Aspecte ale Dezvoltarii Indemanarii la Minibaschetbalisti

Cap. I INTRODUCERE

1.1. BASCHET ÎN ETAPA ACTUALĂ

Jocul de baschet este un joc colectiv a cărui caracteristică decurge din scopul final al acțiunilor jucătorilor, și anume introducerea mingii în coș. Aceasta necesită o deosebită precizie, solicită jucătorul de baschet să posede, pe lângă o bună reprezentare spațio-temporală, și un bun simț chinestezic deosebit de fin, dar și pregătirea necesară realizării eficienței și preciziei în efectuarea tuturor acțiunilor de atac și de apărare și, mai ales, în aruncările la coș.

Numărul, diversitatea, complexitatea și rapiditatea acțiunilor specifice jocului în atac și în apărare solicită, pe lângă calități motrice deosebite, și un fond de inteligență și motricitate excepțională.

Modalitatea gândirii se transpune în rezolvarea situațiilor din joc, prin luare de decizii optime în orice moment, în condiții limitate de spațiu și timp. Aceste calități de inteligență motrică și generală sunt puse în valoare printr-o gamă largă de mijloace tehnico-tactice a căror eficiență este condiționată de volum și instruire.

În raport cu specificul său, în jocul de baschet, valoarea calităților motrice tinde spre nivelul maxim în asociere cu statura jucătorilor, rolul acesteia din urmă constituindu-se ca factor determinant în obținerea performanțelor.

Prezint în continuare aspecte specifice jocului de baschet ce trebuie puse în valoare în cadrul unui ansamblu tehnico-tactic și care, la nivelul marilor competiții devin caracteristice pentru studiul dezvoltării jocului de baschet.

Agresivitatea este reprezentată prin lupta permanentă între atac și apărare, în care jucătorii atacanți au în general inițiativa, iar apărătorii urmăresc să reducă posibilitățile de organizare, desfășurare și finalizare ale atacurilor. În felul acesta au apărut și s-au perfecționat sistemele de apărare, presing, om la om și în zonă. Acestea nu reprezintă altceva decât permanentizarea tendinței de a câștiga posesia mingii prin comportament agresiv.

În felul acesta, faza de apărare capătă valențe privind posibilitățile de a impune inițiativa de joc.

Din analiza statisticilor, ca și din observarea directă a desfășurării jocului se constată creșterea constantă a ritmului de joc, fapt evidențiat de frecvența atacurilor și numărul de puncte înscrise în cadrul unui joc.

Virtuozitatea tehnică este caracterizată de:

– creșterea numărului de procedee tehnice a impus efectuarea unei pregătiri complexe pentru perfecționarea execuției, punerea în valoare și eficiența acestora în timpul jocului;

– calitățile motrice și îndeosebi îndemânarea, puse în valoare printr-o pregătire tehnică deosebită au permis atingerea unor niveluri deosebit de ridicate în privința utilizării procedeelor tehnice de atac a căror varietate și tehnică de execuție prezintă aspecte de virtuozitate care se manifestă direct și determină eficiența ridicată a jocului.

Diversitatea posibilităților de a realiza marcarea punctelor și, în cadrul acesteia, creșterea eficienței pe măsura apropierii finalizării la panou au constituit principalele cauze ale introducerii specializării pe posturile jucătorilor în atac.

Un alt aspect este dat de raportul dintre numărul aruncărilor nereușite și capacitatea de urmărire-recuperare, aceasta este lupta la panou. Cu cât numărul mingilor câștigate în lupta de sub panou este mai mare, cu atât se reduc posibilitățile de a înscrie ale echipei adverse și cresc cele ale echipei proprii.

Astfel, importanța luptei de sub panouri a impus utilizarea în apropierea panoului a unor jucători pivot-centru care pe lângă statură și calități motrice deosebite, să posede și un gabarit mare.

Compensarea diferenței de statură este un aspect prin care jucătorii de statură mai mică în raport cu cei de statură uriașă, compensează această diferență de statură prin calități motrice deosebite și execuții tehnico-tactice de înalt nivel și eficiență maximă.

Eficiența aruncărilor la coș a dus la creșterea considerabilă a nivelului valoric al jocului.

În mod constant, în orice competiție se impun echipele și jucătorii care obțin procentaje ridicate în aruncările la coș din acțiune și libere.

Evoluția dinamică a jocului de baschet este datorată și permanentei preocupări a antrenorilor de a perfecționa continuu sistemele de joc în atac și apărare.

Amintesc de unele caracteristici ale antrenamentului jocului de baschet:

realizarea intensității specifice jocului în toate componentele de antrenament și a identității între eficiența solicitată de modelul jocului și cea realizată în fiecare execuție de antrenament;

optimizarea antrenamentului individualizat.

Dintre caracteristicile în scopul realizării modelului de pregătire la nivelul cerințelor modelului de joc, amintim:

utilizarea mijloacelor nespecifice prin metode și procedee specifice altor sporturi;

prognozarea și interpretarea conținutului antrenamentului și jocurilor cu ajutorul informaticii și statisticii;

utilizarea tehnicilor audio-vizuale;

creșterea numărului de jucători de valoare formați promovați și afirmați în competițiile interne;

condiții de pregătire îmbunătățite;

motivația antrenorilor și jucătorilor.

1.2. ACTUALITATEA ALEGERII TEMEI DE CERCETARE – FORMULAREA IPOTEZEI

Creșterea numărului de procedee tehnice a impus efectuarea unei pregătiri complexe pentru perfecționarea execuției și eficienței acesteia în timpul jocului.

Îmi propun drept ipoteză: „calitățile motrice și îndeosebi îndemânarea, puse în valoare printr-o pregătire temeinică deosebită, permit atingerea unor niveluri deosebit de ridicate în privința utilizării procedeelor tehnice a căror varietate și tehnică de execuție prezintă aspecte de virtuozitate care determină eficiența ridicată a jocului.”

1.3. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

În prezent, baschetul este un joc sportiv în care tehnica se combină cu dezvoltarea complexă a calităților motrice.

Calitatea motrică care condiționează performanța în majoritatea ramurilor sportive este îndemânarea. Calitate complexă dependentă atât de sistemul nervos central, cât și de sistemul neuro-muscular, îndemânarea se evidențiază în jurul vârstei de 14 ani, nivelul ei fiind determinat de selecția inițială.

Aceste aspecte mă determină la un studiu aprofundat al punerii în evidență a acestei calități în procesul de instruire. Această calitate motrică este un factor limitator în baschet.

Cap. II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2.1. GENERALITĂȚI PRIVIND CALITATEA MOTRICĂ ÎNDEMÂNARE ÎN SPORTUL DE PERFORMANȚĂ

Îndemânarea reprezintă o formă de exprimare complexă capacității de performanță prin învățarea rapidă a mișcărilor noi și adaptarea rapidă la situații variate, conform specificului fiecărei ramuri de sport sau a altor deprinderi motrice de bază și aplicative.

Această calitate motrică stă la baza efectuării oricărei sarcini motrice și de aici se trage concluzia că orice sarcină motrică pentru a fi efectuată necesită un grad mai redus sau mai înalt de îndemânare. Gradul de dezvoltare al acestei calități motrice pune în valoare celelalte aptitudini.

Îndemânarea are un caracter specific, în sensul că îndemânarea gimnastului este diferită de cea a baschetbalistului sau a alergătorului de garduri. Această specificitate este strâns legată de procesul de antrenament, fiind o consecință a instruirii diferențiate de la un sport la altul.

Calitatea motrică îndemânare este condiționată de factori precum: capacitatea de orientare spațială, capacitatea de analiză chinestezică, lateralitatea, echilibru, precizie, ritm, percepții specializate, ambidextrie și nu în ultimul rând la nivelul celorlalte capacități motrice (forță, viteză, mobilitate-suplețe, rezistență).

Exprimarea îndemânării este condiționată de procesele de maturizare, în special a sistemului nervos și de numărul deprinderilor motrice stăpânite de subiect.

Ca și viteza, îndemânarea este o calitate motrică al cărei nivel este în mare măsură determinat genetic și deci gradul de antrenabilitate este mai redus. Acest fapt determină procesul de selecție să fie orientat către subiecții cu disponibilități în această direcție mai ales în sporturile în care această calitate motrică este considerată prioritară.

Îndemânarea, dobândind o pondere crescută în procesul de antrenament, odată cu extinderea pregătirii timpurii a tinerilor, constituie o temă de antrenament încă din primul stadiu de instruire.

În procesul dezvoltării îndemânării trebuie ținut cont de perioadele cele mai favorabile pentru dezvoltarea îndemânării; copilăria, pubertatea și adolescența. În aceste perioade, organismul are o plasticitate mai mare decât la vârsta adultă.

De asemenea, procesul dezvoltării acestei calități motrice poate fi orientat spre două direcții: una ar fi dezvoltarea îndemânării generale sau a abilității, iar a doua direcție fiind dezvoltarea îndemânării specifice pentru fiecare ramură de sport. Raporturile dintre aceste două orientări sunt strânse. Dezvoltarea îndemânării generale este premisa îndemânării specifice.

În procesul de antrenament, diminuarea treptat a exercițiilor cu caracter general și înlocuirea lor cu exerciții specifice reprezintă un continuu element favorizant între cele două forme.

2.2. DESPRE CALITATEA MOTRICĂ ÎNDEMÂNARE ÎN BASCHET

În baschet, îndemânarea se poate defini ca fiind capacitatea de a selecționa, efectua rapid și corect acțiuni motrice (tehnico-tactice) adecvate în situații neprevăzute, cu o eficiență sporită.

O astfel de condiție este prevăzută în sporturile bazate pe o tehnicitate crescută, care necesită putere de adaptabilitate foarte bună din partea jucătorilor. Acestor caracteristici se adaugă și cele în care jucătorii trebuie să-și redobândească echilibrul pierdut prin: alunecări, ciocniri sau să se adapteze la condiții neobișnuite de desfășurare a jocului, cum ar fi: temperatura scăzută, luminozitate slabă, dimensiunea sălii sau a panourilor și elasticitatea sau greutatea mingii.

Îndemânarea în baschet se obține în procesul antrenării prin repetarea unui număr mare și variat de perceperi și deprinderi motrice care se concretizează în concepțiile variate ale jocului. Îndemânarea nu este prea solicitată în executarea acțiunilor simple, ea devine tot mai necesară cu cât obiectivele învățării sunt acțiuni noi, complexe, care pot fie efectuate în condiții schimbătoare, ce reclamă orientare rapidă și adecvată în cadrul jocului. Astfel, stabilitatea deprinderii, perfecta ei automatizare constituie o premisă a adaptării la situațiile perturbatoare.

În aceste condiții, bagajul tehnico-tactic al jucătorului, susținut de o bună pregătire fizică, reprezintă garanția prezenței de spirit (adaptare) în rezolvarea favorabilă a situațiilor cu grad sporit de dificultate.

Dintre mijloacele de dezvoltare a îndemânării în baschet cele mai folosite sunt exercițiile efectuate în condiții neobișnuite provocate în antrenament prin schimbarea condițiilor standard ale jocului, exerciții în oglindă, executarea pe teren variat a exercițiilor.

Mijloacele indirecte de dezvoltare a îndemânării sunt date de către jocurile dinamice și sportive folosite în pregătirea generală a jucătorului.

Metodologia dezvoltării acestei calități motrice se bazează pe stabilirea gradului de dificultate al corelației mișcării, pe respectarea parametrilor de precizie în mișcarea respectivă, reducerea timpului de însușire, folosirea de tempo-uri crescute, învățarea permanentă a unor deprinderi și procedee tehnico-tactice și creșterea dificultății de coordonare.

2.3. MINIBASCHETUL

2.3.1. Concepția de joc și orientarea procesului de pregătire reflectată în literatura de specialitate

Prin contribuția însemnată la dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor, minibaschetul își probează eficiența ca formă de practicare a jocului de baschet. De asemenea, prin minibaschet se realizează prima etapă a selecției la nivel de masă și orientarea copiilor talentați spre activități de performanță.

Obiectivele principale ale minibaschetului sunt întărirea sănătății, perfecschetului sunt întărirea sănătății, perfecționarea motricității, formarea unei ținute corecte și nu în ultimul rând atragerea unui număr cât mai mare de copii pentru practicarea acestui sport.

Efortul în minibaschet trebuie să fie de scurtă durată, cu pauze de refacere adaptate particularităților vârstei.

Concepția de joc în atac se orientează spre realizarea contraatacului din orice situație, când se intră în posesia mingii, finalizarea fiind predominată prin realizarea de acțiuni individuale de depășire. Modelul de joc în apărare cuprinde marcajul agresiv pe tot terenul.

Valorile critice și procentuale care definesc modelul jocului sunt următoarele:

TABELUL nr.1

Valorile parametrilor modelului de joc pe posturi sunt următoarele:

TABELUL nr.2

Modelul pregătirii se desfășoară în următoarea structură și anume în 44 de săptămâni între 14.09 și 15.06. În cadrul unui ciclu săptămânal se realizează în medie cam 3 antrenamente; 130-135 de antrenamente cu o durată de 60-90de minute de pregătire.

2.4. PARTICULARITĂȚILE CONSTITUȚIONALE, MOTRICE ȘI PSIHICE PRIVIND DEZVOLTAREA COPIILOR LA VÂRSTA MINIBASCHETULUI

2.4.1. Criteriul somatic

Statura (înălțimea corpului) reprezintă la vârsta de 10-11 ani 78-80% din totalul de 100% al mediei înălțimii la vârsta de 18 ani.

Procesul de creștere în înălțime se oprește la fete în jurul vârstei de 17-19 ani, iar la băieți stoparea procesului de creștere are loc la vârsta de 21-25 de ani.

Statura jucătorilor pe posturi, în alcătuirea grupei de începători are următoarele valori orientative:

Anvergura reprezintă între 6 ani și 16 ani 103% din statură pentru ca la maturitate să reprezinte 106% din statură.

Membrele inferioare se dezvoltă mai rapid decât membrele superioare. La naștere ele reprezintă 40% din lungimea corpului, la vârsta de 14 ani este de 4 ori mai mare.

2.4.2. Criteriul motric

Criteriile motrice sunt condiționate de factori interiori și exteriori, care acționează cu intensitate mult sporită în copilărie și adolescență. Factorii interni pot fi recunoscuți în caracterele ereditare și în activitatea marilor funcții ale organismului, iar factorii externi în condițiile de viață, de educație, de mediu precum și solicitările organismului în diversele lui activități.

Viteza are ca substrat multifuncțional sistemul nervos, a cărui structură și funcție se maturizează în jurul vârstei de 14 ani. Este indicat să se urmărească încă de la 10 ani, deoarece la această vârstă fetele realizează peste 85% iar băieții 75% din viteza pe care o vor dezvolta la sfârșitul creșterii și dezvoltării lor somato-funcționale.

Îndemânarea are ca substrat multifuncțional principal aria motrică a scoarței cerebrale și analizatorul chinestezic. La vârsta de 12 ani structura ariei motrice are același ca la adulți, iar analizatorul chinestezic la 14 ani este asemănător cu cel al maturilor. De aceea maturizarea precoce a substratului acestei calități asigură posibilitatea obținerii de performanță în sporturile care reclamă performanță. Dacă până la vârsta de 8-10 ani copilul nu dă dovadă de o îndemânare deosebită pentru sporturi care necesită o astfel de calitate motrică, este greu de presupus că o va câștiga ulterior.

Forța are ca substrat morfo funcțional sistemul neuromuscular. Acordând forței manifestate la vârsta adultă un procent de 100%, între vârsta de 10-14 ani băieții dezvoltă 56% iar fetele 56,2% din potențialul maxim. Rezistența organică generală este condiționată la omul sănătos de stadiul de dezvoltare al aparatului cardio-vascular, și apreciată din punct de vedere biologic prin consumul maxim de oxigen pe minut.

Depistarea copiilor pentru sporturile care reclamă rezistență se face la vârsta de 14 ani fetele și 16 ani băieții, la această vârstă volumul inimii cât și consumul maxim de oxigen ajung la circa 30% din valorile vârstei adulte.

Detenta este o calitate motrică combinată la care iau parte viteza și forța, fiind expresia puterii maxime dezvoltate în minim de timp. Nivelul detentei depinde de numărul și viteza cu care sunt antrenate în lucru entitățile neuromusculare.

Cercetările arată că atât băieții cât și fetele prezintă între 14 și 16 ani o adevărată explozie de dezvoltare a acestei calități.

Mobilitatea articulară are ca substrat morfo funcțional sistemul osteo-articular și musculo-ligamentar. Reprezintă capacitatea de a efectua mișcări cu amplitudine mare.

Mobilitatea atinge maxime abia între 15 și 16 ani, dar poate fi obținută mult mai ușor în copilărie.

2.4.3. Criterii psihice

Dezvoltarea psihică nu poate fi studiată și apreciată cu aceeași ușurință și obiectivitate precum creșterea și dezvoltarea somatică și motrică.

Afectivitatea la copii se apreciază după fondul vesel, blând, închis și agresiv.

Voința capătă la copii caracterul unei energii vii, impetuoase. Cei lipsiți de voință sunt delăsători, neglijenți.

Imaginația poate fi bogată, vie sau săracă și confuză.

Cap. III ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

3.1. ETAPIZAREA STUDIULUI

Referitor la etapizarea studiului, menționez că acesta s-a efectuat în perioada octombrie 2004 – aprilie 2005.

Sarcinile stabilite sunt următoarele:

documentare;

testare inițială;

testare finală;

analiză și interpretare;

prelucrare;

interpretare.

3.2. OBIECTIVELE ȘI SCOPUL URMĂRIT

Scopul lucrării de față este de reactualizare a necesității dezvoltării calității motrice, îndemânare, generală și specifică la această vârstă de 10-11 ani. Acest fapt se datorează datelor furnizate de literatura de specialitate și experienței pe plan intern și internațional care arată că vârsta optimă pentru marea performanță în baschet este de 25 de ani. Prin urmare, jucătorii care trebuie să satisfacă cerințele competiționale la nivelul de înaltă performanță în jurul vârstei de 21-22 de ani, fapt ce impune începerea pregătirii în jurul vârstei de 10 ani.

În cadrul acestei categorii de vârstă de 10-11 ani (corespunzătoare etapei minibaschet I), cerințelor motrice la care se subordonează pregătirea, trebuie să țină cont de optimizarea fiecărei ședințe de antrenament și de caracteristicile dezvoltării somato-funcționale și psihice a copiilor.

În această etapa se pune accent foarte puternic pe dezvoltarea următoarelor calități motrice: viteză sub toate formele de manifestare, îndemânare.

Pe dezvoltarea calității motrice îndemânare se pune accent deoarece se dezvoltă până la vârsta de 14 ani, când se încheie dezvoltarea matricei genetice a biochimismului neuronilor specifici din aria motorie.

Astfel, prin această lucrare am dorit alcătuirea unor mijloace standard cu o eficiență maximă în direcția pregătirii cât mai bune și ridicarea nivelului jocului la etapa minibaschetului.

3.3. DATE PRIVIND GRUPA DE STUDIU

Subiecții lucrării de față sunt componentele grupei de minibaschet I a C.S. Școlar, participante la Festivalul Național de Minibaschet 2004-2005.

Structura echipei cuprinde 15 jucătoare din care:

5 fundași

4 pivoți

6 extreme.

Media de vârstă este de 10-11 ani, iar media de înălțime este de 153.7 cm. Componentele echipei au o vechime în practicarea jocului de baschet de 1 an. Selecția jucătoarelor s-a efectuat în anul 2003 de la 5 școli generale . Au fost testate un număr de 60 de fete în vârstă de 9-10 ani dintre care au fost selecționate cele 15 viitoare baschetbaliste.

3.3.1. Parametrii constituționali

În tabelul următor sunt redați parametrii constituționali care prezintă o importanță foarte mare în baschet:

3.3.2. Programul și condițiile de pregătire

Numărul de antrenamente într-o săptămână este de 3, cu o durată de 90 de minute, astfel într-un an de pregătire se adună 95 de ore de antrenament.

3.3.3. Sistemul de probe și norme de control

Verificarea gradului de pregătire prin parcurgerea a două etape distincte: inițială și finală.

Referitor la probele de control, ele sunt în marea majoritate cunoscute în domeniul baschetului, ele indicând nivelul pregătirii generale și specifice, cât și aspecte ale tehnicii jocului.

Aceste probe de control sunt după cum urmează:

1. Marele maraton în dribling – proba se execută pe tenul de baschet cu plecare de la linia de fund la linia aruncării libere și retur, apoi până la inia de centru și întoarcere la linia de aruncări libere, dribling până la linia de aruncări din partea opusă startului, retur la linia de centru, dribling la linia de fund, retur la linia de aruncări libere, apoi întoarcere la linia de fund și ultima bucată spre linia de centru.

2. Naveta – se trasează pe sol două linii paralele la distanță de 10m una de alta, în spatele liniilor se trasează câte două cercuri cu diametrul de 50 cm. În cercuri se așează două cuburi. La semnalul executantului pleacă în viteză și aduce un cub pe care îl plantează într-un cerc, apoi pleacă și aduce cel de-al doilea cub pe care îl plantează în cel de-al doilea cerc.

3. Testul ADAMS – Se trasează două linii de 1m încrucișate și se numerotează cele patru spații rezultate. Executantul va pleca din spațiul 1 pe rând în fiecare spațiu prin săritură pe două picioare, încercând cât mai multe sărituri în 15 secunde, atingerea liniei fiind considerată greșeală.

1 2

3 4

Cap. IV GENERAL ȘI PARTICULAR ÎN DEZVOLTAREA ÎNDEMÂNĂRII LA VÂRSTA DE 10-11 ANI

4.1. OBIECTIVELE ȘI CONȚINUTUL PREGĂTIRII

Obiectivele pregătirii în această etapă sunt:

– dezvoltarea fizică armonioasă și a creșterii capacității funcționale a organismului;

– dezvoltarea calităților motrice:

a vitezei – de deplasare

– de reacție

– de repetiție

– de execuție

în condițiile unui efort de rezistență

– învățarea procedurilor tehnice de atac și apărare și aplicarea lor în condițiile jocului;

– învățarea și respectarea în condițiile jocului a principalelor reguli cu privire la:

– infracțiunile de pași, dublu dribling, 3 secunde, transmiterea mingii în terenul de apărare

– greșeala personală și tehnică

– angajarea în doi

– repunerea mingii în joc

– formarea deprinderilor de muncă, disciplină și punctualitate, aprecierea și respect reciproc în cadrul colectivității – echipei

– formarea deprinderilor de igienă și menținere a stării de sănătate

– educarea interesului și pasiunii pentru practicarea organizată a jocului de baschet în scopul formării de jucători și jucătoare de valoare

Conținutul pregătirii cuprinde:

– pregătire fizică cu:

– dezvoltarea vitezei sub toate formele ei de manifestare

– dezvoltarea detentei, rezistenței, îndemânării, echilibrului și coordonării

– pregătirea tehnică cu învățarea procedeelor tehnice fundamentale în următoarea succesiune cu caracter informativ:

– dribling cu varietăți de tempo, cu schimbarea direcției, trecerea mingii prin față, pe la spate, printre picioare și cu piruetă, cu ambidextrie

– aruncare la coș din dribling, cu mâna dreaptă și cu mâna stângă de sus și oferită de jos

– aruncare la coș de pe loc cu o mână, din față și de deasupra capului

– alergare și deplasare laterală

– oprire și pivotare

– sărituri

– schimbări de direcție

– oprire din dribling și protejarea mingii

– prinderea și pasarea mingii cu două mâini de pe loc și din deplasare

– aruncarea la coș din alergare

– pasarea cu o mână din dribling

– aruncarea la coș din săritură

– pregătirea tactică cu învățarea acțiunilor tactice individuale:

– în apărare:

– marcajul normal, între atacant și coș

– marcajul la intercepție, între atacant și minge

– marcajul agresiv la jucătorul cu și fără minge

– marcajul diferențiat al pivotului, extremei și fundașului

– închiderea turei

– în atac:

– demarajul pentru intrarea în posesia mingii

– fenta de depășire și de aruncare

– depășirea pe ambele părți cu finalizare în aruncări la coș din săritură, de sus, de jos

– recuperarea mingilor din aruncările nereușite, proprii și ale coechipierilor

– pătrunderea

– învățarea acțiunilor tactice colective:

– în atac:

– alunecarea

– sistemul de apărare om-la-om agresivă pe tot terenul

– în apărare:

– contraatacul cu dribling pe centru, în relația 2×1 și 3×2

– atacul rapid în relația 1×1, 2×2 și 3×3

– sistemul de atac rapid organizat cu 2 jucători pivoți, cu finalizări din depășire și pătrundere

4.2. PROGRAMAREA PREGĂTIRII ÎN DEZVOLTAREA ÎNDEMÂNĂRII

Îndemânarea se obține în procesul învățării, al antrenării unui număr mare și variat de deprinderi și priceperi motrice, concretizându-se în condiții de concurs.

Îndemânarea constituie un liant care unifică într-un moment al jocului valorile celorlalte calități motrice. Această calitate motrică care limitează calitățile în baschet trebuie dezvoltată permanent prin procesul de antrenament.

În privința planificării, aceasta este calitatea care se dezvoltă permanent pe durata întregului an.

De aceea, în planul anual, de etapă și în ciclul săptămânal, îndemânarea se regăsește planificată în fiecare antrenament sub următoarele forme:

– exerciții pentru dezvoltarea calităților motrice specifice

– circuite tehnice în regim de calități motrice

– structuri pentru consolidarea elementelor și procedeelor tehnice

– complexe tehnice după modelul jocului

– structuri de atac

– structuri de apărare

În continuare voi prezenta planul anual de pregătire pe 2004-20045, planul de etapă numărul_X_ și un ciclu săptămânal. Îndemânarea în aceste planuri va fi subliniată pentru a se observa afirmația anterioară cu privire la permanentizarea dezvoltării calității motrice îndemânare.

4.3. MIJLOACE UTILIZATE ÎN PREGĂTIRE

4.3.1. Structuri de exerciții, jocuri de mișcare și ștafete folosite în pregătire

A. Structuri de exerciții

Structura 1: Dribling – oprire – pasă

Suveică în dribling cu două mingi.

Structura 2:

Jucătorii așezați în coloană pe linia de fund a terenului parcurg în dribling printre jaloane cu schimbarea mâinii cu care se driblează (pentru dezvoltarea ambidextriei), aruncare la coș, recuperare cu frecare la capătul următorului șir.

Structura3: Suveică simplă cu panoul!

Efectivul este împărțit în două echipe A și B așezate la 3m (pe șiruri) între ele. Primii pasează coechipierilor cu panoul și trec la coada șirului.

Structura 4: Pasa în 8 cu 5 jucători

Jucătorii A și B stau pe linia de fund în stânga și în dreapta în afara spațiului de 3 secunde, iar B, C, E pe linia de mijloc la 6m de panou. La semnal, jucătorii pasează între ei (începând de la A) cu schimbarea poziției, respectiv A în locul lui B, B în locul lui C, ș.a.m.d.

Structura 6: Pasa în două cercuri concentrice

Executanții sunt așezați în cercuri concentrice formate din câte patru jucători. Cei din cercul din mijloc aleargă în sensul acelor de ceasornic, ceilalți din exterior în sens invers. Mingea pleacă de la jucătorul A și se execută pase în zigzag: A lui a, a lui B, B lui b, ș.a.m.d.

Structura 6: Fii îndemânatic (dribling combinat cu aruncare la coș)

Colectivul este dispus pe un și în colțul din stânga al terenului. Fiecare pleacă din punctul A în dribling și parcurge traseul astfel: între A-B cu dribling înainte, între B-C cu dribling lateral, între C-D cu dribling în cerc, pe cercul din centru între D-E cu dribling înainte, între E-F cu dribling lateral stânga, între F-B în dribling cu spatele, între B-A cu dribling înainte.

Structura 7: Aruncare la coș din dribling cu urmărire

Efectivul este împărțit în două echipe A și B, așezate pe șiruri cu fața la panou la 5m în stânga și în dreapta coșului. Cei din șirul A aruncă cu mâna dreaptă, iar cei din șirul B cu mâna stângă.

Structura 8:

Jucătorii așezați pe două coloane cu doi apărători semiactivi intercalați; se execută pasă – schimbare de direcție – demaraj – reprimire – pasare – oprire – dribling (depășire) – aruncare la coș – urmărire și trece în dribling la șirul următor.

Structura 9:

Se alcătuiesc două echipe a 6-8 jucători care sunt numărați și stau în linie la tușa de fund a terenului. În fața fiecărei echipe se află câte o minge la distanța de 10m și un coechipier la distanța de 4m față de panou.

Alergare – ridicarea mingii – dribling – oprire – pasă – alergare – reprimire – aruncare la coș – recuperare – așezarea mingii – revenire la locul inițial.

B. Jocurile de mișcare și ștafete folosite în pregătire sunt următoarele

Fugi după adversar:

Jucătorii sunt așezați pe perechi atacant și apărător. Perechile se deplasează într-un spațiu cât mai redus (profesorul stabilește la început după culoarea tricourilor cine este atacant și cine apărător). De exemplu, la un fluier atacă cei în alb, iar la două fluiere cei în negru. Apărătorii execută un marcaj activ, iar atacanții caută să se demarce prin fente, pivotări sau pătrunderi.

Lupta cocoșilor:

Jucătorii sunt împărțiți pe perechi. Într-un picior, cu brațele încrucișate pe piept efectuează sărituri succesive încercând să-și dezechilibreze adversarul prin împingeri ușoare.

Culesul și semănatul cartofilor:

Jucătorii sunt împărțiți în două sau mai multe echipe. Se trasează pe sol cercuri la distanțe de 2 sau 3 metri între ele. Jucătorii trebuie să așeze în fiecare cerc câte o minge (semănatul), predă ștafeta unui coechipier, care trebuie să adune mingile (culesul).

Leapșa în doi din dribling:

Se poate juca pe tot terenul sau pe ½ din teren.

Jucătorii pe perechi, în dribling unul încearcă să-la atingă pe celălalt care tot din dribling încearcă să-l evite.

4.3.2.Circuite fizico-tehnice

Circuitul 1:

sprint 10m

pase în doi

leapșa în doi cu atingerea gleznei

dribling cu aruncare la coș

schimbări de direcție printre jaloane de-a lungul terenului

Circuitul 2:

dribling cu schimbare de direcție printre jaloane de-a lungul terenului

aruncare la coș din dribling

sărituri cu atingerea unui reper

rostogoliri înainte și înapoi pe saltea

Circuitul 3:

sărituri la coardă

pase la perete cu mingea de baschet

pase în doi cu o mână la umăr

pase în doi cu săritură și voleu

sărituri în doi cu bătaia palmelor în aer

Circuitul 4:

flotări

sărituri în lungime de pe loc

pase cu mingea medicinală

aruncare la coș din săritură

Circuitul 5:

flotări

sărituri pe aparat, de pa aparat și de pe sol

exerciții pentru abdomen

deplasare laterală și alergare laterală în triunghi

pase în doi de pe loc, din săritură și din voleu

dribling cu schimbare de direcție și aruncare la coș

aruncare la coș de pe loc și din săritură

Circuitul 6:

alergare cu schimbarea direcției printre jaloanele așezate de-a lungul terenului

recuperare la panou

dribling cu schimbarea direcției printre jaloane

voleibolări la panou

aruncare la coș din săritură

Circuitul 7:

deplasare laterală în triunghi, romb

dribling cu apărători

dribling cu schimbarea direcției printre jaloane cu aruncare la coș

voleibolări la panou

aruncare la coș din săritură

Circuitul 8:

dribling cu apărător

voleibolări la panou

aruncare din săritură

leapșa în doi, ambii jucători cu mingea în dribling

1×1 pe ½ din teren

Circuitul 9:

micul maraton în dribling cu aruncare la coș

sărituri la panou

micul maraton în deplasare laterală și alergare laterală

voleibolări

aruncare la coș din săritură

dribling cu schimbarea direcției și aruncare la coș

Circuitul 10:

dribling, schimbare de direcție, aruncare la coș

sărituri succesive cu genunchii la piept peste linia de centru

pase pe deasupra capului cu mingea medicinală de ½ kg

sărituri cu extensie din ghemuit

4.3.3.Teste de abilitate

Pentru a observa cu cât mai multă obiectivitate creșterile indicatorilor de îndemânare ai grupei de studiu am optat pentru două teste de abilitate pe lângă probele de control.

Aceste teste au fost parcurse de grupa de studiu după testarea inițială din luna octombrie, după testarea finală din una iulie.

Primul test constă în efectuarea de pase succesive la perete contra cronometru pe o durată de 20 de secunde.

Cel de-al doilea test B cuprinde parcurgerea unui complex tehnic în a cărei componență intră dribling cu schimbări de direcție, aruncări la coș din dribling.

Testul B se desfășoară astfel:

Jucătorul pleacă din spatele liniei de fund, în dribling, efectuând patru schimbări de direcție și aruncă la coș din dribling, recuperează mingea și efectuează alte patru schimbări de direcție după care aruncă la coș din dribling la panoul de la care a plecat. Recuperează și efectuează trei schimbări de direcție pe mijlocul terenului aruncând la coș din dribling, recuperează alte trei schimbări de direcție din dribling și aruncă la coș din dribling (fig.1). Jucătorul poate acumula 8 puncte înscrise. Timpul maxim în care se poate efectua testul este de 45 de secunde. De asemenea menționez că se acordă ca bonificație un punct la efectuarea testului în timp mai scurt decât timpul limită. Această bonificație constă în două puncte la fiecare trei secunde.

Fig.1

În tabelul următor voi prezenta rezultatele obținute la testele A și B la testarea inițială.

Cap. V REZULTATELE OBȚINUTE ȘI

INTERPRETAREA LOR

5.1. CU PRIVIRE LA INFLUENȚA ELEMENTELOR, PROCEDEELOR TEHNICE, A ACȚIUNILOR TEHNICO-TACTICE INDIVIDUALE ȘI COLECTIVE DE ATAC ȘI DE APĂRARE ÎN DEZVOLTAREA ÎNDEMÂNĂRII

Pentru verificarea și aprecierea nivelului dezvoltării pregătirii fizice generale, specifice și a pregătirii tehnico-tactice a grupei de studiu, s-a efectuat testarea finală a probelor de control și a celor două teste de abilitate.

5.1.1. Rezultatele finale ale probelor de control

Tabelul nr.1 cuprinde rezultatele inițiale, finale, precum și diferența dintre cele două testări, care reprezintă nivelul dezvoltării între aceste două testări.

MARATONUL ÎN DRIBLING

NAVETA

TESTUL ADAMS

MARATONUL ÎN DRIBLING

NAVETA

TESTUL ADAMS

5.1.2. Rezultatele testelor de abilitate A și B

Tabelul de mai jos cuprinde rezultatele inițiale, finale și diferența dintre cele două testări.

TESTUL DE ABILITATE A

TESTUL DE ABILITATE B

Centralizator

Cu media rezultatelor obținute la testele de abilitate, la testarea inițială și finală

Cap. VI CONCLUZII

6.1. CONCLUZII TEORETICE

Din rezultatele prezentate anterior se confirmă necesitatea dezvoltării continue a calității motrice îndemânare.

În ceea ce privește selecția prin rezultatele măsurătorilor și prin evoluția ulterioară a grupei studiate, se confirmă justețea structurilor tehnico-tactice, a jocurilor de mișcare și circuitelor folosite.

Antrenamentul în baschet la nivelul copiilor trebuie să se desfășoare în conformitate cu o structură algoritmizată, a cărei succesiune are menirea de a contribui la realizarea temelor, obiectivelor specifice fiecărei componente a antrenamentului cu accent pe dezvoltarea îndemânării în regim de rezistență, ca și caracteristică prioritară a jocului.

6.2. CONCLUZII PRACTICE

Mijloacele folosite să fie standardizate și raționalizate sub aspectul timpului, numărului de repetări.

Aceste mijloace trebuie să asigure:

stabilirea raporturilor dintre tehnica de execuție, timpul și intensitatea de lucru

controlul permanent al procesului de antrenament, respectiv al realizării temelor și obiectivelor propuse cu privire la capacitatea motrică, tehnica și tactica individuală de atac și apărare.

În organizarea exercițiilor și structurilor trebuie să se țină seama de:

numărul de procedee tehnice

numărul de repetări

timpul de lucru

numărul optim de jucători în cadrul grupei.

BIBLIOGRAFIE

Hrișcă A., Predescu T., Dărjan C. – „Baschet la copii și juniori” – Editura Sport Turism, București, 1985.

Ionescu Ș., Dărjan C. – „Instruire și performanță în baschet la copii și juniori” – Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997

Hrișcă A., Negulescu C. – „Baschet. Tehnica și tactica individuală. Metodica învățării” – Editura Sport Turism, București, 1981.

Roman Gh., Pop H. – „Baschet. Curs de bază” – FEFS ARAD, 1997.

Predescu T., Negulescu C. – „Curs de baschet. Specializare anul III” – ANEFS, București, 1994.

Teodorescu L., Popescu A. – „Baschet – probleme de joc și antrenament” – Editura Uniunii de CFS.

L. Bachner „Întrebările și răspunsurile jocului de baschet” Editura Mirton 1999

Cârstea Gh. – „Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice” – Editura Universul, București, 1993.

Dragnea A. – „Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice” – ANEFS, București, 1996.

Dragnea A. – „Antrenamentul sportiv” – EDPSA, București, 1996.

Alexe N. – „Antrenamentul sportiv modern” – Editura Editis, București, 1993

L. Bachner. V. Bondor – „Baschet- metodica învățării” Vasile Goldiș University Pres Arad 2004

„Concepția de pregătire și joc pentru echipe de baschet juniori și junioare din România” – FRB Colegiu Central al Antrenorilor, bucurești, 1989.

Dumitrescu V. – „Metode statistico-matematice în sport” – Editura Stadion, București, 1971.

Mușet M., Pop H. – „Învățați baschet fără profesor” – Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996.

Gheorghiu Ș. – „Minibaschet – exerciții și jocuri” – Editura Sport Turism, 1986.

Vasilescu L. – „Baschet. Antrenament, exerciții și jocuri” – Editura CNEFS, București, 1969.

Predescu T., Dimitriu O., Gheorghiu Șt. – „Minibaschet” – Editura Stadion, 1972.

CUPRINS: