Violenta. Aspecte Psihosociale

.Violenta – aspecte psihosociale

INTRODUCERE

I.1. Motivarea alegerii temei:

Într-o societate tot mai alertă și tot mai bombardată cu mesaje prin intermediul televiziunii, radio-ului, internetului, etc., care au în conținut imagini sau conținut audio-vizual ori scris limbaj cu conținut violent, pot influența comportamentul elevilor în relație cu ceilalți colegi și cu profesorii. Aceste mesaje odată transmise pot avea efecte negative în formarea educațională a copiiilor, cât și în formarea comportamentală a acestora.

Am ales această temă de licență, deoarece am dorit să aflu un răspuns la întrebarea: Care este percepția elevilor de gimnaziu despre violență?

În momentul în care am început să mă documentez cu privire la această temă am constatat că actele comportamentale violente sunt tot mai prezente în spațiul școlii românești, fiind insuficient combătută deoarece violența, cât și comportamentul violent își pun amprenta asupra comportamentului elevilor încă de la vârsta de 11 ani, intrând în subconștientul fiecărui elev. Fiind o temă care a fost și este dezbătută se caută noi metode de combatere a violenței în școli, iar pentru a putea realiza o analiză asupra acestor acte de violență este necesar să înțelegem care este percepția elevilor despre aceasta, deoarece am putea afla care sunt cauzele acestor acte manifeste de factură violentă.

I.2. Obiectivul lucrării: Obiectivul prezentei lucrări este acela de a afla dacă există diferențe de opinie între persoanele de gen masculin sau gen feminin, în ceea ce privește desfășurarea actelor comportamentale agresive între elevi, făcând referire la faptul că baieții, respectiv fetele, sunt predispuși sau nu la utilizarea agresivității, expresiilor jignitoare și violenței pe care o observă în jurul lor. În cadrul acestui obiectiv vom urmări: cauzele, motivele, dar și factorii care influențează, modul elevilor de a se comporta violent, cât și frecvența cu care este întâlnit acest fenomen. Punerea in comparație a agresivității, expersiilor si violenței cu genul au fost realizate pentru a vedea dacă există sau nu diferențe între grupul de variabile independente si grupul de variabile gen.

CADRUL TEORETIC

Violența umană este, fără îndoială, una dintre temele recurente ale societăților contemporane.

Violența este o problemă actuală a societății noastre, având impact asupra actului educațional desfășurat într-un cadru instituționalizat. G. Ferreol și A. Neculau (2003)

Violența reprezintă utilizarea forței și a constrângerii de către un individ, grup sau clasă socială în schimbul sau scopul impunerii violenței asupra altora. (Vlăsceanu, 1998)

Violența este o situație de interacțiune care implică unul sau mai mulți actori, iar această interacțiune produce la rândul ei o acțiune prin care se traduc prejudiciile altora (corporale-morale) și se manifestă prin diferite modalități (directe sau indirecte).

Globalizarea interesului față de violența socială este o consecință a unei constientizări generalizante privind necesitatea punerii violenței pe agendele de lucru ale diferiților actori sociali, responsabili de găsirea unor soluții, dar și mobilizarea corpului social pentru luarea de poziție, implicarea și participarea la prevenirea și combaterea acestui fenomen de amploare socială.

Yves Michaud consideră că nu poate exista un discurs universal asupra violenței deoarece în cadrul fiecărei societăți se dă o luptă cu propria violență, conform unor criterii proprii, iar problemele create de violență sunt tratate mai mult sau mai puțin, cu succes în funcție de situație. D. Sălăvăstru (2003)

În procesul de definire al violenței ca termen, aceasta nu poate fi definită cu exactitate deoarece există o multitudine de forme variate de violență, prin prisma faptului că unii au ajuns să confunde violența cu agresivitatea.

Michel Floro (1996:53) încearcă să realizeze o diferențiere între conceptul de agresivitate și violență pe baza a trei criterii:

criteriul tipologic face referire la agresivitate ca fiind o tendință internă, comparativ cu violența care este mai degrabă o tendință externă;

criteriul funcțional se referă la agresivitate ca un potențial ce permite dirijarea acțiunii;

criteriul etic ne trimite la distincția dintre ceea ce este acceptabil și inacceptabil. (G. Ferreol și A. Neculau, 2003).

Din punct de vedere sociologic violența nu este numai o resursă a puterii claselor sau grupurilor privilegiate, ci și un mijloc compensator la care recurg clasele și grupurile sociale devalorizate sau marginalizate, constituite din indivizi lipsiți de resurse neintegrați social ori socializați în mod deficitar.

În cadrul Sociologiei politice a claselor și relațiilor internaționale, violența semnifică un mijloc coercitiv utilizat pentru asigurarea dominației de clasă sau pentru dobăndirea unei poziții dominatoare, concretizat sub forma războaielor de cucerire, terorismul internațional, etc. (violență colectivă sau instituționalizată.

În cadrul antropologiei culturale violența este constrângerea exercitată de o anumită comunitate culturală asupra alteia sau de un anumit sistem normativ asupra altora prin intermediul unor agenți represivi cu caracter economic, politic sau spiritual în scopul adoptării modelului dominator.

În ceea ce privește domeniul judiciar, violența caracterizează folosirea forței fizice sau a autorității personale pentru a produce un prejudiciu sau o vătămare a integrității unei persoane.

La nivel psihologic violența desemnează comportamentul agresiv manifestat, cel mai adesea, în urma unor frustrări (Freud, conflictul oedipian) însoțit de dorința inconștientă a copilului de a omorâ pe toți aceia care se opun realizării dorinței lui de afectivitate maternă; tendințele de frustrare și conduitele (auto)agresive caracterizează și pe sinucigași. C. Zamfir și L. Vlăsceanu (1998).

Prezența violenței în școală, luată după statistici este conduita de devianță școlară cea mai frecventă. Cristina Neamțu (2003).

Violența școlară este doar una dintre manifestările violenței din cotidian. În Europa, dezbaterile privind relația între conceptul de ”drept la siguranță” și mediul școlar au căpătat o dezvoltare continuă, cu diferențe de la o țară la alta, devenind oficial o problemă de natură politică, în urma unei întâlniri a experților, organizată de Comisia Europeană în 1997.

Definirea fenomenului de devianță școlară în Eric Debardieux: ”Violența este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social și care se traduce printr-o pierdere a integrității, ce poate fi fizică, materială sau psihică. Această dezorganizare poate să opereze prin agresiune, prin utilizarea fortei, conștient sau inconștient, însă poate exista și violență, doar din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenția de a face rău.”

În percepția lui Eric Debardieux (1999) violența școlară este catalogată în funcție de trei indicatori:

Primul indicator este reprezentat de existența delictelor adică furturi, lovituri, rasism și insulte.

Cel de al doilea indicator îl constituie climatul școlar care face referire la relațiile dintre elev, dintre adulți precum și cele dintre elevi și adulți.

Și nu în ultimul rând cel de al treilea indicator face se referire la insecuritate, mai exact la violențe resimțite de ceilalți. (Eric Debardieux, 1999)

Jacques Pain (2000, 72) identifică două tipuri de violență în mediul școlar:

violențele obiective – care sunt de ordinul penalului ( crime și delicte) și asupra cărora se poate interveni frontal;

violențe subiective – care sunt violențe mai subtile, de atitudine, și care afectează climatul școlar. Sunt incluse aici: disprețul, umilirea, sfidarea și lipsa de politețe.

În 2002, Organizația Mondială a Sănătății a declarat că violența în rândul tinerilor este una dintre formele cele mai vizibile de violență în societate.

Comunitățile școlare se confruntă cu diferite manifestări de violență, cum ar fi: intimidarea, discriminare, homofobia, rasismul, violența fizică și violența din stradă, bande, care au apărut și apar în locuri cum ar fi: sala de clasă, școală, autobuzul școlar, pe internet (cyber bullying) etc. Aceste forme de violențe pot apărea între colegi, între tineri și adulți și vice-versa.

Surse de hărțuire și violență în mediul școlar:

Factorul familiar:

implicarea factorului familiar în comportamentul agresiv confirmă faptul adolescenții agresivi provin, de regulă, din familii în care părinții înșiși sunt agresivi, și metodele disciplinare sunt neadecvate, fiind deseori brutale. Studiile privind relațiile dintre părinte și adolescent menționează faptul că adeseori pot avea loc conflicte, care se pot sfârși printr-o ruptură a relațiilor cu părinții.

Tinerii care sunt deseori victime ale hărțuirii și violenței provin în special din familii hiper-protective în care părinții sunt cei care asigură toate nevoile copiiilor, îi controlează, nu îi lasă să-și creeze propriul grup de prieteni, familia substituind colegii de școală și prietenii cei mai buni. Consecințele acestor presiuni exercitate asupra tinerilor ii fac pe aceștia să devină dezadaptați și izolați social fiind incapabili ia decizii în situații problematice, să reacționeze în diferite ipostaze ale vieții și să se adapteze la diferiți factori de mediu. Marian Ilie (2007)

Factorul social:

Mediul social conține numeroase surse de influență de natură să inducă, să stimuleze și să întrețină violența școlară: situația economică, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalitățile sociale, criza valorilor morale, massmedia, disfuncționalității la nivelul factorilor responsabili cu educația tinerilor, lipsa de cooperare, a instituțiilor implicate în educație.

Conjunctura economică și socială provoacă confuzii în rândul tinerilor care încep să se îndoiască de eficacitatea școlii, de utilitatea științei, iar valorile tradiționale promovate în școală cum ar fi munca, meritul și efortul ajung să cunoască o degradare vizibilă.Un mediu social in criza afecteaza profund dezvoltarea personalitatii adolescentului si a individului.

Factorul individual:

Un factor important al comportamentelor agresive este intoleranța la frustrare.

Starea de frustrare se manifestă printr-o emotivitatea mărită, și în funcție de temperamentul individului, de structura sa afectivă, se poate ajunge la un comportament violent.

Factorii individuali ce țin de personalitatea victimei fac referire la tipurile de interacțiuni cu ceilalți; indivizii care pot devenii ușor ținta hărțuirii și agresiunii sunt persoane retrase, anxioase cu slabe abilități de comunicare și care nu au deprinderi sociale bine dezvoltate. În același timp persoanele care pot fi ținta agresorilor au o stimă de sine scăzută, imagine de sine negativă și sentimente de inferioritate în relație cu ceilalți, fiind în același timp incapabile să facă față propriilor probleme și se autoculpabilizează pentru tot ce li se întâmplă.

Școala ca sursă de violență:

primă sursă face referire la deficiențele de comunicare ca fiind o sursă fundamentală a hărțuirii și violenței în școală.

a doua sursă identificată este evaluarea rezultatelor elevilor și climatul de competiție – cauze ale frustrărilor elevilor.

a treia cauză a violenței reprezentativă elevilor este reprezentată de impunerea cu orice preț a autorității cadrului didactic.

Pentru a nuanța în cadrul general conceptul de ”violență în școală” vom trece în revistă termenii de specialitate din literatura anglo-saxonă cu privire la tipologia violenței:

aggression: acest termen se întelege ca finnd continuarea unui atac fără a fi provocat, atacul care este consumat fizic sau verbal.

Aggresivity: face referire la desemnarea componentei verbale, a personalității, agresivitatea latentă, adică potențialul de a comite atacuri.

Aggressiveness – este starea relativ proprie pentru continuarea unei agresiuni, susținută de anumite trăsături ale persoanei, care se pot exprima ca forme adaptate social, ale agresivității: competitivitatea, combativitatea, iniâiativa, curajul, ambiția.

Mobbing: face trimitere la atacurile în grup al unor copiii, asupra unui alt copil.

bullying. Cristina Neamțu (2003)

Cristina Neamțu (2003, pp. 217-239) care realizând o excelentă sinteză a literaturii de specialitate: pune în prim-plan problema victimizării, denumită bullying în literatura anglo-saxonă, este definită de norvegianul Olweus care a abordat pe larg problema astfel:

”O persoană este victimizată atunci când ea sau el sunt expusi, o perioadă mai lunga și în mod regulat, la acțiuni negative din partea unuia sau mai multor persoane.” (Besag, 1989, p.3). Besag, 1989, p. 3: subliniază faptul că victimizarea este un act de agresiune care este în primul rând social, alături de alte caracteristici precum necesitatea existenței unui dezechilibru de putere – cel lipsit de putere fiind agresat de cel puternic – victimizarea poate fi verbală, fizică și psihologică.

Clasificare. Victima și victimizatorul.

Clasificări ale violenței

Fenomenul violenței a luat o amploare semnificativă în ultimii ani, fiind apărute în ansamblu o multitudine de noi tipuri de violențe aceasta fiind o clasificare formală, având:

Violența: 1. Ofensivă;

2. Defensivă;

3. Deliberată;

4. Instrumentală;

5. Directă;

6. Indirectă.

Violența ofensivă este manifestată în momentul, în care aceasta a fost exercitată de către agresor asupra victimei.

Violența defensivă apare ca o reacție de apărare arătată de către victimă.

Violența deliberată se realizează intenționat, având un scop cauzal de suferință ori alte prejudicii victimei.

Violența instrumentală se produce inevitabil, deoarece are în vedere atingerea unor anumite scopuri, altele decât cele care produc suferință sau prejudicii victimei.

Violența directă este exercitată fără răspuns, fizic sau verbal de către un autor cunoscut asupra victimei.

Îar ultimul tip din clasificarea violenței formale este Violența indirectă, care este exercitată, prin intermediul obiectelor, mașinăriilor, organizațiilor, etc. (B. Ficeac, 2010, pag. 303)

Modelul ecologic este o a doua tipologie a violenței, acesta fiind un model de analiză al factorilor care pot influența comportamentul sau creșterea factorilor de risc cu privire la creșterea riscului de a comite acte de violență. În cadrul acestei tipologii avem o tipologie realizată pe patru niveluri:

nivelul personal: la acest nivel se identifică caracteristici de natură etnografică, psihologică, dar și a istoricului propriu cu privire la consumul de substanțe interzise, comportament agresiv ori alte experiențe victimizante;

nivelul relațiilor apropiate: sunt în cuprindere elemente ca familia, prietenii, partenerii intimi, anturajul;

nivelul comunitar: avem în vedere școala, locul de muncă, zonele cu mobilitate mai ridicată a locuitorilor, cu șomaj ridicat, ș.a. , la acest nivel este predispunere la comiterea acestor acte violente;

nivelul societal: acesta constă în evaluarea de ansamblu a unui întreg climat social, pentru a putea sa vizualizăm dacă este sau nu încurajată violența; se evaluează dacă există acces la arme, analiza normelor sociale și culturale precum modul în care sunt respectate drepturile copilului. (B. Ficeac, 2010, pag. 311-312)

Pentru a putea avea o clasificare este necesar să privim în ansamblul problemei

De cele mai multe ori întâlnim trei categorii de elevi implicați în acte de victimizare: victime, victimizatori și victime/victimizatori (Hainie, Et al., 2001; Juvonen, Graham & Schuster, 2003). Victimele pot fi pasive, provocatoare, complotiste, false. Existența victimelor care sunt în același timp victimizatori a fost puternic contestată Olweus consideră că între cele două categorii deosebirile sunt atât de mari încât ponderea celor care sunt, în același timp victime, cât și victimizatori nu poate fi decât foarte mică.

În cadrul zonei de devianță avem și procesul de victimizare, care este definit de Smith si colaboratorii (2004) ca fiind o interacțiune complexă a autorilor actului de violență asupra victimelor, cât, și asupra potențialelor victime, grupuri non-exclusive. (A. Ammermueller, 2010, pag. 910)

Tipologiile legate de criteriul – motivațiile actului agresiv, iar aici întâlnim agresivitatea instrumentală, cea motivată de obținerea unor beneficii și cea afectivă (ostilă) indusă de stări emoționale, de mânie și furie. (Petru Iluț, 2004).

Agresivitatea afectivă se deosebește de cea instrumentală prin cel puțin trei aspecte:

Scopul principal al acțiunii

Prezența sentimentului de furie

Gradul de implicare al gândirii și al planificării acțiunilor.

Agresivitatea ostilă se diferențiază de cea instrumentală, prin implicarea sentimentului intens de furie.

Agresivitatea ostilă este văzută ca fiind, impulsivă, neplanificată și puțin interesată de consecințele sale, pe când cea instrumentală e percepută ca fiind premeditară, planificată, comisă cu o atentă evaluare a raportului cost-beneficii.

Se consideră că agresivitatea ostilă presupune un automatism al derulării în timp, și agresivitatea instrumentală recurge, la o procesare informațională controlată.

O persoană care utilizează frecvent agresivitatea ostilă, își va dezvolta scenarii agresive de înțelegere și reacții rapide la elementele variate ale vieții, în timp ce o persoană cu o predispoziție la agresivitatea instrumentală își va dezvolta preponderent scenariile implicate, în anticiparea scopurilor și găsirea strategiilor de atingere a lor. Aceste strategii devin automate prin exercițiu.

O formă a agresivității instrumentale este întâlnită în conflictul realistic de grup (P. Ilut,2004) in care scopul agresivitatii e reperezentat de resurse existentiale limitate pentru care sunt in competiție mai multe grupuri cu mai mică sau mai mare extindere. Pe lângă agresivitatea ostilă și ceea instrumentală întâlnim și o a treia formă numită agresivitatea simbolică (Amirou, 2003), în care sursele agresiunii sunt date de nerecunoașterea de către ceilalți a valorii personale, ignorarea, neglijarea sau prin faptul că prin comparație cu ceilalți suntem aduși în poziție de inferioritate.

La nivel școlar, rănirea elevului este resimțită atunci când nu sunt luate în considerare răspunsurile date, când nu se ține cont de poziția sa, elevul e ignorat din grup, e notat incorect, iar la nivelui cardelor didactice aceștia simt resimt agresiunea atunci când materia lor este considerată neimportantă și elevii se împotrivesc îndeplinirii sarcinilor școlare.

Fiecare persoana își construiește identitatea socială pornind de la apartenența la anumite grupuri, fiecare este inclinat să iși valorizeze propriul grup și în consecința să se compare cu celelalte grupuri, frustrările simbolice apărute în acest caz fiind asumate de individ ca reprezentant al unui grup.

Tipologii legate de criteriul formelor de manifestare ale agresivitati.

Cea mai frecventa dihotomie operata in acest sens pune agresivitatea manifesta impotriva agresivitatii indirecte si relationale.In conformitate cu aceasta clasificare exista posibilitatea de a ataca oponentul in mod direct printr-o multime de mijloace variate precum: gesturi,cuvinte,atitudini sau indirect prin camuflare deteriorandu-i imaginea,atacandu-i relatiile,subminandu-i autoritatea.

Conjugarea criteriului functiei si formei de manifestare agresiva:

Vandalismul face referire la distrugerea intentionata,agresiva a bunurilor materiale,a proprietatilor publice sau private.

Vandalismul scolar este o adaptare la particularitatea scolara a vandalismului general,acesta nuantandu-se in functie de varsta si specificul mediului ambiant.

In functie de mediul ambient,vandalismul accentueaza sentimentul de insecuritate,de armonie,sa forteze un conformism exagerat al elevilor,sa nu tina cont sau sa ranesca sensibilitatile personale prin intermediul programelor scolare foarte rigide,neinteresante,neadaptate lumii si pragmatismului modern prin clase superanumeroase in care individualitatea personala se pierde,prin notarea incorecta,discriminativa.

Analiza fenomenului releva faptul ca manifestarea de vandalism scolar presupune un mecanism defensiv de regresie in varsta prin care indivizii aflati in imposibilitatea de comunicare ajung sa recurga la registre comportamentale care sunt normative altor varste-agresiune fizica,distrugere-pentru a restabili echilibrului pierdut.

Limbajul agresiv

Este un mijloc de agresiune instrumentala si reactiva,directa sau realationala dispune de un repertoriu foarte extinsa in manifestare. Aici intalnim o serie de factori meditatori:personalitatea utilizatorului,gradul de frustrare si de dezechilibru al acestuia,nivelul de autocontrol, intentia sa, contextul si repertoriile la care are acces cultural vorbind.

Cesereanu(2003) surprinde atat in exprimarea artistica cat si in ceea cotidiana cateva registre de atacare verbala a oponentului: registrul subumanului, registrul igienizant, registrul infracțional, registrul bestiar, registrul religios, registrul putridului, registrul sexual, registrul funebrului, registrul xenofob si rasist.

Toate aceste registre agresive utilizate în vorbirea cotidiană se regăsesc în expresivitatea și conflictualitatea școlară. Le întâlnim la profesori și elevi, ele au o intensitate variabilă, o manieră implicită sau explicită de rănire, și cuprind gama ironiei, sarcasmului, denigrării, calomniei, etc.

Caracteristici ale victimelor și ale agresorilor

Una dintre caracteristicile recunoscute constant ca fiind asociate cu comportamentele de victimizare este reprezentat de gen. Olweus arată că incidența și formele fenomenelor de victimizare sunt diferite și la fete, și băieți. Astfel victimizarea fizică este mult mai frecventă la băieți în timp ce, cea verbală este potrivit studiilor specialitatea fetelor. Nivelurile generale ale victimizării sunt mai mari la băieți decât la fete: Juvonen et co (2003) găsesc un procent dublu de victimizatori dintre băieți față de fete astfel procentul victimelor – victimizator este de trei ori mai mare în rândul băieților.

La nivel atitudinal studiile psihologice din anii 70 -80 ai secolului trecut arătaseră că victimizatorii au niveluri ale anxietății mai mici decât media elevilor, precum și atitudini pozitive față de utilizarea violenței în situații problematice, spre deosebire de victima standard caracterizată de o personalitate anxioasă combinată cu slăbiciune fizică. Elevii -victimă care victimizează la rândul lor sunt categoria de elevi cu cel mai mare risc de implicare în fapte de devianță gravă fiind și categoria care suferă cel mai acut de excludere din grupurile de adolescenți.

Implicarea în fapte de violență școlară pare a fi o fațetă a dezangajării școlare. Karcher (2002) constată într-un studiu realizat cu elevii americani, predominant albi, că elevii violenți manifestă o slăbire a legăturii cu profesorii.

Relația dintre statusul socio-economic de origine al elevului și implicarea în comportamente de victimizare sau riscul de a devenii victimă sistematică este, totuși, arareori abordată. Lucrările de diverse facturi metodologice recunosc diferențe în ceea ce privește poziția structurală a victimelor și a victimizatorilor: victimizatorii sunt mai bine integrați în grupurile de elevi (Besag, 1989), au o stimă de sine mult mai bună și sunt percepuți ca fiind mai populari.

O sursă a ignorării poate provenii din faptul că rezultatele modelărilor psihosociologice ale comportamentelor de victimizare sugerau rezultate contrariante pentru adepții teoriilor delicvenței caracteristice copiiilor din clasa muncitoare (Cohen, 1955) aceste variabile psihosociologice au relație pozitivă cu statusul social și indică faptul că victimizarea nu trebuie asimilată formelor convenționale de devianță severă, delicvență juvenilă.

Mult mai bine adaptată rezultatelor empirice privind victimizarea este teoria neomarxistă a puterii și dependenței dezvoltate (Hagan, Simpson, Gillis, 1987) care explică incidența diferențiată a fenomenelor delicvente pe categorii de gen și de status social, pe formele diferite de socializare din familie aparținând categoriilor sociale diferite: tinerii din clasa mijlocie sunt educați în spiritul proactiv al curajului antreprenorial ceea ce favorizează implicarea in forme ”dezirabile” de devianță, cum este și hărțuirea colegilor mai slabi.

Urcând la nivel societal, violența din școli poate fi corelată cu coeziunea socială. Astfel Akiva și colaboratorii săi (2002) au constatat faptul că sistemele educative care produc cele mai mari diferențe între elevii cu performanțe ridicate și cei mai slabi se înregistrează mai multe acte de violență în mediul școlar. Lipsa de egalitate a șanselor școlare este puternic corelată cu lipsa coeziunii sociale. Aceste afirmații sunt preluate din studiul multi-nivel realizat de domnul Adrian Hatos de la Universitatea din Oradea din anul 2006.

Martin (1994) definește termenul de violență școlară:”Violența în școală este prezentă în orice situație în care un membru al comunității școlare (profesor, elev, membru al personalului educativ, părinte sau vizitator) face obiectul unor iuntimidări, amenințări sau al unei agresiuni sau când bunurile sale personale sunt degradate intenționat de un alt membru al respectivei comunități sau al publicului, în circumstanțe decurgând din activitățile sale într-o școală.”

Vettenburg propune diferențierea formelor de comportament antisocial:

Violența fizică sau amenințarea la adresa persoanelor (în principal: loviturile și rănirile, agresiunile, încăierările).

Alte forme de comportamente delicvente (în principal: vandalismul, furtul, consumul de droguri;

Delicte de statut ( în principal: chiulul, frecventarea cafenelelor și discotecilor, fuga de la școală)”

Comportamente înafara normei și legate de școală (gălăgie intenționată, întârzieri, ieșirea de la oră înainte de încheiere, fumatul în școală, cu alte cuvinte ”nerespectarea regulamentului școlii”).” E. Debardieux (2010)

Pentru conceptul de bullying, putem afirma după o documentare din alte cercetări ale altor autori, ca fiind o violență pe termen lung, fizică sau psihologică săvârșită de unul sau mai mulți agresori (bully) asupra unei victime (bullied) care este în incapacitatea de a se apăra într-o poziție slabă, agresorul acționând cu intenția de a face rău victimei. (E. Debardieux, 2010, p. 81).

Conceptul de bullying îl putem asocia cu experiența particulară de victimizare: adică hărțuirea între colegi în incinta școlii. Acest concept are importanță majoră în combaterea violenței în Europa de Nord. (E. Debardieux, 2010, p. 87).

În procesul de combatere al fenomenului de violență trebuie să avem în evidență următoarele date: cauzele, originile, forma de manifestare și posibilitățile de prevenire a fenomenului.( Dorina Sălăvăstru în: G. Ferreol și A. Neculau, 2003, p. 199).

Rezultatele din cercetările anterioare ne relatează faptul că:

elevii declară că forma cea mai frecventă este violența între elevi, aceasta manifestându-se „des” sau „foarte des”– în cazul unei proporții de 25% dintre cazuri sau „rareori” – în aproximativ 44% dintre cazuri (studiu realizat de Inspectoratul Școlar Județean Dolj);

cele mai frecvente forme de violență țin de domeniul violenței verbale, mai exact: injurii cu un procentaj de 37%, urmat de jigniri legate de fizic cu un procent de 28%; certuri (26%); bătăi – 16%;

formele variate ale violenței între elevi se manifestă diferit în anumite contexte: respondenții au considerat că violența se manifestă cel mai des în timpul pauzelor de la școală – 27%.

METODOLOGIE

III. 1. Ipoteze:

Respondenții de sex masculin sunt mai predispuși decât respondenții de sex feminin să se comporte agresiv în școală;

Există o diferență semnificativă între băieți și fete în ceea ce privește utilizarea expresiilor jignitoare

Respondenții de sex masculin sunt în mai mare măsură decât respondenții de sex feminin  atenți la violențele care se desfășoară în jurul lor.

III. 2. Obiective:

Identificarea genului preponderent predispus la manifestarea comportamentului de agresivitate;

Identificarea diferenței semnificative dintre băieți și fete cu privire la utilizarea unui limbaj jignitor;

Identificarea gradului de observare a fenomenelor de violență, care se petrece în jurul lor;

III. 3. Metoda de cercetare

Metoda de cercetare pe care am utilizat-o în această lucrare este reprezentata de metoda anchetei sociologice,iar ca instrument al anchetei sociologice am utilizat chestionarul. Definirea instrumentului de cercetare ales o găsim în Dicționarul de Sociologie coordonat de Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu, această definiție fiind preluată din lucrarea „Ancheta Sociologică” a lui Septimiu Chelcea:” Chestionarul este un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și eventual imagini grafice ordonate logic și psihologic, care prin administrarea lor de către operatorii de anchetă sau prin auto-administrare, determină din partea celor anchetați, răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.” (Septimiu Chelcea, Chestionarul în investigația sociologică, 1975) Chestionarul a fost realizat de CJRAE Timiș cu sprijinul Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Universității Politehnica Timișoara si Departamentul de Sociologie din cadrul Facultății de Sociologie si Psihologie al Universității de Vest din Timișoara. Chestionarul a fost aplicat in perioada Martie-Aprilie 2012 prin intermediul operatoriilor de teren,chestionarele fiind aplicate in unitățile de învățământ școlare din județul Timiș. În cadrul acestei cercetări, chestionarul a fost creat si utilizat pentru un studiu aferent legat de violența in școală, iar baza de date a fost creată in cadrul anterioarei cercetări, această bază am preluat-o pentru a vedea care este percepția elevilor despre fenomenul violenței. In ceea ce privește eșantionul, acesta este compus din 2175 de respondenți, din care 846 de respondenți de gen masculin, reprezentând 41,8%, respectiv 1177 de respondenți de gen feminin reprezentând un procent de 58,2%; aceștia au vârste cuprinse între 11 și 19 ani. Procentajul cel mai mare fiind înregistrat la respondenții cu vârsta de 17 ani, procentul acestora fiind de 13,4%.

Chestionarul conține 11 întrebări care au trei, patru respectiv cinci variante de răspuns, iar patru dintre întrebări conțin un răspuns liber. Variantele de răspuns au o valoare de apreciere asupra percepției elevilor despre violență. Pe lângă existența acestor întrebări avem si datele factuale care presupun: genul, vârsta, clasa, școala, localitatea și religia. Rolul acestor întrebări cât și răspunsurile pe scală este de a afla dacă comportamentul violent poate fi influențat în funcție de gen. Pentru actualizarea datelor am utilizat programul de analiză a datelor statistice SPSS.

Prima întrebare Q1 este o întrebare închisă cu trei variante de răspuns pe o scală de la 1 la 3. A doua întrebare Q2 este o întrebare închisă cu trei subitemi pe o scală de la 1 la 5, a treia întrebare Q3 este o întrebare cu șapte subitemi, din care primii 6 sub itemi au variante de răspuns pe o scală de la 1 la 4 având întrebarea un caracter închis, dar si un subitem cu răspuns liber. Întrebarea Q4 este o întrebare este o întrebare cu șapte subitemi, din care primii 6 sub itemi au variante de răspuns pe o scală de la 1 la 4 având întrebarea un caracter închis, dar si un subitem cu răspuns liber, având un caracter deschis, a cincea întrebare Q5 este o întrebare cu șase subitemi, din care primii cinci subitemi au variante de răspuns pe o scală de la 1 la 4 având întrebarea un caracter închis, dar si un subitem cu răspuns liber oferind un caracter deschis. Întrebarea Q6 este o întrebare închisă, cu șase subitemi și patru variante de răspuns pe o scală de la 1 la 4. Întrebarea Q7 este o întrebare închisă cu patru subitemi și la fiecare, subitem avem patru variante de răspuns pe o scală de la 1 la 4; la întrebarea Q8 este o întrebare cu șase subitemi, din care primii cinci subitemi au variante de răspuns pe o scală de la 1 la 4 având întrebarea un caracter închis, dar si un subitem cu răspuns liber oferind un caracter deschis. În cazul întrebării Q9 este o întrebare închisă cu cinci variante de răspuns. La întrebarea Q10 avem o întrebare închisă cu șase variante de răspuns, iar în cazul întrebării Q11 avem o întrebare închisă cu șase subitemi, a căror apreciere se face pe o scală de la 1 la 5.

Datele factuale au jucat un rol important în alcătuirea unei imagini de ansamblu al tipului de respondent. Aceste date factuale sunt: genul, vârsta, clasa, școala, localitatea și religia. Cel mai mult au contat, genul și vârsta deoarece, am dorit să aflu care este percepția elevilor despre violență.

Tabel 1 Daca ar fi sa te gandesti la actele de violenta din scoala ta, te rugam sa ne spui daca crezi ca in anul scolar in care ne aflam, numarul acestora a scazut sau a crescut fata de anul scolar anterior?

În cadrul acestei întrebări introductive respondenții ne-au dat următoarele răspunsuri: 43,3% dintre respondeți au spus că actele de violență în cadrul școlii la care studiază au scăzut, 39,2% au răspuns că astfel de acte s-au menținut la același nivel, iar 17,5% de respondenți au afirmat faptul că actele de violență din cadrul școlii lor au crescut.

Din cei 43,3% care au afirmat că actele de violență din școala lor au scăzut un procent de 17,5% sunt respondenți de sex masculin, iar 25,9% reprezentând respondenți de sex femin. Din cei 39,2% care au spus că actele de violență s-au menținut la același nivel avem: 15,8% sunt respondenți de sex masculin, iar 23,3% reprezentând respondenți de sex feminin.

Din cei 17,5% dintre respondenți au afirmat că actele de violență din școala lor au crescut: 8,4% sunt respondenți de sex masculine, iar 9,0% sunt respondenți de sex feminin.

Tabel 2_1. In ce masura in scoala ta exista cazuri de agresivitate verbală

Cu toate că, la prima intrebare respondenții au afirmat faptul că actele de violență din cadrul școlii lor au scăzut, totuși în școala la care sunt există cu o frecvență destul de nuanțată de agresivitate verbală. Răspunsul la această întrebare este următorul: 39,5% au răspuns, că agresivitatea verbală este des întâlnită, 28,8% au dat ca răspuns faptul că agresivitatea verbală este foarte frecvent întâlnită, în timp ce 16,9% dintre respondenți au afirmat că în școala la care studiază agresivitatea verbală este rar întâlnită, 11,1% au oferit răspunsul: agresivitatea verbală este întâlnită accidental în școala la care studiază, iar 3,8% au oferit răspuns negativ, adică agresivitatea verbală nu este deloc întâlnită în cadrul școlii lor.

Din cei 39,5% de respondenți au afirmat că agresivitatea verbală este des întâlnită fiind împărțite în: 16,1% dintre respondenți sunt de sex masculin, iar 23,4% dintre respondenți sunt de sex feminin. Dintre cei 28,8% de respondenți au afirmat că agresivitatea verbală este foarte frecvent întâlnită, având 12.3% respondenți de sex masculine, în timp ce 16,1% sunt respondenți de sex feminin. Dintre cei 17,3% respondenți care afirmă că agresivitatea verbal este întâlnită rar, avem: 16,7% respondenți de sex masculin, 10,4% sunt respondenți de sex feminin. Respondenții care au afirmat că agresivitatea verbală este întâlnită accidental sau deloc, sunt: 11,3% cred că agresivitatea verbală este accidental întâlnită, din care 4,4% respondenți de sex masculin și 6,9% sunt respondenți de sex feminin; 3,6% afirmă că actele de agresivitate verbală nu sunt deloc prezente în școala lor, din care: 2% respondenți de sex masculin, iar 1,6% respondenți de sex feminin.

Tabel 2_2. In ce masura in scoala ta exista cazuri de agresivitate fizica

Perceptia elevilor asupra agresivității fizice în școala la care studiază este impărțită în următoarea ordine a răspunsurilor: 41,5% respondenți au afirmat că agresivitatea fizică este prezentă foarte rar în cadrul instituției lor, 23,7% respondenți au afirmat faptul că aceasta este întâlnită des în cadrul școlii la care învață, 22,3% respondenți au răspuns că întâlnesc agresivitatea fizică doar accidental la școala la care învață, iar respondenții care au afirmat că agresivitatea fizică în cadrul școlii lor nu o întâlnesc deloc, ori foarte des, adică cei care afirmă că nu au întâlnit agresivitate fizică sunt 7,7% respondenți, iar cei care au afirmat că au întâlnit agresivitate fizică sunt 4,8% respondenți.

Dintre cei care consideră agresivitatea fizică ca fiind rar întâlnită 41,8%, avem: 17,1% respondenți de sex masculin, și 24,7% respondenți de sex feminin. În cazul în care această agresivitate fizică des întâlnită, avem: 23,5% respondenți, din care: 9,5% bărbați și 14% femei.

Respondenții care consideră agresivitatea fizică ca fiind întâlnită accidental, avem: 22,4% respondenți, din care: 9,7% bărbați și 12,7% femei; Iar respondenții care consideră agresivitatea fizică inexistenstă sau contrar acestei cosiderații, cei care consideră ca fiind foarte des întâlnită, avem: 7,5% respondenți care consideră această agresivitate ca fiind inexistentă, din care: 3,1% băieți și 4,5% fete; 4,8% respondenți care consideră această agresivitate ca fiind foarte întâlnită, din care: 2,2% băieți, și 2,6% fete.

Tabel. 2_3. In ce masura in scoala ta exista cazuri de agresivitate emotională

În cazul agresivității emoționale tabel 2_3, existența acestui tip de agresivitate în școală este unul rar întâlnit după cum urmează: din 31,9% de respondenți au dat răspunsul rar, 27% respondenți au afirmat faptul că agresivitatea emoțională o întâlnesc des, 15,5% respondenți au afirmat că întâlnesc accidental agresivitatea emoțională, urmat de un procent de 13,7% dintre respondenți care au răspuns ca fiind inexistentă agresivitatea emoțională în acea instituție, iar, nu în ultimul rând avem și categoria respondenților care afirma că există cazuri de agresivitate emoțională în cadrul școlii lor: 11,9%.

În acest caz avem: 32,4% respondenți care afirmă că această agresivitate este rar întâlnită, din care: 13,6% băieți și 18,8% fete, 26,6% care afirmă agresivitatea emoțională este des întâlnită: 9,6% băieți și 16,9% fete, 15,6% sunt de părere că acest tip de agresivitate întâlnit accidental, și avem: 6,5% băieți, 9,1% fete, 13,6% sunt de părere că acest tip de agresivitate nu este deloc prezent, din care avem: 6,4% băieți și 7,2% fete; iar 11,9% consideră acest tip de agresivitate foarte frecvent întâlnit, având: 5,7% băieți și 6,2% fete.

Tabel. 3_1. Utilizarea unor expresii jignitoare intre elevi, referitoare la situatia materiala/financiara

Referitor la utilizarea unui limbaj jignitor legat de situația economică respondenții au oferit următoarele răspunsuri: 43,7% respondenți au afirmat faptul că elevii nu utilizează deloc expresii jignitoare între ei legate de situția material, 42,4% respondenți au spus că elevii au utilizat rar expresii jignitoare între ei, 10,7% de respondenți au oferit ca răspuns variant utilizării frecvente (des) a expresiilor jignitoare între elevi, iar 3,2% dintre cei chestionați au afirmat că utilizarea unui limbaj cu un grad scăzut de moralitate este folosit foarte des de către elevi, în cadrul relațiilor dintre elevi.

O repartizare comparativă, procentuală o avem în următoarea distribuire: din 44,1 % consideră că nu sunt utilizate aceste jigniri legate de situația materială: 17,6 % băieți și 26,6 % fete; 42 % au considerat că acest tip de jignire ca fiind rar utilizat, avem: 18.1% băieți și 23,9% fete; 10,7% au afirmat că acest tip de jignire este des întâlnit, avem: 4,6% băieți și 6% fete; în timp ce 3,2% au afirmat că această violență este foarte frecvent întâlnită, din care: 1,6% bărbați și 1,6% femei.

.

Tabel. 3_2. Utilizarea unor expresii jignitoare intre elevi, referitoare la apartenenta etnica

Cu privire la utilizarea expresiilor jignitoare între elevi care au în conținut vizarea etniei, avem următoarele rezultate: 49,9% respondenți au afirmat că nu sunt utilizate jigniri cu conținut legat de etnie între elevi, 36,4% au răspuns că astfel de expresii jignitoare sunt rar utilizate, 11,2% respondenți au afirmat că utilizare unor expresii jignitoare care tin de etnie sunt des utilizate, iar 2,5% afirmă că sunt foarte des utilizate astfel de expresii jignitoare.

În cazul utilizării expresiilor legate de rasă avem, 50,3% care consideră că folosirea acestui tip expresii nu mai este deloc utilizat, din care: 19,8% băieți și 30,4% fete. Cei care consideră că utilizarea acestor jigniri cu trimitere la etnie sunt rar folosite, avem: 36,5%, din care: 15,3% băieți și 21,3% fete. Cei care au considerat că utilizarea acestui tip de expresii jignitoare, care se referă la etnie, este unul utilizat frecvent și foarte frecvent, dar avem următoarele date: utilizare frecventă a acestui tip de expresii 10,8% din care: 5,5% băieți și 5,3% fete; utilizarea foarte frecventă: 2,4% din care: 1,4% băieți și 1% fete.

Tabel 3_3. Utilizarea unor expresii jignitoare intre elevi, referitoare la apartenenta religioasa

Utilizarea expresiilor jignitoare care vizează apartenența religioasă, conform răspunsurilor oferite de respondenți sunt distribuite în următoarea formă: din 59% respondenți afirmă că elevii nu utilizează deloc expresii jignitoare care fac referire la apartenența religioasă, 30,6% respondenți consideră ca elevii utilizează rar astfel de expresii, 8,2% respondenți consideră că elevii utilizează des aceste expresii jignitoare, în timp ce 2,2% dintre respondenți au considerat că utilizarea de către elevi între ei a acestor expresii este una foarte des folosită.

În cazul utilizării acestui tip de expresie jignitoare avem: 58,8% afirmă că această formă nu este deloc utilizată, din care: 24% băieți și 34,9% fete; 30,9% consideră că acestea sunt utilizate rar, din care: 13,5% băieți și 17,4% fete; 8,2% din care: 3,6% băieți și 4,6% fete au considerat că acest limbaj este unul frecvent utilizat; iar 2,1% din care: 0,9% băieți și 1,2% fete au considerat ca fiind foarte frecvent utilizate acest tip de jignire.

Tabel. 3_4. Utilizarea unor expresii jignitoare intre elevi, referitoare la diferite trasaturi fizice sau psihice

Din 38,9% care au considerat că utilizarea expresiilor denigratoare cu trimitere la diferite trăsături fizice sau psihice, 31,4% dintre respondenți au răspuns utilizarea acestor expresii este întâlnită des, 18,2% din respondenți au considerat că elevii nu utilizează deloc aceste expresii, iar 11,4% respondenți consideră că elevii utilizează foarte des expresiile jignitoare.

În cazul expresiilor jignitoare referitoare la trăsături fizice sau psihice, avem: 39% consideră că se întâmplă rar să fie utilizate aceste jigniri, din care: 15,7% sunt băieți, iar 23,4% sunt fete; 31,5% au considerat că se întâmplă frecvent astfel de cazuri, din care: 13,4% sunt băieți și 18,1% sunt fete; 18,4% consideră astfel de cazuri nu sunt întâlnite, având procentele următoare: 8,5% sunt băieți și 9,9% sunt fete; 11,1% sunt cei care consideră că se întâmplă foarte frecvent astfel de cazuri de jignire, din care: 4,4% sunt băieți și 6,7% fete.

Tabel. 3_5. Certuri

Din 39,6% respondenți au afirmat că elevii se ceartă între ei des, 37,8% de respondenți susțin faptul că elevii se ceartă între ei rar, 18,8% de respondenți au răspuns că elevii se ceartă foarte des între ei, iar 3,9% respondenți au afirmat că elevii nu se ceartă deloc între ei, ca formă de manifestare a agresivității.

În cazul certurilor avem: 39,6% cred că certurile sunt frecvente, din care avem: 15,5% sunt băieți și 24,1% sunt fete; 37,8% cred că certurile intervin rar, din care rezultă: 16,3% băieți și 21,5% fete; 18,5% cred că certurile se întâmplă foarte frecvent, rezultând: 7,9% băieți și 10,6% fete; 4% consideră că certurile nu se derulează deloc, având următoarele procente: 2,1% sunt băieți și 1,9 sunt fete.

Tabel. 3_6. Bataie intre elevi

Din 54% dintre respondenți au afirmat că se întâmplă rar să existe, ca formă de manifestare a violenței bătaia între elevi, 22,7% au considerat cu nu există astfel de cazuri de bătăi între elevi, 18,2% consideră că bătaia între elevi se întâmplă des, în timp ce 5,1% au afirmat că bătăile dintre elevi se întâmplă foarte des.

În cazul bătăilor între elevi: 54% consideră că astfel de evenimente se petrec rar, fiind: 22,7% sunt bărbați și 31,6% sunt femei; 22,5% consideră că astfel de violențe nu se petrec deloc, fiind împărțiti în: 9% sunt bărbați și 13,5% sunt femei; 4,9% au considerat că bătăile între elevi se întâmplă foarte frecvent, fiind: 2,5% atât bărbații cât și femeile.

Tabel. 4_1. Indisciplina ca forma de violenta pe care colegii tai o manifesta fata de profesorii din scoala

38,3% au considerat că indisciplina, ca formă de violență manifestată de ceilalți colegi față de profesorii din școală se întâmplă des (14,1% bărbați și 24,3% femei), 33,3% au afirmat ca astfel de forme de indisciplină se întâmplă rar (pe diferențe de gen: 15% bărbați și 18,5% femei), 18,7% afirmă faptul că indiscipline se întâmplă foarte des (8,1 sunt bărbați și 10,3% femei), în timp ce doar 9,7% dintre respondenți consideră că indisciplina ca formă de violență nu se petrece deloc (4,7% sunt bărbați, iar 5,1% sunt femei).

Tabel. 4_2. Absenteism, fuga de la ore ca forma de violenta pe care colegii tai o manifesta fata de profesorii din scoala

34,1% dintre respondenți au considerat că absenteismul este o formă de protest față de profesorii din școală manifestată des, 33,1% au afirmat că acestastă formă de protest numită absenteism se întâmplă rar, 20,6% consideră că absenteismul este foarte des practicat de către elevi, în timp ce 12,2% consideră că absenteismul nu se manifestă deloc.

În cazul absenteismului ca formă de protest, avem următoarele procente în diferențierea pe gen: 34,4% consideră că absenteismul este frecvent întâlnit (14,6% bărbați și 19,8% femei); 33,6% consideră absenteismul ca o formă rară de violență (13,4% bărbați și 20,2% femei); 20,4% consideră absenteismul ca fiind foarte frecvent întâlnit ( 8,5% bărbați și 11,9% femei);

Tabel. 4_3. Ignorarea mesajelor transmise ca forma de violenta pe care colegii tai o manifesta fata de profesorii din scoala

39,1% dintre respondenți au considerat că ignorarea anumitor mesaje ca formă a violenței la adresa profesorilor este des întâlnită, 34,1% consideră că acest fenomen de ignorare este unul rar întâlnit, 14,1% au răspuns că această ignorare este una foarte des întâlnită, iar 12,8% consideră acest fenomen ca fiind unul deloc întâlnit.

În această situație ignorarea mesajelor transmise, în diferențele de gen, avem: 39,2% care au considerat ca fiind o forma frecvent întâlnită (16% fiind bărbați, iar 23,2% fiind femei); 34,1 au considerat ca fiind o formă rar întâlnită (14% bărbați și 20,1% femei); 13,9% au considerat-o o formă foarte frecventă (5,8% bărbați și 8,1% femei); 12,7% au considerat ignoranța ca formă de violență care nu se întâlnește deloc în mediul școlar (6,2% sunt bărbați și 6,4 sunt femei).

Tabel. 4_4. Agresiune nonverbala ca forma de violenta pe care colegii tai o manifesta fata de profesorii din scoala

Tabel. 4_4: 38,5% dintre respondenți au considerat faptul că agresiunea nonverbal este rar întâlnită, 34,7% respondenți au considerat ca acest fenomen de agresiune nu este întâlnit deloc, 20,2% consideră că agresiunea este des întâlnită, în timp ce 6,7% consideră ca agresiunea nonverbală este foarte des întâlnită.

38,8% dintre respondenți au considerat agresiunea non-verbală ca formă rară de violență (16,5% bărbați și 22,3% femei); 34,5% au considerat această formă ca fiind deloc întâlnită (13,7% bărbați și 20,9% femei); 20,1% consideră agresiunea non-verbală ca fiind frecvent întâlnită (9% bărbați și 11,1% femei).

Q4_5. Refuzul indeplinirii sarcinilor ca forma de violenta pe care colegii tai o manifesta fata de profesorii din scoala

42,1% dintre respondenți au considerat refuzul de îndeplinire al sarcinilor ca fiind rar întâlnit, 26,2% consideră acest refuz ca fiind des întâlnit, 24,9% au răspuns că nu au întâlnit deloc acest refuz, în timp ce 6,9% au considerat aces refuz ca fiind frecvent întâlnit.

În acest caz al refuzului 42% au considerat ca fiind rar întâlnit (17,5% sunt bărbați, iar 24,5% sunt femei); 24,9% au considerat această formă neîntâlnită (10,8% bărbați și 14,1% femei); 26,3% au considerat ca fiind o formă frecvent întâlnită (10,8% sunt bărbați, iar 15,5% sunt femei); iar 6,8% o consideră o formă foarte des întâlnită (2,9% sunt bărbați, iar 3,9% femei).

Tabel. 4_6. Vorbe urate, jigniri ca forma de violenta pe care colegii tai o manifesta fata de profesorii din scoala

41,3% dintre respondenți au considerat vorbele urâte si jignirile ca formă de violență manifestată împotriva profesorilor din școală nu este deloc întâlnită, 32,6% consideră aceste vorbe urâte si jigniri ca fiind rar întâlnite, 17,4% considerau ca fiind des întâlnite, iar 8,7% au răspuns că este întâlnită foarte frecvent această formă de manifestare.

În cazul utilizării unui limbaj degradant 41,5% dintre respondenți au considerat că această formă de violență nu este întâlnită deloc (17,3% sunt bărbați, iar 24,2% sunt femei); 32,5% consideră această formă ca fiind rar întâlnită (12,7% sunt bărbați, iar 19,7% sunt femei); 17,3% consideră că această formă este frecvent întâlnită (7,4% bărbați și 9,9% femei); iar 8,7% reprezintă respondenții care au considerat această formă de violență ca fiind foarte frecvent întâlnită (4,3% bărbați și 4,4% femei).

Tabel. 4_7. Lovire, agresiune fizica ca forma de violenta pe care colegii tai o manifesta fata de profesorii din scoala

72% dintre respondenți au răspuns că atât lovirea, agresiune fizică ca formă de violență nu este întâlnită deloc, 18.8% au considerat că această formă de violență este rar întâlnită, 6,2% considerau faptul că această formă de manfiestare a violenței este frecvent întâlnită, iar 3% au răspuns că această formă de manifestare este foarte frecvent întâlnită.

În cazul lovirii, agresiune fizică ca formă de violență avem: 72,6% au considerat această de violență ca nefiind întâlnită (29,1% sunt bărbați și 43,5% sunt femei); 18,5% au considerat lovirea, agresiunea fizică ca fiind rar întâlnită (8,3% sunt bărbați, iar 10,2% sunt femei); 5,8% au considerat această formă ca fiind frecvent întâlnită (3,1% bărbați, iar 2,8% femei); 3,1% au considerat această formă de manifestare a violenței ca fiind foarte frecvent întâlnită (1,5% bărbați, iar 1,6% femei).

Tabel. 5_1. Victima a furturilor in scoala

81,9% dintre respondenți au considerat că nu au fost victimă a furturilor în școală niciodată, 14% au considerat că au fost puși rar în astfel de ipostaze, 3% au răspuns că au fost puși des în situația de a fi victime ale furtului în școală, iar 1,2% ne-au dat răspunsul că au întâlnit sau au fost puși foarte des în această situație.

În această ipostază de victimă a furturilor avem următoarele procente: 81,7 au considerat că nu au fost niciodată victimă al unui furt (33,3% bărbați, iar 48,45 femei); 14,2% au considerat că au fost doar rar victime ale unui furt (7% bărbați, iar 7,1% femei); 3% au considerat au fost frecvent victime ale furtului în școală (1,1% bărbați, iar 1,9% femei); iar 1,1% au considerat că au fost foarte frecvent victimă a furtului în școală (0,3% bărbați, iar 0,7% femei).

Tabel. 5_2. Victima a agresiunilor sexuale in scoala

Tabel. 5_2: 95,9% dintre respondenți consideră că nu au fost deloc victime ale agresiunilor sexuale în școală, 3,1% au răspuns că s-au întâlnit rar cazuri de victime ale agresiunilor sexuale, 0,5% au afirmat că s-au confruntat cu cazuri de victime ale acestui tip de agresiune, iar 0,5% au considerat că au întâlnit foarte frecvent astfel de situații ale victimelor a unor asemenea agresiuni.

96.1% dintre respondenți au considerat că nu au fost victime ale agresiunii sexuale în școală (39,6% bărbați și 56,5% femei); 2,8% au considerat că au fost rar victime ale agresiunii sexuale (1,6% bărbați și 1,2 femei); 0,5% au considerat că au frecvent victime ale agresiunii sexuale (0,4% bărbați și 0,1% femei); 0,5% au considerat că au fost foarte frecvent victime ale agresiunii (0,3% bărbați și 0,2% femei).

Tabel. 5_3. Agresat/agresata fizic (batut) in scoala

82% dintre respondenți consideră că există cazuri de persoană agresată sau individ agresat fizic în școală, 13,7% au afirmat că prezența agresiunii fizice în școală este rar întâlnită, în timp ce 3,1% au afirmat că această agresiune fizică este frecvent întâlnită, respective 1,3% au oferit un răspuns elocvent, adică, agresiunea fizică este foarte frecvent întâlnită în școli.

În cadrul acestei forme de agresiune avem următoarea ordine procentuală pe genuri: 82,6% consideră că nu au fost agresați/agresate fizic în școală (32,3% sunt bărbați, iar 50,2% sunt femei); 13% au considerat că au fost agresați/agresate fizic în școală rar (7,4% sunt bărbați, iar 7,4% sunt femei); 3,1% au considerat că au fost agresați/agresate fizic în școală, în mod frecvent (1,6% sunt bărbați, iar 1,5% sunt femei); 1,3% au considerat că au fost agresați în școală în mod foarte frecvent (0,6% sunt atât bărbați, cât și femei)

Tabel. 5_4. Hartuit/hartuita (prin injurii) in scoala de colegi

61,2% dintre respondenți consideră că nu există deloc o frecvență a hărțuirii în școală între elevi, 28,3% au considerat că există rar cazuri de hărțuire, 7,7% au exprimat opinia că există frecvent cazuri de hărțuire, iar 2,9% au considerat că fenomenul de hărțuire este foarte frecvent întâlnit.

În cazul hărțuirii prin injurii în școală de către colegi avem o dispunere procentuală pe genu: 61,3% au considerat că nu au fost hărțuiți prin injurii de către colegi în școală (22,5% bărbați, iar 38,8% femei); 28,3% au considerat că au fost hărțuiți prin injurii de colegi rar (14% bărbați, iar 14,1% femei); 7,4% au considerat că au fost hărțuiți prin injurii de colegi frecvent (3,6% bărbați, iar 3,8% femei); 3% au considerat că au fost foarte frecvent hărțuiți de colegi în școală (1,8% bărbați, iar 1,2% femei).

Tabel. 5_5. Hartuit/hartuita (prin injurii) in scoala de profesori

88,8% dintre respondenți au afirmat că nu există deloc cazuri hărțuire în școală din partea profesorilor, 8,6% afirmă că există foarte rar hărțuire din partea profesorilor, 2% afirmând faptul că se întâmplă frecvent cazuri de hărțuire, 0,7% au considerat că hărțuirea este foarte frecventă.

În cazul hărțuirii prin injurii de către profesori 89,1% au considerat că nu au fost deloc hărțuiți (36,1% bărbați, iar 53% femei); 8,5% au considerat că au fost rar hărțuiți de profesori (4,6% bărbați, iar 3,9% femei); 1,9% au considerat că au fost hărțuiți frecvent de către profesori (1,1% bărbați, iar 0,9% femei); 0,6% au considerat că au fost hărțuiți foarte frecvent prin injurii de către profesori (0,3% bărbați, iar 0,3% femei).

Tabel. 6_1. Fenomele de violenta pe care le observi, se manifesta in timpul orelor

48,8% dintre respondenți au considerat că fenomenele de violență pe care le-au observat, s-au manifestat în timpul orelor, 42,9% consideră că aceste fenomene au loc cu o frecvență scăzută, 6,2% au afirmat că acest fenomen al violenței se manifestă în timpul orelor cu o frecvență ridicată, iar 2% au afirmat că acest fenomen al violenței se întâmplă cu frecvență foarte ridicată.

În ceea ce privește fenomenele de violență observate, care se manifestă în timpul orelor, avem următoarele răspunsuri procentuale: 48,8% au considerat că fenomenele de violență nu se petrec în timpul orelor (21,2% bărbați, iar 27,6% femei); 43% au considerat că fenomenele de violență se petrec rar în timpul orelor (17% bărbați, iar 26% femei); 6,3% au considerat că fenomenele de violență se petrec frecvent în timpul orelor (2,8% bărbați și 3,5% femei); 1,9% au considerat că fenomenele de violență se petrec foarte frecvent în timpul orelor (0,9% bărbați și 1% femei).

Tabel. 6_2. Fenomele de violenta pe care le observi, se manifesta in pauze, in clasa

47,6% dintre respondenți consideră că violența se manifestă în pauze, în clasă fiind rar întâlnită, urmat de 32% care au considerat acest fenomen ca fiind întâlnit des, 12,1% au afirmat că actele de violență nu se desfășoară deloc în pauze, în clasă, iar 8,4% afirmă că violențele se petrec de cele mai multe ori în pauze, în clasă (foarte frecvent întâlnite).

În ceea ce privește observarea fenomenelor de violență, care se manifestă în timpul pauzei în clasă, avem: 47,6% au considerat că acest fenomen se petrece rar (19,3% bărbați și 28,2% femei); 32% au considerat că acest fenomen se petrece frecvent în timpul pauzelor în clasă (13% bărbați și 18,9% femei); 12,1% au considerat că aceste fenomene nu se petrec în timpul pauzelor, în clasă (5,7% bărbați și 6,4% femei); 8,3% au considerat că acest fenomen se petrece foarte frecvent în timpul pauzelor, în clasă (3,7% bărbați și 4,6% femei).

Tabel. 6_3. Fenomele de violenta pe care le observi, se manifesta in pauze, pe holurile scolii

44,8% dintre respondenți au considerat că violența se manifestă pe hol, în timpul pauzelor cu o frecvență scăzută, 30,4% considerau că violența de pe holurile școlii din timpul pauzelor se desfășurau în mod frecvent (des), 15,3% au răspuns că aceste violențe din timpul pauzelor de pe hol nu sunt deloc frecvente, iar 9,5% afirmă că violența petrecută în pauze, pe holul școlii este una foarte frecvent întâlnită.

