Violenta In Familie 2

Psihologie

Violenta In Familie 2

Byadmin ianuarie 1, 2024

Introducere

Prin definiția sa ontologică, ființa umană trăiește raportându-se la societate, se dezvoltă stabilind relații și acționează în raport cu acestea. Pentru a se individualiza în comunitate, omul trebuie să se integreze inițial în mediul social din care face parte și , ulterior, să-și dezvolte abilitățile sociale. Ne naștem cu scopul primordial de a fi candidați la umanitate, fiind astfel orientați către lume, dar și către propria persoană, găsind acel echilibru între planul intern și cel extern al eu-lui.

Din punct de vedere sociologic, termenul de familie se referă la o o grupă în care membrii familiei sunt înrudiți între ei prin legături de sânge sau prin căsătorie.

Etimonul latin al termenului este „famulus – sclav de casă”, dar înțelesul cuvântului a primit alte conotații în decursul timpului. În antichitate, familia era proprietatea bărbatului (pater familias); soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, neavând între ei relații familiare ci era văzută ca o proprietate subordonată, astfel tatăl nefiind numit pater ci genitor.

Violența intrafamilială își are originea în structura socială, în tradiții, obiceiuri și mentalități care subînțeleg superioritatea bărbatului asupra femeii. Societățile moderne continuă să fie societăți patriarhale, ce acordă mai multă importanță muncii efectuate de bărbați decât celei efectuate de femei. Inegalitățile dintre femei și bărbați se manifestă în legătură cu fragilizarea poziției femeiilor pe piața muncii, cu creșterea diferențelor între câștigurile salariale ale femeilor și bărbaților.( Centrul de Mediere și Securitate Comunitară Iași , Violența Domestică –Ghid de Recunoaștere și Asistare, Iași, 2002)

O definiție larg acceptată a violenței domestice este cea propusă de autorii Stark și Flitcraft:

Violența domestică este o amenințare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relației dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoțit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparțin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potențiale surse de sprijin; amenințări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului și a altor surse de îngrijire și protecție. (Evan Stark and Anne Flitcraft. 1996. Women at Risk: Domestic Violence and Women's Health. London: Sage.)

Conform rezoluției din 11 iunie 1998 a Parlamentului European , se numește "violența în familie" orice act vătămător, fizic sau emoțional care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni și familie, amenințări și atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Deși până de curând s-a presupus că femeia este cel mai adesea victima violenței în familiei, în urma unor cercetări s-a descoperit că de fapt numărul bărbaților agresați este destul de mare. Experții care cercetează această problemă sunt de acord că violența este un fenomen larg răspândit, mult mai răspândit decât arată sondajele, pentru simplu fapt că unele fapte nu sunt raportate poliției sau spitalelor.

Cap 1. Aspecte general-teoretice

Familia rerezinta structura fundamentală a vieții sociale , fiind influențată de normele de dezvoltare ale societății pe întregul parcurs istoric, delimitând astfel apariția a numeroase tipologii familiale.

Murdock consideră familia ca un grup social ai cărui membrii sunt legați prin legăturii de sânge , căsătorie sau adopție și care trăiesc împreună, cooperează sub aspect economic și au grijă de copii (Social structure. Author, George Peter Murdock. Edition, 6. Publisher, Macmillan Co.,1949. Original from, the University of Michigan. Digitized, Oct 6, 2008 )

Încercarea susținută de a defini familia însă, a ridicat întotdeauna únele semne de întrebare, aceasta putând fi definită dinmai multe puncte de vedere , precum: psihologic, sociologic și juridic.

Familia este o formă de relații sociale dintre indivizi legați între ei prin căsătorie sau rudenie. Relațiile de familie sunt extrem de complícate; ne lovim de o complexitate pe care nu o regăsim la alte categorii de relații sociale . În cadrul relațiilor de familie apar aspecte morale , psihologice, fiziologice și economice, între membrii acesteia luând naștere o legătură de viațå, dar și de interese.

Tipologia primară de famiie este cea formată din părinți și copii. În mod normal familia dă naștere următoarelor raporturi:

De căsătorie, care constituie baza familiei(În conformitate cu Articolul 1 din Codul Familiei, statul ocrotește familia și căsătoria, sprijină prin măsuri economice și sociale dezvoltarea și consolidarea familiei. Familia se întemeiazå pe căsătoria liber consființită, între soți, pe egalitate)

Cele dintre soți, care constituie efectele căsătoriei(Conform Articolului 44 din Constituția României)

Cele dintre părinți și copii care sunt rezultatul raporturilor dintre soți

Cele dintre alte persoane care fac parte din familie .

Sociologia distinge o discrepanță între familia simplă- nucleu, care este formată din părinți și copiii lor necăsătoriți și familia extinsă, formată din alte persoane decât cele menționate anterior. Această familie ,din al doilea caz ,structurată pe două generații ,a înlocuit cu timpul familia tradiționala, structurată pe mai multe generații, existentă în societatea arhaică.

După opinia lui S. Rădulescu, familia reprezintă factorul primordial al socializării și integrării sociale a descendenților, cadru fundamental în care sunt satisfăcute trebuințele membrilor săi. Familia pentru copil în calitatea sa de grup primar reprezintă matricea care-i imprimă acestuia trăsături morale și de character (Rădulescu S., Repere teoretice și metodologice ale sociologiei problemelor sociale în Revista Română de Sociologie, Nr.3-4, București, 1996)

O analiză psihologică presupune studiul familiei că un grup primar, caracterizat prin puternice relații de tip « face to face », prin asocierea și colaborarea intimă a membrilor acesteia. Familia este un concentrat de relații inter-individuale ,determinate în principal de caracterele membrilor, dar și de unele fenomene exterioare grupului.

Din perspectivă juridică, familia este un grup de persoane între care s-au stabilit drepturi și obligații, ambele reglementate prin drepturi legale. Aceste reguli stabilesc drepturile și obligațiile soților, relațiile dintre părinți și copii, modul de transmitere al moștenirii, modul de încheiere al căsătoriei etc.

În mod obișnuit ,noțiunea juridică a familiei coincide cu cea sociologică, însă se întâlnesc și cazuri când această corespondență nu există. Astfel că, în caz de divorț , deși relațiile în sens sociologic încetează între soți, unele drepturi și obligații juridice încă există.

Idea de căsătorie presupune o dorință a individului de formare a unei familii. Căsătoria se realizează, în primă instanță, din dragoste, aceassta reprezintand piatra de temelie pentru o bună desfășurare a vieții de familie. Acest fapt are o importante majoră, căci din cauza unui climat nefavorabil, membrii cuplului au tendința de a părăsi familia și de a se integra altor grupuri ce le împărtășesc credințele.

De asemenea, din definiția legală a căsătoriei, conchidem că o persoană căsătorită nu se mai poate căsători până ce aceasta căsătorie inițială un ia sfârșit pe un temei legal. Actul căsătoriei lansează un sistem de drepturi și obligații ce revin soților unul fațå de altul, dar și fața de descendenți. Legea intervine în forță atunci când se constată o încălcare a acestor obligații și acționează pe întreaga durată a existenței familiei, reglementând acele relații familiale ce au fost convenite în raporturile juridice , și anume: obligații între soți, relații patrimoniale, efectele divorțului, etc.

Funcțiile familiei reprezintă o temă dezbătută de foarte mulți autori, însă teza prof. Maria Voinea ,Sociologia familiei, 1993 pare cea mai indicată în a fi amintită aici. Autoarea concentrează aceste funcții în următoarele grupe:

Funcții biologice și sanitare care constau în satisfacerea nevoilor și necesitaților sexuale ale partenerilor din cuplu, conceperea copiilor și asigurarea necesităților de dezvoltare biologică a membrilor familiei. Această funcție certifică înmulțirea populației, deoarece fără perpetuarea speciei umane, societatea un are niciun sens. Atracția către sexul opus ține de instictul primar al speciei umane, după cum este și nevoia de a avea copii. Copiii constituie, în cadrul familiei, un puternic factor de apropiere, de echilibru și entuzism..

Funcții economice, realizate prin însumarea unor venituri pentru organizarea vieții familiale, bazându-se pe un buget comun.

Funcții de solidaritate familială, ce presupun o bază de sentimente de dragoste și respect între părinți și copii, între frați și surori, fața de bătrâni și bolnavi. Între dragoste și familie ar trebui să existe o legătură de interdependența.

Funcția pedagogico – educațională și morală, vizează asigurarea educației și a socializării . Dintotdeauna, familia a avut un rol important în educația copiilor. Familia este cea, în sânul căreia, ar trebui să se dezvolte aptitudini și predispoziția copiilor către anumite lucruri, căci ea este mediul în care se schițează personalitatea copilului în primii ani de viață. Funcția educațională a familiei a suferit schimbări major, acestea fiind determinate de evoluția socială. ( În conformitate cu Articolul 29 punctul 6 din Constituție, părinții au dreptul de a asigura potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine. Există o unitate între educația în familie și educația din societate. Statul edictează norme juridice și stabilește atribuții anumitor organe de stat in vederea asigurårii desfåșurårii corespunzătoare a procesului educațional activ in familie.

