Terapie Logopedica

CUPRINS

INTRODUCERE

PARTEA I – ABORDAREA TEORETICĂ

CAPITOLUL 1. –VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ

Repere generale ale vârstei școlare mici

Aspecte particulare ale dimensiunilor personalității

O nouă oportunitate – clasa pregătitoare

Aspecte ale dezvoltării la vârsta școlară mică

CAPITOLUL 2. -ASPECTE PARTICULARE ALE LIMBAJULUI ȘI TULBURĂRILOR DE LIMBAJ

2.1 Limbajul copiilor de 5-6 ani

2.2 Terapia tulburărilor de limbaj

2.3 Dislalia și terapia dislaliei

CAPITOLUL 3.–DIMENSIUNEA PSIHO-EMOȚIONALĂ A PERSONALITĂȚII COPILULUI DE 5-6 ANI

3.1 Tulburările emoționale ale copiilor de 5-6 ani

CAPITOLUL 4. – PSIHOTERAPIA

4.1 Clasificarea psihoterapiilor

4.1.1.Psihoterapia dinamică

4.1.2. Psihanaliza

4.1.3 Psihoterapia comportamentală

4.1.4. Psihoterapia cognitiv-comportamentală

4.1.5. Psihoterapia de grup

4.2 Psihoterapii de expresie

4.2.1. Artterapia

4.2.2. Meloterapia

4.2.3. Undele cerebrale

PARTEA a II-a – CERCETARE EXPERIMENTALĂ

CAPITOLUL 5.- DESIGN- UL CERCETĂRII

METODOLOGIA CERCETĂRII

5.1. Scopul cercetării

5.2. Obiectivele și ipotezele cercetării

5.2.1. Obiectivele cercetării

5.2.2 Ipotezele cercetării

5.2.3. Prezentarea eșantionului de subiecți

5.2.4. Descrierea probelor aplicate

5.2.5. Alte metode folosite în cercetare

5.3. Analiza și interpretarea datelor

5.3.1 Rezultate obținute la proba de evaluare a limbajului

5.3.2. Studii de caz

5.4. Interpretarea calitativă

Concluzii generale

Rezumat

Summary

Bibliografie

ANEXE

INTRODUCERE

MOTTO

“Dacă mintea este deprimată, confuză, sau conține alte emoții și gânduri negative, acestea sunt transmise telegrafic prin nervi, fiecărei celule a corpului. Celulele-soldați intră atunci în panică. Agitația le slăbește puterea, ele nu își mai pot îndeplini corect funcțiile, iar eficiența lor scade. “

Swami Shivananda

Limbajul este una dintre cele mai importante activități psihice dintre oameni. Acesta are rolul de a transmite informații, de a ne ajuta să ne exprimăm. Este foarte important însă ca mesajul emis să fie receptat și înțeles corect. Există foarte mulți factori care pot distorsiona calitatea mesajului, începând cu codul în care acesta este transmis, continuând cu factorii perturbatori și nu în ultimul rând, luând în calcul o posibilă tulburare de limbaj sau de vorbire.

Astfel, studierea echilibrării emoționale este o etapă importantă în organizarea procesului de terapie logopedică pentru toate vârstele și tipurile de deficienți, ca și pentru persoanele obișnuite.

Echilibrarea emoțională este în strânsă legătură cu dezvoltarea funcțiilor vorbirii. Dezvoltarea limbajului este legată de factorii de mediu și de comportamentul copilului față de achizițiile pe care le dobândește sau urmează să le dobândească.

Studiul de față pornește de la ideea că odată echilibrați emoțional, dislalicii, se pot recupera mai ușor, acceptându-și tulburarea și cooperând pentru a avea progrese. Depistând persoanele dislalice din eșantionul ales, s-a demonstrat că artterapia și meloterapia, au rolul de ajuta subiecții să fie extroverți, dorindu-și să depășească această tulburare.

Motivația alegerii acestei teme apare din impactul major al dislaliei asupra imaginii de sine, a rezultatelor școlare, a personalității sau a adaptării la viața școlară și nu în ultimul rând cel al vieții sociale. O evaluare periodică împreună cu o intervenție logopedică întărită de aplicarea artterapiei și meloterapiei crește șansele de a optimiza recuperarea dislalicilor.

Obiectivul fundamental al acestei lucrări constă în identificarea elevilor dislalici din clasa pregătitoare dintr-un număr de 32 de subiecți, în scopul aplicării terapiilor de expresie sub forma artterapiei și meloterapiei, care au ca scop echilibrarea emoțională și ameliorarea tulburării.

Obiectivele cercetării au fost îndeplinite și ipotezele formulate au fost confirmate.

CAPITOLUL I

VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ

Repere generale ale vârstei școlare mici

Nu este ușor să facem față ca și adulți unui copil ce se află în acest stadiu de vârstă. Este momentul în care vom fi asaltați cu întrebarea “ De ce?,, , momentul în care micuțul dorește să devină cât mai independent, mai ales că în centrul universului său este chiar el. Cele mai importante stadii, cele care și-au pus puternic amprenta asupra adultului în devenire, au trecut. Tot ceea ce se va întâmpla mai departe, este întărirea comportamentelor și explorarea unei întregi palete de cunoaștere. Noi, adulții avem ca sarcină, îndrumarea lor și o cât mai mică intervenție.

Sfera senzorial-perceptivă

“Senzațiile sunt procese psihice elementare de reflectare a însușirilor obiectelor și fenomenelor lumii materiale care acționează direct asupra organelor de simț, de exemplu: sunet, culoare, etc. Senzațiile constituie, prin urmare, reflectarea unor stimulenți simpli. Percepțiile sunt forme mai complexe de reflectare a realității decât senzațiile, și anume reflectarea obiectelor și fenomenelor în totalitatea lor. ,, ( Alexandru Rosca, A. Chircev , ,1964, p. 55 )

Așa cum mulți specialiști au sesizat, la vârsta de 5-6 ani, procesele senzoriale ale copiilor se dezvoltă din toate punctele de vedere. Curiozitatea și dorința de a cunoaște devine mult mai mare, astfel la un moment dat întrebările lor repetitive pot deveni deranjante pentru adulții din jurul lor. Este vârsta la care pentru mulți dintre noi apar acele blocaje în ceea ce privește răspunsurile și explicațiile pe care le putem da copiilor.

La fel ca și la adulți, explorarea se face cel mai bine, vizual, dar și tactil, astfel percepțiile vizuale și cele tactile sunt contactul lor cu acest univers care așteaptă să fie descoperit de micii exploratori. Orientarea spațială începe să se dezvolte, făcând astfel conexiuni între raporturile spațiale și folosind corect termenii în context. Acesta începe să se orienteze de asemenea și în momentele zilei, folosind corect cuvintele : dimineață, noaptea, azi, mâine etc.

Dacă până la vârsta de 5 ani, copilul denumește doar culorile uzuale precum : roșu, albastru, verde ș.a., de la vârsta de 6 ani folosește culori mai puțin folosite și întâlnite : turcoaz, belumarin, orange sau violet. Încep să conștientizeze faptul că amestecând culorile primare, se pot obține alte culori și anume cele binare de gradul II, deși încă folosesc denumirea de mov pentru violet .

Din punct de vedere auditiv, în timpul acestui stadiu de vârstă, auzul este aproape la fel de bine dezoltat ca la adult. Dacă la vârsta de 3 -4 ani, auzul fonematic al copilului se rezumă doar la câteva elemente, la această vârstă de 5-6 ani, se poate vorbi de distingerea unor elemente din natură și nu numai. Vor apărea însă dificultăți în ceea ce privește distingerea sunetelor. Majoritatea copiilor de această vârstă , pot despărții cu ușurință cuvintele în silabe, problema intervenind la structura cuvântului și separarea fiecărui sunet din cuvântul respectiv. Pentru mulți dintre copiii de această vârstă, apare și clasa pregătitoare, unde conform programei, aceștia sunt învățați să scrie și să citească literele de tipar. Așa cum am precizat anterior, elevii vor fi nevoiți să înteleagă mai întâi structura cuvântului, pentru a-și putea da seama mai departe de poziția sunetelor în acel cuvânt. Această diferențiere este înțeleasă mai ușor sau mai greu, de fiecare copil în parte. După cum bine știm, ca și adulții, copiii sunt unici, iar abilitățile lor vor varia de la un copil la altul, în ciuda faptului că aceștia au o vârstă comună. Astfel, cea mai bună soluție, este să nu comparăm un copil cu un altul sau nici chiar cu un posibil frate mai mare. Cu siguranță că ritmul diferă de la un copil la altul și pe lângă asta domeniile în care va excela. Adultul nu trebuie să intervină decât în situația observării unor întârzieri majore de dezvoltare.

Se consideră că la această vârstă, odată cu dezvoltarea auzului fonematic, este foarte potrivit, ca micul învățăcel să înceapă să studieze o limbă străină. În primul rând că acesta o învață mult mai ușor decât un adult și nu în ultimul rând, copilul se simte atras de a cunoaște cât mai multe. Câți dintre noi nu am inventat la un moment dat o limbă proprie? O amestecătură de litere care pentru noi însemna o întreagă frază. De ce să nu îndrumăm copilul către a cunoaște într-adevăr o limbă străină, întărindu-i astfel dorința de a comunica într-o nouă limbă.

La această vârstă, copilul memorează mai ușor un cântec, decât o poezie. Auzul muzical este bine dezvoltat, aceștia percepând cu ușurință mesajele muzicale, liniile melodice și frazarea melodiilor pe care le aud. Specialiștii spun că pentru a memora o poezie, aceasta trebuie spusă copilului de la început până la sfârșit, apoi două câte două versuri, pe când, cântecul este mai bine să nu fie împărțit, deoarece copilul îl învață mai ușor dacă îl aude pe tot odată.

Tinca Crețu, clasifică percepțiile acestui stadiu de vârstă astfel:

Sunt stimulate și susținute de curiozitatea lor foarte mare.

Saturate emoțional, percepțiile preșcolarilor sunt foarte vii.

Explorarea perceptivă este facilitată de transferurile mai ușoare de la tact și auz la văz, așa încât chiar dacă preșcolarul doar vede un obiect, poate să se refere și la celelalte calități ale lui.

Pot apărea uneori performanțe discriminative surprinzătoare pentru cei din jur, dar în ansamblu, percepția rămâne globală , mai ales cea a structurilor verbale.

Percepția preșcolarului poate beneficiade experiența anterioară , dar uneori transferurile sunt deformate, astfel dacă vede un recipient ca un cilindru, spune că e pahar, iar dacă vede la grădina zoologică un lup, spune că e un câine mare.

Percepția preșcolarilor poate fi dirijată verbal de către adult, în special de către educatoare. Mai mult chiar, datorită monitorizărilor neurofuncționale și informațiilor formative sistematice ale grădiniței ; Elena Bonchiș observă că : “ Acum percepția începe să se constituie ca un proces independent, iar mai apoi ca un proces orientat spre un scop, transformandu-se încet, încet în observație, care cunoaște o evoluție ascendentă, de la preșcolarulul mic, la cel mare. ,, ( Psihologia copilului, 2005, p. 155) ( Tinca Crețu, Psihologia vârstelor, Editura Polirom, 2009, p. 138).

Sfera psiho-motrică

În acest stadiu de vârstă, din punct de vedere psiho-motric, copilul își va îmbunătății achizițiile pe care care le-a dobândit până acum. Copilul poate sări cu ușurință pe ambele picioare, atât în lungime cât și în înălțime, se poate încheia singur la șireturi, la geacă și la articolele de îmbracăminte care au nasturi. Îi place să se îmbrace și să se dezbrace singur, este vârsta la care doresc să fie cât mai independenți. Colorează cu mai multă grijă , alegând culorile cât mai aproape de realitate. Dacă la vârsta de 3-4 ani, colora un măr violet sau albastru, la această vârstă, conștientizează că un măr nu poate avea aceste culori și majoritatea dintre ei , îl vor colora, roșu. Pentru cei care vor avea posibilitatea practicării unui sport sau unei activități fizice, este bine de știut că mersul pe bicicletă, role, patine și chiar schiuri, se pot învăța cu ușurință la 5-6 ani.

Specific acestei vârste, este faptul că după cum spune și Alexandru Roșca, copilului i se dezvoltă reflexul de orientare, atât cel condiționat cât și cel necondiționat.

Dacă până acum, desenele erau în mare parte niște mâzgălituri, de la 5 ani, se poate vorbi de varietatea desenelor, de o conturare mai bună, de o asemănare mai mare cu realitatea și de o mai bună exprimare a sentimentelor prin desen.

Se dezvoltă deprinderea de a fi curat, motricitatea fină. Tocmai de aceea este vârsta propice intrării în școală, deoarece copilul stăpânește îndeajuns de bine mișcările încât să poată învăța scrierea, pictura sau9, p. 138).

Sfera psiho-motrică

În acest stadiu de vârstă, din punct de vedere psiho-motric, copilul își va îmbunătății achizițiile pe care care le-a dobândit până acum. Copilul poate sări cu ușurință pe ambele picioare, atât în lungime cât și în înălțime, se poate încheia singur la șireturi, la geacă și la articolele de îmbracăminte care au nasturi. Îi place să se îmbrace și să se dezbrace singur, este vârsta la care doresc să fie cât mai independenți. Colorează cu mai multă grijă , alegând culorile cât mai aproape de realitate. Dacă la vârsta de 3-4 ani, colora un măr violet sau albastru, la această vârstă, conștientizează că un măr nu poate avea aceste culori și majoritatea dintre ei , îl vor colora, roșu. Pentru cei care vor avea posibilitatea practicării unui sport sau unei activități fizice, este bine de știut că mersul pe bicicletă, role, patine și chiar schiuri, se pot învăța cu ușurință la 5-6 ani.

Specific acestei vârste, este faptul că după cum spune și Alexandru Roșca, copilului i se dezvoltă reflexul de orientare, atât cel condiționat cât și cel necondiționat.

Dacă până acum, desenele erau în mare parte niște mâzgălituri, de la 5 ani, se poate vorbi de varietatea desenelor, de o conturare mai bună, de o asemănare mai mare cu realitatea și de o mai bună exprimare a sentimentelor prin desen.

Se dezvoltă deprinderea de a fi curat, motricitatea fină. Tocmai de aceea este vârsta propice intrării în școală, deoarece copilul stăpânește îndeajuns de bine mișcările încât să poată învăța scrierea, pictura sau anumite lucruri ce necesită îndemânare.

Sfera cognitivă

Specializat în dezvoltarea cognitivă a copilului, Piaget, denumește această perioadă ca fiind stadiul preoperațional al dezvoltării cognitive. La vârsta aceasta, mintea lor nu este suficient de pregătită pentru operațiile logice, acesta fiind stadiul la care copiii vor reuși să concretizeze operațiile. Ceea ce percepe copilul, informația pe care o primește, nu poate fi sortată așa cum o face un adult, astfel la vârsta de 5-6 ani , ideile încep să se ordoneze.

Din dorința de a face cât mai multe lucruri singur, copilul va manifesta un caracter opozant față de adult.

Specialiștii afirmă că : “ Până la 3 ani celulele corticale ajung la un înalt nivel de diferențiere, iar la 7-8 ani acest procesc aproape se încheie. Prin urmare, dezvoltarea cea mai intensă a cortexului are loc în perioada antepreșcolară. ,, (Alexandru Rosca, A. Chircev ,1964, p. 43)

Limbajul

Limbajul verbal este o metodă de comunicare întâlnită doar la oameni. După cum știm , nu doar oamenii comunică, ci și animalele sau insectele, dar ceea ce folosesc ele în acest proces, nu se poate numi limbaj. Omul are la bază structuri anatomice și două arii numite Broca și Wernicke, care ajută la vorbire.

Limbajul se dezvoltă treptat. H. Rudolph Schaffer, spune în cartea sa “ Introducere în psihologia copilului ,, , că există patru aspecte și anume: fonologia, semantica, sintaxa și pragmatica.

Fonologia reprezintă felul în care omul emite sunetele. Aceasta se dezvoltă în momentul în care copilul trece de la lalațiune la pronunțarea de cuvinte, apogeul fiind atins în perioada școlară mică.

Semantica apare în jurul vârstei de doi ani, când copilul conștientizeză sensul cuvintelor, folosindu-se de el pentru a se face înțeles , pentru a-și chema mama sau tatăl sau pentru a obține ceea ce își dorește.

Sintaxa se referă alăturarea cuvintelor pentru a obține cuvinte sau fraze, dându-le un sens. Spre exemplu : “ Mama pa ,, , este modul prin care copilul își va exprima în fața mamei , dorința de a ieși afară. Cunoscându-i acest limbaj, putem comunica mai ușor cu el, ajutându-l să verbalizeze și să reușească să dea sens cuvintelor.

Prin pragmatică se înțelege socializarea cu ceilalți, folosind limbajul. Copilul are tendința de a-și folosi părinții sau persoanele cunoscute lor, pe post de persoană care să îi ajute să transmită mesajele. Din cauză fricii de eșec sau a timidității, unii copii reușesc cu greu să se detașeze de cei apropiați și să ia inițiativa în cadrul unui grup de copii sau oameni.

Aceasta este perioada în care copiii devin tot mai creativi și jongleză cu cuvintele. Dacă până la această vârstă, sunetele nu erau foarte bine accentuate și puteau apărea dificultăți în ceea ce privește pronunția sau inteligibilitatea acestora, de la acestă vârstă, aceste lucruri ar trebui să înceapă să se regleze de la sine.

Pe partea de vocabular, apar cele mai mari achiziții, copilul fiind ca un burete și receptând foarte bine tot ceea ce se petrece în jurul său. “ La vârsta de șase ani, un copil obișnuit a învățat aproimativ 14.000 de cuvinte. Bazându-ne pe asumpția că creșterea vocabularului nu începe cu adevărat decât pe la 18 luni, aceasta are loc cu o medie de nouă cuvinte pe zi sau aproape unul pe oră în stare de veghe. ,, ( H. Rudolph Schaffer, 2005, p. 277) . Așa cum s-a precizat, el va folosi frecvent întrebarea “ de ce?,, , astfel, memorând cu ușurință, fiecare explicație pe care o va înțelege.

Odată cu acest stadiu de vârstă apare și conștientizarea corectitudinii cuvintelor din punct de vedere gramatical în diverse contexte. Încearcă pe cât posibil să folosească corect cuvintele, întâmpinând cel mai des probleme la pluralul lor sau la pronumele de politețe.

Atât în grădiniță, în școală, dar și în viața de zi cu zi, cea mai importantă metodă de formare și de informare pe care o folosim, este limbajul. Pentru a putea transmite sau recepta un mesaj, este automat necesar un cod comun, dar pe lângă acest lucru și de transmitera sa la nivelul receptorului. După cum bine știm, cei mici, nu sunt suficent de pregătiți pentru a înțelege tot ceea ce se află în jurul lor, astfel, adulții trebuie să îi ajute, explicându-le în termeni accesibili lor.

Gândirea

Cea mai simplă și bună formă de gândire , pentru copilul de 5-6 ani, este intuiția. Acest tip de gândire este strâns legat de percepție, fiind ușor pentru ei să vadă și apoi să încerce să reproducă ceea ce face adultul. Un alt mod de gândire , este cel prin simboluri. Pentru copii, atât în gândire, cât și în limbaj, este mai ușor să folosească aceste simboluri. Spre exemplu, se observă că le este mult mai ușor să rețină un cântec corelat cu mișcări semnificative. În momentul în care în fața copilului sunt reproduse acele mișcări, el o să știe că trebuie să cânte un anumit vers. Plus că intervine și jocul, activitatea principală a celor mici.

În jurul vârstei de 5 ani, copilul începe să facă diferența dintre realitate și ficțiune, să realizeze că fiecare persoană poate avea păreri pro sau contra unui subiect. Realizează că răspunsul unor întrebări îl poate afla doar dacă se va gândi asupra lui. Înțelege termenul de “ gândire,, și faptul că această acțiune trebuie interiorizată. Dacă până la această vârstă, copilului nu i se părea penibil solilocviul, de aici încolo, părerile, sentimentele și întreg limbajul, va fi interiorizat și folosit doar în situații adecvate.

Memoria

Conform studiilor, s-a demonstrat că memoria copilului, este mult mai bună atunci când vine vorba de joc, mai ales dacă jocul este unul repetat. Memorarea devine foarte activă în jurul vârstei de 5 ani, copilul reține cu ușurință cântece, poezii, poate povesti acțiunile personajelor dintr-o poveste pe care a auzit-o ș.a.m.d. Spre deosebire de stadiul precedent unde reținea mai greu unele informații, acum, acesta reține ușor, dar stocarea nu este pe o perioadă de lungă durată.

“Copilul învață poezii și le reproduce cu plăcere. Repoducerea are însă unele aspecte în care se evidențiază o oarecare rigiditate. Astfe, copilul nu poate continua recitarea unei poezii, dacă este întrerupt, trebuie să reproducă poezia în întregime. O altă caracteristică a memoriei constă în impregnarea ei cu elemente afectogene, ceea ce creează o relativ mare inegalitate a antrenării ei. Evidentă este implicația memoriei ca proces de fixare, păstrare, recunoaștere și reproducere în fixarea de conduite care redau pe cele ale celor din jur. ,,

( Ursula Șchiopu, Emil Verza , 1997, p. 135 )

Memorarea este ca și la adult, de tip voluntar și involuntar. În acest stadiu de vârstă, predomina memoria involuntară, care s-a dovedit că este mult mai folosită și productivă ca cea voluntară. Îi este greu unui copil să rețină ceva ce i se spună să rețină, modul în care îi sunt transmise informațiile la această vârstă , trebuie să fie unul atractiv, pentru ca atenția sa să fie asupra celui care transmite informația. Cu siguranță că va reține mai ușor discuția unor doamne din magazin, decât lunile anului etc.

Specific vârstei este capacitatea de a reproduce mesajele verbale, vizuale, auditive și nu numai. „Copilul memorează mai ușor, păstrează mai bine, și reproduce mai exact lucrurile care primesc o „întărire,, emotivă, în special pozitivă.,, (Jurcău, Megieșan, , 2001)

Imaginația

Locul în care copilul își dezvoltă cel mai mult imaginația este la grădiniță și apoi la școală. Unde va putea găsi un mediu mai propice? Un mediu unde toți ceilalți colegi au aceleași scopuri, aceleași sarcini și un nivel apropiat. După cum am mai spus, cea mai importantă activitate a copiilor la această vârstă, este jocul.

Imaginația se poate dezvolta prin diverse metode. Citiți-le copiilor povești potrivite vârstei lor, explicați-le cuvintele pe care nu le cunoaște și discutați cu el cât mai mult pe baza textului. Nu este suficient să le citim copiilor o poveste o singură dată. E adevărat ca acesta își va imagina întregul șir al întâmplărilor, dar cu cât îi sunt întărite anumite informații, cu atât, se vor forma deprinderi și conexiuni.

În jurul vârstei de 5-6 ani, veți observa cu siguranță că o abilitate va fi mai bine dezvoltată ca alta. Unii copii vor avea înclinații către literatură, le vor plăcea poveștile , iar modul în care le vor povesti, va fi unul complex și detaliat. Alți copii, vor jongla cu numelere, știind să citească numărul autobuzul care trece pe lângă el. Recent am auzit o mămică spunându-i copilului în vârstă de 5-6 ani : “ Mergem să luăm trei , trei , șase , să ajungem la Cișmigiu,, , 336 fiind numărul unui autobuz din capitală. Copilul foarte indicnat, își corectează mama spunându-i : “ Mami, se spune trei sute trezeci și șase,, .

Dar aptitudinile copiilor se pot dezvolta și în plan artistic. Așa că, noi adulții trebuie să îi sprijinim și să îi îndrumăm către ceea ce le place să facă. Nedezvoltându-și acest talent, cu timpul el se va pierde sau nu se va valoriza niciodată așa cum trebuie. Cum am precizat, desenul prinde contur, dintr-o simplă mâzgăleală se va transforma în lucruri care chiar reprezintă ceva și au sens și pentru adult. Aceasta este de atlfel și un foarte bun mod de exprimare a sentimentelor. Evi Crotti afrimă că: “ Noi, adulții, trebuie să acordăm mai multă atenție acestor semnale, căci copilul nu cunoaște încă alte moduri de a vorbi despre bucurii, despre dezamăgiri sau despre suferința care îl apasă și care, în mod eronat, adulților le poate părea exagerată. Copilul are adesea un limbaj verbal rudimentar, dar o mare bogăție expresivă și de comunicare redată pe deplin în desene, prin care se exprimă mai puțin enigmatic, astfel că desenul completează comunicarea verbală și invers. ,,( Evi Crotti, 2010, p. 6 ) .

Atenția

Una dintre cele mai bune metode de a reține o informație , este să fim atenți atunci când aceasta ne este transmisă sau expusă.

Motivul pentru care clasa pregătitoare începe în jurul vârstei de 5-6 ani, este acela că atenția copiilor în acest stadiu de vârstă , este mult mai bine dezvoltată decât în cel anterior. Al. Roșca și A. Chircev, definesc atenția fiind “ orientarea și concentrarea activității psihice asupra unor obiecte și fenomene care, datorită acestui fapt, sunt reflectate mai clar si mai deplin. ,, (A. Roșca, A. Chircev,1964 , p. 139).

Se spune că la începutul acestui stadiu, copilul are o atenție voluntară deplină care poate atinge în timpul jocului , durata de 10 minute. Este greu ca atenția unui copil să fie captată având în vedere că trăim în perioada în care ei sunt saturați de tehnologie, de jocuri sau orice alte activități care acum ceva generații, puteau ține un copil captat într-o activitate. Făcând referire la clasa pregătitoare și atenția copiilor, pot spune că singurul mod de a le capta atenția este trecerea rapidă de la o activitate la alta, ținând cont de ritmul fiecăruia. Este evident că niciodată un colectiv nu va reacționa în același mod la această trecere, dar reușind să captezi atenția majorității, ceilalți sunt nevoiți să se arate interesați. Înconjurați de atâția factori perturbatori și distractori, tind să cred că învățarea trebuie făcută de fiecare dată diferit și spontan. Este important ca modul în care adultul o expune copilului să fie unul în care acesta să nu se aștepte, fiind fascinat și dorind să afle ceea ce urmează.

Spre sfârșitul stadiului, atenția copilului, poate dura chiar o oră în joc, dacă acesta îl interesează cu adevărat. Trecerea de la o activitate în care atenția este stabilă în joc, la activități concrete se va face treptat, responsabilizând copilul. Dându-i o sarcină pe care acesta o va crede importantă sau supunându-l unei competiții, acesta va apela la toate resursele sale pentru a-și păstra atenția voluntară și a duce acea activitate la bun sfârșit.

Un alt tip de atenție, este cea involuntară care “ nu asigură fixarea conștientă și temeinică a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor” ( Tiberiu Bogdan, Ilie I. Stănculescu,1970, p. 135)

Rolul cadrului didactic este acela de a ajuta copilul făcând ca atenția involuntară să devină voluntară. Modul în care este utilizat tonul vocii, comunicarea cu copilul, întrebările adresate sau informația transmisă , va face ca elevul să renunțe la activitatea anterioară , fiind captat și dorind să învețe și să memoreze.

1.2. Aspecte generale ale dimensiunilor personalității

Definiția personalității

G. W. Allport, pe lângă multe alte lucrări și păreri, definește în lucrarea sa “Structura și dezvoltarea personalității “, explicând că prin aceasta, el nu dorește “ să definim obiectul în funcție de metodele noastre imperfecte”. Acesta susține că : “Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic.”

Mulți autori, au definit personalitatea din perspectiva lor și în urma unor studii. Freud spune că personalitatea este integrarea sinelui, eului și a supraeului. O altă definiție relevantă, a fost facută de către A. Adler care consider că personalitatea este stilul de viață al individului. Pe lângă aceste definiții, C.G. Jung menționează că personalitatea este integrarea eului, a inconsientului personal și colectiv. Un alt autor care definește personalitatea este R.B. Cattell care spune ca aceasta este totalitatea comportamentului uman, unicitatea acestei totalități este conferită de frecvența, intensitatea și tipul comportamentului ,manifestat într-o situație reală de viață.

“ Preșcolaritatea este perioada formării inițiale a personalității, perioada apariției primelor relații și atitudini, ce contituie un nivel superior pentru organizare a vieții psihice a copilului. Datorită modificărilor esențiale ce au loc în structura activității psihice, copilul preșcolar se detașează, se desprinde de câmpul perceptive, comportamentele lui fiind mai organizare, stabilizate.” ( Florinda Golu, 2009, p.89)

Aspecte ale sferei instrumental operaționale

Dacă până la această vârstă , tot ceea ce făcea copilul era făcut cu stângăcie sau cu ajutor, începând cu acest stadiu, copilul va începe să își dezvolte aptitudini în diverse domenii.

Paul Popescu Neveanu , definește aptitudinea ca fiind o însușire sau un sistem de însușiri ale subiectului, mijlocind reușita într-o activitate ; posibilitatea de a acționa și a obține performanțe. Aptitudinile , nu sunt înnăscute, ele sunt însușiri care sunt întărite prin educație , dezvoltându-se într-un mediu propice. În situația în care, aceste aptitudini sunt descoperite timpuriu, iar copilul va fi orientat către aprofundarea lor, acesta le va conștientiza mult mai bine, reușind performanțe deosebite.

„ La vârsta preșcolară, aptitudinile se dezvoltă în strânsă legătura cu activitatea pe care o desfășoară. La intrarea în grădiniță, copilul dispune de o anumită sensibilizare față de noua formă de activitate, dar în formă difuză, nestabilă încă. ,, ( Florina Golu, 2009, p. 91)

Aceste aptitudini pot apărea în diverse moduri, dar în general în domeniul artei. Ele pot fi exprimate prin muzică, coregrafie, desen, teatru, colaj, modelaj ș.a. La fel ca și adulții, emoțiile copiilor se schimbă în momentul în care pot realiza ceva pe cont propriu, aptitudinile influiențând în mod direct emoțiile, stima de sine și interacțiunea cu cei din jur. Persoanele care au înclinații artistice, sunt în mare parte persoane sensibile, acestea făcând ca sentimentele și trăirile lor să se reflecte în ceea ce crează, reușind astfel să comunice într-un alt mod decât cel verbal, cu cei din jurul lor. În momentul conștientizării , acestui mod de exprimare, copilul va face tot posibilul să își dezvolte apitudinile, ajutându-l astfel să se simtă diferit.

Aspecte ale sferei afectiv-emoționale

“ Afectivitatea apare astfel ca terenul de întâlnire a incitațiilor de natură biologică și a reglamentărilor sociale și intelectuale. Ea exprimă dezechilibrul profund al organismului. Aceasta nu are însă o existență totală independent față de solicitările mediului. Numai examinând legătura dintre aceste două tipuri de reglare, pe planul trebuințelor, emoțiilor, dorințelor și al sentimentelor, educatorul va reuși să cunoască resorturile vieții afective.,, ( Maurice Debesse , Psihologia copilului de la naștere la adolescență , Editura Didactică și Pedagogică, 1970, p. 109)

Vârsta școlară mică este aceea în care se dezvoltă majoritatea emoțiilor. Așa cum atenția voluntară este de mai lungă durată sau memoria, și emoțiile sunt percepute mai ușor , diferențiate de altele și conștientizate de copil. Dacă până la această vârstă copilul nu putea exprima cu ușurință ceea ce simte decât prin reacții precum, râs , plâns, țipăt și nu numai, acum, acesta poate exprima verbal sentimentul de teamă, bucurie ș.a.m.d. .

Spre exemplu, pentru un copil din clasa pregătitoare, prima zi de școală va fi una memorabilă, având în vedere că vor aparea schimbari pe toate planurile. Colegii vor fi noi, mediul, învățătoarea și chiar programul. O bună perioadă a zilei, copilul își va desfășura activitatea la școală. Astfel, va fi nevoit să interacționeze cu colegii, prieteniile fiind diferite de cele din grădiniță. Veți observa că emoțiile lor vor fi în mare parte induse de mediul în care se află și de persoanele de care sunt înconjurați. Vor exista situații în care copii doresc ca atenția adulților să fie centrată asupra lor, făcând astfel tot posibil să iasă în evidență într-un mod pozitiv sau de ce nu, negativ.

Până acum, ceea ce simțea copilul pentru persoanele din jurul lor, era obișnuința, acum intervine atașamentul față de învățătoare, față de colegi. Nu se poate preciza cu exactitate vârsta exactă la care copilul simte anumite emoții, singurul care a încercat să diferințeeze emoțiile animalelor de cele ale omului, a fost Darwin în anul 1872 , în lucrarea sa “ Exprimarea emoțiilor la om și animal,, în care spunea că : “ A fost dificil de decis cât de timpuriu simte furia, în a opta zi s-a încruntat și și-a încrețit pielea din jurul ochilor înaintea unui acces de plâns , dar acest lucru se putea datora dureriisau distresului, nu furiei. “ După cum spune și Darwin, vârsta apariției emoțiilor , este interpretabilă. Fiecare om reacționează în modul său, în funcție de personalitatea sa sau de modul în care interpretează lucrurile. Spre exemplu, în prima zi de școală un copil poate fi entuziasmat , altuia îi poate fi teamă, altul poate fi curios sau nerăbdător, dar fiecare se va manifesta în felul său, prin râs, plâns, tremur, căutarea părintelui , fugă ș.a. Este evident că odată acomodat, copilul va începe să empatizeze și să își exprime sentimentele.

„Odată ce copiii devin capabili să vorbească, dezvoltarea emoțională capătă o nouă dimensiune. Emoțiile pot devenii acum subiect de reflecție: fiind capabili să definească emoțiile pe care le trăiesc, copiii pot să se distanțeze de ele , să se gândească la ele și, în acest fel . să obiectivizeze tot ce se întâmplă în interiorul lor. „ ( H. Rudolph Schaffer, 2005, p. 131)

Intrați în școală copiii vor învăța să își exprime emoțiile în cadrul orelor de “ Dezvoltare personală “ unde, discută despre modul în care se simt în diverse situații, crează situații în diverse jocuri de rol, pentru ca situația să fie cât mai apropiată de realitate. Acest lucru îi va ajuta să conștientizeze ceea ce se întâmplă în diverse momente. Nu este ușor pentru un copil să definească o emoțiie pe care nu a mai trăit-o, discutând cu alții despre ea, va realiza faptul că și el cunoaște acel sentiment, că nu este ceva ieșit din comun să ne fie frică și că este ceva normal să vorbim despre ceea ce simțim.

Emoțiile și modul de a fi ele percepute se schimbă în cazul unui copil cu diverse tulburări , deficiențe sau dizabilități. Nu putem compara ceea ce simte un copil neurotipic, cu ceea ce simte un copil diagnosticat cu tulburări din spectrul autismului ( TSA). Există totuși diverse modalități prin care emoțiile acestor copii pot fi echilibrate și anume prin terapiile de expresie. Totuși dacă vorbim despre astfel de terapii, trebuie să știm că fiecare copil va reacționa diferit atunci când vor fi aplicate asupra lui. Un mod bun de a echilibra emoțional un copil sau chiar și un adult, este cu ajutorul meloterapiei și art-terapiei. În cadrul clasei pregătitoare, în care principala metodă de predare este jocul, aceste terapii de expresie vor ajuta copilul să stea mai mult concentrat și cu siguranță , unii își vor exprima mai bine emoțiile astfel decât verbal.

În figura alăturată , puteți observa modul în care se manifestă emoțiile asupra organismului nostru.

Particularități ale sferei psiho-sociale

Socializarea la această vârstă, este foarte importantă , deoarece, are loc trecerea de la grădiniță la școală. Chiar dacă această clasă pregătitoare își desfăsoară activitățile asemănătoare celor din grădiniță, mediul, colegii, modul de predare și sistemul este unul nou pentru copil. Va începe să creeze relații empatice, începând cu cele din familie, dar și cu învățătorul. Dar odată cu intrarea lor în școală, încep să devină din ce în ce mai independenți, începând să își creeze relații pe care să se bazeze mai mult decât pe cele din cadrul familiei. Le place să comunice cu alți adulți decât cei pe care deja îi cunoaște, simțându-se astfel capabili în a purta o discuție cu o persoană mai mare.

Mulți copii, au o adaptabilitate mai puțin bună decât a altora. Specialiștii spun că acești copii, își vor schimba radical comportamenul după 4-5 săptămâni, atunci când va conștientiza faptul că acel mediu nou pentru el, nu este unul de care trebuie să îi fie frică. Un loc în care colegii îi pot deveni prieteni, învățătoarea le va spune lucruri noi și interesante și lucrurile se desfăsoară într-un mod asemănător cu unul pe care el îl cunoaște deja de la grădiniță. Această perioadă, va dura până când copilul va prinde încredere în el și va reuși să socializeze cu colegii sau să realizeze ceva pentru care să fie lăudat și apreciat. La astfel de copii, se va mai manifesta și teama de eșec, teama de a nu fi exteriorizați , însă cu ajutorul intervenției învățătoarei, acesta va reuși să treacă peste această teamă, integrându-se la fel de bine ca și ceilalți.

Este perioada în care încep să perceapă și să înțeleagă lucrurile diferit, iar atunci când vine vorba de regulile stabilite la nivelul clasei, se va comporta ca un justițiar, asigurându-se de faptul că nu este singurul care le respectă.

În cadrul grădiniței, o mare parte dintre copii preferă jocul independent. La acestă vârstă, copiii se simt atrași de jocurile coordonate și își doresc să socializeze cât mai mult cu prietenii. Este foarte important ca ei să simtă că fac parte dintr-un grup, dintr-o echipă, suferind foarte mult atunci când sunt dați la o parte de ceilalți.

Copiilor de această vârstă li se dezvoltă simțul moral-civic, fiind mult mai atenți la ce este corect și ce nu. Până la vârsta de 5 ani, acestora nu le plăcea să împartă, la vârsta de 5-6 ani însă, chiar le face plăcere să împartă mâncare, jucării și alte lucruri personale, atât la școală cât și acasă. Chiar dacă un coleg îi va lua jucăria, conflictul dintre ei va trece și vor începe să își rezolve singuri problemele fără a cere ajutorul unui adult.

