Jocul de Volei

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

NECESITATEA ABORDĂRII STIINTIFICE A STUDIILOR METODICE

Evolutia unui joc sportiv presupune urmărirea si studierea de către

profesorii si antrenorii angajati intr-o activitate metodică, a noilor materiale de specialitate apărute, a noutătilor apărute in jocul respectiv cât si a aplicării acestora in pregătirea echipelor, corespunzătoare specificului jocului.

Voleiul, se află si el printre aceste jocuri.

Datorită dezvoltării sale de-a lungul anilor si a modificărilor aparute pe parcursul practicarii lui sub diferite forme (de recreere, apoi de performanta) de catre un numar mare de practicanti de orice vârsta (amatori, performeri), voleiul s-a ridicat pe o treapta superioara, care-I dă un caracter aparte, de spectaculozitate si atractivitate. Din acest punct de vedere este necesar ca noutătile si tendintele de dezvoltare să primeze in cadrul pregătirii jucătorilor de la echipele reprezentative si divizionare.

Dacă voleiul practicat in timpul liber sub forma loisirlui nu are restrictii de ordin tehnico-tactice si se practică numai pentru recreere, cel de performantă se desfăsoară intr-un cadru organizat in vederea obtinerii unor performante, impunându-se o pregătire completă, atât din punct de vedere tehnico-tactic cât si din punct de vedere fizic, psihic, teoretic.

In cadrul pregătirii echipelor reprezentative este necesar sa primeze noutătile si tendintele de dezvoltâre, fără de care nu se pot realiza performantele dorite. Prezenta unor carente in pregătire la oricare din nivelurile de vârsta in care se află jucătorii, duce la esecuri ce influentează negativ obiectivele propuse.

Voleiul necesită o perioadă lungă de acumulări asupra tuturor componentelor sale si este necesar ca procesul de instruire să se desfăsoare după o riguroasă cantificare, cu o metodica adecvată si un volum corespunzător de lucru.

In acest sens, lucrarea de fată prezintă un studiu asupra modelării pregătirii jucătorilor din câdrul unei echipe reprezentative, pe structuri functionle care să-si găsească un loc important si folositor in cadrul procesului de instruire.

Când un joc se practică la un nivel superior contând pe intreceri organizate, atunci baza tehnico-tactică trebuie să fie insusită la acest nivel. In actualele competitii din cadrul campionatelor nationale ale scolilor generale nivelul de intrecere este foarte ridicat pentru ca in componenta tuturor echipelor reprezentative intră jucători cu pregătire suplimentară, elevi ce provin de la clase speciale cu profil sportiv, jucători legitimati ce participă si la campionatele divizionare scolare, ceea ce determină ca cerintele de participare in concursuri să fie de nivel divizionar.

In abordarea studiului trebuie să tinem seama că :

Jocul de volei este accesibil, poate fi invătat si practicat relativ usor, cu conditia folosirii unei instruiri intense si eficiente.

Imbunătătirea metodologiei prin respectarea cerintelor legate de noutatile si actualitatile din jocul modern.

Sa existe corespondenta intre modelele de joc ale echipei reprezentative si cele elaborate de F.R.V., pentru incepători – simplificate, pentru avansati – apropiate de modelul final sau intermediar, in functie de categorie.

In elaborarea planificării să se pornească de la modelul final la cel intermediar specific vârstei jucătorilor.

Asemănarea dintre modele să contribuie la invătarea rapidă a jocului si la o eficienta mărită.

Să se pună accent in pregătire pe insusirea cat mai corectă a actiunilor de joc, pentru realizarea cu succes a actiunilor colective din cadrul jocului.

Specificul voleiului impune imbinarea permanentă a aspectului tehnic

cu cel tactic, adaptarea elementelor des folosite in joc la situatiile neprevăzute ivite in meci, imbunătătirea capacitătii fizice si psihice a jucătorilor, ceea ce da finalitate si scop pregătirii. Pentru aceasta este necesară folosirea modelării in pregătire prin modele de joc, de concurs, de pregătire si operationale.

In antrenamentul sportiv, esenta modelării consta in tripleta model-algoritm-programare (formulată de V.Plahtienko 1987), evidentiindu-se si etapele succesive necesare aplicării metodei si anume: se elaborează in primul rând modelul concursului la care se raportează echipa si care constituie obiectul modelării, după care se trece la elaborarea celorlalte etape.

Studiul l-am efectuat la echipa reprezentativă a Scolii generale nr.14 Tg.Jiu categoria sperante – echipa alcătuită din jucatoare provenite de la clasele cu profil sportiv volei si aceasta a necesitat abordarea pregătirii elevilor prin imbinarea continutului procesului de instruire la nivel de gimnaziu cu cel de la performantă, cluburi. Planificarea procesului de instruire s-a facut pe baza unui model de programă elaborat de catedra de volei a A.N.E.F.S. Bucuresti, programa ce are la baza cerintele F.R.V. legate de voleiul de performanta pentru ca nu exista o programa specială a claselor cu profil sportiv.

Trebuie tinut seama ca infiintarea claselor cu profil sportiv – volei au ca scop pregătirea unui număr mai mare de copii talentati intr-un cadru organizat si sub indrumarea unor cadre calificate, precum si promovarea celor mai buni in esantioanele superioare de juniori la nivel divizionar.

Axarea studiului pe o clasa cu profil sportiv, cu elevi de acelasi nivel de pregătire si vârsta imi dă posibilitatea de a efectua o cercetare mai complexă si care să scoată in evidentă ceea ce se poate face pentru o mai bună si eficientă pregătire a jucătorilor selectionati.

Studiul asupra modelării pregătirii pe structuri functionale ar putea da unele informatii concrete asupra celor mai bune metode de pregătire sau o alternativă la cele existente.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2.1. CONSIDERATII GENERALE

2.1.1. Caracteristicile jocului de volei actual.

Procesul de instruire in volei, ca de altfel in toate disciplinele sportive, este conditionat de caracteristicile si particularitătile jocului.

Caracteristicile generale ale jocului de volei s-au statornicit odată cu infiintarea Federatiei Internationale de Volei precum si a regulamentului de joc,care trebuia aplicat de toate federatiile afiliate.

Evolutia jocului, cresterea vitezei de executie, calitătile deosebite ale jucătorilor angrenati in acest joc, imbunătătirea unor aspecte care frânau derularea fazelor de joc, au determinat aparitia unor modificări privind continutul si regulamentul jocului cat si organizarea competitiilor.

Modificările s-au datorat in cea mai mare măsură noutătilor aparute in cadrul jocului.

Aceste ultime noutăti vor caracteriza jocul de volei actual, in continutul său. Putem mentiona astfel :

– aparitia unor actiuni de apărare si atac care să anihileze actiunile adversarilor sau să ajute coechipierii in continuarea fazelor de joc : pârghia dură – mingea ricosează din partea dorsală a mâinii, atacul cu dubla bătaie (in fata si spatele ridicătorului), blocaj pasiv-activ (in aceeasi fază), atac din linia a doua, serviciul din săritură, interventia la minge cu orice parte a corpului, inclusiv cu piciorul, lejeritate in preluarea de sus sau de jos la prima lovitură.

Privind modelele intermediare si finale de joc si de concurs, avem ca aspecte importante :

Extinderea jocului cu efectiv redus, ca joc pregătitor sau competitional la copii, joc 2×2, joc 3×3 la volei de plajă.

Specializarea jucătorilor pe posturi si zone in linia I si in linia II, ajungându-se la stabilirea jucătorilor de centru in zonele 3 si 6 , jucători extremă in zonele 4 si 5, jucători ridicători in zonele 1 si 2.

La nivel de performantă s-a generalizat formula de echipă 5T+1R (in care jucătorii sunt repartizati in 2 jucători de centru, 2 jucători extremă,1 ridicător coordonator si un ridicător pe fals), iar in secundar rămâne formula 4T+2R.

Introducerea celui de-al saptelea jucător (apărător) pentru linia a doua care poate fi inlocuit in orice moment al jocului.

Fazele de atac rapide in linia I sunt alternate cu fazele semirapide din linia a II-a.

Noutătile care isi pun amprenta in caracterizarea jocului actual sunt

legate si de modul de organizare a competitiilor si se refera la :

Jocul de volei 4×4 pe teren redus 7/6, la nivelul de copii 11-12 ani, desfăsurat cu efectiv redus conform regulamentului stabilit.

Jocul de volei de plajă 2×2 pe teren normal, 3×3 pe teren redus 7,5/7,5 in competitii oficiale interne si internationale cu acelasi regulament general, cu specificatia că jucătorii isi păstrează ordinea la serviciu, dar in teren ei actionează atât in atac cât si in apărare.

Organizarea de minicompetitii cu efective normale, reduse sau inegale (specifice lectiilor de educatie fizică si antrenament).

Modificările de regulament nou apărute derivă din aplicarea in cadrul

jocului a noutătilor legate de continut si de noile competitii :

Seturile se pot prelungi pană la 25 puncte sistem tie-break, la diferentă de 1 punct, când se ajunge la egalitate de 25-25.

Setul V se joacă tot tie-break cu terminarea setului la diferentă de 2 puncte, chiar dacă se prelungeste peste limita celorlalte seturi (nu se termină la 25 puncte).

Serviciul se poate efectua pe toată linia de fund a terenului (9m), fără a depăsi liniile imginare laterale.

Serviciul este considerat bun chiar dacă mingea atinge fileul.

Permiterea lovirii mingii in aceiasi fază cu orice parte a corpului, inclusiv cu piciorul.

După blocaj, se pot utiliza incă 3 lovituri.

Pentru o mâi influentă derulare a jocului, in cadrul competitiilor oficiale la nivel divizionar, se joacă cu 3 mingii alese de către arbitrul principal la inceputul jocului, utilizarea a 6 copii de mingii, iar la T.O. jucătorii se grupează in afara terenului.

Toate aceste noutăti si caracteristici trebuie să se afle in atentia tuturor

Profesorilor si antrenorilor la intocmirea documentelor de planificare, in desfăsurarea procesului de instruire a copiilor si juniorilor precum si a seniorilor pentru o cât mai completă si competitivă pregătire.

2.1.2. Tendinte de dezvoltare.

Actualmente, voleiul se află in primele locuri ale topului mondial al popularitătii disciplinelor sportive. Simplitatea si spectaculozitatea lui au determinat o permanentă crestere a numărului de practicanti precum si a numărului de competitii oficiale si amicale, in sală si in aer liber. Succesele obtinute in aceste competitii se realizeaza acolo unde selectia si pregătirea jucătorilor se desfăsoară după criterii stiintifice in cadrul cărora actualitătile si noutătile au un rol insemnat.

Tendintele de dezvoltare a jocului de voleise referă atât la selectiile ce au loc permanent cât si la continutul jocului.

Tendinta selectionării de jucători inalti si foarte inalti cu exceptia ridicătorilor care au o statură medie, jucători cu aptitudini de indemanare, viteză fortă-viteză, personalitate, trebuie să stea la baza alcătuirii echipelor reprezentative precum si a grupelor de pregătire. Instruriea trebuie să aibă ca obiectiv de pregătire si performantă formârea si promovarea de jucători completi (buni atât in linia I cât si in linia II), multilateral pregătiti, cu accent pe aspectul specific al jocului (in actiunile individuale si colective incadrate in modelul de joc) si pe aspectul fizic.

Tendintele dezvoltării jocului actual de volei privind actiunile individuale si colective se referă la :

Specializarea jucătorilor pe zone : clasic sau cu unele adaptări referitoare la : – tragători principali specializati pe zonele 3 si 6 ca jucători de centru; – trăgători secunzi specializati pe zonele 4 si 5 ca jucători extremă; – ridicători pe zonele 1 si 2 ca ridicători – trăgători;

Specializarea jucătorilor la primirea serviciului;

Folosirea sistemului cu 5 trăgători si un ridicător pentru sporirea eficacitătii atacului;

Organizarea atacului cu ridicatorul in zona 2 cand se află in linia 1, si cu ridicatorul la intrare cand se află in linia 2;

Utilizarea intrării ridicătorutile si noutătile au un rol insemnat.

Tendintele de dezvoltare a jocului de voleise referă atât la selectiile ce au loc permanent cât si la continutul jocului.

Tendinta selectionării de jucători inalti si foarte inalti cu exceptia ridicătorilor care au o statură medie, jucători cu aptitudini de indemanare, viteză fortă-viteză, personalitate, trebuie să stea la baza alcătuirii echipelor reprezentative precum si a grupelor de pregătire. Instruriea trebuie să aibă ca obiectiv de pregătire si performantă formârea si promovarea de jucători completi (buni atât in linia I cât si in linia II), multilateral pregătiti, cu accent pe aspectul specific al jocului (in actiunile individuale si colective incadrate in modelul de joc) si pe aspectul fizic.

Tendintele dezvoltării jocului actual de volei privind actiunile individuale si colective se referă la :

Specializarea jucătorilor pe zone : clasic sau cu unele adaptări referitoare la : – tragători principali specializati pe zonele 3 si 6 ca jucători de centru; – trăgători secunzi specializati pe zonele 4 si 5 ca jucători extremă; – ridicători pe zonele 1 si 2 ca ridicători – trăgători;

Specializarea jucătorilor la primirea serviciului;

Folosirea sistemului cu 5 trăgători si un ridicător pentru sporirea eficacitătii atacului;

Organizarea atacului cu ridicatorul in zona 2 cand se află in linia 1, si cu ridicatorul la intrare cand se află in linia 2;

Utilizarea intrării ridicătorului din zonele 1, 5 si 6 in timpul jocului si la primirea serviciului;

Utilizarea atacului din linia 2;

In cadrul apărării : – extinderea blocajului colectiv, a autodublării blocajului; – folosirea sistemului de apărare cu centrul 6 retras si apărare pe culoare; – blocajul individual si chiar colectiv (in doi jucători) la atac rapid; – extinderea blocajului agresiv; – blocaj de două ori in aceeasi fază pentru a stăvili atacul cu dubla bătaie;

A apărut serviciul din săritură, pe toată liniâ de fund a terenului, serviciul fiind mai puternic;

S-a extins preluarea cu amortizare determinată de serviciul mai puternic;

Folosirea cat mai mult a atacului cu dubla bătaie (in fata si spatele ridicătorului), atacul “impins” cu bătaie pe un picior;

Participarea tuturor jucătorilor la toate fazele jocului, mingea fiind tinută mai mult timp in joc (eficienta crescută a apărării in linia a II-a);

La nivelul inaltei performante, jocul a devenit un mecanism cu actiuni de o inaltă măiestrie si sincronizare.

Tendintele de dezvoltare ale jocului actual determina pe toti cei impli-

cati in activitatea de performantă să caute si să găsească noi modalităti de derulare a jocului in vederea realizării lui cât mai eficient si spectaculos.

Se cercetează in continuare modul de derulare a jocului in ideea de a se juca pe seturi mai scurte pentru ca actiunile se desfasoară cu viteza din ce in ce mai mare, fortă in atac, eforturi intense ce solicita jucătorii foarte mult (5-15 sec.), folosirea elementelor surpriză ce conduc la rapiditatea fazelor de joc. Fazele realizandu-se prin actiuni de precizie si in conditii de mare dificultate fizică, tactică si psiho-emotională, larghetea regulamentului la efectuarea preluării din serviciu si atac duc la cursivitatea fazelor de joc favorizând mentinerea cât mai mult timp a mingii in joc, reprezintă un alt motiv de căutare in vederea imbunătătirii jocului si a pregătirii jucătorilor pentru inalta performantă.

2.1.3. Implicatiile jocului in abordarea pregătirii.

In pregătire trebuie să se porneasca de la existenta unei relatii strânse intre componentele jocului de volei, iar pentru atingerea performantelor dorite este necesar să se lucreze: la nivelul incepătorilor componenta tehnică separat si in ansamblul jocului, iar la nivelul avansatilor actiunile de joc să fie incadrate in situatii tactice specifice jocului dar si urmărindu-se structurile functionale ale jocului.

Noutătile apărute au condus spre o analiza mai profunda asupra jocului din competitii, iar concluziile cercetătorilor scot in evidenta aspectele cele mai importante ale jocului :

Tendinta de varietate in actiunile de atac: – folosirea elementelor surpriză; – varietate in actiunile de apărare sau in actiunile individuale in atac care duc la adaptarea si folosirea unor actiuni antidot in atac si apărare.

In cadrul pregătirii, profesorii si antrenorii trebuie să tină seama de

aceste aspecte, chiar dacă ele se reflectă mai mult la nivelul echipelor divizionare. Jocul este cel mai important mijloc si cel mai eficient pentru pregătirea la orice nivel de pregătire pentru ca prin el se pot rezolva obiectivele propuse, iar jucătorii vor fi pusi in fata unor situatii tactice de rezolvat.

Studiile intreprinse de profesorii de specialitate privind partea teoretico-metodică a pregătirii jocului, au condus la realizarea unei sistematizări a componentelor jocului de volei care să ajute la esalonarea actiunilor de joc in cadrul selectionării si programării mijloacelor de pregătire.

O astfel de sistematizare o intâlnim in Indrumarul metodic de volei, A.N.E.F.S., 1993, realizat de colectivul de profesori de la catedra de volei, si reprezintă nouâ orientare metodică privind sistemul de joc. Sistemul de joc cuprinde toate actiunile de atac si apărare care apar in procesul de instruire grupate in structuri de joc ce pot usura intocmirea si desfasurarea pregătirii.

In sistematizarea acestor structuri s-a pornit de la modul de desfăsurare al jocului, al fazelor ce se succed din momentul punerii mingii in joc si pană la comiterea greselii fie de echipă âflată in atac, fie de cea din apărare. Astfel avem următoarele structuri :

Structura I: – are caracter de atac , este o structură nerepetabilă intr-o fază de joc, in câdrul ei intâlnim următoărele actiuni de joc: serviciu, preluare din serviciu, ridicare din preluare din serviciu si atac din preluare serviciu.

Structura II : – are caracter de apărare, se intalneste in fazele prelungite ale jocului, este o structura repetabilă de n ori, in cadrul ei sunt incluse următoarele actiuni de joc : blocaj, preluare din atac, ridicare din preluare atac si atac din preluare atac.

Structura III : – este o structură combinată din S I si S II, este dominată de actiunile individuale in cadrul celor colective.

Fiecare structură este alcătuită din maxim patru actiuni individuale,

atacul si ridicarea avand două valori in cadrul structurilor: din preluare serviciu si din preluare atac, totalul actiunilor fiind de opt. Actiunile de joc cu caracter individual au pondere tehnică in structura III de joc, restul sunt incluse in actiunile colective cu caracter tactic.

Urmarind aceasta structurare a sistemului de joc, putem spune ca jocul are o mare importanta in pregatire. Folosit in forme variate ca : jocuri ajutatoare, pregatitoare, cu tema, de verificare, de intrecere, fie cu efective normale, reduse sau egale, determina jucatorii sa participe constient si creator la situatiile impuse sau neprevazute din cadrul jocului. Jocul da posibilitate jucatorilor sa-si puna in valoare imaginatia, gandirea, vointa, capacitatea competitionala prin exprimarea lor in situatii concrete.

Pentru dezvoltarea acestor aspecte sunt recomandate o serie de jocuri ca mijloace de pregatire in procesul de instruire :

Jocuri neoficiale : joc non-stop cu seturi scurte, contra timp sau realizare de puncte (7-15) cu diferenta de 1 punct (dupa terminarea setului se schimba adversarii, arbitrii sunt capitanii de echipa si se joaca pe teren redus); joc cu efectiv redus pe teren normal pe seturi scurte; joc cu handicap in care se acorda din start un numar de puncte echipei mai slabe.

Jocuri ajutatoare : joc 2×2 cu ridicator comun; joc 1×1 , 2×2 pe tot terenul cu doua-trei interventii la minge; joc 1×1 cu pase continue peste cosul de baschet si prima jumatate a spatiului de aruncari libere; intreceri individuale de pasare precisa la cosul de baschet sau cadru special, din autoaruncare sau pasa la partener.

Jocuri pregatitoare : jocuri in care sunt incluse actiunile de baza sub forma de intrecere; jocuri cu mai multe mingii; joc de baschet cu pase de volei; joc de volei 1×1 pe terenuri de diferite dimensiuni; joc de volei cu efectiv normal in care echipa isi are jucatorii asezati pe linii 1 si 2 in ambele terenuri, mingea jucandu-se intre ei pana la interceptia de catre adversar , care o va juca peste plasa pana la greseala unuia dintre jucatori.

In pregatire, selectionarea si sistematizarea mijloacelor trebuie sa se

realizeze in functie de etapele instruirii, iar jocul sa fie inclus sub toate formele lui in cadrul antrenamentului.

2.2. MODELE DE JOC SI PREGATIRE

2.2.1. Modelul de joc.

Modelul de joc reprezinta cerinta de baza a performantei in volei, indiferent de categoria de varsta. Prin modelul de joc se intelege modul concret si complet in care urmeaza sa se desfasoare jocul intr-o competitie sau un anumit joc.

In volei modelul de joc apare ca un tot unitar, cuprinzand aspectele tehnico-tactice din atac si aparare in acelasi model. Precizarea modelului este necesara pentru structurarea optima a actiunilor si alcatuirea unei formatii eficiente de echipa.

Daca termenul pentru care se adreseaza modelul este mai indepartat, acest model este denumit model final de joc. In cazul nostru modelul final este modelul de joc al categoriei juniori, care pe parcursul anilor va fi defalcat in mai multe modele intermediare de joc ale echipei si jucatorilor, corespunzatoare varstelor, respectiv :

Model de joc intermediar pentru grupa de copii 10-12 ani;

Model de joc intermediar pentru sperante 13-14 ani;

Model de joc intermediar pentru cadeti 15-16 ani;

Model de joc pentru juniori 17-18 ani.

Ultimul model de joc se suprapune modelului final de joc stabilit

prealabil. Fiecare model intermediar de joc poate fi in continuare defalcat pe perioade mai scurte, perioade ce pot corespunde anilor de pregatire si competitionali. Intre toate modelele intermediare de joc si modelul final trebuie sa existe o stransa legatura pentru atingerea performantelor dorite. De asemenea, pentru fiecare categorie de varsta, modelul trebuie sa fie clar si precis si adaptat categoriei respective.

Modelul de joc, indiferent de etapa, cuprinde dispozitivele cu actiunile de baza si secundare, sistemele de atac si aparare de baza si secundare, dispozitivele la primirea serviciului si la efectuarea lui, specializarea jucatorilor pe posturi si zone in atac si aparare. Actiunile de baza au ponderea cea mai mare in cadrul pregatirii, iar cele secundare au o pondere mai mica si se folosesc numai pe linia individualizarii jucatorilor sau pe linii si cupluri, cand este cazul.

La nivelul copiilor, modelul de joc al echipei va cuprinde jucatori pregatiti pentru toate posturile, atat pentru actiunile de atac, cat si pentru realizarea combinatiilor in atac, acesta fiind modelul de joc 4×4, cu sau fara blocaj.

La nivelul sperantelor, modelul de joc al echipei cuprinde 4 jucatori pregatiti pentru actiunile de atac si 2 ridicatori pentru realizarea combinatiilor in atac din linia I si cu intrare in zona 1, restul echipei va fi pregatita pentru fiecare din posturile din echipa, formula va fi : 4T+2R. Fiecare jucator va trebui sa posede indici ridicati de constanta, precizie si concentrare, fara de care pregatirea tehnico-tactica nu-si gaseste eficienta.

Modelul final de joc al echipei va cuprinde 5 tragatori si un ridicator coordonator, restul echipei va fi pregatita pentru fiecare din posturile din echipa, iar in secundar pregatita formula de echipa 4T+2R.

In continuare voi prezenta modelele de joc stabilite de F.R.V. , pornind de la modelul final de joc – juniori, modelul intermediar de joc pentru sperante si copii.

2.2.1.1. MODELUL FINAL DE JOC JUNIORI (17-18 ani).

Specializarea jucatorilor pe zone, in linia 1 si 2.

Sistemul de baza in atac : 5T+1R si 4T+2R secundar.

ORGANIZAREA ATACULUI:

Actiuni de baza :

Cu intrare din toate zonele la primirea serviciului, efectuata de jucatori specializati si din zona 1 in timpul jocului;

Atac combinativ numai cu jucatorii din linia 1 cand ridicatorul se gaseste la plasa, pe directia elanului (drept), pe alta directie (intors), cu plasare, cu fenta/atac cu dubla bataie, cu schimbarea directiei de elan, din blocaj-afara, ridicare din saritura cu fenta, in urcare, intinsa, inainte, medie peste cap;

Actiuni secundare :

Combinatii in atac din ridicare inalta in cazul preluarii imprecise;

Atac din linia a II-a;

Combinatii cu preluare directa si ridicare din saritura;

Combinatii speciale pe cupluri;

Ridicare cu o mana de pe loc si din saritura, atac peste blocaj, atac din blocaj – afara, etc.;

ORGANIZAREA APARARII :

SISTEMUL DE BAZA SI ACTIUNILE DE BAZA:

Sistemul de aparare

Cu jucatorul 6 retras, cu un jucator la blocaj, dublare de catre cel mai apropiat jucator din linia 1;

Cu 2 jucatori la blocaj (daca este posibila gruparea eficienta), cu folosirea autodublarii si participarea la dublare pe linia culoarului;

Blocaj cu “inchidere”, cu fenta (schimbarea pozitiei bratelor, retragerea lor), blocaj de doua ori (pasiv-activ);

Preluarea cu 1-2 maini a mingilor ricosate de blocaj, preluare in cadrul autodublarii, preluare amortizata cu apararea culoarului si a diagonalelor;

Preluare cu plonjon lateral si inainte;

Actiuni secundare :

Sistemul de aparare cu jucatorul 6 avansat in situatii speciale si cu conditia organizarii blocajului in grup;

Autodublare in cazul blocajului individual;

DISPOZITIVUL DE BAZA LA PRIMIREA SERVICIULUI :

Actiuni de baza :

Cu 4 jucatori dispusi in semicerc, preluarea se va aefectua de regula de catre jucatorii din linia a II-a,cei din linia I asigura suprafata din apropierea fileului si participa la atacul combunativ cu si fara intrarea ridicatorului;

In timpul fazei de atac sau dupa trecerea mingii la adversar, jucatorii schimba zonele, potrivit dispozitivului de aparare;

DISPOZITIVUL DE BAZA LA EFECTUAREA SERVICIULUI :

Actiuni de baza :

Se urmareste plasarea oportuna a jucatorilor in sistemul de aparare cu jucatorul 6 retras;

2.2.1.2. MODEL INTERMEDIAR DE JOC (SPERANTE, 13-14 ani).

Joc 6×6 cu blocaj individual;

Sistem de atac : toti jucatorii devin ridicatori cand ajung pe zona 2.

ORGANIZAREA ATACULUI :

Actiuni de baza :

Combinatii cu ridicare inalta de la jucatorul 2 la jucatorul 3 sau 4;

Atac pe directia elanului (drept), cu plasare.

ORGANIZAREA APARARII :

Sistemul de aparare si actiuni de baza :

Cu blocaj individual, efectuat de jucatorul corespondent, dublare cu jucatorul cel mai apropiat din linia intai;

Sistemul de aparare cu jucatorul 6 retras, preluare de jos din atac cu apararea culoarului, a diagonalei scurte si lungi;

Actiuni secundare :

Blocaj cu jucatorul 3 peste tot.

DISPOZITIV LA EFECTUAREA SERVICIULUI :

Actiuni de baza :

Jucatorii asezati in linia I langa plasa, pentru blocaj la corespondent;

Jucatorul 6 sta la mijlocul terenului pentru interventie la plasarea din prima sau a doua minge (lovitura), dupa care se retrage in dispozitivul cu centrul 6 retras;

Jucatorul 5 e asezat mai in fata si lateral;

La blocajul efectuat de jucatorul 3 peste tot, extremele stau mai retrase.

DISPOZITIVUL LA PRIMIREA SERVICIULUI :

Participa 5 jucatori asezati pe doua linii paralele si intercalati, iar al saselea jucator asezat langa plasa in zona 2 (ridicator);

2.1.2.3. MODEL INTERMEDIAR DE JOC (INCEPATORI, 11-12 ani).

Joc 6×6, fara blocaj;

Toti jucatorii efectueaza ridicare si atac prin trimiterea mingii peste plasa cu una sau doua maini;

ORGANIZAREA ATACULUI :

Actiuni de baza :

Plasarea jucatorului din zona 3, langa plasa;

Combinatii cu ridicare inalta inainte.

Actiuni secundare :

Combinatii cu ridicare inalta peste cap, pentru jucatorii indemanatici;

ORGANIZAREA APARARII :

Actiuni de baza :

Fara blocaj,cu jucatorul 3 langa plasa, jucatorii 3 si 4 inapoia liniei de 3 metri;

Jucatorul 6 intermediar (la mijlocul terenului);

Extremele din linia 2, mai retrase decat jucatorii 2 si 4;

Preluare de sus cu apararea tuturor zonelor.

DISPOZITIVUL LA EFECTUAREA SERVICIULUI :

Asemanator celui din aparare.

DISPOZITIVUL LA PRIMIREA SERVICIULUI :

Participa 5 jucatori inapoia liniei de 3 m.

In prima etapa, cand nu se cunoaste lovitura de atac, alcatuirea

formatiei la inceputul fiecarui set, se poate efectua in ordinea eficientei serviciului. La acest model folosim sistemul cu jucatorul 6 intermediar, pentru ca se imbina perfect cu dispozitivul liniei I.

2.2.1.4. MODELE INTERMEDIARE DE JOC PENTRU INCEPATORI (11-12 ani).

Model intermediar de joc cu efectiv redus.

Modelul de joc 4×4 pe teren redus 9/6 a fost adoptat ca joc oficial competitional pentru incepatori, desfasurat dupa un regulament special.

Model de joc 4×4, fara blocaj (grupa de nivel 2):

Dispozitiv la efectuarea serviciului si primirea lui :

La efectuarea serviciului jucatorul intra in dispozitiv de semicerc, jucatorul 2 la plasa;

La primirea serviciului, jucatorul 2 la plasa, ceilalti 1, 3 si 4 se afla in semicerc.

Dispozitivul la organizarea atacului si a apararii :

Jucatorul 2 la plasa, iar jucatorii 2, 4 si 1 in semicerc cu 4 putin retras;

Model de joc 4×4 cu blocaj individual (grupa la nivel 1):

Combinatiile de atac cu intrare.

Dispozitivul de baza la efectuarea si primirea serviciului :

Jucatorii dispusi astfel la efectuarea serviciului : jucatorii din linia 1 la plasa pentru efectuarea blocajului la corespondent;

La primirea serviciului jucatorii asezati in semicerc, cu jucatorul 2 la plasa.

Dispozitivele de baza in aparare :

Jucatorul 2 blocheaza, jucatorii 3 si 4 apara diagonalele scurta-lunga, iar 1 apara culoarul si dubleaza;

Jucatorul 3 blocheaza, jucatorul 2 si 1 apara diagonalele, iar 4 culoarul si dubleaza;

La atac pe culoare si plasare in spatele blocajului, jucatorii corespondenti 1 si 4 se vor deplasa mai in fata pentru dublare, iar jucatorul 4 sau 1 mai lateral pentru apararea culoarului.

Aceste modele intermediare s-au introdus in cadrul pregatirii pentru a

Da posibilitate jucatorilor care au progresat mai repede sa foloseasca si elemente specifice echipelor de avansati.

2.2.2. MODELUL DE PREGATIRE

Modelul de pregatire are ca punct de pornire modelul de joc al echipei si al fiecarui jucator in parte, preluat de la modelul anterior si care in modelul de pregatire se constituie in componenta principala alaturi de celelalte componente modelatoare. Modelul de pregatire trebuiesa includa toate informatiile necesare ce pot contribui la o pregatire mai complexa a jucatorilor in vederea obtinerii performantelor dorite.

Fiecare etapa de instruire isi are modelul ei de pregatire si acesta se realizeaza fie pe o perioada mai scurta fie pe o perioada mai lunga. Avem astfel modele de pregatire intermediare (pe an competitional, trimestre, perioade sau etape), sau modele finale de pregatire (cele care reprezinta o perioada mai lunga, de 4 ani).

Toate modelele de pregatire au aceeasi structura a continutului, si anume : selectia, obiectivele de performanta, caracteristici si organizarea jocului, modelul de joc, volumul pregatirii, obiectivele instructiv-educative, controlul medical de specialitate, controlul, verificarea si aprecierea indeplinirii componentelor modelului, probleme organizatorice, difera in functie de perioada in care se afla echipa (perioada de pregatire generala, precompetitionala, competitionala sau de tranzitie), iar componentele au ponderi diferite. Ponderea componentelor in antrenament are la baza cele doua structuri fundamentale : joc la primirea serviciului 50% si joc la efectuarea serviciului 50%.

In general, modelul de pregatire cuprinde pe verticala componentele modelatoare ale procesului de pregatire, iar pe orizontala perioadele de timp si etapele la care se refera modelul. Esalonarea actiunilor se va face pe seama prioritatilor actiunilor de baza si ponderea importantei lor : majora, medie, mica, actiunile secundare vor fi si ele insotite de indicii ponderii lor. Continutul componentelor va cuprinde noutatile si imbunatatirile privind terminologia impusa de noua orientare, precum si noutatile privind actiunile noi de joc.

In stabilirea modelului de pregatire trebuie evitat interferarea cu modelele superioare sub aspectul tehnico-tactic (in special pana la 17-18 ani); in pregatire nu trebuie sa se depaseasca modelul ci sa se consolideze pentru o mai buna pregatire a jucatorilor. Sa nu se neglijeze latura dezvoltarii multilaterale a tuturor jucatorilor pentru a avea de unde selectiona mai tarziu jucatori cu reale calitati pentru sportul de performanta si inalta performanta.

2.3. IMPORTANTA TEMEI

2.3.1. CONTINUTUL ACTIUNII DE JOC.

Actiunea de joc cuprinde toate actiunile motrice executate din punct de vedere al eficientei lor si care presupune efectuarea rationala si economica a unui anumit tip de miscare specifica jocului respectiv. Cand acestea se aplica intr-un cadru competitional, se ajunge pana la maiestrie tehnica, care reprezinta acele actiuni motrice efectuate economic dar in situatii dificile in vederea obtinerii unor rezultate maxime.

In jocul de volei, elementul tehnic, considerat ca actiune de joc, il intalnim in actiuni specifice atacului si actiuni specifice apararii, astfel :

Actiunile individuale in atac : serviciul, atacul;

Actiunile individuale in aparare : blocajul, preluarea;

Ridicarea este actiunea de joc care intervine si ajuta la crearea combinatiilor in atac;

Plonjonul este actiunea de joc care ajuta la continuarea mingii si a nu lasa jocul sa se intrerupa (element de aparare).

Din studiile intreprinse, stim ca majoritatea actiunilor de joc sunt

deprinderi nenaturale care se formeaza si se insusesc mai greu, necesita o perioada mai lunga pentru consolidare, un numar mare de repetari pentru o executie corecta, dar odata fixate ele se imbunatatesc si se perfectioneaza pana la maiestrie tehnica si pot ajuta la desfasurarea jocului in conditiile cerintelor jocului modern.

Noile actiuni aparute trebuie sa stea in atentia profesorilor si antrenorilor si sa fie introduse in programul de pregatire pentru imbogatirea bagajului tehnico-tactic al fiecarui jucator care tinde spre afirmare si care prezinta calitati deosebite.

2.3.2. IMPORTANTA ACTIUNII IN “ECONOMIA” JOCULUI

Actiunile de joc alcatuiesc componenta tehnica a jocului de volei, ele il caracterizeaza si il diferentiaza de celelalte jocuri. Componenta tehnica nu poate exista separat de celelalte componente ale jocului pentru ca toate la un loc alcatuiesc sistemul de joc.

Fiecare actiune, incadrata in structura de joc are pondere de atac sau de aparare, in functie de structura (I sau II) iar in structura III au caracter pregnant individual, accentul punandu-se pe executia tehnica.

Jocul modern de volei se caracterizeaza prin rapiditatea de executie a actiunilor, viteza mare in executarea fazelor de joc, alternarea fazelor foarte rapide de scurta durata cu fazele mai putin rapide (cele din linia 2). Deci eficacitatea actiunilor de joc depinde de modul cum sunt executate actiunile in cadrul jocului precum si de corecta insusire a lor de-a lungul pregatirii. Greselile de executie duc la un joc haotic si neprofesional, iar jucatorii se plafoneaza datorita insuccesului.

Pregatirea componentei tehnice trebuie sa se faca cu cele mai eficiente structuri de exercitii pentru fixarea si consolidarea actiunilor, corect, iar dupa insusirea corecta sa se actioneze cu structuri de exercitii care sa vizeze aspectul dominant al actiunii : precizie, rapiditate, indemanare, cat si celelalte calitati motrice care influenteaza calitatea actiunilor. Structurile de exercitii ajutatoare se vor folosi numai cand este cazul, pentru remedierea greselilor de executie.

Actiunea de joc in economia lui are eficacitate daca in programul de pregatire se folosesc structuri de exercitii in care se combina tehnica cu tactica, structurile de joc 1, 2 si 3. Componenta tehnica in stransa legatura cu componenta tactica dau eficienta jocului, iar structurile de joc influenteaza desfasurarea fazelor de joc prin actiunile de joc.

Actiunile de joc individuale au caracter tehnic pentru ca de corectitudinea si precizia cu care se executa, se realizeaza fazele de joc, unde orice greseala aduce punct adversarului.

Desfasurarea jocului se realizeaza prin intermediul tuturor componentelor sale, care se intrepatrund si formeaza un tot unitar – sistem de joc, iar actiunile de joc cu cat sunt mai bine insusite si executate cu atat isi gasesc eficacitatea in economia jocului.

2.3.3. LOCUL SI ROLUL ACTIUNII IN TACTICA DE JOC.

Sistemul de joc cuprinde toate componentele jocului de volei (tehnic, tactic, fizic, psihic, teoretic).

Actiunea de joc reprezinta unitatea structurala de baza a jocului, avand un rol foarte important in desfasurarea lui precum si in procesul de pregatire.

In noua orientare metodica, actiunile de joc se regasesc in structurile de joc ca actiuni individuale si colective, de atac sau de aparare.

In fiecare din componentele jocului, actiunea isi gaseste locul precis

in procesul de pregatire, precum si rolul pe care il are in desfasurarea jocului. Componenta tehnica cuprinde executia propriu-zisa a actiunii, componenta tactica reprezinta scopul actiunii, componenta fizica ajuta la insusirea mai rapida a actiunii de joc, sporeste constanta si eficacitatea lor, componenta teoretica constientizeaza jucatorii asupra modului cum se efectueaza miscarile corecte ale actiunilor, a cunoasterii avantajelor si dezavantajelor sistemelor tactice folosite in joc, a regulamentului, a sarcinilor ce le revin in cadrul jocului, a cunostintelor metodice privind alcatuirea si aplicarea antrenamentului individualizat, si nu in ultimul rand componenta psihica, ce ajuta la modelarea trasaturilor psihice, la consolidarea relatiilor interpersonale din cadrul echipei.

In cadrul structurilor de joc, actiunile isi gasesc locul si rolul astfel :

In structura I : serviciul, preluarea din serviciu, ridicare si atac din preluare din serviciu, sunt actiuni cu caracter si rol de atac;

In structura II : blocajul, preluarea din atac, ridicarea si atacul din preluarea atacului, sunt actiuni cu caracter si rol de aparare;

In structura III : alcatuita din actiunile de atac si aparare din cele doua structuri I+II, unde aspectul tehnic domina, iar rolul principal il reprezinta actiunile individuale;

Actiunile de joc din prima structura se executa in conditii usurate de

Tactica colectiva, in structura II ele se executa in conditii ingreunate de tactica colectiva, iar in structura III actiunile se efectueaza in conditii de maxima corectitudine pentru eficienta fiecarei actiuni in parte.

Rezulta ca actiunea de joc are rol dominant in desfasurarea jocului,

dar tactica determina dinamica actiunii.

2.3.4.Aspecte sintetice din metodologia de pregatire.

Rolul dominant al actiunii de joc impune in cadrul pregatirii stabilirea prioritatilor, imbunatatirea terminologiei, modernizarea pregatirii prin folosirea metodelor clasice imbinate cu cele moderne : modelare, instruire programata precum si rationalizarea mijloacelor folosite in pregatire.

Planul de pregatire trebuie sa se desfasoare dupa o succesiune clara si precisa, esalonarea continutului va avea ca punct de pornire modelul final de joc al categoriei de varsta respective – sperante, si care trebuie sa fie cat mai apropiat de modelul de la performanta.

Se va tine seama de cerintele actuale metodice ale instruirii privind corectitudinea, nivelul tehnico-tactic, volumul de actiuni, mijloace cu care se opereaza (selectionate si grupate in structuri, operatii, secvente) si adaptate la ultimele noutati aparute si care privesc toate aspectele jocului.

Cerintele metodice generale in instruire sunt :

accentul se pune pe exersarea globala (grabeste invatarea);

orice interventie la minge sa fie precedata de miscarea specifica premergatoare actiunii;

respectarea regulilor privind alegerea mijloacelor de baza si organizarea exersarii;

realizarea in exersare de serii mici-medii;

accent pe realizarea continuitatii si ritmicitatii in exersare (la incepatori exercitiile si formele de organizare sa fie simple, la avansati se va folosi mingea aruncata);

realizarea unui volum mediu in lectiile curente si mare in perioadele de vacanta;

sa se insiste pentru fixarea-consolidarea scolii pasarii (la incepatori pasa de sus – preluare);

accent pe aplicarea momentelor actiunii de joc in cadrul exersarii.

Daca aceste cerinte vor fi respectate in procesul de instruire de la

inceputul pregatirii, in urmatoarele etape de pregatire nu va mai fi nevoie de revenire asupra unor aspecte neglijate.

Profesorii si antrenorii vor include in programul de pregatire structuri cu caracter tactic, cu accent pe aspectul dominant pentru eficienta actiunilor individuale. Vor cere jucatorilor concentrare, atentie pentru mentinerea fazei de joc si urmarirea greselilor adversarului.Includerea in programul de pregatire a unor structuri sau fragmente de structuri cu solicitarea jucatorului in 2-3 faze succesive fara pauza, jocuri cu efectiv redus 3×3, 2×2 cu ridicator comun, cu actionarea jucatorilor atat in linia 1 cat si in linia 2, cu mai multe mingii (3-4) pentru realizarea unui punct, mingea fiind repusa de catre echipa care a gresit, reprezinta mijloace eficiente si cu finalitate in cadrul jocurilor cu tema si pregatitoare.

2.3.5. DIRECTII POSIBILE DE ACTIONARE.

Sistematizarea actiunilor de joc in functie de structurile de joc :1 – pentru castigarea serviciului; 2 – pentru castigarea punctului; 3 – punctarea la orice greseala, face ca metodologia instruirii sa capete o noua orientare metodica. Pornind de la cele opt actiuni de joc (de baza) incluse in structurile de joc, orientarea in procesul de instruire va fi axata pe actionarea lor in cadrul unor structuri functionale corespunzatoare sarcinilor propuse, precum si parcurgerea etapelor instruirii in mod gradat si succesiv.

Etapele instruirii care conduc spre o buna insusire si corecta demonstrare a actiunilor de joc, sunt :

1 – etapa formarii imaginii actiunii in conditiile situatiei tactice, in care este bine sa se foloseasca fotografii, chinograme cu cei mai buni jucatori si demonstrarea de catre antrenor cu sublinierea aspectelor importante ale modelului care sa determine jucatorii sa adapteze executia de baza la particularitatile individuale;

2 – etapa exersarii globale cu accent pe componenta tehnica ce se refera la corectitudinea aspectului dominant al fiecarei actiuni si cu recomandarea sa se repete cat mai putin in prima parte a etapei pentru a nu aparea greseli sau crispari in executie iar exersarea sa se realizeze pe grupe, in functie de aptitudini :

a – cei mai indemanatici, in conditii apropiate de joc,

b – indemanaticii, in conditii usurate, cu viteza medie,

c – cei mai putin indemanatici, in conditii mai simplificate, cu viteza incetinita.

3 – etapa repetarii ansamblului, cu urmarirea constantei si preciziei in actiunile efectuate in conditii apropiate de joc (se poate efectua pe cele trei nivele de aptitudini);

4 – etapa perfectionarii actiunii cu accent pe eficienta (automatizare) in conditiile calitatii motrice dominante. Se va urmari corectitudinea executiei in cadrul exersarii actiunii in regim de rezistenta, pentru fiecare actiune in parte, se va pune accent astfel : la preluarea din atac, pe viteza si indemanare; la preluarea din serviciu pe indemanare si viteza; la serviciu pe forta si viteza; la blocaj pe indemanare in conditii de forta + viteza, la ridicare pe indemanare si viteza iar la atac pe forta + viteza si indemanare;

5 – etapa inaltei performante a actiunilor cu accent pe sporirea eficientei si pe automatizarea aspectelor dominante in componenta tehnicii. Se urmareste imbunatatirea procentajului la actiunile cu punct, ridicarea nivelului celor reusite, sporirea eficientei in conditii de solicitare maxima a calitatilor motrice si evitarea greselilor la sfarsit de set. Se pune accent pe crearea conditiilor de joc in cadrul orelor de antrenament si pe aplicarea individualizarii potrivit specializarii pe posturi si zone, a jucatorilor tragatori-ridicatori, centru-extrema la jucatorii cu reale calitati pentru jocul de volei.

Exersarea se va efectua pe structuri de joc, fie pe S I, pe S II sau combinat S I + S II in cadrul structurii III, indiferent de etapa ce urmeaza in procesul de instruire, cu specificatia ca aceste structuri sa fie incluse in modelele operationale cu care se opereaza. Fiecare structura va avea specificat pe ce se pune accentul in cadrul exersarii, in ce conditii se efectueaza, in ce perioade isi gasesc locul, si se va actiona esalonat individual sau colectiv, fragmentar sau global.

Vom urmari actiunile incluse in fiecare structura de joc esalonat, pentru fiecare subsistem de joc :

– la castigarea serviciului si a punctului:

– serviciu : precizie, constanta si relatia serviciu-preluare;

– preluare din serviciu : preluare eficienta cu orientarea spre zonele 2-3 sau locul de intrare al ridicatorului, amortizarea serviciului puternic, relatia serviciu-preluare;

– ridicare din preluare serviciu : precizie, constanta, efectuarea unor structuri in care ridicatorul executa pase din preluare din serviciu fie spre un jucator, fie la un cadru fixat pe fileu (ridicatorul se afla in zona 2 sau 1, efectuand intrare);

– atac din ridicare din preluare serviciu : atacuri din pase normale, intinse inainte, peste cap cuprinse in combinatiile de atac stabilite in modelul de joc, relatia preluare din serviciu-ridicare-atac, repetari 10-15, pe grupe de 3-4 jucatori, in ordinea roratiei si pe zonele respective.

– la castigarea punctului din faza de aparare:

– blocajul : individual, stabilirea momentului sariturii, deplasarea la locul de executare a blocajului urmarind actiunile adversarului, sincronizarea sariturii cu a atacantului ;

preluarea din atac : folosirea mai multor jucatori ce participa la faza de aparare, orientarea preluarii spre zona de ridicare (2-3), plasamentul jucatorilor in dispozitivul de aparare, cu accent pe actiunea individuala in timpul fazelor prelungite ale jocului;

– ridicarea din preluarea atacului : intrarea in combinatia de atac cu ridicatorul in prima linie si cu patrunderea lui din linia 2, zona 1 ;

– atac din ridicare din preluarea atacului : respectarea relatiei preluare atac-ridicare-atac, folosita pe grupe de 3-4 jucatori in jocuri cu efectiv redus, cu mingii aruncate de antrenor, jocuri cu tema, accent pe precizie si constanta.

Pentru castigarea punctului la orice greseala a adversarului structurile

de exercitii folosite au pondere tehnica, se vor efectua repetari multiple cu pauze scurte, exersare in conditii apropiate de joc cu aruncarea mingiilor de catre antrenor si punctarea dupa jucarea a 3-4 mingii consecutive, jocuri cu efectiv redus pe teren normal, cu aparare in linia 2 si participare in faza de atac.

Schema operatiilor necesare instruirii, dupa prof.Stroe St., ar fi urmatoarea :

– exersarea ansamblului in conditii usoare;

– exersarea ansamblului actiunii cu accent pe consolidarea aspectului dominant;

– repetarea actiunii in conditii apropiate de joc;

– repetarea ansamblului actiunii cu accent pe automatizarea unor aspecte dominante (tehnic, tactic, fizic);

– exersarea actiunii in conditiile cerintelor calitatii motrice dominante;

– exersarea ansamblului actiunii cu accent pe constanta si eficacitate;

– exersarea actiunii in conditiile de joc si care il depasesc.

Pentru realizarea unei instruiri eficiente, este necesar aplicarea acestor operatii in ordinea aratata. Trecerea de la o operatie la alta sa se faca urmarindu-se scopul propus.

Aceste operatii putem sa le grupam in functie de etapele instruirii si categoriile la care le aplicam, astfel :

– primele trei operatii se refera la etapele initiere-fixare-consolidare, specifice etapei de incepatori;

– urmatoarea este etapa de stabilizare;

– operatia a patra este specifica categoriei sperante, etapa de automatizare;

– etapa individualizarii, caracteristica categoriei cadeti, este reprezentata de operatia a cincea;

– categoria de juniori se caracterizeaza prin etapa de optimizare;

– categoria de seniori prin etapa de valorificare si cea a a inaltei performante (lot reprezentativ) – etapa maximalizarii.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII

3.1. Ipoteze si sarcini

In lucrarea prezenta, mi-am propus sa studiez aspectele pregatirii jucatorilor unei echipe reprezentative de gimnaziu – categoria sperante (fete), in scopul scoaterii in evidenta a celor mai eficiente metode si mijloace de pregatire care ajuta la realizarea obiectivelor si sarcinilor procesului de instruire precum si la desfasurarea jocului actual de volei in conditiile aparitiei de noi actiuni de joc, modificari de regulament si de noi variante ale jocului incadrate in competitiile oficiale.

Pornind de la ideea ca in cadrul jocului de volei pregatirea jucatorilor in planurile : tehnic, tactic si fizic isi pune amprenta asupra derularii lor pe viitor in competitiile sportive la nivel scolar sau divizionar, lucrarea de fata abordeaza aspectul modelarii pregatirii pe structuri functionale care ar putea imbunatati activitatea profesorilor si antrenorilor preocupati de noutate si tot ce ar putea influenta in bine pregatirea si ridicarea nivelului de eficienta al actiunilor in ansamblul jocului.

Multitudinea noutatilor si informatiilor aparute in domeniul de specialitate, ne pot ajuta la completarea cunostintelor si adaptarea la desfasurarea activitatii pe care o practicam. Se constata in metodologia pregatirii o legatura tot mai stransa intre metodele clasice de antrenament si metodele moderne, cele moderne facandu-si simtita prezenta si necesitatea tot mai pregnant.

Orientarea moderna asupra modelarii pregatirii pe structuri functionale, m-a determinat sa abordez aceasta tema pornind de la ipoteza ca eficienta pregatirii jucatorilor in vederea participarii la competitiile oficiale din cadrul campionatului scolar national, trebuie sa se realizeze printr-o sistematizare a pregatirii pe baza structurilor functionale de joc.

Motivele care m-au determinat sa abordez aceasta tema sunt legate de urmatoarele aspecte :

elevele care alcatuiesc echipa reprezentativa a scolii – clasa cu profil de volei; iar eu am lucrat la aceste clase unde m-am preocupat de imbunatatirea pregatirii lor pentru obtinerea de rezultate bune in competitii (locul I la campionatul scolilor generale, faza judeteana) si de selectionarea copiilor talentati;

rezultatele in competitii depind de modul cum au fost insusite actiunile de joc pe parcursul pregatirii precum si de pregatirea generala a jucatorilor;

prezenta noii orientari metodice privind modelarea pregatirii, poate avea o eficienta crescuta in consolidarea si perfectionarea bagajului tehnico-tactic si motric al jucatorilor, iar folosirea structurilor functionale in procesul de instruire pot determina o mai eficienta actionare in cadrul jocului.

Pentru realizarea lucrarii, mi-am fixat urmatoarele sarcini :

stabilirea grupei de studiu;

cunoasterea nivelului initial al capacitati motrice, conform cerintelor F.R.V.;

stabilirea actiunilor de joc pentru cercetare, a modelelor de joc si de pregatire;

stabilirea probelor de control si organizarea trecerii testelor initiale si finale;

stabilirea continutului pregatirii si a modelelor operationale;

recoltarea, tabelarea si interpretarea datelor;

elaborarea unui cod de punctaj pentru evaluarea in note a rezultatelor obtinute.

3.2. METODOLOGIE :

3.2.1. Subiecti, durata.

Pentru realizarea cercetarii, am ales subiectii din clasa a VII-a, profil sportiv – volei, a Scolii generale nr.14 Tg.Jiu, grupa de fete alcatuita din 14 eleve (13-14 ani).

Studiul s-a efectuat pe parcursul unui an scolar, respectiv

1998/1999,locul de desfasurare al orelor de antrenament : sala de sport a Liceului Spotiv nr.14 Tg.Jiu.

3.2.2. Metode si mojloace de evaluare.

Pentru realizarea sarcinilor propuse, am pornit de la investigarea nivelului de dezvoltare somatica, prin efectuarea masuratorilor antropometrice :talia fiecarui jucator asezat cu spatele la perete si cu calcaiele apropiate de perete, si talia cu bratele intinse cu fata la perete. Aceste masuratori au fost necesare in calcularea rezultatelor probei de detenta si au fost efectuate la inceputul fiecarei testari (initiale si finale), iar talia fiecarui jucator este inclusa in tabelul cu rezultatele probelor F.R.V.

Testarile efectuate au constat in urmatoarele probe :

probele F.R.V., cu caracter orientativ in promovarea jucatorilor la divizie;

probele specifice jocului de volei pentru notarea elevilor pe parcursul anului scolar.

Probele de control privind calitatile motrice au fost trecute de elevi la

inceputul si sfarsitul anului scolar, iar probele privind actiunile de joc au fost trecute la sfarsitul fiecarui trimestru, conform planificarii.

Probele F.R.V., au fost efectuate la inceputul si sfarsitul anului scolar 1998/1999, pentru verificarea nivelului de pregatire fizica specifica jocului de volei si cuprind :

Alergare de viteza pe 20 m plat, cu start din picioare la semnal sonor, rezultatul se inregistreaza in secunde;

Saritura in lungime de pe loc, executata pe suprafata plana, pe traversa de cauciuc marcata, rezultatul s-a inregistrat in metri si centimetri;

Aruncarea mingii medicinale de 2 kg., din sezand departat fara sprijin, inregistrarile efectuate in metri si centrimetri;

Saritura pe verticala cu elan specific loviturii de atac, cu bataie pe doua picioare, inregistrate in centimetri;

Deplasare laterala pe distanta de 4 m., executata de 6 ori cu atingerea liniilor laterale, plecarea in proba este cu mana pe linia laterala, se inregistreaza in secunde;

Deplasarea inainte-inapoi, pe distanta de 6 m. , cu atingerea liniilor cu piciorul, executat de 8 ori, plecarea in proba se face cu un picior pe linie, se inregistreaza in secunde;

Alergarea de rezistenta pe 800 m plat, se executa o singura data si se inregistreaza rezultatul in minute si secunde.

Primele 6 probe se dau de doua ori si se inregistreaza cel mai bun

rezultat, iar rezultatele se vor evalua prin baremuri minimale, conform categoriei de varsta si sex (tabel nr.7) pentru a putea urmari progresul inregistrat de fiecare jucator pe parcursul anului.

Probele specifice jocului de volei se refera la verificarea pregatirii tehnico-tactice, efectuate pe parcursul anului scolar, conform datelor stabilite in planificare si cuprind :

Proba 1 :

Serviciu de sus din fata (la alegere) orientat in terenul advers, spre jumatatea zonei 1 si spre jumatatea zonei 5 (terenul impartit in doua jumatati egale, de la 3 m spre linia de fund) cate 5 pentru fiecare zona;

Se inregistreaza actiunile reusite, norma fiind de : 4 din 5 executii pe fiecare jumatate de teren.

Proba 2 :

Preluare din serviciu: preluare din minge usor servita de antrenor, preluarea va fi orientata spre zona 3 intr-un patrat cu latura de 3 m, se vor executa 15 preluari (5 din zona 1, 5 din zona 6 si 5 din zona 5);

Se inregistreaza actiunile reusite, norma fiind de 4 preluari din 5 executii pentru fiecare zona.

Proba 3 :

Ridicare scurta peste cap : ridicare scurta cu traiectorie peste cap din minge oferita de antrenor, ridicarea va fi efectuata din zona 3 (dupa o scurta deplasare) spre zona 2 si din zona 3 spre zona 4;

Se inregistreaza actiunile reusite, norma fiind: 4 ridicari din 4 executii pentru fiecare zona.

Proba 4 :

Lovitura de atac : lovitura de atac procedeu drept, din zona 4 orientata spre diagonala si din zona 2 orientata spre diagonala, mingea oferita de antrenor;

Se inregistreaza actiunile reusite, norma fiind : 4 atacuri din 5 executii, pentru fiecare parte.

Probele de control specifice se refera la constanta si precizia

actiunilor de joc, aprecierile facandu-se pe baza rezultatelor obtinute si transformarea lor in note conform tabelului :

Proba de joc 6×6 : joc oficial, a fost realizata in cadrul Campionatului national al scolilor generale, faza judeteana, desfasurata in Tg.Jiu 4-5 martie 1999. Echipa reprezentativa a scolii a fost alcatuita din elevele clasei cu profil volei. Proba a constat din inregistrarea tuturor actiunilor de joc in cadrul structurilor de joc pe seturi. Inregistrarea a fost facuta in meciul dintre echipa Scolii nr.14 si echipa Scolii nr.3, s-a desfasurat pe parcursul a doua seturi (doua din trei), scorul final fiind 2-0; actiunile de joc au fost inregistrate pe fisa special intocmita pentru fiecare set, iar aprecierea nivelului de eficienta a actiunilor pe baza structurilor functionale, s-a facut prin evaluarea actiunilor de joc astfel :

0 – greseala ( – );

1 – mentinerea mingii in joc spre limita greselii ( – 0 );

2 – continuarea fazei cu limitarea actiunilor tactice ( 0 ) ;

3 – conditii optime de continuare a fazei ( + 0 );

4 – finalizare ( + ) : numai la serviciu, atac si blocaj;

Pentru actiunile de joc ce nu au finalizare (ridicare, preluare din serviciu si atac) evaluarea s-a facut pe scara valorica intre “-“ si “+0”.

3.2.3. Aspecte studiate.

Asa cum am aratat in capitolul II, jocul de volei actual prezinta aspecte noi legate de continutul tehnico-tactic, regulament si organizarea competitiilor, ceea ce m-a determinat sa aleg tema lucrarii privind aspectele tehnico-tactice ale pregatirii in contextul noii sistematizari ale actiunilor de joc in structuri functionale de joc.

Toate aspectele cuprind actiuni de joc incluse in structurile functionale de atac si aparare care dau eficienta jocului numai daca sunt insusite corect, daca in procesul de instruire s-au respectat etapele respective cu accent pe fixarea-consolidarea aspectului dominant si daca nu s-a trecut la o noua etapa fara a fi insusite corespunzator iar structurile de exercitii folosite au fost actualizate in conceptia noua de pregatire.

Pentru aceste motive am studiat aspectul dezvoltarii capacitatii motrice cu contributie esentiala la executarea actiunilor de joc si in cadrul jocului, cu accent pe calitatea motrica viteza si indemanare la actiunile de ridicare si preluare, forta-viteza si indemanare la actiunile de atac, serviciu si blocaj; aspectul eficientei fiecarei actiuni de joc pentru incadrarea in jocul oficial,aspect ce presupune ca invatarea si antrenarea lovirii mingii specifice fiecarei actiuni sa mearga in paralel cu invatarea si antrenarea modalitatilor de a castiga punctul sau serviciul precum si incadrarea actiunilor in structurile de joc in procesul de instruire; aspectul modern al pregatirii jucatorilor unei echipe reprezentative referitor la metodele moderne de abordare a planificarii procesului de instruire in antrenament precum si a programarii modelelor de joc si pregatire; am studiat metode si mijloace de pregatire a jucatorilor, structuri de exercitii folosite in antrenament pentru fiecare actiune de joc in parte si global, modul cum au fost esalonate in procesul de instruire, compararea programei-proiect a catedrei de volei cu modelul orientativ de pregatire elaborat de F.R.V.; Mijloacele de pregatire trebuie sa respecte etapele de baza : predarea actiunilor in cadrul unor structuri de ansamblu cu accent pe aspectul dominant, in conditii apropiate de joc si predarea ansamblului actiunii cu accent pe automatizarea unor aspecte dominante (tehnic, tactic si fizic). Mijloacele de baza trebuie sa fie grupate in structuri de baza, periodice si ajutatoare, iar pentru eficienta lor am urmarit respectarea gruparii in : structuri de baza cu 2-3 variante, complexe de actiuni, structuri cu mijloace ajutatoare, structuri pentru pregatirea globala a jocului, toate grupate pe operatii si modele operationale.

Gruparea actiunilor pe structuri functionale si folosirea de variante, dau un volum marit de repetari si usurinta in trecerea de la un exercitiu la altul. Complexele de actiuni, grupate pe 2 sau mai multe actiuni tactice individuale si colective cu accent pe una singura precedata sau urmata de cea secundara dupa modelul de joc, realizeaza pregatirea pe fragmente a jocului. Studierea actiunilor individuale si colective s-a facut in vederea prevenirii formarii unor greseli in executie, a respectarii regulamentului, incadrarea in structura de joc, folosirea mai multor jucatori (conform ordinii la rotatie), in cadrul exersarii aspectului dominant si realizarea continuitatii in exersare, iar pentru actiunile colective structurarea exercitiilor pentru castigarea serviciului sau al punctului, fie combinat si incadrarea in modelul de joc (preluarea efectuandu-se spre dreapta).

3.3. DATELE CERCETARII.

3.3.1. Modalitati de valorificare.

In efectuarea studiului asupra modelarii pregatirii pe structuri functionale a unei echipe reprezentative, m-am orientat catre clasa cu profil sportiv-volei a Scolii generale nr.14, la care am lucrat si care a avut rezultate bune in campionatele scolare pe parcursul anilor.

Dupa stabilirea grupei de studiu, am efectuat urmatoarele trepte in cercetare :

– studiul bibliografiei de specialitate, in scopul aprofundarii problemelor legate de pregatirea unei echipe reprezentative, privitoare la componentele jocului, actualitatile, noutatile si tendintele de dezvoltare in jocul actual de volei, atat la nivel scolar cat si la nivel divizionar, precum si pentru a cunoaste cerintele actuale in desfasurarea jocului, a regulamentului si a organizarii competitiilor pe plan national si international;

– observarea pedagogica, in scopul cunoasterii grupei, organizarea si indrumarea de catre profesor a procesului de instruire, a cunoasterii nivelului de dezvoltare al capacitatii motrice si a bagajului tehnico-tactic, a modului de manifestare al elevilor in cadrul antrenamentului si jocului, prin receptivitate si mod de executie, de transpunere in practica a cunostintelor acumulate pe parcursul anului scolar;

– metode si tehnici de verificare prin probe si norme de control (baremuri care exprima scala valorica de efectuare a probelor) care au constat din trecerea probelor de verificare a capacitatii motrice generale si specifice a jucatorilor si probele de control specifice jocului de volei pentru verificarea executarii unor deprinderi si priceperi motrice in conditiile probei si a jocului;

– metode si tehnici de apreciere si notare ce s-au efectuat pe baza unor norme stabilite la nivel de catedra in ce priveste probele specifice jocului de volei si la nivel national privitoare la probele F.R.V. si S.U.V.A.D., pe baza compararii nivelului initial si final al grupei, a progresului individual si a nivelului de executie a actiunilor de joc prevazute in planificare.

Verificarea, aprecierea si notarea s-a efectuat in felul urmator :

La probele F.R.V., dupa inregistrarea rezultatelor obtinute de fiecare jucator la : alergarea de viteza pe 20 m plat, saritura in lungime de pe loc,aruncarea mingii medicinale de 2 kg. din sezand departat, saritura pe verticala cu elan specific loviturii de atac cu bataie pe doua picioare, deplasare laterala 6×4 m cu atingerea liniilor laterale cu mana, deplasare inainte-inapoi 8×6 m,cu atingerea liniilor cu piciorul si alergarea de rezistenta pe 800 m, s-au calculat punctajele pentru fiecare proba, conform tabelului intocmit de mine si s-a inregistrat totalul de puncte al fiecarui jucator intr-un tabel care m-a ajutat la aprecierea nivelului de dezvoltare motrica specifica al jucatorilor prin compararea rezultatelor initiale cu cele finale si a aprecierii progresului inregistrat la nivelul grupei. Pentru aprecierea progresului s-au mai calculat pentru fiecare proba media aritmetica si s-au stabilit valorile minime si maxime in care s-au incadrat rezultatele elevilor.

La probele specifice, s-a verificat executarea deprinderilor motrice specifice, si anume urmatoarele actiuni de joc : serviciu, preluare din serviciu, ridicare si lovitura de atac prin urmarirea constantei si preciziei; s-au inregistrat actiunile reusite si le-am transformat in note, conform tabelului intocmit de mine pentru a putea nota elevii in catalog, iar pentru stabilirea constantei si preciziei, am calculat media aritmetica a actiunilor reusite, valoarea maxima si minima, abaterea standard si abaterea mediei patratice.

Jocul 6×6, l-am folosit ca proba de verificare si apreciere a nivelului de eficienta a actiunilor de joc incadrul structurilor de joc in cadrul seturilor si pe joc. Pentru realizarea sarcinii propuse, am folosit fise de inregistrare a actiunilor de joc pe fiecare set, intocmite astfel: pe verticala au fost trecute actiunile in ordinea pe care o intalnim in structurile I si II (serviciu, preluare din serviciu, ridicare din preluarea serviciului, atac din ridicare din preluare serviciu, blocaj, preluare atac, ridicare din preluarea atacului si atac din preluarea atacului, codificarea lor fiind : S, Ps, Rps, Aps, B, Pa, Rpa, Apa), pe orizontala au fost trecute actiunile de joc conform grilei de eficienta a actiunilor : intre 0-4, pentru actiunile de finalizare (serviciu, atac, blocaj), intre 0-3, pentru actiunile intermediare (ridicare, preluare din serviciu si atac), printr-un cod de semne (vezi T.10). Cu ajutorul inregistrarilor efectuate, am stabilit ponderea indicilor de eficienta pentru fiecare actiune de joc, pe baza formulei :

n

pi. i

i=1

Fa= , in care pi= procent actiuni

n i= pondere indici

pi

i=1

si a eficientei structurii 1, 2 si 3 pe baza formulei :

n

Fa Fa = functie actiuni

na = numar actiuni

i=1

Fs =

na

– metoda statistica am folosit-o pentru a putea prelucra si interpreta analitic datele cercetarii si a putea face comparatie intre valorile medii ale rezultatelor probelor, evidentiind progresul inregistrat precum si pentru a determina nivelul de eficienta al actiunilor de joc incadrul jocului.

S-au calculat urmatorii indici statistici :

media aritmetica (X) : indicator al tendintei centrale, care ofera cea mai precisa masura a tendintei centrale.

Formula de calcul:

xi

Fs= , in care xi= valorile individuale

n n = nr cazuri

– abaterea standard (S) : indicatorul dispersiei, care se foloseste cel mai des in practica cercetarii stiintifice.

Formula de calcul :

+ fd2

S = , in care :

– n – 1

f = frecventa aparitiei valorilor individuale,

d2 = patratul diferentei dintre X si Xi (valoarea individuala).

n = numarul de cazuri.

De retinut : cu cat dispersia este mai mica, cu atat valoarea centrala e mai reprezentativa.

Dispersia (S2 ) : media patratelor abaterilor individuale de la media aritmetica, este indicatorul des folosit in practica pentru ca prin ridicarea lui “d” la patrat “d2 “ se elimina necesitatea operarii cu valori negative, iar fata de S are avantajul ca ia valori mai mici exprimandu-se si in unitatea de masura a variabilei.

Formula de calcul :

fd2

S2 = , in care:

n – 1

f = frecventa aparitiei valorilor individuale,

d2 = patratul diferentei dintre X si Xi (valoarea individuala),

n = numarul de cazuri.

Are avantajul ca valorile rezultate dau o interpretare mai precisa asupra imprastierii sau gruparii in jurul mediei.

Reprezentarea grafica : prezentarea intuitiva a datelor cercetarii care permit evaluarea corecta a datelor de catre cercetator. S-au efectuat : reprezentari grafice a repartitiilor cu variabile calitative prin diagrame in coloane si reprezentare grafica a repartitiilor cu caracteristica cantitativa prin histograme.

3.4. MODELE DE PREGATIRE.

Teoria modelarii in antrenamentul sportiv elimina in mare masura

conducerea empirica a rezolvarilor dupa “ochi” a problemelor si face trecerea la o conducere stiintifica bazata pe previziune, anticiparea conditiilor desfasuraruu activitatii, inlaturand improvizatiile, risipa de timp, energie si mijloacele ineficiente. Astazi, in orice proces de instruire, (formare-perfectionare) se opereaza curent cu notiuni de baza ale ciberneticii : algoritm, problematizare, tratare diferentiata, sistem si model; asimilarea lor in procesul de instruire conduce spre o mai eficienta actionare si finalizare.

Utilizarea modelului reprezinta materializarea activitatii mentale, iar in sportul de performanta, modelul creat da eficienta activitatii. Modelul de pregatire reprezinta o treapta importanta in conducerea, elaborarea si organizarea procesului de instruire, el trebuie sa cuprinda toate informatiile necesare pregatirii jucatorilor si echipei pentru realizarea obiectivelor propuse.

Modelul de pregatire acopera o perioada mai mica sau mai mare de timp (intre 1 si 4 ani, dar nu mai mult de 4 ani), reprezentand modele intermediare de pregatire ce se pot defalca mai departe pe ani, trimestre, perioade sau etape de pregatire.

Componentele modelului de pregatire complet, sunt :

– selectia : initiala si intermediara, cu aspectele urmatoare : promovarea in grupa de performanta a 1-3 elevi si indepartarea din grupa a unor elevi ce nu se incadreaza in cerintele pregatirii;

– obiectivele de performanta,cu aspectele : depistarea si pregatirea a 3-4 jucatori de mare perspectiva pentru voleiul de performanta, pregatirea specifica a grupei de ridicatori si indeplinireacalendarului sportiv la nivelul sperantelor;

– caracteristicile si organizarea jocului : formatia de joc 4T+2R folosita pentru introducerea treptata in joc a intrarii ridicatorului din linia 2, organizarea atacului in cadrul a 2-3 combinatii cu pase inainte inalte, intinse si peste cap, organizarea apararii in sistem cu 1-2 variante ce sa asigure si intrarea ridicatorului din linia 2 si accentuarea pregatirii individuale a serviciului si a preluarii din serviciu;

– modelul de joc : la castigarea serviciului in care sunt incluse preluarea serviciului, pase si atac variate si rapide si dublarea atacului; la castigarea punctului cu serviciu dificil, blocaj individual, pe zone, autodublarea blocajului, preluare din atac si dublare, pase dupa modelul jocului la castigarea serviciului, structura 2.

– volumul pregatirii : presupune cca 500 ore annual de pregatire, repartizarea trabuie sa tina seama de structura anului scolar si calendarul competitional;

– obiectivele instructiv-educative : au ponderi privind dezvoltarea fizica armonioasa si dezvoltarea calitatilor motrice 40%, realizarea modelului de joc 50%, iar pregatirea tactica, teoretica si psihologica 10% ; fiecare din componente vor fi prezente in lectiile de antrenament pe fond de individualizare in dozare si in selectarea unor exercitii specifice, astfel :

pentru dezvoltarea fizica armonioasa : optimizarea marilor functii ale organismului impreuna cu prelucrarea preventiva a articulatiilor si segmentelor solicitate in joc;

-pentru dezvoltarea calitatilor motrice : orientare spre dezvoltarea detentei la nivelul membrelor inferioare si superioare, a dezvoltarii vitezei de deplasare pe distante scurte si a vitezei de executie, dezvoltarea indemanarii in jucarea mingii cu o mana din pozitii dezechilibrate; pregatirea acrobatica si atletica cu orientare spre rezistenta la efort si forta;

-pentru realizarea modelului de joc : pregatirea are ca obiectiv perfectionarea actiunilor de joc si invatarea lor corecta prin incadrarea lor in cele doua structuri de baza ale jocului;

-pregatirea tactica, teoretica si psihologica urmareste completarea modelului jucatorului de volei in componentele specifice jocului, privind angajarea totala a capacitatilor psiho-fizice in spiritul jocului competitional;

– controlul medical va fi efectuat obligatoriu in lunile septembrie si martie;

– integrarea specifica in activitatea voleibalistica de performanta, controlul, verificarea si aprecierea indeplinirii componentelor modelului si problemele organizatorice au caracter permanent.

La clasele cu profil sportiv-volei, modelul de pregatire se aseamana

cu modelul de pregatire al echipelor de club, obiectivele sunt aceleasi iar perioadele si etapele de pregatire se desfasoara pe parcursul anului scolar, pe trimestre cu scopul final de participare in competitii oficiale si orientarea talentelor spre cluburile sportive.

Dupa conturarea obiectivelor de instruire si stabilirea sarcinilor, modelul de pregatire va cuprinde pe verticala componentele modelatoare ale procesului de instruire, iar pe orizontala prioritatile pe linia actiunilor de baza si secundare cu ponderea lor de importanta majora, medie si mica.

In programare, ponderea componentelor in antrenament au la baza structura de joc : la primirea serviciului si la efectuarea serviciului, cu pondere de 50% pentru fiecare.

Modelele operationale apar in cadrul modelelor intermediare de scurta durata, cu numarul si durata sau numarul de repetari, se gasesc sub forma de : modele operationale de pregatirespeciala si modele operationale de pregatire propriu-zise. Modelul este alcatuit din structuri de exercitii cu actionare pe factorii antrenamentului, cu obiectiv, structura, parametrii de volum si intensitate pentru fiecare in parte.

Folosirea modelarii in pregatirea si desfasurarea antrenamentului sprtiv, usureaza munca antrenorilor si profesorilor.

Se poate concluziona ca modelarea poate prelua toate formele, functiile si atributele programarii si planificarii procesului de instruire, asigurand in acelasi timp acoperirea lor calitativa fara a scapa amanuntele esentiale.

CAPITOLUL IV

PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

4.1. Continutul actiunii.

Culegerea, prelucrarea si interpretarea datelor de cercetare sunt probleme de maxima importanta in concluzionarea studiilor de cercetare. Statistica matematica este cea care ofera metode de comparare a valorilor unor siruri de date cu asigurarea rigurozitatii stiintifice necesare.

Ca indicatori statistici, am considerat necesar pentru concluzionare sa calculez valorile medii, abaterea standard si abaterea mediei patratice dupa formulele :

x + fd2 fd2

X = ––– , S = ––- , S2 = –––

n – n-1 n-1

sa stabilesc valorile minime (Vmin.), valorile maxime (Vmax.), modulul (Mo) si mediana (Me).

Codificarea este urmatoarea :

X – valoarea medie, X – valoarea marimii masurate, n – numarul de cazuri, d – diferenta dintre valoarea marimii masurate si medie, S – abaterea standard, S – abaterea mediei patratice.

Acesti indici m-au ajutat la concluzionarea datelor de cercetare cu privire la probele specifice efectuate de elevi pe parcursul anului scolar si la probele de control F.R.V. trecute de elevi la inceputul si sfarsitul anului scolar, care pot da informatii asupra progresului realizat de fiecare jucator in parte si la nivelul grupei, precum si constantei si preciziei actiunilor de joc.

Pentru verificarea ipotezei eficientei pregatirii jucatorilor pe baza structurilor functionale, am considerat necesar stabilirea indicilor de eficienta pe baza formulelor :

n n

pi. i Fa

i=1 i=1

Fa = , Fa = , in care

n na

pi. i

i=1

pi – procent actiune,

i – pondere atribuita,

i – indice,

na – numar actiuni,

Fa – functie actiune,

Fs – functie structura.

Pentru verificarea constantei si preciziei actiunilor de joc, am calculat cu ajutorul formulelor mentionate, seriile de valori din tabelul T.1., unde pe verticala am trecut numele si prenumele elevilor, iar pe orizontala rezultatele si transformarea lor in note a probelor specifice date de elevi pe parcursul anului scolar potrivit planificarii.

Am obtinut urmatoarele rezultate, pe care le-am trecut in tabelul T.2.:

serviciu: – X – 7,28 ; Vmin. – 4 ; Vmax. – 10 ; Me – 8; Mo=7-8;

S – 1,938 ; S – 1,868

preluare serviciu :

X – 10,85 ; Vmin. – 7 ; Vmax. – 15 ; Me – 13 ; Mo – 13 ;

S – 3,034 ; S – 2,924

ridicare :

X – 6,721 ; Vmin. – 4 ; Vmax. – 10 ; Me – 6 ; Mo – 9 ; S – 2,198

S – 2,118

atac :

X – 6,50 ; Vmin – 4 ; V max – 10 ; Me – 6,5 ; Mo – 7,4 ; S – 2,244

S – 2,163

Pe baza calculelor efectuate si reprezentate grafic in tabelele T.G.1

Si 2 se constata ca din punct de vedere al constantei si preciziei, media pe actiuni este mai buna la serviciu si preluare din serviciu, modulul arata tendinta spre valoarea pozitiva a celor mai multi jucatori, abaterea mediei patratice ne da o apreciere mai precisa asupra imprastierii fata de medie in comparatie cu ridicarea si atacul care au o medie mai scazuta, iar modulul se afla in jurul mediei spre valoarea minima la atac, iar la ridicare spre maxim, abaterea arata o imprastiere mai mare fata de primele doua actiuni.

Transformarea in note a rezultatelor obtinute de elevi, care reprezinta aprecierea in note la nivel de clasa mi-a furnizat informatiile privitoare la nivelul valoric al grupei pe actiunile de joc. Conform tabelului T3, actiunile reusite au fost transformate in note, rezultatele calculelor efectuate le-am trecut in tabelul T4, iar pe baza valorilor medii, minime si maxime am reprezentat grafic rezultatele in graficele din tabelul T.G.3. Astfel am putut aprecia tendinta pozitiva la fiecare actiune de joc , prin fixarea modulului si medianei care se afla spre limita superioara la atac si la valoarea maxima la serviciu, preluare si ridicare. Daca la valoarea medie, serviciul prezinta o valoare mai mare X – 8,85 , fata de restul care au o medie de X – 8,07 ; indicii de imprastiere ne arata ca : serviciul are S – 1,406 , preluarea S – 2,153 , ridicarea S – 1,830 si atacul S – 1,533.

Analizand sirurile de valori obtinute la probele de control specifice jocului, am observat o mai buna constanta si precizie in efectuarea actiunilor : serviciu si preluare din serviciu, dar trebuie tinut seama ca aceste actiuni au fost executate separat tinandu-se seama de executia tehnica a fiecarui element. Includerea actiunilor in structurile functionale ale jocului ar fi o solutie buna pentru aprecierea nivelului de tehnicitate cat si pentru o mai buna mobilizare a elevilor in executarea probelor de control.

Trecerea probelor de control privind calitatile motrice specifice jocului de volei, probele F.R.V. , constituie reperul in stabilirea progresului inregistrat de jucatori pe parcursul perioadei de pregatire si a selectionarii jucatorilor cu calitati deosebite pentru performanta, precum si pentru eficienta lor in cadrul jocului. De aceea am considerat necesar calcularea indicilor statistici a rezultatelor inregistrate la testarile initiale si finale ale probelor F.R.V.

Am sistematizat rezultatele obtinute de grupa la testarile initiale si finale, prin constituirea tabelelor T.5 si 6, care contin rezultatele si punctele pentru fiecare proba si totalul de puncte, astfel : pe verticala am trecut in ordinea alfabetica numele si prenumele elevelor din grupa, iar pe orizontala rezultatele la probe, punctajul pe fiecare proba, masuratorile privind talia din stand si cu bratele sus si totalul de puncte.

Codificarea probelor este urmatoarea :

Al.V.20 m – alergarea de viteza pe 20 m, plat;

S.L.d.p.1. – saritura in lungime de pe loc;

A.M.M. – aruncarea mingii medicinale de 2 kg.din sezand departat;

S.V.c.e. – saritura pe verticala cu elan specific loviturii de atac cu bataie pe doua picioare;

D.L.6x4m – deplasare laterala pe 4 m, cu atingerea liniilor laterale cu mana de aceiasi parte, efectuata de 6 ori;

D.I-Ip 8x6m – deplasare inainte-inapoi pe 6m, cu atingerea liniilor cu piciorul, efectuata de 8 ori;

Al.R. 800m – alergare de rezistenta pe 800 m, plat;

Rezultat

Pct. – puncte

i – testare initiala

f – testare finala.

Pe baza rezultatelor inregistrate, am trecut la calcularea indicilor statistici, precizati la inceputul capitolului, pentru fiecare sir de date de la testarile initiale si finale. Rezultatele obtinute le-am trecut in tabelul de date T.8.1. si T.8.2.

Codificarea in tabelele T.8.1. si T.8.2. sunt :

i – testare initiala;

f – testare finala;

DX – diferenta medie finala si initiala.

Pe baza calculelor efectuate, se poate observa progresul inregistrat pe fiecare proba in parte, astfel ca nivelul de dezvoltare motrica este crescut la testarea finala fata de cea initiala, ceea ce demonstreaza ca pregatirea fizica este legata de pregatirea tehnico-tactica.

Daca analizam fiecare proba in parte, constatam urmatoarele :

– alergarea de viteza pe 20 m (s-a inregistrat un progres de 0”12, la valoarea medie (X – 3”63 la X – 3”51), Vmin-i-3”4 la Vmin-f-3”3, Vmax-i-3”8 la Vmax-f-3”8, dar dispersia arata o imprastiere mai mare la final (S2 – 0,110 , S2 – 0,120);

– S.L.d.p.1.: s-a inregistrat progres de 0,08 la valoarea medie (X-1.87 la X-1.95), Vmin-i-1.80 la Vmin-f-1.85, Vmax-i-2.00 la Vmax-f-2.05; dispersia arata o imprastiere mai mare dar nu semnificativa S2-i-0,064 la S2-f-0,068;

– A.M.M.: progresul inregistrat de 0,46 la valoarea medie (XI – 3,84 Xf-4,30), Vmin –i-3,5 la Vmin –f-3,7, Vmax-i-4,2 la Vmax-f-4,8; dispersia arata o imprastiere mai mare la final (S2-i-0,299 la S2-f-0,330);

– S.V.c.e.: diferenta mediei DX-3,45cm, Vmin-I-38 la Vmin-f-40, Vmax-I-47 la Vmax-f-49; imprastierea este mai mica la testarea finala;

– D.L.6x4m: diferenta mediei : DX- 0”22, Vmin-I-8”4 la Vmin-f-8”0, Vmax-I-9”3 la Vmax-f-8”9, imprastiere mai mica la testare finala S2-I-0,271 la S2-f-0,258, valorile se grupeaza in jurul mediei;

– D.I.Ip. 8x6m: se inregistreaza progres de 0”56 (DX), Vmin-I-16”6 la Vmin-f-16”2, Vmax-I-18”3 la Vmax-f-17”8, imprastierea mai mica la testarea finala S2-I-0,572 la S2-f-0,480;

– Al.R.800m: progres inregistrat 0`12” (DX) , Vmin-i-3`35” la Vmin-f-3`20”, Vmax-I-3`50” la Vmax-f-3`40”, imprastiere mai mare la testarea finala fata de cea initiala. S2-I-0,058 fata de S2-f-0,062.

Rezultatele arata ca pe ansamblu s-a inregistrat progres la fiecare proba, dar indicele de dispersie ne arata ca la testarea finala imprastierea este mai mare, fapt ce poate concluziona ca nu toti jucatorii au reusit sa atinga baremurile mai mari, si ca exista diferenta, insa nu semnificativa. Aceste rezultate se pot vedea si in tabelul T.8.2., unde pe baza punctajelor calculate pe grupa la testarea initiala si finala, a reiesit o diferenta medie de DX-37,36 puncte.

Pentru aprecierea cu note a fiecarui elev in parte,am stabilit un punctaj mediu (20 puncte pentru fiecare proba), deci un total de 140 puncte pentru nota 10. (T.8.3.).

Folosirea punctajului in aprecierea rezultatelor realizate, da posibilitatea fiecarui jucator sa-si cunoasca posibilitatile motrice, sa-si depaseasca performantele anterioare si la concurenta cu ceilalti jucatori, precum si la impulsionarea lor pentru atingerea unor rezultate mai bune si selectionarea in esaloanele superioare.

4.2. Indici de eficienta.

Verificarea ipotezei privind nivelul de eficienta al actiunilor pe baza structurilor functionale in cadrul jocului, am efectuat-o pornind de la inregistrarea actiunilor de joc in cadrul structurilor de joc intr-un joc oficial din campionatul Scolilor generale, la care a participat echipa scolii alcatuita din elevele grupei de studiu, din clasa cu profil-volei.

Inregistrarea actiunilor de joc am efectuat-o pe fise de inregistrare, elaborate de mine, incare actiunile au fost trecute in ordinea succesiva a structurilor, cu codificarea urmatoare :

S – serviciu,

Ps – preluare din serviciu,

Rps – ridicare din preluare serviciu,

Aps – atac din preluare serviciu

B – blocaj,

Pa – preluare din atac,

Rpa – ridicare din preluare atac,

Apa – atac din preluare atac (vezi anexa).

Fisele de inregistrare le-am facut pentru fiecare set, iar inregistrarea actiunilor am efectuat-o conform grilei de eficienta conceputa de Lector univ. drd.M. Serban: pentru actiunile decisive scalarea de la 0-4, iar pentru actiunile intermediare cu scalarea de la 0-3 astfel :

0 ( – ) : greseala,

1 (-0) mentinerea mingii in joc spre limita greselii,

2 (0) : continuarea fazei cu limitarea actiunilor tactice,

3 (+0) : conditii optime de continuare a fazei,

4 (+) : finalizare.

Rezultatele au fost trecute in tabelul T.11., in ordinea derularii lor in fazele jocului. Cu ajutorul datelor adunate am calculat procentele pentru fiecare actiune in ordinea eficientei lor, iar cu ajutorul lor am calculat functiile fiecarei actiuni de joc, conform formulei mentionate la inceputul capitolului (rezultate care sunt trecute in tabelul T.11.).

Din rezultatele calculelor, se poate observa nivelul de eficienta al actiunilor, care este diferit de la set la set pe fiecare actiune si pe tot meciul, astfel :

– serviciul a avut eficienta mai buna in setul 2 (0,535) fata de setul 1 (0,515); pe joc 0,530;

– preluarea din serviciu aproximativ aceeasi eficienta pe ambele seturi (set 1 – 0,529; set 2 – 0,523); pe joc 0,526;

– ridicarea din preluarea serviciului a avut o eficienta buna, chiar mai buna decat preluarea (set 1 – 0,589; set 2 – 0,626);

– atacul din preluarea serviciului a inregistrat o eficienta mai buna in setul 2 (0,562) fata de setul 1 (0,517); pe joc 0,540;

– blocajul a fost mai eficient in setul 2 (0,437) fata de setul 1 (0,312); pe joc 0,377;

– preluarea din atac a avut o eficienta mai buna fata de preluarea din serviciu, setul 1 (0,532) , setul 2 (0,562); pe joc 0,559;

– ridicarea din preluarea atacului a inregistrat o eficienta mai buna in setul 1 (0,576), si mai buna in setul 2 (0,625); joc 0,602;

– atacul din preluarea atacului a fost mai putin eficient, setul 1 (0,455), setul 2 (0,512), pe joc 0,490.

Nivelul de eficienta se poate observa si din graficele T.G.4. si 5.

Daca analizam eficienta pe fiecare actiune in parte, in seturi sau pe tot meciul, observam ca din toate actiunile blocajul are eficienta cea mai mica, rezulta ca ar fi necesar sa se insiste in pregatire pe aceasta actiune, iar atacul din preluarea atacului a avut o eficienta mai scazuta fata de cel din preluarea serviciului; ridicarea din preluarea serviciului cat si din preluarea atacului au aproximativ acelasi nivel de eficienta; preluarea serviciului fata de preluarea atacului are o eficienta mai redusa.

Dupa calcularea functiilor fiecarei actiuni de joc, cu ajutorul formulei mentionate la inceput, am calculat functiile structurilor de joc, pe seturi si joc. Rezultatele le-am trecut in tabelul T.11. , astfel : structura I, dupa actiunile de joc care alcatuiesc structura (S, Ps, Rps, Aps); structura II dupa actiunile ce alcatuiesc structura (B, Pa, Rpa, Apa); structura III, la sfarsitul tabelului, cea care include S I + S II.

Pe baza datelor obtinute, se poate observa nivelul de eficienta al structurilor de joc pe seturi si meci. In graficele intocmite T.G.6, 7, 8 se pot urmari eficienta actiunilor de joc pe structuri si a structurilor pe seturi si meci, astfel :

STRUCTURA I : are urmatoarea eficienta a actiunilor de joc :

Set 1 : serviciu 0,515; preluare serviciu 0,529; ridicare din preluare 0,589; atac din preluare serviciu 0,517;

Set 2 : serviciu 0,535; preluare serviciu 0,523; ridicare din preluare serviciu 0,626; atac din preluare serviciu 0,562;

Joc : serviciu 0,530; preluare serviciu 0,526; ridicare din preluare serviciu 0,609; atac din preluare serviciu 0,540.

Se observa o buna eficienta a ridicarii din preluarea serviciului, atacul din preluare are eficienta buna, serviciu cu eficienta mai mica si preluarea din serviciu.

STRUCTURA II : are urmatoarele actiuni de joc cu eficienta :

Set 1 : blocaj 0,312; preluare atac 0,532; ridicare din preluare atac 0,576; atac din preluare atac 0,455;

Set 2 : blocaj 0,437; preluare atac 0,562; ridicare din preluare atac 0,625; atac din preluare atac 0,512;

Joc : blocaj 0,377; preluare atac 0,559; ridicare din preluare atac 0,609; atac din preluare atac 0,490.

Se observa o buna eficienta a ridicarii din preluarea atacului, eficienta buna la efectuarea preluarii atacului, mai mica eficienta la blocaj datorate numarului mic de executii in timpul mecului si eficienta mai mica a atacului care reprezinta elementul decisiv in joc.

STRUCTURA III : are in componenta toate actiunile de joc ale celor 2 structuri, deci eficienta pe amsamblu se observa in graficele din tabelul T.G.7.

In urma calcularii functiilor structurilor pe seturi si joc, am realizat reprezentarea grafica a structurilor in T.G.8, care arata urmatoarele aspecte:

Set 1 :cea mai buna eficienta a avut-o structura I, 0,537, structura III 0,503 si structura II 0,468;

Set 2 :cea mai buna eficienta a avut-o structura I, 0,561, structura III 0,547 si structura II 0,531;

Joc : cea mai buna eficienta a avut-o structura I, 0,551, structura III 0,530 si structura II 0,507.

Din rezultatele cercetarii, reies urmatoarele aspecte:

actiunile de joc incluse in structura 1 de joc, au avut cea mai mare eficienta in cadrul jocului ceea ce demonstreaza ca atacul care caracterizeaza aceasta structura a fost bine pregatit si consolidat;

actiunile de joc incluse in structura II de joc au avut o eficienta mai slaba, ceea ce demonstreaza o aparare mai slaba, structura II caracterizindu-se prin aparare, blocajul a fost mai putin folosit si mai putin eficient, in schimb actiunile intermediare preluare si ridicarea din preluarea atacucului au avut eficienta dar nu decisiva. Nu trebuiesc neglijate actiunile de joc in structura III, unde ele au caracter individual, tehnic.

Se poate concluziona, pe baza interpretarii datelor ca pregatirea jucatorilor se poate imbunatati daca in procesul de instruire se vor folosi modele operationale bazate pe cele 3 structuri functionale, sa se insiste pe legatura dintre cele doua structuri I si II, unde mingea vine cu intensitati diferite de la adversar, blocajul sa fie consolidat si perfectionat in conditii apropiate de joc inclus in structura II, iar structura III sa nu fie neglijata, prin repetarea acestei structuri sa se insiste asupra stimularii atentiei pentru diminuarea greselilor de executie.

CAPITOLUL V

MODELE DE PREGATIRE SI DE CONCURS

5.1. Modele de concurs.

Modelul de concurs reprezinta modelul de joc al echipei la categoria de varsta respectiva.

Pentru categoria sperante, modelul de concurs este modelul intermediar de joc cu blocaj individual si cu specializarea ridicatorului din linia 1 pe zona 2.

Acest model tehnico-tactic trebuie sa cuprinda dispozitivele, actiunile de baza si secundare pe linii, zone, in atac, aparare, la primirea si efectuarea serviciului, pentru alcatuirea unei formatii eficiente de echipa.

In conturarea modelelor intermediare de joc trebuie sa se porneasca de la continutul modelului final, pentru a exista o legatura intre modele; actiunile de baza vor fi mai des folosite fata de actiunile secundare; aspectul dominant sa nu depaseasca modelul intermediar al categoriei respective pentru a nu ajunge la plafonare si esec in activitatea jucatorilor.

Modelul intermediar de joc la categoria sperante, cu specializarea ridicatorului din linia 1 pe zona 2, poate fi foarte bine folosit la echipa reprezentativa scolara. La acest model poate sa apara ca actiune secundara sau de baza specializarea ridicatorului din linia 2 pe zona 1, iar tragatorii sa actioneze obligatoriu pe zonele 5-6 si respectiv 3-4, pentru o pregatire mai complexa pe zone, ceea ce ar favoriza jucatorii in promovarea la esantionanele superioare.

Voi prezenta in continuare un model de joc pentru categoria sperante, pe care-l consider a fi un model bun, un model in care am inclus dispozitivele de baza in cele 4 situatii tactice si care marcheaza trecerea la prima etapa a specializarii jucatorilor in tragatori-ridicatori si pe zone.

MODELUL INTERMEDIAR DE JOC – SPERANTE (13-14 ani)

specializarea ridicatorului din linia 1 pe zona 2;

sistemul de baza in atac : 4T+2R;

sistemul de aparare : C2R;

ORGANIZAREA ATACULUI:

– actiuni de baza :

combinatii cu ridicare inalta de la jucatorul 2 la 3 si 4;

atac pe directia elanului;

combinatii in atac cu ridicare intinsa inainte, medie peste cap;

combinatii cu intrare din zona 1 a ridicatorului, la primirea serviciului;

– actiuni secundare :

combinatii cu intrarea ridicatorului din zona 1,

atac cu plasare;

ORGANIZAREA APARARII :

– actiuni de baza :

blocaj individual, efectuat de jucatorul corespondent, dublare cu jucatorul cel mai apropiat din linia 1;

apararea liniei 2 cu jucatorul 6 retras, preluarea de jos a atacului, cu apararea culoarului, diagonalei scurte si lungi;

– actiuni secundare :

blocaj cu jucatorul 3 peste tot, asigura dublarea jucatorii 3 si 4 din linia 1 si apararea de catre jucatorii 1, 5, 6.

DISPOZITIVUL LA EFECTUAREA SERVICIULUI :

– actiuni de baza :

jucatorii din linia 1 asezati langa plasa pentru blocaj la corespondent;

jucatorul 6 sta mai la mijlocul terenului pentru interventie la plasare din prima sau a doua lovitura, dupa cere se retrage in sistemul de aparare retras;

jucatorul 5 asezat mai in fata si lateral;

jucatorul 4 (ridicatorul) schimba cu jucatorul din zona 2 sau daca se gaseste in zona 3, schimba in acelasi mod;

– actiuni secundare :

la blocajul efectuat de jucatorul 3 peste tot, extremele stau mai retrase.

DISPOZITIVUL LA PRIMIREA SERVICIULUI :

participa 5 jucatori asezati pe doua linii paralele si intercalati, iar jucatorul-ridicator asezat langa plasa spre zona 2;

cu ridicatorul in zona 3: acesta se aseaza mai aproape de zona 2, iar jucatorul 2 vine pentru atac din zona 3 (scimb de zona din “pornire”);

cu intrarea ridicatorului din zona 1, pe prima faza a jocului, care dupa ce a ridicat unui tragator si mingea a trecut peste plasa, el se retrage si ridicatorul din zona 4 face schimbarea cu jucatorul 2, ridicatorul de la intrare trece pe aparare in linia 2 pana la terminarea fazei de joc;

Folosirea specializarii ridicatorului din linia 2 pe zona 1 si a

tragatorilor de a actiona obligatoriu pe zonele 5-6 si 3-4 la aceasta categorie, favorizeaza o pregatire mai completa pe zone si o promovare a jucatorilor tragatori in esaloanele superioare.

5.1.1. Subsistemul de joc.

Sistemul de joc, asa cum am aratat in capitolul II, include opt actiuni de joc, care sistematizate apar in structuri de joc cu pondere de atac si de aparare.

Aceste structuri se constituie in subsisteme de joc pentru :

– castigarea serviciului : cu structura I de joc cu actiunile urmatoare : serviciu, preluare din serviciu, ridicare din preluare serviciu si atac din preluare serviciu; ponderea este de atac, actiunile se desfasoara in conditii tactice colective usurate, constructia atacului este favorizata;

– castigarea punctului, cu structura II de joc in care sunt incluse actiunile : blocaj, preluare atac, ridicare din preluare atac si atac din preluarea atacului; ponderea este de aparare, actiunile se desfasoara in conditii tactice colective ingreunate, se joaca pentru realizarea punctului;

– castigarea punctului include cele doua structuri, ponderea este a actiunilor individuale in contul celor colective.

Aceste subsisteme de joc, in conceptia moderna de pregatire, pot sa

imbunatateasca desfasurarea procesului de pregatire si sa creeze o mai completa si eficienta pregatire a jucatorilor.

5.2. Modelul de pregatire.

Modelul de pregatire reprezinta materializarea activitatii mentale. El cuprinde toate informatiile necesare unei pregatiri corespunzatoare nivelului de varsta la care are loc pregatirea si in stransa legatura cu obiectivele de instruire si de performanta ale stadiului de pregatire.

Modelul de pregatire trebuie sa fie alcatuit astfel incat sa respecte urmatoarele recomandari :

sa existe legatura intre modelul anterior si cel ce urmeaza;

sa nu cuprinda acele actiuni care sa stagneze pregatirea;

actiunile sa fie insusite si perfectionate astfel incat sa aiba eficienta in aplicare,

pregatirea jucatorilor trebuie sa fie complexa, pentru ca de aici pornesc spre performanta cei cu calitati deosebite,

trebuie evitata interferenta modelului intermediar cu cel final.

Pe baza modelului de pregatire se vor selectiona si sistematiza

mijloacele de pregatire : de baza, ajutatoare si pentru individualizare, mijloace cu care sa se actioneze in procesul de instruire.

In urma studiului efectuat de mine, recomandarea mea este ca aceste mijloace de pregatire a componentei tehnico-tactice sa fie alcatuite astfel incat structurile functionale ale jocului sa constituie baza intocmirii lor, fie fragmentar, fie global.

In continuare voi prezenta modelul de pregatire pentru categoria sperante, pe factorii antrenamentului si pe care il consider bun pentru orientarea si stabilirea programului de instruire la echipa reprezentativa a scolii.

5.2.1. Actionare pe factorii antrenamentului.

In jocul de volei, obtinerea performantelor se bazeaza pe dezvoltarea corespunzatoare a factorilor antrenamentului sub toate aspectele lui complexe, tinand cont de obiectivele de performanta si de instruire, aspecte de baza si specifice, cu accent pe dominanta.

Factorii pe care ii voi prezenta in continuare, se refera la componentele : fizic, tehnic si tactic.

FACTORUL FIZIC cu componentele : pregatire fizica multilaterala si pregatire fizica specifica, din continutul careia mentionam:

dezvoltarea calitatilor motrice de baza si a aspectelor specifice;

dezvoltarea fizica armonioasa;

pregatirea segmentelor si articulatiilor de prima importanta in volei (aspecte de baza si specifice).

Pregatirea fizica multilaterala se organizeaza spre o dezvoltare fizica

armonioasa , cu accent pe dezvoltarea musculaturii extensoare a spatelui, tonificarea articulatiilor si ligamentelor coloanei, dezvoltarea musculaturii principalelor segmente angrenate in actiuni.

Pregatirea fizica specifica se realizeaza prin dezvoltarea calitatilor motrice specifice, cu accent pe :

viteza : viteza de executie, de deplasare si de repetitie, dezvoltarea complexului forta-viteza, viteza-rezistenta.

forta : dezvoltarea masei musculare la grupele mari musculare, dezvoltarea triplei extensii prin influentarea selectiva, dezvoltarea complexului forta-viteza, forta in regim de rezistenta.

indemanare : imbunatatirea ambidextriei, modificarea unor deprinderi naturale (mers, alergare, stand), imbunatatirea indemanarii in conditii standard si in conditii mereu schimbatoare; imbunatatirea aspectelor specifice jocului: coordonare ochi-cupa, ochi-antebrat, simtul mingii, capacitatea de anticipare a miscarii mingii si a jucatorilor.

rezistenta : dezvoltarea rezistentei generale; dezvoltarea rezistentei specifice manifestata prin rezistenta in foc.

Pregatirea segmentelor de prima importanta :

intarirea articulatiilor si ligamentelor cu accent pe cot, umar centura scapulara (la tragatori), degete (la ridicatori);

dezvoltarea motricitatii analitice la membrele superioare si inferioare.

FACTORUL TEHNIC : cuprinde componenta tehnica a jocului de

volei, cu actiunile de baza si secundare si cu ponderea importantei lor in procesul de instruire; fiecare actiune individuala are trecut in paranteza aspectul de baza (B) sau secundar (S) si ponderea trecuta in cifre, astfel :

ACTIUNI INDIVIDUALE :

serviciu de sus : din fata (B5), specializat (B3),

preluare din serviciu cu doua maini de jos : cu amortizare (B5), cu plonjon (B3), cu doua maini de sus (S),

ridicare : medie, inalta (B5), intinsa (B3), peste cap (B3), in situatii speciale : saritura (B3), scurta (S), lateral (B3), cu o mana (S),

atac pe directia elanului : din pas mediu, intins pe culoar si diagonala (B5), din pas scurt (B3), pe alta directie (S),

blocaj : individual, la zona (B5),

preluare de jos cu doua maini din atac : cu plonjon (B5), in situatii speciale, cu o mana (B3), cu plonjon inainte (B3).

In cadrul pregatirii tehnice se recomanda consolidarea si

perfectionarea actiunilor de joc, in cadrul structurilor functionale si in antrenamentul individualizat. Accentul pe pregatirea tehnica se va pune in perioadele de pregatire specifica si a perioadei precompetitionale.

FACTORUL TACTIC : reprezinta componenta tactica a jocului, care s-a dezvoltat continuu pe cele trei compartimente : serviciu, atac si aparare. In functie de linii si zone, fiecare jucator are sarcini concrete privind sistemul de atac si aparare.

Structura tacticii colective se imparte in actiuni pentru castigarea punctului, pentru obtinerea serviciului, actiuni cu minge si fara minge. Toate aceste actiuni sunt marcate prin : actiuni de baza (B) si secundare (S), cu ponderi pentru fiecare.

ACTIUNI COLECTIVE :

Organizarea atacului :

in faza 1 : cu ridicare pe toate directiile (B5), cu intrare din zona 1 (B3),

in faza 2 : cand avem blocaj individual (B5),

Organizarea apararii :

in faza 2 : cu blocaj individual, pe zona (B5), jucatorul 3 peste tot (S),

faza 3 : (B3)

Dispozitiv la efectuarea serviciului :

cu linia 1 la plasa : fara schimb de locuri (B5), cu schimb de locuri (B3),

cu schimb de locuri in linia 2 (S)

Dispozitiv la primirea serviciului :

cu 5 jucatori asezati pe 2 linii paralele si intercalati (B5).

Asigurarea :

blocajului : cu jucatorul cel mai apropiat din linia 1 (B5)

preluarii : serviciului si atacului (B5)

dublarea in linia 1, cu extremele (B5), in linia 2, cu extremele pe culoar (B5).

In procesul de instruire componentele jocului se intrepatrund in

procente diferite in functie de perioada de pregatire. Trebuie tinut seama de aspectul tehnic insusit, care daca prezinta deficiente, componenta tactica nu-si poate atinge scopul. De aceea este recomandabil ca pregatirea jucatorilor sa se faca la cerintele actuale, aspectul tactic sa fie adaptat la noile orientari privind subsistemele de joc.

Toate componentele jocului isi au importanta lor in procesul de instruire, lipsa uneia in oricare din perioade duce la carente in pregatire si la ineficienta in joc. Pentru o cat mai buna pregatire se va tine seama de specificul fiecarei perioade, de procentajul afectat componentelor si de sistematizarea metodelor si mijloacelor de pregatire si evaluare cele mai eficiente si utile.

5.2.2. Metode si mijloace de pregatire.

5.2.2.1. Metode si procedee metodice.

Metodele si procedeele metodice folosite in antrenament sunt multiple si variate. Ele sunt utilizate in forme clasice sau adaptate la nou, in functie de cerintele si specificul etapei de pregatire si a nivelului la care se afla echipa.

In pregatirea echipei reprezentative de volei a scolii, metodele si procedeele metodice precum si formele de organizare sunt utilizate sub urmatoarele aspecte :

– demonstrarea si explicarea detaliilor de tehnica-tactica in actiunile vizate;

– repetarea multipla cu toti jucatorii la preluarea de jos si cu ridicatori la pase;

– exersarea grupata a unor actiuni sau fragmente din modelul de joc (preluare-atac-blocaj);

– forme de intrecere organizate intre ridicatori si tragatori, joc cu efectiv redus, serviciu si preluare la punct fix.

Aceste aspecte se regasesc in metodele si procedeele metodice specifice

si special adaptate jocului de volei :

a – pregatirea pe linii : exersarea se face cu 2 tragatori si un ridicator, a unor actiuni de atac sau aparare in linia 2 cu 3 jucatori (- pentru atac : preluare serviciu+atac; pentru aparare : asezare potrivit formatiei din teren); la aceasta pregatire in cadrul exersarii dupa efectuarea mai multor repetari, din grup pleaca unul si vine altul in ordinea rotatiei.

b – pregatirea pe cupluri : exersarea se face in 2 jucatori (T+R) a unor actiuni din joc : ridicare+atac, preluare serviciu+atac (plasare) spre anumite zone.

c – antrenament pe intervale : reprizele sunt de lucru intens (puls 180-170), cu pauze corespunzatoare (revenire la 125); se folosesc pentru dezvoltarea calitatilor motrice cat si pentru pregatirea tehnico-tactica, dupa o prealabila pregatire a organismului pentru effort cu reprize de effort intens (intre 20-40 secunde).

d – antrenament in conditii analoage jocului : presupune exersarea grupata a actiunilor potrivit specificului din joc, in functie de ce precede sau succede actiunea ce trebuie pregatita (Ps+A, A+B, S+A). Aceasta metoda se foloseste si la actiunile colective in functie de cele doua situatii fundamentale de joc : joc pentru obtinerea punctului cu actiunile serviciu, asezarea la efectuarea serviciului, aparare+atac, care se pot repeta de mai multe ori; joc pentru obtinerea serviciului ce cuprinde jucatorii la primirea serviciului, preluarea serviciului, combinatii in atac, aparare+atac, ce se pot repeta de mai multe ori.

e – competitia : utilizata cu succes nu numai in jocurile oficiale, amicale ci si in jocurile pregatitoare cu efectiv redus sau inegal.

– modelarea : presupune elaborarea unui model, care trebuie sa fie realizabil practic. Avem : modele finale, modele intermediare, (trepte succesive cu valori progresive ce asigura controlul periodic), modele operative (sisteme de exercitii cu efect esential in dezvoltarea capacitatii de performanta), modele de selectie (pentru copii si sportivi consacrati) si modele de concurs caracteristica competitiei celei mai importante.

Mijloace de pregatire.

Mijloacele de pregatire sunt cele cu care operam in cadrul

antrenamentelor si se clasifica in : mijloace de pregatire generala, mijloace de pregatire specifica si mijloace cu caracter mixt. Mijloacele de pregatire specifica sunt aplicate sub forma procedeelor tehnice inlantuite pentru pregatirea tehnica si sub forma structurilor de pregatire tactica sau combinate tehnico-tacti, pentru insusirea-fixarea-consolidarea-perfectionarea si se pot clasifica in :

mijloace de baza : se folosesc pe tot parcursul pregatirii,

mijloace periodice : se folosesc in anumite perioade in functie de etapa de pregatire si sarcinile de rezolvat, pentru individualizare,

mijloace ajutatoare : folosite o perioada cat mai scurta pentru rezolvarea partiala a unor greseli de executie, corectari sau individualizari. La selectionarea mijloacelor cele mai eficiente este recomandabil sa se respecte regulile de baza :

a – pentru actiunile individuale :

sa previna formarea unor deprinderi gresite (la incepatori privind dominanta actiunii tehnice, la avansati – aspectul tehnico-tactic),

sa respecte cerintele regulamentului,

realizarea continuitatii in exersare, prin organizarea unui circuit inchis pentru drumul mingii,

folosirea in paralel, in aceiasi directie a exercitiilor cu 1-2 elevi si a celor cu mai multi jucatori,

incadrarea exercitiului in faza de joc.

b – pentru actiunile colective :

in exersare, accentul se pune pe incadrarea in ansamblul jocului,

structura exercitiilor pentru obtinerea punctului, a serviciului sau combinat,

incadrarea exersarii actiunii in modelul de joc.

In urma studiului efectuat, am remarcat necesitatea includerii in

sistemele de actionare a structurilor functionale de joc, astfel : pentru fiecare structura de joc sa se alcatuiasca modele operationale cu 2-4 exercitii suplimentare, variante in ordinea etapelor de instruire, de la simplu la complex.

Aceasta varianta ar arata in felul urmator :

Pentru structura I, cu actiunile : S, Ps, Rps, Aps, avem variantele :

mingea pleaca de la jucatorul de la preluare prin autoaruncare si pasa de jos cu doua maini.

mingea este aruncata de jucatorul din teren advers, catre cel de la preluare.

mingea este servita prin procedeu exersat.

Rps

Aps

S Ps

Pentru structura II, cu actiunile : B, Pa, Rpa, Apa, avem :

mingea pleaca de la unul din jucatorii aflati la preluare.

Mingea introdusa de antrenor, in exersare.

Sarcini suplimentare pentru jucatorii aflati la fileu (blocaj).

Apa Rpa

Pa

Pa

Rpa Apa

Pentru structura III, cu toate actiunile :

Mingea aruncata de un jucator din lateral, numai dintr-o parte.

Mingea servita de un jucator care nu participa la restul fazelor.

Introducerea de sarcini suplimentare pentru atac si aparare.

Pa Apa Rpa

Rpa Apa Ps

S

S E R V I C I U L

Servici cu accent pe blocarea articulatiei pumnului si alegerea punctului optim de lovire.

Structura 1 de exercitii :

Servici la perete de la 2 m distanta.

Idem cu verificarea blocarii si a punctului de lovire, prin atingerea mingii tinute de 1-2 ori inaintea efectuarii serviciului.

Structura 2 de exercitii :

servici cu 2 elevi la minge, cu accent pe blocare si punct de lovire.

Idem cu lovirea de 1-2 ori a mingii tinute.

Servici cu accent pe blocare-punct de lovire, in doi elevi cu doua mingii:jucatorul 1 serveste, jucatorul 2 arunca a doua minge cu pamantul spre partener si o prinde pe cealalta; dupa 6-10 servicii, se schimba rolurile (fig.1).

Idem cu corectarea partenerului.

fig. 1

1 2

Sevici in conditii apropiate de joc.

Structura 1 de exercitii :

servici peste plasa de la distanta mai mica (individualizat).

Idem, cu prinderea mingii in cupa, direct sau dupa ricosare din podea.

Servici de la distanta mai mare (individualizat) cu retinerea numarului de servicii reusite din 5-10 repetari.

Structura 2 de exercitii :

servici in jumatatea dreapta aterenului – serii de 10-15 servicii cu retinerea numarului de actiuni reusite (fig.2) jucatorul din gr.A si B, servesc spre zona hasurata, apoi se deplaseaza in locul jucatorului din gr.C si D, recupereaza mingiile si revin la servici.

Servici in jumatatea stanga a terenului (diagonala) – serii de 10-15 servicii, cu retinerea actiunilor reusite (fig.3): jucatorul din gr.A si B servesc spre zona hasurata, apoi se deplaseaza spre stanga, recupereaza mingiile trimise de jucatorul din gr.C si revin la servici; dupa terminarea seriei se schimba grupele.

C B C

B A

A D

fig. 2 fig. 3

Serviciu in conditii apropiate de joc.

Structura 1 de exercitii :

grupa de 3 jucatori : jucatorul A serveste, jucatorul B preia spre jucatorul C (fig.4), dupa 10-15 executii, se schimba locurile.

Serviciu executat de grupa A, spre grupele B si C din terenul adves; preluarea se efectueaza spre un ridicator aflat la fileu (fig.5).

Doua grupe de 3 jucatori : la servici si la preluare din servici (fig.6); preluarea efectuata spre un jucator aflat la plasa, care transmite mingea la serviciu dupa recuperare; se schimba locurile dupa 10-15 executii.

A B C

C R R

A

B

fig 4 fig. 5 fig. 6

Structura 2 de exercitii :

doua grupe de jucatori in cele doua terenuri, la plasa un jucator la recuperare (fig.7); jucatorul A serveste din zona 5 catre zona3, se deplaseaza spre plasa la recuperare, jucatorul B trece la servici.

Idem, cu efectuarea serviciului pe zona 1.

Idem a si b, cu efectuarea de sarcini suplimentare (dublare).

R

A B

Fig. 7

Structura 3 de exercitii :

doua grupe de jucatori in cele doua terenuri : jucatorul a serveste in zona 5, dupa care intra in teren si efectueaza preluarea atacului pe culoar de catre grupa B; ridicatorul nu se schimba, dupa 10 executii se schimba locurile (fig.8).

idem, cu efectuarea serviciului in zona 1 si preluarea atacului pe culoar in zona 5; jucatorul de la servici intra in teren spre zona 5 pentru preluare.

Idem, cu preluarea atacului pe diagonala (fig.9).

R B

R

A A

B

Fig. 8 fig. 9

PRELUAREA DIN SERVICIU :

Preluarea de jos, din minge aruncata, cu traiectorie asemanatoare serviciului.

Structura 1 de exercitii :

preluarea de jos din minge aruncata de instructor (fig.10) se arunca de 2 ori consecutiv la jucatorul 1 apoi la jucatorul 2, care efectueaza preluare pana la jumatatea distantei.

Fig. 10

idem, din minge aruncata la distanta unei fandari.

Preluare din servici in 3 jucatori, cu o minge (fig.11): jucatorul 1 serveste, jucatorul 2 efectueaza preluarea spre jucatorul 3, care transmite mingea (paseaza) la jucatorul 1; dupa 10-12 preluari se roteaza.

Fig. 11

Structura 2 de exercitii :

preluare din servici, efectuat alternativ de catre 2 jucatori (fig.12): jucatorul 1 si 2 servesc, 3 si 4 efectueaza preluare si schimba locurile prin deplasare laterala.

Servici peste plasa, alternat cu aruncarea mingii si preluare spre sreapta (fig.13): jucatorul 1 serveste (arunca) precis la jucatorul 2, care preia spre jucatorul 3 si acesta transmite mingea la jucatorul 1.

Idem, numai servici, cat mai aproape de jucatorul de la preluare.

Fig. 12 fig. 13

Preluarea de jos, cu accent pe deplasare, oprire, pendularea ampla a membrelor superioare si lovirea mingii cu portiunea mansetelor.

Structura 1 de exercitii :

servici-preluare in 3 jucatori, cu 2 mingii (cca 5 m dist) cu accent pe cursivitate (fig.14).

idem, peste plasa (fig.15).

preluare in sus, la distanta mica, urmata de preluare (lovire) lunga in 2 jucatori (cca 5 m)(fig.16).

Fig. 14 fig. 15 fig. 16

Structura 2 de exercitii :

3 jucatori in linie cu cate o minge fiecare, la distanta de 2 m, jucatorul A se va deplasa spre dreapta-lateral pentru a efectua preluarea mingiilor aruncate de jucatorii ficsi (fig.17).

pe perechi A si B, jucatorul A lanseaza mingea spre B, care o retransmite prin preluare de jos (fig.18).

jucatorii A, B, C, D pe loc cu cate o minge fiecare, arunca spre jucatorii 1, 2, 3, 4, care se deplaseaza fiecare in dreptul jucatorilor cu minge, o transmit prin preluare de jos, dupa care se deplaseaza ocolind fanioanele (urmatorul jucator pleaca in exercitiu dupa ce a recuperat mingea jucatorul B (fig.19).

A B C D

A B

B,A

2,1

fig. 17 fig. 18

fig. 19

Preluare din serviciu in conditii apropiate de joc.

Structura 1 de exercitii :

preluare din servici, urmata de atac (fig.20): jucatorul 1 serveste, jucatorul 2 preia spre jucatorul 3 si ataca usor din ridicarea jucatorului 3; dupa 10-15 preluari, se roteaza.

Preluare din servici in 2 jucatori, urmata de schimb de locuri prin deplasare laterala (fig.21).

Idem, cu 2 mingii (fig.22).

4

1 1 1

fig. 20 fig. 21 fig. 22

Structura 2 de exercitii :

preluare din servici, urmata de dublarea atacului si retragere in dispozitiv (fig.23).

idem, cu schimbarea locurilor in impul retragerii (fig.24).

preluare in 2 jucatori, retragere, solicitarea dublarii cu plasarea mingii inapoi si atac din a doua actiune (fig.25): jucatorul 1 serveste, jucatorii 2 si 3 preiau, jucatorul 4 ridica, jucatorul 2 plaseaza peste cap, 3 preia spre 4, dupa dublare apoi se ataca usor spre locul serviciului.

Fig. 23 fig. 24 fig. 25

Structura 3 de exercitii :

grupa A serveste in zona 1, unde se afla jucatorul 1 care preia spre ridicator 2, acesta paseaza in zona 4 unde vine jucatorul 3 si ataca, dupa care se retrage in zona 1 (fig.26), dupa 10-15 executii, se schimba cu grupa de la serviciu.

Idem, cu efectuarea serviciului in zona 5 si atacul din zona 2.

Joc 3×3, cu punctarea fazelor si schimb de locuri : atacurile orientate spre zona 1, mingea se pune in joc din lateral.

A

Fig. 26

RIDICAREA PENTRU ATAC :

Ridicarea cu accent pe ansamblu in conditii usoare.

Structura 1 de exercitii :

ridicare cu deplasare inainte-oprire si pasare in zona 3, (fig.27): jucatorul 4 paseaza spre zona 2 de unde intervin alternativ jucatorii 1 si 2 prin alergare inainte-oprire si ridicare inalta spre jucatorul 3 care dupa o pasa de control trimite la jucatorul 4; dupa 10-15 executii se schimba jucatorii 1, 2 cu 3,4.

Idem, cu 3 interventii succesive la minge.

Idem, cu ridicare lunga (fig.28).

Fig. 27 fig. 28

Structura 2 de exercitii :

ridicare din zona 2 cu iesire din fileu si pasare spre zona 4 (fig.29): jucatorul 3 preia spre linia de 3 m, jucatorii 1 si 2 se deplaseaza si ridica spre jucatorul 4 care dupa pasa de control trimite la jucatorul 3; dupa 10-15 exercitii se schimba cei 2 ridicatori.

Idem, cu trimiterea preluarii de 2 ori consecutiv pe linia de 3 m si spre plasa, accent pe start rapid, alergare-oprire si ridicarea din dreptul fruntii (fig.30).

idem cu ridicare de langa fileu spre zona 3 si de la linia de 3m spre zona 4.

3 3

fig. 29 fig. 30

Ridicare cu accent pe oprire si mentinerea cupei in pozitie finala.

Structura 1 de exercitii :

pasare individuala in apropierea coltului salii, de control si spre perete cu intoarcere prealabila spre dreapta si spre stanga; reprize de 10-15 executii (fig.31).

ridicare succesiva din zona 2, spre zona 4, precedata de deplasare si atingerea liniei de 3 m (fig.32).

idem cu rudicare paralela cu plasa, efectuata de ambii jucatori si precedata de deplasare si atingerea liniei de 3 m (fig.33).

Fig. 31 fig. 32 fig. 33

Structura 2 de exercitii :

ridicare din zona 2 in zona 3 cu accent pe asezarea piciorului drept mai in fata si a mentinerii cupei dupa plecarea mingii (fig.34).

pasare de control individuala cate 2 fata in fata, dupa 5-10 actiuni, la semnalul sonor se paseaza spre partener inalt si se reia exersarea din aer sau dupa ricosarea mingii din sol.

Idem, cu 3 jucatori asezati in triunghi care dupa pasare la semnal, paseaza inalt spre dreapta.

A

A

Fig. 34 fig. 35 fig. 36

Ridicare in conditii apropiate de joc.

Structura 1 de exercitii :

ridicare din zona 2 spre zona 3, cu interventie numai de sus, (fig.35): jucatorul A trimite peste plasa din a doua interventie, jucatorul 3 preia spre jucatorul 2 care ridica cu traiectorie medie (inalta) care sa cada pe elanul oblic spre plasa al tragatorului.

Idem, cu schimbarea locurilor intre jucatorii 2 si 3 dupa fiecare actiune.

Idem, cu ridicarea spre zona 4 (fig.36): jucatorul A trimite peste plasa din a doua interventie, jucatorul 3 preia de jos spre jucatorul 2 care ridica cu traiectorie inalta in zona 4 pe directia elanului oblic al tragatorului.

A

A

Fig. 37 fig. 38 fig. 39

Structura 2 de exercitii :

joc 2×2 pe teren redus cu atac usor, eventual impins (fig.37): jucatorul 3 efectueaza preluare si atac succesiv, jucatorul 2 efectueaza ridicare; dupa 5-10 executii se schimba locurile, mingea se pune in joc prin aruncare.

Idem, cu schimbarea locurilor dupa fiecare trecere a mingii peste plasa.

Idem, cu efectuarea serviciului (seturi scurte pana la 7 pct)

Structura 3 de exercitii :

cu ridicatorul in linia 1 : preluare serviciu si ridicare din preluari imprecise (fig.38): jucatorul A serveste, jucatorii 3 si 4 preiau si ataca usor din ridicarea jucatorului 2.

Idem, cu preluarea atacului efectuat de jucatorul A (fig.39): jucatorul A ataca usor din autoaruncare, jucatorii 3 si 4 preiau spre jucatorul 2 si ataca usor peste din ridicarea acestuia.

Idem, cu sarcini suplimentare pentru ridicator (blocaj, dublare).

A

C B D C

R1R2 R 1R 2 B

Fig. 40 fig. 41

Structura 4 de exercitii :

cu ridicatorul in linia 2, zona 1-intrare: jucatorul A arunca mingea spre zona 2 unde patrunde ridicatorul si paseaza spre zona 4, intins, jucatorul ataca usor spre zona 5 unde jucatorul C preia spre urmatorul ridicator care este in patrundere (fig.40).

idem, cu schimbarea locurilor dupa fiecare faza.

Jucatorul C din zona 4 ataca usor spre jucatorul D, zona 5, ridicatorii patrund alternativ din zona 1 spre zona 2 unde primesc pasa de la D si paseaza peste cap la jucatorul B, B efectueaza pas lung la jucatorul C, zona 4 (fig.41).

A T A C U L :

Atac cu accent pe ansamblul in conditii usoare.

Structura 1 de exercitii :

atac spre perete (partener) din minge oferita, dinspre bratul de lovire.

Idem, cu un pas, elan, bataie de doua picioare si atac usor.

Idem, cu minge oferita mai inalt exact in fata elevului si alegerea momentului sariturii de catre acesta.

Structura 2 de exercitii :

atac peste plasa din minge oferita inalt cu traiectorie descendenta cu elanul oblic spre fileu al atacantului.

Atac cu elan-bataie, avantarea bratelor si atingerea unui obiect suspendat.

Atac spre perete din minge oferita alternativ peste plasa din ridicarea profesorului.

Atac cu accent pe ultimul pas al elanului si punctul inalt de lovire.

Structura 1 de exercitii :

atac spre perete, din minge oferita, cu accent pe ultimul pas lung.

Idem, cu joc de glezna, start, saritura pe ambele picioare cu ultimul pas lung si avantarea bratelor.

Idem, cu accent pe punct inalt de lovire.

Structura 2 de exercitii :

atac peste plasa din minge oferita, cu accent pe ultimul pas lung.

Idem, cu accent pe ultimul pas lung si punct inalt de lovire (sa nu loveasca mingea in cadere).

Pas lung spre panou, peste 2 linii trasate pe sol, bataie pe ambele picioare cu avantarea ampla a bratelor si atingerea unui obiect suspendat.

Idem, cu pas lung-saritura, aterizare si pas lung inapoi peste cele 2 linii.

Atac in conditii apropiate de joc.

Structura 1 de exercitii :

atac din zona 4, din ridicare inalta.

Idem, cu pasare spre ridicator de catre alt jucator (fig.42).

Se efectueaza ex.1 si 2 alternativ, cu accent pe corectarea aspectelor deficitare care apar.

A

A B

Fig. 42 fig. 43 fig. 44

Structura 2 de exercitii :

preluare din servici, urmata de atac usor spre jucatorul care a servit.

Preluare din atac usor (“impins”), urmat de atac plasat spre instructor (fig.43): jucatorul A ataca usor, jucatorul 4 se retrage si apara diagonala, preluand spre jucatorul 3, care ridica iar jucatorul 4 ataca usor spre jucatorul A.

Atac precedat de preluare din servici si apoi de atacul efectuat de catre 2 instructori A si B (fig.44): A si B ataca alternativ, jucatorul 5 preia spre jucatorul 2 care ridica la 4, iar acesta ataca usor spre unul din cei doi instructori.

Structura 3 de exercitii :

atac sub forma de serii scurte-medii cu accent pe pasul lung, saritura si retragere rapida (fig.45).

idem, cu 3 atacuri consecutive: jucatorii 2, 3, 4 aduc cate 3 mingii (2 pentru cel din fata si una pentru el).

Atac urmat de retragere-preluare si din nou atac usor spre jucatorul A (fig.46): jucatorul 2 din ridicarea jucatorului 1 ataca usor spre A care din autoaruncare ataca pe diagonala scurta de unde jucatorul 2, dupa retragere, efectueaza preluare si din nou atac.

. . . . R

A

Fig. 45 fig. 46

PRELUAREA DE JOS A ATACULUI :

Preluare din atac usou “impins”, din aruncare cu traiectorie intinsa – de sus in jos.

Structura 1 de exercitii :

joc de glesna, fandarea si preluarea unei mungii aruncate cu traiectorie intinsa la distanta (fig.47): jucatorii 1 si 2 efectueaza pe rand preluare cu fanfare inainte, lateral stanga, lateral dreapta, cu efectuarea miscarii premergatoare fandarii.

Idem, din pasare intinsa.

Trei jucatori ficsi cu cate o minge fiecare, alti jucatori aflati la distanta de 3-4 m (fig.48): fiecare jucator se deplaseaza lateral pentru a primi mingea de la jucatorii ficsi; se schimba locurile dupa un numar de serii.

A B C

2,1

fig. 47 fig. 48

Structura 2 de exercitii :

preluare cu deplasare laterala (oprire, fandare) din pase intinse, efectuate de catre 2 instructori (fig.49): jucatorii A si B efectueaza pase intinse inainte si jucatorii 1, 2 si 3 efectueaza deplasare laterala, oprire cu fandare si preluare spre oinstructor; dupa 10-15 actiuni se schimba instructorii.

Idem, dar insstructorul combina pasa intinsa cu aruncarea mingii pentru realizarea continuitatii in exersare.

Preluare lunga su scurta (alternativ) din minge aruncata de catre instructor (fig.50): accent pe oprire si pendulare brate.

Idem, cu 4 interventii la minge.

Idem, cu accent pe deplasare specifica : oprire-fandare-preluare (fig.51).

A

B

Fig. 49 fig. 50 fig. 51

Preluare din atac usor, cu accent pe lovire cu portiunea mansetelor, flexie cubitala.

Structura 1 de exercitii :

preluare in 2 din minge aruncata la distanta 3-4 m (fig.52): jucatorul A arunca mingea cu traiectorie intinsa inainte si lateral pentru jucatorul B; dupa 10-15 actiuni se schimba locurile.

Idem, cu 2 mingii (atentie la fandari).

Preluari individuale spre perete, cu accent pe schimbarea piciorului care fandeaza si lovire cu manseta (10-15 preluari).

Fig. 52 fig. 53

Structura 2 de exercitii :

atac si preluare in 2, cu accent pe fandare-preluare si flexie cubitala in pozitie finala (fig.53): jucatorul 1 prinde mingea si din autoaruncare, ataca spre jucatorul 2; dupa 10-15 executii, se schimba rolurile.

Idem, cu atac din pasa de control.

Idem, cu atac alternat cu minge plasata “impinsa”.

Preluare de jos, in 2 jucatori la distanta de 1 m : concurs, din 3 incercari se retine nr. Maxim de interventii continue.

Preluare de jos, din atac in conditii apropiate de joc.

Structura 1 de exercitii :

preluare de jos din atac “impins”, utmat de atac usor la instrictor (fig.54): jucatorul A ataca usor din autoaruncare, jucatorul 3 preia si din ridicarea jucatorului 2, ataca spre instructor.

Idem, cu schimbarea locurilor dupa fiecare trecere a mingii peste plasa la instructor.

Idem, sub forma de concurs (fig.55): se joaca seturi mici pana la 5 pct. Diferenta de 1 pct., setul castigat de cei 2 aduce fiecaruia 1 punct, setul castigat de jucatorul A 2 puncte; jucatorul A trimite mingea din a doua lovitura peste plasa, jucatorul 3 efectueaza preluare obligatoriu si atac cu plasare din ridicarea jucatorului 2, daca mingea atinge zona hasurata se obtine un punct, in caz contrar jucatorul A primeste pct.

Fig. 54 fig. 55

Structura 2 de exercitii :

preluare cu apararea diagonalei lungi si scurte de catre 2 jucatori (fig.56): jucatorul A ataca din autoaruncare pe diagonalele lungi si scurte, jucatorii 4 si 5 efectueaza deplasare laterala, interventie la minge si se duc in dispozitiv.

Idem, cu schimbarea zonelor de catre jucatorii 4 si 5; solicitari mai multe din partea jucatorului 5, cu schitarea blocajului si dublarea numai de jucatorul 4.

Preluare din atac cu apararea diagonali scurte (lungi), la atacul instructorului, efectuat din terenul advers (fig.57): jucatorul 2 efectueaza pasa de control, se intoarce cu fata la adversar si ridica peste plasa la jucatorul A, care ataca pe diagonala scurta (lunga) la jucatorul 4 (sau 5), dupa preluare ei se deplaseaza in dispozitiv de baza; dupa 10-15 actiuni se roteaza jucatorii.

Idem, cu blocaj individual, cu accent pe continuitate in exersare.

A

A

Fig. 56 fig. 57

B L O C A J U L

Blocajul exersarea ansambllui in conditii usoare si foarte usoare.

Structura 1 de exercitii :

blocaj pe loc efectuat la minge care “apare”, ridicata de un jucator A, situat pe o banca de partea cealalta a plasei, accent pe pozitia bratelor.

Idem, dar efectuarea blocajului este precedat de o pasire laterala stanga-dreapta, in functie de locul unde apare mingea.

Structura 2 de exercitii :

blocaj la mingea care “apare”, executat succesiv prin deplasarea laterala cu pas adaugat, la 3-4 instructori cu minge, situati pe o banca de cealalta parte a plasei, cu accent pe apropierea bratelor si actiunea agresiva a palmelor.

Pe perechi, de o parte si alta a plasei, fata in fata, transmiterea mingii peste fileu cu accent pe introducerea mainilor peste plasa pentru atingerea mingii si apoi retragerea rapida a bratelor pentru a evita atingerea fileului.

Idem, dar transmiterea mingii este precedata de deplasare laterala.

Exersarea ansamblului cu accent pe consolidarea aspectelor dominante din componenta tehnica (apropierea antebratelor si actiunea agresiva a palmelor pe minge).

Structura 1 de exercitii :

blocaj efectuat la atac usor (“impins”) din autoaruncare direct in blocaj; se repeta 10-15 ori;

blocaj efectuat de pe o banca, la minge care “apare” miscata stanga-dreapta de catre un alt jucator aflat pe o banca.

Blocaj alternativ (dublu) la minge care “apare” si apoi la minge impinsa in blocaj.

Exersarea blocajului in conditii apropiate de joc.

Structura 1 de exercitii :

blocaj de pe loc, la atac efectuat de catre instructor din autoaruncare, direct in blocaj, cu accent pe actiunea palmelor pe minge.

Idem, cu deplasare laterala pentru blocaj succesiv la atac din zona 2, 3 si 4 efectuat de catre 3 jucatori.

Structura 2 de exercitii :

blocaj la zona (inchiderea culoarului), la atac efectuat pe culoar.

Idem, la atac pe diagonala.

Structura 3 de exercitii :

blocaj la minge la atac din zona 4, fara precizarea directiei de atac, cu accent pe actiunea agresiva a palmelor pe minge.

Idem, la atac din zona 2.

Joc cu tema : “aparare cu blocaj individual la corespondent”.

INDICATII METODICE

In cadrul pregatirii jucatorilor de volei, un loc important il au

indicatiile metodice care sunt necesare pentru corectarea greselilor de executie, punctarea aspectului dominant al actiunii cat si aspectele cu caracter colectiv.

Serviciul :

Dupa fixarea preluarii de sus, serviciul se repeta paralel cu organizarea celo 3 lovituri, a insusirii jocului cu caracter redus.

La incepatori se pune accent pe constanta serviciului, iar la avansati se forteaza serviciul chiar daca apar mai multe actiuni gresite.

Se vor folosi, atat la incepatori cat si la avansati, serii scurte, medii in organizarea exersarii.

Se va exersa in paralel ansamblul actiunii cu aspectul dominant, blocarea si punctul de lovire.

Preluarea din serviciu :

Diversificarea serviciului impune diversificarea preluarii din serviciu : ridicarea centrului de greutate la serviciu usor si coborarea lui la serviciu puternic, prin amortizarea si dirijarea preluarii.

Pregatirea jucatorilor trebuie sa se faca pe cele trei categorii de preluare, in perioade speciale.

Dezvoltarea simtului mingii la nivelul mansetelor, prin exercitii cu contact prelungit al mingii de volei, medicinale si unele automatizari partiale din executie, care se pot realiza prin exercitii simple si cu un volum mediu de repetari.

Ridicarea :

Ridicarea realizeaza legatura dintre preluare si atac, transmiterea mingii trebuie sa creeze conditii cat mai bune pentru tragator si valorificarea situatiei tactice in favoarea echipei.

La incepatori, ridicarea este efectuata de toti jucatorii, de obicei din zona 2, la avansati se efectueaza de jucatori specializati.

Ridicarea apare in cadrul organizarii celor 3 lovituri, de aceea se repeta paralel cu atacul.

In cadrul pregatirii se va pune accent pe dezvoltarea simtului mingii la nivelul degetelor, prin : pase de control (cca 300 zilnic), pase la perete in 2 jucatori cu contact prelungit si scurt (alternativ), pase alternative cu mingea de volei si mingea medicinala.

Se recomanda atentie in trecerea prin operatiile de consolidare, automatizare a aspectului dominant in executie, pentru evitarea ridicarii “telefonate”, care nu trebuie consolidata fara sa se efectueze o deschiderea spre ridicarea fara participarea membrelor inferioare, cu fenta, cu viteza mai mare in finalul executiei (ridicarea cu actiunea numai a bratelor, ridicare de control din stand, sezand, ridicare cu final mai rapid al executiei, ridicare cu fenta de cap si privire).

Atacul :

Scopul atacului este de a crea dificultati de aparare adversarului, de a obtine punctul.

In pregatire se pune accentul pe invatarea atacului pe directia elanului, care apare dupa insusirea jocului cu efectiv redus. Atacul cu intensitate medie va fi introdus odata cu preluarea de jos, pentru cursivitatea jocului.

Se va insista, la inceput pe conturarea stereotipului motric, fara indicatii asupra detaliilor.

In afara aspectelor dominante, pot aparea pe linia individualizarii aspectele legate de : avantarea bratelor, directia spre minge a ultimului pas, punctl inalt de lovire executat la obiecte suspendate.

Atentie in prevenirea unor aspecte gresit insusite.

Inainte de incheierea consolidarii atacului din ridicare inalta, sa se efectueze initiere in atacul din ridicare scurta-intinsa si cu dubla bataie.

Preluarea din atac :

La incepatori predomina preluarea de sus cat si de jos, in cadrul careia importanta este deplasarea premergatoare, anticiparea, fandarea simpla si dubla, deplasarea-oprirea-fandarea si incadrarea in tactica echipei.

In pregatire se va pune accent pe toate componentele actiunii : executie-valorificare la maxim a vitezei si indemanarii jucatorilor, imbunatatirea aspectelor specifice actiunii in cadrul gandirii tactice, atentiei si curajului.

La avansati predomina preluarea cu amortizarea atacului puternic.

Se recomanda interventia cu membrele superioare perfect intinse si lovirea mingii cu fandare-ingenunchiere si lovirea acesteia “tangenta” sub minge.

La fel ca la preluarea din serviciu, avem perioade distincte : preluare cu ridicarea centrului de greutate, cu coborarea acestuia si combinat in functie de intensitatea atacului.

In cadrul preluarii atacului, o importanta deosebita o reprezinta automatizarea unor aspecte din executie : start rapid, din miscare premergatoare, deplasare specifica fazei, fandare si chiar lovirea cu portiunea mansetelor, pe fondul unei informatii fidele si anticiparii eficiente a fazei jocului.

Blocajul :

Blocajul este elementul principal al sistemului de aparare, de el depind sarcinile si directiile de actionare ale celorlalti jucatori aflati in aparare.

In cadrul pregatirii, actiunea de blocaj are un loc determinant : invatarea se va face dupa insusirea (fixarea-consolidarea) actiunilor de baza si a ansamblului de joc; dupa momentul cand atacul devine destul de puternic pentru a crea dificultate la preluarea lui in cadrul jocului.

Instruirea va incepe cu explicarea si demonstrarea actiunii de blocaj cu evidentierea aspectelor dominante din componenta tehnica (pozitie brate in momentul initial, apropierea antebratelor si actiunea agresiva a palmelor pe minge, dupa care se vor aplica seriile de mijloace grupate pe structuri.

Exercitiile sa fie utile pentru formarea deprinderii de a apropia antebratele, de a introduce palmele agresiv in terenul advers, de a retrage rapid bratele pentru evitarea atingerii fileului.

Este necesar realizarea unui numar mare de repetari, dar fara sa apara oboseala (evitarea instalarii oboselii prin repetari fara sarituri, alternate cu sarituri).

In prima etapa a invatarii se insuseste blocajul individual, la atac din ridicare inalta-semiinalta, apoi la atac din ridicare scurta, iar in cele din urma la atac din urcare si ridicare intinsa. Dupa insusirea blocajului individual se invata blocajul colectiv.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII SI PROPUNERI

In urma studiului efectuat, a pelucrarii datelor si a observarii modului de plicare a aspectului tehnic in antrenament si joc, se pot oncluziona urmatoarele :

gruparea elevilor in clase cu profil spotiv-volei, pe baza selectiei, contribuie la largirea numarului de copii pregatiti pentru sportul de performanta si selectionarea celor mai buni in echipa reprezentativa scolara sau divizionara,

pregatirea elevilor in clasele cu profil sportiv se face organizat, pe baza cerintelor moderne de abordare a procesului de instruire, cu volum sporit de lucru,

modul de abordare al pregatirii se face in concordanta cu orientarile metodice moderne, modelarea constituind un pas inainte in sistematizarea si ordonarea mai precisa si concreta a muncii instructiv-educative,

legatura stransa intre modelele de joc si de pregatire nu trebuie sa duca la interferarea modelelor intermediare cu cel final, pentru a nu influenta negativ pregatirea jucatorilor; sa se tina seama ca pana la varsta de 16 ani jucatorii trebuie pregatiti multilateral in vederea adaptarii lor la cerintele actuale ale jocului,

folosirea in procesul de instruire a mijloacelor de pregatire sistematizate pe structurile functionale de joc, determina o incadrare mai rapida si o eficienta crescuta a actiunilor de joc a jucatorilor din cadrul jocului actual,

structurile functionale ale jocului, cu marcarea aspectului dominant : castigarea punctului, ajuta la cresterea eficientei actiunilor de joc, daca sunt exersate corespunzator in procesul de instruire.

Experienta dobandita in urma elaborarii acestei lucrari imi permite

sa fac urmatoarele propuneri :

consider necesara pregatirea jucatorilor pe baza unor modele operationale in care actiunile de joc sunt incluse in structurile functionale de joc, pentru o mai buna insusire si folosire mai eficienta in cadrul jocului,

este necesar ca antrenorii si profesorii sa introduca aspectele noi in pregatire si sa tina seama de tendintele de dezvoltare ale jocului actual pentru a da mai departe jucatori cu o pregatire complexa,

probele de control specifice sa aiba ca obiectiv executia tehnica (constanta si precizie) si incadrarea actiunii in structura de joc,

probele de control F.R.V. sa reprezinte un obiectiv important in pregatirea jucatorilor – progresul, pentru depasirea performantelor proprii si in comparatie cu colegii; sa se stabileasca un cod de punctaj care sa-l ajute pe jucator sa-si compare rezultatele, cat si sa-si cunoasca cerintele federatiei de specialitate privind capacitatea motrica a jucatorilor de divizie.