Datoria părinților este aceea de a crește copilul, de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea lui fizică și psihică, de educația și pregătirea profesională a acestuia în concordantă cu aptitudinile copilului.

Socializarea este procesul exclusiv prin care o societate realizează un model normativ și cultural. Robert E.Park afirma in Introduction to the Science of Sociology 1921 ca omul nu se naște uman, ci devine în procesul educației. Socializarea îl determină pe individ să fie activ și dispus la viața socială, îl invațå så înțeleagă cultura, tradiția, și îl face apt să joace roluri sociale.

Familia, ca factor ce exercită influențe asupra personalității copiilor, are capacitatea de a ghida din punct de vedere moral conduitele acestora. În aceeași măsură, asigură copiilor securitate, protecție și subzistența.

În mediul familial, omul trebuie să-și satisfacă propriile aspirații și dorințe, însă acestea ar trebui să fie în concordanță și cu cele ale partenerului său. Familiile cu probleme de ordin socializator dezvoltă pe parcurs numeroase carențe funcționale.

În familiile în care există dificultăți create de divorț, de abandonul unui părinte, de relațiile tensionate între parteneri, pot apărea manifestări nedorite la minori, manifestări ce conduc la acte de violență. Toate acestea sunt considerate a fi ratări sociale.

Numeroasele studii efectuate asupra delicvenței juvenile, au arătat că în mare măsură , atmosfera din familiile cu probleme și lipsa autorității părintești, i-au determinat pe copii la adoptarea unor comportamente antisociale. De asemenea, un lucru îngrijorător este creșterea criminalității în general și a violenței în special.

Violența constituie o problemă globală extremă de sănătate publică. Violența reprezintă recurgerea la forța fizică avcu probleme de ordin socializator dezvoltă pe parcurs numeroase carențe funcționale.

În familiile în care există dificultăți create de divorț, de abandonul unui părinte, de relațiile tensionate între parteneri, pot apărea manifestări nedorite la minori, manifestări ce conduc la acte de violență. Toate acestea sunt considerate a fi ratări sociale.

Numeroasele studii efectuate asupra delicvenței juvenile, au arătat că în mare măsură , atmosfera din familiile cu probleme și lipsa autorității părintești, i-au determinat pe copii la adoptarea unor comportamente antisociale. De asemenea, un lucru îngrijorător este creșterea criminalității în general și a violenței în special.

Violența constituie o problemă globală extremă de sănătate publică. Violența reprezintă recurgerea la forța fizică având drept scop prejudecierea integrității bunurilor sau persoanelor (Gilles Ferreol , Philippe Couche , Jean-Marie Duprez , Nicole Gadrey , Michel Simon (1991,1995) ,Dictionar de Sociologie , Editura Armond Colin ,Paris , Franta, pag 226)

În majoritatea statelor lumii, violența este endemică și reprezintă a treia cauză de deces la persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 44 ani. În afara efectelor menționate, violența poate declanșa tulburări ale sănătății mentale, maladii transmisibile sexual, sarcini nedorite și tulburări ale comportamentului alimentar și ale somnului.

Violența poate lua diverse forme de manifestare: fizică , economică , morală , calomnie , hărțuire sexuală , indiferență, prin modă , atmosferă tensionată , amenințare , etc.

Violența în familie reprezintă orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu intenție de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

Violența domestică este inclusă în fenomenul mai amplu al violenței în familie:

Violența domestică reprezintă un șir de acțiuni repetate în mod susținut, de atac fizic, agresivitate verbală și psihologică, sexuală și economică, pe care un partener le manifestă în privința celuilalt, în mediul familial sau în relația de conviețuire. Aceste violențe sunt adesea ascunse de ochii lumii, victimele încercând să le mascheze. Copiii rămân cu traume și devin inhibați , exprimându-se în moduri tulburări greu de interpretat. Chiar dacă violența domestică este prezentă în multe cupluri, aceasta pare legată, în special, de frustrările ce caracterizează vârsta mijlocie.

Numărul extreme de mare al victimelor violenței domestice reprezintă ,la momentul vorbirii, una dintre cele mai acute probleme ale societății în care trăim. Vorbind de toate formele de agresiune care se exercită în cadrul căminului, precum maltratarea partenerei / partenerului, incestul sau violul marital, această formă de violență contribuie la generalizarea unui climat social conflictual de frică și anxietate.

Prezența unei altercații în interiorul cuplului este un lucru firesc ce nu poate fi evitat, însă manifestările depind de diferențele de temperament ale soților, de lipsa împărtășirii comune a unor doleanțe sau de existența unor situații tensionate cu caracter minor. Unele conflicte pot avea chiar un rol benefic în pentru menținerea interesului față de căsnicie și față de partener, cât și pentru soluționarea unor greutăți provocate de conviețuire.

Cu toate acestea, fiecare caz de violență familială se desfășoară în condiții specifice și are cauze mai mult sau mai puțin asemănătoare; recunoaștem însă existent și frecvența unor factori comuni, care definesc fenomenul la nivelul întregii societăți.

Acești factori vizează atitudinile și stereotipurile sociale cu privire la rolul “dominant” al acesteia, inegalitățile dintre sexe, adică organizarea “patriarhală” a familiei și a societății în funcție de poziția de autoritate a bărbatului.

O mare parte a conflictelor ce apar într-o familie sunt cauzate de modul în care este administrat și cheltuit venitul de către parteneri. Alcoolul reprezintă , de asemenea, un factor agravant și, totodată, favorizant al violenței din cadrul familiei. O altă cauză important o reprezintă gelozia. Aceste căușe sunt deosebit de complexe, implicând elemente de ordin cultural, social, economic și individual; unii dintre acești factori au o pondere mărită: trăsăturile de personalitate ale individlui agresator, viciile precum consumul de alcool și droguri, starea depresivă a persoanei molestate etc.

Scuza primordială pentru manifestarea agresivității este aceeași în majoritatea cazurilor, și anume frustarea, un fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalității în chip tranzitoriu sau relativ stabil, ca urmare a nerealizării unei dorințe, a obstrucționării satisfacerii unei trebuințe, a deprivării subiectului de ceva ce îi aparținea anterior, în ordinea materială sau în plan proiectiv și afectiv.

Termenul a fost introdus de Freud ca denumire a stărilor de privațiune pe care le resimte subiectul în condițiile nerealizării libidourilor sale; apoi frustrația a fost extrapolată în cele mai diverse domenii, inclusiv cele psihosociale și interpretată ca un fenomen central al vieții și relațiilor afective.

Frustarea este o stare psihică disfuncțională apărută ca urmare a interpunerii unui obstacol major între subiect și scopurile, trebuințele sale, sau ca urmare a deprivării de ceea ce i-a aparținut sau consideră că i se cuvine de drept, determină frecvent reacții compulsive care, în anumite condiții, capătă forma violenței.

Cea mai bună sistematizare a conflictelor este și azi considerată cea a lui Kurt Lewin ,1931, care face următoarea diferențiere:

conflicte de apropiere – apropiere

conflicte de evitare – evitare

conflicte de apropiere – evitare

Frustrația – susține J.Dollard și colaboratorii săi – tinde să provoace o agresiune directă asupra sursei frustrării. Agresiunea este cu atât mai mare cu cât frustrarea este mai accentuată. Provocarea directă, verbală sau fizică, a agresorului poate conduce la un comportament violent, mai ales dacă acesta este impulsiv sau se află într-o stare afectivă tensionată( "Frustration and aggression", Yale Univ. Press, New Haven, 1939 )

Cu toate acestea, agresivitatea este o noțiune ce derivă din latinescul agressio care înseamnă a ataca. Este deci, o stare a sistemului psihofiziologic prin care persoana răspunde printr-un ansamblu de condiții ostile în plan conștient, inconștient și fantasmatic, cu scopul distrugerii, degradării, constrângerii, negării sau umilirii unei ființe pe care agresorul le simte ca atare și reprezintă pentru el o provocare(Paunescu C. – "Agresivitatea umana", Editura Trei, 1995)

Felul în care este utilizată și redirecționata agresivitatea depinde de experiența de viață a individului și de gradul acestuia de maturitate morală. Judecata morală se bazează pe capacitățile cognitive ale persoanei în cauză. Tot acest lanț de mecanisme psihologice – istoria personală – ce determină toleranță la frustrare precum și eficiența tiparelor de adaptare, capacitatea cognitivă, maturitatea morală, creionează portretul individului cu un comportament violent în familie. Când situațiile frustrante conduc la creșterea agresivității și nu sunt soluționate, individul nu este capabil să facă față situației, nu se mai simte responsabil față de ceilalți membri ai familiei, afectați de situație, iar tensiunea rezultată va genera descărcări violente și distructive, găsind astfel o satisfacție în suferința celor din familie. În același timp, situația problematică rămâne nesoluționata și va continua.

Agresivitatea domestică conduce la executarea unui raport de forțe. Când avem de-a face cu niște cupluri bicefale, în care puterea de decizie aparține ambilor parteneri, riscul de violență este foarte scăzut.

Distingem astfel câteva forme principale de agresivitate:

Agresiunea directă, atunci când actul agresiv este un scop în sine, urmărind în mod explicit provocarea unui rău;

Agresiunea indirectă, unde suferința este folosită ca mijloc pentru atingerea unui anumit scop (de exemplu, sancționarea prin violență a unui comportament indezirabil).

Agresiunea activă, în care răul este rezultatul intervenției nemijlocite a agresorului (ca în cazul lovirii unei persoane);

Agresiunea pasivă, în care răul este provocat prin neintervenție ( un „spectator” care nu intervine pentru protejarea unei victime supuse violenței, deși ar putea să o facă ).

Agresiunea psihică, fizică, sexuală sau verbală, diferențiate după natura actului provocator de suferința. De cele mai multe ori, un act agresiv produce suferință în mai multe planuri, componența afectivă fiind întotdeauna prezentă.

-Agresiunea spontană, declanșată de un șoc emoțional conjunctural sau de un concurs de împrejurări;

Agresiunea premeditată.

Agresiunea provocată, în care victima a oferit un pretext agresorului;

Agresiune neprovocată în nici un fel de către victimă.

Agresivitatea manifestă, consumată într-un act provocator de suferință;

Agresivitatea latentă, în care există numai potențial agresiv, agresorul virtual căutându-și un pretext pentru a se manifesta în act.

Agresivitate intenționată, declanșata în mod conștient și voit de către agresor asupra victimei sale;

Agresivitate neintenționată, provocată de factori circumstanțiali, independent de voința agresorului.

Agresivitate autoprovocată, interpersonală, familială, grupară sau publică, după numărul persoanelor implicate, locul și contextul social în care se produce.

Fiecare dintre formele de agresivitate menționate mai sus prezintă multiple modalități de manifestare concretă, având conotații psihice, psihosociale, culturale, morale și juridice dintre cele mai diferite.

Se afirmă faptul că nu există semne marcante ale personalităților victimelor și ale agresorilor, în cazul violenței în familie. Violența domestică, manifestarea ei cronică, își pun însă amprenta numai asupra celor doi participant la conflict.

Agresorii au avut, în trei sferturi din cazuri, copilării violente, în care au fost victimele unor abuzuri provocate de adulții care aveau responsabilitatea de a le răspunde nevoilor. Nu sunt persoane sigure de sine; sunt incapabile să-și identifice cu claritate sentimentele și astfel manifestă instabilitate în atitudine.

Femeia victimă dezvoltă trăsături de personalitate defensive pentru a face față situațiilor; își pierde încrederea în sine, va deveni neglijentă, iar stresul și anxietatea îi vor crea boli de natură psihică; astfel poate avea tentative de suicid sau poate dezvolta comportamente agresive asupra copiilor, devenind , la rândul ei, o mamă agresivă.

Vom urmări acum câteva tipuri de violența domestică reprezentate cu precizie de Roata puterii.

Violența fizică este cea mai frecventă formă de abuz împotriva unei femei. Include lovirea cu pumnul, cu piciorul, pălmuire, tras de păr, mușcat, ars, încercări de ștrangulare, vătămări interne. S-a constatat că la o durată mai mare a relației de cuplu crește și gravitatea abuzului.

Violența sexuală este una din formele de violența domestică greu de abordat în discuțiile cu o persoană abuzată. Include actul sexual fără acordul celeilalte persoane și umilire sexuală. Multe femei nu au conceptul de alegere în ceea ce privește relația sexuală cu partenerul și de aceea nu pot descrie abuzul sexual ca viol.

Violența psihologică se referă la folosirea amenințărilor și a oricăror comportamente menite să producă teamă: ridicarea vocii, tăcere prelungită, cuvinte și acțiuni care distrug imaginea de sine a femeii și a încrederii în sine.

Violența economică manifestată asupra femeii limitează accesul la finanțele familiei, devenind astfel dependentă de partener. Controlul financiar generează dependență, izolare și neputința de a alege, de a lua decizii și de a-și păstra stima de sine. Adesea, nevoile familiei sunt nesatisfăcute, în cazurile în care partenerul abuziv deține controlul financiar.

Violența socială include izolarea socială forțată sau controlul contactelor sociale pe care le are femeia, controlarea strictă a contactelor sociale cu prieteni și / sau rude, restricționări ale activităților partenerei, cu cine se întâlnește, ce citește, unde merge, etc.

În funcție de tipul de abuz exercitat asupra lor, femeile rămân cu unele sechele la nivel psihic, fizic și social. Acestea au fost identificate prin contactele directe cu victimele, dar și prin supravegherea atentă a comportamentului lor. Efectele psihologice au fost identificate ca aparținând sindromului femeii bătute, tratat ca și categorie separată sub numele de stres post-traumatic. În literatura de specialitate "stresul posttraumatic" sau "sindromul tulburarilor de stres posttraumatic" (TSPT) este descris ca fiind un stres întârziat si care poate fi declansat de dezastre naturale, accidente grave, agresiuni, violuri si alte evenimente critice cu impact traumatizant, atât fizic dar mai ales psihic.

Factorul de stres care produce acest sindrom este experimentat cu o frică imensă, teroare și lipsa de sprijin. Majoritatea cazurilor implică o amenințare serioasă, fie a vieții, fie a integrității corporale sau poate apărea ca o amenințare la adresa propriilor copii. Trauma poate fi retrăită prin moduri varietate. De regulă, persoană are amintiri recurente și intrusive ale evenimentului sau vise terifiante în timpul cărora evenimentul reînvie.

Diminuarea reactivității la mediul exterior, denumită "insensibilitate psihică" sau "anestezie emoțională" începe la scurtă vreme după episodul traumatic. Indicații clare ar fi detașarea sau înstrăinarea de oameni, pierderea capacității de interés asupra activităților plăcute anterior sau reducerea considerabilă a capacității de a simți emoții, în special pe cele asociate cu intimitatea și sexualitatea.

Într-un studiu făcut pe femeile-victime ale violenței domestice , un sfert au declarat că și-au abuzat copiii în timpul conviețurii cu agresorul. Acest procent s-a redus cu 5% când femeile conviețuiau cu un partener non-violent.

O consecință a episoadelor de agresiune este aceea că victimele dezvoltă anumite modele comportamentale, precum:

Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se identifica cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, din teamă de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât într-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit. Drept consecință, victima devine hiper-vigilență în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul. Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare. Acest comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale abuzului inter-personal și a fost observat în cazul divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare.

Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, caz în care jefuitorii au ținut captivi angajații băncii pentru 6 zile (între 23 și 28 august 1973). În acest caz victimele s-au atașat emoțional de răpitori și chiar le-au luat apărarea ulterior eliberării). Termenul a fost avansat de către criminologul și psihiatrul Nils Bejerot, cel care a asistat poliția în timpul jafului și care s-a referit la acest sindrom în cadrul unei emisiuni de știri din acele zile.

Atașament traumatic – Ca o consecință a izolării, victimele se îndreaptă, de fiecare dată, către singura relație pe care o cunosc: aceea cu agresorul. Sub impactul acestui "atașament traumatic", propriile interese ale femeilor, nevoile și părerile lor ajung să fie influențate și controlate de agresor. Supunerea victimei poate ajunge la un nivel de anihilare ale propriilor dorințe.

Femeile au tendința de a nu lua în considerație anumite comportamente drept violențe, dacă acestea un sunt destul de serioase; pentru acest motic este imperios necesar să analizăm în ce măsură femeile definesc tipurile de comportament, în cadrul familiei, că violență împotriva lor.

Un rezultat surprinzător al acestui sondaj arată că anumite comportamente precum controlul economic al femeilor în cadrul familiei și abuzurile verbale tind să fie considerate violență domestică împotriva femeilor de către un număr mai mic de subiecți (peste 66%) decât abuzurile fizice sau sexuale, care sunt considerate cea mai serioasă formă de violență domestică (peste 90% dintre femei au această credință).

Mai mult de jumătate dintre femeile din capitală au experimentat abuzuri verbale sau emoționale în cadrul familial la un momento dat, iar un sfert au fost victime ale unor astfel de abuzuri mai mult de o dată în ultimele 12 luni; aproape un sfert din femei au fost victime ale abuzurilor fizice, iar aproape o zecime au fost victime ale abuzurilor sexuale în cadrul familiei cel puțin o dată în viața lor; 6% din femeile din București au suferit abuzuri fizice iar 3% abuzuri sexuale de mai multe ori în ultimul an.

Incidența violenței domestice împotriva femeilor în București.

Vorbim, bineînțeles, de anumite variabile socio-economice care sunt asóciate cu apariția violenței domestice împotriva femeilor, și anume: femeile cu un nivel mai scăzut de educație, cele din familii cu venituri mici și cu mai mulți copii au o probabilitate mai mare de a fi fost victime ale acestui tip de violență. Acest lucru nu înseamnă însă că nu există victime ale violenței domestice în clasele sociale superioare: 8% din femeile care au fost abuzate fizic de mai multe ori în ultimul an au studii superioare ,iar 6% din femeile abuzate sexual mai mult de o dată în ultímele 12 luni provin din familii cu un venit net superior.

Din zece femei,victime ale violenței domestice în ultimul an, aproape jumătate au fost hărțuite de către actualul soț sau concubin.

Un procent de 35% dintre femeile care au trecut printr- o experiență de acest gen, a avut curajul de a vorbi cu cineva despre acesta întâmplare și doar 17% au mers la organe abilitate sau au chemat poliția pentru a depune o plângere.

De asemenea, o treime din femeile intervievate au cunoștință de o altă persoană care a fost victima violenței domestice ; 42% din femei ssunt constiente de faptul că violența domestică împotriva femeilor este un fenomen extrem de răspandit ; 68% au părerea că violența domestică împotriva femeilor este inacceptabilă sub orice formă ar apărea și trebuie pedepsită de legea statului ; același procent cunosc faptul că în România există numeroase agenții și organizații ce ajută victimele violenței domestice.

Siguranța persoanei interogate și a cercetătorului reprezintă o primă necesitate și trebuie să stea în centrul tuturor deciziilor ulterioare. Pentru femeia agresată, participarea la un astfel de studiu poate să o expună la noi violențe, motiv pentru care femeia interogată trebuie să-și dea consimțământul asuppra celor ce vor urma în deplinătatea facultăților. Asaadar, din motive morale și de siguranță, este important că studiul să fie văzut ca unul asupra sănătății și condițiilor de viață.

Pentru că familia este o unitate etanșă, victímele sunt interogate pe rând. Pentru anchetele ce se desfășoară în cadruli familie, anchetatorii trebuie să știe să schimbe subiectul sau să înceteze conversația dacă intervine o persoană din exterior sau copii. O modalitate des utilizată este schimbarea întrebării cu una de diversiune, precum întrebările referitoare la sănătatea femeii etc.

Studiile care vizează magnitudinea fenomenului trebuie să fie realizate printr-o metodologie bine stabilită și să se fondeze pe cercetări actúale, urmărind să găsească cea mai efectivă modalitate de a determina creșterea plângerile femeilor ce au fost victime. .

Impactul unor informații greșit prelevate riscă să fie unul mai negativ decât lipsa de informații în sine , căci un nivel inferior de prelevare al datelor poate fi utilizat pentru a contesta importanța acestui tip de violență.

Cercetările de actualitate sugerează existențe unei posibilități de a obține răspunsuri exacte prin maniera în care întrebarea este pregătită și adresată victimei. Ca regulă generală, ar trebui evitați termenii de "viol", "violența"; întrebările cu carácter general și izolat asupra violenței nu permit, de regulă, obținerea unor niveluri exacte ale amplorii fenomenului ( Center for Health and Gender Equity, 1995 ). Exactitatea răspunsurilor depinde de natură și lungimea întrebărilor, de posibilitatea dată femeilor de a se confesa, de prezența / absența unei a treia persoane pe tot parcursul interviului ( Ellsberg M., 2001 ).

Confidențialitatea este esențială pentru asigurarea securității victime; pentru că cea mai mare parte a informațiilor culese sunt personale, menținerea actului de confidențialitate este o condiție imperios necesară și poate fi realizabilă numai prin adoptarea unor măsuri, precum:

toate studiile trebuie să conțină instrucțiuni clare în ceea ce privește respectarea confidențialității, iar echipa de anchetatori trebuie instruită în acest sens, înainte de începerea studiului.

numele real al persoanei intervievate nu trebuie menționat pe chestionar, ci trebuie înlocuit cu un cod sau pseudonim

Anchetatorii trebuie să fie conștienți de rolul pe care îl au în realizarea acestui studiu și trebuie să aibă pegatirea necsara pentru a putea să ajute victimile dacă acestea cer acest lucru, dar fără să-și asume rolul de "salvator" sau de consilier. De asemenea, anchetatorii trebuie să reacționeze în funcție de starea emoționala a persoanei intervievate deoarece amintirea experiențelor violente și jenante poate provoca un șoc emoțional. Discuția ar trebui încheiată într-un mod pozitiv, care să întărească capacitatea de apărare a femeii prin faptul că informațiile furnizate sunt extrem de importante în ajutorarea altor femei-victime.

Cap 2. Aspecte concrete ale problematicii studiate

La momentul vorbirii, violența conjugală constituie una ditre cele mai problematice situații cu care se confruntă femeile în societatea contemporană.

În România se merge încă pe ideă că problemele familiale au un caracter personal și secret, sau mai bine zis că „hainele murdare se spală în familie”. Astfel adoptarea unei măsuri mai severe, cu scopul de a micșora numărului situațiilor violente, se confruntă cu o mare dilemă. Familia este un spațiu privat și orice societate democratică bazată pe principii și reguli, “protejează” familia de orice intervenție externă, de orice amestec al autorităților în problemele conjugale.

În același timp, violența comisă în cadrul familiei, reprezintă un gen de infracțiune cu urmări sociale profunde și nu poate fi ignorată de autorități. Așadar, pe de-o parte reglementările juridice interzic amestecul autorităților în viața de familie, iar pe de altă parte, încearcă să protejeze victimele acestui tip de violență . Asistăm la o dilemă ce nu poate fi soluționată, amestecul autorităților în viața de familie fiind o problemă extrem de delicată.

Familia nu este un spațiu complet liber și nu se desfășoară în funcție de constrângerile sociale; vorbim de constrângeri cu privire la :

modul de formare a familiei

măsuri ce determină statutul social al femeii

constrângeri ce vizează educația copiilor

politica de stimulare a accesului familiei la proprietate

influența canalelor media care impugn o anumită imagine a familiei

controalele sociale care se realizează în circumstanțe variabile asupra familiei.

Acestor constrângeri li se supun, în general, toate familiile, cu excepția celor ce întâmpină probleme sociale, motiv pentru care statul își rezervă dreptul de a nu interveni în modul lor de funcționare. Aceste familii nu se pot adapta normelor societății în care se desfășoară, nu au un serviciu stabil, sunt înglodate de datorii, nu acoda sufi cient timp educației copiilor, etc.

Singurele căi de prevenire a acestor fenomene sociale sunt promovarea mai fermă a sancționării agresiunilor și intervenția mai succintă a organelor de poliție . Cu alte cuvinte putem spune cå prevenirea sau reducerea cazurilor de violență domestică nu este posibilă decât dacă se diminuează violența manifestată la nivelul întregii societăți.

Datele a numeroase cercetări indică , așa cum am menționat și la capitolul anterior, faptul că violența familială este strâns legată de caracteristicile structurale ale familiei, și anume :

modul acesteia de organizare

relațiile dintre membrii componenți

venitul familiei

statutul și servicul părinților

diferențele de gen al părinților, dar și al copiilor

nivelul de educație

modelul de autoritate parentală

Constantin Păunescu abserva că legăturile incestuoase apar adesea în mediile familiale unde predomină promiscuitatea, gradul scåzut de educație al părintelui incestuos, alcoolismul, nevrozele obsesionale și imoralitatea parentală. „Nu-i mai puțin adevărat că și în interiorul familiilor bogate existș legături incestuoase, dar sistemul de apărare și de păstrare a acestui secret este așa de bine pus la punct încât nu este posilă o informare în aceastå direcție”.( Agresivitatea și condiția umană, Ed. Tehnică, București 1994, p. 35)

Cea mai răspândită formă de violență conjugală o reprezintă maltratarea partenerului, adică lovirea soției de către soț, dar, după caz, și a soțului de către soție; cu toate acestea, cea întreprinsă de soț este mult mai gravă și mai periculoasă din următoarele motive:

puterea fizică a bărbatului poate determina răni mai grave;

actul de violență comis de bărbat se poate repeta până la un sfârșit tragic;

majoritatea agresiunile întreprinse de femei sunt doar acte de legitimă apărare;

o pondere mai mare a actelor de maltratare întreprinse de soț au loc în perioada în care femeia este gravidă;

spre deosebire de bărbați, mai multe femei au un serviciu stabil, dețin o oarecare independența economică și au mai puține șanse de a recurge la violențå.

Un studiu global a relevat faptul că o treime din femeile investigate au raportat faptul că au fost sau sunt molestate de fostul /actualul partener. O mare parte dintre acestea susțin că au fost inițial supuse abuzului emoțional care, de asemenea, este o formă de violență considerată de către ele mai rea decât violența fizică.

Prejudecățile despre familie, ca fiind un refugiu susținut de iubire, siguranță și spijin mutual, sunt dărâmate de ultimele date ale cercetărilor ce demonstrează faptul că femeile victime ale abuzul domestic sunt în număr mai mare decât victimele unor atacatori străini; în concluzie, violența exercitată asupra partenerei de viață este mai dezvoltată, dar și mai periculoasă decât violența de stradă.

Femeile din medii sociale inferioare au mai puține resurse în a evita situațiile de agresare și de a se refugia în alte locuri decât propriul cămin. Spre deosebire de acestea, femeile din mediile favorizate nu au curajul să recunoască faptul că au fost cândva victime și nu recurg la alte locuri în afara casele de protecție specifice.

Așadar, sintagma de violență conjugală nu implică numai maltratarea fizică, ci oricare alt act de abuz cu scopul de intimidare, rănire, umilire, jignire, izolare socială sau alungare. Deși un asemenea termen pare a se limita la cadrul căsătoriei, unii specialiști sunt de părere că ar trebui extinsă ,pentru a include și actele de violență dintre partenerii divorțați sau necăsătoriți.

Prin primă judiciară, violența domestică este supusă acelorași reglementări ca și violența în general, legea nefăcând distincție între intrafamilial și extrafamilial.

Faptele penale din cadrul familial ce pot face obiectul unei cauze de judecată sunt următoarele:

omorul (art. 174, Cod Penal);

omorul asupra soțului sau unei rude apropiate (art. 175, lit.e, Cod Penal);

omorul deosebit de grav (art. 176, Cod Penal);

uciderea din culpă (art. 178, Cod Penal);

determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 179, Cod Penal);

lovirea sau orice alte violențe cauzatoare de suferințe fizice (art. 180, Cod Penal);

vătămarea corporală (art. 181, Cod Penal);

vătămarea corporală gravă (art. 182, Cod Penal);

loviri sau vătămåri cauzatoare de moarte (art. 183, Cod Penal);

incestul (art.203, Cod Penal);

relele tratamente aplicate minorului (art. 306, Cod Penal).

Organele abilitate au constatat cu stupoare că un segment destul de important al fenomenului de violență se produce tocmai acolo unde ar trebui să existe înțelegere, armonie, dragoste, liniște, adică în mediul familial. Acest lucru pare concludent pentru a se afirma că violența este un fenomen sensibil atât la nivel de individ, cât și la nivel de cuplu, grup, popor.

Studiile amănunțite au scos la iveală faptul că jumătate din cazurile ce implică violența domestică au fost comise sub influența alcoolului, unele în stare de beție avansată; la aceste procente trebuie adăugate altele care nu presupun o intenție calificată, dar au un rol preponderent în sinucidere.

Privind familia ca pe o instituție, observăm că acesta a fost atinsă în mod inevitabil de schimbările din exterior, înregistrând modificări esențiale pe toate planurile, de la cadrul social pană la funcțiile ei intime, producându-se o mutație socio – genetică.

Analizând aceste schimbări, s-au tras următoarele concluzii :

O nouă ambiantă socială a familiei moderne, marcată de tranziția cuplului marital din mediul rural în care au fost crescuți și educați către un mediu nou, unde calitatea intercunoașterii se reduce vehement.

Dispariția lentă a unui factor exterior de refacere a integrității familiale, anume vocea statului;

Modificarea individuală, structurală și funcțională a locuinței, aceasta neputând suplini funcțiile vechiului tip de locuință ce se constituia ca unitate productivă și educativă, oferind familiei resorturi viabile în echilibrarea situațiilor conflictuale;

Exogruparea maritală care se referă la constituirea familiei din persoane cu diferite grade de educație, lucru ce poate determina stări conflictuale. Spre deosebire de exogruparea prin endogrupare, membrii familiei proveneau din aceeași comunitate limitată, lucru care-i asigură omogenizare, dar și coeziune culturală.

Structura familiei actuale diferă extrem de mult de cea tradițională, sub aspectul generațiilor ce locuiau împreună, lucru ce constituia o garanție a stabilității deoarece generația mai veche avea rolul de a elimina din start declanșarea unui conflict. Actuala familie este compusă de regulă din părinți și un număr redus de copii.

Reducerea considerabilă a obligațiilor familiei moderne, prin transferul acestora către unele instituții sociale. Familia modernă amână funcția productivă, activitățile rezumându-se astfel la unele de menaj și consum. Anihilarea funcției de a da educație, ce nu se mai află exclusiv în mâna părinților ci este predată instituțiilor.

Dezvoltarea unor porniri educative cu tendințe violente, privind rolul familiei că bază a tulburărilor de comportament, minusurile de afectivitate conducând la o carență morală ce va constitui ulterior o anticameră a pornirilor delicvente.

Abandonul. Fie el moral, afectiv, educațional sau fizic, al copilului transformă imaginea parintior în ceva perceput ca „monstru”de către copilul cu pricina;

Educația prin violență, ce distruge caracterul copilului. Frica, teama ,groaza fiind cele mai teribile metode de schilodire a curajului copilului de a-și exprima propriile parereri;

Dar să revenim la violența din cuplu și să menționăm aici cazurile posibile de exprimare al actului violent, dar și motivele care stau la baza agresivității.

Bărbatul bătut de soție este un caz izolat al violenței domestice și se produce adesea în situații de încăierare, surprindere, impunere, etc., situații care determină unele femei să își iasă din fire și să se comporte agresiv.

Sindromul femeii bătute a fost descris în Manualul pentru diagnosticul și statistică tulburărilor mentale, editat de Asociația Psihiatrilor Americani, publicat în 1981 și se referă la persoana care a primit o injurie demonstrabilă, fizică sau psihologică, deliberată, severă și repetabilă de la partenerul marital (soț sau concubin).

Aportul cuplului la crearea de situații violente scoate la iveală tendința victimei de a trece la consumarea unui act agresiv, unul dintre parteneri devenind astfel victimă sau agresor.

Ceea ce generează conflictele specifice vieții conjugale se regăsește în cauzele menționate mai jos :

Conflicte legate de felul în care este administrat bugetul familiei.

Consumul de alcool și problema alcoolismul în general. Alcoolul, în sine, nu reprezintă o cauză propriu-zisă, ci o variabilă ce agravează situația deja tenionata din cuplu, fiind asociat cu un val de atitudini negative

Gelozia, de asemenea, constituie un alt factor major ce determină un act de violența conjugală, mai ales în cazurile în care soțul solicită fidelitate absolută. C. Păunescu afirma în Agresivitatea și condiția umană (1994) că „suntem geloși pe ceea ce posedăm și ceea ce posedă alții, dar adevărata gelozie este cea amoroasă”. Cu toate acestea, gelozia excesivă și agresivă se numără printre cele mai frecvente motive invocate la divorț .

Problemele de natură sexuală ale cuplului. În majoritatea cazurilor, comportamentul violent al soțului rezidă în existența unor probleme precum impotența sau frigiditatea soției. Neînțelegerile sexuale dintre parteneri au o pondere foarte mare dacă acestea s-au derulat încă de la început, din perioada închegării cuplului.

Dorința soției de a fi independentă din punct de vedere economic. Apare în acele familii în care soțul este văzut a unic întreținător de familie, refuzând categoric că soția să aibă un serviciu în afara căminului. O schimbare a rolului de cap de familie al soțului atrage după sine o gamă de frustrări ce determină degradări ale altor roluri pe care le are bărbatul. S-a confirmat faptul că femeile dependente economic de soț, sunt mai des maltratate de către acesta.

Certurile cu privire la copiii rezultați din conviețuirea comună sau din relații anterioare, aceștia fiind priviți ca pe o amenințare a relației actuale. Sigur că actul violent mai poate apărea și în cazurile în care părinții nu se pun de acord în legătură cu mijloacele optime de creștere și educare a copiilor. Bărbații au pejudecata că cel mai bun mod de disciplinare al copiilor, o constituie bătaia, idee contrazisă categoric de concepția mamei. Astfel apar numeroase certuri care degenerează lent în acte de violență.

Factorii favorizatori ai violenței conjugale sunt mult mai numeroși decât cei menționați și mai amintim sărăcia, adesea asociată cu un sentiment de eșec, șomajul asociat cu un sentiment de nesiguranță, dar și stresul asociat cu diferite evenimente familiale negative precum decesul , o sarcină nedorită, concedierea de la locul de muncă, etc.

Probabilitatea de a avea o căsnicie în care vor apărea cazuri de violență conjugală este mult mai mare dacă soțul a fost el însuși crescut într-un mediu în care părinții erau angajați adesea în astfel de acte violente și unde soluționarea acelor acte avea loc prin mijloace agresive.

Abuzul soției începe ,de regulă, chiar din primii ani ai convieturii partenerilor, iar primul incident mai grav se produce ,adesea, în perioada în care femeia este însărcinată. Fiecare abuz permis va determina o probabilitate mai mare a comiterii altor abuzuri din ce în ce mai grave.

Cel mai bun mod de a evita conflictele între soți este de a coopera în vederea unei înțelegeri reciproce. O bună cooperare a partenerilor conduce către o trecere mai de succes peste acele episoade de criză care determină violența domestică.

Magnitudinea violenței domestice constituie la ora actuală una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confruntă umanitatea. Aceasta în cauză nu este altceva decât produsul unei violențe existente la scară socială generală. Dată fiind vocea vizibil crescută a acestor cazuri de violență ,s-a apreciat de care specialiști că familia s-a transformat din leagăn al siguranței într-unul al violenței.

Cap 3. Metodologia Cercetării

3.1. Obiectivele cercetării

Descoperirea nivelului de dominanță și nervozitate a persoanelor vătămate

Descoperirea nivelului de neîncredere în propria persoană sau în alte persoane

Revelarea nivelului privind spiritul critic sau autocritic al victimei

Surprinderea factorilor care favorizează dezintegrarea mediului familial

Aflarea stării partenerului în momentul care îl împinge la violență

Aflarea acelor motive care generează acele comportamente agresive

Găsirea unei modalități de diminuare a conflictelor

Aflarea opiniilor acelor persoane care nu fac parte din familii violente despre aceste acte de violență

3.2. Ipotezele cercetării

Vom afla dacă gradului de dependentă și nervozitate este mai mare dacă persoana este din ce în mai expusă la aceste acte aggressive; de asemenea, vom putea sesiza dacă gradului de neîncredere în sine sau în alții crește o dată cu amplificare actelor de violență domestic și dacă gradul de spirit critic sau autocritic se diminuează în acest tip de conjunctură

Vom putea stabili dacă impulsul violent al agresorului este unu moștenit

Vom cunoaște părerile persoanelor ce nu au fost agresate cu privire la afirmația conform căreia „ în familie bărbatul este agresorul, cu femeia ”

3.3. Prezentarea lotului de subiecți supus cercetării

Lotul de cercetare este alcătuit din 40 de indivizi de sex diferit, dintre care jumătate sunt persoane care nu fac parte din familii violente, iar restul sunt victime ale tipului de violență investigat .

3.4. Metode și tehnici utilizate

Pe acești subiecți a fost aplicat un chestionar numit „ Violența Conjugală ” , un chestionar realizat cu scopul precis de a fi aplicat pe două categorii de persoane . Prima categorie este formată din persoane care nu au fost agresate de către partener , iar a doua categorie este formată din victime ale violenței conjugale. (Vezi anexele 1 și 1.1)

3.5. Analiza datelor, prelucrarea și interpretarea rezultatelor

Primul lot este format din 20 de persoane și a inclus 10 femei și 10 bărbați ce nu au fost victime ale violenței domestice. Acestea au vârste cuprinse între 18 și 59 ani și sunt domiciliați în București . Familiile lor conțin 1-6 persoane. Nivelul educațional al acestui lot este de : 70 % – Studii medii , 30 % – Studii superioare ( vezi anexa 2) și profesează în diverse domenii precum : inginerie , tâmplărie, bucătărie , instalații ,electrică , logistică , comerț .

Răspunsul la întrebarea „ Cum definiți starea dumneavoastră materială? “ a fost următorul: în procent de 60% , subiecții au spus că venitul lor este satisfăcător, iar 40% că nu este ( vezi anexa 3 )

La întrebarea „ Sunteți căsătorit/ă? “ jumătate au răspuns că sunt și cealaltă jumătate că nu sunt căsătoriți legal .( vezi anexa 4 )

La întrebarea „Sunteți angajați într-o relație de concubinaj? ” cei care au răspuns inițial că nu sunt căsătoriți , au răspuns că dă în roportie de 10% ,și nu în proporție de 90% . (vezi anexa 5 )

La următoarea întrebare „ Aveți copii? ” în procent de 60 % au menționat că nu au , iar 40% că da (din acest procentaj , jumătate a răspuns că au un copil și cealaltă jumătate că au 3 copii( vezi anexa 6 ).

Răspunsul la întrebarea „Ați mai fost căsătorit/ă?” a fost că nu în proporție de 90% , iar restul de 10 % au spus că da, însă au ajuns la divorț invocând nepotrivirea de caracter.

De asemenea, la întrebarea „Copii sunt rezultați dintr-o relație anterioară sau actuală? “ , toți subiecții au afirmat că îi au din căsnicia prezentă.

La întrebarea „În care din următoarele cazuri credeți că se poate vorbi despre violență: fizică, psihologică , sexuală ,economică , socială ? ” în proporție de 80 % , subiecții au răspuns că putem vorbi despre violență în toate cazurile menționate , 10 % au spus că doar violență fizică este un act de violență , 5 % au optat doar pentru violența psihologică și restul doar pentru cea economică (Vezi anexa 7)

Răspunsul la întrebarea „ Dumneavoastră cu ce tip de violență v-ați confruntat? ” a fost : jumătate au amintit de violența fizică , 20 % violență fizică ,violență psihologică , violență economică , 10 % : violență fizică , violență psihologică , violență economică , violență socială ,10% violență psihologică , violență economică și restul de violența socială (vezi anexa 8 ).

La întrebarea „ În ce circumstanțe și care a fost cauza ce a determinat violența? ” s-a răspuns unanim : comportamentul agresiv.

La întrebarea „ La care dintre aceste feluri de violență ați apelat în calitate de agresor? ” , indivizii au spus că jumătate sinter ei au apelat la violența fizică , 20% la violență fizică și psihologică , 10 % violență fizică , psihologică și economică , restul au referat să nu răspundă ( vezi anexa 9 )

Răspunsul la întrebarea „ Care este frecvența cu care s-a întâmplat acest lucru? “, a fost : 20 % -de multe ori , un alt procent de 20 %- uneori , 40 %- rareori , restul – deloc.

La întrebarea „Credeți că alcoolul a avut un rol în determinarea actului de violență?“ s-a răspuns : 80% -de multe ori , 20 %- numai uneori

La întrebarea „Credeți că violența este promovată de către ambele sexe? “, subiecții au răspuns că la sexul masculin de multe ori în proporție de 90%, și rareori în proporție de 10%(vezi anexa 10) ; la sexul feminine, s-a răspuns că de multe ori -30% , uneori -30 % , rareori – 30 %, deloc-10%. ( vezi anexa 11 )

La punctul „ Menționați cauzele violenței după opinia dumneavoastră! ” , subiecții au amintit : lipsa de comunicăre , alcoolul , venitul , dorită de impunere , atitudinea de superioritate, lipsa educației , gradul de incultură .

La punctul „Credeți că în relația dintre parteneri , vina comportamentului agresiv aparține : exclusiv bărbatului , exclusiv femeii , în egală măsură la ambele sexe sau alte situații ” s- răspuns : 50% în egală măsură , 30% alte situații , 20% au spus că exclusiv vina bărbatului .

Răspunsul la întrebarea „De-a lungul timpului, ați fost provocat de sexul opus? ” a fost următorul : 90% -Da , 10 % – Nu .

La întrebarea „ În mediul dumneavoastră social, credeți că violența este prezentă în relația celorlalte cupluri? ” , subiecții au răspuns : 30 % – Nu , 70 % – Da

Răspunsul la întrebarea „Ce credeți că are putere în aplanarea situațiilor conflictuale în relația conjugală? ” a fost : comunicarea, consilierea psihologică , separarea

La întrebarea „Credeți violența de la un moment dat, are consecințe ce vor afecta relația conjugală pe tot parcursul aceteia? ” subiectiii au răspuns : că Da în proporție de 90% , iar restul că Nu

Al doilea lot este format din persoane- victime ale violetei conjugale .

Acestea au vârste cuprinse între 21 și 69 ani și , de asemenea, locuiesc în București . Familiile lor conțin 2-7 membri.

Pregătirea educațional a lotului se subînțelege din următoarele procente : 45 % – liceu ,10 % postliceală , 45 % – Studii superioare ( vezi anexa 11 ) și au următoarele meserii: contabil ,informatician , casnică , asistent manager, agent comercial , infirmier , agent de turism , bibliotecară.

Răspunsul la întrebarea „ Cum definiți starea dumneavoastră materială? “ a fost următorul: în procent de 80% , subiecții au spus că venitul lor este satisfăcător, iar 20% că nu este

La întrebarea „ Sunteți căsătorit/ă? “ jumătate au răspuns că sunt și cealaltă jumătate că nu sunt căsătoriți legal (vezi anexa 12 )

La întrebarea „Sunteți angajați într-o relație de concubinaj? ” cei care au răspuns inițial că nu sunt căsătoriți , au răspuns că dă în roportie de 40% ,și nu în proporție de 60% (vezi anexa 13 )

La următoarea întrebare „ Aveți copii? ” în procent de 50 % au menționat că nu au , iar 50% că da (din cei 50 % care au răspuns că au copii 20 % au răspuns că au 1 copil , 20% au răspuns că au 3 copii și 10% au răspuns că au 4 copii( vezi anexa 14).

Răspunsul la întrebarea „Ați mai fost căsătorit/ă?” a fost că nu în proporție de 90% , iar restul de 10 % au spus că da, însă au ajuns la divorț invocând nepotrivirea de caracter.

De asemenea, la întrebarea „Copii sunt rezultați dintr-o relație anterioară sau actuală? “ , toți subiecții au afirmat că îi au din căsnicia prezentă.

La întrebarea „În care din următoarele cazuri credeți că se poate vorbi despre violență: fizică, psihologică , sexuală ,economică , socială ? ” în proporție de 75 % , subiecții au răspuns că putem vorbi despre violență în toate cazurile menționate , 5 % au răspuns că se poate vorbi doar despre violență socială , 5 % au răspuns că se poate vorbi doar despre violență fizică și sexuală , 15 % au răspuns că se poate vorbi despre violență fizică , sexuală , psihologică și socială.

Răspunsul la întrebarea „ Dumneavoastră cu ce tip de violență v-ați confruntat? ” a fost : 5 % violență fizică, 5 % violență economică ,violență socială , 5% violență socială, violență psihologică , violență economică , 10 % violență fizică , 15% violență psihologică , violență economică , 15 % violență psihologică , violență fizică 20 % : violență fizică , violență psihologică , violență economică , violență socială ,restul nu a dat un răspuns ( vezi anexa 15 ).

La întrebarea „ În ce circumstanțe și care a fost cauza ce a determinat violența? ” s-a răspuns unanim : comportamentul agresiv motivând neântelegeri în familie , gelozie sau alte motive .

La întrebarea „ La care dintre aceste feluri de violență ați apelat în calitate de agresor? ” , indivizii au spus că 10 % au apelat la violența fizică , 10% la violență fizică și psihologică , 15 % doar violență psihologică, 10% violență socială , 10 % violență psihologică , violență economică ,45 % fără răspuns

Răspunsul la întrebarea „ Care este frecvența cu care s-a întâmplat acest lucru? “, a fost : 5 % -de multe ori , un alt procent de 30 %- uneori , 15 %- rareori , nu au răspuns 40 %

La întrebarea „Credeți că alcoolul a avut un rol în determinarea actului de violență?“ s-a răspuns 100% de multe ori

La întrebarea „Credeți că violența este promovată de către ambele sexe? “, subiecții au răspuns că la sexul masculin de multe ori în proporție de 90%, și uneori în proporție de 10%( vezi anexa16); la sexul feminin, s-a răspuns că de multe ori -30% , uneori -55 % , rareori – 15 %,

La punctul „ Menționați cauzele violenței după opinia dumneavoastră! ” , subiecții au amintit : lipsa de comunicăre , alcoolul , venitul , dorită de impunere , atitudinea de superioritate, lipsa educației , gradul de incultură, autoapărare , lipsa altor metode de convingere , lipsa de încredere , autocontrol scăzut.

La punctul „Credeți că în relația dintre parteneri , vina comportamentului agresiv aparține : exclusiv bărbatului , exclusiv femeii , în egală măsură la ambele sexe sau alte situații ” s- răspuns : 35 % în egală măsură , 10% alte situații , 55% au spus că exclusiv vina bărbatului .

Răspunsul la întrebarea „De-a lungul timpului, ați fost provocat de sexul opus? ” a fost următorul : 95% -Da , 5 % – Nu .

La întrebarea „ În mediul dumneavoastră social, credeți că violența este prezentă în relația celorlalte cupluri? ” , subiecții au răspuns : 5 % – Nu , 95 % – Da

Răspunsul la întrebarea „Ce credeți că are putere în aplanarea situațiilor conflictuale în relația conjugală? ” a fost : comunicarea,ajutorul specializat, analiza obiectivă a situației , compromisuri , ascultare activă , înțelegerea partenerului , încredere mutuală .

La întrebarea „Credeți violența de la un moment dat, are consecințe ce vor afecta relația conjugală pe tot parcursul aceteia? ” subiecții au răspuns 100% – Da

Obiectivele chestionarului „Violență Conjugală ” au fost atinse, iar ipoteză conform căreia în familie bărbatul este cel violent s-a adeverit în proporție de 80%.

La următoarele seturi de întrebări a participat întreg lotul de 40 de personae.

Răspunsul la întrebarea „Dacă ați parte de agresiuni fizice, ați reclamat incidentul? ” răspunsul a fost : 80% – Nu , 20% – Da

La punctul „În cazul în care nu ați făcut-o ,menționați motivul! ” subiecții au răspuns : „ Am crezut că se va schimba ! ” , „ Mi-a promis că a fost prima și ultima dată ! ” , „ Nu mi-a trecut prin cap ! ” , „ De teamă ! ”

La întrebarea „ În cazul în care ați reclamat incidentul ,cui v-ați adresat? ” s-a răspuns unanim – Poliției

La întrebarea „Care a fost atitudinea celor din Poliție la momentul reclamării? ” s-a răspuns : 55% – Ostilă , 45% – Neutră

La punctul „ Menționați ce fel de agresiune ați suportat ? ” subiecții au răspuns : păruieli ,lovituri de pumni și de picioare , arsuri cu țigarea .

La întrebarea „V-ați gândit să-l/o părăsiți? ” s-a răspuns : 65 % – Nu , 35 % – Da .

La punctul „În cazul în care nu v-ați gândit, menționați motivul!” răspunsurile au fost : teama , din cauza copilului , lipsa unui loc de refugiu, am tot sperat că nu se va mai întâmpla

La întrebarea „Ați încercat să rezolvați problema discutând cu partenerul dumneavoastră pentru a înțelege motivul sau de a recurge la astfel violență? ” au răspuns unanim că – Da

La întrebarea „Ce a afirmat acesta? ” subiecții au răspuns: că nu este adevărat , promite că nu se va mai întâmpla etc

La întrebarea „În ziua de salariu, partenerul vă cere banii? ”, persoanele au răspuns că da în proporție de 90%, restul că nu.

La întrebarea „Lipsa banilor a împins partenerul să recurgă la violență?” s-a răspuns : 80 % Da , 20 % Nu

Răspunsul la întrebarea „De cât timp nu ați mers în vizită la prieteni? ” a fost: 40% cam de 2 ani jumate , 40 % cam de 1 an , 20 % cam de jumătate de an..

La punctul „Menționați motivul partenerului dumneavoastră de a începe să vă controleze relația cu prietenii!” s-a răspuns : 70 % susțin că îl cunosc, 30 % spun că gelozia

La întrebarea „Sunteți ținut/a în casă împotriva voinței dumneavoastră? ” răspunsul a fost : 20 % da , 80 % nici nu au încercat să iasă din casă ca să nu mai creeze situații conflictuale.

La punctul „Menționați starea partenerului atunci când acesta recurgea la acte de violență ! ” s-a răspuns : 60 % ebrietate , 30 % nervozitate , 10 % normalitate ( vezi anexa 16 )

La punctul „Descrieți-vă partenerul în câteva cuvinte! ” subiecții au scris : când nu bea, este un om blând; gelos ; un om cu suflet mare ; la început nu avea atâtea defecte ; un om comunicativ cu alții; un tip înalt și slab; șaten cu ochi albaștri ; chițibușar ; posesiv , etc

La întrebarea „ Cunoașteți dacă în familia partenerului s-a practicat actul de violență? ” subiecții au răspuns : 10 % nu , 70 % nu știu, 20 % da . Ipoteza „Starea violentă a agresorului este inclusiv una genetică “ s-a adeverit în proporție de 20 %.

Răspunsul la întrebarea „Cine a încercat să-l stopeze pe partener atunci când a fost violent ? “ s-a răspuns : 20% victima , 20% restul familiei , 60 % nimeni.

La întrebarea „Ce metode aveți pentru a vă domoli partenerul atunci când devine violent? “ răspunsul a fost unanim : cu vorba

La întrebarea „Partenerul dumneavoastră este agresiv și cu copii? “ subiecții au răspuns că Nu în proporție de 10 %, 90% au spus că Da

Cap.4. Concluzii și recomandări

Nu putem vorbi la un asemenea nivel de un fenomen de minimă importanță deoarece am descoperit că violența conjgală este răspândită global , luând forme subtile dar și pregnant, fenomenul fiind adânc înrădăcinat în practica socio-culturală .

Lucrarea de fată se inscribe ca fiind un instrument practic de conștientizare și abordare a acestui tip de violență ca problemă cu existență obiectivă și independentă , ce ține de responsabilitatea tuturor.

Într-o societate în care acest fenomen nu este suficient băgat în seamă de autoritățile competențe și ascunsă de ochii tuturor, sunt imperios necesare acțiuni întreprinse cu scopul de a aborda violența domestică în tot spectrul sau de polisemii . Ascunderea modurilor de manifestare, dar și al consecințelor acestui tip de violența, va avea o contribuție nedorită la creșterea unui dezinteres public în ceea ce privește această problemă .

La nivel mondial, violența – fie că vorbim de cea din spațiul public sau de cea de acasă ,se manifestă în moduri care produc multă suferință celor victimizați. Chiar dacă în ultimul timp s-au depus numeroase eforturi la nivel interstatal pentru a restrânge această problemă și cauzele sale , violența conjugal se înscrie ca fiind una dintre cele mai grave forme de încălcare a drepturilor omului .

Pentru a atinge un nivel însemnat în diminuarea violenței conjugale sunt necesare strategii atent gândite, de prevenție, dar și de intervenție din partea organelor statului. Adoptarea unor legi noi în privința combaterii violenței domestice este o chetiune abolut necesară, însă nu suficientă pentru a diminua magnitudinea acestui fenomen .

Anexe

ANEXA 1

CHESTIONAR – VIOLENȚA CONJUGALĂ

Genul?

Ce vârstă aveți?

Localitatea unde aveți adresa stabilă:

Ce pregătire școlară aveți?

Ce pregătire profesională aveți?

Cum definiți starea dumneavoastră materială?

Sunteți căsătorit/ă ?

Sunteți angajați într-o relație de concubinaj?

Din câte persoane este alcătuită familia dumneavoastră?

Aveți copii?

Ați mai fost căsătorit/ă?

Copii sunt rezultați dintr-o relație anterioară sau actuală?

Care au fost cauzele divorțului?

În care din următoarele cazuri credeți că se poate vorbi despre violență: fizică, psihologică , sexuală ,economică , socială ?

Dumneavoastră cu ce tip de violență v-ați confruntat??

În ce circumstanțe și care a fost cauza ce a determinat violența?

La care dintre aceste feluri de violență ați apelat în calitate de agesor?

Care este frecvența cu care s-a întâmplat acest lucru?

Credeți că alcoolul a avut un rol în determinarea actului de violență?“

Credeți că violența este promovată de către ambele sexe?

Menționați cauzele violenței după opinia dumneavoastră!

Credeți că în relația dintre parteneri , vina comportamentului agresiv aparține :

exclusiv bărbatului

exclusiv femeii

în egală măsură la ambele sexe

alte situații

De-a lungul timpului, ați fost provocat de sexul opus??

În mediul dumneavoastră social, credeți că violența este prezentă în relația celorlalte cupluri?

Ce credeți că are putere în aplanarea situațiilor conflictuale în relația conjugală??

Credeți violența de la un moment dat, are consecințe ce vor afecta relația conjugală pe tot parcursul aceteia?

Dacă ați avut parte de agresiuni fizice, ați reclamat incidentul?

În cazul în care nu ați făcut-o ,menționați motivul!

În cazul în care ați reclamat incidentul ,cui v-ați adresat?

„Care a fost atitudinea celor din Poliție la momentul reclamării?

Menționați ce fel de agresiune ați suportat !”

V-ați gândit să-l/o părăsiți?

În cazul în care nu v-ați gândit, menționați motivul!”

Ați încercat să rezolvați problema discutând cu partenerul dumneavoastră pentru a înțelege motivul sau de a recurge la astfel violență?

În ziua de salariu, partenerul vă cere banii?

Lipsa banilor a împins partenerul să recurgă la violență?”?

De cât timp nu ați mers în vizită la prieteni?

Menționați motivul partenerului dumneavoastră de a începe să vă controleze relația cu prietenii!

Sunteți ținut/a în casă împotriva voinței dumneavoastră? ”

Menționați starea partenerului atunci când acesta recurgea la acte de violență !

Descsrieti-vă partenerul în câteva cuvinte!

Cunoașteți dacă în familia partenerului s-a practicat actul de volenta?

Cine a încercat să-l stopeze pe partener atunci când a fost violent ?

Ce metode aveți pentru a vă domoli partenerul atunci când devine violent?

Partenerul dumneavoastră este agresiv și cu copii?

ANEXA 1.1

VIOLENȚĂ CONJUGALĂ

-Foaie de răspuns-

1. M….. F……..

2. ……ani

3. ………………………………….

4. Școala generală…….. , Post liceală ……. ,Studii medii………. , Școală profesională …….. , Studii superioare ………

5. …………………………

6. Nesatisfăcătoare (………… ) ,Satisfăcătoare (……….. )

7. Da …. Nu ….

8. Da …. Nu ….

9. ……………………

10 . ………………….

11. ………………….

12. …………………..

13. …………………..

14.

15. . ……………………

16…………………………….

17………………………………

18.

19 . Da … Nu. …..

20…Da…… Nu……

21……………………………………………………………………………………………………………………………………………

22……………………………………………………………………………………………………………………………………………

23 Da … Nu. …..

24 Da … Nu. …..

25……………………………………………………………………………………………………………………………………………

26. Da … Nu. …..

27. Da … Nu. …..

28…………………………………………………………………..

29…………………………………………

30…………………………………………….

31…………………………………………………

32. Da … Nu. …..

33……………………………………………………………….

34. Da … Nu. …..

35. Da … Nu. …..

36. Da … Nu. …..

37……………………………………………………………………………………………………………………………………………

38……………………………………………………………………………………………………………………………………………

Da … Nu. ….

ebrietate ….sedaj …. nervozitate ….. normalitate…………

………………………………………………………………

………………………………………………………………………

………………………………………………………………

Da … Nu. ….

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

ANEXA 7

ANEXA 8

ANEXA 9

ANEXA 10

Anexa 10

ANEXA 11

ANEXA 12

ANEXA 13

ANEXA 14

ANEXA 15

ANEXA 16

Bibliografie

A) Articole , carti

Alexandru Balaseanu ,Reproducerea dominantei masculine sau “De ce sa-ti bati nevasta fara urme ?”, Revista de studii feministe “AnaLIZE” numarul 11, editura Centrul Ana

Anthony Giddens (2000) ,Sociologie ,Editura All , Bucuresti

Andrea Dworkin (2001) , Razboiul impotriva tacerii ,Editura Polirom , Iasi

Adina Baran Pescaru, Familia Azi. O perspectiva sociopedagogica, Editura Aramis

Barometru de Gen (2000),Fundatia pentru O Socitate deschisa, Bucuresti

Centrul de Mediere și Securitate Comunitară Iași , Violența Domestică –Ghid de Recunoaștere și Asistare, Iași, 2002

Calina Mare ,Cornel Popa , Ion Tudosescu ,Radu Tomoiaga (1978) Dictionar de filozofie , Editura Politica , Bucuresti

Die psychologische Situation bei Lohn und Strafe. Leipzig: Hirzel, 1931. Reprinted in Kurt-Lewin-Werkausgabe, vol. 6, pp. 113–168.

Dollard P.A. – "Frustration and aggression", Yale Univ. Press, New Haven, 1939.

Evan Stark and Anne Flitcraft. 1996. Women at Risk: Domestic Violence and Women's Health. London: Sage.

Florian Gheorghe(2006-2007), Note din curs “Psihologie Judiciara ” Specializarea : Psihologie –Sociologie Facultatea de Psihologie –Sociologie Universitatea Hyperion

Gilles Ferreol , Philippe Couche , Jean-Marie Duprez , Nicole Gadrey , Michel Simon (1991,1995) ,Dictionar de Sociologie , Editura Armond Colin ,Paris , Franta

Guritencu (2003) , Amploarea fenomenului de violenta indreptata impotriva femeii ,Romanian Jurnal of Legal Medicine , volumul XI , numarul 1

Ioan Mihailescu (2000) , Sociologie generala , Editura Universitatea Bucuresti

I. Titulescu ,E. Derdesan ,P. Avraham , I.Ranete (1997) , Dictionar juridic , Editura National , Bucuresti

Iulia Hasdeu , De ce merita schimbate povestile si denuntata violenta domestica ,Revista de studii feministe “AnaLIZE” numarul 11, editura Centrul Ana

Ina Curic , Lorena Vaetisi (2005) Inegalitatea de gen : Violenta invizibila , Editura Eikon

Incursiune in psihosociologie si psihosexologia familiei ,Editura Press Miharla S.R.L. ,Bucuresti , 1998

J. T. Tedeschi, & R. B. Felson(1994) Violence, aggression, and coercive actions – American Psychological Association, Washington D.C.

Larousse (2000) , Dictionar de Psihologie , Editura Univers Enciclopedic , Bucuresti

Mihai Albu (2004-2005), Note din curs “Psihologia Genului” Specializarea : Psihologie –Sociologie Facultatea de Psihologie –Sociologie , Universitatea Hyperion

M. Paymar ,Violent no more: Helping men and domestic abuse, Editura Hunter House Inc. , Alameda

Mihăilescu Ioan (1995), Familia în societățile moderne, T.U.B.

Pasti Vladimir (2003), Ultima inelegalitate, Polirom , Iasi

Paunescu C. – "Agresivitatea umana", Editura Trei, 1995.

Rotariu T.,Ilut P. , (1996) , Sociologie , Edituea Mesagerul , Cluj –Napoca

Rădulescu S., Repere teoretice și metodologice ale sociologiei problemelor sociale în Revista Română de Sociologie, Nr.3-4, București, 1996

Raport National privind egalitatea de sanse intre femei si barbati, 2002,Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale , Bucuresti

R.E.Park, Introduction to the Science of Sociology (with Ernest Burgess) Chicago: University of Chicago Press,1921

Sondaj Gallup – Violenta impotriva femeilor , Bucuresti , 2003

Stoltz Gabriela (2005-2006), Note din curs “Psihologia Familiei” Specializarea : Psihologie –Sociologie Facultatea de Psihologie –Sociologie Universitatea Hyperion

Social structure. Author, George Peter Murdock. Edition, 6. Publisher, Macmillan

Toch H.( 1969 ,1992 ), Violent man ,Aldine Press , Chicago

Voinea, M., Sociologia familiei, Ed. Universității București, 1993

B) Legi

Codul Familiei – Articolul 1

Constitutia Romaniei – Articolul 29 punctul 6

Constitutia Romaniei – Articolul 44

Codul Penal – Articolul 20

Codul Penal – Articolul 113

Codul Penal – Articolul 114

Codul Penal – Articolul 174

Codul Penal – Articolul 175 litera E

Codul Penal – Articolul 176

Codul Penal – Articolul 178

Codul Penal – Articolul 179

Codul Penal – Articolul 180

Codul Penal – Articolul 181

Codul Penal – Articolul 182

Codul Penal – Articolul 183

Codul Penal – Articolul 203

Codul Penal – Articolul 306

C) webografie:

www.fundatiasensiblu.ro/ fundatia_violenta

www.patrir.ro

www.proiectns.org/16zile

www.awid.org

www.anasaf.ro

www.stiri24.ro

www.unifem.org

www.dawn.org.fi

www.stoptrafic.as.ro

www.politiaromana.ro/

www.psychologies.ro