În ceea ce privește fenomenele de violență observate, care se manifestă în pauze, pe holurile școlii, avem: 45,2% au considerat acest fenomen de violență că se petrece rar în timpul pauzelor pe hol (18,4% bărbați și 26,8% femei); 30,4% au considerat că acest fenomen se petrece frecvent (13% bărbați și 17,3% femei); 15% au considerat că aceste fenomene nu se petrec deloc în timpul pauzelor, pe hol (6,6% bărbați și 8,4% femei); 9,4% au considerat că aceste fenomene se petrec foarte frecvent în timpul pauzelor, pe holul școlii (3,7% bărbați și 5,7% femei).

Tabel. 6_4. Fenomele de violenta pe care le observi, se manifesta in grupurile sanitare

72,6% au apreciat faptul că violențele nu se petrec deloc în grupurile sanitare, 20,6% consideră că violențele se petrec cu o frecvență scăzută în grupurile sanitare, 5,1% afirmă că violențele se petrec des în grupurile sanitare, în timp ce doar 1,7% afirmau faptul că violențele se petrec cu o frecvență foarte ridicată, în grupurile sanitare.

În acest caz al fenomenului de violență observat, care se manifestă în grupurile sanitare, avem: 72,6% au afirmat că aceste fenomene nu se petrec deloc în cadrul grupului sanitar (30,2% bărbați și 42,4% femei); 20,5% au afirmat că aceste fenomene se petrec rar (8,9% bărbați și 11,7% femei); 5,2% au considerat că aceste fenomene se petrec frecvent (2,4% bărbați și 2,8% femei); 1,7% au considerat că aceste fenomene se petrec foarte frecvent (0,7% bărbați și 1,1% femei).

Tabel. 6_5. Fenomele de violenta pe care le observi, se manifesta in incinta scolii, dupa programul scolar

Legat de violență, este necesar să avem în vedere si o urmare a violenței din școli, din timpul orelor, și anume violența manifestată în incinta școlii după terminarea orelor de studiu. Astfel 41,6% au considerat se întâmplă rar ca fenomenul de violență să se desfășoare în incinta școlii după program. 38,6% afirmă că violența nu se petrece deloc în incinta școlii după program, 14,8% considerau acest fenomen se întâmplă frecvent, iar 5% au afirmat că acest fenomen se întâmplă cu o frecvență ridicată.

În acest caz al violenței manifestate în școală, după terminarea programului, avem: 42% consideră că aceste fenomene se petrec rar (17,4% bărbați și 24,6% femei); 38,1% au considerat că aceste fenomene nu se petrec deloc în incinta școlii, după terminarea programului (15,1% bărbați și 22,9% femei); 15% au considerat că aceste fenomene se petrec frecvent (6,5% bărbați și 8,5% femei); 4,9% au considerat că aceste fenomene se petrec foarte frecvent (2,8% bărbați și 2,1% femei).

Tabel. 6_6. Fenomele de violenta pe care le observi, se manifesta in imediata vecinatate a scolii, dupa programul scolii

40,5% dintre respondenți au considerat că violențele care se petrec în imediata vecinătate a școlii după terminarea programului de studiu sunt întâlnite cu o frecvență redusă, 35,7% considerau că fenomenul de violență din vecinătatea școlii nu se petrece deloc, 17,6% cred că acest fenomen de violență este întâlnit frecvent, în timp ce, 6,2% au afirmat că violența petrecută în afara orelor de program are o frecvență foarte ridicată.

În cazul fenomenelor observate, care sunt manifestate în vecinătatea școlii după programul școlii, avem următoarele date procentuale: 40,9% au considerat acest fenomen al violentei din afara școlii după program, fiind unul rar (17,5% bărbați și 23,4% femei); 35,2% au considerat acest fenomen ca fiind neîntâlnit (13,8% bărbați și 21,4% femei); 18% au considerat fenomenul ca fiind frecvent întâlnit (7,9% bărbați și 10,1% femei); 5,9% au considerat acest fenomen ca fiind unul foarte frecvent (2,7% bărbați și 3,2% femei).

Tabel. 7_1. Fenomenele de violenta intre colegi pe care le-ai observat se manifesta intre elevii din aceeasi clasa

54,9% dintre respondenți consideră că violența manifestată între colegii din aceeași clasă se petrece cu o frecvență foarte scăzută,iar 23% cred că fenomenul de violență între colegi se manifestă în interiorul colectivului din care fac parte cu o frecvență ridicată, pe când 16,9% sunt de părere că acest fenomen de violență nu este întâlnit deloc, 5,2% susțin că acest fenomen este întâlnit într-o măsură foarte ridicată.

În cazul violențelor între colegi manifestate între elevii din aceeași clasă, avem următoarele date statistice: 55,1% au considerat că acest fenomen al violenței între elevii din aceeași clasă este rar întâlnit (22,6% bărbați și 32,5% femei); 22,9% au considerat că acest fenomen este frecvent întâlnit (9,4% bărbați și 13,5% femei); 16,8% au considerat acest fenomen ca fiind neîntâlnit (7,7% bărbați și 9,1% femei); 5,2% au considerat acest fenomen ca fiind foarte frecvent întâlnit (2,2% bărbați și 3% femei).

Tabel. 7_2. Fenomenele de violenta intre colegi pe care le-ai observat se manifesta intre elevi din clase diferite, de acelasi nivel scolar

53,5% dintre respondenți sunt de părere că fenomenul de violență între colegi se manifestă între elevi din clasele diferite având o frecvență rară ,apoi 16,3% au considerat ca violențele între colegi se manifestă între elevii din clasele diferite cu o frevență foarte scăzută, 26,4% consideră că violențele se întâlnesc frecvent între elevi din clase diferite având o frecvență ridicată, pe când cei 3,8% sunt de părere că violența este foarte des întâlnită la elevi din clasele diferite.

54% dintre respondenți au considerat că acest fenomen al violenței între elevii din clase diferite, de același nivel este rar întâlnit (22,6% bărbați și 31,5% femei); 26% au considerat că acest fenomen este frecvent întâlnit (10,6% bărbați și 15,4% femei); 16,2% au considerat că acest fenomen nu este deloc întâlnit (6,7% bărbați și 9,4% femei); 3,8% au considerat că acest fenomen este foarte frecvent întâlnit (2% bărbați și 1,8% femei).

Tabel. 7_3. Fenomenele de violenta intre colegi pe care le-ai observat se manifesta intre elevi din clase mai mari fata de elevi din clasele mai mici

41,5% dintre respondenți consideră că violența este întâlnită mai rar între elevi din clasele mai mari decât în clasele mai mici, 27,1% sunt de părere că violența între elevi din clasele mai mari cât și din clasele mici nu este deloc întâlnită la nici una dintre acestea. Ca urmare cei 24,8% cred că este violența este întâlnită des între elevi din clasele mai mari cât și între cei din clasele mici, 6,7% susțin ca fenomenul de violența se petrece foarte des la ambele categorii de elevi.

41% dintre respondenți au considerat acest fenomen ca fiind rar întâlnit (16,4% bărbați și 24,7% femei); 27,3% au considerat fenomenul ca nefiind întâlnite (11,2% bărbați și 16,2% femei); 25,1% au considerat fenomenul ca fiind unul frecvent întâlnit (11,5% bărbați și 13,6% femei); 6,5% au considerat fenomenul ca fiind unul foarte frecvent (3% bărbați și 3,6% femei).

Tabel. 7_4. Fenomenele de violenta intre colegi pe care le-ai observat se manifesta intre elevi care apartin scolii si cei din afara acesteia

42,2% dintre respondenți susțin că violența între elevi aparținătorii unei școli și cei din afara acesteia este inexistentă, pe când cei 38,1% consideră că acest fenomen nu este întâlnit frecvent, 15% afirmă că acest fenomen este întâlnit frecvent, iar 4,8% au arătat că în acest caz violența este întâlnită foarte frecvent.

42,4% au considerat fenomenul ca fiind unul deloc întâlnit (16,2% bărbați și 26,2% femei); 37,7% au considerat acest fenomen ca fiind unul rar întâlnit (16,9% bărbați și 20,8% femei); 15,2% au considerat acest fenomen ca fiind unul frecvent întâlnit (6,9% bărbați și 8,3% femei); 4,8% au considerat acest fenomen foarte frecvent (2% bărbați, respectiv 2% femei).

Tabel. 8_1. Frecvent se intampla ca profesorii sa ne insulte, sa ne umileasca prin expresii neadecvate, sa ne ironizeze

51% dintre respondenți susțin că profesorii nu recurg la metode de mustrare, 35,6% spun că se întâmplă foarte rar ca profesorii să recurgă la asemenea metode, 9,95% sunt de părere că profesorii utilizează des aceste metode, pe când cei 3,6% consideră că profesorii utilizează foarte frecvent aceste metode.

51,2% au considerat că metodele de mustrare ale profesorilor nu se întâlnesc deloc (21,8% bărbați și 29,4% femei); 35,5% au considerat că aceste metode sunt rar utilizate (14,3% bărbați și 21,1% femei); 10% au considerat aceste metode frecvent utilizate (4,3% bărbați și 5,7% femei); 3,3% au considerat aceste metode foarte frecvent utilizate (1,4% bărbați și 1,9% femei).

Tabel. 8_2. Frecvent se intampla ca profesorii sa recurga la pedepse fizice

76,7% dintre respondenți cred că profesorii nu recurg niciodată la pedepse fizice, cei 20,4% spun că se întâmplă foarte rar ca profesorii să recurgă la pedepse fizice, 2% consideră că profesorii recurg des la pedepse fizice, iar cei 0,9% ne relatează că profesorii recurg foarte frecvent la pedepse fizice.

76,8% dintre respondenți au considerat că nu se întâmplă deloc ca profesorii să recurgă la pedepse fizice (30,7% bărbați și 46,1% femei); 20,3% au considerat că se întâmplă rar să se recurgă la aceste metode (9,4% bărbați și 10,9% femei); 2% au considerat această metodă frecvent utilizată (1,3% bărbați și 0,7% femei); 0,9% au considerat această metodă foarte frecvent utilizată (0,4% bărbați și 0,5% femei).

Q8_3. Frecvent se intampla sa fiu sanctionat daca pun profesorilor intrebari neasteptate

55,8% dintre subiecți cred că nu se întâmplă deloc ca profesorii să îi sancționeze pe elevi când aceștia pun întrebări neașteptate, 33,2% spun că se întâmplă rar ca profesorii să îi sancționeze in acest caz, 8,6% consideră că se întâmplă frecvent să fie sancționați de către profesori, iar 2,3% au afirmat că se întâmplă foarte frecvent să fie sancționați elevii dacă pun întrebări neașteptate profesorilor.

55,9% au considerat că sancțiunile profesorilor privind întrebările puse pe neașteptate (21,9% bărbați și 34% femei); 33,2% au considerat această pedeapsă ca fiind rar utilizată (13,8% bărbați și 19,4% femei); 8,8% au considerat acest mod de pedeapsă frecvent utilizat (5,2% bărbați și 3,6% femei); 2,2% au considerat acest mod de pedeapsă foarte frecvent utilizat (1,1% bărbați, 1,1% femei).

Tabel. 8_4. Frecvent profesorii ne cer sa reproducem ceea ce au predat si mai putin sa avem idei originale, indraznete

31,6% dintre respondenți cred că profesorii nu le-au cerut elevilor să reproducă mecanic ceea ce li se predă, 36,1% consideră că se întâmplă rar ca profesorii să le ceară reproducerea materialelor didactice, 18,2% sunt de părere că se întâmplă des să li se ceară să reproducă ceea ce profesorii le-au predat, iar cei 7,1% susțin că se întâmplă foarte frecvent să li se ceară din partea profesorilor aceste lucruri.

38,7% au considerat această metodă de învățare ca fiind una neîntâlnită (15,4% bărbați și 23,3% femei); 35,8% au considerat această metodă de învățare rar utilizată (14,5% bărbați și 21,4% femei); 18,3% au considerat această metodă de învățare frecvent utilizată (8,8% bărbați și 9,5% femei); 7,2% considerând această metodă foarte frecvent utilizată (3,2% bărbați și 4% femei).

Tabel. 8_5. Frecvent profesorii favorizeaza nejustificat unii elevi (in notare, in participarea la clasa)

38,1% dintre respondenți au menționat că nu se întâmplă niciodată ca profesorii să favorizeze nejustificat unii elevi în notare sau participare la clasa în timp ce 33,1% cred că foarte rar se întâmplă ca profesorii să favorizeze nejustificat pe unii elevi în notarea sau participarea lor la clasă. 17,6% au considerat că se întâmplă frecvent ca profesorii să favorizeze pe unii elevi în notare, participare la clasa, iar cei 11,2% cred că se întâmplă foarte des ca unii elevi să fie favorizati de către profesorii acestora.

38,2% au considerat această metodă ca nefiind deloc utilizată în privința notării (17,1% bărbați și 21,1% femei); 33% au considerat această metodă ca fiind una rar utilizată (12,3% bărbați și 20,7% femei); 17,6% au considerat această metodă ca fiind frecvent utilizată (8,1% bărbați și 9,5% femei); 11,3% au considerat această metodă foarte frecvent utilizată (4,4% bărbați și 6,8% femei).

Tabel. 9. In ce masura te simti in siguranta in scoala ta?

51,5% dintre respondenți au apreciat într-o mare măsură ca școala acestora le oferă siguranța, 20,9% relatează faptul că se simt în siguranță într-o foarte mare măsură în școala lor, apoi cei 19,9% au considerat că se află într-o mică măsură în siguranță în școala de care aparțin, iar 4,1% au susținut că se află în foarte mică măsură în siguranță la școala lor. În tot acest timp cei 3,6% au afirmat că nu se simt în siguranță în școala lor.

În ceea ce privește gradul de siguranță al elevilor din școală 51,8% dintre respondenți au răspuns că se simt în mare măsură în siguranță (19,7% bărbați și 32,1% femei); 20,9% au răspuns că se simt în foarte mare măsură în siguranță (9,8% bărbați și 11,2% femei); 19,8% au răspuns că se simt în mică măsură în siguranță (8,9% bărbați și 11% femei); 4,1% au răspuns că se simt în foarte mică măsură în siguranță (2,1% bărbați și 2% femei); respectiv 3,4% nu se simt deloc în siguranță în școala lor (1,5% bărbați și 1,9% femei).

Tabel. 10_1. In scoala voastra cine considerati ca trebuie sa asigure siguranta elevilor si a profesorilor?-Elevii insisi.

81,6% dintre respondenți au afirmat că nu elevii trebuie să fie cei care asigură siguranța atât a elevilor, cât, și a profesorilor, în timp ce 18,4% afirmă că elevii înșiși trebuie sa asigure siguranța celorlalți elevi, dar și a profesorilor lor.

În legătură cu această afirmație privind paza și siguranța celorlalți să fie asigurată de elevi, subiecții chestionați au dat următoarele răspunsuri: 18,4% au fost de acord cu acestă afirmație din care: 8,4% sunt bărbați și 10% sunt femei; 81,6% nu au fost de acord cu această propunere din care: 33,3% sunt bărbați și 48,3% sunt femei.

Tabel. 10_2. In scoala voastra cine considerati ca trebuie sa asigure siguranta elevilor si a profesorilor?-Firma de paza.

55,8% dintre respondenți au răspuns negativ la propunerea de a se ocupa o firmă de pază de siguranța elevilor și a profesorilor, iar 44,2% au răspuns pozitiv la această propunere.

În legătură cu această propunere privind paza și siguranța celorlalți de către o firmă de pază, respondenții au dat răspunsurile: 43,9% au răspuns pozitiv propunerii din care: 19% sunt bărbați și 24,9% sunt femei; 56,1% au răspuns negativ acestei propuneri din care: 22,7% sunt bărbați și 33,4% sunt femei.

Tabel. 10_3. In scoala voastra cine considerati ca trebuie sa asigure siguranta elevilor si a profesorilor?-Profesorii de serviciu.

68,6% dintre respondenți au răspuns negativ la propunerea ca profesorii de serviciu să asigure siguranța elevilor dar și a profesorilor, în timp ce 31% au răspuns pozitiv la această propunere.

La această propunere 31,2% dintre respondenți au răspuns pozitiv din care: 11,6% sunt bărbați și 19,6% sunt femei; 68,8% dintre respondenți au răspuns negativ din care: 30,1% sunt bărbați și 38,7% sunt femei.

Tabel. 10_4. In scoala voastra cine considerati ca trebuie sa asigure siguranta elevilor si a profesorilor?-Parintii.

Tabel. 10_4.: 98,4% au dat un răspuns negativ propunerii ca părinții să asigure siguranța elevilor și a profesorilor, iar 1,6% au dat răspuns pozitiv acestei propuneri.

La această propunere respondenții au dat următoarele răspunsuri: 1,6% au dat răspuns pozitiv din care: 0,7% bărbați și 0,9% femei; respectiv 98,4% au dat răspuns negativ din care: 41% sunt bărbați și 57,4% sunt femei.

Tabel. 10_5. In scoala voastra cine considerati ca trebuie sa asigure siguranta elevilor si a profesorilor?-Directorul.

74,9% au afirmat că nu directorul instituției trebuie să asigure siguranța elevilor și a profesorilor, în timp ce 24,6% au dat un răspuns pozitiv la această propunere.

La această propunere respondenții au oferit următoarele răspunsuri: 24,7% au dat răspuns pozitiv acestei propuneri din care: 9% sunt bărbați și 15,7% sunt femei; respectiv 75,3% au dat răspuns negativ din care: 32,7% bărbați și 42,7% femei.

Tabel. 10_6. In scoala voastra cine considerati ca trebuie sa asigure siguranta elevilor si a profesorilor?-Politistul de proxenitate.

Tabel 10_6: 91% dintre respondenți au afirmat că nu polițistul de proximitate trebuie să asigure siguranța elevilor și a profesorilor, în timp ce 9% au răspuns pozitiv acestei propuneri.

În acest caz respondenții au oferit următoarele răspunsuri: 9,1% au dat răspuns pozitiv din care 4,5% sunt bărbați și 4,6% sunt femei; 90,9% au dat răspuns negativ din care: 37,2% sunt bărbați și 53,7% sunt femei.

Tabel. 11_1. Sunteti de acord ca baietii sunt mai agresivi decat fetele

38% dintre respondenți au considerat că sunt total de accord cu faptul că băieții sunt mai răi ca fetele, 24,4% sunt într-o oarecare măsură de accord, 24,4% sunt în mare măsură de acord, 7,7% sunt în mică măsură de acord, iar 5,4% sunt în dezacord total cu această afirmație.

În acestă afirmație respondenții au dat răspunsurile: 37,9% sunt total de acord cu afirmația de mai sus (vezi tabel 11_1) din care: 15,4% sunt bărbați și 22,5% sunt femei); 24,5% sunt în mare măsură de acord cu afirmația din care: 9,4% sunt bărbați și 15,1% sunt femei; 24,5% sunt într-o oarecare măsură de acord din care: 10,4% sunt bărbați și 14,1% sunt femei; 7,9% sunt în mică măsură de acord, din care: 3,4% sunt bărbați și 4,5% sunt femei; respectiv 5,3% sunt în dezacord total, din care: 3,2% sunt bărbați și 2,1% femei.

Tabel. 11_2. Sunteti de acord ca profesorii autoritari sunt mai respectati de ceilalti elevi

34,3% se află în total acord cu afirmația că profesorii autoritari sunt mai respectați, 24% se află în mare măsură de acord cu această afirmație, 19,2% sunt într-o oarecare măsură de acord, 11,9% sunt în mică măsură de acord, iar 10,7% se află în dezacord total cu această afirmație.

La această afirmație 34% dintre respondenți sunt total de acord cu afirmația, din care: 14,6% sunt bărbați și 19,4% sunt femei; 24,2% sunt în mare măsură de acord cu afirmația, din care: 9,2% sunt bărbați și 15% sunt femei; 19,4% sunt într-o oarecare măsură de acord, din care: 7,8% sunt bărbați și 11,6% sunt femei; 11,8% sunt în mică măsură de acord cu afirmația, din care: 4,8% sunt bărbați și 7% sunt femei; respectiv 10,7% sunt în dezacord total, din care: 5,6% sunt bărbați și 5,2% sunt femei.

Tabel. 11_3. Sunteti de acord ca elevii agresivi sunt mai respectati de ceilalti elevi

35,2% dintre respondenți sunt în total dezacord cu afirmația că elevii agresivi sunt mai respectați decât ceilalți elevi, 18,2% sunt într-o mică măsură de acord cu această afirmație, 18% sunt într-o oarecare măsură de acord cu această afirmație, 14,9% sunt în mare măsură de acord cu afirmația, iar 13,8% sunt total de acord cu faptul că elevii agresivi sunt mai respectați.

În acest caz 35,5% dintre respondenți sunt în dezacord total cu afirmația, din care: 13,3% sunt bărbați și 22,2% sunt femei; 18,7% sunt în mică măsură de acord, din care: 7,3% sunt bărbați și 11,4% sunt femei; 18,1% sunt într-o oarecare măsură de acord, din care: 7,3% sunt bărbați și 10,8% sunt femei; 14,5% sunt în mare măsură de acord, din care: 7,1% sunt bărbați și 7,4% sunt femei; 13,3% sunt în acord total cu afirmația, din care: 7,1% sunt bărbați și 6,2% sunt femei.

Tabel. 11_4. Sunteti de acord ca atunci cand ma plictisesc la ore am tendinta sa devin agresiv

80,4% dintre respondenți sunt în dezacord total cu afirmația că atunci când mă plictisesc la ore am tendința să devin agresiv, 10,2% sunt în mică măsură de acord, 4% sunt într-o oarecare măsură de acord cu afirmația, 2,9% sunt în mare măsură de acord cu afirmația, iar 2,5% sunt în totalitate de acord cu afirmația.

În acest caz 81,1% dintre respondenți sunt în total dezacord cu afirmația, din care: 30,2% sunt bărbați și 50,8% sunt femei; 10,3% sunt în mică măsură de acord, din care: 5,8% sunt bărbați și 4,5% sunt femei; 3,8% sunt într-o oarecare măsură de acord, din care: 2,2% sunt bărbați și 1,6% sunt femei; 2,7% sunt în mare măsură de acord, din care: 2,1% sunt bărbați și 0,6% sunt femei; respectiv 2% sunt total de acord cu afirmația, din care: 1,5% sunt bărbați și 0,5% sunt femei.

Tabel. 11_5. Sunteti de acord ca grupul de prieteni incurajeaza manifestari agresive ale elevilor scolii

34% dintre respondenți sunt în total dezacord cu următoarea afirmație: grupul de prieteni încurajează manifestări agresive ale elevilor școlii, 22,8% sunt in mică măsură de acord cu afirmația, 17,8% sunt într-o oarecare măsură de acord cu afirmația, 13,6% sunt în mare măsură de acord cu această afirmație, iar 11,8% sunt în totalitate de acord cu faptul că grupul de prieteni încurajează manifestări agresive ale elevilor.

În acest caz, 34,1% sunt în dezacord total cu afirmația, din care: 11,7% sunt bărbați și 22,4% sunt femei; 22,9% sunt în mică măsură de acord, din care: 8,8% sunt bărbați și 14,1% sunt femei; 17,7% sunt într-o oarecare măsură de acord, din care: 8,3% sunt bărbați și 9,4% sunt femei; 13,6% sunt în mare măsură de acord, din care: 7,2% sunt bărbați și 6,4% sunt femei; respectiv 11,7% sunt în totalitate de acord cu afirmația, din care: 5,9% sunt bărbați și 5,8 % sunt femei.

Tabel. 11_6. Sunteti de acord ca notele proaste obtinute pot genera comportamente agresive ale elevului

În cazul manifestării agresive al elevului, în urma notelor mai puțin satisfăcătoare obținute: 22,8% se află în dezacord total cu această afirmație, 22,6% se află în mică măsură de acord, 22,6% se află într-o oarecare măsură de acord, 16,7% se află în total acord, iar 15,3% sunt în mare măsură de acord cu afirmația.

În acest caz avem: 23% sunt într-o oarecare măsură de acord cu afirmația, din care: 8,9% sunt bărbați și 14,2% sunt femei; 22,8% sunt în mică măsură de acord cu afirmația, din care: 8,4% sunt bărbați și 14,4% sunt femei;

IV. DISCUȚII ȘI CONCLUZII

IV. 1. Testarea ipotezelor

În cadrul acestei cercetări, am căutat să aflu care este percepția elevilor despre violență, rezultând din analiză faptul că violența este prezentă în școală într-o cantitate mai scăzută.

Tabel. 12 Compararea variabilei agresivitate în funcție de gen privind gradul de semnificație

Am utilizat Testul T independent pentru a face comparația între persoanele de sex feminin și cele de sex masculin în ceea ce privește agresivitatea. Între răspunsurile persoanele de sex feminin (M= 3,28, SD= 0,867) și personale de sex masculin (M= 3,25, SD= 0,828) nu există diferență seminificativă, deoarece pragul de seminifiacție este mai mare de 0.05: p=0,526 , t(2017)=0,634.

În concluzie atât persoanele de sex masculin, cât și cele de sex feminin în ceea privește opinia respondentului la întrebarea dacă există cazuri de violență în cadrul școlii lor, nu există diferențe semnificative

Tabel. 13 Compararea variabilei independente Expresii jignitoare în funcție de sex privind gradul de semnificație

Am utilizat Testul T independent pentru a face comparația între persoanele de sex feminin și cele de sex masculin în ceea ce privește expresiile jignitoare. Între răspunsurile persoanele de sex feminin (M= 1,80, SD= 0,583) și persoanele de sex masculin (M= 1,84, SD= 0,607) nu există diferență seminificativă, deoarece pragul de semnificație este mai mare de 0.05: p=0,083 , t(2008)=1,733.

În concluzie atât persoanele de sex masculin, cât și cele de sex feminin în ceea privește opinia respondentului la întrebarea dacă există cazuri de violență în cadrul școlii lor, nu există diferențe semnificative

Tabe1. 14 Compararea variabilei independente Violenta observată în funcție de sex privind gradul de semnificație

Am utilizat Testul T independent pentru a face comparația între persoanele de sex feminin și cele de sex masculin în ceea ce privește violența observată. Între răspunsurile personale de sex feminin (M= 1,91, SD= 0,538) și persoanele de sex masculin (M= 1,93, SD= 0,566) nu există diferență seminificativă, deoarece pragul de semnificație este mai mare de 0.05: p=0,386 , t(2020)=0,867.

În concluzie atât persoanele de sex masculin, cât și cele de sex feminin în ceea privește opinia respondentului la întrebarea dacă există cazuri de violență în cadrul școlii lor, nu există diferențe semnificative

IV. 2. Concluzii:

În cadrul acestor discuții vom trage concluziile asupra studiului realizat pe această bază de date existentă, având o vedere de ansamblu asupra lucrării observăm faptul că respondenții de gen feminin sunt în proporție de aproximativ 80%, în timp ce respondenții de gen masculin sunt într-o proporție deosebit de scăzută de aproximativ 20%, aceste date fiind raportate la numărul total de respondenți ai acestui chestionar din cadrul studiului.

O altă concluzie importantă care rezultă în urma acestei analize este faptul că toate ipotezele se infirmă, dar și faptul că atât băieții cât și fetele consideră că violența nu se petrece frecvent în cadrul școlii lor.

Respondenții de sex feminin sunt într-o proporție mai mare decât respondenții de sex masculin în ceea ce privește dezacordul în privința afirmațiilor de la întrebările din acest chestionar. În timp ce respondenții de sex masculin se află în extrema acordului în privința afirmațiilor din cadrul acestor întrebări din chestionar.

V. LIMITELE STUDIULUI

Prima limită a studiului este evident mărimea eșantionului, compus din 2175 de elevi din Județul Timiș. Acest chestionar a fost aplicat tuturor elevilor prezenți în timpul orelor de curs prin auto-administrarea chestionarului.

Vârsta respondenților, cu vârste cuprinse între 11-19 ani, este de altfel o altă limită a acestui studiu, deoarece pentru a putea afla noi date despre acte de violență este necesar să realizăm o analiză mai aprofundată asupra tuturor treptelor de studii. Prezentul studiu relevă faptul că violența este prezentă în școli, începând de la vârste foarte mici, dar cu o intensitate mai scăzută.

O direcție de dezvoltare viitoare ar putea cuprinde totalitatea elevilor din cadrul unităților de învățământ școlare de pe teritoriul României pentru a afla care este percepția la nivel macro a elevilor despre violență.

VI. ANEXE:

VII. BIBLIOGRAFIE:

Gilles, Ferreol si A. Neculau, Violența: Aspecte psihosociale, Polirom, Iași, 2003

Eric, Debardieux, Violența în școli: O provocare mondială?, Institutul European, Iași, 2010

Claudia, Marian – Agresivitatea în școală: Determinări, mecanisme și traiectorii, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011

Dubet, F., (1998), „Les violences a L’ecole”, Regards sur l’actualite, iulie – august

Banciu D., Rădulescu S., Voicu M. Introducere în sociologia devianței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985

Popescu – Neveanu, P. Dicționar de Sociologie, Editura Albatros, București, 1978

Coord. C. Zamfir și L. Vlăsceanu, Dicționar de Sociologie, Editura Babel, București, 1998

Maryse Esterle-Hedibel în Agresivitatea, G. Ferreol și A. Neculau, 2003

Cristina, Neamțu, Devianța școlară: Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament al elevilor, Polirom, Iași, 2003

Institutul de Științe ale Educației, Unicef, Violența în școală, Editura Alpha MDN, București, 2006

Cassidy (2009) în Andreas Ammermueller, Federal Ministry of Labour and Social Affairs, Berlin, Germany, 2011 în Violence in European schools: A widespread phenomenon that matters for educational production

Bogdan, Ficeac, De ce se ucid oamenii, Editura RAO, București, 2011

Michel Floro (1996:53) în Gilles, Ferreol si A. Neculau, Violența: Aspecte psihosociale, Polirom, Iași, 2003

Yves Michaud citat de Dorina Sălăvăstru în Gilles, Ferreol si A. Neculau, Violența: Aspecte psihosociale, Polirom, Iași, 2003

Smith si colaboratorii (2004) citat de Andreas Ammermueller, Federal Ministry of Labour and Social Affairs, Berlin, Germany, 2011 în Violence in European schools: A widespread phenomenon that matters for educational production

Martin (1994) citat de Eric, Debardieux Violența în școli: O provocare mondială?, Institutul European, Iași, 2010

Ilie. Marian. (coord.). (2007). (08.mai.). Violența în școală. Agresivitate în rândul elevilor. apărut în Revista de Cercetare în Științele Educației. Timisoara. disponibil la: http://www.rcsedu.info

Șoitu L., și Hăvărneanu,C Agresivitatea în școală, Editura Institutului European, Iași, 2001

D. Olweus Bullying in School, What We Know and We Can Do?, Oxford, Blackwell, 1993

Vettenburg, Nicole în Eric, Debardieux Violența în școli: O provocare mondială?, Institutul European, Iași, 2010

Eric, Debardieux, Violența în școli: O provocare mondială?, Institutul European, Iași, 2010

Juvonen, J., Graham, S. și Schuster, M. A. Bullying Among Young Adolescents: The strong, The Weak and the Troubled. Pedriactics, 112(6), 1231-1237 în A., Hatos, Tineri violenți, categorii violente de școlarI sau școli violente? Studiu multi nivel al fenomenelor de victimizare al adolescenților școlari – parte al unui studiu produs în baza datelor colectate în cadrul anchetei din 2006, finanțată de CNCSIS prin grantul A 192/2006

Hagan. J., Simpson, J., și Gillis, A. R. (1987). Class in The Household: A Power-Control Theory of Gender and Deliquency. The American Journal of Sociology, 92(4), p 788-816

Jacques Pain (2000:72) în Cristina, Neamțu, Devianța școlară: Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament al elevilor, Polirom, Iași, 2003

VII. BIBLIOGRAFIE:

Gilles, Ferreol si A. Neculau, Violența: Aspecte psihosociale, Polirom, Iași, 2003

Eric, Debardieux, Violența în școli: O provocare mondială?, Institutul European, Iași, 2010

Claudia, Marian – Agresivitatea în școală: Determinări, mecanisme și traiectorii, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011

Dubet, F., (1998), „Les violences a L’ecole”, Regards sur l’actualite, iulie – august

Banciu D., Rădulescu S., Voicu M. Introducere în sociologia devianței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985

Popescu – Neveanu, P. Dicționar de Sociologie, Editura Albatros, București, 1978

Coord. C. Zamfir și L. Vlăsceanu, Dicționar de Sociologie, Editura Babel, București, 1998

Maryse Esterle-Hedibel în Agresivitatea, G. Ferreol și A. Neculau, 2003

Cristina, Neamțu, Devianța școlară: Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament al elevilor, Polirom, Iași, 2003

Institutul de Științe ale Educației, Unicef, Violența în școală, Editura Alpha MDN, București, 2006

Cassidy (2009) în Andreas Ammermueller, Federal Ministry of Labour and Social Affairs, Berlin, Germany, 2011 în Violence in European schools: A widespread phenomenon that matters for educational production

Bogdan, Ficeac, De ce se ucid oamenii, Editura RAO, București, 2011

Michel Floro (1996:53) în Gilles, Ferreol si A. Neculau, Violența: Aspecte psihosociale, Polirom, Iași, 2003

Yves Michaud citat de Dorina Sălăvăstru în Gilles, Ferreol si A. Neculau, Violența: Aspecte psihosociale, Polirom, Iași, 2003

Smith si colaboratorii (2004) citat de Andreas Ammermueller, Federal Ministry of Labour and Social Affairs, Berlin, Germany, 2011 în Violence in European schools: A widespread phenomenon that matters for educational production

Martin (1994) citat de Eric, Debardieux Violența în școli: O provocare mondială?, Institutul European, Iași, 2010

Ilie. Marian. (coord.). (2007). (08.mai.). Violența în școală. Agresivitate în rândul elevilor. apărut în Revista de Cercetare în Științele Educației. Timisoara. disponibil la: http://www.rcsedu.info

Șoitu L., și Hăvărneanu,C Agresivitatea în școală, Editura Institutului European, Iași, 2001

D. Olweus Bullying in School, What We Know and We Can Do?, Oxford, Blackwell, 1993

Vettenburg, Nicole în Eric, Debardieux Violența în școli: O provocare mondială?, Institutul European, Iași, 2010

Eric, Debardieux, Violența în școli: O provocare mondială?, Institutul European, Iași, 2010

Juvonen, J., Graham, S. și Schuster, M. A. Bullying Among Young Adolescents: The strong, The Weak and the Troubled. Pedriactics, 112(6), 1231-1237 în A., Hatos, Tineri violenți, categorii violente de școlarI sau școli violente? Studiu multi nivel al fenomenelor de victimizare al adolescenților școlari – parte al unui studiu produs în baza datelor colectate în cadrul anchetei din 2006, finanțată de CNCSIS prin grantul A 192/2006

Hagan. J., Simpson, J., și Gillis, A. R. (1987). Class in The Household: A Power-Control Theory of Gender and Deliquency. The American Journal of Sociology, 92(4), p 788-816

Jacques Pain (2000:72) în Cristina, Neamțu, Devianța școlară: Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament al elevilor, Polirom, Iași, 2003

VI. ANEXE: