Educatie Fizica Si Sport In Invatamantul Primar

PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL I INTRODUCERE (pag. 1 – 14)

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ: FUNCȚII ȘI OBIECTIVE GENERALE ………………………………………………………………………………..pag. 1

MODELUL EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTIVE LA NIVELUL

ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR…………………………………………………..pag. 7

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI………………………………………………pag.13

CAPITOLU II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ (pag.15 – 47)

2.1 LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR – STRUCTURĂ, CONȚINUT,

PARTICULARITĂȚI………………………………………………………………..pag. 15

2.2 PREVEDERILE PROGRAMEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

SPORT PRIVIND OBIECTIVELE DE REFERINȚĂ ȘI

CONȚINUTUL DEZVOLTĂRII CALITĂȚILOR MOTRICE

VITEZA ȘI ÎNDEMÂNAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR.pag.23

2.3 TEORIA ȘI METODICA DEZVOLTĂRII VITEZEI……………………pag.28

2.4 TEORIA ȘI METODICA DEZVOLTĂRII ÎNDEMÂNĂRII…………pag.36

2.5 PARTICULARITĂȚILE SOMATICE, PSIHICE, FUNCȚIONALE

ȘI MOTRICE ALE ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

PRIMAR………………………………………………………………………………………pag.44

CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETĂRII (pag. 48-57)

3.1 PROBLEMATICA ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII………………..pag.48

3.2 METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE UTILIZATE………….pag.50

3.3 CONDIȚIILE DE DESFĂȘURARE A STUDIULUI, LOCUL,

SUBIECȚII, DURATA …………………………………………………………..pag.55

3.4 PROBELE DE CONTROL FOLOSITE…………………………………..pag.57

CAPITOLUL IV PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR(pag. 58 – 65)

4.1 PREZENTAREA REZULTATELOR ………………………………………pag.58

4.2 ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR………………pag.64

CAPITOLUL V CONCLUZII ȘI PROPUNERI (pag. 66 – 70)

5.1 CONCLUZII FINALE……………………………………………………………….pag.66

5.2 PROPUNERI……………………………………………………………………………..pag.69

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I INTRODUCERE

1.1 EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPOTIVĂ ȘCOLARĂ: FUNCȚII ȘI OBIECTIVE GENERALE

Funcțiile educației fizice și sportului

Funcțiile sunt destinații constante ale unui fenomen și ele derivă din ideal, subordonându-se acestuia.

Aproape toți specialiștii domeniului consideră că funcțiile educației fizice si sportului sunt de două feluri: specifice și asociate.

Funcțiile specifice vizează cele două dimensiuni principale ale obiectului / domeniului de studiu al „Teoriei și Metodicii Educației Fizice și Sportului”: dezvoltare fizică/ coroporală și capacitate motrică.

Funcțiile asociate / nespecifice integresc efectele practicării exercițiilor fizice asupra ființei umane.

Funcția de perfecționare a dezvoltării fizice face parte din categoria funcțiilor specifice și are rol prioritar mai ales în educația fizică a tinerei generații.

Amplificarea acestei funcții specifice, mai ales în etapa actuală și în perspectivă se justifică prin unele influențe negative asupra dezvoltării fizice / corporale a oamenilor, consecințe ale unor cuceriri ale științei și tehnicii contemporane.

Funcția de perfecționare a capacității motrice face parte tot din categoria funcțiilor specifice. Prin această funcție sunt vizate cele două componente ale capacității motrice: calitățile motrice și deprinderile și / sau priceperile motrice.

Funcția igienică face parte din catgoria funcțiilor asociate / nespecifice și vizează cerința fundamentală de meniținere a unei stări optime de sănătate a celor care practică sistematic și științific exercițiile fizice.

Funcția recreativă face parte din categoria funcțiilor asociate / nespecifice pentru educația fizică și sport, regăsindu-se în următoarele două sensuri:

asigurarea unui fond bogat și calitativ de cunoștințe teoretice, deprinderi, priceperi și calități motrice, în scopul petrecerii utile și recreative a timpului liber.

asigurarea condițiilor și dezvoltarea interesului pentru urmărirea în timpul liber, direct sau prin mass-media, a întrecerilor motrice competiționale de bună calitate sau a unor activități motrice desfășurate necompetitiv.

Funcția de emulație face parte din categoria funcțiilor asociate / nespecifice ale educației fizice și sportului. Acestă funcție se materializează prin dezvoltarea spiritului competitiv, caracteristic în general ființei umane și în formarea dorinței permanente de „autodepășire” și „depășire”, dar numai în limitele regulamentare, corecte și cu atitudine de fair-play. În aceste sensuri se impune promovarea frecventă în educația fizică mai ales a întrecerii prin jocuri sportive bilaterale, jocuri de mișcare, ștafete, parcursuri aplicative, concursuri etc.

Funcția educativă este tot o funcție asociată / nespecifică, considerată ca fiind cea mai complexă, prin prisma modalităților de îndeplinire și a influențelor asupra modalităților de îndeplinire și a influențelor asupra dezvoltării personalității umane în integralitatea sa.

Pe plan intelectual pot fi evidențiate cel puțin următoarele două direcții:

însușirea de către subiecți a unor cunoștințe teoretice de bază din domeniul fiziologiei, a igienei efortului fizic, biomecanicii de execuție a actelor și acțiunilor motrice, metodicii efortului fizic etc.

contribuție la dezvoltarea unor trasături și calități intelectuale importante cum sunt: atenția, memoria, spiritul de observație, imaginația, creativitatea etc.

Pe plan moral accentul trebuie pus pe formarea unor deprinderi, priceperi și obișnuințe de comportament corect de întreceri și în celelalte momente ale procesului de practicare a exercițiilor fizice, componente comportamentale transferabile în viața cotidiană și alte activități profesionale. Respectul față de colegii de întrecere, colaborarea pentru îndeplinirea cu eficiență a unor sarcini motrice, acceptarea deciziilor arbitrilor, disciplină în muncă, respectul față de bunurile comune.

Pe plan estetic să contribuie cu eficiență la educarea gustului pentru frumos, mai ales prin exercițiile tehnice și tactice deosebite ca nivel calitativ. Tot gustul pentru frumos se dezvoltă prin activități specifice: plimbări, excursii, drumeții, vizite cu ocazia unor cantonamente sau deplasări în interes competițional sportiv.

Practicarea exercițiilor fizice pe fond muzical sporește influența educației fizice și sportului asupra unor trasături și calități de ordin estetic (ritm, armonie, grație, expresitivitate, atitudine corporală globală și segmentară etc).

Pe plan tehnico-profesional este evident aportul adus la creșterea indicilor calităților motrice de bază necesare exercitării cu eficiență a profesiilor și ocupațiilor social-economice sau cultural-artistice. Același aport este vizibil în sensul unor indici superiori de dezvoltare somato-funcțională și înzestrare cu temeinicie deprinderi motrice de bază și utilitar-aplicative implicate în desfășurarea eficientă a majorității profesiilor și a ocupațiilor umane. În anumite subsisteme ale educației fizice, mai ales în învățământul profesional, se poate acționa eficient și în sensul prevenirii unor deficiențe fizice specifice exercitării unor meserii sau al formării reflexelor de autoasigurare.

Obiectivele educației fizice și sportului

În orice tip de activitate umană, obiectivele sunt priorități de diferite niveluri sau ranguri. Prin obiective se realizeză, în timp funcțiile activității umane respective.

Încercând o ierarhizare a obiectivelor educației fizice și sportului, în funcție de multiple criterii, ar rezulta următoarele:

obiectivele de rangul I – adică obiectivele generale ale educației fizice și sportului, cele mai apropiate de funcții.

obiectivele de rangul II – cele specifice fiecărui subsistem ( educație fizică a tinerei generații, sportul pentru toți etc).

obiectivele de ultimul rang – adică acele operaționale, numite și “sarcini” specifice temelor lecției sau altei activități organizatorice.

Obiectivele generale sunt următoarele:

a) menținerea unei stări optime de sănătate a celor care practică exercițiile fizice în mod conștient și sistematic, precum și creșterea potențialului lor de muncă și de viață;

b) favorizarea proceselor de creștere și optimizare a dezvoltării corporale / fizice a subiecților;

c) dezvoltarea / educarea calităților motrice de bază și a celor specifice sporturilor;

d) formarea unui sistem larg de deprinderi și priceperi motrice, precum și valorificarea lor în planul sportiv – performanțial;

e) formarea și perfecționarea capacității și mai ales a obișnuinței de practicare sistematică, corectă și conștientă a exercițiilor fizice, mai ales în timpul liber;

f) contribuția eficientă la dezvoltarea unor trăsături și calități intelectuale, estetice, morale, civice, etc.

Toate aceste obiective generale sunt foarte importante și le putem evalua doar în „ sistem”.

1.2 MODELUL EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTIVE LA NIVEL PRIMAR

Conținutul modelului

În contexul învățământului modern, educația fizică și sportivă școlară trebuie să dispună de un sistem de finalități bine precizate, de o tehnologie didactică capabilă să realizeze, să le verifice și să evalueze obiectiv nivelul îndeplinirii lor.

Finalitățile de educație fizică și sportivă școlară pot fi precizate în cel mai riguros mod sub forma modelelor.

În educația fizică și sportivă școlară se pot elabora următoarele tipuri de modele: finale, intermediare, operaționale.

Modelul final – reprezintă un sistem de cerințe riguros formulate ce decurg din principalele obiective ale educației fizice și sportului. El implică finalitățile acestui proces la terminarea unui ciclu de învățământ.

Modelul intermediar – implică finalitățile modelului de educație fizică și sport la încheierea unui an de studiu, reprezentând trepte în realizarea modelului final.

Modelul educației fizice și sportive școlare prezintă următoarele caracteristici:

1. este structurat în funcție de comanda socială față de educația fizică a tineretului din învățământul de toate gradele și tipurile de școli;

2. reprezintă un sistem de baremuri și valori stabilite științific care precizează, sub aspect cantitativ și calitativ, nivelul pe care trebuie să-l atingă elevul în fiecare an de studiu;

3. conținutul și forma modelului reflectă continuitatea și progresul de la o etapă la alta a învățământului prin prezența acelorași componente și indicatori cât și prin valorile progresive de la un stadiu la altul;

4. respectă paricularitățile de sex indicând cerințe și baremuri diferențiate pentru fete și băieți;

5. permit verificarea și aprecierea modului în care sunt realizate;

6. modelele intermediare și finale în educația fizică și sportivă școlară solicită stabilirea conținutului procesului de instruire și a tehnologiei de acționare în conformitate cu componentele și dozarea riguroasă a acestora. În realizarea obiectivelor specifice fiecărei componente a modelului, modelele operaționale vor fi stabilite diferențiat. Asfel, pentru dezvoltarea fizic armonioasă se folosesc modele operaționale bazate pe exerciții cu caracter analitic, structurate în complexe adresate întregului colectiv de elevi și microcomplexe diferențiate pentru elevii cu deficiențe fizice;

7. modelele au stabilitate relativă, sunt variabile pentru o perioadă de timp corespunzătoare cel puțin unui ciclu de învățământ, după care se pot perfecționa adaptându-se la cerințele următoarei etape prin modificarea indicatorilor și baremurilor.

Modelul este structurat pe baza unor elemente care reprezintă laturile esențiale asupra cărora trebuie să se acționeze în educație fizică și sport.

Acestea sunt:

dezvoltarea fizică

calitățile motrice

deprinderile motrice

cunoștințele de specialitate

inițierea sporare, operaționale.

Modelul final – reprezintă un sistem de cerințe riguros formulate ce decurg din principalele obiective ale educației fizice și sportului. El implică finalitățile acestui proces la terminarea unui ciclu de învățământ.

Modelul intermediar – implică finalitățile modelului de educație fizică și sport la încheierea unui an de studiu, reprezentând trepte în realizarea modelului final.

Modelul educației fizice și sportive școlare prezintă următoarele caracteristici:

1. este structurat în funcție de comanda socială față de educația fizică a tineretului din învățământul de toate gradele și tipurile de școli;

2. reprezintă un sistem de baremuri și valori stabilite științific care precizează, sub aspect cantitativ și calitativ, nivelul pe care trebuie să-l atingă elevul în fiecare an de studiu;

3. conținutul și forma modelului reflectă continuitatea și progresul de la o etapă la alta a învățământului prin prezența acelorași componente și indicatori cât și prin valorile progresive de la un stadiu la altul;

4. respectă paricularitățile de sex indicând cerințe și baremuri diferențiate pentru fete și băieți;

5. permit verificarea și aprecierea modului în care sunt realizate;

6. modelele intermediare și finale în educația fizică și sportivă școlară solicită stabilirea conținutului procesului de instruire și a tehnologiei de acționare în conformitate cu componentele și dozarea riguroasă a acestora. În realizarea obiectivelor specifice fiecărei componente a modelului, modelele operaționale vor fi stabilite diferențiat. Asfel, pentru dezvoltarea fizic armonioasă se folosesc modele operaționale bazate pe exerciții cu caracter analitic, structurate în complexe adresate întregului colectiv de elevi și microcomplexe diferențiate pentru elevii cu deficiențe fizice;

7. modelele au stabilitate relativă, sunt variabile pentru o perioadă de timp corespunzătoare cel puțin unui ciclu de învățământ, după care se pot perfecționa adaptându-se la cerințele următoarei etape prin modificarea indicatorilor și baremurilor.

Modelul este structurat pe baza unor elemente care reprezintă laturile esențiale asupra cărora trebuie să se acționeze în educație fizică și sport.

Acestea sunt:

dezvoltarea fizică

calitățile motrice

deprinderile motrice

cunoștințele de specialitate

inițierea sportivă

capacitatea de practicare independentă a exercițiilor fizice.

Aceste componente au un caracter constant, dar indicatorii lor variază în funcție de vârstă și sex.

Conținutul învățământului în educația fizică și sportivă școlară

Creșterea eficienței educației fizice și sportului în formarea tineretului și a legării tot mai strânse a acesteia de cerințele activității practice, impune un conținut format din mijloace cu influență multilaterală și cu pondere în dezvoltarea fizică și perfecționarea capacității motrice a elevilor.

Astfel, din sistemul mijloacelor specifice educației fizice și sportive sunt selectate, prelucrate și adaptare din punct de vedere pedagogic, biologic și metodic acelea ce pot contribui la realizarea obiectivelor educației fizice și sportive în cadrul diferitelor sale subsisteme. În principal exercițiile fizice vor fi selectate din:

gimnastică

atletism

jocuri sportive

sporturi de sezon

dansuri folclorice, moderne și tematice

Valoarea formativă a disciplinelor și probelor sportive impune respectarea unor cerințe în formularea conținutului învățământului în educația fizică și sportivă școlară:

1. Analiza conținutului disciplinelor sportive și selecționarea acelor elemente considerate esențiale pentru educația fizică. Nu se vor alege elemente de tehnică pretențioase care nu pot fi realizate în condițiile învățământului de masă. Simultan cu aceasta se are în vedere și un alt aspect: apropierea în cât mai mare măsură de tehnică modernă, cu cel mai înalt grad de eficiență.

2. Selecționarea elementelor și sistematizarea materialului în funcție de particularitățile de sex, vârstă și obiectivele instructiv-educative ale educației fizice și sportive. Particularitățile de sex sunt respectate prin introducerea unor elemente speciale pentru fete, din gimnastica ritmică, acrobatică, sărituri, dans sportiv, etc.

3. Conținutul învățământului în educația fizică și sportivă școlară trebuie să țină cont de o serie de criterii:

a) valoarea influențelor exercitate de mijloacele respective asupra

organismului elevilor, fiind preferate cele care prezintă maximă eficiență

în realizarea obiectivelor educației fizice și sportive școlare;

b) gradul de aplicativitate a exercițiilor în activitatea practică și viață socială;

c) conținutul emoțional al acestora și măsura în care răspund motivației

elevilor;

posibilitățile de a permite reglarea efortului în concordanță cu

particularitățile de vârstă și sex ale elevilor;

concordanța cu prevederile strategiei de dezvoltare a „ sportului pentru toți” și de performanță;

valoarea educativă, respectiv contribuția la dezvoltarea complexă a

personalității elevilor.

Conținutul modelului în educația fizică si sportivă școlară la nivel primar

1.3 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

În contextul reformei învățământului românesc, educația fizică și sportul dobândesc o semnificație din ce în ce mai crescută, aspect relevant și pe plan legislativ ținând cont de prevederile legii nr. 69/2000. În acest context obiectivele instructive și formative ale educației fizice și sportului specifice subsistemului tinerei generații vizeaza în esența perfecționarea dezvoltării fizice și a capacității motrice a subiecților de diferite vârste.

Calitățile motrice sunt componente esențiale ale procesului instructiv-educativ la nivelul primar. Datorită legității lor interne de dezvoltare, accentul se va pune la acest nivel de vârstă pe viteză și îndemânare nefiind neglijate conținuturile specifice dezvoltării unor anumite forme de manifestare ale rezistenței și forței.

La acest nivel de vârstă se va pune accent și pe dezvoltarea indicilor mobilității generale și specifice, perioada fiind propice unor progrese semnificative.

Dezvoltarea calităților motrice reprezintă un proces complex care finalmente va conduce atât la îndeplinirea unor funcții specifice de educație fizice și sportului cât și la îndeplinirea mai multor obiective generale.

Programa de educație fizică și sport, prezintă obiective de referință și conținuturi pentru dezvoltarea calităților motrice de bază concordante pe deplin cu particularitățile de vârstă ale celor din învățământul gimnazial.

Încerc, în acest studiu, să selectez și să prezint cele mai semnificative elemente teoretice specifice calităților motrice. Deasemenea, încerc să realizez o îmbinare optimă între “ Teorie ” și “ Teoria practicii eficiente ” prezentând un inventar de sisteme de acționare posibil de utilizat în lecțiile de educație fizică și sport la acest nivel de vârstă. Stadiul, în ansamblul lui, mi-aș dori să devină în viitoarea mea activitate profesională un reper semnificativ de acțiune și practică.

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2.1 LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR: STRUCTURĂ, CONȚINUT, PARTICULARITĂȚI

STRUCTURĂ

Structura lecției este dată de succesiunea unor secvențe, în timpul alocat, secvențe diferențiate în privința obiectivelor, conținutului, duratei și metodologiei.

organizarea colectivului de elevi;

pregătirea organismului pentru efort (încălzirea generală a organismului);

influențarea selectivă a aparatului locomotor (optimizarea dezvoltării fizice );

dezvoltarea / educarea sau verificarea calităților motrice viteza sau îndemânarea;

însușirea (inițierea „primară”), consolidarea, perfecționarea sau verificarea deprinderilor și / sau priceperilor motrice ;

dezvoltarea / educarea sau verificarea calităților motrice forța sau rezistența;

revenirea organismului pentru efort (liniștirea organismului);

aprecieri și recomandări.

Așadar, lecția de educație fizică și sport, trebuie să cuprindă următoarele

secvențe temporale:

organizarea colectivului de elevi;

pregătirea organismului pentru efort

influențarea selectivă a aparatului locomotor

veriga tematică sau verigile tematice

revenirea organismului după efort

încheierea organizată a lecției

CONȚINUT

1.Organizarea colectivului de elevi

a) Durată: 2-3 minute (ca medie);

b) Obiective:

disciplinarea colectivului de subiecți, asigurarea unui debut de lecție or

captarea atenției subiecților;

cunoașterea unor variabile de moment: efectiv, echipament, stare de

sănătate;

conștientizarea de către elevi a conținutului lecției.

c) Conținut și principale sisteme de acționare:

raport (facultativ la clasele mari)

verificarea echipamentului și a prezenței

anunțarea temelor lecției

exerciții de front și formații (dacă este cazul )

jocuri și exerciții de atenție (dacă este caazul).

d) Formații de lucru:

în linie pe 1 sau 2 rânduri;

careu, semicerc etc.

2.Pregătirea organismului pentru efort

a) Durată : 5-7 minute (ca medie);

b) Obiective:

stimularea treptată a funcțiunișor organismului;

asigurarea unei stări de excitabilitate corespunzătoare pentru

activitatea care urmează:

educarea percepțiilor spațio-temporale.

c) Conținutul și principalele sisteme de acționare:

exerciții de front și formații;

variante de mers și alergare

jocuri de mișcare, stafete și parcursuri aplicative care angrenează

întreg colectivul;

pași de dans, exerciții ritmice .

d) Formații de lucru:

în coloană câte 1 sau 2

alte formații specifice sistemului de acționare.

3) Influențarea selectivă a aparatului locomotor

a) Durată: 5-6 minute (în unele situații 7-8 minute);

b) Obiective:

stimularea tonicității și troficității musculare segmentare ;

educarea atitudinii corporale, globale sau parțial corecte;

prevenirea sau corectarea unor atitudini sau deficiențe fizice;

educarea specială a marilor funcțiuni, mai ales a respirației

c) Conținut și principalele sisteme de acționare:

exerciții (grupate în complexitate) libere, cu obiecte, cu partener etc.

executate simultan sau în ritm propriu)

exerciții pentru educarea actului respirator voluntar.

d) Formații de lucru:

coloană de gimnastică, semicerc, cerc etc.

4) Dezvoltarea calităților motrice VITEZA și ÎNDEMÂNARE

a) Durată: 7-8 minute (în unele situații 10-12 minute)

b) Obiective:

îmbunătățirea indicilor diferitelor forme de manifestare a vitezei sau îndemânării

c) Conținut și principalele sisteme de acționare:

exerciții speciale (din deprinderile motrice de bază, utilitar aplicative,

executate („izolat sau sub formă de parcursuri, ștafete, jocuri de mișcare”)

exerciții sub forma deprinderilor specifice unor ramuri de sport

(atletism, jocuri sportive, gimnastică etc.)efectuate în condițiile specifice dezvoltării celor două calități.

d) Formții de lucru

linie pe 1 sau 2 sau mai multe rânduri

mai multe șiruri, grupe sau echipe.

5. Însușirea, consolidarea, perfecșionarea sau verificarea deprinderilor

și priceperilor motrice

Durată: aproximativ 10 minute (in unele situații 15-20 minute)

Obiective (depind de „faza” învățării motrice):

formarea reprezentărilor corecte;

inițierea mecanismului de bază;

formarea stereotipului dinamic;

automatizarea parțială sau totală a deprinderilor motrice;

formarea priceperilor complexe (capacitatea de generalizare)

verificarea nivelului de manifestare, de executare a deprinderilor și

priceperilor motrice.

Conținut:

exerciții selecționate din „algoritmul specific”

alte modele operaționale eficiente.

Formații de lucru :

pe „ateliere”, „grupe”, dispuse în modalități specifice executării

exercițiilor;

„frontal”(când este posibil);

în perechi;

individual.

6. Dezvoltarea calităților motrice FORȚA sau REZISTENȚA

a)Durată: 5-7 minute (uneori 10 minute)

b)Obiective:

îmbunătățirea indicilor de manifestare a celor două calități.

c) Conținut și principalele sisteme de acționare;

exerciții speciale (pentru întregul corp sau pentru unele segmente)

subordonate procedeelor metodice folosite;

actiuni motrice (sub formă de deprinderi și priceperi de bază utilitar-

aplicative sau sportive) efectuate în condiții specifice educării calităților respective,

Formații de lucru:

adaptate procedeelor metodic folosite sau specifice fiecărui sistem de

acționare,

7. Revenirea organismului după efort

a) Durată: 2-3 minute (ca medie)

b)Obiective:

revenirea treptată a marilor funcțiuni ale organismului;

întărirea refelxului de postură.

c) Conținut și principalele sisteme sisteme de acționare

exerciții de mers sau alergare usoară

exerciții de relaxare musculatură;

exerciții respiratorii.

d) Formații de lucru:

coloană cate 1 sau 2 ;

deplasarea liberă (individuală) în spațiul de lucru.

8.Aprecieri și recomandări

a) Durată: 1-2 minute (ca medie).

b) Obiective:

conștientizarea modului de participare la lecție a subiecților, formarea

capacității de apreciere sau autoapreciere;

stimularea activității independente din timpul liber.

c) Continut și principalele sisteme de acționare:

concluzii privind comportamentul la lecție al subiecților;

formularea temei pentru acasă sau a altor recomandări pentru lecția

următoare de educație fizică sau pentru activitatea independentă;

salutul

Verigile lecției trebuie realizate în „sistem”, durata lor variind în funcție de

mai mulți factori.În unele situații pot exista contopiri de două verigi sau chiar absența unora dintre ele.În realitate, in nici o lecție nu pot exista practic toate verigile.Au un caracter permanent indiferent de tipul lecției verigile 1,2,3,7 și 8.

Verigile 4,5 si 6 sunt tematice.

PARTICULARITĂȚI ALE LECȚIEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR:

predomină, ca tipologie, lecțiile de „însușire primară” a deprinderilor

motrice de bază și utilitar-aplicative:

în mai multe unități de învățământ se face și învățarea unor deprinderi

specifice probelor sau ramurilor sportive (mai ales din gimnastica acrobatică și ritmică, schi, înot, jocuri sportive etc.) dacă cei care predau educașia fizică și sportul dețin competențele profesionale necesare;

în orice lecție se poate aborda și dezvoltarea calităților motrice de bază

durata verigilor (situațiile de instruire ) este variabilă de la o clasă la

alta și pe parcursul aceluiași an de învățământ, la începutul semestrului I, de exemplu „organizarea colectivului de elevi” poate depăși frecvent 5 minute mai ales clasele I-II;

anunțarea temelor lecției este indicat să nu se facă în prima

verigă a lecției, ci în momentul în care se trece la realizarea lor;

in veriga a doua a lecției, „pregătirea organismului pentru efort”,

ponderea mijloacelor este deținută de exercițiile este deținută de exercițiile din școala mersului și a alergării, jocuri de mișcare, ștafet, exerciții de front și formație;

„influențarea selectivă a aparatului locomotor” se va realiza îndeosebi

cu exerciții libere, executate după regulile specifice;

pentru învățarea deprinderilor motrice de bază și utilitar-aplicative

precum și pentru dezvoltarea calităților motrice de bază, principala cale este jocul, care corespunde cerințelor didactice moderne privitoare la activitatea elevilor și la problematizarea procesului instructiv-educativ;

dintre procedeele de organizare a exersării, se impune ca eficiență la

acest nivel de vârstă, exersarea frontală; la clasele a III-a si a IV-a, in procesul de însușire a unor deprinderi motrice, se poate utiliza și exersarea pe grupe;

în formarea capacității de practicare independentă a exercițiilor fizice

are un rol important „tema pentru acasă”, formată la început din elemente simple, învățate în lecții, urmând ca spre sfârșitul ciclului să se poată da ca teme pentru acasă și exerciții pentru dezvoltarea calităților motrice sau complexe pentru prevenirea sau corectarea unor atitudini sau deficiențe fizice.

2.2 PREVEDERILE PROGRAMEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT PRIVIND OBIECTIVELE DE REFERINȚĂ ȘI CONȚINUTUL DEZVOLTĂRII CALITĂȚILOR MOTRICE VITEZA ȘI ÎNDEMÂNAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

CLASA I

A. OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

1.Menținerea stării de sănătate a elevilor și creșterea capacității de adaptare a acestora la factorii de mediu.

La sfârșitul clasei I elevul va fi capabil să:

să recunoască principalele caracteristici ale stării de sănătate

să respecte regulile de igienă personală și pe cele specifice efortului

să acționeze, în activitățile practice, în condiții de siguranță, respectând regulile

de evitare a accidentelor.

2.Armonizarea propriei dezvoltări fizice și prevenirea instalării abaterilor posibile de la aceasta

2.1 să recunoască principalele caracteristici ale posturii corecte, în poziții statice

2.2 să adopte pozițiile corecte ale coloanei vertebrale și ale segmentelor corpului în raport cu aceasta, în situații statice

2.3 să execute principalele exerciții de dezvoltare fizică însușire, potrivit posibilitățile individuale, dipă demonstrație

2.4 sa-și determine înalțimea și greutatea corporală

3.Extinderea fondului propriu de deprinderi motrice de bază, aplicativ-utilitare și sportive elementare ți dezvoltarea calităților motrice aferente

3.1 sa-și însușească deprinderile motrice de bază și aplicativ-utilitare, în contextul activităților motrice

3.2 sa-și însușească mecanismul de bază al deprinderilor motrice sportive elementare

4.Practicarea independentă a exrcițiilor fizice, a jocurilor și a diferitelor sporturi

4.1 să conștinentizeze efectele pozitive ale practicării independente a exercițiilor fizice

B. CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII

Calitățile motrice de bază

Viteza (viteza de reacție la stimuli vizuali, auditivi și tactili, viteza de

execuție în acțiunile motrice singulare, viteza de deplasare pe direcție rectilinie).

Îndemânarea (coordonarea acțiunilor motrice realizate individual)

Forța (forța dinamică segmentară)

Rezistența (rezistența generală la eforturi aerobe)

Mobilitate și stabilitate articulară

CLASA A II-A

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

1.Menținerea stării de sănătate a elevilor și creșterea capacității de adaptare a acestora la factorii de mediu

La sfârșitul clasei a II-a elevul va fi capabil:

să aplice măsuri adecvate adecvate pentru menținerea stării de sănătate

să respecte regulile de igienă personală și colectivă și cele specifice efortului

să evite principalele accidente care pot să apară pe parcursul desfășurării

diferitelor tipuri de activități sportive

2.Armonizarea propriei dezvoltări fizice și prevenirea instalării abaterilor posibile de la aceasta

2.1 să identifice principalele cauze care pot genera abateri de la postura corectă

2.2 să adopte poziții corecte ale coloanei vertebrale și ale segmentelor corpului în raport cu acesta , în situții statice și dinamice

2.3 să execute un complex de dezvoltare fizică predat, alcătuit din patru exerciții

2.4 să iși aprecieze evoluția principalilor indicatori de dezvoltare fizică (talie, greutate, perimetrie, dinametrie)

Calitățile motrice de bază

Viteza (viteza de reacție la stimuli vizuali, auditivi și tactili, viteza de

execuție în acțiunile motrice singulare, viteza de deplasare pe direcție rectilinie).

Îndemânarea (coordonarea acțiunilor motrice realizate individual)

Forța (forța dinamică segmentară)

Rezistența (rezistența generală la eforturi aerobe)

Mobilitate și stabilitate articulară

CLASA A III-A

A. OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

1.Menținerea stării de sănătate a elevilor și creșterea capacității de adaptare a acestora la factorii de mediu

La sfârșitul clasei a III-a elevul va fi capabil:

să diferențieze factorii favorabili și nefavorabili stării de sănătate

să aplice regulile de igienă înainte, în timpul și după desfășurarea activităților

motrice

să prevină producerea unor accidente în procesul de exersare

2.Armonizarea propriei dezvoltări fizice și prevenirea instalării abaterilor posibile de la aceasta

2.1 să adopte constant, in mod reflex, postura corectă a coloanei vertebrale și a segmentelor corpului în raport cu aceasta, în situații statice și dinamice

2.2 să aprecieze evoluția principalilor indici de dezvoltare fizică proprie (talie, greutate, perimetrie).

3.Calitățile motrice de bază

Exerciții pentru dezvoltarea vitezei:

de reacție la stimuli vizuali, auditivi și tactili

de execuție în acțiuni motrice variate

de deplasare pe distanțe și direcții variate

Exerciții pentru dezvoltarea îndemânării:

coordonarea segmentelor corpului în acțiuni cu complexitate crescândă

coordonarea acțiunilor în relație cu un partener

manevrari de obiecte

CLASA A IV-A

A. OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

1.Menținerea stării de sănătate a elevilor și creșterea capacității de adaptare a acestora la factorii de mediu.

La sfârșitul clasei a IV-a elevul va fi capabil să:

să cunoască factorii de mediu care asigură călirea organismului și

menținerea stării de sănătate

să respecte regulile de igienă personală în funcție de locul de desfășurare

a activității

1.3 să manifeste griji față de propria stare de sănătate

1.4 să adopte un comportament care să asigure prevenirea producerii unor accidente în timpul activităților sportive

2.Armonizarea propriei dezvoltări fizice și prevenirea instalării abaterilor posibile de la aceasta

2.1 să mențină postura corectă a corpului în poziții statice și acțiuni dinamice

2.2 să execute un complex de dezvoltare fizică cu și fără obiecte specifice

Calitățile motrice de bază

Viteza (viteza de reacție la stimuli vizuali, auditivi și tactili, viteza de

execuție în acțiunile motrice singulare, viteza de deplasare pe direcție rectilinie).

Îndemânarea (coordonarea acțiunilor motrice realizate individual)

Forța (forța dinamică segmentară)

Rezistența (rezistența generală la eforturi aerobe)

Mobilitate și stabilitate articulară

2.3 TEORIA ȘI METODICA DEZVOLTĂRII VITEZEI

a) Definiție de sinteză:

Viteza este “capacitatea organismului de a efectua acte sau acțiuni

motrice, cu anumite segmente ale acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate maximă, în funcție de condițiile existente”.

Alte definiții:

1. N.Ozolin – definște viteza ca fiind “calitatea” de a efectua rapid mișcarea.

2. A.Demeter – “viteza este capacitatea omului de a efectua mișcări cu rapiditate și frecvență mare”.

3.V.M. Zatiroschi – “viteza capacitatea omului de a efectua acțiuni motrice într-un timp minim pentru condițiile respective”.

4. D.Harre – “temenul de viteză definește însușirea de deplasare a corpului cu cea mai mare rapiditate”.

b) Factori de condiționare:

Prin sinteză, din literatura specifică se desprind următorii factori determinanți pentru viteză:

mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitația și inhibiția, care condiționează alternanța contracției și relaxării musculare,

funcționalitatea analizatorilor (vizuali, auditivi și cutanat), în sensurile acuității, fineții și preciziei acestora,

calitatea transmiterii impulsiilor nervoase pe căile aferente și efernte,

viteza de contracție a mușchilor enervați,

tipul fibrelor musculare care intră în contracție (fibrele albe sunt „rapide”, ele sunt favorabile unei viteze bune),

valoarea surselor și proceselor energetice (mai ales conținutul îm ATP și fosfocreatina pentru mușchii intrați în contracție),

nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice (mai ales forța).

c) Forme de manifestare:

1.Viteza de reacție – se mai numește și „timpul latent al reacției motrice”.

Reacțiile motrice sunt de 2 feluri:

simple care constau în răspunsuri (însușite, exersate) la excitanți cunoscuți, dar care apar spontan inopinant (de exemplu pocnetul pistolului la startul pentru alergările atletice);

complexe – care indică elaborarea răspunsurilor în sensul alegerii, combinării sau corectării acestora, acțiunea de răspuns nu a fost exersată în prealabil, în aceeași relație cu semnalul.Răspunsurile sunt în funcție de acțiunile partenerilor sau adeversarilor, condițiile de întrecere (suprafața de antrenament și concurs, luminozitate, culoare) și alte variabile corecte.

Uneori situațiile în raport de care se aleg acțiunile de răspuns trebuie anticipate, pregătindu-se răspunsurile dinaintea semnalelor.Se întâlnesc în jocurile sportive bilaterale, sporturile de luptă, schi, unele jocuri de mișcare,ștafete și parcursuri aplicative.

Viteza de reacție este condiționată de următoarele elemente:

apariția excitației în recptor sau receptori

transmiterea pe cale aferentă,

analiza semnalului

transmiterea pe cale eferentă,

excitarea mușchilor.

Nu este identică pentru toate segmentele corpului, la membrele superioare

înregistrându-se cei mai buni indici.

Viteza de reacție are valori diferite la vârste diferite (la semnale vizuale)

după o dinamică ascendentă, începând de la 8-10 ani ani până la 20-30 de ani când atinge valori maxime, după care începe să crească treptat.

Timpul de reacție este diferit la sportivi față de nesportivi.Astfel la semnul vizual: 0,15 – 0,20 secunde la sportivi și 0,20 – 0,25 secunde la nesportivi, iar la semnalul sonor: 0,05 – 0,75 la sportivi și 0,17 – 0,27 la nesportivi.

2.Viteza de execuție: – este capacitatea de a efectua un act motric sau o acșiune motrică, dar și mai multe asemenea acte sau acțiuni motrice „singulare”.

Se măsoară prin timpul care trece de la începerea execuției și până la încheierea acesteia. Este determinată și la nivelul însușirii tehnice de execuție a deprinderilor și priceperilor motrice.

3.Viteza de repetiție: – constă în capacitatea de a executa mișcarea, de efectua aceeași mișcare într-o unitate de timp prestabilită, deci, ease referă la mișcări ciclice.

Se mai numește și „frecvența mișcării” și este condiționată de:

– tempou: densitatea mișcării pe unitate de timp, reprezintă o caracteristică importantă în direcția stabilirii intensității efortului și implicit a gradului de solicitare a organismului de către un exercițiu fizic.Eforturile de viteză sunt caracterizate în funcție de durata lor de intensitate maximală și submaximală (de exemplu: numar de pași pe secundă, număr de acțiuni pe repriză).

– ritm: definește efectuarea oricărui act, acțiuni, activități motrice, constituind o componentă temporală strâns legată de viteză, dar și de coordonare, precizie, abiltate.

Are legături cu „capacitatea de accelerare” adică cu acea capacitate de a atinge o viteză maximă într-un timp cât mai scurt.

4.Viteza de deplasare: – este o variantă a vitezei de repetiție, concretizându-se în urmatoarele două modalități:

parcurgerea unui spațiu pestabilit (între 15-20 m și 100-150 m) contratimp,

parcurgerea într.un timp prestabilit (aproximativ între 10 și 30 de secunde) a unei distanțe (uscat, zăpadă, gheață, apă).

5.Viteza uniformă și neuniformă:

Se manifestă pe fondul altor forme (mai ales viteza de repetiție și viteza de

deplasare). Atunci când viteza crește se vorbește de „accelerație”, iar când descrește se vorbește de „descelerație”.Este importantă în formarea „simțului vitezei”, adică în menținerea unei viteze optime în funcție de necesități.

6.Viteza în ritmul altor calități motrice:

Se concretizează în:

viteza în regim de forță, numită și detentă de cei mai muți specialiști,

viteza în regim de îndemânare,

viteza în regim de rezistență.

7.Viteza de decizie:

Se manifestă colaborat cu capacitatea de anticipare și viteza de reacție.

Situațiile de joc, acțiunile adversarului și partenerilor, condițiilor de teren pentru care trebuie adoptate soluții (răspunsuri) se întrunesc anticipat (în lipsa unor semne, înaintea prezenței acestora). Pentru aceste situații prezumtive se elaborează raspunsurile adecvate, anticipând apariția situației, sportivul nu mai este suprins, deoarece și-a imaginat cu o fracțiune de timp mai devreme evoluția acțiunilor și și-a pregătit răspunsul.

d) Procedee metodice de dezvoltare/educare:

Procedeele pentru dezvoltarea vitezei cele mai frecvente utilizate sunt:

Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri maximale, folosindu-

se condiții normale de lucru.Modaități: dribbling cu mingea regulamentar pentru un joc sportiv.

Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri submaximale,

folosindu-se condiții ușurate de lucru.Modalități: alergare „la vale” pe o pantă ușor înclinată, alergare pe teren plat cu echipament mai ușor, pase sau dribbling cu o minge mai ușoară decât cea regulamentară.

Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri submaximale,

folosindu-se condiții ușor îngreunate de lucru.Modalități: alergare „la deal” pe o pantă ușor înclinată, alergare pe teren plat cu echipament puțin mai greu decât cel regulamentar, pase sau dribbling cu o minge puțin mai grea decât cea regulamentară.

Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri alternative (maximale și submaximale, maximale și supramaximale, supramaximale-submaximale) tempouri imprimate de factori externi(mai ales de natura electronică sau mecanică).

e) Tehnologia de acționare pentru dezvoltarea/educarea calităților motrice viteza: Exemple de mijloace folosite pentru dezvoltarea/educarea vitezei sub toate formele ei de manifestare):

– jocuri dinamice și jocuri pregătitoare,

– ștafete,

– parcursuri aplicative,

– exerciții specifice probelor atletice,

– exerciții de atenție efectuate cu rapiditate, la diferite semnale auditive sau vizuale,

– deplasări, opriri, porniri și schimbări de direcție,

– proocedee tehnice și acțiuni tactice individuale specifice jocurilor sportive, efectuate cu rapiditate,

– sărituri cu schimbări de poziție,

– aruncări și prinderi de obiecte combinate cu exerciții de atenție,

– repetare de un anumit număr de ori a unor procedee tehnice în unități de timp din ce în ce mai mici,

– circuite, cuprinzând un număr de spații la care se vor executa exerciții care vizează formele de manifestare a vitezei (reacții, execuție, repetiție) precum și circuite de viteză în regim de îndemânare.

Exemple de exerciții care pot fi utilizate pentru dezvolatarea/educarea anumitor forme de manifestare a vitezei:

1.Viteza de reacție – execuție (cu dominanta viteză de reacție):

a) ruperi de rânduri și regrupări în diferite formații,

b) sărituri ușoare de pe loc cu spatele pe direcția de deplasare, la semnal

sonor, întoarcere urmată de alergare de viteză,

c) jocuri dinamice și ștafete: Cursa pe numere, Crabii și creveții, Lupta

cocoșilor, Leapșa, Prnde mingea ricoșată din zid,

d) alergare ușoară: la semnal sonor schimbare de direcție urmată de alergare

de viteză până la un nou semnal sonor,

e) stând cu un baston de gimnastică ținut orizontal înainte: eliberare

bastonului și prinderea lui înainte ce acesta să atingă solul,

f) în linie pe un rând, la anunțarea unor numere schimbarea poziției corpului

sau efectuarea unor acte motrice: 1 – ruperi de rând, 2 – trecerea în sprijin culcat înainte, 3 – regrupare în linie pe un rând, 4 – cățărare pe aparatele de gimnastică

g) pe perechi față în față, unul se deplasează cu spatele iar celălalt cu fața, cel

care se deplasează cu spatele la un moment dat, bate din palme, se întoarce și aleargă în timp ce colegul său încearcă să-l prindă,

h) pe perechi față în față unul sezând, celălalt se deplasează spre el executând

alergare cu joc de glezne, la un moment dat prin surprindere, cel din șezând se ridică, se întoarce și aleargă evitând să fie prins de celălalt,

2. Viteza de execuție – reacție (cu dominanta viteză de execuție)

pasarea unei mingi (handbal, volei, baschet, fotbal) printr-un procedeu cunoscut un partener (sau perete) într-o anumită durată de timp, sub formă de concurs, câștigă cine realizează mai multe pase,

a) exerciții de demarcaj executate pe perechi,

b) exerciții de influențare selectivă a aparatului locomotor (rotiri,

arcuiri, îndoiri) executate în ritm rapid timp de 5-10 secunde,

c) ștafete care includ desprinderi specifice unor jocuri sportive

(exemplu ștafeta cu dribling și pasă etc.),

d) din alergare usoară, la semnal sonor, se execută schimbare de

direcție apoi la un nou semnal sonor alergare accelerată,

e) din alergare cu joc de glezne, trecerea la un semnal sonor în alergare cu genunchii sus în tempou maxim (10-15 secunde),

f) din stând cu palmele sprijinite de un perete se execută joc de glezne la semnal sonor subiecții se întorc și aleargă până la un nou semnal,

g) subiecții dispuși în linie pe un rând, fiecare cu o minge, la semnal sonor aruncă mingea înainte ca aceasta să atingă solul.Același exercițiu subiecții fiind dispuși cu spatele pe direcția de aruncare.

3. Viteza de deplasare și reacție (cu dominanta viteză de deplasare):

a) alergare accelerată pe distanțe variabile (15-20-25 m),

b) alergare pe loc cu viteza maximă timp de 10-15 secunde,

c) sprinturi pe distanțe mici (5-10-15 m),

d) sprinturi pe distanțe mici cu plecare din poziții diferite,

e) sprinturi precedate de execuția altor exerciții,

f) alergare ușoară alternate cu accelerări,

g) câte doi spate în spate, având plasat câte un obiect în față la distanța de 10 m: la semnal sonor subiecții aleargă, ocolesc obiectul și revin la poziția inițială.

h) alergare cu joc de glezne, trecerea în alergare cu genunchii sus, trecerea în alergare în alergare accelerată (10m+10m+20),

i) alergare cu handicap (1m) pe grupe utilizând startul de sus pe distanța de 20-30 m,

j) naveta (5-10m)

k) subiecții sunt dispuși în linie pe un rând cu spatele pe direcția de deplasare, la semnal execută deplasarea cu spatele pe direcția înapoi, la următorul semnal se întorc și execută alergare accelerată până la locurile inițiale,

l) din linie pe un rând, mers, la semnal subiecții execută o săritură înaltă, apoi aleargă accelerat până la următorul semnal,

m) subiecții dispuși în linie pe un rând având trasate pe sol în fața lor șase linii paralele, la o distanță de 6 m una față de cealaltă; la semnal sonor aleargă până la a doua linie pe care o depășesc cu ambele picioare, se întorc și aleargă până la linia de plecare, apoi aleargă până la a treia linie și se întorc la a doua ș.a.m.d (se repetă traseul complet de 2-3 ori)

4.Viteza de execuție și de repetiție:

a) ștafete incluzând procedee tehnice specifice jocurilor sportive (exemplu: ștafete cu dribling, pase și auncări la coș – baschet)

b) exerciții de pasare și finalizare specifice jocurilor sportive executate cu mai multe mingi,

c) concursuri cu temă „cine execută mai repede” un număr de pase sau finalizări, d) structuri tehnice executate contratimp.

2.4 TEORIA ȘI METODICA DEZVOLTĂRII ÎNDEMÂNĂRII

Definiție de sinteză: „Capacitatea organismului uman de a efectua acte și acțiuni motrice, mai ales în condiții variate și neobișnuite, cu eficiență maximă și un consum minim de energie din partea executantului”.

Alte definții:

1. P. Hirtz: – „O capacitate de bază a coordonării, un complex de calități de

mișcare, complex ce se sprijină pe nivelul de dezvoltarea a sistemului nervos central și totodată pe calitatea și nivelul bagajului motric anterior. Îndemânarea este calitatea care asigură sportivului posibilitatea de a executa și a stăpânii mișcări complexe de coordonare, să stăpânească în cel mai scurt timp mișcările tehnice pe care să le poată pune în practică în cele mai variate și schimbătoare condiții de mediu”

2. N. Ozolin: – „Capacitatea de a rezolva cât mai bine sarcinile motrice, mai ales,cele care apar pe neașteptate; ea reprezintă o treaptă superioară a capacității sportivului de a-și coordona mișcările”

3. D. Hare: – „Prin îndemânare se înțelege în primul rând acea calitate care ne permite să realizăm coordonarea unei mișcări complicate, iar în al doilea rând îndemânarea asigură însușirea rapidă a deprinderilor și perfecționarea lor, ca și folosirea acestora în funcție de cerințe și de adaptarea la situații variate”

Se poate aprecia că această calitate motrică presupune următoarele elemente componente:

Capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau acestuia în întregime, pentru efectuarea actelor și acțiunilor motrice.Coordonarea reprezintă partea calitativă a psihomotricității, un fenomen complex la care participă mai multe sisteme cu scopul de a rezolva un control optimal al mișcării. Determinanta principală a coordonării senzo-motrice constă în structura adecvată în timp, direcții și aptitudini,

dozări precise de impulsuri spațiale;

capacitatea de combinare a mișcărilor;

capacitatea de diferențiere a mișcărilor;

echilibrul;

precizia;

capacitatatea de orientare spațială;

capacitatea de orientare temporală, mai ales ritm și tempou;

amplitudinea, pe bază de mobilitate articulară-suplețe-elasticitate musculară;

ambilateralitate-capacitatea de a efectua actele și acțiunile motrice în toate direcțiile și planurile, cu orice membru superior sau inferior.

Factorii de condiționare:

1.calitatea sistemului nervos central și mai ales, capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem;

2.plasticitatea scoarței cerebrale adică proprietatea acestora de a combina mai multe stereotipuri elementare, pentru a elabora un răspuns complex, conform cu situațiile noi intervenite;

3.capacitatea analizatorilor de a căpăta succesiv formația și de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situației;

4.calitatea transmiterii impuliilor nervoase pe căile căile aferente și eferente

5.calitatea intervenției musculare, care determină contracția și relaxarea;

6.capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfășurării tehnice, cât și al celorlalte condiții, (reacția adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici);

7.memoria de scurtă și lungă durată;

8.gândirea tip creativă;

9.volumul și complexitatea deprinderilor și priceperilor motrice stăpânite de subiect;

10.nivelul de manifestare a celorlalte calități motrice.

c) Forme de manifestare:

Îndemânarea generală – necasară efectuării tuturor actelor și acțiunilor motrice de către oameni;

Îndemânare specifică – caracteristică și necesară celor care practică diferite

ramuri sau probe sportive;

Îndemânarea în regimul altor calități motrice – viteza, forța și rezistența;

Procedee metodice de dezvoltare/educare:

Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții constante – printr-un

număr mare de repetări și într-un timp îndelungat.Prin repetare multiplă se înlatură contracții musculare inutile și se ajunge la îndeplinirea condițiilor pe care le implică îndemânarea: eficiență maximă și consum minim de energie;

Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții complexe: – în

sensul creșterii dificultăților de execuție comparativ cu condițiile normale.

Exemple: exerciții cu segmentul corporal „neîndemânatic” în toate direcțiile, creșterea numărului de mingi sau alte obiecte în eceftuarea aceleași mișcări, creșterea numărului de subiecți pe același spațiu de lucru.

Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții variabile:

care să preîntâmpine orice situație viitoare posibilă.Exemple:

exersarea în spații din aer liber și din interior;

exersarea în săli cu dimensiuni mici și în săli de educație fizică și sport cu dimensiuni mari;

exersarea pe suprafețe diferite (parchet, zgură, ciment, gazon, tartan, pământ)

exersarea la momente diferite din zi;

exersarea în privința spectatorilor și în absența acestora;

exersare la altitudine mică, medie au mare;

exersarea în condiții atmosferice, normale sau nefavorabile

(ploaie,ninsoare,vânt puternic, ceață)

e) Tehnologia și acționare pentru dezvoltare/educarea calității motrice îndemânarea:

Exemple de exerciții:

1.Exerciții de cordonare:

stând: ridicări pe vârfuri și coborâri pe călcâie efectuate concomitent cu mișcările de brațe și trunchi simetrice și asimetrice;

stând: pas înainte concomitent cu rotarea brațelor înainte, înapoi pas înapoi cu rotarea inversă a brațelor;

stând: fandare lateral stânga concomitent cu ducerea palmei stângi la ceafă și ridicarea brațelor drept lateral, același exercițiu în partea opusă;

stând: depărtat cu mâna stângă pe sol și brațul drept „coroană” deasupra capului, fandare cu arcuire lateral stânga, același exercițiu spre dreapta;

2. Exerciții de echilibru:

mers pe vârfuri pe o linie dreaptă trasată pe sol;

mers pe vârfuri pe o linie trasată pe sol în zig zag;

mers pe vârfuri pe o linie dreaptă sau în zig zag ținând ochii închiși;

mers pe vârfuri sau ghemuit cu fața sau cu peretele pe banca de gimnastică pe partea lată sau îngustată a acesteia;

stând cu menținerea unui baaston în echilibru pe palme;

Exerciții pentru dezvoltarea îndemânării care solicită două sau mai multe componente ale acesteia:

– mers, la semnal sonor săritură pe verticală și alergare accelerată 10-15 metri;

– din alergare ușoară executată în linie pe un rând, trecere în sprijin ghemuit la semnal sonor întoarcere 180 grade, alergare accelerată 8-10 metri;

– alergare ușoară în coloană pe două șișuri, la semnal elevii schimbă locurile între ei;

– sărituri pe loc cu depărtarea picioarelor concomitent cu bătaia palmelor la spate și deasupra capului;

– sărituri la coardă cu deplasare înainte, înapoi, lateral, cu viteză maximă timp de 10-15-20 secunde;

– câte doi față în față la o distanță de șase metri fiecare cu mingea: la semnal ambii aruncă mingea spre sol alergând cu intenția de a prinde mingea partenerului înainte ca aceasta să atingă a doua oară solul;

– conducerea mingii cu piciorul execuată din mers concomitent cu rotarea brațelor;

– aruncarea mingii în sus, rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit și prinderea mingii înainte să atingă solul;

– conducerea unei mingi cu mâna sau cu mâna sau cu piciorul printre obstacole dispuse cât mai variat;

4.Ștafete și jocuri pentru dezvoltarea/educarea îndemânării:

– elevii împărțiți pe grupe se întrec rostogolind un cerc cu bățul, pe un teren varia;

– ștafeta cu o paletă de tenis în mână pe care o ține în echilibru o minge mică orice cădere a mingii penalizându-se;

– stafeta cu două mingi, una cnusă cu mâna, una condusă cu piciorul;

– echipele dispuse în coloană câte unul, în fața fiecărei echipe se desenează pe sol patru cercuri la distanțe de 3 metri unul de celălalt: la semnal, primul din fiecare echipă aleargă și ocolește primul cerc, în al doilea ia poziția șezând, în al treilea efectuează cinci sărituri pe loc, iar al patrulea îl ocolește complet alergând cu spatele, după care se întorc la echipă alergând în zig zag printre celalalte cercuri;

– „cursa cu trei piciore”, elevii dispuși pe perechi țn mai multe echipe. Cei care formează prima echipă a fiecărei echipe se leagă la nivelul gleznei picioarelor din interior cu o curea . La semnal, perechile aleargă, ocolesc un obstacol aflat la 15-20 metri distanță și revin predând cureaua următorilor.

Exerciții pentru dezvoltarea îndemânării generale:

Colectivul în linie pe douăa rânduri, distanță și interval de un braț: execută comanda inversă a profesorului; întoarceri la stânga, la dreapta, la stânga împrejur, trecere din linie pe două rânduri în linie pe un rând;

Colectivul în linie pe două rânduri, execută opusul comenzii date: „ghemuit”(ei execută stînd și invers), „pe loc” (ei execută joc de gleznă sau sărituri cu genunchii sus);

Colectivul impărțit în patru-cinci șiruri de patru-cinci: mers pe vârfuri cu brațele sus privirea la mâini, pe o linie trasată pe sol, distanța de lucru 3-5 metri

Colectivul împărțit în cinci șase rânduri de trei-patru elevi, în fața fiecărui șir o bancă de gimnastică așezată longitudinal; se execută mers pe bancă cu brațele sus;

Câte doi față în față stând pe vârfuri, menținerea echilibrului, 3-5x, 10 secunde;

Colectivul de elevi în coloană de gimnastică din așezat cu câte o minge fiecare fixată între glezne, execută aruncarea mingii cu picioarele și prinderea ei cu mâinile, două serii a 8-10 repetări, pauza de 20 secunde;

Colectivul răspândit în toata sala, fiecare elev cu câte o minge, cu spatele la perete, execută de la distanța de doi metri de la perete aruncarea mingii printre picioare la perete, întoarcere 180 grade și prinderea ei între genunchi, două serii a 8-10 reptări;

Colectivul în coloană câte unul execută alergare cu joc de glezne cu rotirea brațelor înainte la semnal sonor execută alergarea cu joc de glezne cu rotirea brațelor înapoi, pauză de mers 2×20 secunde;

Colectivul în coloana câte unul, fiecare elev cu o minge execută alergare în jurul sălii, cu trecerea mingii dintr-o mână în alta pe la spate, 2-4 lungimi de sală intercalate cu alergare ușoară pe lățimea sălii, cu alergare ușoară pe lățimea sălii;

În coloană de gimnastică exerciții „în oglindă” la semnalizarea profesorului cu mâna care arată direcția: deplasări înainte – înapoi cu pas adăugat, lateral stânga-dreapta 2×20 secunde, pauză 10 secunde;

Colectivul de elevi răspândit în toată sala, fiecare elev cu o minge: aruncarea mingii în sus, două bătăi din palme sub fiecare genunchi ridicat și reprinderea mingii fără să cadă, două serii 8-10 repetări;

Pe perechi față în față, un elev are o coardă: execută sărituri cu coarda manevrată de partener, două serii 8-10 sărituri reușite cu schimbarea rolurilor, pauză 20 secunde;

Colectivul împărțit în șase-șapte de trei-patru elevi pe distanță de 5 metri. Sunt dispuse pe sol în zig zag 4-5 cercuri; primii din fiecare șir execută sărituri din cerc în cerc.La capătul distanței se întorc și revin în alergare predând ștafeta următorului din șir, 2-3x, pauză, mers și relaxare 30 secunde;

Colectivul împărțit pe patru șiruri de patru – cinci elevi în spatele unei linii de start;fiecare elev își prinde colegul din față de glezna piciorului stâng; execută deplasare prin săritură pe piciorul drept pe o distanță de 3-5 metri, la capătul căreia ocolește o minge medicinală simultan cu schimbarea piciorului și revin la linia de plecare, 2-3x, pauză activă cu mișcări de relaxare a brațelor și picioarelor.

2.5 PARTICULARITĂȚILE SOMATICE, PSIHICE, FUNCȚIONALE ȘI MOTRICE ALE ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

a) Pe plan somatic

Încetinește procesul de creștere în înalțime, care se face prioritar pe seama

membrelor inferoare și are valori medii anuale de aproximativ 4,5 cm la băieți și 5.0 cm la fete.

Greutatea corporala crește de 3-4 ori mai mult decât ceilalți indicatori

somatici.

Sistemul muscular ajunge la aproximativ 28% din greutatea corporală.

Se intensifică procesul de osificare, dar există încă mult țesut cartilaginos și

risc de deformări la factori favorizanți în acest sens.

Sistemul articular se întărește spre 8-9 ani, dar nu suficient, prezentând și

aspecte de instabilitate.

Se dezvoltă și organele interne.Creierul are aproximativ 1200 de grame, apropiindu-se pe plan histologic de maturizare.

b) Pe plan funcțional

Biochimistul intern devine mai activ, iar spre 10-11 ani apar primele

modificări în sistemele endocrine și nervos, modificări care preced procesele pubertare.

Capacitatea de adaptare la efortul fizic este din ce în mai bună.Capacitatea de

efort cardio-vascular este mai crescută la băieți față de fete.

Frecvența cardiacă este crescută iar tensiunea arterială scăzută.

Amplitudinea respiratorie este mică, cu fazele de insiparție și expirație

superficiale, datorită îngustimii căilor respiratorii și toracelui, precum și insuficienței dezvoltării mușchilor intercostali.

c) Pe plan psihic

Procesele de excitație predomină față de cele de inhibiție, ceea ce determină

o mare receptivă și ușurință în învățarea motrică

La 7-8 ani gândirea are un pronunțat caracter intuitiv.Apoi, sub influența

procesului de învățământ începe să se evidențieze și caracterul său logic.

De la memoria intuitivă (7-8 ani) se trece treptat la memoria

logică.Capacitățile de înregistrare, stocare și reproducere ale memoriei se perfecționează prin repetări sistematice în jurul vârstei de 9 ani.

În timpul învățării se manifestă o slabă capacitate de autocontrol.

Viața afectivă capătă o mai mare stabilitate și echilibru. Acțiunile dictate de

necesitate încep să fie înlocuite , treptat, cu cele provenite din plăcere, modificându-se și motivația activității.

De la 8 ani, interesele se corelează tot mai mult cu aptitudinile și capacitățile.

Către 9 ani, caracterul expansiv al conduitei se atenuează.Crește ponderea

elementului conștient, voluntar, determinând mărirea randamentului școlar.

Se contureazăatitudinea față de muncă, dezvoltându-se sentimentul datoriei

și conștiința responsabilității.

d) Pe plan motric

Viteza: la 9- 10 ani perioada latentă a reacției motrice se îmbunătățește

evident cea mai scurtă fiind la mișcarea mâinilor și cea mai lungă la mișcarea trunchiului. Viteza de lergare pe distanțe scurte se imbunătățește evident spre 10 ani. Capacitatea de a efectua mișcări de viteză în regim de forță crește lent și treptat. Se poate acționa pentru dezvoltarea tuturor formelor vitezei, dar în special pentru viteza de reacție și execuție.

Îndemânarea: orientarea spre repere situate în aprpiere este bună pentru toate

perioada de vârstă. Dezvoltara preciziei se face până la 8 ani și stagnează între 9 și 10 ani. La coordonare, mai ales la aruncări la aruncări, fetele sunt mai slabe decât băieții.

Rezistența: posibilitățile de rezistență în alergarea continuă (executată după

formula „aleargă cât poți ”)sunt de 7 minute la 7 ani și 15 minute băieții și 12 minute fetele la 10 – 11 ani. Între 7 și 10 se poate face un efort continuu de 2-6 minute. Rezistența statică, mai ales a mușchilor extensori ai coloanei vertebrale este relativ mică. Datorită inhibiției de protecție, oboseala se instalează rapid la eforturi statice de lungă durată.

Forța: începând cu vârsta de 8 ani crește moderat forța tuturor grupelor

musculare, dar mai ales a extensorilor membrelor inferioare, flexorilor palmari și redresorilor trunchiului. La membrele superioare forța flexorilor este mai mare ca extensorilor. Forța explozivă la nivelul membrelor inferioare se îmbunătățește de la an la an. Se pune accent pe dezvoltarea forței musculaturii de postură.

Alergarea: se efectuează cu multe greșeli: alergare „tropotită”, răsucirea în

afară a labei piciorului și orientarea spre exterior a genunchiului în momentul sprijinului pe sol, oscilații ale trunchiului în plan lateral. Se apreciază că alergarea trebuie însușită corect până la 9-10 ani.

Săritura se efectuează cu următoarele greșeli frecvente: aterizare dură fără

suficientă amortizare, realizarea unui zbor mai mult razant datorită insuficienței forțe de desprinde, lipsa coordonării brațelor și picioarelor în executarea pasului săltat și pasului sărit, lipsa unui ritm adecvat în alergarea de elan. Se apreciază că sunt premise la această vârstă pentru formarea corectă a săriturii, ca deprindere motrică de bază.

Aruncarea: se efectuează cu următoarele greșeli frecvente: pauză prea mare

între elean și aruncarea propriu-zisă, pozișie frontală incorectă nefolosindu-se forța de propulsie a bazinului și picioarelor, aruncarea cu brațul întins prin lateral sau cu brațul îndoit, extensia exagerată a brațului înapoi. Se pune accent pe însușirea aruncării la distanță și țintă fixă, tip azvârlire, de pe loc și din mers.

CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1 PROBLEMATICA ȘI IPOTEZELE LUCRĂRII

Problematica lucrării, subordonată îndeplinirii obiectivelor și sarcinilor acesteia, a vizat următoarele :

Nivelul de abordare a temei în literatura de specialitate;

Studierea programei de educație fizică și sport pentru învățământul primar;

Studierea Sistemului Național Școlar de Evaluare la disciplina educație fizică și sport;

Însușirea principalelor repere conceptuale și metodologice ale noului Curriculum Național la disciplina educație fizică și sport;

Înțelegerea și aplicarea noii metodologii a proiectării demersului didactic în activitatea de educație fizică și sport;

Corelarea conținutului instruirii cu particularitățile de vârstă ale elevilor din învățământul primar;

Selecționarea celor mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea calităților motrice viteza și îndemânarea și dispunerea lor metodică în cadrul unităților de învățare;

Studierea și aprofundarea particularităților formelor de organizare a activității de educație fizică și sport cu accent pe trunchiul comun;

Efectuarea măsurătorilor și testărilor inițiale;

Efectuarea măsurătorilor și testărilor finale;

Centralizarea și interpretarea rezultatelor;

Formularea concluziilor și propunerilor rezumate în urma derulării studiului;

Am realizat prezentul studiu în perioada octombrie 2008-2009 în următoarele

etape :

Documentarea

Înregistrarea rezultatelor obținute în urma testării inițiale și a celei finale

Analiza și interpretarea rezultatelor obținute

Redactarea lucrării.

Ipoteza generală a studiului a fost următoarea: dacă unitățile de învățare pentru dezvoltarea calităților motrice viteza și îndemânarea sunt proiectate în conformitate cu obiectivele de referință și conținuturile prevăzute de programa de Educație Fizică și Sport la nivelul învățământului primar, atunci indicii formelor de manifestare ale acestor calități motrice pot fi optimizați.

Ipotezele de lucru au fost următoarele :

Dacă sistemele de acționare utilizate pentru dezvoltarea calităților motrice de

bază sunt corect concepute, atunci eficiența activității pe acest plan poate fi mărită.

Dacă sistemele de acționare sunt concordate cu particularitățile de vârstă ale

elevilor din învățământul primar atunci progresul realizat pe planul indicilor formelor de manifestare ai calităților motrice de bază poate apărea la majoritatea elevilor.

Dacă se acordă atenția cuvenită evaluării calităților motrice de bază în

conformitate cu probele de control prevăzute de Sistemul Național de Evaluare atunci aspectele formative ale instruirii sunt mai eficient realizate.

Dacă unitățile de învățare proiectate pentru dezvoltarea calităților motrice

viteza și îndemânarea sunt corelate funcțional în eșalonarea anuală a unităților de învățare cu anumite probe și ramuri sportive, atunci eficiența însușirii acestora poate fi îmbunătățită.

3.2 METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE UTILIZATE

La îndeplinirea sarcinilor lucrării am folosit mai multe metode de cercetare pedagogică, acestea arătându-se utile atât în colectarea datelor, în prelucrarea lor cât și în elaborarea rezultatelor.

Documentarea, una dintre cele mai importante etape, reprezintă condiția esențială în realizarea lucrării. Importante sunt și căutarea surselor bibliografice care tratează tematica lucrării, consemnarea și selectarea acestor surse, dar și prelucrarea (interpretarea) datelor obținute.

Dintre modelele de investigație, metoda care obține contactul direct, am considerat importante următoarele:

Observația: – proces psihic de cunoaștere activă, intenționată, planificată, sistematică, care se aplică unui anumit domeniu ale cărei date sau fenomene dorim sa le cunoaștem, să le descriem, să le ordonăm, să le clasificăm, să le caracterizăm pentru a stabili ce este deosebit de ele, în ce relație sunt între ele, ce le provoacă și ce efecte au asupra lor.Din aceste complexe de rezultate ale observației se nasc și noi înțelesuri, explicații sau numai ipotezele care urmează a fi verificate și prin alte metode;

este un proces activ prin care sunt urmărite evenimentele și comportarea

oamenilor în diferența lor comună și în același timp interrelația cu aceleași fenomene și conduite;

este un proces de investigație ce poate fi continuu, ritmic sau discontinuu

axându-se cu precădere pe:

indicatori calitativi și cantitativi

natura fenomenelor observate

fenomenele de tip metodic-tehnic

fenomene biologice

fenomene de tip sociologic

indicatorii

Metoda modelării – este o metodă de cercetare a fenomenelor din activitățile corporale prin intermediul modelelor și constă în utilizarea analogiei care se stabilește între obiectul de cercetat (originalul și obiectul simplificat care imită mai mult sau mai puțin exact și din anumite puncte de vedere originalul;

Modelele sunt:

materiale ( tehnice, obiectuale);

mintale sau ideale (simboluri, logice, matematice );

Modelele presupun mai multe etape:

– identificarea originalului ce trebuie studiat;

– stabilirea analogiei semnificative între sistemul original și altul dinstinct de el;

– construirea unui model mai puțin complex dar cu structuri analogice;

– cercetarea sistemelor model sau experimentală asupra acesteia;

– înregistrarea rezultatelor obținute din cercetarea modelului;

– transferul sau extragerea concluzilor de la model la original, verificarea experimentală a rezultatelor;

– formularea concluziilor privind noile concluzii privitoare la original;

Pentru ca un model să fie corect construit și aplicat trebuie să îndeplinim anumite condiții:

domeniul caruia-i aparține modelul să fie mai bine cunoscut;

analogia dintre model și original să fie calificată;

modelele trebuie să permită evidențierea unei măsuri referitoare la

original care nu sunt prezente explicit în datele inițiale.Cu ajutorul modelării se sugerează (infirmă sau confirmă) ipoteza.Ea stimulează cercetarea experimentală și teoretică și conduce la cunoașterea unor caracteristici ale originalului.

Experimentul de verificare (confirmarea): – are ca scop verificarea unor ipoteze formulate în prealabil.

Metoda textelor: – utilizată în scopul creșterii obiective a influențelor jocurilor dinamice asura indicatorilor somatici, nivelul dezvoltării calităților motrice și a nivelului de însușire a deprinderilor motrice conform particularităților nivelului de vârstă.

Metoda statistico-matematică:

Ramură a matematicii, devenită ea însăși știință și metodă statistică, s-a dezvoltat în mod deosebit din necesiatatea științelor sociale de a explica natura determinismului probabil. Ca metodă statistică, desprinde din studiul fenomenelor de masă conexiuni și corelații, semnificații ale rezultatelor obținute asupra unor eșantioane ca și anticiparea evoluției unor parametri ai acestora.

Ca metodă de prelucrare și interpretare a datelor recoltate în cercetare, statistica s-a impus în ultimele decenii, cunoașterea ei fiind indinspesabilă oricărui cercetător și specialist.

Parametrii tendinței centrale

Datele colectate de la diferite colective permit unele aprecieri privind

valoarea acestora și frecvența cu care apar. Pentru a caracteriza colectivul trebuie să se facă acest lucru pe baza unor date obiective.

Indicatorii tendinței centrale sunt: modulul, mediana și media aritmetică.

Modulul – reprezintă valoarea cu frecvența cea mai mare. Desigur că un

colectiv este mai bine caracterizat de o valoare înregistrată care apare de mai multe ori decât o alta care apare o singură dată.

Mediana – linia sau poziția care împarte în două părți egale (două jumătăți)

șiruri de date – se află prin formula , deci numărul de cazuri plus 1 împărțit la 2.

Mediana nu reprezintă o valoare calculată, ci se folosește pentru a stabili

jumătatea șirului de date.

Media aritmetică – este indicatorul statistic cel mai des utilizat în utilizarea

datelor recoltate și care se ia în considerare în toate calculele interioare. De asemenea ofera cea mai precisă măsură a tendinței centrale. Există două procedee de calcul a mediei aritmetice pentru două situații:

Numărul mare de cazuri;

Numărul mic de cazuri;

Pentru calculul mediei aritmetice se folosește formula:

= ; în care avem, deci suma valorilor individuale împarțită la numărul de cazuri.

2) Indicii dispersiei sunt:

W = amplitudinea

Am = abaterea medie

S = abaterea standard (sau tip);

C.V = coeficientul de variabilitate

W = Xmax – Xmin

Xmax = valoarea cea mai mare;

Xmin = valoarea cea mai mică.

Pentru a aprecia două colective la aceeași probă compuse dintr-un număr egali de subiecți, vom calcula W și vom compara rezultatele.

Desigur colectivul care are amplitudinea cea mai mică este mai omogen, datele fiind mai grupate.

Abaterea medie se calculează după formula:

;

Abaterea standard se calculează cu formula:

;

Abaterea standard are întotdeauna semnul ±. Ea reprezintă abaterea cu care aceasta se poate abate de la media aritmetică fiecare din valorile individuale.

Coeficientul de variabilitate (C.V) se calculează după formula:

= ; unde

S = abaterea standard;

X = media aritmetică.

Statistica recomandă pentru interpretare următoarele etape:

0-10 % = omogenitate mare

10-20% = omogenitate medie

Peste 20% = lipsă de omogenitate.

3.3 CONDIȚIILE DE DESFĂȘURARE A STUDIULUI , LOCUL, SUBIECȚII, DURATA

Pentru desfășurarea în condiții optime a studiului am avut posibilitatea asistenței la lecțiile de educație fizică și sport prevăzute în trunchiul comun la clasa a IV – a A din cadrul Școlii cu clasele I – VIII nr.8 din Municipiul Sibiu .

De asemenea am posibilitatea efectuării unor activități de pregătire și conducere de lecții în această unitate de învățământ în cadrul căreia am efectuat și practică pedagogică.

Eșantionul asupra căreia a fost efectuat studiul a fost format dintr-un număr de 27 elevi dintre care 12 fete și 15 băieți.

În urma măsurătorilor antropometrice efectuate, pot concluziona că ei reprezintă o dezvoltare fizică normală pentru acest nivel de vârstă. Media aritmetică a înălțimii corporale este în cadrul acestui grup de 139,9 cm în cazul fetelor și de 137,06 în cazul băieților, iar media greutății corporale este de 32,4 kg în cazul fetelor, respectiv 29,8 în cazul băieților.

Pe parcursul derulării studiului au aplicat pe acest eșantion de elevi o serie de probe de control prevăzute de Sistemul Național Școlar de Evaluare la disciplina educație fizică și sport cu scopul verificării ipotezei generale și a ipotezelor de lucru.

Școala cu clasele I – VIII nr 8 din Municipiul Sibiu dispune de o bază sportivă amenajată în aer liber compusă din terenuri bituminate cu instalații aferente, pe care pot fi practicate diferite discipline sportive: fotbal, handbal și volei, precum și de sectoare amenajate pentru probele atletice.

În sezonul rece activitatea se desfășoara în sala de educație fizică și sport a școlii dotată cu aparatură și materiale care oferă bune condiții pentru instruirea elevilor în baschet, volei, gimnastică acrobatică, gimnastică ritmică, sărituri cu sprijin, tenis de masă și mini fotbal.

Am efectuat acest studiu pe parcursul anului scolar 2008 – 2009, iar pentru îndeplinirea obiectivelor și sarcinilor lucrării precum și pentru verificarea ipotezelor, a fost necesară aplicarea unor probe de control în 2 etape:

a) testarea inițială: octombrie – noiembrie 2008

b) testarea finală : aprilie – mai 2009

3.4 PROBELE DE CONTROL FOLOSITE

Pentru verificarea ipotezelor de lucru am utilizat următoarele probe de control corelate cu programa de specialitate și cu nivelul de vârstă și instruire al elevilor din învățământul primar:

1. Alergarea de viteză pe distanța de 25 m

S-a executat cu plecare din poziția de start de sus pe un teren plat marcat corespunzător.Proba s-a executat pe perechi demixat, iar subiecții au avut dreptul la 2 încercări, a fost înregistrat rezultatul cel mai bun, iar exprimarea lui s-a făcut în secunde.

2.Proba de aruncare la ținta fixă

S-a efectuat de către fiecare subiect de 6 ori consecutiv de la o distanța de 10 m în cazul băieților și 8 m în cazul fetelor față de țintă.

Proba s-a executat individual și a fost înregistrat numărul de aruncări reușite în ținta fixă.

3.Conducerea mingii de baschet pe distanța de 20 m

S-a efectuat pe un traseu marcat corespunzător, pe teren plat individual.Proba a fost efectuată o singură dată iar cronometrarea s-a efectuat din momentul execuției primului dribling și până în momentul execuției primului dribling și până în momentul trecerii peste linia trasată la o distanță de 20 m.

Rezultatele au fost exprimate în secunde și zecimi de secunde.

CAPITOLUL IV PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

4.1 PREZENTAREA REZULTATELOR

Tabel centralizator nr. 1 cuprinzând date antropometrice ale subiecților incluși în studiu

Tabel centralizator nr.2 cuprinzând rezultatele la probele de control – testarea inițială

Tabel centralizator nr. 3 cuprinzând rezultatele la probele de control testarea finală

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Pentru îndeplinirea obiectivelor și sarcinilor lucrării cât și sarcinilor lucrării cât și pentru verificarea ipotezei generale și a ipotezelor de lucru am folosit un număr de 3 probe de control.

Anliza și interpretarea rezultatelor s-a bazat în principal pe valorile calculate ale mediei aritmetice în cadrul celor două testări, precum și pe anumite corelații în funcție de aceasta.

Proba de alergare de viteză pe distanța de 25 m

Este o probă de control prevăzută în Sistemul Național Școlar de Evaluare la disciplina educație fizică și sport pentru elevii din ciclul primar.

Proba s-a executat pe un teren plat, marcat corespunzător, demixat, pe perechi.

Subiecții au avut dreptul la două încercări atât în cadrul testării inițiale cât și în cadrul testării finale.

Plecarea în probă s-a făcut cu start din picioare, iar rezultatele obținute au fost experimentate în secunde și zecimi de secundă.

Media aritmetică a testării finale este supeioară celei a testării inițiale cu 0,2 secunde în cazul fetelor și 0,3 secunde în cazul băieților.

Progresul realizat între cele două testări se datorează în principal îmbunătățirii indicilor formelor de manifestare ale vitezei implicate în această probă (reacție, deplasare, execuție, repetiție).

De asemenea s-a constatat că în perioada dintre cele două testări datorită sistemelor de acționare utilizate în cadrul unității de învățare „alergarea de viteză” o îmbunătățire a tehnicii de execuție a principalelor faze ale acestei probe atletice.

Aruncarea la ținta fixă

Utilizarea acestei probe de control a fost determinată de necesitatea inițierii

elevilor din învățământul primar în tehnica de execuție a unei probe atletice „aruncarea mingii de oină”, probă prevăzută de programa de specialitate la nivelul învățământului gimnazial. Execuția probei a constat în 6 aruncări consecutive la o țintă fixă de la distanța de 8 m în cazul fetelor și 10 m în cazul băieților .

Media aritmetică a testării finale este superioară celei a testării inițiale cu 0,9 încercări reușite în cazul fetelor și cu 1,2 încercări reușite în cazul băieților.

Progresul realizat se datorează în principal îmbunătățirii unor componente ale calității motrice îndemânarea în special coordonarea și precizia cât și îmbunătățirii tehnicii de execuție a aruncării.

Proba de conducere a mingii de baschet pe distanța de 20 m cu mâna îndemânatică

Această probă s-a executat pe un teren plat, marcat corespunzător individual.

Cronometrea s-a făcut la „mișcare”, iar rezultatele au fost înregistrate în secunde și zecimi de secunde.

Media aritmetică a testării finale este superioară celei a testării inițiale cu 0,2 secunde în cazul fetelor și 0,3 secunde în cazul băieților.

Progresul realizat poate fi pus în principal pe seama a 2 factori:

– imbunătățirea indicilor de manifestare a vitezei în regim de îndemânare și a tehnicii de execuție a acestui element fundamental al jocului de baschet.

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

5.1 CONCLUZII FINALE

Ideea de bază a realizării prezentului studiu a ținut cont de următoarele elemente:

1. O funcție majoră a educației fizice și sportive scolare – funcția de perfecționare a capacității motrice prin care sunt vizate elementele componente ale acestuia.

2. Un obiectiv de rangul I al subsistemului educației fizice și sportive a tinerei generații: dezvoltarea calităților motrice de bază și a celor specifice ramurilor și probelor sportive.

3. Prezența constată în modelele de educație fizică și sportivă scolară a calităților motrice.

4. Obiective de referință, activități de învățare și conținuturi prevăzute în programele de specialitate .

Calitățile motrice de bază asupra cărora se va acționa prioritar în lecțiile de educație fizică și sport la nivelul primar sunt:

A. VITEZA

Pentru dezvoltarea vitezei sub toate formele de manifestare este necesar să se acționeze în conformitate cu particularitățile de vârstă ale elevilor din învățământul primar.Sistemele de acționare trebuie să fie altfel selecționate încât să contribuie la dezvoltarea a cel puțin două forme de manifestare a vitezei (de exemplu: excuție, reacție – deplasare, depasare – repetiție).

Este necesar de asemenea să aibe în vedere mai ales în etapa de consolidare a deprinderilor motrice când în procesul de exersare pe lângă execuțiile propriu-zise trebuie să se solicite și unele forme de manifestare a vitezei.

În ceea ce privește viteza de deplasare trebuie să se țină cont de faptul că după obținerea vitezei maxime (după 20 – 30 m ) de alergare, continuarea alergării cu aceeași intensitate depinde de indicii calităților motrice rezistența.

În metodologia dezvoltării vitezei trebuie sa se țină cont de faptul că performanțele sunt în mare măsură condiționate de nivelul forței musculare, îndeosebi a forței în regim de viteză, iar creșterea forței va avea deci ca și o creștere corespunzătoare a indicilor de manifestare a vitezei.

Un rol important în activitatea elevilor privind depunerea unor eforturi cu intensitate maximă prin care să se dezvolte viteza îl au întrecerile organizate în forme cât mai atractive în care să fie angrenat întregul colectiv de elevii sau pe grupe care exersează concomitent.

ÎNDEMÂNAREA

Este o calitate motrică de bază care condiționează în mare măsură procesul de

însușire, consolidare și perfecționare a deprinderilor motrice, precum și aplicarea lor în condiții de complexitate crescută. La nivelul de vârstă studiat, îndemânarea are un caracter de manifestare general fiind prezentă în diferite proporții în toate actele și acțiunile motrice precum și un caracter specific ramurilor și probelor sportive în funcție de gradul de complexitate al acestora.

Îndemânarea se poate manifesta fie în mod izolat prin componenta sa principală coordonarea, fie în regimul celorlalte calități motrice îndeosebi a vitezei de reacție și execuție.

În dezvoltarea îndemânării principala cale o reprezintă însușirea continuă a unor deprinderi motrice cât mai variate care pot contribui la îmbunătățirea funcționalităților analizatorilor motrici și la perfecționarea mecanismelor de coordonare.

În selecționarea mijloacelor de acționare asupra dezvoltării îndemânării trebuie respectate principiile consacrate: de a simplu la complex, de la ușor la greu și de la cunoscut la necunoscut.

Pe parcursul procesului de instruire trebuie să se acționeze atât pentru dezvoltarea unor componente ale îndemânării fiind deasemenea necesară și prezența ei în toate conținuturile crescându-se în mod repetat complexitatea și dificultatea de execuție a diferitelor tipuri de deprinderi motrice.

5.2 PROPUNERI

Cunoștințele și experiența acumulate în cei 3 ani de studiu precum și în urma derulării prezentului studiu îmi permit formularea următoarelor propuneri:

1.În conformitate cu metodologia de aplicare a noului curriculum la disciplina educației fizice și sport conținuturile aferente dezvoltăii calităților motrice vor fi proiectate în contextul unor unități de învățare secundare sau principale.

2. Proiectarea unităților de învățare pentru dezvoltarea calităților motrice de bază trebuie să se realizeze în concordanță cu obiectivele de referință, conținuturile, activitățile de învățare și standardele de performanță prevăzute de programele de specialitate în vigoare.

3. Din ansamblul mijloacelor cu efecte benefice asupra dezvoltării calităților motrice de bază este necesar să fie selecționate cele care se impun printr-un nivel ridicat de eficiență.

4. Sistemele de acționare utilizate în cadrul unităților de învățare proiectate pentru dezvoltarea calităților motrice de bază trebuie să conțină cu claritate cel puțin următoarele elemente:

Mijlocul

Poziția inițială

Tipul de semnal

Lungimea pe care se execută

Intensitățile utilizate

Număr de repetări

Durata pauzei de revenire și caracterul ei

Formațiile de lucru, modalități de exersare.

Se recomandă ca în eșalonarea anuală a unităților de învățare, unitățile de

învățare proiectate pentru dezvoltarea calităților motrice să fie legate funcțional de cele care vizează deprinderile specifice unor ramuri sau probe sportive (de exemplu: dezvoltarea vitezei de alergare de viteză, dezvoltarea rezistenței de alergare de rezistență).

O atenție deosebită trebuie să fie acordată proiectării unităților de învățare

Pentru dezvoltarea forței știindu-se faptul că această calitate motrică intercondiționează eficient cu tate celelalte calități motrice de bază îndeosebi cu viteza.

Începând cu etapa de consolidare a unor deprinderi motrice, exersarea în

condițiile unei tehnologii specifice poate influența pozitiv și anumite forme de manifestare a calităților motrice de bază.

Un rol important la acest nivel de vârstă în procesul de dezvoltare a

calităților motrice îl au întrecerile, sub variatele lor forme: ștafete, traseele utilitar-aplicative, jocurile etc.

9. O atenție deosebită trebuie acordată creerii obișnuinței elevilor de a utiliza în activitatea de tip independent unele dintre exercițiile în lecțiile de educație fizică și soprt fapt pentru care ar putea contribui la o optimizare a indicilor calităților motrice de bază.

BIBLIOGRAFIE

1. BOTA, C. Fiziologia educației fizice și sportului, M.T.S., Bicurești, 1994;

2. CÂRSTEA, Gheorghe.Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, București 1993;

3. CÂRSTEA Gheorghe. Educația fizică – teoria și bazele metodicii, A.NE.F.S., București 1997;

4. CÂRSTEA Gheorghe.Teoria și metodica educației fizice și sportului Editura AN-DA, București 2000;

5. CÂRSTEA Gheorghe . Didactica educației fizice și sportului A.N.F.S., București 2001;

6. COBÂRZAN, Horea ; PRODEA, Cosmin.Metodica educației fizică și sportivă școlară, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj Napoca, Facultatea de educație fizică și sport, 1999;

7. DRAGNEA Adrian. Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport, Editura Sport Turism, București 1984;

8. DRAGNEA Adrian; BOTA Aura. Teoria activităților motrice, Editura didactică și Pedagogică R.A., București 1999;

9. EPURAN, Mihai.Metodologia cercetării activităților corporale, volumul I și II, București A.N.E.F.S., 1992;

10. HORGHIDAN, Valentina.Problematica psihomotricității, A.N.E.F.S.,

București 1998;

11. M.E.N. Sistemul Național de evaluare la dsciplina educației fizică și sport , București 1999;

12. M.E.C. CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU CURRICULUM, Ghid metodologic de aplicare a programei de educație fizică și sport, București 1999 ;

13. MITRA, Gheorghe; MOGOȘ, Alexandru. Dezvoltarea calităților motrice, Editura Sport – Turism, București 1980;

14. MITRA, Gheorghe; MOGOȘ, Alexandru. Metodica educației fizice școlară, Editura Sport – Turism, București 1980;

15. SANISLAV, Mihai. Teoria educației fizice și sportului, Editura „ALMA MATER”, Sibiu 2003;

16. SANISLAV, Mihai. Metodica educației fizice fice și sportului, Editura „ALMA MATER”, Sibiu 2004;

17. SCARLET , Eugeniu. Educația fizică a copiilor de vârstă școlară, Editura pentru tineret și sport, București 1993;

18. SCARLET, Eugeniu., SCARLAT, Bogdan Mihai.Educație fizică și sport, Editura Didactică și Pedagogică București, 2002;

19. TIBACU, Victor. Circuitul în lecția de educație fizică, Editura Stadion, București 1973

XXX M.E.N. – Sistemul Național Școlar Evaluare la Disciplina Educație Fizică și Sport pentru învățământul primar, București 1999

XXX M.E.C. – Programele școlare pentru disciplina educație fizică, București 2003 și 2004 pentru clasele III – IV.