdependenta (Draganescu,1976).
Daca matematica urmareste esentializarea unor raporturi in cadrul numerelor, suprafetelor, volumelor sau multimilor, practica urmareste realizarea unor modalitati de asigurare a existentei in conditii care tind permanent catre optim.
Astfel intre practica si stiinta s-au conturat raporturi de interdependenta care au asigurat progresul continuu al activitatii umane.
De la roata la complicatele agregate moderne, de la praful de pusca la combustibilul rachetelor interplanetare, de la calculul suprafetelor, volumelor si greutatilor la constructiile moderne, iata numai cateva directii ale evolutiei raportului dintre un anumit domeniu al gandirii abstracte si un altul al practicii concrete.
In ansablu, elaborarea unor modele a constituit o preocupare permanenta de-a lungul timpului, atat din partea oamenilor de stiinta, cat si a celor care dirijeaza procesul concret de realizare a obiectelor materiale.
Modelarea s-a impus ca o cerinta prin faptul ca a permis o evidentializare a unor fenomene din domenii variate ca existenta si manifestare si prin aceasta esentializare s-a putut cunoaste interpreta, dirija si optimiza intregul ansamblu al fenomenului urmarit.
Originile modelarii, in plan istoric, se afla in faptul ca statutul de fiinta rationala omul l-a dobandit atunci cand inainte de a face ceva, a gandit asupra felului cum si ce va face.
Pornind de la aceasta asertiune se poate spune ca modelarea s-a impus in existenta umana prin accea ca tot ceea ce s-a realizat material sau spiritual, a constituit un model elaborat mental.
Astfel Bertalanffy(14) pornind de la o sistematizare necesara in sistemul stiintelor biologice a elaborat teoria generala a sistemelor.
John von Newman pornind initial de la analiza si interpretarea unor jocuri de noroc a realizat ulterior impreuna cu Morgenstern teoria matematica a jocurilor strategice cu suma nula, utilizand teoria probabilitatilor.
Introducerea unei algebre noi de catre Bool, precum sia calculului binar, au determinat creaarea unor noi limbaje artificiale si noi modalitati de calcul utilizate in functionarea calculatoarelor.
Asocierea unor aspecte fundamentale din domenii stiintifice diferite (matematica, anatomie, fiziologie, psihologie, biologie, fizica, tehnologie militara, etc) i-au permis lui Wiener sa fundamenteze cibernetica ca “stiinta care studiaza principiile si legile comune ale functionarii sistemelor de comanda in masini si organisme vii”(1948).
Toate aceste realizari, ca si altele din alte domenii, s-au bazat pe elaborarea unor modele a caror analiza structurala a permis stabilirea functionalitatii in cadrul fenomenelor respective ducand la introducerea in practica concreta a unor posibilitati de cunoastere si deci de valorificare a teoriei in practica.
Enstein modeland teoretic sptiul cvadridimensional a elaborat teoria relativitatii generalizate si restranse, care ulterior a fost confirmata de mecanica cuantica si zborurile cosmice.
De la modelarea genelor de catre Monod s-a ajuns la descoperirea structurii cromozomilor, a acizilor ribo si dezoxiribonucleici ca mesageri si transmisibilitatii caracterelor ereditare.
Modularea unor fenomene din fizica, chimie, biologie, economie sau ale vietii sociale a permis crearea unor modele specifice structurii fenomenelor respective prin a caror analiza s-au stabilizat caracteristicile lor fundamentale si prin aceasta generalizarea posibilitatilor de dirijare a lor.
Se contureaza astfel faptul ca modelarea si modelele un reprezinta altceva decat “prelungirea instrumentala a simturilor noastre (Malita,Zidaroiu,98)” in scopul interpretarii si obiectivarii fenomenelor din natura si societate.
Epuran(550) pune in evidenta faptul ca “modelarea este o metoda de cercetare a fenomenelor din natura si societate prin intermediul modelelor si consta in analogia care se stabileste intre obiectul cercetat (originalul) si obiectul simplificat care imita, mai mult sau mai putin exact si din mai multe puncte de vedere, originalul”.
De asemenea, Darjan(40) apreciaza ca “teoria modelarii a permis, indiferent de sfera activitati, sa se interpreteze o serie de fenomene, prin metode matematice.In acest ansamblu, modelarea ca metoda capata semnificatia unei universalizari a folosirii elementelor logico-matematicii in stabilirea unor ipoteze, desfasurarea unor evenimente, interpretarea unor rezultate si directionarea activitatii specifice desfasurata de om”.
Modelarea ca metoda de cercetare stiintifica implica urmatoarele sectiuni in succesiune algoritmica (Epuran,55):
Construirea modelului.
Actiunea asupra modelului.
Studiul proprietatilor sau experimentarea asupra modelului.
Transferul sau extrapolarea unor concluzii de la model la original.
Conditiile necesare construirii corecte a modelului, ca mediator al realitatii, sunt urmatoarele:
Domeniul caruia ii apartine modelul sa fie mai bine cunoscut decat originalul.
Modelul este o extrapolare a originalului, necuprinzand toate dimensiunile ale acestuia.
Analogia dintre model si original trebuie sa fie cantificata – performanta, functii, structura – din care sunt formate cele doua sisteme.
Modelul trebuie sa permita evidentierea unor dimensiuni referitoare la original si care un sunt prezentate explicit in datele initiale.
In sens general se desprind unele observatii, cele mai cuprinzatoare fiind urmatoarele:
Modelarea are un carácter general de aplicativitate.
Cuantificarea informatiilor specifice se constituie ca o conditie necesara in folosirea modelarii si elaborarea modelelor
Modelele elaborate asigura organizarea si controlul in desfasurarea unor activitati specifice unor domenii diverse.
Modelele stabilite urmaresc optimizarea activitatii de referinta asupra careia opereaza.
Generalizarea experientei acumulata prin folosirea unor modele in cadrul unei anumite activitati, determina restructurari in insasi componentele modelelor folosite, stabilindu-se in felul acesta raporturi de determinare reciproca intre modelele elaborate si continutul activitatii de referinta.
De la cadrul general al modelarii se impune transferul de la domeniul de referinta reprezentat de activitatea sportiva de performanta.
De la invatamantul scolastic la invatarea programata sau prin descoperire, dialectica a parcurs un drum lung, in care sensul predominant a fost conturat de permanenta cautare a celor mai eficiente metode de realizare a procesului invatarii.
Daca invatarea de tip scolastic era fundamentata pe relatia univoca dintre obiectul si subiectul invatarii, respectiv transmiterea informatiei intr-un singur sens, de la profesor catre elev, invatarea moderna se fundamenteaza pe principiul feed-back-ului care se instaleaza intre obiectul si subiectul invatarii.
Invatarea programata a presupus modelarea procesului invatarii intr-un folosit de masini sau manuale pentru valorificarea programarii liniare sau ramificate.
Invatarea actiunilor mintale specifica scolii lui Galperin a determinat elaborarea unui anumit model de alcatuire a manualelor.
Modelarea si modelele care opereaza in sfera didacticii generale s-au constituit ca un instrument care urmareste optimizarea procesului invatariii in cadrul sau specific si in ansamblul interdisciplinaritatii ce-i este caracteristic.
Ca domeniu particular al didacticii generale, metodologia organizarii, desfasurarii si stabilirii eficientei produsului de pregatire sportiva presupun atat elemente generale cat si particulare in raport cu dialectica generala.
Continutul, organizarea si desfasurarea pregatirii sportive se constituie in tot atatea modele care urmaresc optimizarea procesului implicat.
In realizarea pregatirii sportive s-au realizat adaptari corespunzatoare privind utilizarea unor metode privind invatarea motrica.
Permanentele cautari privind adaptarea metodologiei invatarii la particularitatile metodologiei invatariila particularitatile procentului de pregatire sportiva au dus la stabilirea unor modele privind desfasurarea procesului invatarii din punct de vedere psihologic, pedagogic si metodic specific.
Raportul dintre cadrul general al invatarii si specificitatea procesului pregatirii sportive a determinat modelarea metodologiei generale, conturandu-se metodologia specifica sportului de performanta.
Modelarea procesului invatarii in activitatea sportiva de performanta a permis elaborarea unor modela de referinta cu privire la:
organizarea lectiei de antrenament (Siclovan, Mogos-Mitra, Fires, Tibacu-Scarlat, etc.)’
optimizarea raportului dintre cunostinte, priceperi si deprinderi (Chirita, Epuran, Vlasceanu, etc.);
invatarea diferitelor exercitii din atletism (Ardeleanu, Carleanu, Tatu, Dumitrescu, etc.);
invatarea jocului de baschet, handbal, volei (Brisca si Predescu, Gogaltan, Kunst-Ghermanescu, Murafa, Stroe, Ghenade, Serban);
invatarea unor elemente din gimnastica (Baiasu, Stroem, Ghisoiu, Bedo, etc.);
modele de joc si pregatire ale jocului de baschet, handbal si volei (Darjan, Bota, Ghenadi, Serban).
Ca si in cadrul general al procesului invatarii, in activitatea sportiva de performanta modelarea urmareste stabilirea unor modele psiho-pedagocice, fiziologice sau metodice care sa optimizeze desfasurarea activitatii in scopul cresterii permanente a eficacitatii acesteia.
Elaborarea unor modele conditioneaza optimizarea procesului invatarii numai in conditiile in care toti membrii specifici sunt implicati.
Continutul activitatii sportive este de natura motrica, iar sfera sa specifica implica competivitatea.
Daca pregatirea in cadrul activitatii sportive are un carácter divers, competitia presupune un cadru relativ unitar care pune in valoare:
nivelul si gradul de pregatire al jucatorilor;
nivelul si valoarea calitatilor motrice specifice jocului;
numarul, perfectiunea de executie si eficacitatea procedeelor tehnice si actiunilor tactice individuale si colective;
calitatea gandirii tactice a jucatorilor in raport cu conditiile competitiei, in scopul valorificarii calitatilor si pregatirii pentru obtinerea victoriei;
capacitatea profesorului de a dirija jucatorii in competitie in raport cu calitatile, pregatirea si valoarea echipelor adverse intalnite in competitie;
Acest cadru sintetic al specificului activitatii sportive de performanta a determinat cautari corespunzatoare in directia modelarii pregatirii si jocului pentru obtinerea performantelor in cadrul fiecarei categorii de varsta competitionala.
Activitatea sportiva de performanta impunand solicitari motrice cu consumuri energetice de la mici la foarte mari, a detrminat cercetarile fiziologice sa modeleze eforturile specifice marilor performante prin elaborarea unor modele ale diferitelor solicitari energetice specifice diferitelor eforturi.
Pornind de la bazele fiziologice ale diferitelor eforturi s-au fundamentat diferite metode de antrenament care, in concordanta cu respectarea cerintelor psiho-pedagocice, au dus la imbunatatirea nivelului performantelor obtinute in diferite ramuri sportive.
Fundamentarea diferitelor eforturi din punct de vedere fisiologic a diferentiat diferite metode de antrenament, adaptabile realizarii unor teme si obiective urmarite in pregatirea specifica fiecarei ramuri sportive.
In realizarea pregatirii in antrenamentul de viteza, Dumitrescu (1979) utilizand elemente de statistica matematica a stabilit o serie de coeficienti de corelatie intre diferite mijloace folosite, constantand ca aproximativ 10% din acestea au fost eficiente, propunand eliminarea celorlalte.S-au realizat astfel modele ale pregatirii in vederea obtinerii performantelor prin optimizarea raportului dintre continutul pregatirii si mijloacele folosite.
Cucerind titlul de campiana mondiala la volei masculin, Japonia a confirmat practic enuntul celui de al 5-lea postulat al teoriei matematice a jocurilor, deoarece echipa R.D.G.-ului un a reusit sa stabileasca o strategie concreta impotriva celui mai imprevizibil conducator de joc al japonezilor, Nekoda – “impotriva unui adversar a carui strategie un poti sa o anticipezi sau un o cunosti, cea mai buna strategie consta in a te prezenta tu insuti fara strategie.”
Din cele prezentate rezulta ca modelele s-au instituit intr-o serie diversa de referinta, respectiv de la dezvoltarea unei calitati motrice la elaborarea tacticii si strategiilor utilizate in competitii.
In elaborarea tacticii si strategiilor legate de diferite aspecte ale pregatirii sau competitiei contribuie atat cercetatorii sau metodistii care-si desfasoara activitatea in domeniul cercetarii, cat si profesorii si antrenorii in activitatea lor specifica.
In activitatea sa profesorul poate realiza elaborarea unor modele cu privire la desfasurarea pregatirii sau jocului competitional pe baza observatiilor, datelor acumulate si a prelucrarii acestora.
In elaborarea unor modele profesorul valorifica informatiile pe care le acumuleaza, experienta proprie si cea dobandita din practica altor profesori si antrenori, stabilindu-si anumite teme care impun cercetari si experimente pentru realizarea lor.
Tendinta de a stabili modele ale pregatirii si jocului reprezinta o necesitate metodica in activitatea profesorului care isi desfasoara munca cu copiii si juniorii, aceasta necesitate izvoreste din complexitatea si dinamica activitatii cu copii pentru realizarea unui acord constant intre cresterea nivelului cerintelor pe plan intern si international la toate categoriile competitionale si metodologia utilizata in pregatire.
2.1.1. Modelarea in pregatirea jucatorilor de handbal in general si cu particularizarea la apararea in sistemul 3+2+1
Relatia dintre modelul de pregatire si modelul de concurs este pusa in evidenta prin aprecierea ca “efortul obiectivizarii si-a dovedit in curand ratiunea si existenta. De aici si pana la elaborarea modelului de pregatire era doar un pas, care in fond un era altceva decat un sistem conceptualizat. Modelul de concurs s-a identificat imediat cu modelul real, catre care trebuie sportivul sa se indrepte si sa ajunga cu ajutorul modelului de pregatire” (NICU A. Si colaboratorii – Modelarea si programarea cibernetica in teorie si practica antrenamentului sportiv contemporan. Revista E.F.S., nr. 11, 1978).
Analizand raporturile care se stabilesc intre pregatire si concurs in jocul de fotbal, Siclovan (Modelarea antrenamentului jucatorilor de fotbal. Revista E.F.S, nr 9, 1971) delimiteaza trei modele:
modelul ideal, care include notele dominante ale continutului, organizarii si desfasurarii actiunilor de joc la nivelul cel mai inalt ating pe plan mondial;
modelele operationale, care se identifica cu ansamblul exercitiilor programate de antrenori, in vederea optimizarii pregatirii jucatorilor, in concordanta cu exigentele modelului ideal (a conceptiei si sistemului de joc). Aceste modele pot fi similare, analoge si combinative in raport de cerintele jocului;
modelele prospective, care cu un carácter novator isi exprima tendintele crescatoare ale antrenorilor si specialistilor, efortul lor de a da fotbalului noi modele ideale, superioare celor statornicite in prezent.
Componentele fundamentale ale modelului de pregatire, modele la operationale, in interpretarea lui Siclovan “devin cu atat mai eficace, cu cat sunt concepute si aplicate in stransa corelatie cu stereotipia desfasurarii actiunilor de joc in cadrul partidelor. Ca urmare, orice exercitiu folosit in procesul antrenamentului include o functie bine determinata, iar pentru aceasta, in unitatea exercitiului, trebuie incluse urmatoarele elemente:
structura exercitiului – modalitatea efectuarii actiunilor tehnico-tactice, a exercitiilor pentru dezvoltarea indicilor morfologici, etc.;
caracterul efortului – precizarea volumului, a intensitatii si a complexitatii efortului solicitat de exercitiul respectiv;
starile psihice – precizarea ponderei exercitiului respectiv privind dezvoltarea atentiei sau rapiditatii gandirii, a imaginatiei, initiativei, darzeniei, etc.;
pauzele – momente de odihna activa sau pasiva, deliberat programate de antrenori in vederea pastrarii capacitatii de munca a organismului pentru intreaga durata a antrenamentului;
efectul scontat – finalitatea instructiv-educativa conferita exercitiului in ansamblul sau.
Prin continutul si caracteristicile lor modelele operationale conditioneaza realizarea modelelor de pregatire, a caror optimizare implica, in sens explicativ, utilizarea unor concepte.
Realizarea unui model de pregatire impune programarea acestuia in succesiunea timpului in care functioneaza aplicarea acestuia.
In efectuarea pregatirii propriu zisa se au in vedere algoritmizarea, rationalizarea si standardizarea mijloacelor folosite pentru realizarea obiectivelor si temelor stabilite in cadrul programarii pregatirii.
Programarea reprezinta actiunea de stabilizare a continutului si esalonarea activitatii pe durata unui anumit interval de timp.
Principalele componente ale pregatirii sunt:
timpul de pregatire calculat in numar de antrenamente si ore de antrenament;
ponderea componentelor antrenamentului;
indicatori care obiectiveaza volumul, intensitatea si complexitatea in lectiile de antrenament;
sistemul de verificare a nivelului de pregatire;
interpretarea si aprecierea nivelului de pregatire realizat.
Algoritmizarea reprezinta stabilirea unei anumite succesiuni in invatarea si perfectionarea onor procedee tehnice sau actiuni tactice in cadrul programarii pregatirii si care se realizeaza prin utilizarea exercitiilor cu cea mai mare eficienta si functionalitate.De asemenea, algoritmizarea mai presupune:
succesiunea efortului in cadrul unei lectii de antrenament;
succesiunea temelor si obiectivelor componentelor antrenamentului in cadrul unei lectii de antrenament;
succesiunea eforturilor in cadrul unui ciclu saptamanal de antrenamente;
succesiunea temelor si obiectivelor componentelor antrenamentului in cadrul lectiilor unui ciclu saptamanal de antrenamente.
Rationalizarea se realizeaza pe baza parametrilor care obiectiveaza executia exercitiilor, stabilindu-se astfel valoarea fiecaruia in realizarea obiectivelor si temelor din lectia de antrenament.Prin comparare se selectioneaza exercitiile cu cea mai ridicata eficienta.Astfel se stabileste un raport optim intre un numar de exercitii ce tinde spre minimum necesar si asigurarea unei eficiente ce tinde spre maximum in realizarea obiectivelor in cadrul fiecarei teme din lectia de antrenament.
Standardizarea presupune stabilirea unor parametri care obiectiveaza executia unui exercitiu, avandu-se in vedere faptul ca in raport de obiectivul stabilit in cadrul unei teme, pot fi folosite mai multe exercitii.Aprecierea eficacitatii unui exercitiu se poate efectua avandu-se in vedere:
numarul de procedee sau actiuni solicitate intr-o executie integrala a exercitiului
durata unei executii a exercitiului;
numarul optim de repetari;
timpul total al executiilor, care rezulta din insumarea timpului solicitat de numarul de repetari si durata pauzelor;
valoarea pulsului la terminarea unui exercitiu care stabileste intensitatea solicitarii in urma executiei si durata pauzei de refacere.
In realizarea modelelor de pregatire si de joc o importanta contributie o are gandirea tactica a jucatorilor, care constituie o dominanta determinanta in mod deosebit in aplicarea sistemelor de joc in aparare si in atac.in acest sens Serban si de Hillerin (139) considera ca:
In structura gandirii tactice, cunostintele si operatiile mentale, specifice situatiilor tactice din atac reprezinta cea mai mare pondere, in timp ce cunostintele si operatiile mentale specifice situatiilor de aparare au o pondere mai mica.Este sustinuta ideea conform careia rationamentele tactice specifice atacului sunt predominant algoritmice, pe cand cele specifice apararii sunt de tip euristic.
Toate aceste aspecte ale modelarii pregatirii se reunesc in modelul programarii pregatirii prezentat in cadrul anexelor.
2.3.1.1.Modelul de joc
In stabilirea modelelor de joc pentru jucatorii juniori 1 se urmareste valorificarea acumularilor obtinute de-a lungul anilor de instruire incepand de la nivelul incepatorilor.In conformitate cu cerintele impuse de participare in divizia nationala a juniorilor 1, modelul ideal de joc este sistematizat de Bota (18) pentru cele doua faze ale jocului astfel:
Modelul tehnico-tactic al jocului in aparare:
Faza 1-a:
alergare de viteza
marcajul de supraveghere ( la extremele adverse spre centrul terenului );
interceptia mingii;
prirea incercarii de aparitie la minge ( prin plasament ).
Faza a 2-a:
pozitie fundamentala : inalta, medie, joasa;
miscarea in teren – alergarea cu spatele, deplasarea cu pasi adaugati, cu pasi incrucisati, retragerea cu spatele spre poarta, saritura cu bataie pe doua picioare;
atacarea adversarului cu bratele si corpul, la aruncarea la poarta; corpul la patrunderi; cu bratele si corpul in depasiri;
marcajul – agresiv, de supraveghere, la interceptie;
dublarea;
schimbul de adversari
inchiderea culoarelor de patrundere;
blocarea aruncarilor la poarta – cu ambele brate sus ( si saritura ); cu ambele brate in lateral; cu brat si picior pe aceeasi parte;
scoaterea mingii din dribling.
Faza a 3-a:
miscare in teren – deplasare cu pasi adaugati;
alunecarea;
schimbul de adversari;
Faza a 4-a:
pozitie fundamentala – inalta, medie, joasa;
miscare in teren;
atacarea adversarului;
marcajul;
prelucrarea si predarea adversarilor;
schimbul de adversari;
dublarea;
alunecarea;
scoaterea mingii din dribling ( la depasiri );
zidul la alunecarile de 9 m;
blocarea aruncarilor la poarta;
asezarea aparatorilor la momente fixe;
actiuni de aparare in inferioritatea numerica;
colaborarea aparatorilor cu portarul;
apararea in sistemele: 6-0;5+1 si 4+2 combinat;
5+1;4+2;3+3 si 3+2+1 zona.
Modelul tehnico-tactic al joculului de atac:
Faza 1-a:
startul rapid si alergarea de viteza;
prinderea mingii venite din urma;
driblingul;
pasa catre celalalt varf de contraatac;
demarcarea jucatorilor din linia de 9 m ca intermediari;
aruncarea la poarta; zvarlita pe deasupra umarului din saritura; plonjon cu bolta peste portar.
Faza a 2-a:
alergare cu schimbari de directie;
pasa catre jucatorii din linia a doua;
pasele in doi si trei jucatori, din alergare;
incrucisarea simpla din alergarea din viteza;
infiltrarea la semicerc;
demarcarea sau luarea primului plan;
angajarea jucatorilor la semicerc;
depasirea – schimbarea directiei; fenta de pasa, patrundere; pasii pivotului (legarea acestora); schimbare de directie, pivotare, patrundere;
aruncarea la poarta – peste aparatorii repliati in zona temporara; din saritura zvarlita pe deasupra umarului; de la semicerc; din plonjon sarit; din plonjon cu cadere pe brate inainte; din plonjon cu evitare; din plonjon cu cadere pe partea bratului de aruncare.
Faza a 3-a:
deplasarea in teren pentru ocuparea posturilor;
pasarea in potcoava;
aruncarea la poarta din contact cu solul – pe deasupra umarului; din lateral pe langa umar; pe langa sold (prin surprindere, cu elan foarte scurt).
Faza a 4-a: atacul pozitional.
deplasarea in teren – alergare, retragere cu spatele, cu deplasare cu pasi adaugati si incrucisati, saritura cu bataie pe un picior, opriri si starturi, schimbari de directie;
pasarea in patrundere succesiva – pasa pe deasupra umarului zvarlita; pasa zvarlita din lateral; pasa din pronatie;
driblingul – simplu; multiplu cu schimbari de directie;
paravanul – la aruncarile de la 9 m, in timpul jocului;
incrucisarea – simpla; dubla;
blocajul – cu mingea, fara minge; plecarea din blocaj;
demarajul direct si indirect;
depasirea – schimbarea de directie, patrundere; schimbare de directie, pivotare, patrundere, fenta de aruncare, patrundere, fenta de pasare, patrundere; rotare de brat;
angajarea pivotului – prin pase speciale, pe la spate; inapoi pe deasupra umarului, cu pamantul, din pronatie; dupa fenta de pasare sau de aruncare;
pasii piuvotului;
invaluire – interioara; exterioara;
aruncare la poarta – zvarlita pe deasupra umarului, lateral pe langa umar, pe langa sold, cu semievitare; din saritura; din contact cu solul cu elan de pasi adaugati, cu elan de pasi incrucisati de pe 1 cc (la 7 m); din plonjon cu cadere inainte pe brate; cu cadere pe bratul de aruncare, cu rostogolire, cu evitare; din plonjon sarit; din plonjon sarit cu prinderea mingii deasupra semicercului; lovirea mingii cu palma sau pumnul din plonjon sarit; pe la spate, pe langa sold, inapoi pe deasupra umarului; din saritura sau plonjon, cu bolta peste portar;
atacul pozitional : combinatii tactice, intre jucatori pe grupe de posturi, la aruncari de la 9 m, in timpul jocului;
atacul cu 1 pivot;
atacul cu 2 pivoti.
Faza a 5-a: atacul in circulatie.
Pe langa cele prezentate la atacul pozitional mai apar:
circulatia la semicerc;
circulatia la 9 m;
pasarea la 9 m in timpul circulatiei jucatorilor la semicerc;
demarcarea la semicerc in timpul circulatiei.
2.3.1.2. Modelul de joc pentru sistemul de aparare 3+2+1
Modelul de joc pentru sistemul de aparare 3+2+1 se constituie ca un model operational in cadrul modelului ideal reprezentat de modelul tehnico-static al jocului in aparare.
Sistemul de joc in aparare 3+2+1 se insuseste, perfectioneaza si aplica avand in vedere:
Caracteristicile sistemului:
este un sistem de aparare in zona combinat cu marcajul agresiv in zona in care se afla mingea;
indiferent de sistemul de atac al adversarului, sistemul 3+2+1, prin stabilitate si respectand disciplina tactica, respecta si rezolva doua aspecte fundamentale ale apararii:
adancimea;
densitatea,
punandu-l pe fiecare aparator in fata numai a catorva sarcini pe care trebuie sa le indeplineasca cat mai eficace pe toata durata jocului.
datorita adancimii si densitatii se creaza in permanenta un raport supranumeric in zona mingii, 2×1,3×2 si cel mai adesea 4×3;
intregul mecanism functioneaza avand drept obiectiv permanent “atacul asupra mingii” marcand in zona in care se afla mingea toti jucatorii atacanti.Atacul aparatorului este concentrat asupra jucatorului cu mingea.In consecinta, sistemul este dirijat de locul unde se afla mingea si un de circulatia jucatorilor.Mingea in circulatia ei se afla, be baza observatiilor efectuate, de cele mai multe ori in cinci puncte care devin orientative pentru sistemul de aparare, in concordanta cu posturile ocupate de atacanti, respectiv extrema stanga, inter stanga, centru, inter dreapta si extrema dreapta (Diagrama 1).Pe pozitia pivotului mingea ajunge venind de pe una din pozitiile mentionate.
posturile in cadrul sistemului de aparare trebuie sa fie ocupate de jucatori astfel incat sa favorizeze trecerea rapida din aparare in atac prin intermediul celor doua faze, cat si invers, sa favorizeze o repliere rapida si organizarea apararii;
necesita o pregatire complexa care are ca efect cresterea potentialului jucatorilor si a eficientei generale a apararii;
procedeele de baza automatizandu-se un mai necesita un efort deosebit de gandire;
dinamizeaza jocul, obligand atacul adverse sa foloseasca atacul echipei adverse sa foloseasca actiuni complexe pentru a invinge acest sistem, solicita o instruire deosebita ca problemática si timp de realizare.
Amplasarea aparatorilor in sistemul de joc 3+2+1.
In Diagrama 2 este prezentata amplasarea jucatorilor aparatori in sistemul 3+2+1.
Diagrama reprezinta dispunerea jucatorilor in fata semicercului in momentul in care echipa adversa isi incepe organizarea atacului.
La o prima analiza se poate constata ca jucatorii sunt dispusi pe trei planuri in adancimea apararii:
la semicercul de 6 m se afla trei aparatori – ALS, AC si AID.
intre cele doua semicercuri se afla doi aparatori – AIS si AID.
la semicercul de 9 m, in fata lui AC, se afla Z.
Pentru a usura intelegerea mecanismului de functionare a sistemului de functionare a sistemului, jucatorii sunt codificati astfel:
ALS si ALD: aparatori lateral stanga si lateral dreapta;
AIS si AID: aparatori intermediari stanga si dreapta;
AC: aparatorul central;
Z: “zburatorul”.
Specializarea pe posturi in sistemul de aparare 3+2+1.
Amplasarea jucatorilor in cadrul sistemului de aparare 3+2+1 este conditionata de responsabilitatile ce revin acestora in realizarea scopului apararii.Astfel, ALS si ALD – aparatori lateral stanga si lateral dreapta;
posturi care sunt ocupate de jucatorii interi de atac, in aparare jucand ca aparatori laterali marcand extremele adverse, iar cand mingea se afla pe partea opusa vor ajuta la AIS si AID – aparatorii intermediari stanga si dreapta – la marcajul pivotului, sau pivotilor, rezultand din felul acesta o miscare de translatie a intregului sistem de aparare.
AIS s AID – sunt aparatori intermediari care trebuie sa execute deplasari rapide, repetate de foarte multe ori, ocupate de regula, de jucatorii extrema in atac, jucatori rapizi, mobili si cu mare capacitate de adaptare la eforturi mixte.Actionand pe aceste posturi, aparatorii AIS si AID vor marca strict pana la 9 m, uneori depasind aceasta limita, atacand jucatorii interi adversi, iar cand mingea se afla pe partea opusa vor marca pivotul daca acesta se afla pe partea sa.De asemenea, cand mingea se afla la extrema apropiata va dubla jucatorul ALS sau ALD de pe partea sa.
Sarcinile acestor jucatori sunt urmatoarele:
ataca interii adversi fiecare pe cel din zona sa;
marcheaza pivotul, urmarind sa aiba primul plan, atunci cand pivotul se afla in zona sa, preluandu-l de la AC;
dubleaza aparatorul lateral de pe partea sa, ALS sau ALD.
Fiind aparatori care ataca adversarul la o distanta mare de poarta il vor obliga sa arunce mai rar la poarta si-l vor determina sa caute depasirea sau angajarea pivotului, actiuni care, daca un reusesc obliga atacantul sa paseze in dreapta sau in stanga sa, sau in colaborare cu coechipierii va incerca sa valorifice unele actiuni tactice colective.Din cele de mai sus rezulta rolul acestor aparatori in cadrul sistemului:
ataca foarte agresiv adversarul cu mingea de pe partea sa;
nu se lasa depasit de jucatorul cu mingea;
nu permite pasarea mingii in spatele sau si ingreuneaza pasarea mingii in alte directii.
AC si Z joaca in pozitii centrale si sunt jucatori centru si pivot, cand echipa se afla in atac.
AC se deplaseaza foarte rapid, alternand miscarea de deplasare in pozitie fundamentala cu alergarea pana in apropierea jucatorilor AIS si AID, marcand pivotul sau pivotii in zonele ramase libere pana la iesirea la atacantul cu mingea a lui AIS sau AID.De asmenea dubleaza alternativ pe cei doi aparatori intermediari, in functie de locul mingii, chiar daca in spatele celor doi un se gaseste pivotul echipei adverse.Jucatorul AC are sarcina de a se afla permanent intre jucatorul cu mingea si propria poarta
Z are o sarcina deosebit de importanta, el trebuind sa acopere o zona destul de mare si sa efectueze urmatoarele actiuni:
ataca centrul advers cand acesta se afla in posesia mingii;
dubleaza pe cei doi jucatori intermediari, inchizand culoarele pe pasare din stanga si din dreapta;
ajuta la marcajul pivotului daca acesta a scapat de sub marcajul aparatorilor intermediari si s-a demarcat in centrul semicercului;
marcheaza un inter atacant imediat ce sesizeaza ca echipa adversa ataca cu doi pivoti foarte buni, pentru a impiedica pasarea mingii de la 9 m, de regula atacand interul de pe partea opusa mingii’
marcheaza temporar la al doilea pivot intrat in actiune;
prin marcajul la interceptie cauta sa impiedice pasarea mingii intre interi, anihiland asa numita “pasa intoarsa’;
ataca permanent jucatorul care pregateste sa arunce la executarea loviturilor de 9 m.
Actiunile aparatorilor in cadrul sistemului raman aceleasi chiar daca adversarii realizeaza diferite circulatii, deoarece, indiferent de felul in care circula atacantii, acestia vor incerca sa finalizeze atacul pe unul din cele cinci culoare, reprezentate de cele cinci puncte orientative pentru aparare.
In raport cu cele cinci culoare (Diagrama 1) de finalizare a atacului, diagramele 3 si 4 exemplicand modul de asezare, zonele de actiune si directiile de deplasare ale aparatorilor.
In diagramele 5 si 6 sunt exemplificate doua situatii care ilustreaza modalitatiile de asezare a aparatorilor in functie de locul mingii si pozitia pivotului atacant.
Urmarind cu atentie deplasarea si amplasarea jucatorilor in cele doua situatii, se desprinde situatia ca scopul acestui sistem de aparare il reprezinta realizarea permanenta a unui raport de superioritate numerica in favoarea aparatorilor respectiv 2×1, 3×2 sau 4×3.
2.3.1.3.Unele particularitati privind alcatuirea echipei pentru aplicarea practica a sistemului de aparare 3+2+1
Alcatuirea echipei pentru aplicarea sistemului de aparare 3+2+1 a impus stabilirea unei strategii a pregatirii ale unei directii principale au fost:
eliminarea lipsurilor manifestate sau depistate in privinta cunostintelor, calitattilor motrice, procedeelor tehnice;
dezvoltatea calitatilor motrice si in mod deosebit a capacitatii de adaptare la eforturi mixte;
perfectionarea procedeelor tehnice;
dezvoltarea gandirii tactice a jucatorilor.
In invatarea si perfectionarea sistemului de aparare 3+2+1 s-a urmarit incadrarea in metodologia specifica invatarii motrice, realizandu-se succesiunea:
1.Explicarea mecanismului de functionare a sistemului:
modul in care actioneaza fiecare jucator pe postul sau;
modul de colaborare a jucatorilor, stabilirea sarcinilor fiecarui jucator si fiecarei linii de aparare.
2.Explicarea asezarii jucatorilor in sistem, precizand rolul si sarcinile fiecaruia, precum si principiile de actiune.
3.Utilizarea unor materiale ajutatoare – diagrame, fotografii, filme – precum si urmarirea, inregistrarea si analizarea unor jocuri ale echipelor care folosesc sistemul de aparare 3+2+1.
4.Folosirea in fiecare antrenament a mijloacelor apecifice pregatirii cuplurilor de jucatori pentru invatarea si perfectionarea actiunilor principale si secundare, avand ca scop eliminarea unor deficiente tehnico-tactice si cresterea randamentului fiecarui cuplu de jucatori.
5.Perfectionarea procedelor tehnice si sectiunilor tehnico-tactice individuale si cresterea capacitatii de adaptare la eforturile mixte in regimul utilizarii procedeelor si sectiunilor tehnico- tactice individuale.
6.Exersarea in fiecare antrenament a actiunilor si combinatiilor tactice colective care intra in competenta sistemului.
7.Jocuri scoala pe jumatate de teren si pe tot terenul.
8.Jocuri de verificare.
Tinand seama de importanta jocului individual in cadrul sistemului de aparare 3+2+1 s-a avut in vedere faptul ca in perfectionarea acestuia se poate realiza permanent prin:
perfectionarea tehnicii deplasarilor si sincronizarilor miscarilor efectuate de brate si picioare;
perfectionarea vitezei de reactie si anticipare a fentelor si actiunilor de pasare, depasire si aruncare la poarta ale atacantilor;
perfectionarea tehnicii de executie a blocajului a aruncarilor la poarta;
dezvoltatea puterii, respectiv a detentei la nivelul picioarelor si bratelor;
perfectionarea deplasarilor sincronizate specifice zonei si cuplurilor din sistemul de aparare;
dezvoltatea constanta a capacitatii de adaptare la eforturile mixte specifice realizarii eficace a combinatiilor din aparare prin folosirea corespunzatoare a procedeelor tehnice;
perfectionarea tehnicilor si actiunilor tactice individuale pentru realizarea marcajului individual.
In invatarea si perfectionarea sistemului de aparare 3+2+1 s-au avut in vedere urmatoarele:
1.constientizarea fiecarui jucator cu privire la raportul dintre responsabilitatile sale cu privire la rolul si sarcinile ce-i revin si eficacitatea generala a sistemului;
2.timpul insumat al fazelor de aparare si atac este aproximativ egal, iar o echipa are cu atat mai eficace sistemul de aparare cu cat solicita din parte echipei adverse mai multa rabdare, respectiv mai mult timp pentru gandirea celor mai bune solutii pentru invingerea apararii, in acest caz timpul insumat al fazelor de aparare tinde sa creasca;
3.avand in vedere relatia dintre cresterea eficacitatii apararii si cresterea timpului insumat al fazelor de aparare, antrenorul impreuna cu echipa trebuie sa aprofundeze foarte bine componentele teoretica si practica ale sistemului de aparare, sa persevereze in angajarea tuturor posibilitatilor lor pentru ca printr-o colaborare permanenta sa realizeze perfectionarea continua a sistemului de aparare care va avea ca rezultat cresterea nivelului performantelor obtinute la competitii.
Constientizarea si motivarea jucatorilor pentru executarea unor exercitii de aparare cu timp egal de lucru celui al unei reprize de joc se pot realiza prin analiza si interpretarea diagramelor cu evolutia scorului in cadrul jocurilor oficiale.Intelegand relatia dintre eficacitatea apararii si timpul insumat al fazelor de aparare pe durata unui joc oficial, jucatorii isi formeaza convingerea cu privire la necesitatea de a aborda executia fiecarui exercitiu de aparare cu tendinta de a maximiza efortul specific in concordanta cu rolul si sarcinile lor in sistemul de aparare si perfectionarea continua a procedeelor si actiunilor tehnice-tactice individuale.
Elaborarea acestei strategii cu privire la organizarea si desfasurarea pregatirii a urmarit sa realizeze modelarea jucatorilor in conformitate cu cerintele sistemului de aparare preconizat, rezultatele obtinute trebuind sa valideze acest mod de a gandi si de a realiza pregatirea.
CAPITOLUL 3
METODE SI TEHNICI DE CERCETARE
In cadrul oricarei activitati, orice actiune orientata, se situeaza pe scara timpului intre momentul in care s-a stabilit ceea ce trebuie sa se faca si momentul cand se anticipeaza ca se va indeplini ceea ce a fost stabilit.
Anticiparea a ceea ce trebuie facut presupune o anumita previziune asupra actiunilor, mijloacelor sau strategiilor care vor fi utilizate, pentru confirmarea, sau infirmarea, acestora, incadrate anticipativ in ipotezele formulate, respectiv caile prin care se va stabili cat, cum si in ce fel s-a realizat in raport cu ceea ce s-a anticipat.
Un studiu, sau o cercetare, ca anticipare a unui ansamblu de actiuni orientate catre indeplinirea unui scop, necesita o obiectivare cat mai exacta a ceea ce se face pentru ca analiza retrospectiva, interpretarea si evaluarea de ansamblu si in amanunt a celor ce au determinat un anumit rezultat obtinut, sa se bazeze pe date si observatii retinute in mod deliberat.
Intre ipotezele formulate si rezultatele obtinute, organizarea, desfasurarea si finalizarea unui studiu sau cercetari, necesita utilizarea unor metode care concura la asigurarea cadrului obiectivat al intregii activitati desfasurate.
In realizarea studiului delimitat de tema lucrarii, au fost avute in vedere metode de cercetare.
3.1.Metoda studiului materialului bibliografic
In efectuarea oricarui studiu sau cercetari se impune cu necesitate studierea unor lucrari de specialitate al caror continut este legat intr-o anumita masura de tema luata in studiu.
Prin documentarea realizata se inregistreaza, se selecteaza si se stocheaza informatii care permit:
sa se cunoasca felul in care sunt abordate unele probleme care se inscriu in cadrul temei luata in studiu si rezultatele la care se ajunge urmand orientarea metodica prezentata in aceste lucrari;
sa se stabileasca principalele directii in care se vor orienta observatiile in cadrul studiului efectuat pentru a stabili coerenta intre ipotezele enuntate si rezultatele care se anticipeaza a fi obtinute;
sa se anticipeze rezultatele obtinute si incadrarea generalizarilor formulate in fondul de cunostinte existent si experienta practica acumulata in domeniul de referinta.
3.2. Metoda observatiei pedagogice
Observatia pedagogica ca metoda de cercetare este definita de Epuran(55) ca fiind “contemplarea intentionata a unui obiect, document, fenomen sau proces; este cunoasterea stiintifica a unei relatii cu realitatea prin contemnplarea intentionata si metodica”.
Ca proces psihic de cunoastere activa, intentionata, planificata, sistematica, observatia are la baza un sistem de date de referinta (idei, ipoteze, postulate) furnizate de experienta si in general de stiinta si se aplica unui anumit domeniu ale carui date, documente sau fenomene doreste sa le cunoasca, sa le descrie, sa le ordoneze, clasifice, cantifice, caracterizeze, etc. In scopul de a stabili ce este folosit in mod deosebit din ele, in ce relatii sunt intre ele si cu altele, ce le provoaca si ce efect au asupra altora.
In realizarea studiului a fost folosita observatia directa, desfasurata in conditii obisnuite, fara interventie si cu interventie din afara, avand un carácter sistematic, intentionat, pornind de la un sistem de idei anticipative cu privire la rezultatele care se vor obtine si consecintele acestora, pe baza ipotezelor formulate.
Observatia a fost efectuata prin anticiparea directa si indirecta la activitatea echipelor de copii si juniori din cadrul catedrei de handbal – baieti a C.S.S.Nr.2 Bucuresti asupra carora s-au facut investigatiile.
Au fost supuse observatiei:
comportamentul general al jucatorilor in cadrul lectiilor de antrenament si jocurilor oficiale;
capacitatea de intelegere si executie a diferitelor exercitii in lectiile de antrenament, manifestate de jucatori;
eficacitatea exexutiei diferitelor exercitii si reactia organismului jucatorilor la diferite eforturi la care au participat;
reactiile antrenor – jucator in lectiile de antrenament si jocurile oficiale;
relatiile dintre jucatori in lectiile de antrenament si jocurile oficiale;
evolutia jucatorilor in lectii de antrenament si jocurile de verificare si oficiale;
atitudinea jucatorilor fata de obiectivarea eforturilor in lectiile de antrenament si a evolutiei lor in jocurile oficiale.
3.3. Metoda inregistrarilor
Observatia pedagogica fiind, in general, exterioara procesului asupra caruia opereaza, impune in mod necesar obiectivarea observatiilor efectuate.
Obiectivarea aspectelor care determina desfasurarea procesului supus observatiei presupune efectuarea unor notatii sau inregistrari.
Inregistrarile asociaza constantarile sau observatiile inregistrate vizual si auditiv cu consemnarea acestora intr-o anumita modalitate concreta.
In general pentru obiectivarea aspectelor asociate temei lucrarii si a metodologiei de pregatire in general au fost utilizate inregistrarile, orientate catre:
a)in lectiile de antrenament:
timpul de executie intr-un exercitiu;
timpul total de executie a unui exercitiu;
numar de repetari;
numar de incercari/reusite in executia unor exercitii cu o anumita tema;
distante parcurse;
procedee tehnice executate intr-un exercitiu;
raporturi ale numarului de repatari/timp de lucru;
numarul de actiuni tactice individuale incercate/reusite;
valorile pulsului dupa o repetare, dupa o serie;
rezultatele la probele de control;
teme stabilite/teme realizate in cadrul jocurilor scoala;
inregistrarea raspunsurilor, aprecierilor, parerilor jucatorilor, asupra unor teme puse in discutie, formulate oral;
inregistrarea raspunsurilor in scris asupra unor teme investigate cu privire la pregatire;
b)in jocurile oficiale:
anticiparea evolutiei in joc, individuala si a echipei prin raspunsuri scrise la intrebarile formulate;
aprecierea in scris a jucatorilor asupra evolutiei individuale si a echipei, dupa terminarea jocului oficial;
analiza foii de arbitraj si a inregistrarilor jocului oficial cu privire la parametrii jocului in atac si in aparare investigati;
inregistrarea propunerilor jucatorilor cu privire la diferite probleme ale pregatirii si jocurilor oficiale, orientate catre stabilirea strategiilor pregatirii si evolutiei competitionale.
3.4. Metoda experimentului
Intre metodele de cercetare, observatia pedagogica sintetizeaza anumite raporturi intre cel ce face observatia si procesul in cadrul caruia cei care participa sunt observati.Se contureaza in felul acesta un aspect relativ pasiv, prin faptul ca:
procesul supus observatie are o desfasurare prestabilita pe baza ipotezelor enuntate cu privire la desfasurarea anticipata a acestuia;
observatiile inregistrate pe parcursul desfasurarii procesului supus observatiei se cumuleaza in concluziile care valideaza sau invalideaza ipotezele formulate cu privire la rezultatele obtinute.
In cadrul acelorasi metode, experimentul se constituie ca “un sistem complex de cunoastere a realitatii, caracterizat prin utilizarea “rationamentului experimental” care prelucreaza atat fapte provenite din observatii, cat si din experiment” (Epuran,55).
Conceptele care opereaza in cadrul experimentului delimiteaza continutul si orientarea acestuia:
“Experienta este cunoasterea care rezulta din toate imprejurarile si trairile premeditate, intamplatoare, neurmarite ca un scop precis”.
Experimentul presupune o stare activa a subiectului, implica o activitate metodica, orientata spre scopul precis de verificare a unei ipoteze.Este o activitate empirico-teoretica, complexa, cu carácter premediat, pe baza unui rationament logic, care urmareste producerea unui fenomen in conditiile dorite de om.Experimentul presupune activitatea intelectuala complexa a omului de stiinta care provoaca, organizeaza, interpreteaza si intelege; presupune ipoteze, legi, aparate a caror folosire reclama intreruperi, corectari, etc”.
“Cunoasterea experimentala pastreaza observatia ca o conditie esentiala, ca izvor al ipotezelor si predictiilor si ca sursa a informatiilor provenite din provocarea deliberata a faptelor.Se disting doua clase de observatii:
pasive sau spontane, in care subiectul un urmareste descoperirea de fapte stiintifice anticipate si;
active sau pasive in care subiectul cauta sa descopere fapte in lumina unor ipoteze si teorii” (Epuran,55).
Aceasta fundamentare a conceptului de experiment in datele sale esentiale se regaseste in continutul temei lucrarii deoarece:
studiul cu privire la tema lucrarii enunta experimentul cu privire la metodele si mijloacele folosite in antrenamentul sistemului de aparare 3+2+1;
sensul experimental al folosirii metodelor si mijloacelor in antrenamentul sistemului de aparare 3+2+1 rezulta din urmatoarea succesiune a unor rationamente:
functie de un potential determinat al unei echipe, valorificarea acestuia se face prin adaptarea corespunzatoare a unor sisteme de joc, in felul acesta neputandu-se prognoza si nivelul performantei maxime prin valorificarea potentialului existent prin sistemele adaptate acestuia;
functie de potentialul unui sistem de joc, adaptarea potentialului unei echipe la cerintele acestuia impune strategii in pregatire a caror predictie prognozeaza potentialul de performanta al echipei.
in cadrul acestei orientari a experimentului – de aparare a potentialului echipei la cerintele sistemului de joc – antrenorul, ca subiect, se implica activ in desfasurarea acestuia, intregul ansamblu care organizeaza desfasurarea procesului se circumscrie unei ipoteze cu asocieri complexe in formularea sa:
in momentul in care fiecare jucator, cuplu si jucatori si echipa in ansamblu realizeaza cerintele complexe ale sistemului de aparare 3+2+1, devine evidenta tendinta de maximizare a performantelor care se vor obtine.
3.5. Metoda stintifico-matematica
“Aproximarea facuta de simturile noastre mutileaza atat de mult obiectele inregistrate, inacat un se poate face stiinta, care presupune rigoare, decat prin prelucrarea instrumentala a simturilor”(98).
Rezulta, din acest aforism, necesitatea “prelungirii instrumentale a simturilor” in interpretarea oricaror date sau observatii inregistrate obiectiv in desfasurarea unui proces, respectiv in cadrul experimentului cu privire la tema lucrarii.
Necesitatea obiectivarii cat mai multor elmente din cadrul unui proces supus observatiei sau experimentului se desprinde cu claritate din formularea lui, Malita( Idei in mers, Editura Albatros, 1975):
“Omului modern ii sunt necesare trei limbi,
limba materna, pentru a se intelege cu cei in mijlocul carora traieste;
limba straina, pentru a sse intelege cu altii, si,
limba matematica, pentru a putea interpreta tot ce il inconjoara”.
In sensul interpretarii obiective a fenomenelor sau proceselor din natura sau sociale, statistico-matematica a devenit un instrument cvasi-generalizant si cvasi-obligatoriu.
Cu referire la obiectivarea unor date si observatii cumulate in cadrul studiului au fost folosite:
a) pentru stabilirea parametrilor de tendinta:
media aritmetica: x = E
n
Separarea mediei aritmetice rezultate in n cazuri stabileste tendintele de stabilitate, progres sau regres cu privire la raportul dintre ce, cum si cat n-a facut si rezultatul obtinut.
b) pentru indicii de imprastiere:
abatere medie: Am fi/ai
N
Abaterea medie sau deviatia centrala reprezinta diferenta dintre valoarea individuala observata si media aritmetica.
coeficientul de variatie:
Cv= Sx100
X
Coeficientul de variatie apreciaza gradul de omogenitate al observatiilor efectuate.
c)masurarea legaturii intre variabile:
coeficientul corelatiei in rang:
r = 1 – 6Ed2
n(n2-1)
Coeficientul corelatiei de rang, sau gradata evidentiaza legatura unu corelatia, de un anumit grad sau apropiere, intre rezultatele obtinute la doua variabile sau probe distincte si interpretarea lor.
Sintetizand prin rezultatele calculelor efectuate diferite date si observatii, prelucrarile statistico-matematice ofera un fundament obiectivat de analiza, interpretare si evaluare a concluziilor care finalizeaza studiul.
3.6. Metoda grafica
In desfasurarea studiului, incluzand activitatea specifica lectiilor de antrenament, lectiilor teoretice si jocurilor oficiale, incadrandu-se in metoda grafica au fost utilizate:
diagrame prezentate pentru executarea diferitelor teme in cadrul unor exercitii;
afisarea rezultatelor la proba de control si evaluarea prin comparatie a cestora;
prezentarea grafica a evolutiei echipei in jocurile oficiale.
CAPITOLUL 4
ORGANIZAREA, DESFASURAREA SI CONCLUZIILE PARTIALE ALE EXPERIMENTULUI
4.1.Perioada, locul de desfasurare, subiectii si materiale folosite
4.1.1.Perioada experimentului
In anul competitional 1979 – 1980 si in urmatorii 3 ani, pregatirea si activitatea competitionala ale echipei reprezentative de handbal a clubului au constituit obligatii de catedra ale prof.Dana Ionescu.In chiar primul an de activitate, 1979 – 1980, echipa reprezentativa a retrogradat din divizia scolara.
In perioada 1983 – 1988 pregatirea si activitatea competitionala a echipei reprezentative de handbal au constituit obligatiile profesionale ale prof.Mircea Costache 2.
In acesta perioada un s-a reusit promovarea in divizia scolara, tentativele fiind oprite in campionatul de calificare.
Prin facilitatile de transfer aparute in 1989, in cadrul catedrei si-a inceput activitatea prof.Florin Voiculescu.
Din colaborarea inceputa si prin indeplinirea unor cerinte in activitatea din catedra a celorlalte cadre didactice nou venite, prof.Florin Voiculescu realizeaza:
in anul 1990 -1991, promovarea in divizia scolara;
in anul 1991 – 1992, calificarea in turneul final si clasarea pe locul 8, in Campionatul national al juniorilor 1
in anul 1992 – 1993, calificarea in turneul final si clasarea pe locul 4, in Campionatul national al juniorilor 1.
4.1.2.Locul de desfasurare
In perioada 1966 – 1975, incluzand si perioada de referinta pentru tema lucrarii, echipa reprezentativa si-a desfasurat activitatea de pregatire si competitionala folosind:
terenul de handbal al C.S.Olimpia Bucuresti pentru pregatirea in aer liber si jocurile oficiale “acasa” din campionatul national al juniorilor 1;
sala de jocuri sportive a C.S.Olimpia Bucuresti, pentru activitatea de pregatire si jocuri de verificare, in timpul sezonului nefavorabil.
4.1.3.Subiectii supusi experimentului
Tema lucrarii, abordand in particular apararea 3+2+1 in pregatirea unei echipe de juniori 1, a fost experimentata cu componentii echipei reprezentative, ca referinta directa, pentru anul 1970 – 1971.
Componentii echipei reprezentative care s-au constituit ca subiecti si experimentului care a urmarit relevanta realizarii temei lucrarii, sunt prezentati in anexa 1.
4.1.4.Materialele folosite
Pentru realizarea cerinteleor modelelor de pregatire si de joc, in cadrul pregatirii si activitatii competitionale au fost folosite:
pentru realizarea continutului odelului de pregatire:
mingi de handbal;
mingi medicale;
corzi elastice
jaloane;
obiecte ingreuiate
obstacole si aparate.
pentru comunicarea cu jucatorii:
in pregatire:
chestionare;
proiectul lectiei;
discutii, convorbiri.
in cadrul jocurilor:
prezenta verbala si prin diagrame a strategiilor de desfasurarii jocului in atac si in aparare, inaintea jocului, la pauza si dupa terminarea jocului;
utilizarea codurilor pentru actiuni individuale, colective si sisteme de joc, in conducerea jocului;
pentru evaluare si apreciere:
prezentarea tabelelor cu rezulate la probele de control;
inregistrarea si comunicarea rezultatelor obtinute la investigarea executiilor in desfasurarea antrenamentelor a exercitiilor rationalizate;
analiza si discutarea fisei de inregistrare a jocurilor oficiale;
analiza, iscutiile, aprecierile si autoaprecierile cu privire la pregatirea jocurilor, desfasurarea jocurilor si rezultatelor obtinute.
4.2.Testarea initiala
Ca principale elemente de referinta pentru obiectivarea necesara in cadrul temei lucrarii au fost stabilite:
valorile individuale si medii ale staturii;
rezultatele la probele de control.
Testarea initiala cu privire la aceste elemente obiectivante standard, a fost efectuata la 1.07.1970, la inceputul pregatirii pentru anul competitional 1970 – 1971, prezentata in anexa 10.
4.3.Stabilirea modelului de pregatire
In intentia maximizarii performantelor obtinute cu echipa de juniori 1 a fost stabilit modelul de pregatire a carei validare se obiectiveaza prin modelul de joc.
Modelele de joc si de pregatire stabilire pentru anul 1970 – 1971 sunt prezentate in anexa 4.
Structura modelului de pregatire a fost urmatoarea:
Volumul pregatirii.
Activitatea competitionala.
Organizarea pregatirii.
ponderea componentelor antrenamentului.
Ponderea intensitatii de solicitare si a densitatii antrenamentului.
Conditiile de pregatire.
Mijloacele de pregatire.
verificarea pregatirii.
Modelul de joc stabilit a avut urmatoarele componente:
Structura echipei.
Modelul de joc in atac.
Modelul de joc in aparare.
Contributia jucatorilor la realizarea modelului de joc.
Modelul tehnico – tactic al jucatorilor pe posturi.
Modelul tehnico – tactic al jocului in atac si in aparare.
6.1.Modelul jocului in atac.
6.2.Modelul jocului in aparare.
6.3.Modelul de joc si de pregatire al sistemului de aparare 3+2+1.
4.4.Planificarea instruirii in cadrul experimentului
In alcatuirea planificarii pregatirii pentru anul competitional 1970 – 1971 a fost stabilit un model al programarii pregatirii, prezentat in anexa 5.
Structura modelului de programare a pregatirii a fost urmatoarea:
Analiza anului competitional 1969 – 1970.
Calendarul competitional.
Volumul pregatirii.
Periodizarea pregatirii si activitatii competitionale.
Obiectivele de performanta.
Obiectivele de pregatire.
Modelul de pregatire in cadrul jocului.
Modelul de joc in cadrul pregatirii.
Ponderea componentelor antrenamentului.
Conditiile de pregatire.
Principalele mijloace folosite
Obiectivarea pregatirii si jocurilor oficiale.
Continutul modelului de pregatire a fost desfasurat si realizat prin alcatuirea programarii pregatirii pentru anul competitional 1970 – 1971, prezentata in anexa 5.
4.5.Modele operationale
In vederea realizarii obiectivelor de pregatire si de performanta stabilite, au fost stabilite si realizate:
modelul standard al lectiei de antrenament, prezentat in anexa 6;
introducerea continutului modelului lectiei standard de antrenament in structura programarii pregatirii pentru anul competitional 1970 – 1971, al carei model pentru luna septemmbrie 1970 este prezentat in anexa 6;
alcatuirea a 10 lectii de antrenament cu structura standard pentru perioadele pregatitoare, prezentate in anexa 7;
alcatuirea a 8 lectii de antrenament cu structura standard pentru perioadele competitionale, prezentate in anexa 8;
alcatuirea a trei circuite mixte, a caror folosire s-a facut prin introducerea lor in structura lectiilor de antrenament standard din ciclurile saptamanale de antrenament alcatuite din cele 18 lectii amintite, de-a lungul intregului an, a caror prezentate este facuta in anexa 9.
4.6.Testarea finala
In scopul inregistrarii datelor care sa asigure desprinderea unor concluzii obiective, prin comparare, a fost efectuata testarea finala la data de 1.06.1971, cu 10 zile inaintea turneului final al Campionatului republican al juniorilor 1.
Valorile individuale si medii ale staturii si rezultatele la probele de control au fost stabilite ca si la testarea initiala pentru componentii echipei de juniori 1.
4.7.Prelucrarea statistico-matematica a datelor inregistrate initial si final
In afara aprecierii si evaluarii constant efectuate in lectiile de antrenament cu ajutorul inregistrarilor, obiectivarea eficientei in realizarea modelelor de pregatire si de joc au fost realizata prin:
pentru fiecare investigare a staturii a fost calculata media aritmetica individualasi a jucatorilor pe posturi;
pentru rezultatele obtinute la fiecare proba de control, la testarea initiala si finala, au fost calculate:
X = media aritmetica;
Am = abaterea medie;
S = abaterea standard;
Cv = coeficientul de variatie;
evidentierea legaturilor dintre pregatirea efectuata si rezultatele la probele de control, au fost calculate:
r = coeficientul de corelatie intre rezultatele initiale si finale, in cadrul fiecarei probe de control;
r = matricea coeficientului de corelatie intre rezultatele finale ale fiecarei probe de control in relatie cu celelalte.
Datele inregistrate si rezultatele la parametrii statistico – matematici investigati sunt prezentate in anexele 10 – 13.
4.8.Interpretarea datelor obtinute
Interpretarea datelor rezultate din prelucrarea statistico – matematica a probelor de control si a modelului de joc ca obiectivare a rezultatelor conditionale obtinute, impune o serie de aprecieri si explicatii cu privire la activitatea desfasurata in cadrul experimentului.In acest sens prezentarea caestora se va face in urmatoarea succesiune:
4.8.1.Cu privire la modelul de pregatire
Intregul ansamblu care structureaza elaborarea si realizarea modelului de pregatire presupune si delimitarea strategiilor care determina optimizarea aplicarii modelului de pragatire.
In acest sens, in intentiile legate de optimizarea modelului de pregatire s-au asociat cu functie si rol determinate umatoarele elmente.
4.8.1.1. Conceptia de pregatire
Conceptia de pregatire reprezinta o sintetizarea a tuturor elementelor care optimizeaza intregul ansamblu al masurilor si actiunilor care se implica determinant in cresterea performantelor obtinute de echipa proprie.
Continutul conceptiei de preagatire a fost stabilit in functie de necesitatea de a reduce sau anula diferentele existente intre nivelul echipei proprii si cel al echipelor adverse.
Prin elementele care o structureaza, conceptia de pregatire a impus elaborarea strategiilor necesare optimizarii modelului de pregatire al echipei de juniori 1 a C.S.S.Nr.2 Bucuresti si in special al modelului de joc in aparare.
Prin rezultatele obtinute in jocurile oficiale a fost validata, atat conceptia in general, cat si cea cu privire la modelul de joc in aparare, in particular.
4.8.1.2.Obiectivele de pregatire
In stabilirea obiectivelor de pregatire ale echipei de juniori 1 a C.S.S.Nr.2 Bucuresti au fost avute in vedere:
valoarea indicilor antropometrici ai jucatorilor componenti;
valoarea tehnico-tactica individuala pe posturi;
compararea nivelului valorii individuale si al echipei proprii cu cerintele solicitate de nivelul care maximizeaza performantele pe plan national la juniori 1;
analiza strategiilor care optimizeaza cresterea nivelului valorii idividuale si a echipei proprii;
stabilirea obiectivelor pregatirii in concordanta cu realizarea obiectivelor de performanta.
4.8.1.3.Volumul de pregatire
Volumul de pregatire realizat a fost in functie de esalonarea calendarului competitional intern.
Prin volumul realizat in pregatire au fost puse in evidenta:
volumul de pregatire insumat in anii precedenti de pregatire a jucatorilor in echipele de juniori 3 si 2;
valoarea evolutiei si rolul fiecarui jucator in cadrul echipei de juniori 1;
optimizarea raportului dintre volumul si continutul pregatirii;
raporturile deterministe existente intre calendarul competitional al echipelor de juniori 1 si programarea pregatirii anuale a echipei.
4.8.1.4.Ponderea componentelor antrenamentului
Concretizarea strategiilor orientate catre optimizarea modelului de pregatire s-a realizat prin stabilirea ponderei componentelor antrenamentului prin structura standard a lectiei de desfasurare a jocului oficial.
Avand obiectivele si volumul pregatirii stabilita, valoarea functional-operationala a fiecarei lectii de antrenament a devenit functie probabilista a ponderei componentelor antrenamentului.
Din analiza distributiei componentelor antrenamentului in cadrul ciclurilor saptamanale de antrenamente se desprind urmatoarele observatii:
in cadrul fiecarui ciclu saptamanal de antrenamente distributia componentelor antrenamentelor a urmarit realizarea obiectivelor stabilite;
ponderea componentelor in cadrul fiecarei perioade de pregatire si competitionala a avut in vedere relatia dintre nivelul de pregatire realizat anterior, nivelul prognozat pentru etapa in desfasurare si nivelul prognozat pentru etapele ulterioare.
4.8.1.5.Structura lectiilor de antrenament
Functie determinista, respectiv relatia “cauza-efect” care se stabileste intre modelul de pregatire si cel de joc, se sintetizeaza prin continutul, desfasurarea si eficienta fiecarei lectii de antrenament.
In consecinta structura lectiei de antrenament a fost determinata de:
temele si obiectivele specifice fiecarei componente a antrenamentului stabilite de modelul de pregatire;
numarul de teme si obiectivele acestora in cadrul fiecarui antrenament;
succesiunea temelor in cadrul unui antrenament;
numarul de exercitii rationalizate folosite pentru executia fiecarei teme si realizarea obiectivului acesteia;
dinamica efortului in desfasurarea fiecarei lectii de antrenament, functie de succesiunea eforturilor specifice fiecare teme si de succesiunea temelor specifice componentelor antrenamentului;
obiectivarea eficientei executiei fiecarei teme prin investigarea parametrilor care pun in evidenta relatia dintre efortul care sustine executia si calitatea acesteia.
4.8.1.6.Conditiile de pregatire
In general, in realizarea modelului de pregatire un rol determinant revine conditiilor de pregatire.
Pe langa conditiile prezentate, in intentia optimizarii modelului de pregatire la nivelul maximizarii posibilitatilor jucatorilor si echipei corespunzator modelului de joc stabilit, principalii factori limitativi cu determinare obiectiva, au fost:
numarul de porti pe terenul de antrenament si joc;
dimensiunile salii de antrenament;
numarul redus de jocuri in perioada de iarna in sali cu terenuri de dimensiuni regulamentare;
mijloacele auxiliare de antrenament;
mijloacele de refacere.
4.8.1.7.Metode si mijloace utilizate in pregatire
In cadrul metodologiei stabilita pentru realizarea temelor si obiectivelor fiecarei lectii de antrenament, pe langa metodele si procedeele folosite in dezvoltarea calitatilor motrice si perfectionarea tehnico-tactica individuala si colectiva, in organizarea executiilor s-au folosit:
lucrul frontal;
Lucrul frontal a presupus activitatea desfasurata cu toti jucatorii simultan si s-au realizat:
la comanda antrenorului;
prin executii supravegheate de antrenor;
Avantajele lucrului frontal au fost reprezentate de:
utilizarea la cote maxime de eficienta a timpului din lectia de antrenament;
realizarea unei bune stari de disciplina si organizare.
Situatii in care s-a folosit lucrul frontal:
exercitii cu influentare selectiva;
executia unor procedee tehnice si actiuni tehnico-tactice.
lucrul cu perechi;
Organizarea lucrului in perechi a presupus mai multe variante, functie de obiectivele urmarite .Dintre variantele cele mai utilizate au facut parte:
unul executa, celalalt ajuta;
unul executa, celalalt corecteaza;
unul executa, celalalt opune rezistenta;
unul executa, celalalat se odihneste.
Printre avantajele lucrului in perechi se afla:
dezvoltarea initiativei, spiritului de observatie, atitudinea critica si autocritica;
promoveaza formele de activitate independenta, de colaborare si intrajutorare;
se intrebuinteaza rational timpul de lucru, putandu-se regla dupa necesitati pauzele si timpul de executie;
promoveaza relatiile de colaborare intre antrenor si jucatori.
Conditiile necesare utilizarii lucrului in perechi au fost reprezentate de:
nivelul de pregatire al jucatorilor;
disciplina de organizare;
motivatia pentru pregatire;
cunostintele teoretice.
Situatii in care a fost utilizat lucrul in perechi:
executarea unor procedee tehnice si actiuni individuale;
exercitii pentru aruncari la poarta;
exercitii pentru dezvoltarea calitatilor motrice;
exercitii de ingreunari.
Lucrul in perechi favorizeaza o desfasurare activa a lectiei de antrenament, bazata pe colaborare, conlucrare, pe incurajarea initiativei si independentei, pe intarirea relatiilor de grup.
lucrul in grupe;
Organizarea activitatii pe grupe, echipe sau staliere a fost frecvent folosita in lectiile de antrenament.
Grupele s-au constituit pe criterii care sa le asigure omogenitatea, stabilitatea si continuitatea, in functie de gradul de pregatire.
Avantajele lucrului pe grupe au fost urmatoarele:
promovarea relatiilor de grup, formandu-se deprinderi si obisnuinte de organizare, autoorganizare, cooperare, de acceptare si respectare a liderului;
asigurarea cresterii interesului, motivatiei si o mai buna activizare a jucatorilor;
a constituit o baza pentru realizarea modelului de joc in cadrul lectiilor de antrenament;
Conditiile necesare pentru folosirea lucrului in grupe:
verificarea initiala si periodica pentru constituirea sau modeificarea componentelor grupelor in raport de progresul realizat de fiecare jucator;
repartizarea jucatorilor in grupe s-a facut avandu-se in vedere omogenitatea lor.
Situatii in care s-a folosit lucrul in grupe:
exercitii necesare insusirii si perfectionarii unor procedee tehnice de atac si de aparare;
exercitii destinate perfectionarii sistemelor de joc in atac si in aparare;
exercitii sub forma de concurs;
jocul scoala.
Avantajele lucrului pe grupe au fost evidentiate prin faptul ca:
contribuie la formarea unor deprinderi, obisnuinte si insusiri cu evidente valori de intrebuintare in regimul ambiental, specific pregatirii in cantonamente si deplasari si comportamentul jucatorilor in jocurile oficiale;
exerseaza in cadrul specific antrenamentului relatii de munca, gesturi, comportamente si atitudini, realizand conexiuni repetate intre cunoastere, afectivitate si vointa.
4.8.1.8.Verificarea si anranciarea realizarii modelului de pregatire
Relatia dintre ceea ce s-a stabilit prin enunturi si ceea ce s-a realizat prin executie se pune in evidenta printr-un sistem de verificare si apreciere.
In conformitate cu componentele modelului de pregatire, sistemul de verificare si apreciere efectuate au fost constituit prin:
interpretari si aprecieri subiective:
Functie de atitudinea, comportamentul si implicarea jucatorilor in executia diferitelor exercitii sau evolutia lor in jocurile scoala, au fost interpretate si apreciate:
nivelul de manifestare a calitatiilor motrice in executia unor procedee tehnice sau actiuni tactice individuale specifice jocului de atac si de aparare;
corespondenta intre nivelul executiei realizate si cerintele evolutiei in jocurile oficiale;
eficienta executiei functie de perfectionarea executiei procedeelor tehnice sau actiunilor tactice sau individuale de atac si de aparare;
greselile in executie sau in intelegerea scopului fiecarei actiuni si introducerea corectivelor necesare.
interpretari si aprecieri obiectivate medical si prin investigarea unor parametrii ai executiei in lectiile de antrenament:
In atentia de a obiectiva raporturile intre ceea ce se executa si cum se executa, au fost folosite:
inregistrarea executiei in cadrul unor exercitii folosite pentru diferite teme si estimarea acesteia prin:
incadrarea in timpul optim al executiei;
realizarea numarului optim de repetari in cadrul timpului de lucru stabilit;
stabilirea procentajului intre numarul de incercari stabilite si cel al reusitelor;
inregistrarea valorilor pulsului in timpul antrenamentului prin care s-a obiectivat:
raporturile intre structura exercitiului efectuat, nivelul de solicitare realizat de jucatoti si incidenta cu nivelul optim necesar;
nivelul capacitatii de adaptare a jucatorilor la realizarea temelor la nivelul parametrilor optimali din punct de vedere motric si functional;
durata pauzelor de refacere, functie de numarul de repetari, nivelul de solicitare in exercitiu si nivelul de pregatire al fiecarui jucator.
probele de control:
Verificarea si aprecierea realizate subiectiv si obiectiv prin modelitatiile prezentate anterior au constituit mijloace care au urmarit optimizarea pregatirii in succesiunea acesteia de-a lungul intregului an competitional.
Estimarea initiala si finala a pregatirii efectuate de-a lungul intregului an a fost realizata cu ajutorul probelor de control.
Din analiza rezultatelor probelor de control se pun in evidenta urmatoearele:
intre rezultatele initiale si finale:
o imbunatatire a rezultatelor in cadrul fiecarei probe, a celor individuale si in media/echipa;
tendinta de stabilizare a rezultatelor la un anumit nivel de manifestare prin apropiere de maximul acestuia fata de potentialul fiecarui jucator;
o relatie liniara intre imbunatatirea rezultatelor la probele de control care pun in evidenta nivelul de manifestare a calitatilor motrice asociate capacitatii de adaptare la eforturile mixte si cele care evidentiaza procedeele si actiunile specifice jocului;
diferentele negative evidentiate de corelatia dintre probele de control concretizeaza faptul ca:
probele de control de 30m,10 x 30m si “triunghiul” coreleaza negativ cu proba de tractiuni in brate prin faptul ca sensurile activitatii musculare implicate sunt diametral opuse – cele trei probe au structuri specifice jocului si sunt executate prin extensia musculaturii care sustin miscarile, pe cand proba de tractiuni este nespecifica jocului de handbal, in primul rand prin faptul ca structura miscarii este fundamentata pe activitatea flexorie a musculaturii bratelor;
corelatiile nesemnificative intre 30m si triunghi si intre 10x30m si triunghi evidentiaza, de asemenea, diferentele intre structura dominanta a miscarilor specifice – tehnica de deplasare si de oprire – schimbare de directie solicitata la proba de deplasare in triunghi presupune o solicitare mult mai complexa decat tehnica de alergare pe 30m, ca proba in sine sau cu un anumit numar de repetari;
corelatiile puternic semnificative intre probele de 30m si 10x30m reprezinta o evidentiere a nivelului apropiat de complexitate solicitat in executia fiecarei probe;
corelatiile semnificative in cadrul fiecarei probe in parte, intre rezultatele initiale si finale evidentiaza atat eficienta realizarii modelului de pregatire, cat si necesitatea individualizarii solicitarii in cadrul executiei diferitelor exercitii si rationalizarea acestora in raport cu nivelul de pregatire al fiecarui jucator.
intre rezultatele la probele de control si continutul modelului de pregatire:
Anticiparea nivelului de realizare a continutuluimodelului de pregatire se bazeaza pe obiectivarea acestuia prin sistemul de verificare si apreciere stabilit.
Avand la dispozitie rezultatele la probele de control se pot face aprecieri asupra cauzelor care au dus la situarea rezultatelor obtinute la nivelul prezentat de inregistrarile efectuate.
Functie de rezultatele la probele de control se pun in evidenta urmatoarele observatii:
metodologia utilizata in organizarea si desfasurarea antrenamentelor a avut o eficienta considerabila in indeplinirea obiectivelor pregatirii in general si concretizata prin rezultatele la probele de control, in particular;
utilizarea diferitelor variante de lucru in structurarea fiecarei lectii de antrenament a avut repercursiuni pozitive asupra realizarii obiectivelor fiecarei componente a antrenamentului, tinand seama de urmatoarele aspecte:
imbunatatirea vitezei si detentei este determinata de predominenta capacitatii de adaptare la eforturile anaerobe si mixte in structura unei lectii de antrenament;
imbunatatirea andurantei la nivelul executiei procedeelor tehnice si actiunilor tactice individuale in regimul de solicitare specific modelului de joc este determinata de predominenta capacitatii de adaptare la eforturile mixte si aerobe in structura lectiei de antrenament.
In ansamblu, atat rezulatele obtinute in cadrul fiecarei perioade, cat si in succesiunea acestora, scot in evidenta urmatoarele aspecte:
optimizarea modelului de pregatire a impus elaborarea unei metodologii corespunzatoare;
prin continutul sau metodologia utilizata a urmarit sa rezolve unele probleme legate de:
structura si continutul lectiilor de antrenament;
concordanta intre temele si obiectivele lectiei de antrenament si fundamentarea fiziologica a solicitarilor impuse de executia diferitelor exercitii;
rationalizarea si standardizarea exercitiilor utilizate in realizarea obiectivelor diferitelor teme ale lectiilor de antrenament;
realizarea unei succesiuni rationale a temelor incadrul lectiei de antrenament in concordanta atat cu continutul sau cat si cu fundamentarea fiziologica a solicitarilor implicate;
optimizarea raporturilor dintre timpul de lucru stabilit, numarul de repetari si eficienta executiilor in realizarea diferitelor teme ale lectiilor de antrenament;
optimizarea raporturilor dintre componentele fiecarui antrenament in concordanta directa cu cerintele modelului de joc;
optimizarea eficientei fiecarei lectii de antrenament cu ajutorul metodelor si procedelor de organizare, desfasurare si evaluare a executiei diferitelor exercitii folosite pentru realizarea obiectivelor temelor stabilite.
Aceste interpratari si aprecieri sintetizeaza relatiile dintre rezultatele la probele de control si realizarea modelului de pregatire, prefigurand implicarea acestora in interpretarea si aprecierea cu privire la realizarea modelului de joc.
4.8.2.Cu privire la realizarea modelului de joc
In realizarea modelului de joc s-au asociat numeroase date si observatii a caror prezentare sintetica este facuta in cele ce urmeaza, evidentiata prin urmatoarele componente:
4.8.2.1.Selectia jucatorilor si componenta echipei
Cu o medie de 6,3 ani de pregatire si cu valori individuale si medii ale staturii, componenta echipei s-a bazat pe o selectie care s-a incadrat in cerintele stabilite de FRH.
In functie de statura si post, au fost selectionati cei mai buni jucatori din catedra.
In selectionarea celor mai buni jucatori pentru echipa reprezentativa de juniori s-au asociat:
observatiile la antrenamentele echipelor de juniori 3 si 2 ale clubului;
observatiile si propunerile colegilor;
eficacitatea jocului si perspectivele manifestate de jucatori in competitiile de juniori 3 si 2.
4.8.2.2.Structura echipei
Valorile staturii individuale, pe posturi si ale echipei pun in evidenta urmatoarele aspecte:
cerintele de statura pe posturi au fost realizate atat ca nuamr de jucatori in cadrul fiecarui post, cat si a staturii specifice fiecarui post in parte;
asociind staturii indicii de manifestare a calitatiilor motrice si ai executiei procedeelor tehnice si actiunilor tactice individuale evidentiati prin probele de control si rezultatele competitionale, se desprind aprecieri cu privire la valoarea fiecarui jucator si a echipei in ansamblu sau.
4.8.2.3.Rezultatele obtinute
Realizarea modelului structurii echipei si a modelului de pregatire au condus la realizarea obiectivelor de performanta stabilite, respectiv:
calificarea in turneul final;
castigarea titlului de campioana nationala de juniori 1 pe anul 1971;
promovarea in lotul national a trei jucatori.
4.9.Concluzii partiale ale experimentului
Din analiza comparata a rezultatelor la probele de control si a modelului de joc realizat si stabilit, se desprind o serie de concluzii, prin care se evidentiaza urmatoarele:
1.Structura lectiei de antrenament a asigurat controlul asupra eficientei executiei temelor, dinamicii efortului si concordanta dintre desfasurarea lectiei de antrenament si cea a jocului oficial.
2.Lectiile standardizate pentru perioadele competitionale si pregatitoare au contribuit nemijlocit la realizarea modelului de pregatire si a celui de joc.
3.Principalii factori limitativi in realizarea identitatii intre modelul de joc realizat si cel stabilit au fost urmatorii:
numarul aruncarilor la poarta din actiune si de la 7m, mai mic, ca o consecinta directa a timpului total de atac si al numarului de atacuri ale echipei proprii;
numarul de posesii de minge pierdute fara aruncare la poarta, ca o consecinta directa a intuirii ritmului de atac, in compensatie pentru ritmul de joc in aparare, mai mare, datorat prelungirii timpului de atac al echipelor adverse prin sistemul 3+2+1.
4.Aceste explicatii sunt validate de realizarea modelului de joc in aparare si situarea celui de atac sub nivelul parametrilor, in special valorici, ai modelului stabilit.
5.Principala cauza explicativa a nerealizarii modelului de joc in atac o constituie factorii limitativi din pregatire anuntati.In felul acesta se valideaza axioma lui Serban(139) conform careia:
atacul solicita preponderent gandirea algoritmica, iar apararea solicita preponderent gandirea euristica.
6.Relatiile dintre modelele de joc stabilite si cele realizate se circumscriu urmatoarelor aprecieri:
modelele de joc stabilite, au:
o functie strategic – anticipativa, determinand continutul si metodologia in realizarea modelelor de pregatire;
o functie strategic – retrospectiva, determinand modificarile cantitativ – calitative care se introduc in continutul si metodologia realizarii modelelor de pregatire;
modelele de joc realizate au:
o functie operational – retrospectiva, determinand evaluarea si aprecierea cu privire la realizarea modelului de pregatire;
o functie operational – anticipativa, determinand modificarile necesare in cadrul modelului de pregatire si modelelor de joc a caror realizare va permite indeplinirea obiectivelor de performanta stabilite.
CAPITOLUL 5
CONCLUZII SI PROPUNERI
5.1.Concluzii teoretice
5.1.1.Cu privire la componenta si structura echipei
Comparand valorile staturii jucatorilor cu cerintele impuse de FRH se constata faptul ca selectia jucatorilor a fost realizata in concordanta cu structura optimizata a modelului de echipa.
Pe langa aspectul somatic, valoarea rezultatelor obtinute la probele de control atesta nivelul de dezvoltare a calitatilor motrice la un nivele competitiv cu cerintele stabilite de FRH.
Functie de dezvoltarea somatica, nivelul calitatilor motrice si al pregatirii tehnice, s-a realizat o corespunzatoare orientare in specializarea pe posturi in cadrul echipei de juniori 1 a C.S.S.Nr.2 Bucuresti.
Acest lucru este pus in evidenta de faptul ca, tinand seama de valoarea fiecarui jucator, majoritatea componentilor echipei a fost orientata catre o dubla specializare, fiind in situatia de a juca pe un post principal ca si pe un al doilea post, secundar.
In general, din felul in care se prezinta componenta si structura echipei de juniori 1, se poate concluziona ca acestea au fost concordante atat cerintelor enuntate de FRH, cat si modelului care optimizeaza performantele pe plan national.
5.1.2.Programarea pregatirii
Documentele care se asociaza in obiectivarea programarii pregatirii echipei de juniori 1 sunt alcatuite in concordanta cu cerintele metodice care asigura o orientare corespunzatoare in directie optimizarii modelului de pregatire.
In conceptia personala documentul de cea mai mare importanta in obiectivarea pregatirii il constituie proiectul didactic al lectiei de antrenament.
Alcatuit pe baza unor dozari stabilite relativ standard, proiectul didactic al lectiei de antrenament prin alcatuirea sa si posibilitatile de cantificare a continutului sau a permis sa se aprecieze si sa se evalueze eficienta unei lectii de antrenament si prin aceasta a unui ciclu, etapa sau perioada de pregatire.
5.1.3.Organizarea lectiilor de antrenament
Fiecare lectie de antrenament s-a realizat pe baza unui algoritm relativ standard, variatiile fiind determinate de alternarea unor mijloace in realizarea diferitelor teme stabilite.
Pe langa algoritmul de desfasurare a lectiei de antrenament s-a impus in mod necesar si un algoritm al succesiunii lectiilor in cadrul fiecarui ciclu saptamanal de antrenamente.
In cadrul succesiunii lectiilor in ciclul saptamanl de antrenamente au fost avute in vedere:
succesiuninea eforturilor specifice realizarii diferitelor teme in cadrul unei lectii;
succesiunea eforturilor specifice realizarii diferitelor teme in cadrul fiecarei lectii, prin alternarea temelor, mijloacelor si a eforturilor specifice implicate in continutul fiecarei componenta a antrenamentului in parte.
5.1.4.Continutul lectiilor de antrenament
Urmarindu-se realizarea obiectivelor si temelor stabilite pentru fiecare componenta a antrenamentului in cadrul lectiilor de antrenament s-au folosit exercitii rationalizate si standardizate.
Din analiza proiectelor didactice ale lectiilor de antrenament prezentate se constata o varietate deosebita a exercitiilor, fiecare dintre acestea avand implicate in executie un anumit nivel de manifestare a calitatiilor motrice, mai multe procedee tehnice si actiuni tactice individuale de atac si de aprare.
In realizarea continutului fiecarei lectii de antrenament o importanta deosebita a avut-o felul in care a fost condusa desfasurarea acesteia.
Folosirea diagramelor, explicatiilor si codurilor in prezentarea continutului fiecarui exercitiu si stabilirea valorilor diferitilor parametric ai executiei, au permis urmarirea, aprecierea si corectarea in permanenta a desfasurarii executiei exercitiilor.
Din felul in care jucatorii au inteles ceea ce trebuie sa execute din urmarirea diagramelor prezentate sau codurilor explicative folosite, s-a desprins usurinta intelegerii acestui mod de lucru care si-a dovedit eficienta atat prin reducerea timpului necesar explicatiilor si organizarii executiei, cat si in intelegerea limbajului specific impus din semnele diagramelor sau codurilor verbale folosite, care i-au ajutat, pe jucatori sip e antrenor, in folosirea acestui limbaj si in conducerea jocurilor oficiale.
5.1.5.Continutul modelelor de joc si de pregatire
Prelucrarea datelor si observatiilor rezultate din realizarea pregatirii si activitatii competitionale au permis formularea aprecierilor cu privire la optimizarea modelelor de joc si de pregatire in ansamblul sau.
Datele obiectivate prin mijloace rationalizate si standardizate au atestat nivelul de pregatire al jucatorilor, capaciatea de progress si relatiile dintre acestea si cerintele modelului de pregatire.
Optimizarea modalitatii de organizare a lectiilor de antrenament au permis realizarea unui control corespunzator asupra volumului, intensitatii, complexitatii si densitatii in cadrul fiecarei lectii si prin aceasta estimarea relatiilor dintre cantitatea si calitatea pregatirii efectuata.
Asa dupa cum obiectivarea continutului fiecarei lectii de antrenament a permis evaluarea si aprecierea pregatirii efectuate, in aceeasi masura obiectivarea jocurilor a permis stabilirea modelului de joc.
Fara determinarea modelului de joc prognozat si a celul realizat numai cu ajutorul rezultatelor obtinute in campionat, nu s-ar fi putut aprecia corespunzator, obiectiv, modelul de pregatire realizat de echipa.
Modificarile care au fost introduse in modelul de pregatire in vederea cresterii valorice a jucatorilor si a echipei, au avut la baza modelul de joc stabilit si cele realizate in jocurile oficiale.
In consecinta tendintele de optimizare a modelelor de joc si de pregatire s-au materializat prin cadrul oferit de metodologia folosita in realizarea continutului pregatirii in relatie directa cu valorile parametrilor modelului de joc stabilit.
5.1.6.Modelul de joc in aparare
Constituindu-se ca tema a experimentului efectuat de-a lungul anului competitional 1970 – 1971, valorificand experienta teoretica si practica acumulata in acest sens in anii precedenti, realizarea modelului de joc in aparare s-a constituit ca un obiectiv cu doua directii de actionare:
pe de o parte pentru realizarea pregatirii conforma cu realizarea obiectivelor de performanta;
pe de alta parte pentru realizarea temei lucrarii.
Prin valorile cifrice si procentuale ale evolutiei echipei in aparare, sintetizate in modelul de joc in aparare, au fost realizate ambele directii ale obiectivului ale experimentului efectuat.(lipseste de la pag 100; nu inteleg ce scrie).
5.2.Concluzii practice
Alcatuirea modelelor de joc si de pregatire nu reprezinta o problema dificila, in sine, ci una necesara.
Realizarea efectiva a modelelor de pregatire reprezinta o problema in a cerei rezolvare o contributie deosebita si-o aduce conceptia de joc si de pregatire stabilita.
Conceptia de joc si de pregatire stabilita se transpune in practica prin metodologia utilizata in rezolvarea multiplelor probleme pe care le ridica activitatea practica.
In realizarea modelului de pregatire intervin decisiv si determinant, cu sens limitativ sau favorizant:
componenta echipei;
structura echipei;
nivelul de pregatire al jucatorilor;
conceptia de joc si de pregatire stabilita;
modelul de joc realizat si cel prognozat;
metodologia utilizata;
mijloacele specifice si nespecifice folosite;
starea de sanatae a jucatorilor;
conditiile de pregatire;
motivatia in pregatire si activitatea competitionala.
Modelul de pregatire poate fi realizat numai in conditiile in care fiecare antrenament este organizat minutios, iar desfasurarea este permanent controlata prin elemente standardizate care obiectiveaza executia exercitiilor.
Optimizarea de ansamblu a pregatirii se realizeaza numai prin investigarea permanenta a eficacitatii lucrului efectuat in fiecare lectie de antrenament.
Eficacitatea lucrului efectuat in lectiile de antrenament se stabileste in raport de valorile cantitative si calitative ale parametrilor modelului de joc.
Modelul de joc se stabileste in concordanta cu modelul de pregatire.
Modelul de joc nu se poate realiza fara utilizarea elementelor care obiectiveaza lucrul efectuat in antrenamente, in principal prin utilizarea standardizarii structutilor si exercitiilor orientate spre realizarea diferitilor parametri si instruirii.
Un model de joc nu poate fi stabilit fara folosirea inregistrarilor.
Stabilirea modelului de echipa determina continutul modelului de pregatire si de joc, care trebuie sa asigure optimizarea raporturilor dintre obiectivele pregatirii si obiectivele de performanta.
Validarea oricarui model de pregatire stabilit este facuta de participarea jucatorilor la realizarea pregatirii.
In raport de continutul, orientarea, si metodologia utilizata in pregatire, se pot realiza unele substitutii referitoare la numarul de antrenamente realizat de un jucator, dar in cadrul participarii la jocurile de campionat acestea au o valoare minima de acoperire.
Modelul de joc realizat de echipa poate induce la aprecierea conceptiei de joc si de pregatire si a modului de concretizare a acesteia in nivelul de realizare a modelului de pregatire.
Modelul de joc stabilit si cel realizat sunt in functie de:
structura echipei;
continutul modelului de pregatire;
metodologia utilizata in realizarea modelului de pregatire;
calendarul competitional si in cadrul acestuia, numarul de jocuri de verificare raportat si cumulat celor oficiale.
In incheierea sa expermentul efectuat validarea integrala a ipotezelor implicate in enuntul temei lucrarii si in cadrul rezultatelor obtinute, a fost realizata in intregime.
5.3.Propuneri
Pe baza datelor si observatiilor acumulate in cadrul experimentului efectuat si a concluziilor desprinde la incheierea acestuia, pot fi enuntate urmatoarele propuneri:
Catedra de handbal a ANEF, in colaborare cu FRF sa elaboreze o lucrare cu privire la optimizarea modelelor de pregatire si de joc la nivelul echipelor de juniori 3, 2 si 1.
Luand in considerare penuria declarata din ultimii ani si care se va mentine si in urmatorii ani in privinta informatiilor cu privire la problemele metodologiei antrenamentului la copii si juniori in handbal, catedra de handbal a ANEF si Colegiul central al antrenorilor din FRF sa redacteze o lucrare in al carei cuprins sa fie prezentate:
Cele mai eficiente mijloace in realizarea obiectivelor specifice fiecarei componenta a antrenamentului;
Modelele si procedeele care asigura maximizarea eficacitatii in lectiile de antrenament;
Parametrii si valorile acestora in cadrul modelului de joc;
Controlul si verificarea in desfasurarea unei lectii de antrenament;
Interpretarea si evaluarea evolutiei jucatorilor in jocurile oficiale.
Publicarea inr-un buletin informativ al FRH, in fiecare an, a intregului program de pregatire si activitate competitionala ale celor mai bune echipe de copii si juniori din tara.Prin aceste rapoarte ale antrenorilor celor mai bune echipe de copii si juniori se vor putea comunica tuturor antrenorilor din tara informatii cu privire la:
programarea pregatirii;
structura modelului de pregatire;
metodologia utilizata in realizarea modelului de pregatire;
calendarul competitional si rezultatele obtinute;
structura modelului de joc stabilit si realizat;
contributia jucatorilor pe posturi la realizarea modelelor de joc in atac si in aparare.
In felul acesta s-ar constitui o baza de informatii cu repercursiuni benefice in profesionalitatea etalata de fiecare antrenor care lucreaza cu copii si juniorii, cu implicatii ulterioare in calitatea selectiei sia a structurii viitoarelor echipe de juniori 3, 2 si 1 si ulterior echipelor reprezentative de juniori si de seniori, de club si reprezentativa nationala.
CAPITOLUL 6
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1.Alexandrescu, Gh.- Metodica invatarii si perfectionarii sistemului de aparare 3+2+1 in handbal.Revista Educatie Fizica si Sport, Nr.8, 1986.
2.Apostol, P.- Educatia si pedagogia in perspectiva operationala.Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1969.
3.Andersen, E.- 7 principii ale apararii.CNEFS, F.R.Baschet, Buletin Informativ, 1975.
4.Armstrong, B., Cassidy, F.- Cum se antreneaza o echipa campioana.Parker Publishing Company, N.Y.,1973.
5.Aslangic, A.- La poarta de handbal.CNEFS, CSSP, 1983.
6.Astrand, P.O.- Conditia fizica.CNEFS, CSSP, 1971.
7.Babaski, I.K.- Optimizarea procesului de invatare.Editura didactica si Pedagogica, 1979.
8.Barani, G., Istrate, I, Dragomir, Z.- Pregatirea fizica in antrenamentul sportiv.CNEFS, CCSP, 1968.
9.Baroga, M.- Aspecte noi si orientari medicale specifice in dezvoltarea fortei la femei.Revista Educatie Fizica si Sport, Nr.5, 1979.
10.Baroga, M.,Baroga, L.- Conditia fizica si sportul.Editura Sport-Turism, 1989.
11.Barliba, C.- Informatie si competenta.Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1986.
12.Becher, H., Dressing, C., Reichstein, G.- Teoria jocurilor si posibilitatile aplicarii ei in volei.CNEFS, CSSP, Sportul peste hotare, Nr.47, 1975.
13.Beringe, I.- Invatarea programata.Editura Didactica si Pedagogica, 1978.
14.Bertalanffy, L., Von- Teoria generala a sistemelor si aplicarea ei in psihologie.Stiinte sociale, Vol.8, Editura Politica, 1972.
15.Blume, D.D.- Privire teoretica asupra sistemelor, reglarii si informatiei procesului motric al invatarii prin prisma teoriei miscarii.CNFFS, CSSP, Sportul peste hotare, Nr.93, 1972.
16.Bogdanov, G.P.,Ivanin,A.G.,Preobranjenski,I.P.- Continutul tacticii si al pregatirii tactice.Caile perfectionarii maiestriei sportivilor.Editura CNFFS, 1968.
17.Bonaventure, G.-Abordarea neuro-chimica a procesului invatarii.CNEFS, CSPS, Educatia fizica in scoala, Nr.32.
18.Bota, I.-Modele de joc si pregatire.CNEFS, CSPS.Editura Sport–Turism, 1984.
19.Bratu, I.- Cadrul metodic si limitele aplicarii metodelor moderne de instruire in procesul de educatie fizica.Revista Educatie Fizica si Sport, Nr.9, 1982.
20.Brill, M.S.- Selectia in jocurile sportive.CNEFS, CCSPS, 1983.
21.Brunner, J.S.-Pentru o teorie a instruirii.Editura didactica si pedagogica, 1970.
22.Butenko, H.I.- Despre caile de dezvoltare a vitezei.CNEFS, CSSP, Ce stim despre viteza?, 1971.
23.Buzek, L.- Activitatea didactica pe grupe.Editura Didactica si Pedagogica, 1976.
24.Caufield, V.- 9 cai pentru perfectionarea pregatirii.CNSFS, F.R.Baschet, Lucrarea tehnica Nr.18, 1974.
25.Celac, M.- Modelarea spatiului in perspectiva dinamica.Sisteme in Stiintele Sociale.Editura Academiei RSR, 1977.
26.Cercel, P.- Calitatile motrice in handbal.Editura Spor –Turism,1980.
27.Cercel, P.- Handbal – exercitii pentru fazele de joc.Editura Sport–Turism, 1975.
28.Cerghit, I.- Metode de invatamant.Editura Didactica si Pedagogica, 1979.
29.Chiraleu,G., Colibaba, D.E.- Conceptia de joc si orientarea pregatirii la juniori 1.CNEFS, F.R.Baschet, 1987.
30.Chiraleu, G.,Darjan., C.- Conceptia de joc si de pregatire pentru echipele de senioare si de seniori.CNEFS, F.R. Baschet, 1989.
31.Chirita, G.-Optimizarea lectiei de educatie fizica. Editura Didactica si Pedagogica, 1974.
32.Constantinescu, Gh., D.- Ipoteze in stiintele naturii.Editura Stiintifica, 1960.
33.Cornea, I.- Rolul experimentului in cunoasterea stiintifica.Editura Stiintifica, 1961.
34.Costello, F.- Antrenamentul sovietic de sprint la vale.Scholastic Coach, Martie, 1976.
35.Davidson, B.- Metode de dirijare a antrenamentului.Scholastic Coach, Decembrie, 1979.
36.Davitz, J.E.,Ball,S.- Psihologia proceselor de invatare.Editura Didactica si Pedagogica, 1972.
37.Demeter, A.- Probleme fiziologice ale antrenamentului.Revista E.F.S.,Nr.7, 1977.
38.Demeter, A.- Bazele fiziologice si biochimice ale formarii deprinderilor motrice.Editura Sport-Turism, 1982.
39.Dimitriu, E.- Psihologia proceselor de instruire.Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982.
40.Darjan, C.-Introducere in problematica modelarii in pregatirea baschetbalistilor.Revista E.F.S., Nr.3, 1972.
41.Darjan, C.- Modelarea jocului, jucatorului si echipei la juniori si junioare.Revista E.F.S., Nr.1, 1978.
42.Darjan, C.- Pregatirea fizica – o problema de organizare si planificare , Revista E.F.S., Nr.8, 1978.
43.Darjan, C.- Apararea – factor de echilibrare.Revista E.F.S., Nr.9, 1978.
44.Darjan, C., Tabaras, C – Standardizarea mijloacelor utilizate in pregatirea baschetbalistelor junioare.CNEFS, F.R.Baschet, Buletin Informativ Nr.2, 1987.
45.Darjan, C.- Introducere in instruirea programata a copiilor si junioarelor la baschet.Revista E.F.S., Nr.3, 1987.
46.Donskoi, A.- Tehnica sportive.Editura CNEFS, 1962.
47.Dragnea, A.- Teoria si metodica antrenamentului.ANEF, 1992.
48.Draganescu, M.- Arhitectura sistemelor tehnice.Sisteme in Stiinte Sociale.Editura Academiei RSR, 1979.
49.Dumitrescu, V.- Evolutia metodei modelarii in procesul antrenamentului sportive.Revista E.F.S., Nr.11, 1974.
50.Dumitrescu, V.- Folosirea informatiei in modelarea pregatirii fizice.Revista E.F.S., Nr.4, 1974.
51.Duncan, II, J.K.- Comunicarea in teren.Coaching Clinic, Februarie, 1992.
52.Epuran, M.- Psihologia sporturilor.Editura Sport–Turism, 1978.
53.Epuran, M.- Ghidul psihologia al antrenorului.IEFS, 1982.
54.Epuran, M.- Modelarea conduitei sportivilor.Editura Sport-Turism, 1990.
55.Epuran, M.- Metodologia cercetarii activitatilor corporale.ANEFS, 1992.
56.Fitzmonns, C.- Antrenamentul cheia eficacitatii jocului.Basketball, NBA, Handbook.
57.Florescu, C., Dumitrescu, V., Predescu, A.- Metodica dezvoltarii calitatilor fizice.Editura CNEFS, 1969.
58.Florescu, C.- Sportul de performanta.Editura Sport-Turism, 1985.
59.Frasinelli, R.- Anduranta si rezistenta in antrenamentul alergatorilor de semifond si fond.CNEFS, Ce stim despre rezistenta si indemanare? 1972.
60.Fries, E., Rosenberg, R.- Invatamant prin cercetare.Editura Didactica si Pedagogica, 1973.
61.Frisco, J.D.- Antrenorul ca lider.Coaching Clinic, Februarie 1992, Decembrie 1991.
62.Furlan, I.- Invatamantul modern si instruirea intensive.Editura Didactica si Pedagogica, 1975.
63.Galperin, P.I.- Psihologia gandirii si teoria formarii in etape a sectiunilor mintale.Studii asupra gandirii in psihologia sovietica.Editura Didactica si Pedagogica, 1970.
64.Gandelsman, A.I., Smirnov, B.N.- Fundamentarea fiziologica a antrenamentului sportive.Editura Sport-Turism, 1975.
65.Gavenea, A.- Cunoasterea prin descoperire in invatamant.Editura Didactica si Pedagogica, 1973.
66.Gerbier, J.- Organizare-conducere.Editura Politica, 1975.
67.Gheorghe, A., Ionescu, T.- Modelarea structurala si decizia in sistemele social-economice.Sisteme in Stiintele Sociale.Editura Academiei RSR, 1977.
68.Ghenade, V.-Modelarea instruirii copiilor si juniorilor in volei.Editura Didactica si Pedagogica, 1984.
69.Ghenade, V., Roman, S.- Realizarea instruirii echipelor de volei pe baza “modelului jocului competitional”.Revista E.F.S., Nr.3, 1984.
70.Garboveanu , N., Negulescu, V., Nicolae, G., Onofriu, A., Roco, M., Sandu, A.- Stimularea creativitatii elevilor in procesul de invatamant.Editura Didactica si Pedagogica, 1981.
71.Gogaltan, V.- Instruirea copiilor si juniorilor in handball.Editura Stadion, 1974.
72.Golu, M.- Principii de psihologie cibernetica.Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1975.
73.Golu, P.- Invatare si dezvoltare.Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1985.
74.Gropper, H., Thiesse, A.- Organizarea programului de pregatire fizica avand in vedere corelatia dintre calitatile motrice si deprinderile motrice.CNEFS, CSSP, Sportul la copii si juniori, Vol.34.
75.Harre, D.(sub.red.)- Teoria antrenamentului.Editura Stadion, 1973.
76.Hassenforder, E.R.-Inovatia in invatamant.Rditura Didactica si Pedagogica, 1976.
77.Hassenforder, J.- Motivatia in invatare.Editura Didactica si Pedagogica, 1976.
78.Hermansen, L.- Factori limitative in timpul efortului maxim de scurta durata.CNEFS, CCSP, Factori care limiteaza rezistenta umana, 1980.
79.Hilgard, E.R., Bowar, G.H.-Teorii ale invatarii.Editura Didactica si Pedagogica, 1974.
80.Hill, A- Indicele de contributie in cadrul echipei.CNEFS, F.H.Baschet, Buletin Informativ, 1974.
81.Hoffman, A.- Algoritmizarea elementelor tehnice privind initierea in jocul de volei.Revista E.F.S., Nr.11, 1984.
82.Hrisca, A., Predescu, T., Darjan, C.- Programa de baschet pe ntru sectiile de baschet din C.S.S.Editura Didactica si Pedagogica, 1984.
83. Hrisca, A., Predescu, T., Darjan, C.-Baschet la copii si juniori.Editura Sport-Turism, 1985.
84.Iahontov, E.R.- Modelarea tacticii de baschet.Cibernetica in sport.Editura CNEFS, 1968.
85.Ionescu, I., Dinu, C.-Conceptia de joc.Editura Sport – Turism, 1982.
86.Ionescu, M.- Strategii de predare – invatare in concordanta cu scopurile didactice.Editura Didactica si Pedagogica, 1982.
87.Kager, J.- Problemele programarii privind insusirea deprinderilor motrice.CNEFS, CSSP, Educatia fizica in scoala, Nr.13, 1971.
88.Kaminer, J.- Organizarea exercitiilor pentru invatarea apararii pressing.CNEFS, F.R. Baschet, Buletin Informativ, 1975.
89.Kotarbinski, T.-Tratatul despre lucrul bine facut.Editura Politica, 1976.
90.Kuchenbecher, B.- Sisteme de aparare.CNEFS, CSSP, Handbal, Bazele Stiintifice ale antrenamentului, Vol.6.
91.Kunst-Ghermanescu, I., Gogaltan, V., Jianu, E., Negulescu, I.- Teoria si metodica handbalului.Editura Didactica si Pedagogica, 1963.
92.Landa, L.N.- Procedeu, metoda, algoritm.Probleme de tehnologie didactica.Editura Didactica si Pedagogica, 1977.
93.Lazar, A.- Situatii motivationale favorabile invatarii de tip scolar.Editura Didactica si Pedagogica, 1975.
94.Lopez, M.A.-Invatarea motrica in educatia fizica.CNEFS, CCSP, Educatia fizica scolara, Vol.13, 1973.
95.Mackenzie, N., Grant, M., Jones, H.C- Arta de a preda- arta de a invata.Editura Didactica si Pedagogica, 1975.
96.Marcu, F., Maneca, C.- Dictionar de neologisme.Editura Academiei RSR, 1978.
97.Marolicaru, M.-Abordarea sistemica in educatia fizica.ANEF, 1992.
98.Malita, M., Zidaroiu, C.- Modelarea matematica a sistemelor educationale.Editura Didactica si Pedagogica, 1976.
99.Matveev, L.P., Novicov, A.D.- Teoria si metodica educatiei fizice.Editura Didactica si Pedagogica, 1980.
100.Mcnally, B.- Timpul si spatial in antrenamentul de circuit in baschet.Scholastic Coach, Ianuarie, 1993.
101.Menschel, C., Stein, H.G., Fahrmann, L.- Handbal- ghid pentru antrenori.CNEFS, CCSP, Bazele stiintifice ale antrenamentului.Vol.10, 1984.
102.Mikkelsen, F., Olsen, M.M.- Studiul fiziologic al handbalului.CNEFS, CCSP, Bazele stiintifice ale antrenamentului.Vol.6.
103.Mircioiu, C., Tabaras, C., Darjan, C.- Conceptia de pregatire si de joc intre decizie si aplicare.CNEFS, F.R.Baschet.Buletin Informativ Nr.3, 1987.
104.Mircioiu, C., Tabaras, C., Darjan, C.-Delimitari in nivelurile competentei si performantei ale profesiunii de antrenor.Revista E.F.S., Nr.3, 1989.
105.Mitra, GH., Mogos, A.- Metodica educatiei fizice scolare.Editura Sport-Turism, 1975.
106.Mollet, R.- Power-training.CISM, Bruxelles, 1961.
107.Muresan, V.-Valorile si criterile eficientei.Editura Politica, 1986.
108.Nastase, J.- “Stelele”apararii.CNEFS, F.R.Baschet, Lucrarea tehnica Nr.12, 1972.
109.Nett, T., Ullrich, J.- Exercitii pentru dezvoltarea fortei.Bartels&Wernitz, Stutgart.
110.Nicu, A.,Dr.- Plannificarea antrenamentului sportiv- modele.MTS, CCPSP, 1992.
111. Nicu, A.,Dr.- Rationalizarea antrenamentului sportiv.MTS, CCPSP, 1992.
112.Ockel, E.- Cat poate fi solicitat copilul in procesul didactic.Editura Didactica si Pedagogica, 1976.
113.Orlov, A.K.- Folosirea modelarii matematice pentru realizarea procesului invatarii unui exercitiu fizic.CNEFS, CCSP, Sportul peste hotare, Nr.57, 1967.
114.Orr, J.- Un program pentru dezvoltarea contraatacului inaintea intreruperii sezonului de pregatire.CNEFS, F.R.Baschet, Lucrarea tehnica Nr.12, 1972.
115.Parlabes, P.- Inteligenta motrica.CNEFS, CCSP, Sportul de performanta, Nr.68.
116.Parsons, J.- Apararea la interceptie.CNEFS, F.R.Baschet, Buletin Informativ Nr.2, 1971.
117.Pavelescu, V.- Schema operationala a deprinderilor si obisnuintelor – intelesurile lor si raporturile dintre ele.Revista de Psihologie, Nr.4, 1965.
118.Paye, B.- Psihologia antrenamentului pe teren variat.CNEFS, F.R.Baschet, Lucrarea tehnica Nr.16, 1973.
119.Pesques, P.- Invatarea.CNEFS, CCSP, 1967.
120.Piaget, J.- Psihologia inteligentei.Editura Stiintifica, 1965.
121.Pintea, L.- Invatamantul formativ prin procedee logico-matematice.Editura Didactica si Pedagogica, 1975.
122.Pipes, Th.- Procedee in antrenamentul puterii.Scholastic Coach, mai, iunie, 1977.
123.Pokrajac, b.- Cum am cucerit medalia de aur.CNEFS, CCSP, 1975.
124.Popescu, C.- Antrenorul, profilul, personalitatea si munca sa.Editura Didactica si Pedagogica, 1979.
125.Popescu, D., Colibasi- Asa am antrenat.Editura Stadion, 1971.
126.Popescu, C.- Lectii de handbal.Editura Stadion, 1971.
127.Popescu, P.Neveanu.- dictionar de psihologie.Editura Albatros, 1978.
128.Polhmann, J.- Probleme de structura si ritm ale motricitatii – prezentare si aspectele ei filozofice.Editura CNEFS, Cibernetica in Sport, 1968.
129.Prohazka, v.- Unii factori ipotetici ai indemanarii.CNEFS, CSSP, Ce stim despre rezistenta si indemanare?, 1972.
130.Radut, C.- Contributii la modelarea biocibernetica a sportivilor de performanta.revista E.F.S., Nr.10, 1971.
131.Restian, A.- Elemente de patologie informationala.Editura Dacia, 1977.
132.Rodionov, A.V., Perepelov, A.I.- Dinamica calitatiilor psiho-motrice la jucatorii de handbal.CNEFS, CCSP, Sportul de performanta, nr.134, 1976.
133.Salmela, J.N., Alain, S.- Performanta, deprinderi motrice si manipularea informatiei.CNEFS, CCSP, Sportul de performanta, Nr.171, 1974.
134.Salpin, J.- Propuneri pentru un antrenament stiintific.CNEFS, F.R.Baschet, Buletin Informativ, 1975.
135.Sahleanu, v.- Despre valoarea teoretica si practica a modelelor.Probleme teoretice ale ciberneticii.Editura Stiintifica, 1963.
136.Scilliago, P.- Autonomie si colaborare-cheia succesului.CNEFS, Sportul de performanta, Nr.269, 1987.
137.Scholich, m.- Antrenamentul in circuit.CNEFS, CCSP, 1966.
138.schuster, M.- Metode si mijloace pentru invatarea si perfectionarea tehnicii de aparare in vederea maririi eficacitatii jocului de aparare si pentru curatirea jocului de handbal de obstructii si neregularitati.CNEFS, F.R.Handbal, Colegiul Central al Antrenorilor, 1967.
139.Serban, m., de Hillerin, P.- Volei-strategie si tactica.Editura Sport-Turism, 1984.
140.Siclovan, I.- Teoria si metodica antrenamentului.Editura Sport-Turism, 1978.
141.Snoj, I.- Sistemul de aparare 3+2+1.Handbal, Moscova, 1974.
142.Smith, R.- Folosirea plyometric-ului in conditia fizica sistematica.Coaching Clinic, septembrie 1992.
143.Soll, W.- Despre metodica invatarii si exersarii.CNEFS, CCSP, Sportul la copii si juniori, Vol.14, 1972.
144.Stroe, S.- Pregatirea fizica a juniorilor la volei.Editura Sport-Turism, 1976.
145.Teacenko, P.B.- Modelarea matematica a situatiilor conflictuale.Editura Militara, 1971.
146.Teodorescu, L.- Despre tactica sportiva.Editura CNEFS, 1965.
147.Teodorescu, L.- Teorie si metodica in jocurile sportive.editura Sport-Turism, 1975.
148. Teodorescu, L., Predescu, A.- Probleme de antrenament in jocurile sportive.Editura UCFS, 1962.
149. Teodorescu, L., Florescu, C.- Unele directii pentru perfectionarea maiestriei sportive tehnico-tactice.Continutul si metodica antrenamentului sportiv.Editura CNEFS, 1974.
150.Thomas, D.J.- Folosirea teoriei invatarii sociale in sporturile competitive.Coaching Clinic, noiembrie, 1991.
151.Tibascu, V.- Circuitul in lectia de educatie fizica.Editura Sport-Turism, 1975.
152.Trofin, E.- Handbalistii romani si tactica jocului.Editura CNEFS, 1969.
153.Tarcovnicu, V.- Invatamant frontal, individual si pe grupe.Editura Didactica si Pedagogica, 1981.
154.Ullirch, J.- Circuit tehnic.Bartele&Wernitz, Stuttgart.
155.Ungerer, D.- Teorii ale invatarii motrice.CNEFS, CCSP, Sportul la copii si juniori, Vol.25.
156.Vanek, N., Hasek, V., Nan, F.- Despre teoriile invatarii motrice.CNEFS, CCSP, Sportul peste hotare, Nr.79, 1971.
157.Varneroy, J.- Elemente fundamentale ale apararii.Education Physique et Sport, Nr.236, iulie-august, 1992.
158.Verhosanski, I.- Despre sistemul pregatirii speciale de forta a saritorilor.CNEFS, CCSP, Atletism, ieri-azi-maine, Vol.4, 1972.
159.Vlasceanu, L.- Decizie si inovatie in invatamant.Editura Didactica si pedagogica, 1979.
160.Wald, H.- Ipoteza si previziune.Despre pereviziunea stiintifica.Editura Stiintifica, 1965.
161.Zaharia, M.-Metoda lucrului cu intrecere in lectia de educatie fizica.Revista E.F.S.Nr.11, 1970.
162.Zlate, M.- Empiric si stiintific in invatare.Editura Didactica si Pedagogica, 1973.
163.Zojevnikova, Z.- Antrenamentul indemanarii si vitezei la jucatorii de baschet.CNEFS, F.R.Baschet, Buletin Informativ Nr.4, 1988.
164. X X X.- Apararea 3+2+1.IHF, Trainer-Symposium, 1970, in Sweden-Solna- 3-8.08.1970.
165. X X X.- Aspecte ale intrunirii sistemului de aparare avansata.CNEFS, F.R.Handbal.
166. X X X -Cerinte generale in instruirea si evolutia echipelor si jucatorilor de handbal.MI, Directia Activitati Educative-Serviciul Cultura Fizica, 1966.
167.X X X- Criterii, norme si probe de control pentru selectia in handbal.CNEFS, CCSP, F.R.Handbal, 1986.
168. X X X.- CNEFS, F.R.Handbal in 7-conceptia, 1962-1963.
169 X X X..- CNEFS, F.R.Handbal-Directiile principale ale procesului de instruiere sportiva in handbal, 1966.
170 X X X.- CNEFS, CCSP, Handbal, Vol.4-Programa de invatamant pentru scolile sportive cu specializarea handbal din RPU.
Componenta echipei de juniori 1 pentru editia 1970 – 1971
a Campionatului republican al juniorilor 1
Structura echipei de juniori 1 pentru editia 1970 – 1971 a
Campionatului republican al juniorilor 1
Valorile medii ale parametrilor modelului
structurii echipei de juniori 1 la 1.06.1971
Modelul de pregatire si de joc pentru
anul competitional 1970-1971
MODELUL DE PREGATIRE
1.1. Volumul pregatirii
numar de antrenamente = 248
numar de ore = 596
1.2. Activitatea competitionala
jocuri de verificare = 54
numar de ore = 108
jocuri oficiale = 19
numar de ore = 38
1.3. Organizarea pregatirii
perioada pregatitoare 1 =
durata = 1.07 – 1.09.1970
numar de antrenamente = 50
numar de ore = 100
jocuri de verificare = 10
numar de ore = 20
perioada competitonala 1 =
durata = 1.09 – 25.10.1970
numar de antrenamente = 28
numar de ore = 56
jocuri oficiale = 7
numar de ore = 14
perioada pregatitoare 2 =
durata = 26.10.1970 – 01.04.1971
numar de antrenamente = 70
numar de ore = 140
jocuri de verificare = 24
numar de ore = 48
perioada competitionala 2 =
durata = 1.04 – 16.05.1971
numar de antrenamente = 30
numar de ore = 60
jocuri de verificare = 7
numar de ore = 14
perioada pregatitoare 3 =
durata = 17.05 – 10.06.1971
numar de antrenamente = 16
numar de ore = 32
jocuri de verificare = 5
numar de ore = 10
jocuri oficiale = 5
numar de ore = 10
1.4. Ponderea componentelor antrenamentului
1.5. Ponderea intensitatii de solicitare si a densitatii antrenamentului
1.6. Conditiile de pregatire
terenul în aer liber al Clubului Sportiv “Olimpia”;
sala de jocuri a Clubului Sportiv “Olimpia”;
cantonament la Eforie Sud;
cantonament la Rotbaf-Fagaras.
1.7. Mijloace de pregatire
1.8. Verificarea pregatirii
În lectiile de antrenament
Nivelul calitatilor motrice si al executiei procedeelor tehnice
Probele de control PRH;
Exercitii standardizate:
Timpul de executie;
Numarul de repetari/încercari/reusite;
Nivelul de executie a actiunilor tactice individuale
Exercitii standardizate
Timp de executie/încercari/reusite;
În jocuri scoala:
Numarul de încercari/reusite;
Nivelul de executie a actiunilor tactice colective:
Timp de executie/încercari/reusite;
În jocuri de verificare.
numar de atacuri/timpul de joc;
numar de posesii de minge;
numar de actiuni incercate/reusite;
compararea datelor cu modelul de joc stabilit;
În jocuri oficiale
numar de atacuri/eficacitatea;
numar de actiuni în atac/aparare;
numar de posesii de minge;
numar de posesii de minge recâstigate/pierdute;
goluri marcate/primite;
compararea datelor cu modelul de joc stabilit.
MODELUL DE JOC
2.1. Structura echipei
2.2. Modelul de joc în atac
2.3. Modelul de joc în aparare
2.4. Contributia jucatorilor la realizarea modelului de joc în atac
Modelul de joc se realizeaza prin contributia fiecarui jucator în cadrul atacului si se distribuie pe posturi în felul urmator:
2.5. Modelul tehnico-tactic al jucatorilor pe posturi
Cerintele pregatirii, rolul si contributia jucatorilor pe posturi în realizarea modelului de joc în atac sunt conforme cu sistematizarea facuta de Bota (19).
Portarul:
pozitie fundamentala – înalta; medie (în centrul portii, pe extreme); joasa;
deplasarea în poarta – cu pasi adaugati; cu pasi încrucisati; prin fandare; prin saritura; prin sfoara laterala;
prinderea mingii – pasiva (la aruncarile de pe extreme); activa, cu o mâna; cu doua mâini (de pe loc și din deplasare); cu piciorul, de pe loc si din deplasare; cu mâna si piciorul de aceeasi parte, prin fandare; cu ambele picioare de pe loc; cu corpul, de pe loc si din deplasare; cu pasi adaugati, cu pasi încrucisati;
degajarea mingii – de pe loc; din deplasare;
actiuni tehnico-tactice – plasamentul; oprirea contraatacului advers; recuperarea mingii; colaborarea cu aparatorii; folosirea tactica a procedeelor tehnice.
Centrul:
Faza I:
demararea spre partea opusa vârfului de contraatac;
pasa lunga pe contraatac (ambele ca intermediar);
Faza a II-a:
alergarea de viteză;
prinderea si pasarea mingii în doi si trei jucatori, din alergare;
driblingul din alergare de viteza cu schimbari de directie;
depasirea – fenta de pasa, depasire; schimbare de directie, depasire; fenta de aruncare, depasire;
angajarea jucatorilor demarcati la semicerc;
aruncarea la poarta – din saritura zvârlita de deasupra umarului; din plonjon sarit;
demarcarea la semicerc;
prinderea mingii în contact cu adversarii;
pasii pivotului;
Faza a III-a:
ocuparea postului de centru;
driblingul;
pasarea în semicerc;
Faza a IV-a:
prinderea mingii în patrundere succesiva (de pe loc, din alergare);
demarcajul – direct; indirect;
încrucisarea – simpla; dubla;
paravanul – la aruncarile de la 9 m; în timpul jocului;
blocajul – cu minge; fara minge; plecarea din blocaj;
angajarea pivotului;
combinatii tactice – la aruncarile de la 9 m; în timpul jocului;
depasirea – schimbarea simpla de directie, depasirea; schimbare de directie, pivotare, depasire; fenta de aruncare, depasire; fenta de pasa, depasire; rotare de brat;
aruncarea la poarta – din saritura cu mingea zvârlita de deasupra umarului; din contact cu solul; cu elan de plasi adaugati sau încrucisati cu mingea lateral pe lânga umar, pe lânga sold, pe deasupra umarului; cu evitare – cu pas încrucisat la spate; cu plonjon pe partea bratului; din plonjon sarit.
Extrema:
Faza I:
startul rapid si alergarea de viteza (anticiparea actiunilor adversarilor, anticiparea intrarii în posesia mingii);
prinderea mingii venite din urma;
driblingul în alergare de viteza;
pasarea din alergare de viteza;
aruncarea la poarta – zvârlita de deasupra umarului din saritura si plonjon sarit; aruncarea cu bolta peste portar;
Faza a II-a:
alergarea de viteza cu schimbari de directie;
pasarea mingii catre jucatori din linia a doua;
demarcarea sau obtinerea primului plan;
prinderea mingii la semicerc în lupta cu adversarul;
pasii pivotului;
aruncarea la poarta – din plonjon, cu cadere pe partea bratului de aruncare sau rostogolit; cu bataie pe piciorul din partea bratului de aruncare sau din partea opusa bratului de aruncare;
Faza a III-a:
ocuparea postului de extrema;
pasarera mingii în semicerc;
Faza a IV-a:
prinderea mingii si pasarea ei în patrunderea succesiva (de pe loc, din alergare sau din saritura);
angajarea pivotului la semicerc sau deasupra semicercului;
depasirea cu schimbare simpla de directie, cu patrundere (în interior si în exterior);
schimbarea simpla de directie spre interior, pivotare spre exterior (în ambele extreme stând cu fata spre poarta); iesire spre inter (primul plan la aparator mai avansat) si pivotare spre exterior; iesire spre inter, schimbare de directie spre exterior; rotare de brat spre exterior (toate trei cu fata spre inter si umarul spre poarta);
învaluire – interioara; exterioara;
paravanul – la aruncarile de la 9 m; în timpul jocului;
combinatii tactice;
aruncarea la poarta – din saritura zvârlita pe deasupra umarului; lateral pe lânga umar; cu bolta peste portar; cu aaterizare pe partea bratului de aruncare; pe partea opusa bratului de aruncare; înainte pe ambele brate; cu bataie pe piciorul din partea bratului de aruncare; din sarituri la învaluiri; din plonjon cu prinderea mingii din saritura deasupra semicercului.
Interul:
Faza I:
demarcarea în lateral;
pasa lunga pe contraatac (ca intermediar);
Faza a II-a:
alergarea de viteza;
prinderea si pasarea mingii din alergare în doi si trei jucatori;
aruncarea la poarta – din saritura zvârlita de deasupra umarului; din plonjon sarit;
angajarea jucatorilor demarcati la semicerc;
Faza a III-a:
prinderea si pasarea mingii în patrundere succesiva;
demarcarea – directa; indirecta;
încrucisarea – simpla; dubla;
paravanul în timpul jocului;
angajarea pivotului si extremei;
depasirea – schimbare de directie, depasire; fenta de aruncare, depasire; fenta de pasare, depasire; rotare de brat; schimbare de directie, pivotare, depasire;
angajarea pivotului dupa blocaj – plecare;
demarcajul (dupa blocajul efectuat de alt jucator); cu minge; fara minge;
aruncare la poarta – din saritura zvârlita de deasupra umarului; cu evitare; precedeta de pasi adaugati sau încrucisati; precedata de elan de un singur pas de elan; din plonjon cu cadere înainte pe brate; din plonjon cu saritura; aruncare cu evitare, dupa fenta de aruncare pe lânga sold.
Pivotul:
Faza I:
startul si alergarea de viteza;
prinderea mingii venita din urma;
driblingul în alergare de viteza;
pasa catre celalalt vârf de contraatac;
aruncare la poarta din saritura zvârlita de deasupra umarului; din plonjon sarit; cu bolta peste portar;
Faza a II-a:
alergare de viteza cu schimbari de directie;
pasa catre jucatorii din linia a doua;
pasele în doi si trei jucatori, din alergare;
încrucisarea simpla si dubla din alergare de viteza;
demarcarea la semicerc;
demarcarea si ocuparea prim-planului;
angajarea jucatorilor la semicerc;
depasirea – schimbare de directie; fenta de pasa, depasire; fenta de aruncare, depasire; pasii pivotului (legarea acestora); schimbare de directie, pivotare, depasire;
aruncarea la poarta – peste aparatorii repliati în zona temporara; din saritura zvârlita pe deasupra umarului; de la semicerc; din plonjon; din plonjon cu evitare; din plonjon cu cadere pe partea bratului de aruncare;
Faza a III-a:
deplasarea în teren pentru ocuparea posturilor;
pasarea în semicerc;
aruncarea la poarta din contact cu solul; lateral pe lânga umar; pe lânga sold (prin surprindere, cu elan foarte scurt);
Faza a IV-a:
deplasarea în teren – alergare, retragere cu spatele, deplasari cu pasi adaugati si încrucisati, sarituri cu bataie pe un picior, opriri si starturi, schimbari de directie;
pasarea în patrundere succesiva – pasa de deasupra umarului zvârlita; pasa zvârlita din lateral; pasa din pronatie;
driblingul – simplu, multiplu cu schimbari de directie;
paravanul – la aruncarile de la 9 m, în timpul jocului;
încrucisarea simpla si dubla;
blocajul cu mingea, fara minge; plecarea din blocaj;
demarcajul direct si indirect;
depasirea – schimbarea la directie, depasire; schimbare de directie, pivotare, depasire; fenta de aruncare, depasire; fenta de pasare, depasire; rotare de brat;
angajarea pivotului – pase speciuale, pe la spate; înapoi pe deasupra umarului, cu pamântul, din pronatie; dupa fenta de pasare sau de aruncare;
pasii pivotului;
învaluire interioara si exterioara;
aruncare la poarta – zvârlita pe deasupra umarului, lateral pe lânga umar, pe lânga sold, cu semievitare; din saritura; din contact cu solul cu elan de pasi adaugati, cu elan de pasi încrucisati, de pe loc (la 7 m); din plonjon cu cadere înainte pe brate; cu cadere pe bratul de aruncare, cu rostogolire, cu evitare; din plonjon sarit; din plonjon sarit cuprinderea mingii deasupra semicercului; lovirea mingii cu palma sau pumnul din plonjon sarit; pe la spate, pe lânga sold, înapoi pe deasupra umarului; din saritura sau plonjon, cu bolta peste portar;
combinatii tactice, între jucatori pe grupe de posturi, la aruncari de la 9 m, în timpul jocului;
circulatia la semicerc;
demarcarea la semicerc în timpul circulatiei;
circulatia la 9 m;
pasarea la 9 m în timpul circulatiei jucatorilor de la semicerc;
atacul cu 1 pivot;
atacul cu 2 pivoti.
MODELELE DE JOC SI DE PREGATIRE ALE SISTEMULUI DE APARARE 3+2+1
3.1. Modelul de joc
distributia jucatorilor în cadrul sistemului de aparare
actiunile tehnico-tactice individuale si colective în cadrul sistemului de aparare 3+2+1:
faza I:
ocuparea posturilor în sistemul de aparare;
faza a II-a:
succesiunea actiunilor individuale si colective împotriva atacului pozitional cu 2 si 2 pivoti;
eficienta sistemului de aparare:
55% împotriva aruncarilor de la 9 m;
45% împotriva aruncarilor de la 6 m.
3.2. Modelul de pregatire
Pregatirea fizica:
dezvoltarea capacitatii de efort mixt;
dezvoltarea vitezei de deplasare si executie;
dezvoltarea detentei;
dezvoltarea puterii bratelor, trunchiului si abdomenului;
Pregatirea tehnica:
perfectionarea procedeelor tehnice specifice postului în aparare;
perfectionarea atacului împotriva jucatorului cu mingea pentru împiedicarea aruncarilor, paselor si depasirilor;
utilizarea procedeelor regulamentare de scoatere a mingii de la adversar;
perfectionarea tehnicii de saritura la blocaj;
Pregatirea tactica:
cunoasterea actiunilor care în succesiunea lor asigura colaborarea eficienta a posturilor în atacarea jucatorului cu mingea în diferite variante ale sistemului de atac folosite de adversari;
perfectionarea actiunilor tactice individuale si colective utilizate în cadrul sistemului:
blocarea aruncarilor de la 9 m;
blocarea aruncarilor de la 6 m;
miscarea de translatie;
schimbarea locului si rolului între jucatorii de pe posturile aceleasi parti a apararii;
schimbarea de adversari;
dublarea coechipierului care ataca jucatorul cu mingea.
Structuri de exercitii:
d.1) Structuri de exercitii generale pentru aparare:
d.2) Structuri de exercitii specifice diferitelor posturi din aparare:
d.3) Structuri de exercitii pentru cupluri de jucatori:
d.4) Structuri de exercitii cpmplexe pentru diferite actiuni ale echipei adverse:
d.5) Structuri complexe de atac-aparare
6 x 6 pe jumatate de teren si pe tot terenul:
atunci când atacantii finalizeaza, aparatorii alearga pe contraatac, cu aparatorul central ca intermediar;
dupa plecarea aparatorilor pe contraatac, atacantii ramasi la aceeasi poarta primesc o alta minge si asteapta revenirea aparatorilor pentru reluarea atacului;
apararea trebuie sa se organizeze foarte repede si sa actioneze în functie de actiunile atacantilor;
7 x 6 pe jumatate de teren si pe tot terenul:
atacantii joaca cu 5 jucatori la 9 m si 2 pivoti;
apararea trebuie sa rezolve problemele create de atacanti, fara abateri de la regulile sistemului;
aparatorii trebuie sa actioneze agresiv cu bratele executând permanent miscari si deplasari de acoperire, dând apararii imaginea unui sistem compact si aproape impenetrabil.
MODELUL PROGRAMARII PREGATIRII
ANALIZA ANULUI COMPETITIONAL 1969-1970
Analiza anului competitional precedent, prin continutul sau, se constituie ca un document care implica:
pe de o parte, reprezinta îndeplinirea unei obligatii profesionale, constituindu-se ca ubn document obligatoriu în dosarul catedrei;
pe de alta parte, ofera posibilitatea de a introduce în programarea pentru anul urmator a celor mai importante aspecte desprinse din activitatea de pregatire si competitionala precedenta.
Cele mai importante date, observatii si concluzii relevate de analiza anului precedent orienteaza continutul si modul de organizare a pregatirii pentru anul competitional 1970-1971.
PROGRAMAREA PREGATIRII PENTRU ANUL COMPETITIONAL 1970-1971
Componenta grupei de performanta
Conform cerintelor, grupa de performanta constituie continutul caietului de activitate si evidenta al acestei grupe.
Alcatuirea grupei de performanta este alcatuita din:
jucatori care au facut parte din echipa anului precedent si îndeplinesc cerintele conceptiei de pregatire si de joc;
jucatori care sunt promovati din grupele de jucatori III si II, care manifesta un evident potential de a îndeplini cerintele conceptiei de pregatire si de joc.
Calendarul competitional
Volumul pregatirii
Volumul pregatirii este reprezentat de numarul de antrenamente care se va realiza de-a lungul anului competitional 1970-1971, având ca baza ciclul de 5-6 antrenamente, de 120 minute fiecare, si adaptate în perioadele competitionale jocurilor sustinute acasa sau în deplasare.
În functie de conditiile de realizare a obiectivelor de performanta si de pregatire, volumul pregatirii va fi marit:
Prin cantonament lamare:
Prin cantonament la munte.
Volumul pregatirii este prezentat detaliat în Modelul de pregatire si de joc.
Periodizarea pregatirii si activitatii profesionale
În anul competitional 1970-1971, succesiunea perioadelor de pregatire si ale activitatii competitionale sunt urmatoarele:
perioada pregatitoare 1 = 01.07-12,09.1970
perioada competitionala 1 = 12.09-25.10.1971
perioada pregatitoare 2 = 26.10.1970-29.03.1971
perioada competitionala 2 = 29.03-16.05.1971
perioada pregatitoare 3 = 17.05-10.06.1971
perioada competitionala 3 = 11-16.06.1971
Obiectivele de performanta
Având în vedere componenta grupei de performanta, orientarea generala a pregatirii, continutul acesteia si eficienta care se va concretiza prin valorile parametrilor modelului de joc, obiectivele de performanta pentru anul competitional 1970-1971, sunt urmatoarele:
în serie = locul 1;
în turneul final = locul 1-2;
promovarea în lotul national de juniori = 3 jucatori
Obiectivele de pregatire
În scopul realizării obiectivelor de performanta, obiectivele pregatirii, în concordanta cu modelul de pregatire, sunt urmatoarele:
Obiectivele generale ale pregatirii
cresterea si mentinerea capacitatii de adaptare la eforturile solicitate de modelul de joc, combinând eforturile aerobe, anaerobe si mixte în efectuarea actiunilor de joc în atac si în aparare, în mod particular;
dezvoltarea detentei picioarelor si bratelor si punerea acesteia în evidenta prin parametrii specifici ai actiunilor de atac si de aparare;
dezvoltarea si mentinerea vitezei sub toate formele de manifefstare în executia actiunilor tactice individuale si colective de atac si de aparare;
consolidarea si perfectionarea procedeelor tehnice si a actiunilor tactice individuale de atac si de aparare specifice posturilor în care evoluzeza jucatorii;
consolidarea si perfectionarea aplicarii sistemelor de joc si de aparare, în functie de particularitatile echipei adverse si situatiile tactice care apar pe parcursul fiecarui joc;
cresterea valorii jucatorilor nou promovati în echipa si încadrarea lor în structura echipei;
cresterea capacitatii ofensive si defensive individuale prin marirea eficacitatii actiunilor tactice individuale si colective de atac si de aparare, respectiv a valorilor cifrice si procentuale ale parametrilor acestora, conforme cu modelul de joc al echipei si celui al posturilor;
cunoasterea si respectarea regulamentului de joc;
motivarea jucatorilor pentru realizarea obiectivelor specifice pregatirii scolare si celor sportive;
mentinerea unei legaturi constante cu familia si scoala, în scopul asigurarii unui comportament conform cerintelor scolare, vietii de familie si a celor sportive, ale fiecarui jucator din echipa.
Obiectivele componentelor antrenamentului
Pregatirea fizica
cresterea indicilor de manifestare a vitezei sub toate formele de manifestare a acesteia în actiunile specifice de atac si de aparare;
cresterea si mentinerea indiicilor de manifestare a detentei în actiunile specifice de atac si de aparare;
dezvoltarea fortei în picioare, brate, spate si abdomen;
dezvoltarea elasticitatii musculare si mobilitatii articulare;
cresterea si mentinerea la un nivel ridicat a capacitatii de adaptare la eforturile specifice realizarii tempoului de joc la nivelul modelului acestuia.
Pregatirea tehnica
consolidarea si perfectionarea procedeelor tehnice de atac si de aparare, specifice postului;
învatarea unor procedee tehnice noi de atac si de aparare correspunzatoare scopului de a creste eficacitatea fiecarui jucator în actiunile specifice jocului sau în atac;
cresterea eficacitatii aruncarilor la poarta din actiune si de la 7 m cu 10-15% în antrenamente fata de modelul jocului;
cresterea numarului de aruncari la poarta încercate si a procentajului eficacitatii acestora, prin nominalizarea si pregatirea speciala a jucatorilor pe posturi.
Pregatirea tactica
consolidarea si perfectionarea actiunilor tactice individuale de atac si de aparare specifice posturilor, conform cerintelor modelului de pregatire stabilit;
consolidarea, perfectionarea si cresterea nunmarului actiunilor tactice colective de atac si de aparare, coresepunzatoare modelului de pregatire stabilit;
învatarea unor actiuni tactice colective noi de atac si de aparare, în concordanta cu cerintele modelului de joc;
consolidarea si perfectionarea sistemelor de joc în atac si în aparare, în general si a strategiilor adaptabile specificului fiecarei echipe adverse si diferitelor situatii tactice care apare de-a lungul fiecarui joc oficial.
Pregatirea teoretico-metodic
însusirea si aplicarea cunostintelor legate de efectuarea încalzirii dinaintea antrenamentului si jocurilor ofgiciale, functie de temele antrenamentului, planul de pregatire a jocurilor, conditiile atmosferice si de temperatura, etc.;
motivarea jucatorilor în legatura cu modul de pregatire si relatia acestuia cu perfectionarea tehnicii si tacticii individuale în atac si în aparare, conditie necesara a cresterii valorii indivbiduale si a echipei;
dezvoltarea capacitatii de analiza si apreciere a activitatii proprii si a coechipierilor, în antrenamente si în jocuri, pe baza prelucrarii datelor si observatiilor înregistrate în antrenamente si jocuri oficiale;
dezvoltarea capacitatii de gândire tactico-strategica a jucatorilor prin pregatirea si analiza jocurilor oficiale;
perfectionarea relatiilor dintre jucatori si dintre acestia si antrenor prin discutarea tuturor problemelor legate de pregatire, joc si socala, în scopul gasirii celor mai eficiente cai de rezolvare a acestora, în beneficiul fiecaruia si al echipei;
prezentarea si discutarea, cu jucatorii, a modelelor de pregatire si de joc.
Pregatirea psihologica
educarea respectului fata de pregatirea proprie, a coechipierilor;
educarea disciplinei, punctualitatii, constiinciozitatii;
educarea respectului fata de coechipieri, adversari, arbitri si spectatori;
educarea dragostei fata de club, concretizata prin performantele obtinute, printr-o motivare a continuitatii si perseverentei în pregatire în vederea realizarii performantelor în activitatea din perioada junioratului si ulterior acesteia;
motivarea jucatorilor pentru realizarea obiectivelor de pregatire si de performanta prin afisarea în vestiar a urmatoarelor aforisme:
pentru a fi ultimul, nu trebuie sa faci nimic;
pentru a fi primul, trebuie sa faci ceva;
a face ceva înseamna
a fi mai repede decât adversarul
a sari mai sus decât adversarul:
a gresi cât mai putin;
a dori si a putea mai mult decât adversarul”;
antrenamentul este o ISPASIRE
jocul este o IZBAVIRE;
CUM TE ANTRENEZI, ASA VEI JUCA;
daca ai jucat prost, trebuie sa te pregatesti MAI MULT;
daca ai jucat foarte bine, trebuie sa te pregatesti MULT MAI MULT DECAT ÎNAINTE.
Modelul de pregatire în cadrul jocului
Înregistrarea jocurilor oficiale si stabilirea modelului fiecarui joc trebuie sa obiectiveze:
nivelul pregatirii si contributia fiecarui jucator la realizarile echipei;
nivelul realizarii modelului de joc standard stabilit;
raportul dintre modelul realizat de echipa proprie si echipa adversa;
modificarile care apar ca necesare în programul de pregatire, în scopul cresterii valorii parametrilor modelului de joc si prin aceasta a calitatii evolutiei în joc.
Modelul de joc în cadrul pregatirii
În executarea diferitelor structuri de exercitii, jocuri, scoala si de verificare, se vor obiectiva si aprecia:
eficacitatea procedeelor tehnice si a actiunilor tactice individuale si de aparare;
eficacitatea aruncarilor la poarta din actiune, pe posturi, si de la 7 m;
realizarea valorilor cifrice si procentuale ale parametrilor modelului de joc în executarea unor procedee tehnice si actiuni tactice individuale si colective în cadrul jocurilor de verificare.
Ponderea componentelor antrenamentului
Ponderea componentelor antrenamentului rezulta din structura standard a lectiei de antrenament:
Structura standard a lectiei de antrenament este detaliata în modelul acecsteia, prezentat în Anexa 6.
Conditiile de pregatire
Pentru realizarea obiectivelor de pregatire si de performanta, pregatirea si activitatea competitionala se vor desfasura :
Pregatirea:
pe terenul si în sala Olimpia;
exclusiv în aer liber în cantonament la mare;
în aer liber si în sala, în cantonament la munte;
jocurile oficiale:
pe terenul Olimpia.
Principalele mijloace folosite în pregatire
În raport de temele lectiilor de antrenament si obiectivele acestora, se vor folosi mijloacele existente în dotarea terenului si salii Olimpia în efectuarea structurilor de exerticii rationalizate si standardizate, verificate în functie de fiecare componenta a lectiei standard.
Se vor folosi:
pentru calitati motrice si procedee tehnice:
circuite mixte;
structuri complexe de exercitii pentru tehnica de atac si de aparare;
pentru actiuni tactice individuale si colective:
structuri complexe de exercitii pentru pace, dribling, aruncari la poarta, actiuni de aparare individuala, pe cupluri de jucatori si colective;
pentru sistemele de joc:
contraatacul;
sistemul de atac cu 1 pivot si 2 pivoti;
sistemul de aparare 3+2+1;
jocul scoala.
Obiectivarea pregatirii si jocurilor oficiale
Obiectivarea pregatirii se va realiza prin:
inventarierea unor parametri specifici executiei exercitiilor rationalizate si standardizate;
utilizarea unor exercitii standardizate ca probe de control;
utilizarea probelor de control FBH;
Obiectivarea jocurilor oficiale se va realiza prin:
înregistrarea jocurilor oficiale;
prelucrarea datelor care stabilesc modelul jocului echipei si al jucatorilor pe posturi;
aprecierea evolutiei în joc si a pregatirii efectuate pe baza modelului evolutiei echipei si jucatorilor.
MODELUL LECTIEI DE ANTRENAMENT
Tendinta de a realiza identitatea între modelul de joc si modelul de pregatire s-a concretizat în stabilirea unui model standard al lectiei de antrenament ale carei componente se succed în concordanta cu succesiunea componentelor care se asociaza în desfasurarea jocului oficial.
Modelul lectiei de antrenament standard este urmatorul:
MODELELE CICLURILOR SAPTAMANALE DE ANTRENAMENT ÎN PERIOADELE PREGATITOARE
Pentru optimizarea raporturilor între obiectivele pregatirii specifice fiecarei componente a antrenamentului, structura unei lectii de antrenament si anticiparea eficientei, au fost alcatuite 10 lectii de antrenament relativ standard.
Prin structura fiecarei lectii de antrenament în parte si a însumarii lor s-au avut în vedere urmatoarele:
fiecare lectie de antrenament în parte trebuie sa abordeze teme si obiective specifice atât componentelor antrenamentului, cât si componentelor modelului de joc stabilit;
prin repetarea aceleasi structuri a unei lectii de antrenament se poate, prin investigarea unor parametri, sa se compare nivelul cantitativ si calitativ al executiei diferitelor teme si obiective stabilite;
prin individualitatea specifica fiecarei lectii, se poate alcatui un ciclu saptamânal de antrenamente orientat catre realizarea obiectivelor de pregatire stabilite pentru acesta;
functie de obiectivele unui ciclu saptamânal de antrenamente sau a unei etape de preghatire alcatuita din 2, 3 sau 4 cicluri saptamânale de antrenamente, individualitatea fiecarei lectii de antrenament se poate introduce în succesiunea logica a lectiilor de antrenament pentru îndeplinirea obiectivelor de pregatire stabilite;
cunoscând eficienta potentiala, prin repetare, a fiecarei lectii de antrenament, se pot realiza combinatii corespunzatoare obiectivelor specifice fiecarei componente a antrenamentului, prin:
repetarea aceleasi structuri de lectie de mai multge ori într-un ciclu saptamânal de antrenamente;
combinarea componentelor din 2-3 lectii de antrenament si alcatuirea unor noi structuri de lectie orientata catre cresterea eficacitatii în realizarea unor obiective specifice;
repetarea periodica a unor structuri de lectie determina, din partea jucatorilor:
cunoasterea anticipata a desfassurarii lectiei;
motivarea participarii la nivel maxin în desfasurarea lectiei;
cresterea capacitatii de autoapreciere a participarii si executiei;
efectuarea executiilor exercitiilor pentru diferite teme si obiective ale lectiei într-o constanta competitivitate, individuala, de grup si de echipa.
Prin individualitatea specifica si relativ constanta a fiecarei lectii de antrenament s-au realizat:
cunoasterea temelor, obiectivelor acestora, succesiunea desfassurarii lectiei si eficienta care se urmareste;
prezentarea scrisa si grafica a fiecarei lectii de antrenament a contribuit la perfectionarea organizarii desfasurarii fiecarei lectii de antrenament;
desfasurarea riguroasa a fiecarei lectii a contribuit la asigurarea controlului privind intensitatea de solicitare în cadrul executiilor si densitatii de lucru în fiecare lectie.
LECTIA NR.1
LECTIA NR.2
LECTIA NR.3
LECTIA NR.4
LECTIA NR.5
LECTIA NR.6
LECTIA NR.7
LECTIA NR.8
LECTIA NR.9
LECTIA NR.10
MODELELE CICLURILOR SAPTAMANALE DE ANTRENAMENT ÎN PERIOADA COMPETITIONALA
Structura antrenamentelor în perioadele competitionale nu se schimba fundamental. În cadrul aceleasi durate standard, 120 de minute, elementele dominante sunt reprezentate de:
cresterea si mentinerea la un nivel ridicat a intensitatii de lucru si de solicitare;
mentinerea numarului de repetari la cifre optime;
realizarea unei eficacitati constant ridicate în actiunile tehnico-tactice individuale si colective în atac si în aparare;
corectarea deficientelor constatate în jocurile oficiale;
realizarea executiilor diferitelor structuri de exercitii de atac si de aparare în concordanta cu strategiiole stabilite pentru jocurile oficiale.
Ca si în ciclurile saptamânale din perioadele pregatitoare, pentru cresterea si mentinerea la un nivel ridicat a capacitatii de adaptare la eforturile mixte, specifice jocurilor oficiale, în cadrul antrenamentelor, în afara structurii standard, se folosesc solicitari pentru rezistenta specifica si anduranta cu urmatoarele durate:
Aceasta structura standard s-a utilizat astfel:
în perioada pregatitoare 1 = de 6 ori;
în perioada competitionala 1 = de 4 ori;
în perioada pregatitoare 2 = de 18 ori;
în perioada competitionala = de 4 ori;
în perioada pregatitoare 3 = de 2 ori;
LECTIA NR.1
LECTIA NR.2
LECTIA NR.3
LECTIA NR.4
LECTIA NR.5
LECTIA NR.6
LECTIA NR.7
LECTIA NR.8
MODELELE CIRCUITELOR MIXTE
FOLOSITE PENTRU PREGATIREA FIZICA SI TEHNICA
Pentru asigurarea constanta a cresterii si mentinerii nivelului calitatilor motrice specifice jocului si a perfectionarii unor procedee tehnice de atac si de aparare, indiferent de perioadele anului competitional, au fost folosite CIRCUITELE MIXTE A, B si C.
Introducerea lor la începutul lectiei de antrenament are ca explicatii:
valorificarea la maximum a nivelului energetic existent;
asigurarea unui tonus ridicat, fizic si psihic, pentru desfasurarea ulterioara a antrenamentului;
contribuie nemijlocit la influentarea:
vitezei de executie si de deplasare în regim de anduranta;
detentei bratelor si picioarelor;
fortei de prindere si apucare a bratelor;
vitezei de executie si preciziei prinderii si pasarii mingii;
vitezei de deplasare în pozitie fundamentala de aparare în regimul rezistentei specifice jocului;
puterii/fortei abdomenului si spatelui.
Durata variabila a solicitarii, prin numarul de repetari, contribuie direct la realizarea densitatii optime a antrenamentului si, prin aceasta, la eficacitatea generala a acestuia.
CIRCUITUL MIXT “A”
CIRCUITUL MIXT “B”
CIRCUITUL MIXT “C”
Principalii parametri care se obiectiveaza în executia fiecaruia dintre circuitele mixte sunt urmatorii:
Circuitul mixt “A”:
timpul unei repetari = 4,30-5,00 minute;
timpul a doua repetari = 10,00-11,00 minute;
timpul a trei repetari = 16,00-17,00 minute;
pauzele între repetari = 0,30-1,00 minute;
valorile pulsului = 156-186/min.
Circuitul “B”:
timpul unei repetari = 6,30-7,00 minute;
timpul a doua repetari = 12,00-13,00 minute;
timpul a trei repetari = 19,00-20,00 minute;
durata pauzelor = 0,30-1,00 minute;
valorile pulsului = 156-186/min.
Circuitul “C”:
timpul unei repetari = 5,30-6,00 minute;
timpul a doua repetari = 12,00-13,00 minute;
timpul a trei repetari = 18,00-19,00 minute;
durata pauzelor = 0,30-1,00 minute;
valorile pulsului = 156-186/min.
REZULTATELE OBTINUTE LA TESTAREA INITIALA LA PROBELE DE CONTROL
11-15.07.1970 – Bucuresti
REZULTATELE OBTINUTE LA TESTAREA FINALA LA PROBELE DE CONTROL
25-30.05.1971 – Bucuresti
VALORILE UNOR PARAMETRI STATISTICI SI ALE REZULTATELOR LA PROBELE DE CONTROL LA TESTAREA INITIALA SI FINALA
Parametri calculati:
de tendinta a variabilelor:
media aritmetica = x
de împrastiere a variabilelor:
amaterea medie = Am
abaterea standard = S
coeficientul de variatie = Cv
VALORILE UNOR PARAMETRI STATISTICI SI ALE REZULTATELOR LA PROBELE DE CONTROL LA TESTAREA INITIALA SI FINALA
Parametri calculati:
legaturi între variabile:
coeficientul de corelatie: r
Între valorile initiale si finale ale fiecarei probe
Între valorile initiale ale probelor
Între valorile finale ale probelor
VALORILE PARAMETRILOR MODELELOR DE JOC, ALE ECHIPEI SI JUCATORILOR REALIZATE SI STABILITE
Echipa în atac
Valori globale, realizate
Valori medii, realizate
Valorile modelului stabilit
Echipa în aparare
Valori globale, realizate
Valori medii, realizate
Valorile modelului stabilit
Jucatori pe posturi
Valori globale, realizate
Valori medii, realizate
Valorile modelului stabilit
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: .carancteristici Si Tendinte In Jocul DE Handbal (ID: 166604)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.