Infiintarea Unei Ferme de Vaci din Rasa Baltata cu Negru Romaneasca

[NUME_REDACTAT] S.,(2004)-Producțiile bovinelor. Edit.Eurobit,Timișoara.

Maciuc V., (2006)-Managementul creșterii bovinelor. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] I.M., Halga P., [NUME_REDACTAT], Popa V., Bădeliță C., (2002)-Alimentație animală. Edit. Pim, Iași.

CUPRINS:

Cap.1. MEMORIU EXPLICATIV

Amplasarea și descrierea fermei

Caracterizarea rasei

Importanța creșterii bovinelor

Cap.2. PROGRAMAREA REPRODUCȚIEI EFECTIVELOR DE ANIMALE ȘI FUNDAMENTAREA TEHNICO ECONOMICĂ A ACESTEIA

Organizarea procesului de reproducție

Fundamentarea tehnico-economică a structurii efectivului de animale

Stabilirea structurii efectivului de taurine

Situația vârstei animalelor tinere

Programarea montelor și fătărilor

Planul de monte și fătări

Programarea evoluției efectivelor de taurine

Mișcarea lunară a efectivelor de taurine

Programarea producției de lapte

Mișcarea efectivelor de vaci pe luni de lactație

Programarea producției lunare de lapte după metoda ,,curbei de lactație

Cap.3. ALIMENTAȚIA ANIMALELOR

3.1. Tehnica hrănirii și modul de administrare a furajelor

3.2. Norme de hrană pentru taurine

3.3. Valoarea nutritivă a nutrețurilor folosite în calculul rațiilor

3.4. Rații de hrană pentru categoriile de animale

3.5. Stabilirea necesarului de furaje

3.6. Determinarea numărului de zile-animale furajate

Cap.4. TEHNOLOGIA DE INTREȚINERE ȘI EXPLOATARE

4.1. Sistemul de întreținere liberă a vacilor lactante

4.2. Sistemul de întreținere liberă a tineretului

Cap.5. EFICIENȚA ECONOMICĂ

Cap.6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Cap.7. BIBLIOGRAFIE

PROIECT TEHNOLOGIC LA DISCIPLINA CREȘTEREA BOVINELOR

Tema proiectului

Inființarea unei ferme de vaci din [NUME_REDACTAT] cu negru românească, cu un efectiv de 35 de capete, întreținere liberă

CUPRINS:

Cap.1. MEMORIU EXPLICATIV

Amplasarea și descrierea fermei

Caracterizarea rasei

Importanța creșterii bovinelor

Cap.2. PROGRAMAREA REPRODUCȚIEI EFECTIVELOR DE ANIMALE ȘI FUNDAMENTAREA TEHNICO ECONOMICĂ A ACESTEIA

Organizarea procesului de reproducție

Fundamentarea tehnico-economică a structurii efectivului de animale

Stabilirea structurii efectivului de taurine

Situația vârstei animalelor tinere

Programarea montelor și fătărilor

Planul de monte și fătări

Programarea evoluției efectivelor de taurine

Mișcarea lunară a efectivelor de taurine

Programarea producției de lapte

Mișcarea efectivelor de vaci pe luni de lactație

Programarea producției lunare de lapte după metoda ,,curbei de lactație

Cap.3. ALIMENTAȚIA ANIMALELOR

3.1. Tehnica hrănirii și modul de administrare a furajelor

3.2. Norme de hrană pentru taurine

3.3. Valoarea nutritivă a nutrețurilor folosite în calculul rațiilor

3.4. Rații de hrană pentru categoriile de animale

3.5. Stabilirea necesarului de furaje

3.6. Determinarea numărului de zile-animale furajate

Cap.4. TEHNOLOGIA DE INTREȚINERE ȘI EXPLOATARE

4.1. Sistemul de întreținere liberă a vacilor lactante

4.2. Sistemul de întreținere liberă a tineretului

Cap.5. EFICIENȚA ECONOMICĂ

Cap.6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Cap.7. BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

MEMORIU EXPLICATIV

Amplasarea și descrierea fermei

Ferma zootehnică va fi situată în județul Iași, comuna Bălțați, pe o suprafață de 3 ha. Aceasta se află la o distantă de 40 km de municipiul Iași ceea ce poate asigura piața de desfacere a produselor obținute precum și aprovizionarea cu materii prime.

In acest scop exploatația zootehnică va fi populată cu un efectiv de 35 de vaci din [NUME_REDACTAT] cu negru romînească avînd o greutate medie de 600 kg. Rasa are aptitudini bune pentru producția de lapte care în medie este de 7000-8000 kg, cu 3,85% grăsime si 3,35% proteină. Prezintă printre alte avantaje și o viteză de eliberare a laptelui considerabilă, respectiv de 1,8 kg/min, indicele de lapte-45%, indicele de constanță-80% iar consumul de hrană 1,07-1,17UNL/kg lapte.

In producția de carne se comportă, de asemenea, bine. Tineretul îngrășat intensiv realizează un spor mediu zilnic de circa 900 g, cu un consum specific de cca. 7,46 UNC iar la cea semiintensivă de 750 g cu un consum specific de 7,7-8,5 UNC la un kg spor în greutate. Randamentul este în medie de 52-54%. Calitățile organoleptice ale cărnii sunt inferioare raselor Bălțată românească și Brună.

Intreținerea vacilor are mare influență asupra producției de lapte din fermă, în raport cu condițiile de hrănire, mulgere, odihnă, igienă care se asigură. Astfel, s-a optat pentru întreținerea liberă a vacilor, în adăposturi închise, fiind protejate de factorii naturali nefavorabili, influentând pozitiv profitul realizat și pentru asigurarea condițiilor de exploatare în conformitate cu cerințele U.E.

Ferma a fost astfel dimensionată încât să asigure creșterea și exploatarea unui număr de 35 capete vaci de lapte, la care se adaugă un număr de 56 capete tineret pe categorii de vârstă. In acest caz, structura optimă a efectivului va fi: 35 capete vaci-38%; 5 capete juninci-5%; 9 capete vițele montate și tineret femel peste 18 luni-10%; 9 capete vițele 12-18 luni-10%; 11 capete vițele 6-12 luni-12%; 8 capete vițele 0-6 luni-9%; 8 capete tineret mascul 0-3 luni-9%; 6 capete taurin la îngrasat-7%.

Valorile optime ale structurii efectivelor de vaci pentru producția de lapte se vor încadra astfel: vaci în producție-29 de capete (83%); vaci în repaus mamar-6 capete (17%); vaci în diferite stadii de gestație-19 capete (55%) și vaci de curând fătate sau montate și nediagnosticate gestante-16 capete (45%). Nu în ultimul rând se va urmări o reformă de 15-20%, natalitate peste 95%, indice de însamanțare 1,3-1,8 paiete, fecunditate peste 95%. Surplusul de taurine rezultat de la asigurarea unei structuri optime a efectivului va fi valorificat prin vânzare ca material biologic de prăsilă sau prin îngrășare.

Ferma este construită după normele sanitar-veterinare privind amplasarea, proiectarea și sistematizarea fermelor zootehnice care prevăd: terenul să fie salubru, neinundabil, cu structura uniformă și cu pante line (de preferat cu înclinare spre sud, sud-est sau sud-vest), având acces ușor, către căile de comunicații, către pășuni și către culturile furajere; adăposturile să fie orientate în direcția opusă celei din care bat vânturile dominante, astfel încat să fie protejate de efectul dăunator ale cestora; luminozitatea să fie bună și să evite supraîncalzirea în perioada de vară; pentru a preveni scurgerea dejecțiilor și sau a apelor uzate în exteriorul adăposturilor, cât și pentru ca apele meteorice să nu pătrundă în interior, construcțiile vor fi amplasate pe temelii înaltate la minim 20-25 cm față de sol având o pardoseală specifică care să reziste la uzura fizică și chimică; pardoseala va avea o înclinație de 1,5 până 3 %, trebuie să fie netedă și nealunecoasă; ușile trebuie amplasate în partea opusă vânturilor dominante,iar pragurile vor fi la nivel cu pardoseala în interior si la 5-6 cm deasupra solului în exterior; amplasamentul oricărei ferme zootehnice, trebuie să permită în toate cazurile, posibilitatea dezvoltării în perspectivă, cu condiția să păstreze anumite distanțe față de zonele protejate(200 m față de case de locuit, surse de apă, stații de prelucrarea apei), de drumurile locale (18 m), de șosele și căi ferate (20-22 m). Normele sanitar veterinare prevăd suprafețele utile minime necesare fiecărui animal în cadrul fermelor nou construite.Astfel la bovine, se au în vedere următoarele suprafețe: 0,73mp pentru tineret; 2,10 mp pentru vacile de lapte; 2,30 mp pentru vacile aflate în maternitate.

Adăpostul. Sistemul de adăpost este conceput ca un sistem cu un rând de cușete. Acest sistem este dispus longitudinal, pe o parte a adăpostului. Cușetele sunt amplasate începând de la rândul de stâlpi de susținere a acoperișului spre perete. La capatul dinspre perete al cușetelor va rămâne o distanță de 90 centimetri care formează un culoar de vizitare pentru fermier.

Dejecțiile sunt manipulate în stare integrală. Pardoselile sunt betonate și se curăță cu ajutorul unui tractor de capacitate mică prevăzut cu lamă și bandă de cauciuc. Curățarea dejecțiilor din zona cușetelor se face manual.

Cantitatea totală de dejecții evacuate se estimeaza astfel :

– în medie 20 tone de gunoi de grajd, anual, pentru o bovina adultă : 35 capete de vaci x 20 tone = 700 tone gunoi de grajd/an

– în medie 10 tone gunoi de grajd anual pentru un animal tânar : 56 capete tineret x 10 tone = 560 tone gunoi de grajd/an

Total gunoi pe an 700 tone + 560 tone =1260 tone gunoi/an sau aproximativ 1300 tone gunoi/an

Aleea de furajare se află pe una dintre laturile adăpostului. Frontul de furajare cuprinde câte un loc pentru fiecare animal, respectiv un spațiu de 70 centimetri, astfel încât toate animalele să aibă acces la hrană simultan.

Mulsul se desfășoară într-o sală de muls tip brăduleț 1×4 posturi amplasată în interiorul adăpostului, pe aceeași latură cu cușetele de odihnă. Aleea de circulație se află în zona centrală a adăpostului, între cele doua rânduri de stâlpi de susținere ai acoperișului. Spațiul deschis al zonei de plimbare, paralel cu sala de muls, servește drept zonă de așteptare.

Camera de depozitare a laptelui este dotată cu un tanc de răcire de 1.600 litri, putând depozita producția de lapte pentru 2 zile. Capacitatea de depozitare este stabilită pentru un efectiv de vaci cu producție mare. Echipamentul tehnic necesar este amplasat într-o încăpere separată.

Adăparea se realizează cu adăpători de tip jgheab, deosebit de rezistente în cele mai vitrege condiții de exploatare (mediu coroziv, variații de temperatură) care vor asigura necesarul de apă pentru 25 capete vaci iar la tineret adăpători cu bila. De menționat ca aceste adăpători nu necesită încălzire electrică ceea ce duce la un cost scăzut de exploatare și se întrețin foarte ușor. Debitul de apă necesar pentru întregul efectiv (vaci plus tineret pe categorii de vârstă) este reprezentat în calculul de mai jos:

– în medie 50 l pe vaca/zi : 35 capete de vaci x 50 l apă = 1750 l apă/zi

– în medie 25 l pe animal tânăr/zi : 56 capete tineret x 25 l apă = 1400 l apă/zi

Total zi pentru efectivul de animale = 1750 + 1400 = 3150 l apă/zi

Total an pentru efectivul de animale = 3150 x 366 = 1.152.900 l apă/an

Având în vedere faptul că pentru automatul de spălare a tancului de lapte (de 1,8 tone) și a instalației de muls , sunt necesare 60 l apă fiartă și 50 l apă rece (clătirea inițială plus clătirea finală), la care se mai adaugă apa pentru spălarea sălii de muls, avem : 110 l pe zi x 366 zile = 40260 l apă pe an

In concluzie : Total apă zi efective plus spălare = 3150 + 110 = 3260 l. Total apă an efective plus spălare = 1.152.900 + 40260 = 1.193.160 l apă aproximativ 1.200.000 l apă an.

Considerăm că sursa proprie trebuie să asigure necesarul de apă, pentru a putea obține producțiile estimate și nu în ultimul rând pentru a evita blocarea fluxului tehnologic.

Întreținerea vacilor în repaus mamar, fătarea, creșterea vițeilor și a tineretului bovin, precum și depozitarea furajelor se efectuează în spații (construcții) separate.

1.2. Caracterizarea rasei

Rasa sa format în condițiile țării noastre , pe baza taurinelor [NUME_REDACTAT] , introduse în România începând cu anul 1961, când s-au făcut importuri de juninci și tauri cât si material seminal congelat din Canada, Anglia si Polonia, intensificându-se în perioada 1967-1978 din Danemarca, Olanda, Germania, S.U.A.., Suedia, etc. Astfel, s-au adus un număr total de 54.443 juninci, în special din Danemarca și Olanda, cele mai puține din Israel. Taurii au pătruns în România atât prin import de animale-126 capete, cu precădere din Danemarca și Olanda, cât și prin material seminal congelat-135.820 doze, în special din Olanda-43187 doze, Suedia-22336 doze și S.A.U.-17201 doze.

Materialul biologic importat a fost crescut în rasă curată și a constituit în permanența sursa pentru producerea de tăurași, care s-au utilizat la ameliorarea raselor locale. Ca urmare, la formarea rasei BNR s-au folosit încrucișări de absorbție cu rasele Roșie dobrogeană, Brună, [NUME_REDACTAT], Pinzgau și diferiți metiși între aceste rase.

Populația a fost omologată ca rasă în anul 1987 (O.M. nr. 125/1987), sub denumirea “Bălțată cu negru românească” (BNR). Rasa BNR nu poate fi confundată cu nici o rasă de tip Friza deoarece are tendință de izolare reproductivă și drum evolutiv propriu.

In anul 2005, totalul vacilor de rasă BNR înscrise în controlul oficial al producției a fost de 48.630 capete iar tauri-50 capete.

Aria de răspândire a rasei este mare, ocupând, în principal zona de câmpie din sud-estul și sudul țării, respectiv zonele mai joase și colinare din Moldova.

Efectivul actual reprezintă aproximativ 35% din efectivul total de taurine al țării.

Rasa este asemănătoare ca aspect exterior și însușiri cu taurinele de tipul Friză, din care provine, însa se deosebește prin unele caractere esențiale.

Tipul morfo productiv al rasei este de lapte. Această rasă are o dezvoltare corporală eumetrică, în medie vacile prezentînd o talie de 128-133 cm și o greutate corporală de 550-650 kg. Formatul corporal se înscrie într-un trapez orientat cu baza mare spre trenul posterior. Constituția este fin-robustă fiind specifică raselor specializate pentru producția de lapte. Ugerul este bine dezvoltat cu aptitudini bune pentru mulsul mecanic. Temperamentul este vioi. Culoarea robei este după cum sugerează și numele bălțată alb cu negru, pete alb și negre avînd o repartizare variabila pe corp. Rasa are aptitudini bune pentru producția de lapte care în medie este de 8000-10000 kg. Rasa prezintă printre alte avantaje și o viteză de eliberare a laptelui considerabilă, respectiv de 1,8 kg/min. Are un indice de lapte de 45% și un indice de constanță de 80%.

Consumul de hrană este de 1,07-1,17 UFL/Kg lapte. Rasa BNR se comportă bine și în ceea ce privește producția de carne, tineretul supus îngrășării intensive realizînd un spor mediu zilnic de circa 900 g/zi cu un consum specific de circa 7,45 UFC, iar în cazul îngrășării semiintensive sporul mediu zilnic este de aproximativ 750 g/zi cu un consum specific cuprins între 7,8-8,6 UFC la un kg spor în greutate. Randamentul la sacrificare este de circa 53%.

Vîrsta la prima fătare este situată în jurul vîrstei de 26-28 luni. Calitățile organoleptice ale cărnii la rasa BNR sunt inferioare raselor [NUME_REDACTAT] și Brună de Maramureș.

Rasa se preteaza la exploatarea intensiv-industrială, atât pentru producția de lapte cât și de carne. Solicită însă condiții corespunzătoare de creștere și exploatare.

In perspectivă, BNR va fi principalul furnizor de lapte din țara noastră. Direcția de ameliorare este pentru producția de lapte, respectiv în ponderea caracterelor economice laptele reprezinta 90% iar 10% se aloca perspectivei lactației, ușurinței la fătare și fertilității.

1.3. Importanța creșterii bovinelor

După cum este unanim recunoscut, creșterea bovinelor reprezintă ramura de bază a agriculturii. Pe acest concept trebuie să se fundamenteze întreaga strategie de redresare și dezvoltare a ei deoarece pe plan mondial bovinele asigură 96% din producția de lapte, 33% din cea de carne, 90% din totalul pieilor și cca 70% din producția de gunoi.

Datele statistice din țări cu performanțe deosebite în producția agricolă, atât din Europa cât și de pe alte continente, arată că producția de origine animală reprezintă 65-75% din totalul producției agricole față de numai 35-40% în România, deși condițiile naturale și practicile tradiționale din țara noastră sunt favorabile desfășurării acestei activități.

În ceea ce privește taurinele, acestea reprezintă în România, fără îndoială, una dintre cele mai importante specii în cadrul șeptelului național. Importanța lor este subliniată de faptul că reprezintă o principală sursă de lapte (96% din producția totală de lapte), produs alimentar de primă necesitate pentru alimentație și starea de sănătate a populației oricărei tări.

În același timp taurinele oferă și un sortiment de carne care are calități dietetice deosebite. Literatura de specialitate prezintă date conform cărora carnea de taurine reprezintă între 19,3% și 25,0% din totalul producției de carne în viu.

Importanța creșterii taurinelor este dată și de varietatea produselor pe care le furnizează. Ca produse principale sunt laptele și carnea, ca subproduse rezultate în urma sacrificării: unghii, coarne, sânge, păr, piei iar ca produse secundare: bălegarul.

CAPITOLUL II

PROGRAMAREA REPRODUCȚIEI EFECTIVELOR DE ANIMALE ȘI FUNDAMENTAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A ACESTEIA

2.1. Organizarea procesului de reproducție

Obiectivul principal în procesul de reproducție îl constituie

obținerea unei natalități maxime, respectiv acela de a obține în

fiecare an, de la fiecare vacă, un vițel cu viabilitate ridicată.

Realizarea acestui obiectiv impune programarea judicioasă, pe

baze științifice, a activității de reproducție în fermele de taurine.

Prin proiectarea activității de reproducție se urmărește realizarea unei structurări optime a efectivului de vaci pe stări fiziologice, astfel încât să se asigure obținerea unor producții mari și, pe cât posibil, constante pe parcursul întregului an. Proiectarea activității de reproducție în fermele de taurine presupune:

a) stabilirea sistemului de programare la însămânțări și fătări preconizat;

b) programarea introducerii vițelelor la reproducție;

c) programarea la însămânțare și stabilirea termenului optim de însămânțare al vacilor după fătare;

d) stabilirea duratei repausului mamar.

a) Stabilirea sistemului de programare a însămânțărilor și fătărilor

În funcție de condițiile concrete din fermă, de baza tehnicomaterială

existentă, de mărimea efectivului de vaci din fermă și de distanța de amplasare a fermei față de centrele de valorificare a producțiilor obținute (lapte sau/și carne), programarea însămânțărilor și fătărilor se poate realiza în sistem “eșalonat”

sau “grupat”.

Sistemul de însămânțări și fătări eșalonate se aplică în fermele de vaci exploatate pentru producția de lapte, urmărindu-se repartizarea relativ uniformă a fătărilor pe parcursul întregului an.

Se recomandă ca pe timpul sezonului rece (trimestrele I și IV) să fie programate la fătare câte 30% din vaci pe trimestru, iar în sezonul cald (trimestrele II și III) să fie programate la fătare câte 20% din vaci pe trimestru. Reușita unui asemenea sistem de programare la fătări este condiționată de o structurare optimă a vacilor pe stări fiziologice, astfel: 80% din vaci să fie în lactație (50% să fie recent fătate sau însămânțate în primele 3 luni de la fătare, iar 30% să fie gestante în lunile 3-7) și 20% să fie în repaus mamar.

Practicarea acestui sistem de programare a însămânțărilor și fătărilor prezintă o serie de avantaje, între care: folosirea rațională a forței de muncă și a adăposturilor, obținerea unor producții de lapte relativ constante pe parcursul anului și, implicit, se realizează venituri mari și constante prin valorificarea laptelui, iar piețele de desfacere sunt aprovizionate ritmic cu produse proaspete.

Între dezavantajele acestui sistem de programare la fătare pot fi menționate costurile de producție mai mari (în special pe timpul sezonului rece) și, de asemenea, valoarea mai mare a investițiilor inițiale cu construcțiile și anexele zootehnice.

Se recomandă ca acest sistem de planificare al fătărilor să se practice în fermele aflate în vecinătatea marilor centre urbane.

Reușita aplicării acestui sistem presupune asigurarea în fermă a bazei furajere pe tot parcursul anului, precum și existența unor adăposturi corespunzătoare pentru viței.

Sistemul de însămânțări și fătări grupate (sezoniere) se practică în cazul fermelor în care se exploatează taurine din rasele de carne, în fermele situate în zona de deal și premontană (ferme în care se practică îngrășarea tineretului mascul pe pășune), precum și în fermele cu vaci de lapte care nu pot asigura pe timpul sezonului rece baza furajeră necesară și nici condiții

optime de cazare pentru viței.

Acest sistem presupune organizarea însămânțărilor în lunile iulie-august, astfel încât la 75-80% din efectivul de vaci fătările să aibă loc în primăvara anului următor, în lunile martie-aprilie.

Punerea în practică a sistemului de însămânțări și fătări grupate este facilitată de posibilitatea sincronizării estrului la vaci și la vițele prin tratamente hormonale. În acest fel, se mărește probabilitatea de încadrare în sezonul de însămânțare și fătare proiectat, crește frecvența fătărilor gemelare și se reduce timpul necesar pentru depistarea femelelor în călduri. De asemenea, se obține un număr mai mare de viței de vârstă apropiată, și prin transfer de embrioni – chiar din sexul dorit, ceea ce ușurează unele procese tehnologice (hrănirea și întreținerea vițeilor pe loturi relativ omogene) și a unor acțiuni sanitar-veterinare specifice (individualizarea, ecornarea, înțărcarea, vaccinarea etc.).

b) Programarea introducerii vițelelor la reproducție

Programarea introducerii vițelelor la reproducție este o acțiune tehnologică deosebit de importantă, cu implicații directe asupra dezvoltării ulterioare a femelelor și a performanțelor productive ale acestora.

La programarea introducerii vițelelor la reproducție se vor

lua în considerare următoarele elemente: vârsta apariției pubertății, dezvoltarea și armonia corporală.

Apariția pubertății. La rasele crescute în țara noastră, pubertatea apare la vârsta de 8-12 luni pentru rasele Bălțată românească și Bălțată cu negru românească, 8-16 luni la rasa Brună și 8-18 luni la rasa Pinzgau de Transilvania.

Dezvoltarea și armonia corporală. Vițelele pot fi însămânțate atunci când acestea realizează o dezvoltare corporală ce reprezintă 65% din dezvoltarea corporală specifică maturității morfologice. Vițelele admise la reproducție trebuie să aibă o dezvoltare corporală armonioasă, principalele segmente corporale să fie corect proporționate, să se afle într-o bună stare de

întreținere și să fie sănătoase.

Vârsta și masa corporală optimă la care vițelele pot fi admise la reproducție sunt influențate de precocitatea rasei, de condițiile de furajare și de întreținere din perioada de creștere.

Vârsta și masa corporală la care se recomandă introducerea la reproducție a vițelelor din rasele locale:

Abaterile privitoare la stabilirea corectă a momentului optim de introducere a vițelelor la reproducție generează o serie de neajunsuri de ordin biologic și economic.

Introducerea prea timpurie a vițelelor la reproducție determină stagnarea procesului de creștere al junincii, crește incidența fătărilor distocice, producția de lapte din primele două lactații se reduce semnificativ, iar vițeii obținuți sunt subponderali și puțin rezistenți la îmbolnăviri.

Amânarea admiterii vițelelor la reproducție are implicații economice negative: se prelungește nejustificat durata de viață neproductivă a animalelor, se obține un număr mai mic de viței și o producție mai redusă de lapte pe durata exploatării. În același timp, funcția de reproducție poate fi afectată, ca urmare a depunerii de țesut adipos pe ovare, oviduct și uter. De asemenea, la vițelele la care se întârzie introducerea la reproducție, se depune țesut adipos în uger, ceea ce contribuie la reducerea capacității glandei mamare de a secreta lapte după parturiție.

c) Programarea la însămânțare a vacilor după fătare

Din punct de vedere tehnologic, durata repausului de gestație se stabilește diferențiat, pentru fiecare vacă, luând în considerare: nivelul productiv din lactația anterioară, vârsta vacii, starea de întreținere și modul în care s-a desfășurat parturiția.

Vacile primipare cu producții mici de lapte (sub 15 kg lapte/zi în primele două luni de lactație) vor fi însămânțate la primul ciclu de călduri care apare după 60 de zile de la fătare, iar cele cu producții mari (peste 15 kg lapte/zi în primele două luni de lactație), la primul ciclu de călduri care apare după 75 de zile de la fătare.

Vacile multipare cu producții mari de lapte se vor însămânța la primul ciclu de călduri care apare după 60 de zile de la fătare.

Vacile recordiste vor fi însămânțate la primul ciclu de călduri care apare după 80 de zile de la fătare.

Indiferent de vârsta vacilor, dacă acestea au o stare necorespunzătoare de întreținere, dacă au avut fătări distocice sau afecțiuni post-partum, însămânțarea va fi amânată cu un ciclu de călduri (cca. 21 zile) față de valorile care au fost stabilite în funcție de performanțele productive realizate.

Fecunditatea la vaci este determinată și de momentul ales pentru efectuarea însămânțării. Alegerea momentului optim de însămânțare se stabilește având în vedere particularitățile biologice ale funcției de reproducție la taurine (durata căldurilor, momentul ovulației, durata de supraviețuire a celulelor sexuale, tipul, momentul și condițiile în care se execută însămânțarea).

Pentru a obține o fecunditate ridicată, în special la vacile cu stare necorespunzătoare de întreținere, cu 2-4 săptămâni înainte de data stabilită pentru însămânțare, se vor administra rații furajere stimulative (mai bogate în proteină, săruri minerale și vitamine).

Practic, se recomandă ca vacile depistate în călduri dimineața să fie însămânțate în seara zilei respective, iar cele care au fost depistate seara să fie însămânțate în dimineața zilei următoare. Pentru a mări șansele de instalare a gestației, în fermele cu probleme de reproducție, se recomandă repetarea însămânțării artificiale după 10-12 ore.

d)Stabilirea duratei repausului mamar

Durata repausului mamar (RM) se stabilește diferențiat, în funcție de:

– vârsta vacilor (primipare sau multipare);

– nivelul productiv;

– anotimpul în care are loc repausul mamar.

Durata repausului mamar recomandat (în zile)

Dacă starea de întreținere a vacilor este necorespunzătoare, sau dacă vaca suferă de anumite afecțiuni cronice, durata RM se prelungește cu cca 10 zile față de termenele menționate.

2.2. Fundamentarea tenico-economica a structurii efectivului de animale

Reproducția efectivului de animale constă în înlocuirea pe categorii de sex, vârstă și producție a animalelor ce ies din efectiv, cu animale de aceeași valoare bio-economică sau cu o valoare superioară, pentru menținerea numerică a acestuia în cazul reproducției simple sau sporirea lui, în cazul reproducției lărgite.

Organizarea rațională a reproducției, constituie o problemă de interes economic pentru orice crescător de animale, aceasta fiind condiția esențială pentru obținerea de rezultate cu eficiență ridicată.

Structura efectivului de animale reprezintă raportul procentual dintre grupele sau categoriile de vârstă și sex, față de efectivul total al unei specii de animale. Ea poate fi naturală, atunci când omul nu intervine în proporționarea raportului dintre diferite categorii de animale și organizată, atunci când este dirijată de om în funcție de direcția de specializare a producției.

Din punct de vedere metodologic, stabilirea structurii efectivului de animale la o specie se bazează pe necesitatea asigurării efectivelor din categoriile inferioare de vârstă, pentru înlocuirea animalelor care ies din categoria imediat superioară. Aceste efective se dimensionează luându-se în considerare și un anumit procent de rezervă pentru înlocuirea reformelor din propria grupă, concomitent cu activitatea de selecție.

Date necesare:

a) Direcția de specializare;

b) Efectivul de vaci existent la început de an;

c) Procentul de creștere a efectivului de vaci în cazul practicării reproducției lărgite ;

d) Procentul anual de reformă la vaci ;

e) Categoriile de vârstă și durata cât animalele stau în categoriile respective ;

f) Coeficientul de rezervă pentru fiecare categorie de vârstă;

g) Natalitatea și prolificitatea femelelor matcă pentru stabilirea efectivului de animale din prima categorie de vârstă;

h) Raportul între sexe.

2.2.1. Stabilirea structurii efectivului de taurine

2.2.2. Situația vârstei animalelor tinere

(Insămânțare artificială la 18 luni)

3.1. Programarea montelor și fătărilor

Programarea montelor și fătărilor constituie baza de calcul pentru întocmirea efectivului de animale, calculul producției de lapte etc.

Programul de monte și fătări cuprinde date reprezentate pe luni, trimestre și total an, privind montele normale și reprogramările la montă a vacilor și vițelelor, fătările la vaci și juninci, produșii obținuți, situația rezultată în urma controlului gestației, efectivele de vaci, juninci și vițele ce se vor forma, pierderile de la viței.

Pentru întocmirea planului de montă și fătări trebuie să se țină cont de următoarele date:

a) -efectivele de vaci, junici și vițele existente la sfârșitul anului, structurat pe stări fiziologice;

b) -efectivul de tineret femel la începutul anului și vârsta acestora pe luni, în vederea stabilirii momentului programării la montă;

c) -vârsta programată la montă a tineretului (18 luni)

d) -durata service-period (90 zile);

e) -procentul de fecunditate (95%);

f) -procentul de reformă la vaci (17%) ;

g) -procentul de natalitate (95%);

h) -raportul între sexe (1:1);

j) -sistemul de fătări adoptat (eșalonat);

Plan de montă și fătări:

-Efectiv = 35 de capete;

-Lactație-gestație = 83% =29 capete;

-Repaus mamar = 17% =6 capete;

-Diferite stadii de gestație = 55 %= 19 capete;

-Fătate + montate = 45 % = 16 capete

3.1.1. Planul de monte și fătări

4.1. Programarea evoluției efectivelor de animale

Evoluția efectivelor de animale reprezintă o lucrare tehnico-organizatorică care evidențiază totalitatea modificărilor ce intervin în structura efectivelor pe grupe de vârstă, sex și destinație de producție într-o anumită perioadă (lună, trimestru, an).

Aceasta lucrare servește, alături de programul de montă și fătări la programarea producției, a vânzărilor sau cumpărărilor de animale, a numărului forțelor de muncă, a fondului de salarizare, a necesarului de furaje, în stabilirea măsurilor sanitar-veterinare, etc.

Programarea evoluției lunare a efectivului de taurine

Date necesare:

Efectivul de taurine, total și pe categorii de vârstă, sex și destinație de producție, existent la începutul anului și cel programat pentru sfârșitul anului;

Programul de monte și fătări;

Programul de vânzare a efectivelor pe categorii și luni calendaristice;

Programul de cumpărare a efectivelor;

Vârsta de valorificare a tineretului mascul la unitațile specializate pentru îngrășarea taurinelor;

Situația vârstei animalelor tinere la începutul anului;

Perioada de recondiționare a animalelor adulte reformate, în vederea valorificării lor.

4.1.1. Mișcarea lunară a efectivelor de taurine

5.1. Programarea producției de lapte

Organizarea producției în fermele zootehnice este condiționată de durata de programare prin care se stabilește, volumul producției de origine animală ce se va realiza în decusul unui an precum și complexul de activități ce asigură realizarea producției programate.

Programarea producției de lapte este influențată de o multitudine de factori, dintre care enumerăm: rasa, structura de vârstă a efectivului de vaci, sistemul de fătări, durata unei lactații, condițiile de întreținere etc.

Deoarece producția de lapte este neuniformă în decursul perioadei de lactație, programarea pe luni și trimestre se poate face utilizând diferite metode, cum ar fi: metoda curbei de lactație, metoda producției medii zilnice pe luni de lactație și metoda bazată pe folosirea unității convenționale „vacă unitate genetică”.

Toate aceste metode se bazează pe stabilirea în prealabil, a efectivului de vaci pe luni de lactație si pe luni calendaristice.

Metoda „curbei de lactație” are ca element specific de calculație, producția medie pe un animal, repartizată pe luni de lactație, determinată cu ajutorul curbei de lactație. Curba de lactație reprezintă ponderea procentuală a producției de lapte pe luni de lactație, în raport cu producția medie pe întreaga lactație.

Date necesare:

Programul de monte și fătări;

Situația efectivului de vaci la începutul anului, pe luni de lactație;

Programul de reformare a vacilor precum și cel de cumpărare sau vânzare;

Producția medie anuală de lapte prevăzută;

Curba lactației;

Producțiile medii zilnice pe luni de lactație în funcție de producția medie anuală;

Coeficienții de transformare a vacilor fizice în „vaci unități ipotetice”;

Durata perioadei de lactație

5.1.1. Mișcarea efectivului de vaci pe luni de lactație

5.1.2. Programarea producției lunare de lapte după metoda „curbei de lactație”

CAPITOLUL III

ALIMENTAȚIA ANIMALELOR

3.1. Tehnica hrănirii și modul de administrare a furajelor

Nutriția si alimentația influențează direct și evident nu numai nivelul producțiilor animale dar și reproducția, procesele de creștere și dezvoltare, starea de sănatate a animalelor și nu în ultimul rând eficiența economică – obiectiv determinant în desfașurarea activitații din zootehnie.

O alimentație performantă sub aspect productiv și economic impune cunoașterea și aplicarea conceptelor și recomandărilor nutriției animale, stiința aflată în continuu progres. Nutriția a contribuit decisiv, alături de ameliorarea genetica, la evoluția spectaculoasă în ultimii zeci de ani a performanțelor obținute în zootehnie; între acestea, poate cea mai elocventă este reducerea cu zeci de procente a consumului specific de hrană pentru realizarea diferitelor producții.

Importanța nutriției în producția animală este evidențiată și prin ponderea costului hranei (peste 50%) în costurile produselor animale. Atenția pe care crescătorii de animale o dau nutriției si alimentației efectivului, determină în mare măsură, rentabilitatea activitatii lor.

Este de neconceput o activitate de selecție și ameliorare a animalelor în condiții necorespunzătoare de hrănire; la fel, reproducția normală a animalelor depinde de o alimentație raționala, bazată pe cele mai noi cunostințe.

Dacă socotim ca ideale o durată a lactației de 305 zile și 60 zile repausul mamar, deci un interval între două fătări de 365 zile, majoritatea autorilor sunt de acord că acest interval trebuie împărțit în patru perioade distincte din punct de vedere fiziologic și nutrițional.

Perioada I. Numită și perioada de mobilizare a rezervelor corporale, când vaca, indiferent de modul în care este hrănită, de obicei pierde în greutate, începe imediat după fătare și se încheie la 2- 3 săptămâni după ce s-a atins vârful lactației. Are o durată care depinde de nivelul producției de lapte, în medie fiind de circa 10 săptămâni. Caracteristic pentru această perioadă este un apetit în creștere, cerințe nutriționale maxime, având în vedere că și producția

de lapte este maximă. Pentru compensarea unui bilanț nutritiv negativ (în special energetic), sunt mobilizate rezervele corporale și vacile pierd în greutate. În mod normal, pierderile în greutate sunt de circa 0,5 kg/zi, putând ajunge chiar la 1 kg/zi. Pentru a compensa pierderile, vaca trebuie să aibă suficiente rezerve constituite din perioada anterioară, deci să înceapă lactația într-o stare bună de întreținere, datorită unei hrăniri corespunzătoare în ultimele luni de lactație; de asemenea, trebuie să fie pregătită pentru a consuma nutrețuri concentrate încă din ultimele luni de gestație.

Rația administrată trebuie să conțină furaje de cea mai bună calitate, cu palatabilitate maximă și să fie echilibrată în privința conținutului energo-proteic și vitamino-mineral. Totodată, rația trebuie să conțină suficiente zaharuri fermentescibile, cât și fibre brute, pentru a se realiza în rumen, datorită simbionților rumenali, o fermentație favorabilă producției de lapte. În rație trebuie incluse următoarele sortimente de furaje: fân de cea mai bună calitate, nutrețuri însilozate cu conținut crescut de substanță uscată și cu valoare energetică, în special porumb însilozat cu 30-35% S.U. sau semifân cu 45-55% S.U., care au palatabilitatea maximă.

Perioada a II-a. Este perioada de stabilizare a masei corporale și de refacere a greutății pierdute în primele 10 săptămâni de lactație. Începe inițial după ce vacile au început să scadă în greutate și durează până în jurul celei de a 30-a săptămâni de lactație. De obicei, după ce s-a atins vârful producției de lapte și bilanțul nutritiv a devenit pozitiv, vacile au fecunditatea maximă și în mod obișnuit rămân gestante, așa că în a 30-a săptămână de lactație se află în luna a 5-a de gestație, când apetitul este maxim, iar producția de lapte este vizibil în scădere, reprezentând circa 2/3 din producția maximă. La sfârșitul acestei perioade trebuie să fie refăcută greutatea corporală pierdută în prima

parte.

Perioada a III-a. Durează după săptămâna a 30-a de lactație respectiv luna a 5-a de gestație, până la înțărcare. Caracteristic este începerea scăderii accentuate a producției de lapte, apetitul se menține încă ridicat, iar necesarul de nutrienți pentru creșterea fetusului este încă destul de scăzut. În această perioadă trebuie refăcute marea majoritate a rezervelor pentru lactația următoare, deoarece, pentru aceasta, pot fi utilizate cantități mari de nutrețuri de volum.

Trebuie să se țină seama și de faptul că, în această perioadă, dacă alimentația vacii nu este bine condusă, există riscul supraîngrășării, cu consecințe nefavorabile asupra sănătății vacii și a vițelului. Pentru aceasta, creșterea în greutate în această perioadă nu trebuie să depășească 500-750 g/zi.

Perioada a IV-a (a repausului mamar). Într-o alimentație bine condusă, în această perioadă formarea rezervelor corporale trebuie să fie terminată. Peste rația de întreținere, în această perioadă trebuie să se mai adauge numai 1-2 U.N. pentru creșterea fetusului. O hrănire abundentă în această perioadă, pe lângă o creștere exagerată a fetusului, determină o îngrășare exagerată și, de asemenea, poate să ducă la un apetit scăzut după fătare.

Astfel, s-a observat că vacile care înregistrează creșteri mari de greutate în această perioadă, imediat după fătare au un apetit foarte scăzut, slăbesc mult în primele săptămâni și sunt cel mai adesea predispuse la cetoze. De asemenea, la acestea apare adesea edemul exagerat al ugerului. Hrănirea pe bază de nutrețuri de volum și în special fibroase de bună calitate este cea mai indicată.Nutrețurile concentrate se utilizează numai în ultima parte a gestației, respectiv înainte cu 2-3 săptămâni de fătare, când trebuie făcută așa-zisa „punere sub presiune”.

Hrănirea vacilor la pășune. Începerea și încheierea sezonului de pășunat și respectiv durata acestuia, sunt în funcție de zonă și în special de regimul termic și de posibilitățile de acoperire a necesarului de nutreț verde pentru vacile care pășunează. În principiu, începerea pășunatului se va face când iarba a ajuns la 10-15 cm înălțime, , ceea ce corespunde pentru zona de câmpie cu data de 25 aprilie-5 mai. Închiderea sezonului de pășunat pentru zona de câmpie este în jurul datei de 15-31 octombrie.

Hrănirea mixtă a vacilor (la pășune și la grajd). Se practică în fermele unde există suprafețe mici de pajiști naturale sau temporare, amplasate în apropierea fermelor, dar care nu pot asigura întregul necesar de nutreț verde în tot timpul anului. În asemenea situație, la întocmirea conveierului verde, se va ține seama de cantitatea pe care o furnizează pajiștile și de momentul când acestea pot fi folosite, urmând ca restul să se completeze cu nutrețuri cultivate. În funcție de aceste elemente, se stabilește și programul de pășunat. În mod obișnuit, se pășunează dimineața circa 4 ore, iar după amiaza se administrează nutrețul verde la iesle. Acest sistem mixt, cu utilizarea pajiștilor naturale sau a celor temporare, este cel mai adecvat pentru majoritatea zonelor din țara noastră.

Tehnica hrănirii vacilor lactante pe timp de iarnă. Ca o caracteristică a hrănirii în perioada de iarnă, este utilizarea de nutrețuri conservate. Dintre furajele utilizate în perioda de iarnă, în alimentația vacilor pentru lapte le menționăm pe cele mai importante.

Fânurile. În special cele de leguminoase (lucernă, trifoi sau amestec de graminee și leguminoase) sunt indispensabile hrănirii normale a vacilor pentru lapte. Ele acoperă cea mai mare parte a proteinei necesare, a sărurilor minerale și a vitaminelor. Stimulează dezvoltarea microflorei și microfaunei ruminale, dirijând-o spre producerea precursorilor laptelui..

Porumbul însilozat. Este cel mai răspândit furaj cu valoare energetică pentru hrănirea vacilor de lapte, prin faptul că dă producții mari la hectar și producerea lui se poate mecaniza aproape complet. Consumabilitatea porumbului însilozat este în funcție de aciditatea acestuia, care la rândul său este condiționată de conținutul de S.U. pe care l-au avut plantele la însilozare. Conținutul de S.U. cel mai adecvat este de 30-35%, care de obicei determină un pH de 4,2-4,5, format în special pe baza acidului lactic.

Semifânul. Este preparat din ierburi (graminee și leguminoase) însilozate la un procent scăzut de umiditate. Se recomandă să se conserve sub formă de semifân, în special nutrețul de la coasa I care, din cauza timpului ploios, nu se poate păstra în condiții bune sub formă de fân. Prin pălirea nutrețului verde până la o umiditate de 45-55% se produce moartea celulelor vegetale. În acest fel proteina din ele nu se mai scurge sub formă de suc celular, glucidele rămânând disponibile pentru fermentația lactică, ceea ce determină o bună conservare.

Sfecla furajeră. Planta dă producții mari la hectar, însă cere multă forță de muncă manuală și se păstrează mai greu peste iarnă. Este consumată cu plăcere de către vacile în lactație. Se recomandă administrarea în cantități limitate la maximum 4 kg/zi pentru fiecare 100 kg masă corporală.

Guliile furajere. Reprezintă un nutreț suculent de iarnă, apreciat în special în zonele de deal și submontane, unde sfecla furajeră nu dă rezultate bune. Se administrează vacilor în cantități de 2-4 kg/zi la 100 kg masă corporală.

Subprodusele industriale suculente. În special tăițeii de sfeclă și borhotul de bere sunt consumate cu plăcere de către vacile pentru lapte și le stimulează producția. Fiind sărace în săruri minerale și vitamine, se recomandă să fie date în rații echilibrate din care să nu lipsească fânul de cea mai bună calitate. Cantitățile zilnice recomandate sunt de 0,5 kg S.U./100 kg masă corporală.

Nutrețurile concentrate. Nu sunt caracteristice pentru hrănirea vacilor în lactație, însă sunt absolut necesare pentru a se putea susține producții mari de lapte. Ele trebuie să participe în rație pentru completarea nutrețurilor de volum, în special sub aspect energetic. Concentratele trebuie să fie formate dintr-un amestec complex care să suplinească ceea ce nu s-a putut realiza prin nutrețurile de volum. Cantitatea de nutrețuri concentrate este, deci, condiționată de calitatea furajelor de volum și de producția de lapte a vacilor, putând ajunge în

unele cazuri până la 10-12 kg/zi și să reprezinte până la 60% din valoarea nutritivă a rației. Dacă sunt necesare cantități mai mari de concentrate, acestea trebuie administrate în mai multe tainuri. Se recomandă ca un tain de concentrate să nu depășească 2,5 kg.

Prin strategia hrănirii se urmărește ca fiecare vacă să aibă satisfăcut necesarul de substanțe nutritive, fără a se face risipă. La efective mari, acest lucru nu este ușor de realizat, deoarece necesarul individual diferă foarte mult de la o vacă la alta în funcție de următoarele elemente: producția de lapte, vârstă, masă corporală, starea reproducției etc. Pentru a se realiza o hrănire diferențiată în cadrul grupei, se stabilește o rație de bază formată în special din

nutrețuri de volum. Pentru vacile al căror necesar nu este satisfăcut de rația de bază, se administrează, suplimentar, anumite furaje și în special nutrețuri concentrate până la satisfacerea integrală a cerințelor. Pentru vacile în repaus mamar se stabilesc rații speciale.

3.2.Norme de hrană pentru taurine

3.3. Valoarea nutritivă a nutrețurilor folosite în calculul rațiilor la taurine

3.4. Rații de hrană pentru categoriile de animale

Rație de hrană unică pentru o vacă de 600 kg cu o producție de 25 kg lapte cu 3,85% grăsime

Rație de hrană pentru o vacă de 600 Kg in luna a 9-a de gestație

Rație unică folosită în alimentația junincilor, greutatea 500 kg, spor mediu zilnic 600 g/zi

Rație unică folosită în alimentația vițelelor de 12-18 luni, greutatea 450 kg, spor mediu zilnic 800 g/zi

Rație unică folosită în alimentația vițelelor de 6-12 luni, greutatea 300 kg, spor mediu zilnic 800 g/zi

Rație unică folosită în alimentația vițelelor de 0-6 luni, greutatea 200 kg, spor mediu zilnic 800 g/zi

3.5. Stabilirea necesarului de furaje

Stabilirea necesarului de furaje pentru vaci de lapte

Stabilirea necesarului de furaje pentru vaci în gestație avansată

Stabilirea necesarului de furaje pentru juninci

Stabilirea necesarului de furaje pentru tineret taurin 12-18 luni

Stabilirea necesarului de furaje pentru tineret taurin 6-12 luni

Stabilirea necesarului de furaje pentru tineret taurin 3-6 luni

Stabilirea necesarului total de furaje

3.6. Determinarea numărului de zile-animale furajate

CAPITOLUL IV

Tehnologia de întreținere și exploatare

4.1 Sistemul de întreținere liberă a vacilor lactante

Avantajele întreținerii libere: -productivitatea muncii este de 2-4 ori mai mare comparativ cu întreținerea legată ca urmare a faptului că în cazul întreținerii libere există posibilitatea aplicării celor mai recente progrese științifice legate de mecanizarea și automatizarea proceselor de producție, iar lucrătorii sunt specializați pe diferite operațiuni tehnologice;

Funcționare și concept

Sistemul de adăpost este conceput ca un sistem cu un rând de cușete. Acest sistem este dispus longitudinal, pe o parte a adăpostului. Cușetele sunt amplasate începând de la rândul de stâlpi de susținere a acoperișului spre perete. La capatul dinspre perete al cușetelor va rămâne o distanță de 90 centimetri care formează un culoar de vizitare pentru fermier.

Dejecțiile sunt manipulate în stare integrală. Pardoselile sunt betonate și se curăță cu ajutorul unui tractor de capacitate mică prevăzut cu lamă și bandă de cauciuc. Curățarea dejecțiilor din zona cușetelor se face manual.

Aleea de furajare se află pe una dintre laturile adăpostului. Frontul de furajare cuprinde câte un loc pentru fiecare animal, respectiv un spațiu de 70 centimetri, astfel încât toate animalele să aibă acces la hrană simultan.

Mulsul se desfășoară într-o sală de muls tip brăduleț 1×4 posturi amplasată în interiorul adăpostului, pe aceeași latură cu cușetele de odihnă. Aleea de circulație se află în zona centrală a adăpostului, între cele doua rânduri de stâlpi de susținere ai acoperișului. Spațiul deschis al zonei de plimbare, paralel cu sala de muls, servește drept zonă de așteptare.

Camera de depozitare a laptelui este dotată cu un tanc de răcire de 1.600 litri, putând depozita producția de lapte pentru 2 zile. Capacitatea de depozitare este stabilită pentru un efectiv de vaci cu producție mare. Echipamentul tehnic necesar este amplasat într-o încăpere separată.

Întreținerea vacilor în repaus mamar, fătarea, creșterea vițeilor și a tineretului bovin, precum și depozitarea furajelor se efectuează în spații (construcții) separate.

Între despărțitoarele de cușete și peretele din față există o bară metalică amplasată la o distanță de 30 centimetri, pentru a se evita trecerea animalelor pe sub limitatorul de greabăn spre perete. Astfel, rezultă un culoar de 90 centimetri lângă perete. Acesta poate fi folosit pentru inspectarea cușetelor și reîmprospătarea așternutului

Pardoselile. Zona de furajare și aleea de circulație sunt prevăzute cu pardoseli pline betonate. Aleea de circulație betonată are suprafața prevăzută cu diverse profile care împiedică alunecarea vacilor. Cușetele au pardoseli betonate acoperite cu covoare (saltele) de cauciuc.

Sistemul de adăpare. Adăpătorile colective sunt montate pe aleea de plimbare, fiind destinate grupului de vaci de lapte. Există patru adăpători colective cu lungimea de 1,50 metri și lățimea de 45 centimetri.

Sistemul de furajare. Se administrează un furaj compus din mai multe tainuri: siloz de porumb, fânuri și furaje concentrate. Aceste tainuri sunt distribuite în ieslea de beton de pe aleea de furajare. Frontul de furajare este dotat cu bariere metalice fixe, între care sunt amplasate 4 posturi cu sisteme autoblocante, înclinate la un unghi de 20° față de verticală.

Sistemul de gestionare a dejecțiilor. Dejecțiile sunt manipulate sub formă de gunoi de grajd integral. Evacuarea acestora se realizează cu ajutorul unui tractor de capacitate mică, prevăzut cu lamă sau cupă. Dejecțiile sunt curățate și împinse până la capătul grajdului de unde sunt încărcate în cupă și depozitate pe platforma de dejecții solide. Aceasta este prevăzută cu un canal de colectare a lichidelor (purinul și apa de ploaie) care deversează într-un bazin vidanjabil etanș.

Manipularea așternutului. Așternutul din cușete este împrospătat zilnic cu cel puțin 0,5 kg de paie pentru a-l menține curat și uscat.

Ventilația. Construcția are un sistem de ventilație naturală. Pe pereții laterali sunt prevăzute ferestre de aerisire care permit admisia aerului, iar în acoperiș lângă coamă, există 6 deschideri de evacuare a aerului.

Iluminatul. În întregul adăpost, intensitatea luminii este de 100 de lucși la nivelul pardoselii iar în timpul nopții poate fi reglată manual la 5 lucși. În mod normal, lumina naturală care pătrunde ferestrele prevăzute în pereții laterali asigură necesarul de lumină pe durata zilei. În sala de muls și camerele tampon (spațiile de serviciu) intensitatea luminii este de 200 de lucși.

Particularități pentru proiectarea și construcția adăpostului

Structura portantă. Structura portantă este formată din stâlpi și grinzi de lemn și pereți din zidărie de cărămidă. Fermele de lemn susțin acoperișul și termoizolația iar stâlpii sprijină pe fundații izolate.

Fundația. Pereții exteriori, interiori și despărțitori se sprijină pe o fundație continuă din beton. Pentru a se evita infiltrarea umezelii sau a apei din sol și exfiltrarea apei din adăpost este necesar ca fundația să fie izolată cu două straturi de carton asfaltat, fixate cu bitum. De asemenea, fundația este protejată pe exterior cu un material de impermeabilizare.

Pardoseala. Întreaga pardoseală este realizată dintr-un strat de beton de 12 centimetri din clasa C16/20, executat pe un strat de rupere a capilarității de 15 centimetri. Pardoseala este armată cu plasă de oțel, care împiedică formarea fisurilor de contracție. Pe aleea de mișcare pardoseala are o înclinație de 2% de la margini spre mijlocul aleii.

Pereții. Pereții exteriori și cei despărțitori sunt realizați din zidărie de cărămidă. În camerele tampon (spațiile de serviciu) pereții sunt prevăzuți cu ferestre. Suprafețele interioare ale construcției sunt acoperite cu tencuială și sunt văruite. Colțurile sunt rotunjite.

Frontoanele. Ambele frontoane sunt realizate din zidărie de cărămidă și sunt prevăzute cu câte două uși duble cu dimensinile de 3 x 2,45 metri. Acestea permit accesul și retragerea remorcii pe aleea de furajare și accesul tractorului pe aleea de mișcare pentru evacuarea dejecțiilor.

Acoperișul și tavanul. Învelitoarea este alcătuită din plăci de carton ondulat tip OnduLine așezate pe astereală de lemn. Termoizolația interioară este realizată din material textil refolosit care este susținut de tavanul din scândură de lemn. În dreptul sălii de muls și al camerelor tampon (spațiilor de serviciu) tavanul este realizat din foi de gips carton și este izolat.

4.2. Sistemul de întreținere liberă a tineretului

Cel de-al doilea adăpost va fi amenajat pentru întreținerea tineretului în sistem liber, pe categorii de vârstă : 0-3 luni, 3 – 6 luni, 6 – 12 luni, 12- 18 luni, juninci și boxă vaci reformate.

Adăpostul pentru tineretul femel de reproducție este organizat în sistem de stabulație liberă, cu zonă de odihnă pe grătare și alee centrală de furajare.

CAPITOLUL V

Eficiența economică

Analiza performanțelor realizate la nivelul fermei vizează identificarea și corectarea operativă a deficiențelor care apar pe parcursul procesului de producție. Pentru operativitate, zilnic, se face compararea unor indicatori tehnici a performențelor realizate și cele programate, astfel încat efectul tehnico-productiv analizat la sfârșitul anului să fie cel proiectat.

În practica productivă, cel mai ușor de controlat sunt efectul de reproducție, consumul de concentrate și producția de lapte realizată.

Prin analiza indicilor de reproducție se poate lua rapid decizia de tratament sau reformare a vacilor infertile.

Având în vedere că furajele concentrate se procură, în general, prin cumpărare, la prețuri ridicate, se impune analizarea cantitații de concentrate consumată zilnic și producția totală de lapte obținută. Se estimează cantitatea de lapte care poate fi obținută prin furajele de volum administrate, în funcție de sezon, cantitatea administrată și calitatea acestora și producția medie zilnică realizată la care participă și concenratele. Plusul de producție de lapte obținut prin folosirea concentratelor este economic, dacă acest lapte se obține cu un consum de cca. 500-600g concentrate/kg lapte. Pentru calcularea venitului net total pe vacă și pe ha cultivat cu nutrețuri de volun se va raporta veniturile anuale realizate din vânzarea laptelui, vițeilor a vacilor reformate la cheltuielile effectuate.

CALCULUL PROFITULUI

Model simplificat de calcul pentru stabilirea profitului la vaci de lapte

I. Venituri:

– lapte: 346808 x 1,4 = 485531,2 RON

– vaci reforme: 6 x 600 x 4,5 = 16200 RON

– vitei: 26 x 900 = 23400 RON

– subventie: 91 x 490 = 44590 RON

Total : 569721,2 RON

II. Cheltuieli :

– furaje : 268632 RON

– salariu : 1 x 800 x 12 = 9600 RON

– asistenta sanitar veterinara : 25 x 91 = 2275 RON

– energie electrica : 3,78 x 3468,08 x 0,46 = 6030,29 RON

– carburanti : 2,11 x 3468,08 x 5,4 = 39515,3 RON

– alte cheltuieli : 90 x 91 = 8190 RON

Total : 334242,59

III. Costuri pentru 1 l lapte: 334242,59 : 346808 = 0,96 RON

IV. Beneficiu: 569721,2 – 334242,59 = 235478,61 RON

V. Impozit profit: 37676,57 (16%)

VI. Profit net: 235478,61 – 37676,57 = 197802,04

CAPITOLUL VI

Concluzii și recomandări

In urma întocmirii proiectului tehnologic la disciplina „Tehnologia creșterii bovinelor” sub îndrumarea domnului conf. dr. [NUME_REDACTAT] am reușit să deslușim în profunzime elementele ce privesc creșterea și exploatarea bovinelor cu tehnologii specifice moderne urmărind randamentul întregului efectiv de taurine pe parcursul unui an calendaristic.

După redactarea proiectului am dobândit o serie de noțiuni fundamentale care ne oferă o perspectivă mai amplă asupra modului de exploatare și eficientizare a exploatației zootehnice.

CAPITOLUL VII

[NUME_REDACTAT] S.,(2004)-Producțiile bovinelor. Edit.Eurobit,Timișoara.

Maciuc V., (2006)-Managementul creșterii bovinelor. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] I.M., Halga P., [NUME_REDACTAT], Popa V., Bădeliță C., (2002)-Alimentație animală. Edit. Pim, Iași.