Diversificarea Mijloacelor Educatiei Fizice Prin Utilizarea Ansamblurilor DE Majorete
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………3
PARTEA I ……………………………………………………………………………………………4
CAPITOLUL I …………………………………………………………………………………. …4
1.1. Scurt istoric al ansamblurilor de majorete……………………………………. …4
1.2. Motivarea alegerii temei…………………………………………………………………7
1.3 Scopul și sarcinile lucrării…………………………………………………………. ….9
1.3.1. Scopul lucrării…………………………………………………………………. ……9
1.3.2. Sarcinile lucrării……………………………………………………………………10
1.4 Ipoteza lucrării1……………………………………………………………………….. ..10
PARTEA A II-A FUNDAMENTE TEORETICE……………………………………..11
CAPITOLUL II…………………………………………………………………………………….11
2.1. Prevederile programei școlare pentru disciplina educație fizică și sport
– clasa a V-a1……………………………………………………………………………..11
2.2. Gimnastica………………………………………………………………………………….23
2.2.1. Gimnastica ritmică…………………………………………………………………25
2.2.2. Gimnastica artistică……………………………………………………………….34
2.2.3. Gimnastica aerobică………………………………………………………………38
2.2.4. Gimnastica de bază………………………………………………………………..52
2.3. Elemente de dans…………………………………………………………………………54
2.4. Calități motrice……………………………………………………………………………56
2.4.1.Viteză …………………………………………………………………………………..56
2.4.2. Îndemânare……………………………………………………………………………57
2.4.3. Rezistență……………………………………………………………………………..59
2.4.4. Forță…………………………………………………………………………………….60
2.4.5. Expresivitatea motrică – componentă de bază în execuția mișcărilor
în ansamblurile de majorete……………………………………………………61
2.5. Particularitățile morfo – funcționale și psihice ale școlarilor în vârstă de
11- 12 ani și valorificarea lor în lecția de educație fizică……………………62
CAPITOLUL III……………………………………………………………………………………68
3.1. Metodologia de întocmire a ansamblurilor sportive de majorete…………68
3.2. Tipuri de ansambluri de majorete……………………………………………………69
3.3. Tipuri de coregrafii specific fiecărui ansamblu de majorete……………….75
3.4. Acompaniamentul muzical specific fiecărui ansamblu de majorete……76
PARTEA A III-A CONTRIBUȚII PERSONALE……………………………………..77
CAPITOLUL IV……………………………………………………………………………………77
4.1. Protocolul cercetării……………………………………………………………………..77
4.1.1.Perioada și locul de desfășurarea ale experimentului…………………..77
4.1.2. Prezentarea lotului de subiecți…………………………………………………77
4.1.3. Metode utilizate în cercetare……………………………………………………79
4.1.4.Testele aplicate pentru determinarea nivelului de dezvoltare al calităților motrice specifice………………………………………………………………………..80
4.1.4.1.Teste pentru determinarea nivelului de dezvoltare al
calităților motrice specifice……………………………………………….80
4.2 Modele operaționale și programe artistice concepute pentru ansamblurile
de majorete din școli generale………………………………………………………..81
4.2.1.Modele operaționale pentru dezvoltarea calităților motrice
specifice ……………………………………………………………………………90
CAPITOLUL 5 REZULTATE ȘI DISCUȚII………………………………………….103
5.1. Analiza comparativă a testelor specifice de motricitate……………………103
CONCLUZII SI RECOMANDĂRI……………………………………………………….118
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………120
ANEXE…………………………………………………………………………………………….123
=== l ===
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………3
PARTEA I ……………………………………………………………………………………………4
CAPITOLUL I …………………………………………………………………………………. …4
1.1. Scurt istoric al ansamblurilor de majorete……………………………………. …4
1.2. Motivarea alegerii temei…………………………………………………………………7
1.3 Scopul și sarcinile lucrării…………………………………………………………. ….9
1.3.1. Scopul lucrării…………………………………………………………………. ……9
1.3.2. Sarcinile lucrării……………………………………………………………………10
1.4 Ipoteza lucrării1……………………………………………………………………….. ..10
PARTEA A II-A FUNDAMENTE TEORETICE……………………………………..11
CAPITOLUL II…………………………………………………………………………………….11
2.1. Prevederile programei școlare pentru disciplina educație fizică și sport
– clasa a V-a1……………………………………………………………………………..11
2.2. Gimnastica………………………………………………………………………………….23
2.2.1. Gimnastica ritmică…………………………………………………………………25
2.2.2. Gimnastica artistică……………………………………………………………….34
2.2.3. Gimnastica aerobică………………………………………………………………38
2.2.4. Gimnastica de bază………………………………………………………………..52
2.3. Elemente de dans…………………………………………………………………………54
2.4. Calități motrice……………………………………………………………………………56
2.4.1.Viteză …………………………………………………………………………………..56
2.4.2. Îndemânare……………………………………………………………………………57
2.4.3. Rezistență……………………………………………………………………………..59
2.4.4. Forță…………………………………………………………………………………….60
2.4.5. Expresivitatea motrică – componentă de bază în execuția mișcărilor
în ansamblurile de majorete……………………………………………………61
2.5. Particularitățile morfo – funcționale și psihice ale școlarilor în vârstă de
11- 12 ani și valorificarea lor în lecția de educație fizică……………………62
CAPITOLUL III……………………………………………………………………………………68
3.1. Metodologia de întocmire a ansamblurilor sportive de majorete…………68
3.2. Tipuri de ansambluri de majorete……………………………………………………69
3.3. Tipuri de coregrafii specific fiecărui ansamblu de majorete……………….75
3.4. Acompaniamentul muzical specific fiecărui ansamblu de majorete……76
PARTEA A III-A CONTRIBUȚII PERSONALE……………………………………..77
CAPITOLUL IV……………………………………………………………………………………77
4.1. Protocolul cercetării……………………………………………………………………..77
4.1.1.Perioada și locul de desfășurarea ale experimentului…………………..77
4.1.2. Prezentarea lotului de subiecți…………………………………………………77
4.1.3. Metode utilizate în cercetare……………………………………………………79
4.1.4.Testele aplicate pentru determinarea nivelului de dezvoltare al calităților motrice specifice………………………………………………………………………..80
4.1.4.1.Teste pentru determinarea nivelului de dezvoltare al
calităților motrice specifice……………………………………………….80
4.2 Modele operaționale și programe artistice concepute pentru ansamblurile
de majorete din școli generale………………………………………………………..81
4.2.1.Modele operaționale pentru dezvoltarea calităților motrice
specifice ……………………………………………………………………………90
CAPITOLUL 5 REZULTATE ȘI DISCUȚII………………………………………….103
5.1. Analiza comparativă a testelor specifice de motricitate……………………103
CONCLUZII SI RECOMANDĂRI……………………………………………………….118
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………120
ANEXE…………………………………………………………………………………………….123
INTRODUCERE
Școala societății actuale, aflată în plin proces de „robotizare” a activităților cotidiene și nu numai, trebuie să ofere posibilitați cât mai variate de practicare a sportului pentru toți elevii, atât pentru cei performanți care să poată participa la competiții interșcolare la diferite ramuri sportive, de echipă sau individuale, cât și pentru cei mai puțin înzestrați. Astfel pe lângă echipele de jocuri sportive, ansamblurile de majorete pot oferi o alternativă și o diversificare atractivă și eficientă a mijloacelor educației fizice școlare.
Procesul de integrare a României în Uniunea Europeană, a generat și în sistemul de învațământ transformări atât în plan conceptual cât și în domeniile organizatorice și metodologice, prin care se urmărește compatibilizarea tradițiilor și valorilor sistemului nostru de învățământ cu standardele europene.
Pretutindeni în țările civilizate educația rămâne tributară idealului antic “Mens sana in corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Prezența orelor de educație fizică și sport în școală este absolut necesară pentru a stimula mișcarea în rândul elevilor și chiar performanța sportivă. Fiecare copil are dreptul la o educație armonioasă care să îi ofere atât accesul la cunoștințe de natură să îl ajute să cunoască și înțeleagă mai bine lumea în care trăim și să își dezvolte potențialul și gândirea autonomă, dar și la practicarea mișcării și a sportului
Programa de Educație Fizică pentru învățământul gimnazial are o structură și un conținut adecvat concepției curriculare reformatoare care, prin aplicarea ei, trebuie sa conducă la realizarea integrală a standardelor curriculare de performanță.
PARTEA I
CAPITOLUL 1
SCURT ISTORIC AL ANSAMBLURILOR DE MAJORETE
Majoretele au apărut pentru prima dată în Europa, în Franța în secolul al XVIII-lea, și, la fel ca și în cazul majoretelor din America ( cheerleaders ) prima majoretă a fost bărbat. Acesta mergea în fruntea orchestrei sau a fanfarei, deschizând drumul prin mulțime și purta numele de tambur major. Accesoriul specific, tamburul, era în primul rând folosit pentru a impune și menține ritmul orchestrei. Mai târziu, cu ajutorul tamburului au inceput să se realizeze o serie de elemente atractive pentru spectatori, prin rotirea sau chiar lansarea lui in aer.
După ce femeilor li s-au recunoscut aceleași drepturi ca și bărbaților, rolul de tambur major a fost preluat și de către femei, ele fiind astfel transformate în starul demonstrației, conducătoare a orchestrei și a manifestației. Ele purtau denumirea de majorete cu tambur. Ulterior s-a renunțat la numele de tambur, rămânând doar termenul folosit până în ziua de astăzi de majoretă.
În Marea Britanie, în anul 1883 studenții încep să strige versuri ce conțineau cuvinte de încurajare pentru colegii sportivi ce participau la diverse competiții.
În Statele Unite, la sfârșitul anului 1884, la un joc de fotbal american, echipa Universității Princeton din Minnesota a adus o echipă de majorete pentru a încuraja jucătorii. Jhonny Campbell, student al Universității din Minnesota, a strigat la microfon: "Rah, Rah, Rah! Ski-U-Mah! Hoo-Rah! Varsity! Minn-e-so-tah!" și a fost numit primul „cheerleader” din istoria majoretelor din întreaga lume.
În anul 1899 ia ființa prima echipă de majorete, în cadrul Universității din Minnesota, formată exclusiv din băieți (Kotlaba, Luby, Armstrong, Wickerham, & Litzeenburg ) iar în anul 1923 se alatură și fete introducând elemente de gimnastică și acrobații.
Părintele majoretelor, este considerat a fi Lawrence Herkimer, care în 1946-1947 a înființat Asociația Naționala a Majoretelor (SMU) din U.S.A. În acest scop, Herkimer a organizat cursuri de pregătire la care au participat peste douăzeci de mii de studenți. Tot Herkimer a inventat pom-ponul, în anul 1956.
În anul 1978 are loc primul spectacol televizat (CBS), în care se întrec echipele mai multor universități din Statele Unite ale Americii, câștigătoare fiind Niagara County Community College din New York.
Conceptul de ansamblu de majorete este unul relativ nou la noi în țară și a pătruns după anii 1990. In anul 1909 se introduce pentru prima dată gimnastica suedeză în programele de învățământ ale școlilor secundare de fete și a extinderii serbărilor populare în cadrul cărora se prezentau si exerciții de ansamblu cu obiecte portative (maciuci, bastoane).
Începând cu anul școlar 1977-1978 Ministerul Educației și Învățământului propune ca toate competițiile si concursurile sportive școlare să se desfășoare în cadrul competiției sportive naționale “ Daciada”, o competiție de mare anvergură la acea vreme. În competițiile școlare din cadrul acestei manifestări sportive se prevăd și concursuri de ansambluri de gimnastică cu elemente acrobatice si de gimnastică ritmică, care aveau o temă in funcție de manifestarea sportivă pentru care erau concepute.
Pe de altă parte astfel de ansambluri de majorete iau ființă pe lângă fanfarele militare ale cercurilor armate din orașe, alături de care participau la diferite manifestări cultural sportive.
În zilele noastre majoretele au devenit o entitate separată de orchestră, având propriile regulamente, competiții, asociații și nu în ultimul rând un număr foarte mare de practicante.
Pentru a susține eforturile de a obține o identitate a acestui sport, în 1995 s-a înființat ASOCIAȚIA EUROPEANĂ DE MAJORETE (EMA). Acest fapt a încurajat nu doar fetele care au început să fie din ce în ce mai interesate de posibilitatea de a deveni majorete, dar a atras și atenția celor din jur asupra faptului că majoretele își merită statutul de sport recunoscut ca sport de echipă. Din asociație au ajuns să facă parte peste 10 țări precum Croația, Italia, Muntenegru, Serbia, Anglia, Franța, Cehia sau Ungaria, iar din 2002, printre aceste țări afiliate se numară și România.
Asociația de Majorete din România a fost înființată în anul 2007 în vederea asigurării unui cadru care să sprijine dezvoltarea și promovarea acestui sport pe plan național, având ca și obiectiv principal recunoașterea majoretelor de către autoritățile din domeniu ca ramură sportivă individuală.
Prima echipa profesionistă de majorete din România și-a început activitatea în anul 1997 in Cluj-Napoca sub numele inițial de Class-Promotion, astăzi formatia de dans si majorete MADNESS, echipă care, în anul 2002 la C.E. organizate în România a obținut medalia de aur la secțiunea „ Majorete cu pom-poni – senioare”.
Prima ediție a Campionatului Național de Majorete a avut loc la 1 Iunie 2006 in județul Neamț.
Prima ediție a Campionatelor Europene de Majorete a avut loc în anul 1998
“În urmă cu câțiva ani, le vedeam doar în filmele americane. Acum, sunt o prezență activă la mai toate evenimentele din întreaga țară. Fie că au trei, șase sau optsprezece ani, zeci de fete au intrat deja în pielea majoretelor, inspirate de moda de peste Ocean și cu o singură dorință: să ajungă celebre”.
1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Disciplina educație fizică și sport, prin conținutul său, este singura disciplină școlară la care majoritatea elevilor ar trebui să participe cu cel mai mare interes, pentru că le poate oferi variate satisfacții pe multiple planuri: emoțional-afectiv, recreativ, influențarea esteticii corporale, întărirea sănătații și formarea capacității, și mai ales, a obisnuinței de practicare sistematică, corectă și conștientă a exercițiilor fizice. Pentru aceste motivații și variante de așteptări ale elevilor, profesorul trebuie să găseasca soluții optime, diversificate de natură organizatorică, materială, de conținut si metodică, care să conducă la realizarea unei activitați creative din partea acestuia reflectată atât în lecțiile de educație fizică cu caracter opțional cât și în activitațile extrașcolare, asigurandu-le o cât mai mare atractivitate.
Mijloacele specifice ansamblurilor de majorete oferă posibilitatea îmbogațirii sistemului de cunostințe, priceperi și deprinderi, a perfecționării indicilor de dezvoltare biomotrică a organismului. De asemeni, pot crește atractivitatea și densitatea orelor de educație fizică și sport prin implicarea tuturor elevilor, implicit a acelora scutiți de efort fizic, care prezintă afecțiuni minore. Echipele de majorete pot însoți echipele de jocuri în diferite competiții sportive, acționându-se astfel și asupra dezvoltării capacităților de lucru în echipă.
„Ora de sport este necesară. Mă și mir că niște părinți pot face rost de scutiri medicale odraslelor. Eu de exemplu nu am facut până la absolvirea liceului nici o ora de sport. Scutirea a fost insă una adevarată. Regret insă că nimeni nu m-a îndrumat sa fac ore de cultură fizică medicală. Cred ca m-ar fi ajutat foarte mult, 12 ani am păzit ghiozdanele colegilor în clasă și am șters tabla. Este adevărat ca eu am avut ghinionul să mă nasc cu o malformație pe cord si am suferit o operație pe cord deschis la vasta de 10 ani. Lipsa orelor de sport o resimt și acum. Printre altele pâna la vâsta pe care o am nu știu să sar coarda sau să ma joc cu o minge. Cred că și copiii cu afecțiuni congenitale sunt in fond tot copiii și că au și ei dreptul la mișcare supravegheată”
(sursa: www.adevarul.ro)
1.3. SCOPUL ȘI SARCINILE LUCRĂRII
1.3.1 Scopul lucrării
Lucrarea de cercetare realizată în cadrul orelor de ducație fizică și sport la clasa a V-a vine în întâmpinarea cerințelor actuale ale societății, de dezvoltare a elevilor, atât din punct de vedere al personalității cât și din punct de vedere fizic, motric și intelectual pe coordonate pozitive, cu rezonanță asupra sănătății acestora și asupra vieții ulterioare. Astfel se vizează o participare activă, entuziastă, emulativă, prin implementarea unor mijloace diversificate preluate din gimnastica ritmică, artistică, aerobică, dans modern, dans sportiv, dans clasic, euritmie, etc. Mijloacele adaptate, constituite în ansambluri de majorete vor realiza o motivație în plus de participare activă cu influențe benefice asupra dezvoltării motricității, personalității și psihicului uman.
1.3.2 Sarcinile lucrării.
Studierea materialelor de specialitate și a documentelor oficiale emise în acest domeniu, în vederea elaborării fundamentelor teoretice
Elaborarea unui model de acționare în vederea intervenției directe în sistemul lecțiilor desfășurate
Elaborarea și aplicarea unei baterii de teste care să evalueze nivelul dezvoltării fizice și motrice a elevilor
Selecția și eșantionarea subiecților cercetării
Colectarea, analiza și interpretarea datelor cercetării
Emiterea de concluzii și propuneri pertinente
1.4. IPOTEZA LUCRARII
Implementarea în lecția de educație fizică la clasa a-V-a a mijloacelor specifice ansamblurilor de majorete va conduce la creșterea eficienței lecției și implicit la creșterea atractivității și participării la ore.
PARTEA A II-A FUNDAMENTE TEORETICE
CAPITOLUL 2
2.1 PREVEDERILE PROGRAMEI ȘCOLARE PENTRU DISCIPLINA
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
Pentru aria curriculară educație fizică și sport s-a prevăzut la clasele V-VII, două-trei ore, din care, două ore în trunchiul comun iar cea de-a treia oră face parte din curriculum la decizia școlii, având caracter de disciplină opțională, extindere sau aprofundare. Specificul lecțiilor de aprofundare și extindere vizează abordarea unor conținuturi predate la orele din trunchiul comun și neînsușite în mod corespunzător de către elevi în anii precedenți. La clasa a VIII-a este prevazută o singura oră în trunchiul comun și o a doua oră, în curriculum la decizia școlii, cu același regim, lecție de aprofundare, extindere sau opțional.
Practic, oferta planului de învățămant asigură un cadru optim de practicare a educației fizice și sportului, un elev având posibilitatea de a participa la trei-patru activități săptămanal, compuse din cele două ore obligatorii, o oră extindere sau opțional și ora de ansamblu sportiv.
La disciplina educație fizică, lecțiile de aprofundare sau extindere nu prezintă avantaje evidente, mai ales în cazul în care se adresează unui grup de elevi care nu au reușit să atingă standardele minimale prevăzute în programă, sacrificându-se o oră de extindere la care ar fi putut participa întreaga clasă. În cazul lecțiilor opționale, elevii pot beneficia de un nivel de pregatire superior, care poate conduce la creștea capacității motrice generale și de o instruire specifică ramurilor de sport pentru care au optat.
Organizarea acestei activități pe grupe și nu cu întreaga clasă reprezintă modalitatea optimă de a răspunde opțiunilor formulate de catre elevi, în conformitate cu interesele, pasiunile și disponibilităților motrice ale acestora. Lecția cu caracter opțional are o durată de 50 de minute, se organizează în cadrul programului școlar, iar conținutul activitații se stabilește prin programe elaborate de către profesorul ofertant, fie că vizează ramurile de sport cunoscute de către elevi, fie că este o disciplina nouă. Abordând o disciplina noua, necunoscută elevilor pâna la momentul respectiv se asigură diversificarea mijloacelor educației fizice, lucru care sporește atractivitatea acestei discipline.
Ansamblul sportiv este o activitate extracurriculară, care, începând cu anul școlar 2009-2010 face parte din curriculum național și poate întregi norma profesorului de educație fizică, destinată practicării sportului la care pot participa elevi din mai multe clase, acceptați pe baza unor criterii de selecție stabilite pentru fiecare disciplină sportivă, la nivelul catedrei. Conținutul procesului de instruire este similar cu cel din antrenamentul sportiv, prevăzut pentru grupele de incepători sau avansați ale cluburilor sportive școlare. Ca și în cazul lecțiilor opționale, proiectarea didactică se realizează în conformitate cu specificul fiecărei ramuri de sport, programa fiind eleborată de către fiecare profesor în parte.
Dacă la jocurile sportive participă elevi cu un bagaj motric nativ și dobândit de un nivel mai ridicat, la ansamblurile sportive de majorete pot lua parte și eleve mai puțin înzestrate din punct de vedere fizic, care doresc să-și petreacă timpul liber în mod organizat și eficient și care pot însoți echipele la diverse competiții sportive.
În nota de prezentare a programei școlare pentru clasele a V-a și a VI-a sunt prevăzute următoarele:
„Curriculum-ul școlar de educație fizică pentru învățământul gimnazial reflectă concepția care stă la baza reformei sistemului românesc de învățământ, urmărind realizarea finalităților prevăzute de Legea Învățământului, referitoare la dezvoltarea complexă a personalității autonome și creative a elevilor.
Prin obiectivele specifice disciplinei sunt urmărite cu precădere: întreținerea și îmbunătățirea stării de sănătate, dezvoltarea fizică armonioasă, dezvoltarea capacității motrice generale și a celei specifice unor ramuri și probe sportive, educarea unor trăsături pozitive de caracter.
La elaborarea programei s-au avut în vedere finalitățile exprimate prin standardele de performanță ale învățământului primar, necesitatea obiectivă de reluare în sens concentric a principalelor elemente de conținut predate din ciclul anterior, experiența și tradițiile educației fizice din țara noastră cât și condițiile medii de dotare materială a școlilor generale.
Acest curriculum se adresează profesorilor de educație fizică, directorilor de școli, elevilor, părinților, specialiștilor în evaluare și autorităților locale interesate de procesul educațional.
Prin acest curriculum se realizează creșterea posibilităților de opțiune, premisele determinării unor parcursuri individuale de învățare și creșterea autonomiei unităților școlare în elaborarea propriului curriculum.
Concepția despre predare vizează următoarele aspecte metodico-organizatorice:
adoptarea unei scheme orare care să asigure realizarea obiectivelor cadru;
stabilirea conținuturilor potrivit schemei orare adoptate, condițiilor materiale, tradițiilor și opțiunilor elevilor;
asigurarea prin orar a valorificării integrale a bazei sportive și a posibilităților de demixtare a claselor;
omogenizarea nivelului de pregătire al elevilor începând din clasa a V-a și reluarea conținuturilor învățate pe parcursul unui an școlar și de la o clasă la alta, realizând caracterul concentric al predării;
acționarea constantă, în fiecare lecție, asupra dezvoltării fizice și calităților motrice ale elevilor;
conținuturile prevăzute la capitolele “capacitate de organizare”, “deprinderi motrice de bază și utilitar-aplicative” vor fi exersate în structuri complexe, de regulă sub formă de întrecere, fără a se constitui în teme de lecție;
predarea probelor și a ramurilor de sport va fi permanent însoțită și de practicarea globală a acestora;
valorificarea în plan educativ a fiecărei lecții.
Față de variantele de conținuturi prevăzute în programă, profesorii vor preda obligatoriu :
una din cele două sărituri prevăzute la “atletism”;
unul din cele patru jocuri prevăzute la capitolul “jocuri sportive”;
una din săriturile prevăzute la capitolul “gimnastică”;
una din cele trei ramuri ale gimnasticii (acrobatică, ritmică, aerobică).
La capitolul “ramuri sportive alternative”, în cazul opțiunii pentru predarea oinei, badmintonului sau rugbiului, acestea vor înlocui jocul din capitolul “jocuri sportive”. În cazul predării unui sport de sezon, acesta va înlocui probele și ramurile de sport prevăzute în segmentul obligatoriu, pe perioada existenței condițiilor de practicare.
Conținuturile marcate cu asterisc reprezintă posibilități de extindere a conținuturilor obligatorii.
OBIECTIVE CADRU
Dezvoltarea capacități motrice generale ale elevilor, necesare desfașurării activitătilor sportive;
Asimilarea procedeelor tehnice și acțiunilor tactice specifice practicării diferitelor sporturi de către elevi, în școală și în afara acesteia;
Favorizarea întreținerii și îmbunătațirii stării de sănătate conform particularitaților de vârsta și de sex ale elevilor;
Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale.
CLASA A V-A
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
1. Dezvoltarea capacității motrice generale a elevilor necesare desfășurării activităților sportive
2. Asimilarea procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice specifice practicării diferitelor sporturi de către elevi, în școală și în afara acesteia
3. Favorizarea întreținerii și îmbunătățirii stării de sănătate conform particularităților de vârstă și de sex ale elevilor
4. Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale
CONȚINUTURI
I. CAPACITATEA DE ORGANIZARE
formații de adunare, în linie pe unul și două rânduri;
pozițiile: drepți, pe loc repaus;
alinierea în linie și în coloană;
întoarceri de pe loc;
*pornirea și oprirea din mers;
formarea și strângerea coloanei de gimnastică.
*treceri dintr-o formație în alta.
II. DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ
prelucrare analitică a aparatului locomotor;
mobilitate articulară;
reflexul de postură;
*prevenirea instalării atitudinilor deficiente;
*educarea actului respirator.
III. CALITĂȚI MOTRICE DE BAZĂ
1. Viteza
viteza de reacție:
*la stimuli vizuali;
la stimuli auditivi.
viteza de execuție:
în acțiuni motrice singulare;
*în acțiuni motrice cu obiecte portative.
viteza de deplasare:
pe direcție rectilinie;
*cu schimbări de direcție.
2. Îndemânarea
coordonarea segmentelor față de corp;
*manevrarea de obiecte.
3. Forța
forță dinamică segmentară;
*forță segmentară în regim de rezistență.
4. Rezistența
rezistență cardio-respiratorie la eforturi aerobe;
*rezistența musculară locală.
IV. DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ, APLICATIV-UTILITARE ȘI
SPORTIVE
DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ
1. Mersul
pe vârfuri;
pe călcâie;
pe părțile laterale ale labei piciorului;
ghemuit;
*cu pas adăugat;
*cu pas încrucișat.
2. Alergarea
fazele alergării;
pe direcții diferite;
*cu schimbări de direcții;
*cu ocoliri de obstacole;
*pe perechi.
3. Sărituri
cu desprindere de pe unul și ambele picoare:
în lungime;
în înălțime;
în adâncime;
*sărituri peste obstacole joase;
*sărituri de pe obstacole.
4. Aruncarea și prinderea
aruncări azvârlite la țintă;
aruncări lansate cu două mâini de jos, la distanță;
prindere cu două mâini de pe loc.
DEprinderi aplicativ-utilitare
1.Cățărare
la scara fixă;
*pe banca de gimnastică înclinată.
2.Escaladare
prin apucare și pășire pe aparat;
*prin apucare și rulare pe partea anterioară a corpului.
3.Tracțiuni
pe banca de gimnastică;
*pe perechi, la baston.
4.Împingeri
din culcat dorsal pe banca de gimnastică;
*pe perechi, din șezând spate în spate.
5.Transport de obiecte
individual;
*pe perechi.
DEPRINDERI SPORTIVE
Gimnastica
1.Gimnastică acrobatică
– Elemente statice:
cumpăna pe un genunchi și pe un picior;
semisfoara și sfoara (fete);
podul de jos;
stând pe omoplați;
stând pe cap (băieți);
*stând pe mâini cu sprijin.
– Elemente dinamice:
rulări înapoi;
rostogolire înainte și înapoi din ghemuit în ghemuit;
rostogolire înapoi din ghemuit în depărtat;
*răsturnare lentă înainte (fete);
*roata laterală;
rostogoliri laterale.
Linii acrobatice (cuprinzând elementele însușite)
2. Sărituri la aparate
elemente pregătitoare pentru sărituri;
săritură în sprijin depărtat peste capră;
*săritură în ghemuit pe lada așezată transversal.
3. Gimnastică ritmică
– Elemente de echilibru:
stând pe vârfuri;
stând pe un picior, cu celălalt îndoit înainte;
stând pe un picior, celălalt întins înapoi (arabesque);
Întoarceri cu pași succesivi și arcuiți.
Val de corp înainte.
Săritură închisă-deschisă.
Pași de dans clasic și modern.
4. Gimnastică aerobică
– Elemente tehnice pe fond muzical.
Legări de 2-3 elemente pe fond muzical.
Program cu conținut impus.”
Menționăm că în programa școlară sunt prevăzute și jocuri sportive, însă nu am considerat oportun să le prezentăm în lucrare.
2.2 GIMNASTICA
Damian, M. 2002 definește gimnastica ca pe o „disciplina sportivă de bază a educației fizice, fiind formată din exerciții naturale și construite, necesare atât practicarii ramurilor acesteia cât și practicării altor discipline sportive, în activitățile sportive de masă și de petrecere a timpului liber.”
„Gimnastica reprezintă un sistem de exerciții aplicat analitic sau global, care influențează selectiv aparatul locomotor în vederea perfecționării și armonizării mișcărilor corpului omenesc a formării ținutei sale corecte” Mihaela Faur, 1996.
Gimnastica are ca obiectiv primordial formarea, consolidarea si perfecționarea dezvoltării fizice și a capacității motrice a organismului.
Gimnastica se deosebește de alte discipline sportive prin diversitatea mijloacelor de care dispune, mijloace care se adaptează particularităților de vârsta, sex, grad de pregătire și condiții materiale. De asemeni, caracterul analitic al exercițiilor permite acționarea selectivă și eficientă asupra diferitelor grupe musculare sau asupra articulațiilor în funcție de obiectivele urmărite. Atât mișcarile naturale cât și mișcările concepute special, executate în condiții neobișnuite contribuie la controlul și autocontrolul aparatului locomotor, în același timp cu dezvoltarea capacităților coordinative. Totodata, aceste mișcări acționează asupra psihicului uman și educă trăsături cum ar fi : perseverența, hotărârea, curajul, voința, etc.
Dupa clasificarea realizată de către M. Damian, 2002 se disting trei ramuri ale acestei discipline :
Gimnastica de bază
Gimnastica de performanță
Gimnastica aplicată în alte domenii.
În continuare voi aborda disciplinele gimnasticii cu largă aplicabilitate în educația fizică școlară.
2.2.1GIMNASTICA RITMICĂ
Obiectul teoriei si metodicii gimnasticii ritmice , ca ramură a știintei educației fizice, este perfecționarea dezvoltării fizice și a capacității motrice feminine, preocupare esențială proprie, de cunoaștere. Gimnastica ritmică, singura disciplină în exclusivitate feminină, cuprinsă în programele școlare, posedă un număr deosebit de mare și variat de mijloace de bază cu caracter formativ și mijloace tehnice specifice libere și cu obiecte portative (Ileana Sima, 1980). Practicarea exercițiilor fizice de către femei este permanent orientată în direcția perfecționării indicilor de dezvoltare fizică ( indici morfo- funcționali) și a capacității artistico-motrice, concretizată în priceperi si deprinderi motrice ritmice, muzicale, expresive, efectuate în strânsă legatură cu muzica precum și a calităților motrice specific feminine, ca suplețea și îndemanarea.
Gimnastica ritmică are ca particularitate distinctivă folosirea permanentă a acompaniamentului muzical . Acest lucru implică necesitatea cunoașterii de către eleve a influenței selective a structurilor din gimnastică ritmică asupra unor grupe musculare si articulare și a influenței selective a muzicii asupra mișcărilor.
Gimnastica ritmică se practică la nivel general sau la nivel de performanță. Sabina Macovei, 2007, clasifică gimnastica ritmica astfel:
Manos Mihaela, 2007, descrie obiectivele gimnasticii ritmice de bază ca fiind:
Dezvoltarea fizică armonioasa specific feminină;
Educarea esteticii corporale și motrice;
Însușirea și perfecționarea conținutului deprinderilor motrice complexe specifice gimnasticii ritmice;
Formarea ansamblului de priceperi care să confereposibilitatea de a folosi, cunoștințele și deprinderile motrice însuțite, în condiții variate;
Educarea capacității de percepere și redare prin mișcare a particularităților de formă și conținut ale acompaniamentului muzical;
Dezvoltarea unor capacități motrice și psiho-motrice în manifestarea lor specifică (viteza de execuție, viteza de reacție, viteza în regim de forță, viteză în regim de coordonare, viteză în regim de amplitutide,etc.);
Dezvoltarea capacității de mișcareți însuțirea unui repertoriu motric specific tehnicii corporale și de acționare a obiecte3lor portative;
Prevenirea și corectarea unor atitudini deficiente ori deficiențe fizice provocate de activități cui solicitare unilaterală;
Dezvoltarea imaginației creatoare și stimularea activității independente;
Dezvoltarea unor calități din sfera personalității (perseverență, capacitate de autoconducere, autocontrol, sociabilitate)
Contribuția gimnasticii ritmice la realizarea obiectivelor educației fizice școlare se refera la pregatirea artistico-motrică corporala a elevelor, la formarea cunostințelor, priceperilor și deprinderilor care asigură obținerea unor indici crescuți ai dezvoltării armonioase specific feminine. De asemeni gimnastica ritmică are o contribuție remarcabilă în ce privește dezvoltarea ritmicității si muzicalității a educării ținutei și a execuției artistice.
Gimnastica ritmică dispune de urmatoarele mijloace ( Ileana Sima , 1980)
a) Exerciții de baza:
exerciții de front si formații pentru orientarea în timp si spațiu;
exerciții pentru educarea expresivitații mișcărilor;
exerciții pentru formarea ținutei și execuției artistice;
exerciții cu caracter de forță, întindere ‚și relaxare, libere și cu obiecte portative, pentru dezvoltarea armonioasă specific feminină, executate cu acompaniament muzical;
teme ritmice, jocuri muzicale și combinații de dans pentru dezvoltarea ritmicitații, muzicalitații si creativității;
b) Elemente tehnice, libere și cu obiecte portative. Obiectele portative din
gimnastica ritmică sunt: cerc, coardă, panglică, minge, măciuci.
Sabina Macovei, 2007, clasifică mijloacele gimnasticii ritmice după cum urmează:
Sistemul mișcărilor din gimnastica ritmică:
Poziții și elemente de echilibru în gimnastica ritmică.
Elementele de echilibru sunt acțiuni motrice, care implică menținerea segmentelor corpului intr-o varietatea mare, armonioasă și coordonată de poziții și echilibrarea corpului în poziții joase și înalte, precum prin treceri, sigure și corecte dintr-o poziție în alta, prin micșorarea suprafeței de sprijin, mărirea sau păstrarea ei.
Elementele de echilibru se clasifică astfel:
după suprafața de sprijin
echilibru cu sprijin multiplu
triplu – picioare și mână
dublu – stând pe talpă, pe vârfuri
echilibru cu sprijin simplu
pe un picior pe talpă, cu piciorul liber și trunchiul în diferite poziții;
pe un picior, pe vârf cu piciorul liber și trunchiul în diferite poziții;
pe un genunchi, cu piciorul liber și trunchiul în diferite poziții.
după poziția centrului de greutate:
poziții joase
poziții înalte
O alta grupă de mișcări este reprezentată de exercițiile în care intregul corp se rotește în jurul axului propriu – turațiile. Aici întâlnim două tipuri de elemente:
– Întoarcerile – schimbări ale direcției corpului, folosite ca mișcări de legătură în cadrul compozițiilor
– Piruetele – elemente tehnice cu un nivel sporit de dificultate, sunt rotații ample de minim 360º, realizate print-o acțiune continuă.
Săriturile sunt mișcări ce presupun desprinderea corpului de pe sol și proiectarea lui în spațiu. Întâlnim două categorii ale proiectărilor corpului în spațiu:
Însușirea mijloacelor tehnice ale gimnasticii ritmice, trebuie să fie precedată de formarea ținutei și execuției estetice și perfecționarea componentelor mișcării expresive și de dezvoltare a calităților motrice, cu accent pe coordonare a vitezei de reacție și a mobilității. Estetica mișcării se exprimă prin atitudine și prin ținuta corpului în concordanță cu cerințele artei dansului, exprimându-se prin atribute de plasticitate și expresivitate motrică.
Pozițiile de bază din gimnastica ritmică:
Poziția membrelor superioare:
poz.I – brațe înainte, jos ușor rotunjite cu palmele orientate spre interior.
poz. a II-a – brațe ridicate înainte, ușor rotunjite, palmele orientate spre trunchi la nivelul apendicelui xifoid.
poz. a III- a – brațe ridicate înainte sus, ușor rotunjite.
poz. a IV-a – un braț rămâne sus celălalt coboară înainte.
poz. a V-a – un braț sus, celălalt lateral.
poz. a VI-a – un braț înainte, celălalt lateral.
poz. a VII-a – brațele lateral, ușor rotunjite.
Poziția membrelor inferioare:
Poz.I – stând, călcâiele apropiate, vârfurile sunt orientate în lateral ;
Poz.II – stând depărtat frontal la o lungime de talpă între calcâie;
Poz.III – stând, una din labele picioarelor este poziționată înaintea celeilate astfel încât călcâiul să fie în dreptul boltei plantare a piciorului dinapoi;
Poz.IV – stând departat în plan sagital la distanță de un pas.Vârful piciorului dinainte trebuie plasat pe aceeiași linie cu călcâiul piciorului dinapoi;
Poz.V – stând, tălpile se petrec una în fața celeilate, cu vârful celei dinainte în dreptul calcâiului dinapoi.
Procesul de predare a gimnasticii ritmice se refera la formarea cunostințelor, priceperilor, și deprinderilor specifice cuprinse în programa școlară pentru:
acțiunile de front și formații executate cu muzică, ( deplasări cu aliniere și omogenizarea mișcărilor, deplasări în figuri folosind pașii de mers specifici și de dans ) , fraze diferite, melodii și caractere muzicale variate, în scopul perfecționării bazelor generale ale mișcării estetice;
exercițiile cu caracter de forță, întindere și relaxare executate din poziții diferite, pentru exercițiile de dezvoltare a supleței (mobilitate, elasticitate musculara și ligamentară), a forței de susținere a segmentelor corpului în diferite poziții, a coordonării, abilitații, vitezei de reacție, echilibrului și a creativității;
acțiunile de subordonare a mișcării corporale unor ritmuri variate, tempouri, intensități, localizarea cu precizie a acțiuni;
acțiunile complexe simetrice și asimetrice libere și cu obiecte portative, cu acompaniament muzical și cu respectarea trasăturilor ținutei și execuției artistice; combinații complexe de dans;
acțiunile tehnice din toate grupele de mișcare ( de transmitere a mișcării din inerție, ca în cazul balansărilor și valurilor, de imprimare a rotației corpului în jurul axului longitudinal la învârtiri , de propulsare a corpului pe traictorie înalta și lungă la săriturile artistice etc.
2.2.2. GIMNASTICA ARTISTICĂ
Dacă gimnastica ritmică se adreseaza doar elevelor, gimnastica artistică poate fi practicată atât de către fete cât si de către baieți. Gimnastica artistică beneficiază de un ansamblu de mijloace extrem de variat și atractiv cu diferite grade de dificultate, având ca scop principal perfecționarea dezvoltării fizice și a capacității motrice a organismului.
Ca și ramură sportivă cu caracter competitiv, gimnastica artistică este practicată in probe individuale și pe echipe, desfasurandu-se astfel:
Masculin: cal cu manere, bară fixă, paralele egale, inele, sol, sărituri.
Feminin: sărituri, sol, paralele inegale, sărituri, barnă.
Mijloacele specifice gimnasticii artistice cuprind mișcări de forță, poziții, mișcări de balans, cu o tehnică de execuție clar determinată, la feminin și masculin.
Ca și disciplină școlară, conținutul gimnasticii cuprinde o serie de exerciții menite sa contribuie la îndeplinirea obiectivelor educației fizice și sportului. Aceste exerciții sunt structurate în funcție de sarcina pe care o îndeplinesc în desfașurarea lecției de educație fizică:
Exerciții pentru organizarea colectivului: exerciții de front și de ordine;
se execută mai ales în colectiv;
induc o atmosferă disciplinată;
contribuie la introducerea în activitatea specifică gimnasticii;
captează atenția participanților;
Exerciții de dezvoltare fizică
se execută sub formă de exerciții libere simple vizând toate segmentele corpului: gât, brațe, trunchi, picioare;
se execută sub formă de exerciții libere compuse, atunci când se acționează asupra a două sau mai multor segmente ale corpului;
se pot executa cu obiecte portative cum ar fi : bastoane, corzi, gantere, cercuri, mingi, etc;
se mai pot executa la aparate ca: scară fixă, bancă de gimnastică, aparate de gimnastică, etc;
se mai pot executa în perechi, atunci când se acționează asupra mai multor parți ale corpului.
Gimnastica artistica are tradiție în școala românească, fiind prezentă permanet în programele școlare. Datorită multiplelor infuențe pozitive cu caracter formativ și a posibilităților de predare, chiar și în spații improvizate, gimnastica ocupa o poziție prioritară în lecțiile desfașurate în interior.
Scarlat, E. și Scarlat M. B. în cartea „Educație fizică și sport”, fac referire la ansamblul masurilor organizatorico-metodice necesare în predarea elementelor din gimnastica acrobatică și a săriturilor la aparate.
Elementele de gimnastică acrobatică, implică aplicarea unui proces de învațare particularizat, deoarece nu sunt mișcari naturale. Acest proces de învățare constă din:
Asigurarea unei pregătiri fizice specifice, realizată cu precădere în etapa anterioară începerii unui ciclu tematic de gimnastică acrobatică, și chiar pe parcursul acestuia, constând din: influentarea tonicității și troficității segmentelor implicate în efectuarea elementelor programate spre instruire, dezvoltarea mobilității articulare, educarea echilibrului și a orientării în spațiu;
Însușirea terminologiei de către elevi;
Precizarea mecanismului de bază al fiecarui element și efectuarea unor exerciții pregătitoare (acolo unde este cazul);
Folosirea exemplificărilor prin prezentarea unor materiale intuitive și demonstrații, însoțite de precizări corespunzatoare;
Cunoașterea tehnicilor de acordare a ajutorului în momentele „cheie” de execuție ale elementului acrobatic respectiv;
Asigurarea unui cadru optim de exersare (ordine, disciplină, respectarea cu strictețe a sarcinilor de instruire stabilite, etc)
Luarea tuturor măsurilor care se impun pentru prevenirea accidentelor posibile (efectuarea elementelor dificile numai pe salteaua de gimnastică, supravegherea comportamentului elevilor sub aspect disciplinar, acordarea ajutorului pe parcursul exercițiilor).
Săriturile la aparate reprezintă elemente de mare atractivitate pentru majoritatea elevilor. Săriturile necesită o pregatire complexă, privind dezvoltarea detentei, mobilității, îndemânării, echilibrului, forței segmentare, orientării în spațiu și a calitaților morale ( curaj, perseverență, voință).
În activitatea de însușire a săriturilor trebuie să se insiste asupra corectitudinii și preciziei execuției, deoarece o deprindere incorect însușită este greu de corectat. Pentru a obține rezultate eficiente în predarea săriturilor , respectarea metodicii de instruire este deosebit de importantă:
efectuarea unor exerciții pregătitoare pentru invățarea fragmentata a fazelor
săriturii;
exersarea săriturilor pe aparate joase înalțate în mod progresiv;
exersarea a cel puțin două sărituri diferite concomitent pentru formarea grupelor valorice, evitându-se eventualele renunțări din partea elevilor cu posibilitați mai mici;
corectarea permanentă a execuțiilor fiecărui elev în parte, acordarea ajutorului diferențiat și a asistenței, atât de către profesor, cât și de elevi special instruiți.
În gimnastica artistică procesul de învățare al elementelor implică un sistem de acțiuni succesive atât din partea profesorului/ antrenorului cât și din partea elevului/ sportivului.
Vasilica Grigore, 2001 afirmă : „ Realizarea în mod succesiv a unor sarcini concrete într-un timp stabilit creează posibilitatea etapizării întregului proces de învățare a noilor exerciții, această perioadă putând fi impărțită în trei etape înlănțuite” :
a) etapa învățarii inițiale;
b) etapa învățării aprofundate;
c) etapa fixării și perfecționării.
a) In prima etapă elevul/sportivul îsi crează reprezentarea și bazele tehnice ale mișcării ce urmează a fi însușite, pe baza explicațiilor primite, a demonstrațiilor și cu ajutorul mijloacelor intuitive utilizate.
În această primă etapă profesorul trebuie sa formuleze sarcinile de bază pentru învățare, iar elevul trebuie să execute efectiv sarcinile motrice trasate punând accent pe fixarea segmentelor în anumite poziții importante în structura mișcării.
b) Etapa aprofundării este etapa hotărâtoare în procesul învățării. Profesorul trebuie să observe permanent felul în care sunt îndeplinite sarcinile motrice, să acorde ajutor suplimentar prin folosirea unor semnale sonore sau vizuale și să corecteze permanent greșelile ce apar în timpul repetării mișcării. În finalul acestei etape elevul trebuie să execute corect din punct de vedere tehnic mișcările învățate.
c) În această ultimă etapa are loc fixarea si perfecționarea mișcărilor învățate, elevul/sportivul execută individual mișcarea; repetă în intregime mișcarea, iar profesorul supreveghează atent execuția și acordă ajutor daca este cazul.
De asemeni, respectarea și aplicarea principiilor didacticii moderne în procesul de învățare al exercițiilor de gimnastică este o condiție primordială în asigurarea succesului învățării.
2.2.3. GIMNASTICA AEROBICĂ
Alături de gimnastica artistică și gimnastica ritmică, o alta ramură a gimnasticii și-a făcut loc printre preferințele elevilor, gimnastica aerobică.
Manos Mihaela afirmă despre gimnastica aerobică „ denumită și fitness aerobic sau cardio-respirator, reprezintă o activitate fizică sportivă cu multiple valențe pozitive având ca principal element de referință capacitatea motrică și psihică a individului, cu efecte benefice asupra condiției fizice și a sănătații, pe fondul dezvoltării rezistenței și a asigurării adaptării la efort a aparatului respirator și circulator.”
Aceasta ramură a gimnasticii este o gimnastică de întreținere a organismului, de tonifiere fizică si psihică. Pe lângă aspectul recreativ, gimnastica aerobică are ca scop dezvoltarea capacitații de efort a organismului prin folosirea exercițiilor în regim aerob. Gimnastica aerobică are un conținut variat care cuprinde pași de dans, exerciții de gimnastica de bază, exerciții analitice pentru dezvoltarea calitaților motrice, folosind atât exerciții libere, cât și cele cu obiecte portative.
Acest tip de exerciții se adresează atât prelucrării unor regiuni, cât și a întregului corp, asigurând în același timp păstrarea dinamicii corporale și dezvoltarea calitaților motrice.
Gimnastica aerobică este însoțită de acompaniament muzical, având efecte multiple și benefice în plan fiziologic, psihologic și estetic. Induce o excitabilitate optimă a sistemului nervos, ușurând procesul de învățare și exersare, stimulează activitatea aparatului circulator și respirator și nu în ultimul rând crează o ambianța emoțională de bună dispoziție, de participare activă la lecție. Combate senzația de oboseală, provoacă emoții superioare, dezvoltă fantezia și creativitatea, conferă mișcărilor o expresivitate crescută, o ținută estetică și, nu în ultimul rând, ușurează munca profesorului prin suplinirea numărării, putând astfel ca acesta să corecteze greșelile de execuție imprimând ritmul mișcarii, tempoul și intensitatea. Formează capacitatea de activitate independentă a elevilor.
Manos, M. 2008, spune despre: „Monitorizarea efortului în gimnastica aerobică predată în scoală se face, prin intermediul următorilor factori specifici: volum, durată, amplitudine, densitate, intensitate și complexitate. În vederea realizării unei adaptări optime la efortul specific gimnasticii aerobe, este important să se țina cont de urmatoarele:
mișcarea să fie structurată în funcție de grupele musculare ce urmează să fie solicitate;
durata solicitării;
tipul de acțiune neuro-musculară, metabolică și de adaptare a structurilor osteo-tendinoase; ansamblul de funcții pe care le activează.”
Volumul, se referă la durata de aplicare a stimulului la efort ( totală- durata lecției; relativă – timpul alocat fiecărei structuri de exerciții), numărul exercițiilor cuprinse în program, numărul de repetări ale fiecărui exercițiu. Condiția fizică se ameliorează prin creșterea numărului de lecții de pregătire și cantitatea de efort depusă în cadrul acestora.
Durata stimulului reprezintă „timpul cât acesta acționează singular sau în serii în cadrul unor structuri de antrenament” (Dragnea, A. 2002).
Keul, Doll, Keppler, citați de Mihaela Manos, 2008, susțin că pe baza rezervelor de ATP din mușchi, efortul de intensitate maximă poate dura numai 2, 3 secunde, apoi continuă pe seama rezistenței ATP-ului prin disocierea fosfocreatinei pâna la cel mult 20 secunde, după care intră în joc glicoliza anaerobă cu ajutorul căreia un efort maximal poate dura aproximativ 45 secunde. Dupa 45 secunde , este rândul glicolizei aerobe să furmizeze energie, până la 3 minute efortul este predominant anaerob lactacid, iar după 3-5 minute efortul devine aproape exclusiv aerob.
Intensitatea efortului – este definită astfel : „cantitatea de lucru mecanic efectuat pe unitatea de timp”
Intensitatea efortului în gimnastica aerobică de întreținere depinde de anumiți factori:
frecvența mișcărilor pe unitatea de timp ( tempou și ritm );
pozițiile corpului în timpul execuției mișcărilor ( inaltă, medie, joasa- raportată la unghiul dintre coapsa și gamba; așezat, pe genunchi, culcat );
amplitudinea mișcărilor;
numărul grupelor musculare care participă la mișcare și gradul de contracție musculară.
Frecvența cardiacă reprezintă variabila cea mai la îndemâna , care poate oferi date concrete despre intensitatea efortului, deoarece prezintă o corespondență liniară cu creșterea încărcăturii de efort și atinge în mod normal valori maxime la aceleași intensități ale exercițiilor la care se obține puterea aerobă maximă.
Complexitatea efortului constă în diversitatea acțiunilor motrice utilizate în cadrul structurilor de mișcare din conținutul programelor de gimnastică aerobică de întreținere, de substratul energetic implicat și de numărul aparatelor și sistemelor care sunt cuprinse în activitate .
În gimnastica aerobică școlară elementele alese spre a fi predate și însuțite de catre elevi, trebuie selecționate cu pricepere, gradul acestora de complexitate neputând fi foarte ridicat deoarece întalnim în cele mai dese rânduri colective eterogene din punct de vedere al capacității motrice.
Energogeneza în efortul fizic și sistemele energetice implicate, reprezintă transformarea unei cantități chimice în energie mecanică și în căldură
( Fox, Matheus, 1984 ). Cu alte cuvinte, energia chimică se transformă în energie mecanică, astfel luând naștere mișcarea la om.
Oboseala se poate transcrie ca fiind starea trecătoare produsă de o activitate prelungită sau excesivă, caracterizată prin scăderea potențialului funțional al organismului și printr-o senzație subiectivă caracteristică.
Cauzele care induc apariția stării de oboseală persoanelor care desfașoară activități fizice sunt:
acumularea diferitelor tipuri sau stadiii de oboseală și lipsa măsurilor de refacere;
lipsa de diversitate în orele de gimnastică aerobică;
stresul cotidian;
creșterea rapidă a dinamicii efortului;
lipsa unei planificări logice a procesului de antrenament;
prezența unor afecțiuni ale aparatului cardio- vascular.
Obiectivele specifice gimnasticii aerobice:
asigurarea dezvoltării fizice armonioase și îmbunatațirea indicilor somoto-funcționali;
întărirea stării de sănătate și obținerea unei condiții fizice corespunzătoare;
perfecționarea esteticii corporale și a expresivității mișcării;
dezvoltarea calitaților motrice de bază și specifice ( îndemânare, rezistență, aerobă, rezistență musculară, locală, mibilitate, suplețe), calitaților psihice (voință, încredere in forțe proprii, stăpânire de sine, autodepașire, emulație).
Îndeplinirea obiectievelor gimnastici acrobatice necesită respectarea unor cerințe de natură organizatorică și metodologică:
exercițiile alese trebuie sa fie accesibile respectând nivelul condiției fizice existente, gradul de pregatire motrică specifică și nivelul experienței motrice;
sistematizarea predării – la început este recomandată folosirea structurilor simple, apoi complexe, în care solicitarea musculară are caracter de încordare, de întindere, de relaxare;
orientarea efortului și a caracterului solicitării – aplicarea stimulilor care solicită adaptarea organismului trebuie să posede anumite calități: specificitate, intensitate și durată, tratare diferențiată, supracompensarea ținând cont de vârstă, sex, starea de antrenament;
dozarea adecvată în funcție de potențialul grupului – număr de repetări, complexitate, intensitate, respectând curba efortului aerob;
organizarea adecvata a colectivelor de elevi – să fie cât mai omogene;
metode eficiente de predare în exersare – cea mai utizată este metoda globala, cu exersare continuă .
Gimnastica aerobică are în conținut șapte pași de bază ce dau contur lecției de educație fizică:
MARCH (mers) – se poate executa în toate direcțiile
JOG (alergare)
KNEE ( săltarea pe un picior cu ridicarea celuilat îndoit la 90 – coapsa orizontală)
KICK ( balansarea amplă a unui picior )
JUMPING JACK (mică săritură în departat cu vârfurile orientate oblic în afară)
LUNGE ( mică săltare în fandare înainte sau lateral și revenire )
SKIP ( săltare alternativă de pe un picior pe celălalt cu îndoirea și întinderea energica a piciorului ridicat la 45º )
Pașii specifici gimnasticii aerobice:
Knee Up / genunchi ridicat – se poate executa înainte sau lateral, la 90º (unghiul poate varia). Mișcarea este inclusă în alte mișcări de bază. Schimbarea direcției se face numai după revenirea în stând
Heel Up/ calcâi la spate – îndoirea piciorului cu calcâiul la șezut. Este folosit pentru schimbarea direcției de deplasare, sau inclus în alte mișcări de bază
Heel Up Side/ calcâi la spate din depărtat stând – îndoirea piciorului cu calcâiul la șezut din stând departat
Step Touch/ pas cu atingere ușoară
Varianta 1- pas lateral cu atingere ușoară:
Stând
T1 – pas lateral cu piciorul stâng cu deplasarea greutății spre stânga
T2 – revenire pe piciorul drept cu deplasarea greutății spre dreapta
Varianta 2 – pas lateral, cu deplasare și atingere ușoară
Stând
T1 – pas lateral cu piciorul stâng
T2 – apropierea piciorului drept pe stângul ușor îndoit, sprijinit pe vârf
Stând
T1 – pas lateral cu piciorul stâng îm demi-plie
T2 – impulsie în piciorul stîng cu revenire
Lunge Side / Fenta laterală. Genunchiul pe direcția vârfului piciorului care este ușor îndoit spre exterior. Unghiul de îndoire a piciorului variază
Stând
T1 – ducerea piciorului stâng lateral concomitent cu semi-îndoirea piciorului
drept pe vârf sprijinit
T2 – revenire
Lunge Back – Fenta înapoi. Tălpile rămân permanent paralele la lațimea
umerilor
Stând:
T1 – ducerea piciorului stâng întins înapoi pe talpă sau sprijinit pe vârf
concomitent cu semi-îndoirea piciorului drept
T2 – revenire
Grapwine / Deplasarea cu încrucișarea picioarelor la spate sau înainte. Mișcarea se poate executa și lateral spre dreapta cu sau fară întoarcere.
Stând
T1 – pas lateral cu piciorul stâng
T2 – pas încrusișat cu piciorul drept în spatele sau în fața piciorului stâng
T3 – pas cu piciorul stâng
T4 – apropierea piciorului drept cu revenire în stând
Grape-Wine Feel-Up / Deplasarea cu încrusișarea picioarelor la spate sau
înainte, cu ridicarea în final a genunchiului sau îndoirea piciorului la spate.
Stând
T1 – pas lateral cu piciorul stâng
T2 – pas incrucișat cu piciorul drept în spate
T3 – pas lateral depărtat cu piciorul stâng
T4 – ducerea calcâiului la șezut sau ridicarae genunchiului drept
Grapewine – Deplasare laterală cu încrucișarea picioarelor finalizată în
stând departat
Stând
T1 – pas lateral cu piciorul stâng
T2 – pas încrucișat la spate cu piciorul drept
T3 – ridicarea genunchiului stâng lateral
T4 – revenire în stănd departat
V Step / Pas în „ V”
Stând
T1 – pas diagonal înainte cu piciorul drept ușor îndoit
T2 – pas diagonal înainte cu piciorul stâng cu genunchii ușor îndoiți
T3 –ducerea piciorului drep înapoi pe poziția inițială
T4 – ducerea piciorului stâng înapoi cu revenire în stând
Square Step / Pas în careu . Picioarele depărtate la nivelul umerilor,
tălpile paralele. Poziția se păstrează pe toată durat execuției.
Stând depătrat
T1 – pas înainte cu piciorul drept
T2 – pas înainte cu piciorul stâng
T3 – pas înapoi cu picioruș drept
T4 – pas înapoi cu piciorul stâng
Cross Step/ Pas încrucișat. Mișcarea se poate executa și cu pas în fața
celuilalt picior, făra încrucișare.
Stând
T1 – pas înainte încrucișat cu piciorul drept
T2 – pas înainte încrucișat cu piciorul stâng
T3 – pas înainte încrucișat cu piciorul drept
T4 – revenire în stând cu piciorul stâng
Jazz Square – careu de jazz.
Stând
T1 – pas înainte cu piciorul drept;
T2 – pas încrucișat cu piciorul stâng peste dreptul;
T3 – pas înapoi spre dreapta cu piciorul drept;
T4 – revenire cu piciorul stâng în stând sau în stând depărtat.
Mambo
Stând sau stând departat
T1 – pas înainte cu piciorul drept cu trecerea greutății pe celălalt, iar piciorul
stâng se va ridica ușor( picioarele sunt ușor îndoite )
T2 – revenire cu piciorul stâng pe sol
T3 – pas înapoi sau lateral cu dreptul
T4 – revenire în stând sau în stând departat cu piciorul stân.
Pivot Turn – Pas cu întoarcere 180º
Stând
T1 – pas înainte cu piciorul drept cu semi-fandare;
T2 – întoarcere spre stânga 180º în semi-fandare pe piciorul stâng.
Kick – Îndoirea piciorului la spate și întinderea energică a lui înainte jos sau lateral jos.
Stând
T1 – îndoirea genunchuilui drept cu calcâiul la șezut;
T2 – întinderea energică a acestuia înainte jos sau lateral jos.
Se poate execta și cu piciorul stâng.
Leg Kick / Ridicarea energică a picioarelor
Stând
T1 – ducerea energică a piciorului înainte;
T2 – revenire.
Aceiași mișcare poate fi executată și în lateral.
Pași specifici pentru „ High Impact Aerobic”
Jog / Alergare În timpul alergării din gimnastica aerobică călcâiul este mult înapoi.
Knee Up / Săritură cu ridicarea genunchiului
Stând
T1 – săritura pe piciorul stâng cu ridicarea genunchiului drept la 90 (vârful
vertical sau passe).
T2 – revenire;
T3 – același cu piciorul drept;
T4 – revenire.
Poney – varianta de Step Touch sărit
Stând
T1 – ridicarea piciorului stâng ușor îndoit, piciorul drept semi-flexat;
T2 – săritura spre stânga cu îndoirea piciorului drept și aterizarea în stând
(stâng- drept)
Scoop – identic cu Step Touch executat print-o impulsie
Stând
T1 – pas lateral cu piciorul stâng ușor îndoit, impulsie cu apropierea
piciorului drept;
T2 – aterizare în stând.
High Impact Lunge / Fentă sărită
Stând
T1 – săritura spre stânga cu ridicarea piciorului drept lateral;
T2 – revenire în stând cu săritură și apropierea piciorului drept.
Jumping Jack / Săritură depărtată în demi-plie și revenire Picioarele în depărtat, vârfurile în afară( 10 și 10), greutate corpului repartizată egal pe ambele picioare.
Stând depărtat
T1- săritura în demi-ple;
T2 – revenire.
Se utilizează în deplasări sau schimbări.
Skip Stând pe piciorul drept, piciorul stâng îndoit la spate. Săritură cu întinderea energică a piciorului stâng înainte jos și îndoirea piciorului drept în spate cu calcâiul la șezut. Mișcarea se poate începe cu celălalt picior cu întoarcerea pe noua direcție sau cu întinderea piciorului lateral jos.
Kick- High kick
Stând
săritură pe un picior concomitent cu balansarea celuilat picior energic
înainte sau lateral.Unghiul de ridicare a piciorului variază între 90º – 170º
Knee Up- Back Kick / Genunchi ridicat și întinderea piciorului înapoi
Stând
T1 – săritură pe piciorul drept cu ridicarea genunchiului stâng în față la 90
T2 – întinderea energică a piciorului stâng înapoi. Se repetă mișcarea cu
celălalt picior
În gimnastica aerobică școlară pașii de bază se pot executa în combinații cu mișcări de brațe și cu deferite mișcări specifice dansului sportiv. Gimnastica aerobică reprezintă un mod de petrecere a timpului liber și acționează împotriva sedentarismului, a supaalimentației și stresului.
În gimnastica aerobică de întreținere întâlnim numeroase tipuri de exerciții caracteristice diferitelor tipuri de antrenament.
Conceptul de fitness – exprimă capacitatea organismului de a atinge un nivelcrescut al stilului de viață, în ce privește capacitatea fizică.
Dumitru, G. – 1997, afirma despre fitness ca este o condiție dinamică, multidimensională, ce se bazează pe o stare de sănătate pozitivă și include mai multe componente: fitness intelectual, social, spiritual și fizic.
Fitness-ul fizic reprezintă capacitatea de a susține activități zilnice cu vigoare și calm, fără a obosi, cu suficientă energie pentru muncă, activități de agrement; fitness-ul fizic înseamna a fi în formă și se referă la cele patru componente:
Fitness-ul cardio-respirator;
Fitness-ul forței și rezistenței musculare;
Fitness-ul mobilității;
Fitness-ul greutății corporale;
Activități de tip aerob, componente ale sistemului de exerciții aerobe:
Jogging
Ciclism
Mers pe distanțe lungi
Înot
Steping
Gimnastica aerobică
Dansul aerob
Toate exercițiile de mai sus executate cu acompaniament muzical.
MISS FITNESS – este o activitate fizică și sportivă care are ca scop prelucrarea aparatului locomotor, obținerea unei linii corporale plastice și armonioase reliefată în formă sportivă și în spiritul esteticii feminine.
STEP- WOROUT / AEROBIC-STEPS – este o activitate fizică sportivă, care își are rădăcinile în gimnastica de întreținere. Conținutul exercițiilor conține combinații de pași specifici, săltări pe un suport tip platformă, pe diferite înalțini și dimensiuni ( stepere ) și pe sol, elongații executate cu acompaniament muzical cu o ritmicitate susținută. Mișcările sunt realizate în poziții înalte, medii și joase utilizând gantere.
BODYSCULPT – combinație de exerciții pentru influențara selectivă, exerciții de forță pe grupe musculare, stretching, relaxare și bună dispoziție. Exerciții eficiente de forță pentru brațe, picioare, coapse, abdomen și fesieri, alternate și repetate la intensități diferite.
STRETCHING – este complementar activităților mai tonice, ameliorând performanța și rezistența musculară: un muschi întins nu obosește, se rănește mai puțin și se recuperează mai repede. Se adresează tuturor și se practică la sfârșitul celorlalte tipuri de antrenament.
PILATES –metodă de exerciții la saltea, denumită „sistemul de fitness pentru secolul XXI”, inventată în anii 1920 pentru atleți și balerini. Metoda Pilates crește agilitatea, flexibilitatea și echilibrul, ajută mușchii mai slabi să se întărească și diminuează efectele stresului, rectificând poziția greșită a corpului. Accentul se pune pe executarea corectă a mișcărilor, fără repetiții multiple.
TAE BO – este un concept de antrenament cu intensitate și ritm rapid, care dezvoltă viteza de reacție și mobilitatea. Conține simulări ale unor tehnici de atac și autoapărare. Tonifică întegul organism pe muzică antrenantă și dinamică. Un cocktail exploziv de mișcări asemănătoare celor de box tailandez.
CIRCUIT TRAINING – antrenamentul în circuit urmarește realizarea tonifierii generală a corpului prin exerciții variate cum sunt: fandări, step, bară, cardio cu gantere, sărituri cu coarda, alegare, exerciții specifice pentru abdomen și fesieri.
BODYDANCE/ DANS AEROBIC – este un amalgam de mișcări și pași tradiționali de dans sportiv ( salsa, merengue ), dans de societate pe ritmuri readaptate. Acest tip de antrenament induce o motivație crescută pentru practicarea sportului într-un mod agreabil si plăcut. Se dezvolta simtul ritmului, coordonarea în mișcări, mobilitatea, flexibilitatea și se obține în final un trup modelat armonios.
2.2.4 GIMNASTICA DE BAZĂ
Gimnastica de bază este ramura gimnasticii, care dispune de un întreg arsenal de mijloace accesibile cu un puternic caracter formativ ce contribuie decisiv la realizarea obiectivelor generale ale educației fizice școlare. Aceste mijloace sunt naturale si special concepute și asigură fromarea priceperilor și deprinderilor motrice, dezvoltarea calităților coordinative și conditionale asigurând în același timp suportul fizic necesar practicării tuturor ramurilor sportive.
Mijloacele gimnasticii de bază se pot împărți în trei grupe:
Exercițiile de front și formatii, ajută la dezvoltarea orientării în spațiu și timp;
În conceperea programelor pentru ansamblurile de majorete se folosesc numeroase formații , cum ar fi:
din linie pe un șir, trecere în linie pe două șiruri, pas de galop;
din linie pe un rând, trecere în formație de șah, pas fandat;
din linie pe un șir, trecere în formație de cerc, pas de Jog;
din linie pe doua șiruri trecere în formație de V cu unghiul înainte, pas lateral în demi-plie.
„Trecerile dintr-o formație în alta se realizează pe ultimele măsuri muzicale ale unei fraze, la comanda „și” este urmată de doua accente muzicale pentru pornire, iar oprirea se face la comanda „stai” pe timpul 6 al frazei muzicale.” Ileana Sima, 1980.
Exercițiile de prelucrarea a aparatului locomotor în vederea optimizării dezvoltării fizice generale:
exerciții cu caracter de forță, întindere și, relaxare pentru musculatura gâtului, pentru brațe, pentru centura scapulo-humerală, pentru trunchi și membre inferioare.
exerciții cu alternarea contracției și relaxării musculare;
exerciții de arcuire pentru trunchi, brațe și picioare.
Aceste exerciții acționează selectiv, iar influența pe care o au asupra organismului are ca rezultat creșterea motricității și imprimă mișcărilor frumusețe feminină specifică.
Exerciții aplicative: exerciții din deprinderile motrice de bază ( mers, alergare, aruncări, prinderi, sărituri, etc), exerciții din deprinderile motrice utilitar aplicative ( târâre, cățărare, escaladare, transport de greutăți, etc)
În conceperea programelor artistice pentru ansamblurile de majorete, exercițiile de front și formații asigură o bună organizare, aranjare și distribuire a elevelor și ajută la folosirea eficientă a spațiului de lucru. De asemenea exercițiile de dezvoltare fizică generală constituite în structuri pot reprezenta și ele mijloace utile și reprezentative în alcătuirea unei coregrafii originale. Anumite exerciții utilitar–aplicative (variante de târâre, transport, echilibru, treceri peste obstacole,etc. ), în combinație cu alte mijloace pot constitui parți din programele artistice special concepute pentru ansamblurile de majorete.
Elemente de dans
Dansul reprezintă ansamblul tuturor mișcărilor ritmice, variate ale corpului omenesc, în ritmul unei melodii și având un anumit caracter. Este un mijloc de educare la vârste fragede, în școală, de întreținere și odihnă activă la maturitate.
Conceprea programelor artistice destinate ansamblurilor de majorete implică din partea profesorului cunoașterea noțiunilor generale despre dans în general, și despre dansul sportiv în mod special, cât și a beneficiilor pe care acesta le are asupra dezvoltării psiho – motrice ale elevilor, care trebuie sa meargă în paralel cu dezvoltarea fizică. Dansul îmbină jocul cu seriozitatea, dezinhibă energiile și le canalizează spre scopuri atent stabilite. Astfel, în urma unui program de antrenament bine stabilit, putem acționa eficient și placut asupra dezvoltării echilibrului, sincronizării și a coordonării motrice, calități necesare atât în practicarea oricărei ramuri sportive, cât si în activitatea cotidiană.
În continuare am selecționat din literatura de specialitate câteva noțiuni și regului generale despre dans, care ar putea ajuta profesorul de educație fizică la conceperea programelor artistice pentru ansamblurile de majorete:
Sensul de dans reprezintă direcția prestabilită de evoluție a concurenților pe ringul de dans. Acesta se execută în sensul dat de mișcarea inversă a acelor de ceasornic. Punctele de orientare, preluate din dansul clasic, pot fi adaptate cu ușurinta și în cazul ansamblurilor de majorete. Astfel, punctul 7 – reprezintă mijlocul suprafeței de dans; punctul 1 – sensul de dans; punctul 3 – peretele exterior al sălii; punctul 5 – contra sensului de dans; punctul 2 – diagonal perete-față; punctul 4 – diagonal perete-spate; punctul 6 – diagonal centru-spate; punctul 8 – diagonal centru-față.
Ritmul este cel mai important și specific fiecărui dans în parte. Astfel pentru pasul de vals – 3/4; tango, foxtrot, quickstep, cha-cha, rumba, paso doble, jive – 4/4; samba – 2/4. Profesorul de educație fizică poate înlanțui figurile de dans în succesiuni de fraze muzicale ce cuprind 4 sau 8 masuri.
În conceperea coregrafiilor pentru ansamblurile de majorete sunt mai puțin prezente structurile de pași din dansul clasic, cele din dansurile latino-americane fiind mai aproape de specificul echipelor de majorete. Astfel, noțiuni despre :
– ținută ( în dansurile latine picioarele nu sunt paralele niciodată, umerii sunt relaxați, pentru cha-cha, rumba mișcarile de bazin sunt de împingere spre înainte, înapoi sau de jumătăți de rotări spre stanga și spre dreapta, etc.);
– grad de întoarcere – orientarea piciorului se face numai spre exterior, și poate fi atât a piciorului care susține greutatea corpului, cât și a celui liber, sau cu ambele picioare, etc;
– mișcarea controlată înainte – în rumba si cha-cha, când un pas înainte este folosit pentru schimbarea direcției – cu sau fară o ușoară întoarcere – acțiunea trebuie să fie diferită decât aceea a unei avansări normale, când distribuția greutații și poziția de la sfârșitul pasului permit corpului sa înainteze pe pasul următor, etc ;
– deplasarea întârziată – spre înainte cu genunchii îndoiți; spre înainte cu genunchii întinși; spre înapoi cu genunchi îndoiți. Piciorul trece inițial în poziție fără transfer total de greutate, aceasta va fi tranferată mai târziu decât în mod normal, dupa care are loc întoarcerea potrivită mișcării;
– rotirea din avansare – este folosită atunci când trebuie să te întorci pentru a continua mișcarea, sau pentru a schimba direcția pe următorul pas, fără a întrerupe mișcarea de șolduri. Schimbarea de direcție se obține având o deplasare normală, dar cu o rotire, făcută în timpul pasului către direcția dorită.
– încrucișarea picioarelor în dansurile latine – atunci când un picior este încrucișat în fața sau în spatele celuilalt, poziția obținută este mereu aceiași și se numește încrucișare latină; sunt importante și ar trebui cunoscute de către toți profesorii de educație fizică.
2.4.CALITĂȚI MOTRICE NECESARE PRACTICĂRII ACTVITĂȚILOR SPORTIVE ÎN CADRUL ANSAMBLURILOR DE MAJORETE
În activitatea desfașurată în cadrul ansamblurilor de majorete este necesar ca indicii calităților motrice de bază să se afle la un nivel optim de dezvoltare.
Calitațile motrice sunt acele însușiri ale omului, care la naștere au anumite valori, se dezvoltă în ontogeneză de la sine, datorită vieții, până la o anumită varstă și apoi încep sa scadă într-un ritm diferențiat determinat de mai mulți factori.
Calitațile motrice sunt de două feluri:
de bază: viteza, îndemânarea, mobilitatea și suplețea, rezistența și forța,
specifice: cele implicate prioritar în practicarea ramurilor și probelor sportive.
2.4.1. Viteza
Nu există deosebiri majore în definirea acestei calități motrice, de la un autor la altul: Ozolin, V, 1972, Mitra, Gh., și Mogoș, A 1980, Demeter, I.,1981, Cârstea, Gh.,1993etc. Astfel putem spune : ”este rapiditatea cu care se efectuează acțiunile motrice în structurile și combinațiile cele mai diverse”.
Viteza este condiționată de o serie de factori: fiziologici, biochimici, psihici, morfologici, unii aparțin de structura genetică a fiecărui elev și sunt mai puțin perfectibili, valoarea ei depinde de nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice cu care se află în interdependență.
Dintre formele de manifestare ale vitezei o importanță majoră în instruirea ansamblurilor de majorete o reprezintă :
viteza de reacție, este rapiditatea cu care organismul răspunde la comenzi, durata angajării în acțiune, iuțeala cu care se sesizează semnalele și se reacționează.
viteza de execuție, este dată de rapiditatea cu care se execută o acțiune motrică, dar poate fi limitată de tehnica de execuție a unor elemente;
viteza de repetiție, este definită prin frecvența cu care se repetă mișcările în unitatea de timp. În activitatea specifică ansamblurilor de majorete apare la efectuarea unor serii de combinații de pași.
2.4.2 Îndemânarea .
Îndemânarea este o calitate motrică extrem de complexă, din acest motiv întâlnim diferențe de formulare și context de la un autor la altul. Legat de subiectul pe care l-am abordat în lucrarea de față voi face referire la îndemânare ca și capacitate coordinativă. Capacitatea coordinativă permite sportivului să desfășoare acțiunile motrice cu precizie și economie, în situații determinate, ce pot fi previzibile (stereotipe) sau imprevizibile ( adaptare) și să învețe relativ mai repede gesturi sportive ( Frez, 1977 citat de Weineck, 1992). Aceasta este determinată de procesele de control și reglare a mișcărilor ( Hirts, 1981- citat de J.Wineck, 1990, 1992 ).
J Weineck , face o serie de precizări prezentând tipurile de coordonare, cu sopul de a clarifica aceasta problemă. Coordonarea este implicată în motricitatea globală (grosieră), sau motricitate fină și o putem considera sinonima cu noțiunea de „ adresă” sau abilitate.
Îndemânarea este o calitate motrică complexă și reprezintă capacitatea individului de a insuși și efectua acțiuni motrice cu grade de dificultate diferite, dirijând precis și economic mișcările în timp și în spațiu, cu vitezele și încordările necesare, în deplină concordanță cu condițiile impuse și situațiile ce apar pe parcursul efectuării acțiunii. Putem spune despre un elev/sportiv că este îndemânatic dacă are orientare în spațiu, coordonare perfectă a mișcărilor, mobilitate, suplețe și un echilibru adecvat și rezolvă cu abilitate si inteligență situațiile neașteptate care pot să apară.
Îndemânarea în ansamblul ei este puțin perfectibilă, unele dintre componente se pot perfecționa la vârstă mică: echilibrul static este pe deplin dezvoltat la vârsta de 6 ani, ritmul, la 7 ani, orientarea în spațiu, la 12-14 ani, echilibrul dinamic se îmbunatațește cu timpul.
În componența îndemânării intră un ansamblu de calități deosebit de importante în desfașurarea activitații ansamblurilor de majorete: orientare în spațiu, suplețea și mobilitatea, echilibru, ritmicitatea și coordonarea.
Simțul orientării în spațiu și timp, este necesar deoarece în timpul execuței unui program artistic elevele sunt nevoite să se deplaseze simultan cu efectuarea unor structuri complexe de pași, cu mânuirea anumitor obiecte, toate acestea încadrate intr-un timp limitat ,în ansamblurile școlare de majorete – 1’30’’-1’45’’.
Suplețea este o trăsătura de bază a elementelor din gimnastică, ce oferă posibilitatea executării mișcărilor cu amplitudine mare. Amplitudinea mișcărilor este condiționată de mobilitatea articulară și elasticitatea tendoanelor a ligamentelor și a musculaturii. Elemente precum : sfoara, podul, cumpăna, răsturnare, sărituri, val de corp, sau diferite procedee din gimnastica modernă, care pot fi introduse în programele artistice pentru majorete, necesită un nivel de dezvoltare ridicat al supleței.
Simtul echilibrului este deosebit de solicitat in momentul executării unor structuri motrice în care anumite segmente ale corpului sau acesta în întregime nu se află în sprijin pe sol, exemplul piramidelor a pozelor de început și a pozelor de final de program artistic.
Ritmicitatea este o componentă de bază a îndemânării, este o capacitate importantă pentru ansamblurile de majorete, deoarece trăsătura definitorie a acestora este folosirea muzicii, nu neapărat în scopul realizării unui fond muzical, a unei atmosfere plăcute, ci în scopul realizării unei legături organice cu mișcarea, din punct de vedere al tuturor componentelor de bază ale acesteia: amplitudine, direcție, ritm, coordonare între echipiere, în scopul consolidării și perfecționării lor.
Coordonarea, este capacitatea de a efectua în mod rațional, economic și creator diverse acțiuni motrice. În cazul ansamblurilor de majorete putem vorbi despre coordonare între segmentele corpului, membrele superioare execută un anumit gen de mișcare, membrele inferioare execută un alt gen de mișcare, coordonare între acțiunile motrice ale segmentelor corpului și mânuirea diferitelor obiecte portative ( bastoane, pom-poni), coordonare între echipiere.
Vârsta propice pentru începerea acționarii asupra dezvoltării coordonării motrice, este vârsta de dinaintea pubertății, moment în care , treptat, dispare tipul de învățare spontana, prin imitație iar în procesul învățării actelor motrice combinate intervine gândirea rațională prin analiză, decizie, creație.
2.4.3 Rezistența
În opinia majorității teoreticienilor rezistența „este capacitatea organismului de a efectua un lucru mecanic de o anumită intensitate, o perioadă de timp cât mai îndelungată, fară scăderea eficienței activităților (A. Demeter, – 1981, A. Nicu, – 1996).
Dragnea, A., o denumește „Capacitatea psiho-fizică a organismului individului de a face față oboselii specifice activităților depuse.
Formele de manifestare ale rezistenței atât în activitatea cotidiană cât și în activitatea de educație fizică, sunt :
rezistența generală
rezistența locală (segmentară)
rezistența anaerobă (alactacidă), specifică pentru eforturi cuprinse între 45 secunde si două minute, intensitatea efortului fiind de 95-100%
rezistența aerobă, specifică eforturilor cuprinse între doua și opt minute; spre limita inferioară, ca durată, predomină eforturile fizice anaerobe, iar spre limita superioară, tot ca durată predomină eforturile fizice aerobe; se mai numeste și “rezistență anaerobă lactacidă”, iar intensitatea eforturilor este de 80-90 % din posibilitățile maxime individuale.
În cazul ansamblurilor de majorete predomină rezistența de tip anaerob, durata unui exercițiu fiind de până la 2 ‘ 30’’.
În funcție de natura efortului, activitatea desfașurată în cadrul unei echipe de majorete presupune tipul de rezistență în efort cu intensitate variabilă.
Dupa modul de combinare cu celelalte calitați motrice, în efortul depus în cadrul echipelor de majorete întâlnim tipul de rezistență în regim de viteză, rezistența în regim de îndemânare, rezistență în regim de forță.
2.4.4 Forța
Majoritatea specialiștilor definesc forța ca fiind capacitatea organismului de a învinge o rezistență prin efortul muscular sau posibilitatea motrică de a ridica, de a transporta, de a învinge, de a trage unele greutăți pe baza contracției musculare. În procesul de acționare asupra dezvoltării acestei calitați motrice, mai ales la elevele de vârsta pubertară, va trebui să se aibă în vedere particularitațile de vârsta și obiectivele stabilite. În primul rând se va acționa pentru creșterea forței tuturor grupelor musculare implicate în fixarea și menținerea în poziție corectă a segmentelor și a corpului în întregime. În acest sens se va acționa cu prioritate asupra dezvoltării musculaturii spatelui și abdomenului. La nivelul ansamblului de majorete se utilizează mișcări izotonice de învingere a greutății propriului corp și exerciții cu diferite obiecte accesibile elevelor.
2.4.5 Expresivitatea motrică – componentă de bază în execuția mișcărilor în ansamblurile de majorete.
Practic, o majoretă se poate confunda cu ușurință cu o gimnastă, luând în considerare calitațile motrice de care trebuie să dispună pentru a putea practica acest tip de activitate sportivă.
Ileana Sima, 1980, spune despre estetica mișcărilor că este o trăsătură complexă, un mod de acționare specific feminin, grațios, suplu și în strânsă legătură cu muzica. O execuție estetică însumează la un loc: o ținută și execuție artistică, o dezvoltare fizică armonioasă specific feminină, o capacitate de a reda fidel prin mișcările corpului și a segmentelor sale nuanțele muzicale, un simț al orientării în spațiu și timp, suplețe, ritmicitate, un simț al echilibrului, , o bună coordonare a segmnetelor corpului și capacitate de executare a mișcarilor în sincron cu celalalte coechipiere.
Ținuta și execuția artistică se referă la menținerea unei ținute corecte și artistice pe tot timpul execuției programului. Execuția artistică se referă la efectuarea mișcărilor cu amplitudine, în planuri precise, la trăirea intensă a mișcărilor în raport cu forma și conținul emoțional al piesei muzicale.
Dezvoltarea fizică armonioasă specific feminină se referă la prelucrarea specială a aparatului locomotor, care în final să ducă la obținerea unei musculaturi lungi și elastice, mobilitate crescută la nivelul tuturor articulațiilor.
Capacitatea de a reda fidel prin mișcările corpului și ale segmentelor acestuia nuanțele muzicale este o componentă deosebit de importantă a esteticii mișcării. Exprimarea sunetelor, a melodiei, a intensitații confera mișcărilor expresivitate, coate în evidență personalitatea elevelor în timpul execuției programului artistic și trezește puternice emoții estetice. O elevă componentă a unui ansamblu de majorete poate transmite prin mișcare mesajul muzical numai daca posedă un simț al ritmului aflat la un nivel optim de dezvoltare.
2.5 Particularitățile morfo-funționale și psihice ale școlarilor în vârsta de 11- 12 ani și valorificarea lor în lecția de educație fizică
Anca Dragu, 2003 spune : „ dezvoltarea este înțeleasă ca un proces obiectiv, universal și necesar, care se realizează ca o mișcarea ascendentă, de la simplu la complex, de la inferior la superior, prin trecerea de la o stare calitativă veche la o alta nouă. Toate aceste forme de schimbare nu apr brusc, aparent fărăcauză. Ci sunt rezultatul unor acumulări cantitative care determină noi forme de comportamentși cunoaștere ce înlocuiesc vechile forme; dar aceste noi forme nu le anulează ăpe cele vechi ci le include, restructurându-le intr-o nouă calitate”
Referindu-ne la dezvoltarea fizică o putem defini cu ajutorul termenului – creștere. Creșterea este determinată in mod decisiv de către ereditate și mai puțin influențată de mediu.
Ereditatea este unul dintre factorii care influențează dezvoltarea umană. Reprezintă „rezultatul însumării influenței condițiilor de mediu de-a lungul generațiilor și reprezintă proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere/ trasaturi : conservatoare( ale speciei umane și de generație) – structura și conformația anatomica, poziția verticală, un anumit tip de metabolism, dimensiuni ale taliei, predispoziții la boli, etc., și variabile ( ale fiecărui individ).
Mediul „reprezintă totalitatea factorilor externi care acționează asupra organismului determinând reacțiile acestuia și influențând dezvoltarea sa.” Una dintre cele mai importante influențe pe care mediul o are asupra dezvoltării psihice o constituie setul de cerințe sociale ce determina la individ un efort de adaptare.
Caracteristici anatomo- fizilogice.
Între 10 – 12 ani copilul se află în perioada prepuberală, iar între 12-14 ani în perioada pubertară propriu-zisă (Șchiopu, Verza, 1995, p.203).
În această etapă creșterea este rapidă, dar nu este proporțională în toate segmentele corpului. Creșterea în înălțime este mai rapidă, fetele putând lua în greutate in această perioada aproximativ 3 kg/an. Membrele devin lungi și subțiri, gesturile și mersul devin stângace. La fete maturizarea sexuală începe între 10 – 11 ani și ajunge la maturitate în jurul vârstei de 15-ani.
Modificările corporale se asociază cu tulburări fiziologice de care educatorii trebuie să țină seama. Din cauza modificărilor fiziologice la această vârstă copiii obosesc ușor atât fizic cât și psihic. Uneori au dureri de cap. În situații emoționale transpiră, roșesc sau pălesc. Modificările corporale influențează și dispoziția afectivă. Unii copii devin labili afectiv, oscilează între momente de vioiciune, exuberanță infantilă, respectiv oboseală, apatie, neatenție sau neliniște, nesiguranță, iritabilitate. Mulți copii sunt foarte preocupați de modificările corporale: obezitate, acnee, stângacia în mișcări, modificările vocii, tendința de a roși. Din cauza acestor modificări ei pot deveni tensionați sau pot avea sentimente de inferioritate, refuzând în unele cazuri participarea activă la orele de educație fizică și sport.
Până la vârsta de 11-12 ani gândirea copilului se află în stadiul operațiilor concrete. Raționamentele sale sunt legate de aspectele concrete ale realității. El reușește să facă raționamente mai complexe numai în prezența obiectelor sau dacă își poate imagina relațiile sub forma unor obiecte sau acțiuni concrete. De aceea folosirea a cât mai multor materiale didactice intuitive ajută elevul să înțeleagă mai ușor materialul predat.
Memoria, devine logică și selectivă. Copilul devine capabil să găsească părțile esențiale ale lecției și să învețe utilizând scheme logice. Memorarea mecanică nu trebuie folosită decât acolo unde este foarte necesar: memorarea unor nume de persoane, date istorice, denumiri geografice, cuvinte în limbi străine. Memorarea poeziilor lungi sau obligarea elevului să învețe pe de rost texte, definiții nu ajută dezvoltarea memoriei sau a gândirii ci duce numai la supraîncărcarea și obosirea elevilor (definițiile trebuie să fie înțelese și explicate de elevi și nu memorate cuvânt cu cuvânt).
În această etapă crește capacitatea de concentrare a atenției. Pentru a învăța eficient este importantă formarea deprinderii de a fi atent. Atenția se concentrează mai ușor dacă activitatea este susținută de motivație, de interes pentru ceea ce se învață.
Limbajul. Vocabularul se îmbogățește continuu. Datorită dezvoltării gândirii copilul începe să înțeleagă și să folosească figuri de stil: epitete, comparații, metafore, formulări cu subînțeles.
Imaginația. La această vârstă reveriile sunt frecvente și deseori sunt în legătură cu interesul pentru sexul opus. Imaginația reproductivă este folosită atât la lecții cât și în timpul lecturii. La unii copii imaginația creatoare se manifestă prin desen, pictură, scrierea unor poezii, povestiri. Aceste activități trebuie să fie încurajate.
În perioada pubertății la unii elevi încep să se contureze interesele cognitive, artistice sau sportive (pentru informatică, electronică, literatură, pictură, gimnastică etc.). Profesorii, prin atitudinea lor față de elevi, pot contribui la formarea și menținerea acestor interese. Aceste interese au un rol important în orientarea școlară și profesională a elevului, în alegerea liceului sau a școlii profesionale pe care o va urma.
Afectivitatea. Copilul de vârstă prepubertară se caracterizează prin hipersensibilitate, instabilitate emotivă, opoziționism. Deși are capacitatea de a-și controla manifestările afective, uneori are izbucniri necontrolate – mai ales în mediile familiare (acasă sau în grupul de prieteni). Copilul se simte jignit, lezat cu ușurință, chiar fără motive întemeiate. Mulți copii au stări de anxietate legate de teama de eșec, de a fi umilit sau de a fi respins de ceilalți copii.
În această perioadă sentimentele devin mai stabile. Apar sentimente variate: sentimentul prieteniei, datoriei, demnității, răspunderii.
Conștiința. Conștiința realității. Copilul dorește să înțeleagă cât mai profund viața și oamenii. El își pune întrebări filosofice de tipul: ce este viața, ce este moartea, ce este sufletul, care este sensul vieții în general și al său în particular. Încercând să răspundă la aceste întrebări, copilul începe să își formeze concepția despre viață.
Conștiința de sine. În această etapă copilul începe să se autoanalizeze. El dorește să-și cunoască aptitudinile, calitățile, defectele. Capacitatea de autocunoaștere este limitată. El încearcă să se evalueze în raport cu ceilalți, dar față de alții (mai ales față de părinți) este foarte critic, în timp ce față de propriile defecte este foarte îngăduitor.
Activitatea dominantă este învățarea școlară. Cea mai importantă schimbare față de anii precedenți este trecerea de la învățarea cu un singur cadru didactic (elevii fac doar trei – patru ore pe săptămână cu alte cadre didactice) la învățarea cu mai mulți profesori. Deși unii copii au greutăți la începutul clasei a V-a, cei mai mulți se adaptează destul de ușor. Între profesori există diferențe în modul de relaționare cu elevii, în modul de organizare a lecției sau în felul în care realizează evaluarea. Aceste deosebiri dintre profesori au efecte pozitive asupra copiilor deoarece ei cunosc mai multe modele comportamentale și se dezvoltă capacitatea lor de adaptare.
În ceea ce privește adaptarea școlară se remarcă unele diferențe între sexe. Fetele sunt mai disciplinate și mai sârguincioase la învățătură decât băieții (Verza, E.,1993).
La începutul perioadei pubertare activitatea preferată este jocul: jocurile cu reguli (cărți de joc, șah), jocurile pe calculator. Aceste jocuri dezvoltă atenția, gândirea, imaginația. Activitatea desfășurată în cadrul echipelor de majorete, pe lângă efectele lor benefice asupra dezvoltării fizice, dezvoltă voința, sociabilitatea, cooperarea între coechipere. La această vârstă crește foarte mult interesul față de activitățile distractive: filmele, dansul, muzica, excursiile.
Relațiile interpersonale. Relațiile cu familia se modifică în raport cu etapa anterioară.
La mulți copii apare o atitudine ambivalentă față de părinți. Pe de o parte se manifestă tot mai intens dorința de independență, de îndepărtare de familie, atât efectiv (adică petrece mai puțin timp cu familia și mai mult timp cu cei de vârsta sa), cât și pe planul ideilor (respinge concepțiile, valorile părinților). Dorința de independență uneori se manifestă prin comportamente opoziționiste sau impulsive. Pe de altă parte, copilul simte și acum nevoia de afecțiune, protecție, securitate. În problemele dificile dorește să fie ajutat de părinți.
Până acum copiii aveau o imagine idealizată despre părinți, îi considerau perfecți și atotputernici. Acum autoritatea și prestigiul părinților diminuează. În relațiile cu părinții copiii devin tot mai critici. Ei compară părinții cu alți adulți, observă slăbiciunile și greșelile lor pe care le exagerează, deoarece nu cunosc în aceeași măsură slăbiciunile altor adulți pe care îi apreciază mai mult (Braconnier, A., 2001).
Copilul petrece tot mai mult timp împreună cu cei de aceeași vârstă. Sentimentul apartenenței la grup este puternic. Copilul dorește să se afirme față de prietenii săi și suportă foarte greu insuccesele.
Relațiile de prietenie devin foarte importante. Aceste relații se bazează pe interese comune și sunt mult mai stabile decât prieteniile din etapa anterioară. Grupurile de prieteni au o stabilitate destul de mare în timp cât și în ceea ce privește membrii grupului. Grupurile de obicei sunt omogene din punctul de vedere al sexului. Interesul față de cei de sexul opus crește. Acest interes de multe ori este disimulat sub masca agresivității sau a disprețului afișat ostentativ.
CAPITOLUL 3
3.1 Metodologia de întocmire a ansamblurilor sportive de majorete
Conform prevederilor O.M. 3638/2001 în învațământul gimnazial se pot organiza activități de ansambluri sportive în afara orarului zilnic sau în zilele de sâmbătă. Metodologia de alcătuire a acestor ansambluri este stabilită la nivelul fiecărei catedre de educație fizică, responsabilitatea pregătirii acestor ansambluri revenind unuia dintre profesori în funcție de tradiția școlii și de alți factori. Ansamblul sportiv este o activitate extracurriculară, care, începând cu anul școlar 2009-2010 face parte din curriculum național și poate întregi norma profesorului de educație fizică, destinată practicării sportului la care pot participa elevi din mai multe clase, acceptați pe baza unor criterii de selecție stabilite pentru fiecare disciplină sportivă, la nivelul catedrei. Conținutul procesului de instruire este similar cu cel din antrenamentul sportiv, prevăzut pentru grupele de începători sau avansați ale cluburilor sportive școlare.
La ora de ansamblu sportiv de majorete pot participa eleve din mai multe clase fiind selecționate în baza unor criterii anterior stabilite. Selecția elevelor în vederea cooptării acestora în ansamblul de majorete al școlii va ține seama în primul rând de opțiunea acestora fără a neglija anumite criterii, și anume : starea de sănătate, atitudinea față de activitatea sportivă, aspectul fizic și apoi se pot aplica anumite teste în măsură să determine nivelul de dezvoltare al pregătirii fizice generale. Probele și normele de control aplicate în acest scop pot fi :
Alergare de viteză – 30 m;
Săritura în lungime de pe loc;
Naveta (proba de îndemânare)
Forță abdomen;
Mobilitate articulară.
Pentru a testa nivelul de dezvoltarea al calităților motrice specifice activității sportive din cadrul ansamblurilor de majorete se poate propune executarea unei combinații de mai mulți pași din gimnastica ritmică și a unor pași de dans, cu acompaniament muzical.
În urma selecției, se stabilește componența ansamblului de majorete, iar profesorul responsabil va întocmi documentele de evidență, o copie a acestora fiind înaintată secretariatului școlii. Evaluarea elevelor se va face după probele și normele de control amintite mai sus, dar nu se acordă note care să fie trecute în catalog, aceasta evaluare fiind considerată un mod de verificare a nivelului de însușire, consolidare și perfecționare a elementelor predate. Scopul alcătuirii acestor ansambluri de majorete îl constituie , omogenizarea echipei și dezvoltarea relațiilor interpersonale, un lucru deosebit de important în formarea personalității elevelor. În vederea obținerii unor rezultate deosebite și a unei echipe performante este necesar ca alcatuirea acestor ansambluri să se realizeze la începutul ciclului gimnazial și să se continue pe perioada celor patru ani de instruire.
3.2.Tipuri de ansambluri de majorete
Majoreta este definită ca o fată care execută o coregrafie complexă bazată pe o muzica în pas de marș, având ca accesoriu batonul sau pom-ponii, purtând un costum în linia unei uniforme militare. Frumusețea majoretelor europene constă în efortul lor de a rămâne cât mai fidele sportului originar, fără a denatura pe cât posibil niciunul dintre elementele impuse.
Conform regulamentului Asociației de majorete din Romania, există trei tipuri de ansambluri de majorete, care desfașoară Campionatul Național de Majorete pe secțiuni:
a. Majorete în stil european cu pom-poni
b. Majorete în stil european cu baton
c. Majorete în stil american – CHEERLEADERS
Pentru fiecare tip de ansamblu în parte se susține o singură probă, coregrafia de scenă trebuie să aibă durata între 2 și 6 minute și să respecte trasăturile specifice fiecarei secțiuni în parte.
Spre deosebire de ansamblurile de majorete care se pregătesc pentru a participa la campionate naționale și internaționale, ansamblurile de majorete din școală nu funcționează după un regulament prestabilit, principalul obiectiv fiind acela de diversificare a mijloacelor educației fizice școlare. Așadar putem concepe ansambluri de majorete care folosesc diferite obiecte cum ar fi: corzi de gimnastică, cercuri, eșarfe, panglici, stegulețe, etc.
Majorete în stil european cu pom-poni
-Descrierea probei de concurs
Coregrafia specifică acestei probe are la bază pasul de marș, care poate fi combinat cu alte figuri sau elemente specifice oricărui alt stil de dans.
Este interzisă în cadrul acestei secțiuni executarea de elemente acrobatice (sfoara, pod, roata laterală), a piramidelor sau a altor elemente acrobatice din gimnastică sau din alte ramuri sportive.
-Echipamentul
Pom-ponii de majoretă sunt obligatorii și folosirea lor constituie parte a punctajului final obținut de echipă.
Nu este permisă utilizarea altor accesorii cum ar fi: corzile, eșarfele, bastoanele sau a oricărui alt accesoriu de dans și spectacol, cu excepția fluierului pentru căpitanul echipei. Punerea intenționată a pom-ponilor pe sol nu se penalizează, însa o parte a punctajului acordat vizează mânuirea pom-ponilor.
Majorete în stil european cu baton
– Descrierea probei de concurs
Coregrafia specifică acestei probe are la bază de asemenea pasul de marș, care poate fi combinat cu alte figuri sau elemente specifice oricărui alt stil de dans.
Este interzisă în cadrul acestei secțiuni executarea de elemente acrobatice (sfoara, pod, roata laterală), a piramidelor sau a altor elemente acrobatice din gimnastică sau alte ramuri sportive.
– Echipamentul
Batonul de majoretă este obligatoriu și folosirea lui constituie parte a punctajului final obtinut de echipă.
Nu este permisă utilizarea altor accesorii cum ar fi steagurile, tamburul, bastoanele de orice alt fel sau a oricărui alt accesoriu de dans și spectacol, cu excepția fluierului pentru căpitanul echipei.
Scăparea batonului se penalizează conform regulilor descrise în regulament .
Majorete în stil american – Cheerleaders
– Descrierea probei de concurs
Coregrafia specifică acestei probe are la bază elementele acrobatice și piramidele care pot fi intercalate cu părți de coregrafie sincron.
Este permisă folosirea pașilor, figurilor și elementelor specifice oricărui stil de dans, precum și a elementelor caracteristice gimnasticii acrobatice sau ritmice.
– Echipamentul
Pom-ponii de majoretă nu sunt obligatorii și folosirea lor nu constituie parte a punctajului final obținut de echipă.
Nu este permisă utilizarea altui echipament sau a oricărui alt accesoriu de dans și spectacol, cu excepția fluierului pentru căpitanul echipei.
Lăsarea jos, intenționată a pom-ponilor nu se penalizează deoarece pom-ponii pot constitui în cazul acestui stil un element disturbator în executarea elementelor acrobatice și a celorlalte elemente de dificultate ridicată specifice acestui sport.
Locul de desfășurare al competitiei – Scena
– Concursul se poate desfășura atât în aer liber cât și în sală, atâta timp cât condițiile corespund cu normele AMR descrise in regulament.
– Locul de desfașurare al probelor de concurs este scena, pentru toate cele 3 secțiuni.
– Scena trebuie sa aiba o suprafață minima de 12 x 12 m, și nu poate fi ridicată mai mult de 30 cm de la sol.
– In cazuri excepționale, scena poate fi ridicata mai mult de 30 de cm, dar atunci sunt necesare extensii de minim 3 m pe fiecare parte (scena va avea astfel dimensiunea minimă de 18 x 18 m). In plus, scena va avea o rampa de acces cu o inclinație care nu va depăsi 20%. Rampa de urcare pe scena trebuie sa aibă minim 2 m latime.
– Scena trebuie sa aibă suprafața netedă și să nu fie formata din plăci sau bucăți care ar putea cauza accidentarea concurenților.
În ansamblurile de majorete din școli, nu este neapărat nevoie de o scenă pentru desfășurarea acestui gen de activitate sportivă.
Limita de timp
Timpul de prezentare al coregrafiei de scenă este de minim 2 și maxim 6 minute pentru probele de echipă, și de minim 2 si maxim 3 minute pentru probele de solo/duo.
În timpul total menționat este inclus timpul necesar pentru intrarea și ieșirea echipei din spațiul de concurs – cronometrul este pornit când prima majoretă calcă pe scenă și este oprit când prima majoretă parasește scena.
Fiecare echipă care nu se va incadra în limita de timp impusă va fi penalizată.
Pentru ansamblurile de majorete din școli timpul de prezentare al coregrafiei poate fi cuprins între 1minut și 45” și maxim 3 minute.
Costumație și alte accesorii
Majorete în stil european
– Costumul trebuie sa aducă cu ideea de uniformă militară și trebuie să conțină în mod obligatoriu urmatoarele piese: fustă (sau sarafan), sacou, pălărie (sau bonetă) și cizme (sau pantof/botină/tenis pentru cadete)
– Este interzis ca majoretele să fie îmbracate cu pantalon. Formațiile care nu vor respecta aceasta specificație vor fi penalizate.
– Parțile particulare ale costumelor pot fi variate – este permisă folosirea elementelor folclorice sau locale pentru a face costumele cât mai interesante și cât mai atractive, dar este importanta păstrarea stilului tradițional, decent.
Majorete în stil american – Cheerleaders
– Costumul pentru cheerleaders nu trebuie să imite uniforma militară. Acesta poate fi alcătuit din fustă / sarafan sau pantalon (exclusiv pentru baieți), top și pantofi sport.
– Nu sunt interzise nici un fel de inscripții pe costum atâta timp cât acestea nu conțin mesaje ostentative sau care contravin cu bunele maniere și scopul sportiv-educativ al competiției.
Numarul de majorete
Numarul minim de majorete în fiecare formatie este de 8.
Numarul maxim de majorete într-o formație nu este specificat de regulament, însa pentru a avea libertate de mișcare și pentru a putea permite arbitrilor o vizualizare cât mai bună a elementelor coregrafice, este recomandat (nu interzis!) ca să nu fie mai mult de 21.
Majoretele dintr-o echipă trebuie să fie imbracate exact la fel și să sugereze prin costume, coafură, machiaj și accesorii ideea de unitate și uniformitate.
Fiecare formație trebuie să aiba un capitan, care este recomandat să aibă însemne specifice și distincte pe costum. Majoreta care are acest rol în cadrul formației are responsabilitatea de a lua decizii în cadrul echipei și de a media pe durata CNM relația dintre arbitri, antrenor și echipă.
3.3 Tipuri de coregrafii specifice fiecarui ansamblu de majorete
În probele de scenă, în cadrul fiecarei din cele 3 secțiuni, formațiile trebuie să prezinte o coregrafie compusă din 3 parți principale.
– Intrarea: intrarea formației pe scenă trebuie să fie simplă și rapidă. În această parte formația trebuie să execute, în mod obligatoriu, un salut către arbitri. Partea de intrare este separată de corpul coregrafiei atât printr-o pauză muzicală, cât și printr-o pauză de coregrafie. Melodia pe care formația intră pe scenă poate fi aceeași sau alta față de melodia pentru coregrafia de bază, dar în concordanță cu regulamentul ANM din România.
– Coregrafia de bază: este partea reprezentației, în care succesiunea de elemente de dans ramâne la alegerea coregrafului, dar care este important să fie în concordanță atât cu regulamentul cât și cu categoria de vârsta a formației.
– Ieșirea: ieșirea trebuie să respecte exact aceleași reguli ca și cele descrise pentru intrarea în scenă a formației, inclusiv să conțină un salut catre arbitri, înainte de părăsirea scenei.
Muzica pentru aceste probe nu trebuie să respecte reglementările descrise în regulament, astfel majoretele pot dansa pe absolut orice gen de muzica.
3.4 Acompaniamentul muzical specific fiecarui ansamblu de majorete
Muzica folosită pentru oricare probă de concurs în cadrul CNM poate fi orice melodie cu ritm de 2/4 sau 4/4.
Pentru secțiunea de majorete în stil european cu pom-poni sau baton, muzica trebuie să fie interpretată de instrumente clasice regăsite în
orchestră/fanfară/percuție/Brass Band/ Dixieland, etc. sau să fie o piesa muzicală de orice gen transpusă pe un aranjament orchestral menționat mai sus.
Este interzisă folosirea pieselor care sunt interpretate de instrumente electrice (exemplu: chitara electrică, pian electric, etc.) sau a celor prelucrate pe calculator folosind sintetizatoare sau orice alt gen de mixaje.
Singurele mixaje permise sunt alipirea compozițiilor muzicale sau modificarea ritmurilor acestora.
De asemenea este interzisă folosirea pieselor din stilurile moderne, de exemplu pop, rock, heavy-metal, rave, house, minimal etc., sau a oricărui alt stil chiar dacă nu a fost menționat .
Pentru secțiunea de majorete în stil american-cheerleaders nu există nicio restricție în ceea ce priveste aranjamentul muzical folosit ca suport al coregrafiilor.
Piesele pentru concurs trebuie aduse în mod obligatoriu pe suport CD audio.
Formațiile pot folosi o compoziție completă sau pot alcatui colaje de piese.
(Exras din regulamentul Asociației de Majorete din România)
PARTEA A III-A CONTRIBUȚII PERSONALE
CAPITOLUL 4
4.1. Protocolul cercetării
4.1.1.Perioada și locul de desfășurare ale experimentului
Experimentul lucrării s-a desfășurat la Școala cu clasele I-VIII Fântânele jud. Constanța în sala unității, în perioada 13 octombrie 2009 – 15 mai 2010, la clasele a V-a, A și B.
Baza materială oferă condiții foarte bune de desfășurare a orelor de educație fizică și sport: 10 saltele de gimnastică, 2 trambuline elastice, capră, lada de gimnastică, 4 bănci de gimnastică, 4 scări fixe, cercuri de gimnastică ritmică, bastoane, pom-poni, corzi, aparatură audio – video, a permis desfășurarea experimentului în condiții optime.
4.1.2. Prezentarea lotului de subiecți
Subiecții acestui experiment au fost 18 eleve, din care 9 eleve din clasa a V-a B constituite în lot experiment și alte 9 eleve din clasa a V-a A ca lot de control, ambele grupe cu vârsta medie de 12 ani.
În cadrul orelor de educație fizică și sport, la grupa de exeriment am folosit mijloace specifice ansamblurilor de majorete dupa cum urmează: timp de 26 de saptamâni, câte două ore pe saptamâna, din care 40 de minute erau alocate pregătirii specifice. Însumând a rezultat un număr de 400 de ore și 40 de minute, în condițiile în care ora de educație fizică și sport durează 50 de minute. Pe durata vacanțelor elevele nu au lucrat, dar în data de 28 martie 2009, au susținut un spectacol în care au prezentat un program cu pom-poni.
La grupa de control am utilizat mijloace clasice pentru dezvoltarea calităților și a deprinderilor motrice.
Obiectivele de instruire și standardele de performanță corespund programei de educație fizică și sport elaborate la nivel național.
4.1.3. Metode utilizate în cercetare
În procesul de formare a priceperilor si deprinderilor motrice, a dezvoltării calităților motrice, aspecte primordiale în ce privește realizarea obiectivelor educației fizice, rolul profesorului este deosebit de important, deoarece de modul în care acesta știe sa combine metodele de lucru depinde reușita procesului instructiv educativ.
În procesul de însușire al modelelor operaționale și a programelor artistice concepute, am utilizat atât metoda verbală: explicația, scurtă, concisă și clară; metodele practice: demonstrația pașilor de dans a elementelor de gimnastică artistică și ritmică; repetarea structurilor învățate de către eleve, câsi metoda observației execuției celorlalte colege sau a altor majorete) înregistrări video sau demonstrații directe). De asemeni, nu au lipsit aprecierile în momentul înregistrării progresului în execuții.
Alegerea metodelor și a procedeelor metodice pentru pentru învățarea noilor structuri și combinații de pași depinde de mai mulți factori:
Gradul de dificultate și structură a mișcării;
Nivelul de pregătire fizică și tehnică, precum și starea de moment a elevelor;
Sarcinile parțiale ale pregătirii ( exersarea globala sau exersarea analitică a mișcării);
Nivelul de însușire tehnică a mișcării.
4.1.4. Testele aplicate pentru determinarea nivelului de dezvoltare al calităților motrice specifice.
4.1.4.1. Teste pentru determinarea nivelului de dezvoltare al calităților motrice specifice
Depărtarea picioarelor în plan orizontal, cu piciorul drept înainte, apoi cu piciorul stâng (sfoara)- măsurarea distanței (cm.) de la nivelul solului până la nivelul inferior al centurii pelviene – mobilitate articulară și elasticitate muscular / SFOARA
Flexia trunchiului pe picioare – pe o bancă de gimnastică, se execută flexia trunchiului pe picioare și se măsoara distanța de la sol pană la vârful degetelor- mobilitate articulară și elasticitate musculară / M.A
Pod din picioare- se măsoară distanța dintre vârfurile degetelor și calcâie /POD
Mers în echilibru – mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică pe o distanță de 7m și 20 cm.- se cronometrează timpul efectuat pentru parcurgerea distanței / M.E
Flamingo adaptat – pe sol, sprijin pe un picior, celălat picior cu vârful la nivelul gleznei piciorului de sprijin, menținut în această poziție – se cronomentreaza timpul pâna în momentul apariției celei mai mici dezechilibrări / ECH.
Sărituri pe două picioare – se execută sărituri pe două picioare într-un pătrat împărțit în 9 pătrate mai mici, cu latura de 30 cm, concomitent cu mișcarea brațelor după cum urmează: în patratele 1, 3, 5 și 7 mâinile pe umeri, în pătratele 2 și 6, brațele sus, în patratele 4 și 8 brațele întinse lateral, ieșire în pătratul 9 cu brațele pe lângă corp.(fig 20). Se contabilizează numărul de greșeli comise- timp de execuție / 10 secunde- capacitatea de coordonare / S.P.
4.2 Modele operaționale și programe artistice concepute pentru ansamblurile de majorete din școli generale
Structura 1 – Acompaniament muzical , tempo moderat
Stând departat, mâinile pe șolduri – 2*8
T1 – aplecarea capului înainte
T2 – extensia capului
T3 – răsucirea capului spre stg.
T4 – răsucirea capului spre dr.
Structura 2
Stând depărtat – 2*8
T1 – Heel up side cu pic. stg, concomitent cu bătaia palmelor înainte
T2 – revenire
T3 – idem T1 cu pic.dr
T4 – revenire
T5-6-7-8 – V step începând cu piciorul stg. înainte
Structura 3
Stând, brațele înainte încrucișate 2*8
T1 – jumping jack
T2 – revenire în stând cu genunchii semiflexati, bătaia palmelor pe coapse
T3 – pas înainte cu piciorul drept
T4 – knee up cu pic.stg , bătaia palmelor pe genunchi
T5 – pas înainte cu piciorul stg
T6 – knee up cu piciorul dr. , bătaia palmelor pe genunchi
T7 – pas înainte cu piciorul dr.
T8 – revenire în poziție inițială.
Structura 4
T1-2-3-4 grapewine spre dreapta, întinderea și îndoirea brațelor la 90º
T5-6-7-8 grapewine idem spre stg.
În vederea optimizării pregătirii artistice am realizat o combinație de mijloace specifice gimnasticii ritmice, gimnasticii aerobice, dansului și gimnasticii artistice.
Program ansamblu majorete
Numar de majorete: 8
Tema muzicală: afro dance.
Ritm 2/4
Durata 1min.45”
Obiecte portative: 8 bastoane
Costume : colant negru si bluză ce imită pielea de tigru.
Poză de început.
În formație de două șiruri a câte trei dispuse la 2 m distanță una față de celălaltă, ultimele două, poziționate înaintea șirurilor în mijlocul intervalului creat. Cele opt majorete au în mâna câte un baston apucat la un capat, celalt capăt în sprijin pe sol.
fig.1
Stând,bastonul în sprijin pe sol apucat de un capat cu mâna din interior
1)2×8
T1- 3 ușoare bătăi cu bastonul pe sol
T4- apucarea bastonului cu ambele mâini de capete
T5- ducerea bastonului pe deasupra capului spre interior
T6 –revenire cu bastonul la nivelul pieptului
T7- ducerea bastonului pe deasupra capului spre exterior
T8 – revenire cu bastonul la nivelul bazinului.
Stând cu bastonul la nivelul pieptului
2)2×8
T1- knee up cu piciorul drept- ducerea bastonului, apucat la ambele capete, înainte
T2- revenire, bastonul la nivelul pieptului
T3- knee up cu piciorul stâng- ducerea bastonului inainte
T4- revenire, bastonul la nivelul pieptului
T5- heel up side cu piciorul drept- răsucirea trunchiului spre stânga
T6- revenire, bastonul la nivelul pieptului
T7- heel up side cu piciorul stâng, răsucirea trunchiului spre dreapta
T8- revenire , bastonul la nivelul pieptului
Din linie pe două șiruri trecere prin intercalare, prin grapewine în linie pe un șir.
fig.2
Stând cu bastonul apucat la mijloc deasupra capului
3) 1, 3, 5, 7 din șir execută grapewine cu piciorul stâng,
T1- pas lateral cu piciorul stâng, bastonul ținut cu ambele mâini la nivelul pieptului.
T2- pas incrucișat la spate cu piciorul drept
T3- ridicarea genunchiului stâng lateral
T4 –revenire în stând departat, trunchiul răsucit spre interior cu bastonul înainte.
2, 4, 6, 8 din șir executa grapewine cu piciorul drept.
T5-7 – încrucișarea bastoanelor
T8 – revenire în stând departat cu bastonul la nivelul pieptului.
fig.3
Stând departat
4)T 1-3 săritură pisică, bastonul la nivelul pieptului.
T4 – întoarcere prin săritură fața în față
T5-7- jumping Jack cu încrucișarea bastoanelor
T8 – revenire prin saritură, bastonul la nivelul pieptului.
Stând
5) T1-8
Din linie pe două șiruri trecere în formație de șah: 1 și 2 execută march lateral spre exterior- patru pași, 3 execută march spre înainte, 4 execută march spre înainte stânga, 4 –march ușor spre exterior 5 – march ușor înainte stânga pe interval, 6 march – înapoia lui 1, 7- march înapoia lui 2, 8 – înapoia lui 3.
fig.4
Stând
6) T1-4 march pe loc, bastonul în sprijin pe sol susținut cu mâna dreaptă
T5- apucarea bastonului de ambele capete inapoi
T6 – balans de brațe spre înapoi
T7 – trecerea bastonului în mâna stângă
T8 – sprijinirea bastonului pe sol
Stând
7) T1-4- mambo înainte cu piciorul drept
T5-7 pivotare în pas de mambo cu piciorul drept
T8 – revenire
Stând departat, bastonul apucat de ambele capete
8)T1 – knee up cu piciorul drept, bastonul ținut la nivelul pieptului
T2 –kick înainte cu piciorul drept, bastonul spre înainte
T3 – idem T1
T4 – idem T2
T5-8 – idem T1-4 cu piciorul stâng.
Poză de final. 2×8
nr.1 și nr 6 pe genunchi pe călcâie șezând:
nr 1 semi-sfoară pe piciorul drept, bastonul apucat de un capăt , celălalt in
sprijin pe sol, nr 6, semi-sfoară pe piciorul stâng
nr. 2, 5, 3, 4, 7, 8, executa pas de jog spre nr 1 și 6, bastoanele apucate de ambele capete înainte jos.
nr. 2, 5, 3, și 4 șezând pe genunchi
nr 2 și 4 șezând pe piciorul stâng, bastonul în mâna stângă, sprijin pe talpa piciorului drept, nr 3 si 5 , invers., nr. 7 și 8, executa pas de jog pe loc, bastoanele idem T1-2
nr 7 urcă în stând departat pe picioarele nr 2 și 5, nr 8 idem la nr 3 și 4.
nr 7 și nr 8 ridică bastoanele deasupra capului apucat la ambele capete.
fig.5
Program ansamblu majorete
Numar de majorete: 9
Tema muzicală: rock&roll
Ritm 3/4
Durata 1min.45”
Obiecte portative: 9 pom-poni
Costume : fuste în carouri, maieu negru.
Poză de început.
fig.6
În formație de V, nr1.stând departat cu brațele deasupra capului, nr.2-9 sprijin pe vârful piciorului din interior, bațul din interior ridicat , brațul din exterior pe lângâ corp.
Stând
1) T1-8 march pe loc cu mișcarea pom-ponilor în plan sagital.
Stând
2) Pas în V
T1 – pas diagonal înainte cu piciorul drept ușor îndoit, pom-poni sus.
T2 – pas diagonal înainte cu piciorul stâng , genunchii ușor îndoiți, pom-poni
sus
T3 – ducerea piciorului drept înapoi pe poziția inițială, pom-poni jos
T4 – ducerea piciorului stâng înapoi cu revenire în stând, pom-poni jos
T5-8 – Idem T1- 4 cu piciorul stâng înainte.
Stând departat
3) 2×8
T1-4 – twist cu piciorul drept, pom-poni lateral
T5-8 – duble step-touch spre dr., circumducția brațelor spre dr.
T1-8 idem spre stg.
Stând T1-7
Din formație de V trecere în grupe de câte două, dupa cum arată imaginea de mai jos: nr.2 și nr.3 executa pas poney pe loc, nr. 4 și nr. 6 execută pas Poney spre stg., nr. 5 și 7 execută pas Poney spre dr., nr. 8 și nr.9 execută pas poney spre înapoi. Nr. 1 executa roata laterala spre centrul rombului.
fig.7
T8 – nr.2- întoarcere prin săritură 45º și ajung spate în spate; nr. 1 saritura foarfecă, pom-poni la nivelul pieptului.
Stând câte doua spate în spate.
4) 1×8
T1 – fandare laterală pe pic. drept, brațele oblic dreapta sus
T2 – revenire cu mâinile la nivelul pieptului.
T3 – fandare laterală pe piciorul stg.brațele oblic stg.sus.
T4 – revenire cu mâinile la nivelul pieptului.
Idem structura 3
Stând
5) 1×8
T1 – kick cu piciorul drept, brațul stg.sus, brațul dr jos.
T2 – revenire cu brațele pe lângă corp
T3 – kick cu piciorul stg., brațul dr.sus, brațul stg. jos.
T4 – idem T2
Stând
6) 1×8
Din formație de romb trecere în formație de T: nr.1, 4, 5, 6, 7 skip pe loc, nr 2 și 3 se deplasează în stânga șirului, nr. 8 și 9 în dreapta- skip, braț opus piciorului.
fig.8
Stând
7) 2×8
T1 – kick înainte cu piciorul drept
T2- kick lateral cu piciorul drept
T3-4- twist
T5- 8 sărituri cu răsucirea genunchilor dr, stg., pom-poni la nivelul pieptului.
T1- 8 idem cu piciorul stg.
Poză de final (2×8)
Nr.2 , 3 priză la nivelul șoldului, la fel nr.8 și 9, față în față, nr 7 stând departat , pom-ponii sus; nr 6 cumpănă pe genunchiul drept cu fața spre dreapta , nr.5 cumpănă pe genunchiul stâng, cu fața spre stânga, nr 4 sfoara în plan sagital sprijin pe spatele nr. 6 și 5; nr 1 sfoara în plan frontal.
fig.9
Program ansamblu majorete
Numar de majorete: 9
Tema muzicală: colaj vals&joc popular
Ritm 3/4
Durata 1min.45”
Obiecte portative: 9 cercuri
Costume : la alegere.
Poză de început.
Echipa este împărțită în trei grupe de câte trei, cu fața spre interior, cercul sus apucat cu ambele mâini din lateral.
fig.10
1) Stând,piciorul drept înainte, sprijin pe piciorul stâng pe vf.înapoi: 2x
T1-3 pas de vals spre înainte, cercul sus
T4-6 pas de vals spre înapoi, cercul jos.
2) Stând
T1-3 Întoarcere spre exterior, circumducția brațului drept, cercul apucat cu mâna stg, sus
T4-6 pas de vals spre înainte
3) Stând -2x
T1-3 pas de vals spre dr., concomitent cu trecerea cercului în mâna dr. prin înainte, sus
T4-6- pas de vals spre stg, concomitent cu trecerea cercului în mâna stg prin înainte, sus
4) Stând
T1-3 Întoarcere spre stânga cercul jos pe sol
T4-6 șezând pe genunchi în cerc.
5) Șezând pe genunchi
T1-3 ridicarea cercului deasupra capului
T4-6, trecere în linie pe trei diagonale.
fig.11
6)Șezând pe genunchi- 2x
Nr.1, 3, 4, 6, 7, 9
T1-3 indinderea piciorului drept lateral, concomitent cu indoirea trunchiului și ducerea cercului spre dreapta
T4-6 revenire cu cercul apucat înainte
T1-3 aceiași mișcare în sens invers.
T4-6 revenire.
Nr. 2, 5, 8 -execută mișcările în sens invers nr.1,3,4,6,7,9.
7) Din linie pe trei diagonale, trecere în doua cercuri,nr 7 trece la șirul din dr., nr.8 trece la șirul din stg., nr. 9 solo
T1-6 : pas de vals trecerea cercului dintr-o mâna in cealaltă prin înapoi – 2x
fig.12
8) Stând , cercul propriu apucat cu mâna stg., iar cu mâna dreaptă cercul colegei
Nr.-1-8 – 2x
T1-4 pasul de horă spre înainte, cercurile sus
T5-8 pasul de horă spre înapoi cercurile la nivelul bazinului.
Nr.9-:T1-8 – 2x :pas de horă pe loc: aruncări, prinderi, treceri dintr-o mâna în cealaltă, rulare pe sol .
9) Stând , cercurile ținute în mâna stg., sus
T1-2 întoarcere 180º prin încrusișarea picioarelor, cercul în sprijin pe sol.
T3-4 rotația cercului pe sol, săritura foarfecă
T4- revenire în stând, cercul în sprijin pe sol
T5-6 sprijin pe cerc, cumpana înapoi pe piciorul stg
T7- cumpana pe înapoi pe piciorul dr.
T8 – revenire în stând, cercul apucat deasupra capului.
Poză de final
T1-8 pas de horă și formarea unui cerc, nr. 9 în interiorul cercului
fig.13
Nr.1, 3, 5, 7, echilibru passe, cercul ținut deasupra capului
Nr.2, 4, 6, 8, culcat înapoi, picioarele departate, ridicate la 90º, cercul ținut cu laba piciorului.
Nr.9 echilibru în cuib, cercul ținut cu ambele mâini și piciorul drept.
Program ansamblu majorete
Numar de majorete: 9
Tema muzicală: disco
Ritm 3/4
Durata 1min.50”
Obiecte portative: liber
Costume : la alegere.
Poză de început.
Fig.14
Ghemuit cu palmele pe sol
Nr.1-5 în formație de cocor cu vb înapoi, nr.6-9 în formatie de patrat.
1) Ghemuit
T1- săritură în departat cu brațele ridicate
T2- saritură în apropiat, brațele inainte
T3-4 val de trunchi
T5- pas înainte cu pic. dr, mâna stg înainte
T6- revenire în stând
T7- pas înainte cu pic.stg, mâna dr.inainte.
T8- revenire în stând
2)Stând
T1-2- step touch spre dreapta, mâinile pe șolduri
T3-4- jumping jack, brațele lateral
T5-6- idem T1-2 spre stg.
T7-8- idem T3-4
3) Stând
T1-2- step touch înainte cu piciorul dr., mâinile pe șolduri
T3-4 -jumping jack, brațele lateral
T5-6 -step touch înapoi dr., mâinile pe șolduri
T7-8- idem T3-4
4) Stând
T1-4 – nr.6,7,8,9 – execută roata spre interiorul pătratului;
Nr.1,2,3,4,5 – march pe loc
T5-8 – nr1-9 jog, pâna ajung în formație de cerc.
Fig.15
5) Stând
T1- nr1 și nr 9 ghemuit
T2- nr 7 ghemuit
T3- nr 2 ghemuit
T4- nr.3 ghemuit
T5-nr 8 ghemuit
T6- nr 5 ghemuit
T7- nr 4 ghemuit
T8-nr 6 ghemuit.
6) Ghemuit
T1-4 mersul piticului
T5-8 mersul elefantului
7) Stând, trunchiul indoit
T1 – ridicarea trunchiului la verticală, fața la interiorul cercului
T2 – apucat de brațe incrucișat
T3-4 aplecarea trunchiului spre înainte
T5-6 revenire
T7-8 march pe loc.
8) Stând
T1-4 march înainte spre interiorul cercului, palma mâinii stângi una peste alta.
T5.8 march in cerc spre dreapta, brațul drept întinds lateral.
9) T1-8
Din formație de cerc trecere în linie pe un șir , jog, nr.1 primul din șir, nr 9 ultimul.
10) Stând – 2×8
T1- knee up cu piciorul drept.
T2 – revenire
T3 –kick cu piciorul drept
T4 –revenire
T5-8 idem T1-4
T1-8 idem cu piciorul stâng.
fig.16
11) Stând
T1- nr.1,3,5,7- săritură în departat
T2- nr.2,4,6,8- gemuit
nr. 9 – săritură inchisă spre stg.
T3-4 nr.2,4,6,8 – trecere printre picioarele nr.1,3,5,7
T5-6 nr.1,3,5,7, săritură peste nr.,2,4,6,8
T7-8 revenire în stând departat, bratele sus.
12) T1-8
Din linie pe un șir trecere în grupe de câte trei, jog pe loc, nr.2,5,8 pas înapoi.
Fig.17
13) Stând, nr.1 și 3; 4 și 6; 7 și 9:priză în apucat încrucișat.
T1-4 răsturnarea nr.2,5,8
T5-8 revenire în stând
Poză de final
T1-8
nr.1- pe genunchiul drept, sprijin pe talpa piciorului stâng
nr.3 – pe genunchiul strg, sprijin pe talpa piciorului drept
n2- stând departat în sprijin pe nr .1 și 3.
nr.4 și nr. 6 spate în spate, distanță un metru, podul
nr.5 trunchiul aplecat înainte sprijin pe nr.4 și 6
nr. 8- trunchiul aplecat înainte
nr.7 și nr. 9 cumpană înapoi în sprijin pe omoplații nr.8.
Fig.18
4.2.1.Modele operaționale pentru dezvoltarea calităților motrice specifice
V1 –aruncarea și prinderea mingii de gimnastică din difertie poziții;
V2-jocuri dinamice : cine ridică mai repede obiectul și atinge o linie trasată pe sol; cine prinde bastonul partenerului lăsat liber de jucătorul din centru care strigă un număr;
V3-din linie pe un rând, trecere în formație în” trepte” și revenire la al doilea semnal;
V4- din mers în jurul sălii, în coloană câte unul, la o bătaie din palme, ghemuire și continuarea deplasării, la două bătăi din palme, săritura cu extensia trunchiului și continuarea deplasării, la trei bătăi din palme întoarcere 180º, pauză activă.
V5- Elevele grupate pe perechi, față în față cu un cerc de gimnastică în spatele unei linii de plecare: la primul fluier fiecare pereche execută transmiterea cercului pe sol la al doilea semnal una dintre eleve susține cercul la 30 cm deasupra solului cealaltă trece prin cerc, la urmatoarea execuție se schimbă rolurile.
V7- Elevele in formatie de șah sau de trepte: exerciții de influentare selectivă executate în ritm rapid (îndoiri, întinderi, răsuciri etc.)
V8- Elevele grupate în două linii: joc de glezne pe loc prima linie, la semnal pas de galop pe o distanță de 10 m;
V9- Din formație pe două linii față in față la distanță de 6 m, se numerotează de la 1 la 8 execută alergare cu pendularea gambelor înapoi pe loc: se strigă de către profesor un numar ( 1, 3, 5), iar cele strigate schimbă în alergare de viteză locurile corespodente.
V10- Pe trei linii a câte 4 eleve în spatele unei linii de plecare: pe distanța de 10 m, prima linie execută la primul fluier alergare cu forfecarea picioarelor înainte, la al doilea fluier alergare cu pendularea gambei înapoi, la al treilea fluier pas de polcă: liniile lucrează succesiv;
V11- elevele în formație de cerc , de mâini apucat: alergare în cerc, la semnalul sonor oprire în ghemuit, ridicare și alergare în sens invers.
V12- elevele sunt împarțite în două echipe așezate în două cercuri, concentric cu fața spre interior de mâini apucat și distanța dintre cercuri de un metru, ambele cercuri execută deplasare cu pași adăugați dar în sensuri opuse. La semnalul sonor ambele cercuri schimbă sensul deplasării, la al doilea semnal sonor iși dau drumul la mâini și aleargă spre exterior, cele din interior cautând sa le atingă cu palma pe cele din exterior, cele din interior pe o distanță de circa 3 m. La reluarea jocului se schimbă locurile.
I1-Elevele se află în linie pe două rânduri, distanța și interval de un braț: execută comanda inversă a profesorului; întoarceri la stânga, la dreapta, la stânga împrejur, trecere din linie pe două rânduri în linie pe un rând;
I2- elevele sunt împărțite în patru șiruri de patru: mers pe vârfuri cu brațele sus, privirea la mâini, pe o linie trasaăa pe sol, distanța de lucru 5-7 metri;
I3- se execută sărituri pe piciorul stâng, cel drept prins cu ambele mâini de glezna la spate, pe o linie trasată pe sol pe o distanță de 5-7 m, la întoarcere execută sărituri pe piciorul drept;
I4- In formație de două șiruri a câte 4 eleve, în fața fiecărui șir se află o bancă de gimnastică așezată longitudinal, se execută mers pe bancă , brațele sus; mers pe vârfuri, mâinile la ceafă; mers cu balansarea alternativă a piciorului stâng și a piciorului drept înainte, brațele întinse lateral;
I5- Idem I4- se execută mers pe banca de gimnastică cu ridicarea alternativă a unui genunchi sus și prinderea lui cu mâinile;
I6- Idem I4- se execută mers pe banca de gimnastică, la mijlocul băncii, sărituri cu forfecarea picioarelor în plan sagital și continuarea deplasării;
I7-Idem I4- mers ghemuit pe banca de gimnastică , la mijlocul băncii se ridică, intoarcere 180º și continuarea deplasării cu mers ghemuit cu spatele pe direcția de deplasare;
I8- În formație de 2 șiruri a câte 4 eleve, în fața fiecărui șir se află o bancă de gimnastică așezată longitudinal cu partea îngusta sus: se execută mers pe bancă, întoarcere 360º la jumătatea băncii și continuarea deplasării; mers cu ducerea în lateral a picioarelor, brațele întinse lateral; fiecare elevă are o coardă și execută deplasare pe banca de gimnastică prin sărituri cu coarda;
I9- Idem I8- prima elevă din fiecare șir are câte două cercuri de gimnastică pe fiecare braț; execută mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică simultan cu rotirea cercurilor pe brațe;
I10- Idem I8– prima din fiecare șir are în mâna stângă o minge medicinala și un cerc de gimnastică în mâna dreaptă, execută mers pe banca de gimnastică simultan cu rotarea cercului pe brațul drept, la urmatoarea execuție schimbă obiectele, în mâna stângă cercul și în mâna dreaptă mingea medicinală;
F1- Elevele sunt dispuse în grupe de câte două , față în față, fiecare grupă având o minge medicinală de 1kg, execută pasarea mingii cu două mâini de la piept.
F2- Flotări cu mâinile sprijinite pe banca de gimnastică; pe scara fixă la diferite înălțimi.
F3- tracțiuni pe banca de gimnastică așezată în plan orizontal;
F4- învingerea rezistenței opuse de partener ;
F5- transportul diferitelor greutăți.
F6- genuflexiuni, cu și fără desprindere pe verticală,
F7- sărituri în lungime de pe loc.
F8- sărituri la coardă.
F9- împingeri în talpi din diferite poziții de sprijin: sezând, stând pe omoplați, culcat înapoi.
F10- câte doi, unul dintre parteneri în poziție de spijin pe palme și pe genunchi, execută tragerea genunchiuluimla pipit invingând rezistența partenerului.
F11- din culcat înapoi:
T1-ridicarea picioarelor la verticală
T2- departarea picioarelor
T3- apropierea picioarelor
T4- coborârea lentă a picioarelor la orizontală.
F12- din culcat înapoi, forfecarea picioarelor, ridicate la diferite grade deasupra solului.
F13- culcat înapoi brațele întinse deasupra capului , apucat un baston
T1- ridicarea trunchiului concomitent cu ducerea bastonului la glezne
T2- revenire în culcat dorsal,
T3- aruncarea bastonului spre înapoi
T4 -prinderea bastonului .
F14 – culcat facial, bărbia sprijinită pe palme, forfecarea picioarelor pe verticală și orizontala fara ca vârfurile să atingă solul.
F15 – culcat facial, se apucă gleznele cu mâinile, balans ( coșulețul)
CAPITOLUL 5: REZULTATE ȘI DISCUȚII
5.1.Analiza comparativă a testelor specifice de motricitate
Analiza rezultatelor obținute la sfoară cu piciorul stâng înainte
Tabelul nr. 1
În cadrul acestei probe la subiecții grupei experiment s-a înregistrat o valoare medie de 14 cm la testarea finală față de 16,111 cm la testarea inițială, valoarea lui “t” fiind de 3,500 (semnificativă; p < 0,01). La grupa martor valoarea lui “t” calculată ca diferență între testarea inițială și cea finală a fost de 5,292 – diferență semnificativă; p > 0,01.
În cazul testărilor finale a celor două grupe la această probă se obține o valoarea a lui „t” de 1,045, diferență nesemnificativă statistic (p > 0,05).
Analizând valorile coeficientului de variabilitate, care are valori de peste 20%, putem afirma că la această probă ne confruntăm cu o omogenitate scăzută a rezultatelor obținute de către subiecții celor două grupe.
Analiza rezultatelor obținute la sfoară cu piciorul drept înainte
Tabelul nr. 2
În cadrul acestei probe, după cum se observă și în tabelul nr. 2 subiecții grupei experiment au obținut între cele două testări o îmbunătățire a performanței cu 2,55 cm, plecând de la o valoare medie de 16,333 cm la testarea inițială și ajungând la o valoare medie de 13,778 cm la testarea finală. Valoarea lui “t” a fost de 6,782 ceea ce reprezintă o diferență semnificativă (p < 0,01). În cadrul grupei martor progresul înregistrat între testarea inițială și testarea finală a fost și el semnificativ valoarea lui “t” fiind de 6,424 (p < 0,01). Comparând rezultatele medii obținute la testarea finală de către cele două grupe se constată o diferență nesemnificativă (p > 0,05).
Valorile coeficientului de variabilitate ne indică o omogenitate medie și scăzută a rezultatelor obținute de către subiecții celor două grupe.
Analiza rezultatelor obținute la proba de mobilitate
Tabelul nr. 3
Pentru proba de mobilitate, subiecții grupei experiment au înregistrat o valoare medie de 3,111 cm la testarea finală față de 4,778 cm la testarea inițială, diferența reală fiind de 1,667 cm, consemnâdu-se astfel o diferență semnificativă la pragul de p < 0,05. La grupa martor valoarea lui “t” calculată ca diferență medie, între testarea inițială și cea finală, a fost de 1,512 – diferență nesemnificativă statistic (p > 0,05).
În cazul testărilor finale a celor două grupe la această probă se obține o valoarea a lui „t” de 1,440, diferență nesemnificativă statistic (p > 0,05).
Valorile coeficientului de variabilitate, ne indică o omogenitate scăzută a rezultatelor obținute de către subiecții celor două grupe la proba de mobilitate.
Analiza rezultatelor obținute la proba de coordonare
Tabelul nr. 4
În cadrul probei de coordonare, analiza tabelului nr. 4, arată un progres semnificativ între valorile medii ale testării inițiale (3,222 greșeli) și testării finale (2,333 greșeli) la grupa experiment (t = 4,438; p < 0,01). La grupa martor valoarea lui „t” este de 0,555 reprezentând o diferență nesemnificativă (p > 0,05).
În urma testărilor finale și a comparării rezultatelor celor două grupe se obține o valoarea a lui „t” de 4,243, diferență semnificativă (p < 0,01), ceea ce înseamnă că programul elaborat și aplicat de noi a avut o contribuție însemnată în pregătirea subiecților grupei experiment.
În ceea ce privește coeficientul de variabilitate, acesta ne arată o omogenitate scăzută și medie a rezultatelor obținute de subiecți la această probă.
Analiza rezultatelor obținute la proba – „pod”
Tabelul nr. 5
În cadrul acestei probe, analiza tabelului nr. 5 ne arată un progres semnificativ între testarea inițială și testarea finală la grupa experiment (t = 3,589; p < 0,01) și grupa martor (t = 2,772; p < 0,05).
În urma testărilor finale și a comparării rezultatelor celor două grupe se obține o valoarea a lui „t” de 0,045, ceea ce reprezintă o diferență nesemnificativă la această probă (p > 0,05).
Valorile coeficientului de variabilitate, de peste 20%, ne indică o omogenitate scăzută a rezultatelor obținute de către subiecții celor două grupe.
Analiza rezultatelor obținute la proba mers în echilibru
Tabelul nr. 6
La această probă, subiecții grupei experiment au înregistrat o valoare medie de 4,133 sec. la testarea finală față de 4,733 sec. la testarea inițială, diferența reală fiind de 0,6 sec. (t = 4,129), consemnâdu-se astfel o diferență semnificativă la pragul de p < 0,01. La grupa martor valoarea lui “t” a fost de 0,375 – diferență nesemnificativă statistic (p > 0,05).
Compararea rezultatelor celor două grupe la testarea finală, ne arată că și în cadrul acestei probe grupa experiment obține rezultate medii semnificativ mai bune față de grupa martor, ca rezultat al efienței programului nostru de pregătire.
Valorile coeficientului de variabilitate, situat între 20%-30%, ne indică o omogenitate medie a subiecților la această probă.
Analiza rezultatelor obținute la proba Flamingo – piciorul stâng
Tabelul nr. 7
În cadrul probei Flamingo pe piciorul stâng, analiza tabelului nr. 7, arată un progres semnificativ între valorile medii ale testării inițiale (227,556 sec.) și testării finale (302,778 sec.) la grupa experiment (t = 7,678; p < 0,01). La grupa martor valoarea lui „t” este de 0,806, ceea ce reprezintă o diferență nesemnificativă (p > 0,05).
În cadrul testărilor finale a celor două grupe obținem o valoarea a lui „t” de 2,528, diferență semnificativă (p < 0,05). Acestă diferență o putem atribui de asemenea programului aplicat de noi grupei experiment.
În ceea ce privește coeficientul de variabilitate, acesta ne arată o omogenitate scăzută și medie a rezultatelor obținute de subiecți la această probă.
Analiza rezultatelor obținute la proba Flamingo – piciorul drept
Tabelul nr. 8
La proba Flamingo pe piciorul drept, subiecții grupei experiment au înregistrat o valoare medie de 280,111 sec. la testarea finală față de 236,778 sec. la testarea inițială, diferența reală fiind de 43,333 sec. (t = 4,224), consemnâdu-se astfel o diferență semnificativă la pragul de p < 0,01. La grupa martor valoarea lui “t” a fost de 0,918 – diferență nesemnificativă statistic (p > 0,05).
Compararea rezultatelor celor două grupe la testarea finală, ne arată că și în cadrul acestei probe grupa experiment obține rezultate semnificativ mai bune față de grupa martor, ca rezultat al efienței programului nostru de pregătire (p < 0,05).
Valorile coeficientului de variabilitate, situat între 10%-30%, ne indică o omogenitate medie și scăzută a subiecților la această probă.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Ipoteza s-a confirmat, astfel, modelele operaționale sub formă de programe de majorete executate parțial sau integral cu și fără obiecte portative au condus la eficientizarea lecției de educație fizică, la creșterea atractivității, a diversității și a nivelului de participare a elevilor.
la testările specifice de motricitate în urma analizării datelor obținute am observat un progres semnificativ al indicilor înregistrați la coordonare și la echilibru. Astfel, la testul de coordonare numărul de greșeli comise a scăzut de la 3,22 la 2,33 la grupa experiment. Acest lucru denotă faptul că mijloacele combinate din gimnastica ritmică, gimnastica acrobatică, gimnastica aerobică și dans, aplicate la grupa de experiment în scopul educării echilibrului și a coordonării au fost eficiente. Gradul de omogenitate între subiecți la probele specifice de motricitate este unul mediu spre scăzut.
La testările realizate pentru stabilirea nivelului de dezvoltare a mobilității articulare și a elasticității musculare nu se înregistrează diferențe semnificative între grupe, acestea necesitând mai mult timp de pregătire pentru a înregistra un progres semnificativ.
RECOMANDĂRI
Abordarea mijloacelor specifice ansamblurilor de majorete cu și fără obiecte portative adaptate și implicit utilizarea unor complexe de exerciții fizice însoțite de muzică și versuri, pe grupe sau la nivelul întregii clase, în primele 20 de minute ale lecției de educație fizică pot conduce la eficientizarea pregătirii organismului pentru efort și a influențării selective a aparatului locomotor crescând astfel densitatea și atractivitatea lecției.
De asemenea se pot constitui sisteme de lecții în care una dintre teme să fie din mijloace specifice ansamblurilor de majorete, sau poate fi lecție monosport. În școlile în care nu există săli de sport, și pe timp de iarnă sau vreme nefavorabilă desfașurarii activităților sportive în aer liber, abordarea mijloacelor specifice ansamblurilor de majorete poate constitui o alternativă eficientă și atractivă.
Conform prevederilor actuale ale programei școlare privind orele de educație fizică și sport la nivel de ciclu gimnazial, pe lângă cele două ore din planul cadru (clasa a VIII-a, o oră) mai poate exista o a treia oră cu caracter opțional care poate avea conținut de formare a ansamblurilor de majorete. O altă formă de activitate fizică de care elevii pot beneficia este ora de ansamblu sportiv.
BIBLIOGRAFIE
1. ARDELEAN, T., ROMAN, M., Pregătirea fizică și coregrafică, componente ale procesului de antrenament în gimnastica ritmică sportivă, Teză de doctorat, Editura ANEFS, București, 1996.
2. BADIU, G., CARASTOIAN, L., Exerciții și jocuri de mișcare pentru clasele I-IV, Imprimeria Alma-Galați, 1995.
3. BADIU, C., CIORBĂ, C., BADIU, G., Educația fizică a copiilor și școlarilor, Editura „Garuda- Art”, Chișinău, 1999.
4. BĂIAȘU, GH., Gimnastică acrobatică, Editura Tineretului pentru cultură fizică și sport, 1957.
5. BĂIAȘU, GH., BÎRLEA, A., Gimnastică de bază și acrobatică în școală, Editura CNEFS, 1970.
6. BEDÖ, C., VOINEA, V., Exerciții cu partener, Editura CNEFS, 1968.
7. CÂRSTEA, GH., Teoria și metodica educației fizice și sportului, pentru examene de definitivat și gradul didactic II, Editura AN- DA, București, 2000
8. CHIRIȚĂ , G., Optimizarea lecției de educație fizică, Ed.Stadion, 1972
9. DAMIAN, M., Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press, Constanța, 2002.
10. DAMIAN, M., Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press, Constanța, 2005.
11. DAMIAN, M., Gimnastica aerobică pentru studenti, Editura Ovidius University Press, Constanța, 2005.
12. DRAGOMIR, P., SCARLAT, Educație fizică școlară, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004.
13.DRAGNEA, A., Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice, Editura ANEFS, București, 1991.
14. DRAGU, A., CRISTEA, S., Psihologie și Pedagogie școlară, Ovidius University Press, Constanța, 2003.
15.DRĂGAN, I., Selecția și orientarea medico-sportivă, Editura Sport Turism, București, 1989.
16. DUMITRU, GHE., Fiziologia educației fizice și sportului, Editura Ovidius University Press, Constanța, 1998.
17. EPURAN, M., Metodologia cercetării activităților corporale în educație fizică și sport, București, Editura Fundației „România de mâine”, 1995.
18. FAUR, M., Gimnastică și Estetică, Editura Mitron, Timișoara, 1996.
19. FRUM, M., Gimnastica, Universitatea Ovidius, Constanța, 1992.
20. GRIGORE, V., Gimnastica artistică, Editura Semne, 2001.
21. IONESCU, M. ROMEO, I., Gimnastica de bază în școala generală, Culegere de exerciții, E.D.P., București, 1981
22. JIPA, I., Lecții de gimnastică modernă și de întreținere, editura Stadion, 1974.
23. LUCA, A., Educarea ritmului în lecțiile de educație fizică, Universitatea „Al.I. Cuza”, caiet documentar, Iași, 1992.
24. MACOVEI, S., Manual de gimnastică ritmică, Editura Bren, 2007.
25. MACOVEI, S., Gimnastica ritmică și suplețea, Editura A.N.E.F.S., București, 1999
26. MANOS, M., Gimnastica ritmică de performanță, Editura Bren, București, 2008.
27. MANOS, M., Programe pentru optimizarea condiției fizice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007
28.SĂVESCU, I., Educație fizică și sportivă școlară, Editura Aius Print, 2007
29. SCARLAT, E., și colaboratorii, Programa școlară pentru clasele V-VIII, aria curriculară, Educație Fizică și sport, Editura Consiliului Național pentru Curriculum din cadrul Ministerului Educației Naționale, București, 2000.
30. SCARLAT, E., SCARLAT, M., B., Educație Fzică și Sport, Editura Didactică și pedagogică, București, 2002.
31. SCARLAT, E., SCARLAT, B., M., Îndrumar de Educație Fizică Școlară, Editura Didactică și Pedagogică, 2006.
32. SIMA, I., Gimnastică ritmică- curs de bază, București 1980
33. SIMA, I., ABC –ul piruetelor și săriturilor, Editura Stadion, București, 1971
34. STOENESCU, G., Euritmia* Formă Artistică de Exprimare, Editura Sport-
Turism, București, 1985.
34. STROESCU, A., Gimnastica, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968
36. VERZA, E., Psihologia vârstelor, Editura Hyperion, București, 1993.
37. www.cheerleaderhistory.com
38.www.clic.ro.
39. www.librarie.net
40. www.majorete.ro.
41. www.studentie.ro.
Anexa 1
1) Majorete în stil american – piramidă
2)Majorete în stil american – piramidă
3)Majorete cu pom-poni- junioare – Campionatul Național USA, 2009
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Diversificarea Mijloacelor Educatiei Fizice Prin Utilizarea Ansamblurilor DE Majorete (ID: 166597)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.