Creativitatea ca dimensiune a personalității

“Creativitatea nu este totuna cu inteligența. Creativitatea nu este nici pură imitație sau memorare ; nu este nici accident – atunci când copilul face o greșeală, fără a fi conștient că acea greșeală are un anumit înțeles și o anume valoare, și nu înseamnă nici gândire bizară, ieșită din comun și necontrolată. ,, ( Teresa M. Amabile, 1997, p.56)

Deși se consideră că cel care a introdus termenul este G. W. Allport, J. Dewey (1921) , introduce termenul de creativitate prin care înțelege nu o trăsătură de excepție a persoanei, ci aspectul calitativ al gândirii. G.W. Allport, vorbește despre creativitate în anul 1937, simțind nevoia de a lărgi sfera semantică a cuvântului, impundându-l ca substantiv. Teresa M.Amabile, împreună cu coautorii definesc creativitatea ca "producerea de idei noi și utile în orice domeniu,, al activității umane, de la științe la arte, în educație, în afaceri sau în viața cotidiană.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “ creativitate,, , înseamnă “ a zămisli,, , “ a făuri,, , “ a naște ,, . “ Creativitatea marcheză întreaga personalitate și activitate psihică a individului și în același timp, se subsumează și se integrează organic sistemului de personalitate. ,, ( Elena Rafailă, 2002, p. 15 ) . A. Munteanu ( 1994), definește creativitatea ca fiind o structură a psihicului , care face posibilă realizarea unor producții, opere noi. I. Bontaș ( 1994), spune despre creativitate că este o capacitate complexă și fundamentală a personalității , care, sprijinindu-se pe date sau produse anterioare, în îmbinarea cu investigații și date noi, produce ceva nou, iriginal de valoare și eficiență științifică și social utilă, ca rezultat al influiențelor și relațiilor factorilor subiectivi și obiectivi. Despre activitatea creatoare, Liviu Rebreanu spune că este nevoie de concentrare , o încordare a atenției, care nu poate fi obținută întotdeauna. Acesta afirmă că inspirația vine doar chemată și că este în mare parte o concentrare a atenției aspura unui anumit lucru. În anul 1987, P. Popescu Neveanu, vorbește despre creativitate ca fiind o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistem de personalitate, acest lucru contribuint la preocuparea lui creativă. După E. P. Torrance, creativitatea reprezintă „procesul modelării unor idei sau ipoteze, al testării acestor idei și al comunicării rezultatelor obținute.,, J. Dewey și G.W. Allport au propus o altă viziune asupra creativității – omul dispune de un potențial, iar datoria educației este să-l descopere și să-l dezvolte. Prin educație, potențialul creativ poate deveni în timp, trăsătura de personalitate care va produce noul, originalul, valorile socio-culturale. Marian Bejat afirmă că “ prin creativitate se înțelege de obicei capacitatea gândirii umane de a găsi soluții noi, de a da naștere unor idei sau unor lucruri necunoscute anterior cel puțin pentru individ.,,( Bejat Marian, 1971, p. 102 )

Imaginația copiilor la vârsta de 5-6 ani , este fără margini, sunt iubitori de jocuri , fiind fascinații de fantezie, experimente și explorare. Le place să descopere diferența dintre ficțiune și realitate, activitatea creatoare sprijinind dezvoltarea intelectuală . Picasso spunea: “Orice copil este creativ. Problema este cum să îl faci să rămână așa și când crește.,, Rolul adultului este de a genera situații în care copilul să aibă ocazia să ancheteze, să reflecteze, să devină curios sau chiar confuz.

J.P. Guilford ( 1954) spune că factorii principali ai creativității sunt :

Sensibilitatea față de probleme

Flexibilitatea spontană

Aptitudinea de a gândi abstract

Originalitatea

Fluența ideațională

Aptitudinea de a vedea deosebirile și asemănările

Aptitudinea de a restructura, de a organiza si de a elabora

Mai mulți psihologi au împărțit activitatea creatoare în mai multe etape. Tudor Vianu, spune că aceste etape sunt:

Pregătirea

Inspirația

Invenția

Execuția ( Tudor Vianu, 1945, p 325-354)

O altă clasificare o face Graham Wallas:

Pregătirea

Incubația

Iluminarea

Verificarea ( G. Wallas, 1926)

Teresa M. Amabile clasifică etapele creativității astfel:

Prezentarea problemei – în care se stabilește sarcina

Pregătirea – în care se adună informațiile și resursele necesare

Generarea ideilor și posibilităților – în care se asambleză “ ingredientele”

Validarea , verificarea sau testarea

Evaluarea rezultatului- în care se stopează procesul, se încearcă iarăși sau se înceteză. ( Teresa M. Amabile, 1997)

Creativitatea este mai mult decât un produs, este un întreg proces. O pictură reușită, o transpunere interesantă a gândurilor prin scriere, o afirmație deosebită, sunt doar câteva exemple de procese creatoare. Cele mai commune exemeple de creativitate sunt întâlnite în artă și muzică, dar acest tip de gândire, poate apărea în orice domeniu sau situație.

O nouă oportunitate – clasa pregătitoare

Până acum trei ani, copiii de 5-6 ani își desfășurau activitatea în grădinițe. Pentru ca trecerea de la grădiniță la școală să nu fie atât de bruscă, pentru o mai bună și ușoară adaptabilitate la învățământul primar, la acest stadiu de vârstă, copiii sunt înscriși în clasa pregătitoare. Deși este un alt mediu, un alt cadru didactic, copiilor le este mai ușor să înțeleagă rolul lor în școală. Ca și la grădiniță, aceștia au posibilitatea de a se juca, activitățile sunt integrate , iar jocul este principala metodă de predare. Unii copii se vor adapta mai ușor, alții mai greu, dar cert este că tuturor le va fi mai ușor în clasa I, deoarece în clasa pregătitoare se exersează ceea era studiat în clasa I în 6-8 săptămâni.

Programa clasei pregătitoare cuprinde următoarele discipline: “ Comunicare în limba română,, , “ Matematică și explorarea mediului ,, , “ Dezvoltare personală ,, , “ Arte vizuale și abilități practice „ , Muzică și mișcare „ , „ Educație fizică” , „ Religie” și “ Limba engleză „ . La disciplina “ Comunicare în limba română,, se va exersa “trasarea elementelor grafice care intră în componența literelor de mână: linii, puncte, bastonașe, zale, bucle, semiovale, ovale, nodulețe (competența specifică 4.1.). Aceasta presupune exersarea musculaturii fine a mâinii și coordonarea vizual-auditiv-motrică, elemente absolut necesare pentru învățarea scrierii de mână la clasa I. Desigur că aceste exerciții vor fi realizate cu resurse variate (plastilină, ață, bețișoare, nisip, geamuri aburite, tablă, markere de diferite culori și grosimi, foi veline, foi liniate, etamină, suport electronic etc.) și în diferite tipuri de activități, cât mai atractive pentru copii. De exemplu, activitatea poate fi organizată pe ateliere de lucru simultane, astfel încât să existe varietate, să poată fi mai bine urmărite și supravegheate atelierele cu grad de dificultate sporit. În programa veche, acesta era un element de conținut prevăzut pentru cei care optau să aloce mai mult de 4 ore pe săptămână la această disciplină. Noua programă este construită conform noului plan-cadru, adică pentru 5 ore pe săptămână. ,, (Iliana Dumitrescu, Cercetător științific, Director adjunct, Institutul de Științe ale Educației).

Concernul numeric de operare în cadrul disciplinei “ Matematică și explorarea mediului,, este de 0-31 , considerându-se suficient pentru această vârstă și vizându-se totodată și faptul că luna calendaristică are maxim 31 de zile, fiind astfel posibilă implementarea noțiunilor de unități de măsurare a timpului. Conform programei, elevii vor forma, scrie, citi, compune, descompune, compara sau ordona numerele. Predarea va fi sub forma unui joc, folosindu-se întotdeauna materiale intuitive, care au scopul de a demonstra ceea ce a fost menționat. Trebuie să avem în vedere faptul că profesorii au rolul de a-i pregăti pe cei mici pentru viață, folosind metode în care lor li se poate arăta teoria prin practică, vor înțelege mult mai ușor, iar conexiunile lor cu realitatea, deja vor fi create. După cum s-a menționat, acest stadiu de vârstă este acela la care se face trecerea la gândirea logică, astfel unii copii vor reuși să calculeze fără material intuitiv, altora le va fi mult mai ușor să folosească degete, numărătoare sau obiecte din natură pe post de suport.

Toate aceste activități se vor desfășura sub forma predării integrate, unde cadrul didactic se va folosi de cunoștințele dobândite în cadrul celorlate discipline pentru a-l face pe copil să înteleagă. De exemplu dacă la „ Comunicare în limba română “ , se va discuta despre “ Camaradul meu , Coretti ,, , se poate face trecerea la “ Dezvoltare personală „ unde să se discute despre prietenie, sau la “ Matematică și explorarea mediului,, să se discute despre prietenii omului și animalele de companie , iar la “ Muzică și mișcare,, se vor învăța și asculta cântece cu tema “ Prietenia,,. Copilului îi va fi mult mai ușor să înțeleagă despre ce se discută, trecând un subiect prin toate domeniile.

“ Materialul didactic sugerat în activitățile de învățare propuse nu are caracter de obligativitate. Activitățile de învățare sunt sugestii pentru formarea competențelor. Ele pot fi și trebuie adaptate specificului fiecărei clase, inclusiv în funcție de resursele de care dispune fiecare cadru didactic care predă la clasa pregătitoare. Cadrul didactic trebuie să urmărească permanent realizarea de conexiuni între toate disciplinele, prin oferirea unor contexte de învățare relevante pentru realitatea cotidiană a elevului de clasă pregătitoare, care să îl mențină amplasat în mediul cunoscut lui și care să fie totodată atractive, instructive și folositoare. ,, (Iliana Dumitrescu, Cercetător științific, Director adjunct, Institutul de Științe ale Educației )

Aspecte ale dezvoltării la vârsta școlară mică

Aspecte ale dezvoltării motrice la copiii de 5-6 ani

Pe lângă celelalte deprinderi motrice dobândite până la acest stadiu de vârstă, copilui de 5 – 6 i se vor dezvolta și următoarele:

Aruncă și prinde o minge cu amândouă mâinile

Poate înota

Poate să danseze conform unui ritm melodic

Poate sari

Poate merge pe bicicletă

În ceea ce privește motricitatea fină, copilul poate reuși să :

Își lege singur șireturile

deseneze singur forme geometrice

folosească correct vesela

înșire mărgele pe ață

plieze hârtia conform unor sarcini

Folosească uneltele

Scrie corect litere de tipar

Ajute la treburile casnice

Imite , copiaze și să reproducă litere, numere sau forme mai complexe

Își închidă singur nasturii sau fermoarul.

Dezvoltarea limbajului la vârsta de 5-6 ani

Dacă până la vârsta de 3 ani , limbajul s-a dezvoltat mai mult din punct de vedere impresiv decât expresiv, la acestă vârstă , vorbirea se dezvoltă atât calitativ ,cât și cantitativ. Copilul va începe să poată exprima ceea ce recepționează. În perioada de 5-6 ani, în normalitate, copilul este capabil să se exprime corect din punct de vedere gramatical, folosind cuvintele în propoziții din ce în ce mai complexe.

Dacă până la această vârstă, copilului nu îi este ușor să înțeleagă conceptul de orientare spațială, în acest stadiu de vârstă, această problemă a micuțului începe să se elucideze , acesta înțelegănd conceptele principale.

Limbajul impresiv va ajuta copilul în dezovoltarea celui expresiv. Este vârsta la care acesta folosește corect termenii, cuvintele, articulația, vorbirea fiind mult mai inteligibilă. În cazul în care, până la vârsta de 5 ani , pronunția copilului nu este inteligibilă de către cei din jur, este recomandată o evaluare logopedică de specialitate. Achizițiile în vocabularul copilului sunt de aproximativ 50 de cuvinte pe lună. La această vârstă, vocabularul său se îmbogățește considerabil. În ciuda faptului că micuțul nu va folosi întotdeauna corect gramartical cuvintele în propoziții, trebuie precizat faptul că poate formula fraze, cu sens, într-un context potrivit.

Foarte important pentru dezvoltarea scris-cititului este dezvoltarea auzului fonematic și conștientizarea diferenței dintre cuvânt și sunet. La această vârstă , copilul poate să asocieze literelor pe care le observă, sunetul adecvat, conștientizând faptul că mai multe sunete la un loc , formează un cuvânt.

Cu greutate , putea afla părintele ce activități a făcut copilul la grădiniță, întrebându-l pe el. La vârsta de 5-6 ani, copilul este încântat să povestească cee ace face la școală , considerându-se parte din familie, mai ales atunci când observă că părinții săi povestesc întâmplările de la serviciu, din ziua respective. Ascultându-l , acesta va deveni mai responsabil , se va exprima mai ușor, considerând că școala este serviciul său.

La vârsta de 6 ani, copilul înțelege noțiunea de sinonim, antonim sau diminutiv, sub forma de cuvinte cu același înțeles, cu sens opus și cuvinte alintate.

Dezvoltarea stadială a trebuințelor umane

“ Punând ordine în haosul – ce domnea până atunci – de impulsuri, instincte, necesitați, deprinderi, orientări, aspirații, procese afective, cognitive, volitive, intuiționale, nevoia omului de sine și de alții, de realitatea transcendentă și de divinitate, de creație și sacralitate, de armonie și împlinire în viață etc, Maslow oferă o grilă piramidală după care, pe de o parte putem recunoaște locul și funcțiile fiecărei trebuințe, necesitatea existenței trebuințelor ca veritabil ghid de orientare, supraviețuire, creștere și dezvoltare (evoluție) – deopotrivă a individului cât și a colectivităților (căci și acestea sunt tot „organisme” psihice dar la un alt nivel). „(Aurelian Burcu, 2003, p.5)

Dezvoltarea cognitivă

Gândirea

Copiii zilelor noastre au acces la mult mai multe informații decât generațiile anterioare, au avut. Astfel, acestora le este mai ușor să își lărgească experiențele cognitive.

Din perspectiva lui Piaget, în perioada aceasta, gândirea se află în stadiul preoperațional, cuprindinzând două secvențe: până la 4 ani gândirea este preconceptual simbolică iar între 4 și 7 ani este intuitivă.

La vârsta de 6 ani , copilul este capabil în a analiza obiectele după anumite criterii, apărând însă probleme în moentul reorganizării unei noi clasificări după alte criterii.

S-a constatat de asemenea că experiențele perceptive nu sunt suficiente pentru formarea noțiunilor de viteză și distanță care rămân neclare în primii ani de viață ai copilului. Dificultățile mari pe care copilul le întâmpină în formarea acestor noțiuni sunt datorate atât lipsei de maturitate psihică cât și faptului că ele pretind alte noțiuni ca suport pe care copilul nu le stăpânește încă.

Gândirea intuitivă este mai rafinată decât cea din perioada precedentă chiar dacă rămâne încă centrată pe obiect. Datorită caracterului concret al gândirii, pentru a înțelege diferite povești preșcolarul are nevoie să vadă și imagini. Rolul ilustrațiilor este foarte mare. Copilul încă are dificultăți în a distinge ceea ce este fals de ceea ce este real.

Progresele pe care le face copilul sub raport intelectual sunt influențate de o educație intensivă în acest sens desfășurată în familie.

Reprezentările

În această perioadă reprezentările evoluează mai ales pe plan calitativ, lucru care duce la dezvoltarea gândirii. „Se structurează întreaga paletă de reprezentări, atât a celor de evocare, de completare, de anticipare, cât și a celor fantastice. ‚, (Munteanu A., 1998).

Desigur, reprezentările sunt de mai multe feluri, reprezentări privind obiecte văzute, evenimente trăite dar și reprezentări ale evenimentelor evocate de adult.

Memoria

Unele cercetări au arătat că în activitățile de joc repetat un copil de 3-4 ani poate ajunge să asimileze notele caracteristice unui comportament mnezic superior. Capacitatea de memorare după 4 ani este deosebit de activă. Acest lucru poate fi observat în ușurința cu care copiii preșcolari memorează diferite poezii, povestiri etc. Cu toate acestea durata păstrării este încă destul de scurtă. Copilul memorează cu ușurință și rapiditate dar și uită la fel de ușor.

La copiii de vârsta preșcolară memorarea involuntară a unui material ce constituie obiect al activității prezintă o productivitate sporită în comparație cu memorarea voluntară. Totuși treptat memorarea voluntară va ocupa din ce în ce mai mult teren. Faptul că acești copii pot memora voluntar un text este evidențiat de capacitatea acestora de a reda textul în cuvinte proprii. Această notă personală nu apare imediat după memorare ci după un anumit timp.

Capacitatea de reproducere sau „memoria reproducătoare,, atinge un nivel maxim în perioada preșcolară.

Memoria are totuși și un caracter nediferențiat, difuz fapt care face ca uneori copiii să confunde obiectele care se aseamănă, lucru care este evidențiat mai ales în momentul reproducerii când se produc confuzii.

Emotivitatea își pune amprenta și asupra memoriei. „Copilul memorează mai ușor, păstrează mai bine, și reproduce mai exact lucrurile care primesc o „întărire,, emotivă, în special pozitivă,,. (Jurcău , Megieșan, 2001)

Memoria are și un caracter intuitiv-concret astfel că se memorează mai ușor atunci când există și un suport vizual. Memoria verbal-logică apare mai târziu. Din materialul verbal se memorează mai ușor descrierile și acelea în care se accentuează elementul emotiv.

Imaginația

Activitățile desfășurate în grădiniță, jocurile, poveștile și basmele contribuie la dezvoltarea imaginației. După vârsta de 2-3 ani se dezvoltă și anumite abilități artistice, de aceea este foarte important ca părinții să încurajeze copiii dacă observă anumite înclinații ale acestora. Orice activitate artistică trebuie făcută din plăcere pentru că atunci când ea este forțată nu va avea nici un efect.

Imaginația și gândirea creatoare se manifestă nu numai în joc ci și în desen, muzică, dans, pictură etc. Un mod eficient de comunicare al copilului se realizează prin intermediul desenului. În jurul vârstei de 4-5 ani „ apare desenul ideoplastic caracterizat de un realism intelectual și care exprimă deja stări sufletești,,( Bonchiș E., 2000). Acum copilul folosește culori tot mai variate și le combină mai mult. Jacqueline Royer subliniază printre altele că majoritatea copiilor de 3-4 ani desenează „omulețul mormoloc,, – abia spre sfârșitul perioadei copiii reconstituie figura umană, ochii simpli și mari, trunchiul extrem de schematic. La 4-5 ani brațele și picioarele sunt atașate de trunchi, gura este simplă și de regulă ovală, apar elemente de vestimentație. Părul, detaliile vestimentare – pantaloni, fustă, rochie, cercei, curele – brațele redate sub formă de săgeată, trunchiul mai lung și mai larg, constituie caracteristici ale desenului de 5-6 ani. ,,( Bonchiș E., 2000).

La această vârstă și capacitatea fabulatorie este deosebit de activă, copilul construind tot felul de povești. El poate construi povestioare după imagini și dialoguri în cadrul teatrului de păpuși.

CAPITOLUL II

ASPECTE PARTICULARE ALE LIMBAJULUI ȘI TULBURĂRILOR DE LIMBAJ

“Limbajul este o activitate de comunicare interumană, realizată prin intermediul limbii și al tuturor resurselor sale. Comparativ cu procesele psihice este definit ca un fenomen psihic,, . (Mircea Vlad, 2012, p. 44)

“Limbajul este un fenomen cu caracter social ( se dobândește doar în societate ) și are, prin excelență, un caracter individual ( fiecare om are o maniera personală ).,,(Tiberiu Buzdugan, 2006, p. 65)

După cum au spus și autorii mai sus menționați, limbajul este în strânsă legătură cu toate resursele sale și îndeplinește mai multe funcții. Mircea Vlad, clasifică aceste funcții astfel:

De comunicare;

Cognitivă;

Simbolic-reprezentativă;

Expresivă;

Persuasivă;

Reglatorie;

Ludică;

Dialectică. ( Mircea Vlad, 2012, p. 45 )

Roman Jakobson, descrie funcțiile limbajului astfel :

Funcția referențială corespunde factorului de context și descrie o situație, un obiect sau o stare mentală. Declarațiile descriptive ale funcției referențiale pot fi compuse din descripțiile definite și cuvinte deictice, de exemplu, "Frunzele toamnei au căzut toate acum.,,

Funcția expresivă se referă la expeditor și este cel mai bine exemplificată de interjecții și alte modificări de sunet care nu alterează sensul denotativ al stării interne

Funcția cognitivă are rolul de a integra și a elabora gândirea.

Funcția poetică se referă la codul comun și modul în care acesta este utilizat. Este o funcție prezentă în poezie precum și sloganuri.

Funcția metalingvistică se refera la utilizarea codului , pentru a discuta despre ceva anume.

Funcția de comunicare are rolul de a trasnfera un mesaj de la o persoană la alta, printr-un cod comun.

2.1 Limbajul copiilor de 5-6 ani

Odată intrat la grădiniță sau în clasa pregătitoare, comunicare copilului se dezvoltă, acesta devenind sigur pe limbajul pe care îl deține. Aceasta este vârsta la care temperamental copilului poate influența comunicare și abilitățile acesteia.

Limbajul se dezvoltă în următoarele 8 etape :

Ascultarea

La această vârstă copiii continua să își dezvolte abilitățile de ascultate și de memorare auditivă.

Limbajul receptiv

Această etapă este foarte importantă atunci când vine vorba de înțelegerea instrucțiunilor, dar aceasta este vârsta la care copiii înțeleg mai multe decât pot exprima.

Limbajul expresiv

Se referă la ceea ce spune copilul. La acest stadiu de vârstă, copilul este capabil să detalieze, să folosească propoziții compuse, să povestească o întâmplare, să răspundă la intrebări.

Vorbirea

Este etapa în care se dezvoltă vorbirea și pronunția. În momentul sesizării unor erori de vorbire, este important să se intervină cu ajutorul unui model corect. La această vârstă copiii încă pot întâmpina dificultăți în apropierile consonantice.

Fluența și disfluența

La această vârstă, fluența este o problemă. Vocabularul copilului se dezvoltă rapid. Acesta poate procesa mai repede o informație, o idee, un mesaj decât se poate exprima, astfel putând apărea balbismul. În cazul în care aceste poticniri au o frecvență mare, trebuie intervenit pentru a preveni formarea unor obiceiuri.

Cunoașterea

La această vârstă copiii dezvoltați normali, sunt capabili să ofere numele complet, adresa, vârsta sau ziua nașterii lor. Pot descrie și recunoaște obiecte, cunoscându-le utilitatea.

Comunicarea socială

La vârsta de 5-6 ani, copiii se antrenează în comunicarea cu adulții sau cu colegii lor. Acesta este capabil să imite o intoneție și să vorbească în șoaptă.

Corectarea

Aceasta este vârsta la care erorile în vorbire apar foarte des. Părinții și adulții din jurul copilului au rolul de a-i corecta și a nu le întării aceste erori. În cazul în care intensitatea lor este ridicată, atunci , este recomandată o evaluare de specialitate.

2.2 Terapia tulburărilor de limbaj

“Terapia logopedică este o activitate complexă, desfășurată pe multe planuri, individual sau pe grupe, în funcție de etiologia tulburării, gravitate, vârstă. Terapia logopedică se stabilește în urma unei examinări complexe, pe baza căreia se stabilește diagnosticul logopedic. […] În privința metodelor de corectare, literatura de specialitate și practica dovedește că nu se pot aplica metode general valabile în toate tulburările și cazurile. Terapia logopedică este strict individualizată.,,( Vrășmaș Ecaterina, Stănică Cornelia, 1997)

Un elev cu o dizabilitate de învățare care prezintă dificultăți de înțelegere și/sau comunicare verbală/orală sau scrisă poate avea o tulburare de limbaj. Acesta poate sau nu să fie un rezultat direct a ceva neurologic, fizic sau psihic. Un elev care prezintă dificultăți de articulare, poate avea o tulburare de vorbire. Fluența vocii de obicei lipsește și uneori, un copil poate avea atât întârzieri de limbaj cât și de vorbire. Întârzierile lingvistice include lipsa de înțelegere. Ambele tulburări pot avea un impact considerabil în capacitatea copilului de a învăța. O intervenție timpurie este crucială.

Tulburările de vorbire și de limbaj pot afecta modul în care copiii vorbesc, înțeleg sau procesează informațiile. Tulburările de vorbire includ claritatea, calitatea vocii și fluența cuvintelor vorbite de copil. Constau în abilitatea copilului de a deține conversații semnificative, a-i înțelege pe ceilalți, a rezolva o problema, a citi și a înțelege și a-și exprima gândurile prin cuvinte rostite sau scrise.

Numărul de copii cu dizabilități, cu vârste cuprinse între 3 și 21 de ani, care au urmat studiile în școlile publice, în conformitate cu Legea Învățământului, partea B, a fost în anul 2003 de 6,068,802 (în 50 de state, și zonele periferice). Dintre acești copii, 1460583 (24,1%) au beneficiat de servicii pentru tulburări de vorbire sau de limbaj. În aceasta estimare nu se includ copiii care probleme secundare de vorbire , limbaj sau alte condiții.

Abiliățile de comunicare sunt centrul experienței de viață, în special pentru copiii care sunt în curs de dezvoltare cognitivă și de învățare. Citirea, scrierea, gesticularea, ascultarea, vorbirea, sunt toate forme de limbaj. Învățarea are loc prin procesul de comunicare. Abilitatea de a participa la comunicarea activă și interactivă, cu colegii și adulții din cadrul instituției de învățământ este esențială pentru un elev de a reuși în școală.

Limba vorbită prevede dezvoltarea de citire și scriere. Între limba vorbită și scrisă există o relație de reciprocitate, fiecare bazându-se pe limbaj și competența de alfabetizare, începând precoce și continuând în copilărie până la maturitate.

Copiii cu tulburări de comunicare au frecvent un nivel academic slab sau insuficient, au probleme cu lecturarea, dificultăți de înțelegere și exprimarea lingvistică, pentru ca evita participarea în clasă, când conștientizează tulburarea lor, aceștia arată o judecată mai slabă, și prezintă dificultăți la teste.

Evaluarea și tratamentul problemelor de comunicare implică eforturi de cooperare cu ceilalți, cum ar fi părinții, audiologii, psihologii, asistenții sociali, cadrele didactice de la clasă, profesori de educație specială, consilieri de orientare, medici și asistente medicale. Serviciile pentru elevii cu probleme de comunicare pot fi furnizate în sesiuni individuale sau de grup mic, în sălile de clasă sau când face echipă cu profesorii sau într-o echipă cu profesorii și părinții. O tulburare de comunicare se referă la un nivel scăzut al capacității de a primi, trimite, procesa și a înțelege concepte sau sisteme verbale, nonverbale sau simboluri grafice. Dezvoltarea comunicării într-un ritm normal necesită un mecanism de interacțiune într-un mediu favorabil. Componentele unui mecanism intact includ sensibilitatea auzului, percepția, inteligența, stabilitatea emoționala ș.a. . Un mediu favorabil este acela care oferă copilului o expunere lingvistică adecvată, precum și o stimulare ce consolidează încercările copilului de a comunica, având așteptări realiste în funcție de stadiul de dezvoltare al copilului. Tulburarea de limbaj este cea mai comună deficiență care apare încă din copilărie, aceasta apărând într-un procent de 5-10% dintre copii. Copiii învață limba în copilăria timpurie, mai târziu folosind limba dobândită pentru a învăța și a forma noi deprinderi. Aceste probleme persistă, de multe ori până în adolescență și în unele cazuri mai grave, până la maturitate. Intervenția timpurie poate ajuta la minimizarea consecințelor.

Există două tipuri majore de tulburări de comunicare, acestea fiind tulburarea de vorbire și ce de limbaj. Termenul de tulburare de vorbire se referă la dificultatea de articulare a sunetelor, de vorbire fluentă sau/ și voce. Tulburările de articulare sunt caracterizate prin înlocuirile, omisiunile, adăugirile, sau denaturările unor sunete vorbite, care interferează cu inteligibilitatea. (James Carter, MA, CCC-SLPKarol Musher, MA, CCC-SLP)

Emil Verza, clasifică deficiențele de limbaj astfel:

Tulburări de pronunție sau articulație – dislalie , rinolalie, dizartrie .

Tulburări de ritm și fluență a vorbirii – bâlbâiala, logonevroza , tumultus sermons, tahilalie, bradilalie, aftongie, tulburări pe bază de coree .

Tulburări de voce – afonie, disfonie, fonastenie .

Tulburări ale limbajului citit- scris – dislexie- alexie și disgrafie – agrafie .

Tulbulări polimorfe – afazie și alalie .

Tulburări de dezvoltare a limbajului – mutism psihogen, elective sau voluntare, retard sau întârziere în dezvoltarea general a vorbirii.

Tulburări ale limbajului bazat pe disfuncții psihice – dislogii , ecolalii, jargonofazii, bradifazii ș.a. . (Florin Emil Verza, 2008, pg. 80.)

Multe persoane au nevoie de terapie logopedică, copii, adolescenți sau adulți. Toți cei care bănuiesc că au o tulburare a limbajului , este bine să meargă la o evaluare logopedică. Unii dintre ei pot urma un tratament recuperatoriu în urma evaluării sau nu, în funcție de severitatea tulburării lor.

Terapia tulburărilor de limbaj nu are rolul doar de a ajuta clientul în corectarea sunetului sau sunetelor afectate, ci și de a îmbunătăți imaginea de sine a acestuia, de a schimba atitudinea logopatului față de tulburarea pe care o are. Este important pentru logopat sau părintele acestuia în cazul copiilor , să aibă o idee clară despre ceea ce presupune terapia, motivele care solicită tratamentul recuperatoriu, aceste lucruri ajutându-l să cunoască obiectivele terapiei și finalitatea ei.

Pentru ca terapia logopedică să fie una care să dea rezultate, la fel ca orice terapie, este necesar ca logopedul să aibă cunoștințe vaste despre acest tratament. Ca orice lucru care necesită intervenție, sunt persoane care au întâlnit cazuri cu precădere pe ceva anume. În cazul logopediei, cel mai posibil se poate vorbi despre întârzierea în dezvoltarea limbajului sau dislalie. Făcând referire la bâlbism, se poate spune că este o tulburare de ritm și fluență care necesită o bună pregătire logopedică , dar și psihologică în cazul apariției unor frustrări care afectează personalitatea logopatului.

“Această formă de terapie este o activitate complexă, desfășurată pe mai multe planuri, individual sau pe grupe, în funcție de etiologia tulburării sau gravitate, vârstă. Datorită complexității structurii limajului și rolului esențial în procesul de comunicare, orice tulburare apărută în acest registru poate avea ecou atât în structurarea și dezvoltatea armonioasă a personalității , cât și în afectarea randamentului școlar și a relațiilor interpersonale. În consecință, terapia tulburărilor de limbaj a apărut ca un domeniu de intervenție distinct, care debuteaă cuactivități centrate pe formarea abilităților prelingvistice, cu accent pe dezvoltarea abilității de ascultare și pe comunicarea nonverbală și imagistică. „ ( Alois Gherguț , 2011, p. 121)

Tulburări de vorbire și tulburari de limbaj

O tulburare de vorbire se referă la o problemă cu producția efectivă de sunete, în timp ce o tulburare limbă se referă la o dificultatea de a înțelege sau a pune cuvintele într-un context pentru a comunica idei.

Tulburările de vorbire sunt împărțite în:

Tulburările de articulare : apar dificultăți în producerea sunetelor în silabe sau cuvinte , ascultătorii neputând înțelege mesajul.

Tulburări de ritm și fluență : sunt probleme, de tipul balbismului, în care fluul vorbirii este întrerupt prin opriri , sunete sau silabe prelungite și repetiții.

Tulburări de voce : sunt problemele cu calitatea vocii care fac ca atenția ascultătorului să nu fie centrată pe ceea ce le este transmis. Aceste tulburări pot provoca pentru un copil care vorbește, dureri sau disconfort.

Tulburări de alimentare orală : de tipul disfagiei, includ dificultăți de salivare, mastecație sau înghițire.

Tulburările de limbaj pot fi de două tipuri și anume : receptive sau expresive. Cele de tip receptiv sunt la nivelul înțelegerii , iar cele de tip expresiv se referă la un vocabular limitat sau o incapacitate a folosirii limbii într-un mod corespunzător din punct de vedere social.

Terapia logopedică este realizată de logopezi, profesioniști educați în studiul comunicării umane , dezvoltarea comunicării și tulburările acesteia.

Logopezii , pentru începerea terapiei vor evalua vorbirea, limbajul, comunicarea orală, modul de a mânca și de a înghiții și abilitățile de comunicare ( articularea, fluența, vocea , limbajul receptive și expresiv , etc) , căutând astfel, cel mai bun mod de intervenție.

Terapeuții sunt nevoiți să folosească o varietate de strategii pentru a interacționa cu copilul. Acesta trebuie să adapteze terapia la joc, să se folosească de imagini, cărți și orice alte material care vor stimuli dezvoltarea limbajului. Terapeutul are rolul de a corecta pronunția și de a folosi exerciții pentru a îmbunății competențele lingvistice ale logopatului.

2.3 Dislalia și terapia dislaliei

Dislalia este descrisă de către logopedul Cristina Gheorghe ca fiind “ o tulburare de pronunție ce constă în imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete izolate sau în combinații fluente în timpul vorbirii și constă în deformarea , substituirea, omiterea sau inversarea anumitor sunete în vorbirea spontană și cea reprodusă. Dislalicul nu prezintă dificultăți de înțelegere și în exprimare , ci doar dificultăți de realizare sonoră. Vorbirea dislalicului reprezintă o abatere de la normele de articulare a limbii. „

Dislalia este un tip de tulburare în care pacienții au dificultăți vizibile în pronunțarea corectă a cuvintelor și articularea lor în mod clar. Unele personae care au această tulburare, întâmpină dificultăți în vorbire doar la nivelul unui sunet, altele pot întâmpina dificultăți la nivelul mai multor sunete și alte personae pot întâmpina dificultăți în vorbire în general. Tulburarea apare în general la copiii mici , atunci când ajung la vârsta la care încep să vorbească.

Atunci când apar dificultăți semnificative în vorbirea copilului, cea mai indicată este examinarea sistemului fono-articulator. Cele mai frecvente cauze apar la nivelul frenului limbii. Dacă frenul este prea scurt, limba nu se poate miscă normal pentru articularea corectă a sunetelor. Malformația frenului limbii nu este cunoscută și se poate corecta printr-o intervenție chirurghicală. Medicii sunt de părere că cu cât această intervenție este făcută mai timpuriu, cu atât copiilor li se va permite să-și dezvolte abilitățile de vorbire.

O altă cauză a dislaliei, este surditatea congenitală. Principala problemă a acestei cauze, este incapacitatea de a înțelege ceea ce vorbesc cei din jurul său. În funcție de restanțele auditive pe care pacientul le poate avea, gradul problemei este mai ridicat sau mai scăzut. Asociată cu o tulburare de învățare, dislalia poate aparea ca o caracteristică, pacientul întâmpinând probleme în momentul articulării.

Logopedul Lavinia Neacșu, clasifică dislalia după următoarele criterii :

Dislalie simplă – tulburările se manifestă sub formă usoară, la nivelul unor sunete izolate sau la familia unor sunete ( siflante, suerătoare ) și la acele sunete care se pronunță mai târziu în ontogeneză, presupunând o coordonare fina a aparatului fonoarticulator.

Dislalie polimorfă – apare atunci când tulburările sunt extinse asupra majorității sunetelor. Vorbirea devine mai greu accesibilă pentru interlocutor , iar exprimarea gândurilor dislalicului întâmpină dificultăți,

Dislalie fenerală ( totală) – când tulburările se extind asupra majorității sunetelor. Sunt afectate toate sunetele.

După criteriul etiologic :

dislalie mecanică ( disglosie) – malformații ale organelor periferice ale vorbirii

dislalie funcțională motorie- apare în urma dificultăților motorii ale organelor fonoarticulatoare. La copiii neîndemânatici, cu întârzieri în dezvoltarea motorie.

dislalie funcțională senzorială – pe baza unor deficiențe la nivelul mecanismelor senzitive ( auzul fonematic sau insuficiențe ale analizei și sintezei ).

Cauze specifice :

Imitarea unor persoane cu pronunție deficitară.

Metode nefavorabile de educație, care nu duc la stimularea vorbirii.

Încurajarea copilului preșcolare pentru pronunția peltică pentru amuzament .

Implantarea defectuoasă a dinților .

Diferite anomalii ale aparatului bucal .

Deficiențe cerebrale.

Insuficiența dezvoltării psihice.

Hipoacuzie .

Slaba dezvoltare a auzului fonematic .

Progenia și pragmatismul.

În terapia dislaliei trebuiesc luate în calcul următoarele principii :

Vârsta logopatului și severitatea deficiențe, dar și nivelul de școlarizare al acestuia .

Colaborarea cu medici și pedagogi .

Urmărirea unor etape de corectare .

Utilizarea permanentă a jocului didactic .

Corelarea achizițiilor cu comunicarea normală .

Utilizarea ca sprijin a psihoterapiei.

CAPITOLUL III

DIMENSIUNEA PSIHO-EMOȚIONALĂ A PERSONALITĂȚII COPILULUI DE 5-6 ANI

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “emoție ,, provine din latinescul “emotionis ,, , ce înseamnă “ implus care aduce reacții ,, . Pentru a avea parte de o emoție, corpul nostru are nevoie de un stimul.

Copiii , ca și adulții, reacționează diferit atunci când sunt puși în fața unei experiențe noi. Unii pot plânge, alții pot râde, alții vor putea rămâne indiferenți, cert este însă că în momentul în care dorim să vorbim despre o emoție, trebuie să ne asigurăm că stimulul a fost perceput.

Andra Perțe ( 2010) spune că orice emoție presupune prezența câtorva elemente și anume : un stimul declanșator, cum este acesta interpretat din punct de vedere cognitiv, modificarile fiziologice care apar, manifestările comportamentale, starea și trăirea subiectivă.

Principalul factor al dezvoltării emoționale, îl are mediul, aici incluzând familia, școala sau locul în care copilul își desfășoară majoritatea activităților. Având în vedere faptul că trăim într-o lume aflată în continuă mișcare, în care principalul nostru dușman este timpul, copiii, au cât mai puține momente favorabile dezvoltării emoționale. Este de înțeles faptul că un copil nu va ști cum să reacționeze la o ieșire împreună cu familia sau când va primi un refuz, luând în calcul timpul petrecut în general cu aceasta. Închiși într-o lume a tehnologiei, ca viitori adulți , nu reușesc decât să își limiteze creativitatea, afectivitatea, imaginația și chiar emoțiile.

Desenele animate conțin acte violente, unde grafica este una inadecvată vârstei lor. Ce emoții pozitive îi pot fi induse unui copil în momentul în care urmărește personaje care se jignesc sau familii care se destramă? Greșeala părinților nu apare doar atunci când sunt de acord ca micuțul să urmărească așa ceva, trebuie menționat că sunt părinți care promovează astfel de desene, cumpărându-le copiilor obiecte cu protagoniștii. Din dorința de a compensa lipsa de pe parcursul zilei, părinții se lasă manipulați practic de copiii lor, crezând că pot demonstra astfel, ce părinți buni sunt. Greșit! Un copil are nevoie de un părinte sub forma unui prieten, o persoană în fața căreia nu poate avea secrete.

Din lipsa de comunicare, de socializare, copiii ajung să devină nervoși , violenți, frustrați. Cei mai emotivi copii, sunt cu care s-a comunicat, cei care înțeleg un stimul. Este demonstrat că persoanele care au aptitudini muzicale sau artistice, sunt mult mai emotive decăt celelalte. Dar în același timp, activitățile artistice , pot echilibra emoțiile oamenilor.

Emoțiile de bază și expresiile acestora ( Schaffer, 2005, p. 128 )

Daniel Goleman (cercetător în inteligența emoțională), clasifică emoțiile astfel:

3.1 Tulburările emoționale ale copiilor de 5-6 ani

Neținând cont de nevoie copilui și de semnalele de alarmă pe care acesta le trage, prin neglijență din partea celor din jur, se poate ajunge cu ușurință la tulburări emoționale.

Tulburările emoționale se clasifică astfel:

Tulburări afective la copii se manifestă în general asupra dispoziției acestora. Tulburarea afectivă predominantă este depresia. Aceasta se poate observa comportamental. Un copil nu va putea să se exprime verbal, spunând că este într-o depresie, dar faptul că este apatic sau trist, poate fi un semn al acestei tulburări, mai ales dacă apare și irascibilitatea sau plânsul.

Tulburări de anxietate “ la copii, starea de anxietate este cu atât mai des întâlnită, pentru că ei sunt mai vulnerabili și mai puțin pregătiți șă facă față problemelor. Fricile lor sunt mai intense și ei sunt mai neputincioși când se confruntă cu un pericol. Așadar, se pare că grijile și temerile fac parte din viața oricărui om, și copiii sunt cu atât mai predispuși să le trăiască. ,, ( Raluca Mosora, 2013)

Această tulburare poate dura sau poate fi combătută într-un scurt timp. Observându-și copilul, părintele poate lua măsuri în cazul în care această anxietate persistă, consultând un psihiatru, psiholog sau un consilier psihologic.

Tulburările comportamentale la copii, sunt foarte des întâlnite. Emil Verza (2008) descrie comportamentul ca fiind “dependent de nivelul intelectului , de cunoștințele și experiențele de viață a individului, de caracteristicile organizării sociale și funcționale relațiilor intersubiective. Unele comportamente aberante se produc și prin fixarea obișnuințelor negative sau prin repetarea unor experiențe negative pe care invidividul le percepe ca avantajoase, fără a face o evaluare de ansamblu a situației și fără să ia în considerație efectele pe care le au asupra celor din jur. „ Acestea însă pot fi trecătoare sau patologice. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic, ce implică tulburări în sfera emoțional-volitivă, ca urmare a unei leziuni cerebrale pre- sau post-natale, a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. Strachinaru, 1994). Aceste devieri de conduită sunt, așadar, nu doar abateri de la normele stării de sănătate, ci și de la normele morale, cu daune resimțite în raporturile sociale normale. Din categoria celor patologice, fac parte tulburările obsesiv compulsive, ADHD sau TSA.

Tulburările obsesiv-compulsive se referă la rutine pe care copilul le are, la obsesii asupra unor lucruri, ritualuri, numere, cântece ș.a. , care se pot schimba de la o zi la alta sau se pot fixa asupra comportamentului copilului. Copiii cu TOC, au obiceiul și tendința de a verifica lucrurile pentru care au format o obsesie. Vor izbucni în plans atunci când nu își vor mai găsi jucăriile aranjate în ordinea aparent haotică în care le-au lăsat, dar foarte bine structurată în mintea lor. Vor avea o criză atunci când lipsește o piesă din puzzelul lor preferat și nu își da liniște părinților decât în momentul în care obțin ceea ce vor.

ADHD – când ne gândim la sindromul ADHD, ne vine în minte imaginea unui copil energic, un copil care nu are o atenție voluntară de lungă durată. Cadrelor didactice le este greu sau imposibil să accepte un copil care “ le strică clasa”. Este adevărat faptul că nu este deloc ușor să facem un astfel de copil să ne ințeleagă, să îi captăm atenția și să participe la toate activitățile ca și ceilalți colegi tipici ai săi. Însă majoritatea profesorilor nu acceptă acest lucru din neștiintă de cauză. Dar oare au încercat după aceea să caute metode și strategii pentru a integra acești copii? Sau au rămas la stadiul de “ NU,,? Astfel de metode există, important este să ne dorim să fim cei care deschid drumurile acestor copii. Dar ca să putem să îi ajutăm trebuie să știm mai întâi câte ceva despre această deficiență.

ADHD-ul este cunoscut și sub numele de tulburare de deficit de atenție sau ADD. În 1994, acesta a fost redenumit ADHD. Termenul de ADD fiind folosti în continuare, pentru a descrie un tip de ADHD care nu implică hiperactivitate. ADHD este o afecțiune ce afectează durata în care o persoană poate sta focusată într-o activitate. Este considerat ca fiind o deficiență neurologică ereditară în acea zonă a creierului care controlează comportamentul.

Deoarece elevii cu ADHD se pot confrunta cu dificultăți față de mediul unei meditații sau al unei lecții sau de concentrare asupra muncii pe care și-au asumat-o, ei pot avea nevoie de modificări ale mediului de învățare pentru a-i ajuta să rămână concentrați asupra sarcinii respective. Elevii ar putea avea nevoie să fie întrebați despre locul unde ar vrea să stea în timpul procesului de învățare pentru a-i ajuta să se concentreze asupra a ceea ce se spune, ei ar putea beneficia, de asemenea, de lucrul cu un alt elev care ii poate ajuta să desfășoare abilități de cooperare sau, dacă spațiul permite, să lucreze în zone separate, departe de alți elevi.

Autismul- “Am nevoie de o harta pentru extratereștrii. A fi autist nu înseamnă a nu fi uman. Înseamnă a fi ciudat. Înseamnă că ceea ce este normal pentru ceilalți nu este normal pentru mine, iar ceea ce este normal pentru mine nu este și pentru ceilalți. Dintr-un anumit punct de vedere , nu am echipamentul necesar pentru a supraviețui în această lume, așa cum niciun extraterestru nu s-ar descurca fără hartă. Însă sunt tot o fiintă umană. Recunoasteți că suntem străini unul pentru celălalt și că felul meu de a fi nu este doar o versiune degenerată a felului dumneavoastră de a fi. Puneți-vă sub semnul îintrebarii. Haideți să contruim împreună un pod între mine si dumneavoastră. ,, ( Jim Sinclair)

Bleuler definește autismul ca o detașare de la realitate, asociat cu o fantezie bogată. Acesta spune că schizofrenicii care nu au prea mult contact cu lumea exterioară trăiesc într-o lume a lor. Ei s-au detașat cât mai mult posibil de la orice contact cu lumea exterioară. Bleuler consideră autismul ca o caracteristică patognomonică, precizând extinderea conceptului din acest spectru. El descrie o mare varietate de manifestări clinice ale autismului: slaba capacitate de a intra în contact cu alte persoane, introvertire, retragere și inaccesibilitate, indiferență, atitudini și comportamente rigide, comportament inadecvat și o tendință de a gândi delirant. Prin această enumerare se demonstrează că autismul nu are o definiție medical exactă, deoarece nici una dintre aceste manifestări nu este suficientă pentru a diagnostic autismul. Deși a avut fără îndoială, o intuiție profundă asupra fenomenelor clinice caracteristice schizofreniei, resursele conceptual aflate la dispoziția lui Bleuler, nu a permis o articulare clară a acestei intuiții și a fost limitat în diagnosticare și pragmatism.

Eugene Minkowski,cel care l-a introdus pe Bleuler publicului francez, abordează autismul detaliat în “ La Schizophrenie”, probabil cel mai bun autor al unei lucrări despre schizofrenie. Inspirat de o abordare filosofică bergsoniană, el a atras atenția asupra faptului că o stare mental nu ar trebui să fie tratată în mod izolat, pentru că adaptarea să fie una mai ușoară. Acest ansamblu este structurat în general prin subiectivitate.

Kanner spune că autismul este o tulburare de dezvoltare, caracterizată printr-o funcție socială scăzută, la fel ca și comunicarea, prezentând de asemenea și comportamente repetitive. Debutul este de obicei înainte de vârsta de 3 ani. Simptomele inițiale, include întârzierea în exprimare, lipsa de interes în activitățile cu colegii, cele mai multe simptome fiind organizate pe baza funcției lor, adesea fiind folosite ca măsurători pentru diagnosticare

CAPITOLUL IV

PSIHOTERAPIA

“Orice îndeletnicire omenească are o preistorie și psihoterapia nu face excepție de la această regulă. Procedeele magice și practicile șamanilor par să fie la originea ei.,, ( Ion Vianu, 1975 , p 10 )

În psihoterapie, persoane de toate vârstele sunt ajutați să trăiască mai sănătos și să fie mai fericiți. Tehnicile aplicate în cadrul ședințelor de psihoterapie, sunt unele validate științific, acestea demonstrându-se ca fiind eficiente.

În anul 1963 , Watson, definește psihoterapia ca fiind o acțiune psihologică sistematică, planificată și intențională, având la bază un sistem theoretic conceptual bine pus la punct, li trebuie exercitată de către un psihoterapeut calificat asupra pacientului.

“ Psihoterapia se bazează pe supoziția conform căreia, chiar în cazul unei patologii de tip somatic, modul în care individul va percepe și evalua starea sa precum și strategii adaptative pe care le folosește , joacă un anumit rol în evoluția tulburării și aceste strategii vor trebui modificate în cazul în care dorim ca afecțiunea să evolueze favorabil. ,,( Irina Holdevici, 2005, p.7 )

În psihoterapie trebuie creată o relație între pacient și psihoterapeut. Astfel, aceștia vor lucra pentru a descoperi împreună gândirea și comportamentele necorespunzătoare, încercând să le înlocuiască cu unele potrivite. Pe lânga rezolvarea acestor probleme, pacientul se va dezolta personal, cunoscându-se în diverse situații sau ipostaze, reușind să înfrunte și să premediteze unele situații posibile în viitor.

Ion Vianu, definește în anul 1975, psihoterapia, ca fiind acel ansamblu de procedee psihologice prin care terapeutul ( terapeuții) încearcă să diminue sau să anuleze voința de a suferi a pacientului ( pacienților), favorizând în mod secundar voința lui de a se bucura, domina și poseda. ( Ion Vianu, 1975, p.28)

Se consideră că psihoterapia se află la granița medicinei cu psihologia. Intervenția psihologică trebuie să fie realizată într-un context clinic, orientată către reducerea sau eliminarea unor tulburări mintale, depresii, stări de suferință, simptompe, comportamente disfuncționale. ( FRP – Federația Română de Psihoterapie)

Tehnici psihoterapeutice:

Tratamente biologice și chimioterapeutice;

Tratamente medicale inslulino terapie, șocuri electrice;

Tratamente psihoterapeutice: individuale sau de grup;

Psihoterapiile sugestive precum: hipnoza, sugestia în stare de veche.

La fel ca în multe alte domenii, în psihoterapie există un număr de principii:

Principiul construirii relației de atașament;

Principiul catharsis;

Principiul stabilirii unor reguli pe care să le cunoască pacientul și să le respecte;

Principiul neutralității afective;

Principiul iluminării sau al inside-ului sau al înțelegerii intuitive;

Principiul autoacceptării;

Principiul corectării progressive a percepțiilor deformate;

Principiul testării realității;

Principiul reeducării prin învățare. (Anca Rozorea, Note de curs)

4.1.Clasificarea psihoterapiilor

4.1.1Psihoterapia dinanimică

Punctul de vedere dinamic în psihologie își are originea în fizică și pornește de la idea că orice fenomen psihic este rezultatul interacțiunii unor forțe. Conform aceste concepții, ființa umană este o strctură complex, determinată de jocul agitației turbulente a unor forțe intrapsihice aflate în conflict. ( Irina Holdevici, 2005, p. 31 )

Psihoterapia dinamică este la rândul ei, de mai multe feluri: psihoterapia dinamică experențială, psihoterapia dinamică post- freudiană , psihoterapia dinamică de scurtă durată, fiecare putând să fie aplicate individual sau unui grup.

Psihoterapia dinamică de scurtă durată se aseamănă cu psihanaliza, dar are în vedere găsirea unor soluții la problemele pacientului și oferirea explicațiilor necesare în aplicarea acestora.

Psihoterapia dinamică experențială se bazează pe identificarea emoțiilor esențiale aflate în subconștient. Acest proces este realizat cu ajutorul terapeutului și a intervenției acestuia.

Psihoterapia dinamică de scurtă durată, este practicată cel mai extins de către Strupp, care spre deosebire de Mann, care se axa pe diminuarea simptomelor, în aproximativ 25-30 de ședințe, acesta consideră că 12 ședințe sunt suficiente. Diferența dintre psihanaliză și acest tip de psihoterapie, este acela că prima se concentrează asupra experiențelor refulate, pe când cea de a doua, merge pe principiul că fiecare persoană are capacitatea de a se controla.

4.1.2. Psihanaliza

Se presupune că psihanaliza este atât o practică terapeutică, cât și o teorie a minții umane. Fondatorul acestei psihoterapii, a fost Sigmund Freud în anul 1885. Psihanaliza se aplică sub mai multe metode: asupra funcționării minții umane, asupra problemelor psihice, sub formă de cercetare a clientului și un mod de a conștientiza și a vedea arta ca fenomen social.

Freud spunea : ,,psihanaliza este o psihoterapie care se desfășoară în condiții de rezistență . Modalitatea de a depăși rezistența este analiza rezistențelor.Referitor la alegerea termenului psihanaliză, Freud îl definește:„Am numit psihanaliză travaliul prin care aducem în conștiința bolnavului materialul psihic refulat în el.”

Psihanaliza are scopul de a explora mințile într-un mod inconștient, cu scopul vindecării. Astfel, se aplică tehnici și metode specifice.

Anamneza – se aseamănă cu cea din practica medicinii generale. Evenimentele biografice vor fi interpretate pe tot parcursul psihanalizei în dorinșa de a soluțioana problemele individului.

Metoda asocierilor libere – În terapia lui Freud, aceasta este metoda care a luat locul hipnozei și constă în asocierile pe care le face pacientul în timpul curie psihanalitice.

Interpretarea freudiană- se referă la momentele oscilante din viața fiecăruia, atunci când alunecăm și greșim.

Interpretarea viselor- Este cea mai important tehnică psihanalitică în ceea ce privește accesarea inconștientului.

Interpretarea simbolurilor- În majoritatea produselor psihice și culturale, apar simboluri, precum și în povești, fantezii sau vise. Majoritatea acestor simboluri, la adulți, au tentă sexual, susține Sigmund Freud.

4.1.3. Psihoterapia comportamentală

În 1952, Eysenk spune ca terapia comportamentală a apărut ca reacție împotriva paradigmei psihodinamice freudiene care a dominat psihoterapia începând din secolul al XIX-lea.

„ Terapia comportamentală a înregistrat un succes rapid, în special în cazul unor tulburări anxioase, cum ar fi fobiile și tulburarea obsesiv-compulsivă, din două motive. În primul rând, datorită originilor sale care țin de psihologia științifică, terapia comportamentală a optat întotdeauna pentru o abordare empirică, iar aceasta i-a permis curând să ofere dovezi solide cu privire la eficacitatea sa în ameliorarea problemelor legate de anxietate. În al doilea rând, terapia comportamentală s-a dovedit un tratament mult mai economic decât psihoterapiile tradiționale, presupunând, de obicei, între șase și douăsprezece ședințe. „ ( D. Westbrook, H. Kennerley, J. Kirk, 2010, p. 9 )

Terapia comportamentală are scopul de a ajuta clientul să conștientizeze și să înțeleagă faptul că odată cu schimbarea comportamentului deficitar, pot apărea schimbări în ceea ce privește viața acestora. Comportamentul se va schimba prin activități pozitive, măsurându-se permanent experiența pozitivă. Există astfel mai multe metode și tehnici de abordare a acestui tip de terapie:

Monitorizarea personală- Clientul va ține un jurnal în care va detalia ceea ce a făcut pe parcursul zilei. Această metodă, ajută terapeutul să analizeze activitățile clientul.

Joc de rol – Ajută pacientul să anticipeze anumite bariere sau problemele care pot apărea din punct de vedere social.

Activități săptămânale- Prin această metodă, se dezvoltă pacientului experiențe pozitive prin realizarea unor activități care să le creeze.

Modificarea compotamentală – Comportamentele pozitive sunt întărite și recompensate.

4.1.4 Psihoterapia cognitiv-comportamentală

„Terapia cognitiv-comportamentală se bazează pe un model explicit care leagă emoții, comportamente și cogniții, stând la baza strategiilor terapeutice care s-au dovedit eficiente. Din punct de vedere clinc, se distinge adesea de un model specific pentru multe probleme cu care se confrunta clienții. ,,( D. Westbrook, H. Kennerley, J. Kirk, 2010, p. 41 )

Această terapie este folosită pentru tratarea multor probleme. Terapia cognitiv-comportamentală ajută la identificarea rapidă a problemelor și ajută clientul să facă față acestora într-un timp scurt. Aceasta poate trata probleme precum :

Gestionarea emoțiilor;

Depășirea unei stări survenite pierderii unei persoane dragi;

Gestionarea stresului de la locul de muncă;

Gestionarea unor stări și simptome datorate unei boli mintale;

Tratarea unor boli psihice în timpul unei sarcini, perioadă în care nu se recomandă consumul de medicamente;

Depășirea unor traume datorate unor abuzuri;

Terapia cognitiv-comportamentală poate contribui la îmbunătățirea stărilor în ceea ce privește: fobiile, tulburările sexuale, tulburările obsesiv-compulsive, depresia, insomniile, anxietatea, tulburările de personalitate, schizofrenia. Pe parcursul intervenției psihoterapeutice, se recomandă urmarea unui tratament medicamentos antidepresiv, demonstrându-se că acesta ajută la o mai bună fixare a ședințelor terapeutice, accelerând rezolvarea problemelor.

4.1.5. Psihoterapia de grup

Psihoterapia de grup este formată în general dintr-un terapeut și 6-12 persoane cu probleme asemănătoare. Terapeutul are rolul de a interveni atunci când consideră că unui membru al grupului i se potrivește mai bine terapia individuală. În acest tip de psihoterapie, starea membrilor grupului, este influiențată nu doar de terapeut, ci în mare parte de către ceilalți membrii ai acestuia. Avantajele psihoterapiei de grup sunt:

Psihoterapia de grup este potrivită pentru o mare varietate de probleme și dificultăți, începând cu oamenii care doresc să își dezvolte abilitățile interpersonale și terminând cu oamenii cu probleme emoționale, cum ar fi anxietatea, depresia, etc. Există grupuri de sprijin pentru persoane în aceeași situație sau criză (de exemplu, grupuri de părinți îndoliați, grupuri de femei abuzate sexual), dar de obicei recomandarea pentru grupul terapeutic este de a fi la fel de eterogene posibil și reprezintă un micro-cosmos. Din acest motiv, în construirea grupului, liderul va încerca să includă bărbați și femei, tineri și bătrâni, căsătoriți și single etc. Grupul este deosebit de eficient pentru persoanele cu dificultati interpersonale și probleme în relațiile. Dacă aceste dificultăți sunt sociale, de muncă, de cuplu sau relații sexuale chiar, participantul poate beneficia foarte mult în aceste domenii.

Grupurile sunt ideale pentru persoanele care se luptă cu probleme în relație, cum ar fi intimitatea, încrederea, respectul de sine. Interacțiunile de grup ajută participanții să se identifice. Marele avantaj al psihoterapiei de grup este de a lucra pe modelul "aici și acum “ .

4.2.Psihoterapii de expresie

4.2.1.Art-terapia

Art-terapia ajută la echilibrarea emoțională a celor care întâmpină diverse probleme pe parcusul vieții sau cei care vor să se dezvolte personal, aceasta folosește arta ca și terapie.

Art-terapia este o formă a terapiei de expresie și se folosește pentru a îmbunătăți starea fizică, mental sau emoțională a oamenilor, prin creativitate.

Multe dintre problemele oamenilor se pot rezolva prin exprimarea artistic. Prin artă, oamenii învață să își controleze reacțiile, comportamentele, sentimentele sau emoțiile, făcându-i astfel să le conștientizeze.

Persoanele care beneficiază de această terapie, nu este necesar să fie talentată din punct de vedere artistic.

Această terapie, se poate aplica diferit, fiind utilizată atât sub formă de psihoterapie, consiliere sau tratament, cât și sub formă de conștientizare de sine.

Art-terapia este considerată ca fiind o artă creativă cu ajutorul căreia, oamenii, își pot exprima sentimentele sau emoțiile. Aceasta se folosește de ustensile și materiale din cadrul artei, precum vopselurile, markere, material textile, planșe. Ea implică crearea de artă pentru a crește gradul de conștientizare de sine și altele. Poate promova dezvoltarea personală, creșterea abilităților și sporirea funcțiilor congnitive.. Se bazează pe teoria personalității, dezvoltarea umană, psihologie și educație artistic. Terapeuții care practică art-terapia, sunt pregătiți atât în artă, cât și în terapie psihologică.

Art-terapia se referă la utilizarea artei, cu scop terapeutic, în cadrul unei relații profesionale, în cadrul unor trauma sau a unor probleme de viață. Prin crearea de artă și reflectând asupra produselor și proceselor de artă, oamenii își pot crește gradul de conștientizare de sine, simptomele, stresul și experiențele traumatice; își pot îmbunătăți abilitățile cognitive, bucurându-se de viață folosind plăcerea de a face artă.

Terapeutii prin artă sunt profesioniști formați atât în artă cât și în terapie. Ei dețin cunoștințe vaste despre dezvoltarea umană, despre teoriile psihologice, practica clinică, tradițiile spirituale, multiculturale și artistice, precum și potențialul de vindecare prin artă. Ei folosesc arta ca tratament. Terapeuții prin artă lucrează cu oameni de toate vârstele: persoane, cupluri, familii, grupuri și comunități.

Oricine poate folosi terapia prin artă. Într-o lume în care există o multitudine de modalități de a comunica și a te exprima, terapie prin arte expresive este un alt mod. Una dintre diferențele majore între terapia prin artă și alte forme de comunicare este faptul că cele mai multe alte forme de comunicare utilizează cuvinte sau limbii ca mijloc de comunicare. De multe ori, oamenii sunt incapabili de a se exprima în acest interval limitat.

Una dintre frumusețile artei ca terapie este abilitatea unei persoane de a exprima sentimentele prin orice formă de artă. Deși există și alte tipuri de terapii expresive (cum ar fi artele spectacolului), terapia prin artă expresivă utilizează forme mai tradiționale de artă ,cum ar fi pictura, desenul, fotografia, sculptura, sau o varietate de alte tipuri de expresie a artei vizuale .

Ca și în cele mai multe forme de terapie, arta ca terapie este în general folosită ca un tratament pentru ceva – de obicei ca o modalitate de a îmbunătăți starea emoțională a cuiva sau cea mentală. Terapia expresivă prin arte, nu trebuie să fie utilizată numai ca un tratament, deși aceasta poate fi folosită pentru a scăpa de stres sau tensiune, sau poate fi folosită ca un mijloc de auto-descoperire.

Nu trebuie să ne fie "frică" ​​să ne exprimăm prin artă. Deși poate părea diferit și nefiresc la început, aceasta este de obicei pentru că individul nu obișnuiește să comunice prin intermediul artelor. Procesul de creație poate fi unul plin de satisfacții. Cu ajutorul unui terapeut de artă, ar trebui ca treptat, dacă nu imediat, ca pacientul să se simtă confortabil cu această formă dobandită de a se exprima. La urma urmei, scopul nu este neapărat de a crea o capodoperă de artă.

Art-terapia expresivă se referă la utilizarea artelor creative ca o formă de terapie și este un domeniu fantastic care s-a dovedit a face minuni în viața multor oameni. Acesta poate ajuta pe cineva să se exprime, să își exploreze emoțiile, să gestioneze dependențele și să își îmbunătățească respectul de sine. Este adevărat că ajută copiii cu dizabilități de dezvoltare, cu toate acestea; art-terapie este minunată, deoarece aceasta poate ajuta pe oricine.

Muzica, sau de orice activitate ca desenul ne relaxează după o zi lungă. Asta se datorează faptului că sunt terapeutice. Dacă vedeți un terapeut de artă profesionist, acesta vă pot ajuta să interpreteze sentimentele care se aștern și chiar vă va ajuta prin artă să vă rezolvați problemele. Studiile au demonstrat, de asemenea, că prin colorat, chiar și un adult, are beneficii enorme. Din păcate, coloratul, desenul, pictura, și muzica sunt foarte tabu în lumea adulților. Rupându-ne de această așteptare socială, vom vedea cum ne putem elibera lăsându-ne duși de fluxul de creativitate.

Muzica, arta și dansul sunt principalele expresii de acest tip de terapie. Terapia prin muzică poate fi un mix de instrumente sub formă de joc, se poate asculta muzica, și cânta. Terapia prin dans utilizează dansul și miscarea. Este logic că este atât de eficace, deoarece o mulțime de endorfine sunt eliberate în corpul vostru, atunci când acesta se agită. Art-terapia poate fi un amestec de desen, colorat, pictură, sculptură și orice altceva vă puteți gândi că este artistic. Acestea sunt lucruri pe care oamenii le iubesc și le fac ca hobby-uri, așa că de ce să nu le utilizăm pentru a ne simți mai bine.

În afara faptului că acestă terapie ne ajută din punct de vedere emotional, aceasta mai adduce și alte beneficii. Acesta vă poate ajuta împotriva unor boli generale. Art-terapia poate ajuta pe cineva care este diagnostic cu cancer. Arta și dansul fac oamenii să se exprime puternic emoțional, și poate ajuta la ameliorarea a o mulțimede factori de stres, furie sau tristețe.

Există atât de multe utilizări și beneficii pentru terapiile prin arte expresive, care vă pot ajuta în a vă îmbunătăți viețile. Chiar dacă nu aveți nevoie de ajutor serios, aceasta poate fi o modalitate foarte bună dea vă elibera de stres după o lungă săptămână de lucru. Art-terapia este un domeniu în creștere, care este mai larg acceptată, deci este, de asemenea, o oportunitate de carieră.

4.2.2. Meloterapia

Terapia prin musică se referă la utilizarea clinică bazată pe dovezi de intervenții muzicale pentru a realiza obiectivele individualizate în cadrul unei relații terapeutice cu un profesionist care a absolvit un program aprobat de terapie prin muzică.

În meloterapie, muzica este folosită într-un raport terapeutic pentru a răspunde nevoilor fizice, emoționale, cognitive, sociale ale indivizilor. După evaluarea punctelor forte și nevoilor fiecarui client, meloterapeutul califica prevede tratamentul indicat, inclusiv creațiile, cântecele. Prin implicarea muzicală în contextul terapeutic, abilitățile clienților sunt consolidate și transferate în alte domenii ale vieții lor. Terapia prin muzică, oferă, de asemenea căi de comunicare, care poate fi de ajutor pentru cei cărora le este greu să se exprime în cuvinte. Cercetarea în terapia prin muzică susține eficacitatea sa în multe domenii, cum ar fi: reabilitarea fizica general, facilitarea mișcarii, creșterea motivației oamenilor de a deveni implicați în tratamentul lor, acordarea de sprijin emoțional pentru clienți și familiile lor.

“ Muzica reprezintă arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor, combinate într-o manieră specifică, declanșând procese afective dintre cele mai variate și mai neașteptate, de la emoția muzicală, cu o gamă largă de manifestare, până la descărcări explozive de exaltare colerică. Încă înainte de naștere, aproximativ din a șaisprezecea săptămână de sarcină, anumite suntere interne, cum ar fi bătăile inimii sau curgerea sângelui, precum și cele din exterior ne influiențează în mod seminificativ. Organismul învață să reacționeze la muzică și la elementele ei, iar după naștere cu atât mai mult, influiențând inclusiv dezvoltarea intelectuală. Fiind cea mai complexă artă și, în același timp, cea mai accesibilă oamenilor, muzica dispune de cel mai fin și mai penetrant limbaj artistic- sunetul muzical – , ca element fundamental cu care operează. Cercetările au demonstrat că intrumentele de percuție, cum ar fi castanietele, clopotele, tamburinele, tobele, țambalele, xilofoanele etc. Facilitează comunicarea, mai ales în cazul copiilor cu deficiență mintală, autism sau al celor timizi și anxioși. „ ( Alois Gherguț, 2011, p. 158)

Stela Drăgulin, profesor universitar în cadrul programului de master “ Meloterapie” din Brașov, spune că există posibilitatea ca meloterapia să se fi născut din magie, dar incantațiile nu sunt o parte principală a operațiunilor magice, cuvintele au mai multă importanță.

Terapia prin muzică este definită ca fiind acea formă a terapiei de expresie în care muzica este utilizată pentru a îmbunătăți starea de sănătate sau calitatea vieții. Meloterapeuții pot lucra atât cu persoane neurotipice cât și cu persoane cu dizabilități. Programul de terapie prin muzică, atrage elevi din diverse medii culturale și academice pentru a studia cu profesioniști de top in psihoterapia prin muzică. Clasele sunt mici, iar elevii sunt încurajați să dezvolte specializarea lor în psihoterapie prin muzică în timpul programului.

Meloterapia este o formă specifică a terapiei prin artă. Alois Gherguț clasifică formele de organizare ale meloterapiei, astfel:

-Cântecul – are cel mai puternic impact asupra dezvoltării proceselor psihice ale copilului. Datorită accesibilității și conținutului variat, prin cântec se dezvoltă vocea și auzul muzical, se formează deprinderea de a cânta individual sau în grup, se dezvoltă simțul ritmic și interesul pentru activitatea desfășurată,

-Jocurile muzicale- sunt folosite cu precădere la copiii de vârstă mică pentru dezvoltarea simțului ritmic, Aceste jocuri au la bază ritmarea unor versuri prin bătăi de palme, marcarea ritmului cu ajutorul instrumentelor de percuție sau prin combinarea mișcărilor ritmice mână-picior. De asemenea, jocurile muzicale pot fi și jocuri desfășurate după o melodie cunoscută, jocuri de recunoaștere a unor cântece sau ritmuri melodice și jocuri bazate pe unele sarcini sau comenzi date de educator,

-Jocurile muzicale-exercițiu – au scopul de a forma deprinderile elementare de percepere, recunoaștere și redare a calităților sunetului muzical. În această categorie sunt incluse exercițiile de reglare a echilibrului inspirație- expirație, flexibilizarea vocii prin emisia de sunete muzicade de durată și înălțimi diferite, pronunțarea corectă a silabelor din text,

-Jocurile cu text și linie melodică – îmbină într-o structură unitară melodia, textul și mișcarea corespunzătoare conținutului literar. Comparativ cu celelalte tipuri de activități de tip muzical, jocurile text și linie melodică asigură într-o mai mare măsură coordonarea mișcărilor cu caracterul liniei melodice, favorizând înțelegerea legăturii dintre text și melodie. Astfel, copiii sunt pregătiți pentru o activitate interpretativă mai complexă și le este satisfăcută nevoia de mișcare,

-Audițiile muzicale- contrubuie la formarea gustului artistic, al interesului pentru muzică, la întărirea capacității de concentrare auditivă, la instalarea unei stări de relaxare și confort psihic. Pentru ca audișia să-și atingă obiectivele propuse, este necesar să se respecte anumite condiții: cântecele să fie accesibile, raportate la particularitățile vârstei, să fie interpretate vocal cât mai expresiv, pentru a emoționa, și să fie realizate artistic, pentru a impresiona plăcut și pozitiv auditorul. ( Alois Gherguț, 2011, p. 160)

4.2.3. Undele cerebrale

“ Transmiterea unor frecvențe specifice asupra creierului îl stimulează să producă substanțele chimice specifice pentru restaurarea memoriei. Sovieticii au identificat harta frecvențelor cheie care infl uențează emoțiile, memoria, puterea minții, starea de conștiență. Celulele cerebrale deteriorate pot să fi e regenerate prin intermediul utilizării stimulării electromagneti ce la frecvență potrivită. “ (Liliana Neagu-Simion, 2011)

Doctorul Lozanov, descrie supermemoria ca având o “ tentă de spectaculos ciar dacă, în interiorul ști inței, suportă corecțiile de rigoare și se referă la amplifi carea capacității de memorare a unui subiect în cadrul unui ansamblu de condiții externe reprezentate, în cazul muzicii (cf. autorului care a studiat acest efect, Dr. Lozanov, cit. Iamandescu, 2004, p. 115). Conform cercetătorilor, muzica barocă în care predomină instrumentele cu coarde, este o categorie de muzică ce influiențează foarte mult undele cerebrale.

Dr. Lozanov a descoperit că muzica cu un ritm de 60 de măsuri pe minut crește activitatea alfa cu 6% (asociată cu relaxarea) și scade activitatea beta cu 6% (asociată cu starea de veghe). Atfel acesta a făcut un colaj muzical de muzică barocă pentru a provoca „supermemoria“ folosindu-l ca fundal sonor în învățarea limbilor străine.

„În esență, muzica barocă lentă furnizează instalarea unor condiții de memorizare – de supermemorie – la omul cu un intelect mediu, creându-i acestuia – este drept, „momentan“ – avantajele mentale de care se bucură indivizii supradotați (Iamandescu, 2004).

Dr. Alfred Tomatis, din Franța, a descoperit că sunetele de înaltă frecvență energizează creierul, producând descătușarea problemelor emoționale și a blocajelor de învățare. Sunetele de 5.000 și 8.000 Hz reîncarcă „bateriile creierului“, cele mai efi ciente fi ind cele de 8.000 Hz. El a descoperit că muzica cea mai bogată în sunete de înaltă frecvență este cea compusă de Mozart (cit. Neagu, L., – rev. Medicina Modernă, nr. 2, 2010). “ Efectul Mozart desemnează efectele benefice ale muzicii marelui compozitor asupra unui ansamblu de procese psihice, în special în sfera cognitivă – gândire spațială, aptitudini matematice. Este utilizat în domeniul educațional(ameliorarea stilurilor de învățare, dezvoltarea atenției și memoriei) și în medicină. “ ( Maria Nanu, 2009)

Metoda Tomatis

Această metodă se referă la un program de terapie care are la bază ascultarea. Se folosește pentru a ajuta oamenii de toate vârstele, de la copii, la adolescenți, tineri și adulți. Obiectivul acestei metode este îmbunătățirea comunicării, dezvoltarea personală, psihologicp, emoțională și nu în ultimul rând, social. Metoda Tomatis are ca scop formarea unui nou system de ascultare, prin redirecționarea stimulilor auditivi și folosirea unor beneficii fiecărui pacient.

Aceste beneficii sunt:

Energizarea creierului,

atenție mai bună,

Îmbunătățirea modul de comunicare,

Îmbunătățirea viziunii asupra imaginii de sine,

Echilibrarea emoțională și/sau psihologică.

Această metodă se poate folosi în diverse cazuri, precum:

Tulburări de comportament de tip ADHD,

Anxitate,

Probleme de viață,

Probleme de tip anti-social,

Dificultăți sau restanțe auditive ș.a.

Acțiunea intervalelor asupra  stărilor emoționale

PARTEA A II- A – CERCETARE EXPERIMENTALĂ

CAPITOLUL V

DESIGN-UL CERCETĂRII

5.1.Scopul cercetării

Scopul principal în alegerea temei este studierea și evidențierea faptului că terapiile de expresie stabilizează psiho-emoțional atât persoanele neurotipice cât și cele cu diverse tulburări sau deficiențe. Ajută la echilibrarea emoțională a celor care întâmpină diverse probleme pe parcusul vieții sau cei care vor să se dezvolte personal, cât și în ceea ce privește progresul pe care îl pot avea anumite persoane care beneficiază în paralel și de alte forme de terapie. În urma aplicării artterapiei și meloterapiei se vor reevalua subiecții din grupul țintă pentru a se stabilii în ce măsură aceștia s-au recuperat și s-au stabilizat emoțional.

Ideea acestei lucrări a apărut în urma observării rolului deosebit de important al echilibrului emoțional în ceea ce privește dezvoltarea limbajului.

5.2.Obiectivele și ipotezele cercetării

5.2.1.Obiectivele cercetării

Obiective generale

Studierea relației dintre echilibrarea emoțională și corectarea dislaliei.

Aplicarea unor terapii de expresie care să determine ulterior ameliorarea dislaliei.

Evidențierea tulburărilor emoționale la școlarii dislalici.

Obiective specifice:

Identificarea tulburărilor prin aplicarea unor probe specifice;

Identificarea tulburărilor emoționale, prin aplicarea unui interviu nestructurat și unei fișei de observație;

Centralizarea și analiza calitativă a datelor obținute prin aplicarea probelor;

Elaborarea unor studii de caz pentru subiecții reprezentativi.

5.2.2. Etapele cercetării:

Cercetarea s-a desfășurat în etape, în decursul anului școlar 2014-2015 astfel:

În prima etapă a fost studiată literatura științifică de specialitate.

În a doua etapă a fost efectuată cercetarea calitativă.

În etapa a treia a fost elaborată analiza, interpretarea, descrierea și au generalizate rezultatele obținute, formulatând concluziile cercetării.

5.2.3. Ipotezele cercetării

Ipoteze:

Se prezumă că, terapiile de expresie ajută la dezvoltarea personală și la echilibrarea emoțională.

Se prezumă că dislalicii care au încredere în ei și sunt stabili din punct de vedere emoțional, se pot exprima și recupera într-un ritm mai alert decât cei cu tulburări emoționale.

Dacă școlarii beneficiază de un program de intervenție personalizat eficient atunci se vor obține ameliorări ale dislaliei.

Prezentarea eșantionului de subiecți

Cercetarea s-a realizat prin testarea unui eșantion de 32 de subiecți din clasa pregătitoare în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 27 cu clasele I-VIII.

Descrierea probelor aplicate

Clasificarea subiecților pe categorii ale tulburărilor de limbaj s-a realizat în urma aplicării instrumentului de evaluare logopedică ( Anexa 2) și respectând următoarele:

Neurotipici- 300 puncte

Dislalie simplă-250-300 puncte

Dislalie polimorfă- 100-250 puncte

Întârziere în dezvoltarea limbajului- 0-100 puncte

Elevii care se află la limită se vor reevalua pentru a se stabilii un diagnostic cert. În cazul în care în urma reevaluării rezultatele vor rămâne la limită, se va intervenii corespunzător diagnosticului mai sever, urmând o reevaluare cu ajutorul unei alte probe pentru examinarea limbajului.

Proba pentru examinarea limbajului

Pentru a determina gradul dacă elevul prezintă tulburări de limbaj, am aplicat un test de examinare logopedică.

Testul vizează identificarea dislaliei sub cele două aspecte:

Examinarea pronunției ( prin vorbirea reflectată ) –

Sonate

Oclusive

Fricative

Africate

Greșeli în exprimarea orală ( disgramatisme) –

Enumerări

Repetări de propoziții

Repovestire

Vorbire independentă

Datele obținute contribuie la identificarea dislaliei, precum și formarea unui grup țintă asupra căruia se vor aplica următoarele probe.

TEHNICA: În urma aplicării testelor asupra subiecților, examinatorul are posibilitatea de a observa punctajul, intervenind mai departe asupra celor care au dislalie cu scopul echilibrării emoționale cu ajutorul terapiei logopedice și a terapiilor de expresie sub forma artterapiei și meloterapiei.

Fiecare item din cadrul examinării se notează cu un punct, scorul maxim fiind de 227 puncte. În urma examinării, se va calcula punctajul, elevul fiind încadrat în una dintre categoriile prezentate mai sus.

Probă pentru examinarea comportamentului observabil al elevului la școală

Se va aplica o fișă de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului realizată de Laura Bădărau . Examinatorul se va consulta cu cadrul didactic pentru completarea acestei.

În urma aplicării acestui test, se vor face recomandări pentru reabilitarea comportamentală acolo unde este cazul, luându-se măsuri ameliorative.

Interviu nestructurat

Interviul a fost aplicat cadrului didactic, cu rolul de a cunoaște mai bine elevii din grupul țintă, pentru a ști unde trebuie intervenit și sub ce formă.

Acesta, împreună cu fișa de observație, pot crea o imagine de ansamblu asupra subiecților.

Testul arborelui

Examinarea tulburărilor emoționale s-a realizat cu ajutorul testului arborelui, testului casei și cel al familiei.

Cel care a folosit inițial Testul arborelui ca instrument de psihodiagnostic a fost Emile Jucker. La început, acest test nu a fost folosit în statistic. A fost aplicat doar pentru a putea interpreta intuitiv emoțiile sau personalitatea celui căruia i se aplica.

Arborele reflectă imaginea de sine a celui care îl execută. Această imagine se poate identifica timpuriu, inclusive la copii.

Le-a fost dată sarcina celor 8 elevi din grupul țintă, sub forma “ Desenați un copac care să nu fie brad ,, , urmând ca aceștia să nu mai primească alte orientări care ar putea influiența rezultatul. În urma aplicării acestui test, se va face o interpretare psihologică pentru a determina în ce măsură copiii cu dislalie au asociate tulburări emoționale.

Aplicarea meloterapiei

Meloterapia a fost aplicată sub forma audiției muzicale, urmărindu-se cu atenție grupul țintă și reacțiile subiecților. Cu ajutorul unor opere celebre selectate în funcție de ritm, dinamică și melodie,s-a examinat modul în care acestea influiențează starea prin stimulul muzical.

Yolande Moyen-Larpin, spune că muzica influiențează starea emoțională în momentul în care auditorul o receptează la o intensitate mare, dacă acesta audiază într-un mod superficial, rezultatele vor fi mai mici și întârziate.

S-au folosit căști audio pentru ca subiecții să nu fie distrași de factorii perturbatori și pentru a observa comportamentul la un stimul insens. Subiecții au fost orientați cu scaunele spate în spate, din dorința de a nu se influiența reciproc.

Prima audiție, a avut rolul de a-i calma din starea de agitație dobândită pe parcusul pauzei. Având în vedere faptul că a fost prima interacțiunie cu această formă de terapie, s-a dorit această calmare, urmată de relaxare. Pentru a stimula subiectul să se calmeze, a fost audiată opera “ Corul pelerinilor ,, , de Richard Wagner, timp de 10 minute, urmând ca timpul audiției să fie crescut treptat la 15 minute.

A doua audiție a fost realizată cu scopul de a relaxa subiecții, folosind “ Sonata pentru pian și harpă ,, , de Claude Debussy. Fiind relaxați, aceștia vor da mai mult randament, se vor concentra mai bine și vor își vor conștientiza mai bine stările.

A treia audiție, uvertura operei “ Frumoasa din pădurea adormită ,, , a fost aplicată pentru echilibrarea emoțională a subiecților.

A patra audiție, a avut rolul de a accelera intelectual subiecții și a fost folosită opera “ Fugile ,, , de J.S. Bach.

A cincea audiție, “ Lacul lebedelor ,, , de P.I. Ceaikovsky, a avut ca scop stimularea subiecților către o liniște interioară.

Durata stimulilor muzicali diferă. “ Studiile de psihofiziologie au utilizat în general stimuli mai lungi ( adică stimuli cu durata de la 6 la 600 de secunde) și au existat argumente care au susținut că utilizarea pieselor muzicale întregi au o validitate externă mai mare atunci când se investighează răspunsurile emoționale la muzică. ,, ( F.B.Balteș, 2012, p. 85) Astfel, stimulii muzicali au fost folosiți pe o durată de 5-10 minute în funcție de opera audiată. De exemplu, „ Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovky, a fost audiată o porțiune integrală de 7 minute, fiind selectată partea cu o tonalitatea care oferă o profundă stare de liniște interioară.

Alte metode folosite în cercetare

Metoda observației este „urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului sau grupului, ca și conținutul situațional al comportamentului”. (Zlate, M, (2000), Fundamentele psihologiei, pag. 35, Ed. Pro Humanitate).

„Experimentul este metoda de cercetare care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează. Experimentul este de fapt o observație provocată, efectuată în condiții științifice controlabile.,, (Crețu, V, 2006. pag. 175)

Studiul de caz, este “ o metoda de cercetare/evaluare calitativă cu caracter clinic. Este centrat pe investigarea drtaliată a unui individ sau grup sau a unui fenomen particular, într-un context de viață real, utilizând multiple surse de informații ( interviuri, chestionare, mărturii, dovezi, documente etc. ) ,, ( Alois Ghergut, 20011, p. 165)

Analiza și interpretarea datelor

Rezultate obținute la proba de evaluare a limbajului

Tabel cu punctajul obținut la examinarea logopedică inițială

Tabel grafic obținut la examinarea logopedică inițială

În urma aplicării probei, s-a constatat că dintre cei 32 de subiecți evaluați, 8 au obținut punctaje care se încadrau în categoria vizată, și anume dislalie. Subiecții au fost examinați individual, în cadrul unui cabinet logopedic școlar, unde școala este arondată, de către profesorul logoped.

Profesorul logoped a întocmit o planificare pe care o va adapta conform diagnosticului prezumtiv, intervenind asupra sunetelor deficitare. ( Anexa 4)

Tabel cu punctajul obținut la examinarea logopedică inițială și cea finală, aplicată subiecților dislalici.

Tabel grafic cu diferența rezultatelor în urma examinării inițiale și finale.

Pentru a determina dacă echilibrarea emoțională realizată cu ajutorul artterapiei și meloterapiei, influiențează copiii dislalici, aceștia au fost reevaluați la un interval de 6 luni după prima aplicare a testului.

Evaluarea inițială a fost aplicată în luna noiembrie, pentru un număr de 32 de subiecți. În urma formării grupului țintă de 8 subiecți, au fost aplicate terapii de expresie sub forma artterapiei și meloterapiei, cu rolul de a-i echilibra emoțional.

Evaluarea finală s-a realizat în luna aprilie, dorind să se observe progresul, notat cu + în tabel sau regresul, notat cu -. În urma aplicării evaluării finale, a rezultat că tot cei 8 subiecți au obținut rezultate mai mari, apărând diferențe considerabile la unii dintre ei.

Interpretarea Testului arborelui, a fost realizată individual, fiecărui subiect,utilizând foaia de protocol din “ Testul arborelui,, ( Anexa 3) . ( A. Rozorea, M. Sterian, 2000, pg. 101) Interpretarea psihologică se află prezentă la nivelul fiecărui studiu de caz.

Tabel cu ecuațiile interpretării testului arborelui inițial.

Tabel cu ecuațiile interpretării testului arborelui final.

Tabel cu rezultatele obținute în urma aplicării meloterapiei

Fiecare dintre opere, a fost notată cu câte o literă după cum urmează:

A- Corul pelerinilor – Richard Wagner

B- Sonata pentru pian și harpă- Claude Debussy

C- Uvertura operei “ Frumoasa din pădurea adormită,, – Piotr Ilici Ceaikovky

D- Fugile- Johan Sebastian Bach

E- Lacul lebedelor- Piotr Ilici Ceaikovky

După observarea subiecților și a emoțiilor acestora, se presupune că muzica influiențează atât starea actuală, cât și pe cea viitoare. S-a încercat ca în urma audițiilor, să se creeze situații în care subiecții se pot dezvolta personal, ajutându-i să își îmbunătățească imaginea de sine. Aceștia au jucat jocuri, au cântat, au dansat și au desfășurat activități plăcute, cu sarcini ușoare pentru a promova în același timp și limbajul.

S-a constatat că imediat după audiție, subiecții erau mult mai comunicativi, mai veseli și mai siguri pe ceea ce fac.

Audițiile au avut loc săptămânal împreună cu grupul țintă, într-un spațiu separate de cel al sălii de clasă, pentru o mai bună observare și pentru ca aceștia să primească stimulul muzical corespunzător.

5.3.2. Studii de caz

Subiectul nr. 1

Date generale

Nume – C.

Prenumele – D.G.

Sexul- Masculin

Data nașterii – 10 mai 2009

Domiciliul- București, România

Instituția- Școala Gimnazială nr. 27, București

Date despre părinți- Tatăl este casnic, iar mama este operator în cadrul unei firme de livrări.

Anamneza

Sarcina și nașterea- Sarcina a decurs fiziologic, corespunzător , fără complicații , fără modificări de ordin pathologic, iar nașterea a avut loc prin cezariană ( la cererea pacientului) corespunzător, fără complicații.

Antecedente fiziologice și patologice – Mama în momentul nașterii a fost clinic sănătoasă, nu au existat abateri fiziologice, respective nu au fost decelate modificări necorespunzătoare. Produsul de concepție ( copilul) la naștere a fost clinic sănătos, nu au fost decelate modificări, din punct de vedere corporal- integru, fără modificări de ordin pathologic. Atitudinea copilului față de mediu nu a fost concludentă, fiind perioada neonatală.

Când a inceput să vorbească/ meargă – A început să vorbească la aproximativ 2 ani și 4 luni. Atunci a început să bolborosească și să repetă niște silabe foarte repede și sacadat. ( Apare lalațiunea și balbismul) De mers, a mers pe la 1 an și 2 luni fără să fie susținut.

Deprinderi igienico-sanitare- Mediul igienico-sanitar din cadrul familiei este unul corespunzător. Deprinderile copilului sunt potrivite vârstei, acceptă sau solicită ajutorul în momentul în care este nevoie.

Când a apărut tulburarea de limbaj- Acesta a fost diagnosticat cu “ Întârziere în dezvoltarea limbajului, la vârsta de 3 ani. A urmat un tratament logopedic, iar când a început să vorbească a fost diagnosticat cu “ Dislalie polimorfă “ la vârsta de 6 ani. În cadrul ședințelor de logopedie acesta a fost cooperant și a avut un ritm bun al achizițiilor limbajului atât receptive cât și expresiv. Încă mai frecventează ședințele de terapie logopedică din cadrul școlii.

A frecventat grădinița/școala- Da, a frecventat grădinița și în prezent este elev în clasa pregătitoare.

A benficiat de tratament logopedic- În urma diagnosticării cu “ Întârziere în dezvoltarea limbajului “ , a început terapia logopedică pe care o urmează și în prezent.

Există în familie persoane cu tulburări de limbaj sau afecțiuni neuro-psihice- Nu.

Diagnostic prezumtiv- Dislalie polimorfă.

Examenul somatic și funcțional

Aspectul somatic : Mixt.

Acuitatea vizuală : Miopie.

Acuitatea auditivă : Sesizeaza pragul sensibilității sonore și al celei diferențiale scăzute; capacitatea de a percepe mai multe unde sonore este prezentă .

Respirația – Eupnee

Coordonarea generală a mișcărilor : Reglarea și dirijarea mișcărilor , atât cele singulare cât și în cadrul acțiunilor la care participă întregul organism; are loc corespunzător ; capacitatea de a stăpâni mișcarea motrică respectiv cea de a trece rapid de la unele acțiuni la altele se face neîntreruptă, continuuă cu fluiditate , față de mediul înconjurător .

Motricitatea aparatului fono-articulator : Deficitară.

Motricitatea mâinii : Bună.

Lateralitatea : Dominant încrucișată; (mâna dreaptă – picior drept – ochi stâng-ureche stângă)

Afecțiuni neuro-psihice : Diagnosticat cu dislalie polimorfă – ariile post-centrale din emisfera stângă sunt afectate . Din punct de vedere comportamental, nu prezintă tulburări majore , având o atitudine bună față de mediu .

Diagnostic cert- Dislalie polimorfă.

Recomandări- Personal recomand un număr de 2 ședințe logopedice pe săptămână, implicarea părinților în recuperarea copilului și crearea de situații în care acesta să fie nevoit să promoveze, să își îmbunătățească sau să își corecteze limbajul.

Fișă de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului

Subiectul 1 (C.D.G.)

I Pregătirea pentru lecții

II Disciplina școlară

III Ținuta

Recomandări: Se recomandă o mai bună implicare a părinților, o observație mai amănunțită a cadrului didactic și intervenția acestuia atunci când este necesar. Este important ca elevului să i se dezvolte încrederea în sine și interesul către cunoaștere.

Interviu

Cum se implică elevul în activitățile pe care le desfășurați în clasă?

C.D.G. nu se implică întotdeauna. Are tendința de a începe o activitate și de a nu o duce la bun sfârșit. Este necesar să îi atrag uneori atenția pentru a reveni la activitatea pe care o desfășura anterior.

Care sunt activitățile sale preferate în timpul pauzelor?

În general acesta se implică în jocurile băieților sau stă împreună cu colega lui de bancă cu care este prieten și în afara școlii.

În cadrul activităților de grup, lucrului în echipă, ce rol îi place să ocupe și cum și-l însușește?

Nu îi place să se implice în activitățile de grup. În general îi place să fie cel care este solicitat cel mai puțin.

Cum reacționează asupra dobândirii de noi cunoștințe?

În general este atent și răspunde la întrebări. În schimb, dacă nu înțelege ceva, eu sunt cea care descoperă pentru că nu întreabă.

Ce relație are acesta cu cadrul didactic?

O relație destul de bună. Cere ajutorul pentru a-i desface pachețelul cu mâncare, să îi leg șireturile ș.a. Nu este un copil afectuos, dar îi place să fie lăudat.

Inițiază jocuri sau se implică în cele inițiate de colegii săi?

Nu inițiază jocuri, dar uneori se implică în cele inițiate de colegi.

Atunci când trebuie să recite o poezie o face cu plăcere sau evită?

O face cu plăcere, deși conștientiează tulburarea sa de limbaj. Am sesizat că are tendința de a începe să recite la un volum mai ridicat și pe parcus să scadă volumul.

Ce părere au colegii despre elev?

Au tendința să râdă de el când vorbește repede și nu se înțelege tot ceea ce vrea să spună. La începutul anul școlar, acesta avea tendința de a se scobi în nas și să bage în gură. Probabil că și acest lucru i-a influiențat imaginea în fața colegilor.

Cum se implică părinții în recuperarea logopedică a acestuia?

Am înțeles că a început să facă logopedie de la vârsta de 3 ani și că acum merge la un profesor logoped. Nu știu dacă se implică mai mult de atât.

Examinarea logopedică inițială

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Examinarea logopedică finală

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Interpretarea testului arborelui

Interpretarea a fost realizată conform cărții “ Testul arborelui,, ( A. Rozorea, M Sterian, 2000), iar interpretarea psihologică s-a realizat conform criteriilor precizate în

„ Desenele copilului tău – Interpretări psihologice,, .( Evi Crotii, 2010)

Desenele a fost interpretate conform caracteristicilor componentelor arborelui, astfel:

Desenul inițial

Trunchi închis pe marginea foii – Indice al retardului afectiv sau intelectual.

Deplasarea la stânga- Efort de cenzurare. Dificultăți de adaptare. Conflicte afective recente sau vechi.

Tulpina mai mare decât coroana – Sensibilitate. Receptivitate. Afectivitate. Instinctualitate predominantă. Tendințe inconștiente dezvoltate. Inhibiție. Retard psihic. Infantilism. Orientare activități spre lumea fizică și materială, sensibilă. Tendințe practice. Agitație marcantă.

Absența rădăcinii – Teamă sau ezitare în a se fixa.

Trunchi cu umflături- Semnul unor traumatisme depășite, asumate într-un mod pozitiv, și în măsură mai mică al unor elemente nevrotice mai active ( după Stadelli).

Trunchi dominant față de coroană – Egocentrism.

Coroană fără ramuri- Închidere în sine.

Desenul final ( s-au interpretat doar elementele care diferă de cel inițial)

Poziția centrală a arborelui- Bogăție de sentimente. Supraestimare. Echilibru. Stăpânire de sine. Rezistența la influențe exterioare.

Florile- Reprezintă indicia ale sensibilității și ale nevoii de protecție din partea figurilor semnificative.

Soarele- Simbol al figurii paterne, când este desenat lângă copac, contituie un mesaj explicit către tată.

Observații- Se observă o încredere în sine mai ridicată, un echilibru emoțional și o îmbunătățire a relațiilor cu cei din jur.

Subiectul nr. 2

Date generale

Numele- B.

Prenumele- A.M

Sexul- Feminin

Data nașterii- 12 decembrie 2008

Domiciliul- București.

Instituția- Școala Gimnazială nr. 27, București.

Date despre părinți- Tatăl este agent de pază, iar mama din momentul în care aceasta a fost diagnosticată cu “ autism atipic”, a renunțat la serviciu.

Anamneza

Sarcina și nașterea- Sarcina a decurs fiziologic, corespunzător , fără complicații , fără modificări de ordin pathologic, iar nașterea a avut loc prin cezariană ( la cererea pacientului) corespunzător, fără complicații.

Antecedente fiziologice și patologice – Mama în momentul nașterii a fost clinic sănătoasă, nu au existat abateri fiziologice, respective nu au fost decelate modificări necorespunzătoare. Produsul de concepție ( copilul) la naștere a fost clinic sănătos, nu au fost decelate modificări, din punct de vedere corporal- integru, fără modificări de ordin pathologic. Atitudinea copilului față de mediu nu a fost concludentă, fiind perioada neonatală.

Când a inceput să vorbească/ meargă- A.M. nu vorbea, nu era atentă la ceea ce se întâmpla în jurul ei. La vârsta de 3 ani și 2 luni a fost diagnosticată cu “ Autism atipic”. Atunci părinții au apelat la un terapeut ABA și un logoped. A.M. a urmat terapia ABA timp de 3 ani până a intrat în clasa pregătitoare. În present merge la terapie logopedică și în urma unei reevaluări s-a constatat că nu se mai încadrează în spectrul austist. A început să facă primii pași la 10 luni, dar nu avea o coordonare bună.

Deprinderi igienico-sanitare- În mediul familial beneficiază de toate cele necesare din punct de vedere igienico-sanitar. Nu a dobândit toate deprinderile, cum ar fi spălatul pe mâini în urma folosirii toaletei. Este necesar să se insiste asupra anumitor deprinderi.

Când a apărut tulburarea de limbaj- Tulburarea de limbaj a apărut în jurul vârstei de 4 ani, în momentul în care începuse să numere până la zece. S-a observat atunci că nu poate pronunța “ opt”, “ șapte “ și “ zece”. Avea tendința să omită litere și se exprima printr-un singur substantiv. Ulterior, a început să folosească și actiunile, cu ajutorul terapiei, însă nu vorbea întotdeauna. Se enerva atunci când nu o înțelegeam. Atunci când a început să vorbească a fost ecolică și cu greu s-a reușit să o determine să facă diferența dintre persoana I și persoana a III-a.

A frecventat grădinița/școala- Da, a frecventat grădinița, în afara faptului că avea deficit de atenție, nu a fost hiper-activă și nu deranja activitățile. Acum este la școală în clasa pregătitoare.

A benficiat de tratament logopedic- Da, începând cu vârsta de 3 ani și 2 luni, până în prezent.

Există în familie persoane cu tulburări de limbaj sau afecțiuni neuro-psihice- Nu, nu există.

Diagnostic prezumtiv- Dislalie polimorfă.

Examenul somatic și funcțional

Aspectul somatic – Mixt.

Acuitatea vizuală – Capacitatea percepției vizuale este bună, prezentă , corespunzătoare.

Acuitatea auditivă – Capacitatea de a percepe mai multe unde sonore este prezentă .

Respirația – Eupnee.

Coordonarea generală a mișcărilor- Hiperkinezie.

Motricitatea aparatului fono-articulator : Deficitară.

Motricitatea mâinii : Bună.

Lateralitatea : Mână dreaptă – picior drept – ochi stâng-ureche stângă.

Afecțiuni neuro-psihice : Comportamental, prezintă emotivitate crescută, variabilitate în atitudini și stări (labil psihic) ; diagnosticată în trecut cu TSA, ulterior reevaluată clinic sănătos , nemaiprezentând simptome pentru încadrarea în diagnosticul inițial .

Diagnostic cert- Dislalie polimorfă.

Recomandări- Se recomandă o reevaluare psihiatrică. Copilul prezintă o atenție scăzută, un slab contact vizual. Este un copil introvert, timid și emotiv. Prezintă tulburări de anxietate. Se joacă singură și nu acceptă compania celorlalți copii. Solicită des ajutorul, din dorința de a nu-și dezamăgi mama. Are obiceiul de a copia comportamentele negative ale celor din jur din dorința de a se integra.

Fișă de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului

Subiectul 2 (B.A.M.)

I Pregătirea pentru lecții

II Disciplina școlară

III Ținuta

Recomandări- Se recomandă cadrului didactic o atenție sporită asupra subiectului și activități speciale. Se poate sugera părinților exersarea în paralel a ceea ce se predă în cadrul orelor de curs. Pentru o bună implicare a elevei la clasă este necesar ca aceasta să fie implicată în activități pe care ea inițial le cunoaște pentru a-i crește stima de sine și pentru a se obișnui cu un anumit tip de predare. Nu se recomandă schimbările deoarece personal cred că prezintă tulburări emoționale de tip anxios, este un copil introvert care nu se adaptează ușor în orice situație.

Interviu

Cum se implică elevul în activitățile pe care le desfășurați în clasă?

A.M. nu prea se implică. Are tendința de a nu scrie sau a nu termina fișeșe de muncă independentă. În momentul în care nu reușește ceva de una singură, plânge și se enervează. Mama ei are așteptări foarte mari de la ea și o ceartă des când aceasta nu reușește ceea ce reușesc și ceilalți copii.

Care sunt activitățile sale preferate în timpul pauzelor?

Se joacă cu păpușile sau vine și stă lângă mine indiferent de ceea ce fac eu. Dacă nu sunt în sala de clasă, stă în bancă.

În cadrul activităților de grup, lucrului în echipă, ce rol îi place să ocupe și cum și-l însușește?

Nu prea participă la astfel de activități. Este atentă la cerință și lucrează singură ceea ce trebuie să lucreze cu un grup sau o echipă. De cele mai multe ori nu reușește să îndeplinească sarcinile și dacă este orientată către grupul din care trebuie să facă parte, izbucnește în plâns.

Cum reacționează asupra dobândirii de noi cunoștințe?

În general nu are o atitudine foarte bună, are teamă de nou. Își repetă mereu că este atentă și că a înțeles.

Ce relație are acesta cu cadrul didactic?

Nu comunică cu mine, dar îmi urmărește cu atenție toate activitățile din timpul pauzei. Este un copil zâmbăreț și lipicios. Vine uneori și mă ia în brațe fără să îmi spună nimic.

Inițiază jocuri sau se implică în cele inițiate de colegii săi?

Foarte rar.

Atunci când trebuie să recite o poezie o face cu plăcere sau evită?

Nu recită poezii. Singura poezie pe care a recitat-o a fost cea de la serbare pe care o repetase foarte mult cu mine și cu mama în prealabil.

Ce părere au colegii despre elev?

Nu se joacă cu ea și o evit.

Cum se implică părinții în recuperarea logopedică a acesteia?

Știu că mama este foarte implicată, deși uneori pune presiuni asupra copilului. Mama acordă elevei tot timpul necesar, însă trebuie avut în vedere că la 3 ani A.M. a avut note din spectrul autist. Este normal să aibă anumite întârzieri și latențe.

Examinarea logopedică inițială

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independent

Examinarea logopedică finală

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Interpretarea testului arborelui

Interpretarea a fost realizată conform cărții “ Testul arborelui,, ( A. Rozorea, M Sterian, 2000), iar interpretarea psihologică s-a realizat conform criteriilor precizate în

„ Desenele copilului tău – Interpretări psihologice,, .( Evi Crotii, 2010)

Desenele a fost interpretate conform caracteristicilor componentelor arborelui, astfel:

Desenul inițial

Mâzgălitura- Trebuie considerată o disoluție a formelor numai în măsura în care e afectată structura interioară a coroanei. Ea decelează întârzierile și fixațiile la stări infantile. Se poate confunda cu umbra și semnifică joc pueril, regresie, întârziere psihică.

Absența rădăcinii- Teamă sau ezitare în a se fixa.

Fructele care nu se află pe ramuri, ci sunt suspendate în coroană indică melancolie, stimă de sine redusă și inhibiție. Copilul simte că are ceva de oferit. Este înclinat spre iubire, vrea să îi ajute pe cei care au nevoie și este întotdeauna gata să se pună la dispoziția celorlalți, cel puțin pentru a câștiga afecțiune.

Coroana plastic-dizarmonică ( nestructurată, haotică, imprecisă) simbolizează expresivitate bogată, dar haotică, spirit neorganizat și lipsă de armonie.

Desenul final ( s-au interpretat doar elementele care diferă de cel inițial)

Înălțimea trunchiului mai mare decât înălțimea coroanei- Sensibilitate. Receptivitate. Instinctualitate predominantă. Tendințe inconștiente dezvoltate. Inhibiție. Retard psihic. Infantilism. Orientarea activității spre lumea fizică și materială, sensibilă. Tendințe practice. Agitație marcantă.

Desenarea mai multor arbori- Maturare școlară insuficientă ( se alunecă în jocul infantil și nu se conștientizează sarcina)

Coroana în formă de balon- Angoasă în fața vieții reale, infantilism.

Coroană fără ramuri- Închidere în sine.

Observație: Luând în calcul faptul că aceasta a făcut parte din spectrul autist, se consideră că echilibrarea emoțională se face mai lent, mai ales că are și o ușoară hiperactivitate. Asupra acesteia se recomandă să se insiste și să urmeze în continuare terapia de expresie în paralel cu cea logopedică.

Subiectul nr. 3

Date generale

Nume – L.

Prenumele – L.

Sexul- Feminin

Data nașterii – 28 octombrie 2008

Domiciliul- București, România

Instituția- Școala Gimnazială nr. 27, București

Date despre părinți- Tatăl este casnic, iar mama este agent vânzări la un magazine de haine.

Anamneza

-Sarcina și nașterea- Sarcina a decurs fiziologic, corespunzător , fără complicații , fără modificări de ordin pathologic, iar nașterea a avut loc prin cezariană ( la cererea pacientului) corespunzător, fără complicații.

Antecedente fiziologice și patologice – Mama în momentul nașterii a fost clinic sănătoasă, nu au existat abateri fiziologice, respective nu au fost decelate modificări necorespunzătoare. Produsul de concepție ( copilul) la naștere a fost clinic sănătos, nu au fost decelate modificări, din punct de vedere corporal- integru, fără modificări de ordin pathologic. Atitudinea copilului față de mediu nu a fost concludentă, fiind perioada neonatală.

Când a inceput să vorbească/ meargă – A început să vorbească pe la 1 an și 8 luni. Atunci a articulat primele cuvinte, până la acea vârstă totul era o gângureală. Pe la 8-9 luni a început să meargă, se agăța de tot ce prindea și nu accepta pe nimeni să o ajute.

Deprinderi igienico-sanitare- Specifice vârstei.

Când a apărut tulburarea de limbaj- Această tulburare există de când a început să vorbească, dar până la un control logopedic de specialitate în cadrul școlii, am tot sperat că va dispărea odată cu vârsta.

A frecventat grădinița/școala- Da, a frecventat grădinița și în prezent este elevă în clasa pregătitoare.

A benficiat de tratament logopedic- Până la intrarea în școală, nu.

Există în familie persoane cu tulburări de limbaj sau afecțiuni neuro-psihice-Nu.

Diagnostic prezumtiv- Dislalie polimorfă.

Examenul somatic și funcțional

Aspectul somatic : Mixt,

Acuitatea vizuală : Capacitatea percepției vizuale este bună, prezentă , corespunzătoare.

Acuitatea auditivă : Capacitatea de a percepe mai multe unde sonore este prezentă.

Respirația – Eupnee.

Coordonarea generală a mișcărilor : Reglarea și dirijarea mișcărilor , atât cele singulare cât și în cadrul acțiunilor la care participă întregul organism; are loc corespunzător ; capacitatea de a stăpâni mișcarea motrică respectiv cea de a trece rapid de la unele acțiuni la altele se face neîntreruptă, continuuă cu fluiditate , fața de mediul înconjurător . Motricitatea aparatului fono-articulator : Deficitară.

Motricitatea mâinii : Bună.

Lateralitatea : Dominant încrucișată;

Afecțiuni neuro-psihice : Diagnosticat cu dislalie- prezintă afectarea ariilor retromediene din emisfera cerebrală stângă . Din punct de vedere comportamental, nu prezintă tulburări majore , având o atitudine bună față de mediu , integrându-se corespunzător.

Diagnostic cert- Dislalie.

Recomandări- Personal, recomand ca eleva să urmeze intervenția logopedică. Părinții ar trebui să o angreneze în cât mai multe activități, urmând sfaturile terapeutului logoped pentru recupearea elevei.

Fisă de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului

Subiectul 3 (L.L.)

I Pregătirea pentru lecții

II Disciplina școlară

III Ținuta

Recomandări- Se recomandă implicarea acesteia în cât mai multe activități pentru promovarea limbajului. Eleva nu prezintă dificultăți de adaptare și unele aspecte sunt specific vârstei.

Interviu

Cum se implică elevul în activitățile pe care le desfășurați în clasă?

În general se implică în toate activitățile și chiar nu îi place să fie exclusă de către colegi.

Care sunt activitățile sale preferate în timpul pauzelor?

În general se joacă cu colegele sau colorează.

În cadrul activităților de grup, lucrului în echipă, ce rol îi place să ocupe și cum și-l însușește?

Nu are tendința de a fi lider, în schimb ca și coechipier, se implică de fiecare dată și incearcă să își aducă aportul asupra sarciniilor.

Cum reacționează asupra dobândirii de noi cunoștințe?

Reacționează normal, specific vârstei.

Ce relație are acesta cu cadrul didactic?

Având în vedere că sunt 32 de copii și pauzele de 5 minute, nu se poate vorbi despre o relație specială. Cere voie atunci când este cazul și este atașată de mine la fel ca ceilalți copii. Nu este un copil afectuos, merge mai degrabă spre unul solitar.

Inițiază jocuri sau se implică în cele inițiate de colegii săi?

De obiecei se implică în jocuri, dar nu le inițiază.

Atunci când trebuie să recite o poezie o face cu plăcere sau evită?

O face cu plăcere.

Ce părere au colegii despre elev?

Se comportă normal cu ea, la fel ca și cu ceilalți colegi.

Cum se implică părinții în recuperarea logopedică a acestuia?

Merg cu ea la profesorul logoped, nu știu mai mult.

Examinarea logopedică inițială

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Examinarea logopedică finală

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Interpretarea testului arborelui

Interpretarea a fost realizată conform cărții “ Testul arborelui,, ( A. Rozorea, M Sterian, 2000), iar interpretarea psihologică s-a realizat conform criteriilor precizate în

„ Desenele copilului tău – Interpretări psihologice,, .( Evi Crotii, 2010)

Desenele a fost interpretate conform caracteristicilor componentelor arborelui, astfel:

Desenul inițial

Poziție centrală- Bogăție de sentimente. Supraestimare. Echilibru. Stăpânire de sine. Rezistență la influențe exterioare.

Absența rădăcinii- Teamă sau ezitare de a se fixa.

Coroană cu conturul tremurat- Anxietate.

Un copac de mici dimensiuni arată timiditatea și introvertirea.

Un copil care lucrează și se joacă bucuros singur, își allege prieteni liniștiți și îi plac alintările.

Trunchiul dintr-o linie neregulată înseamnă că are conflicte de sine și cu alții din cauza dificultăților, adaptare dificilă, vulnerabilitate.

Desenul final ( s-au interpretat doar elementele care diferă de cel inițial)

Înălțimea trunchiului egală cu înălțimea coroanei- Caracter regresiv. Instinctualitate. Superficialitate. Versatilitate.

Conturul trunchiului din linie continuă- Fermitate. Perseverență.

Trunchi cu baza pe marginea foii- Indice al retardului afectiv sau intelectual.

Un copac de mari dimensiuni este un semn al entuziasmului, al extrovertirii și al plăcerii companiei.

Copacul care are un cuib pe trunchi arată o puternică legătură inconștientă cu mama și dorința de protecție și susținere. Copilul are nevoie să fie alintat și hrănit ( mai ales când în interiorul cuibului sunt desenate veverițe și/sau ghinde) pentru a-și exprima pe deplin capacitățile, nu este încet, ci care are nevoie de timp și de un ritm special. Sentimentele îl țin legat de amintiri, care îl susțin afectiv. Este un copil care trebuie descoperit, pentru că tinde să stea ascuns în cuibul lui, alături de lucrurile la care ține cel mai mult. Preferă să se joace și să lucreze în grupuri mici și îi plac mediile liniștite, silențioase și calde.

Personaje suplimentare- Obezitate psihosomatică.

Observații- Se observă că deși este o persoană introvertă, L.L. îi place să fie descoperită și se deschide ușor în fața unor stimuli favorabili ei. Se presupune că are nevoie de persoane care să îi ofere încredere în sine, lângă care să se simtă confortabil și nu inferioară.

Subiectul nr. 4

Date generale

Nume – G.

Prenumele – I.

Sexul- Feminin

Data nașterii – 21 noiembrie 2008

Domiciliul- București, România

Instituția- Școala Gimnazială nr. 27, București

Date despre părinți- Tatăl este taximetrist, iar mama este casier Bancpost

Anamneza

Sarcina și nașterea- Sarcina a decurs fiziologic, corespunzător , fără complicații , fără modificări de ordin pathologic, iar nașterea a avut loc prin cezariană ( la cererea pacientului) corespunzător, fără complicații.

Antecedente fiziologice și patologice – Mama în momentul nașterii a fost clinic sănătoasă, nu au existat abateri fiziologice, respective nu au fost decelate modificări necorespunzătoare. Produsul de concepție ( copilul) la naștere a fost clinic sănătos, nu au fost decelate modificări, din punct de vedere corporal- integru, fără modificări de ordin pathologic. Atitudinea copilului față de mediu nu a fost concludentă, fiind perioada neonatală.

Când a inceput să vorbească/ meargă – A început să vorbească pe la 1 an și 9 luni. Sora ei geamănă a vorbit mai târziu. A mers prima oară la 1 an. Până atunci tot încerca, dar îi era frică să nu cadă.

Deprinderi igienico-sanitare- Specifice vârstei.

Când a apărut tulburarea de limbaj- Când a început să vorbească, stâlcea cuvintele, ca orice copil, nu a vorbit corect de la 2 ani. Multe dintre sunete a reușit să le pronunțe corect într-un final, dar unele nu. Am înțeles că e nevoie de logoped, atunci când a început școala

A frecventat grădinița/școala- Da, a frecventat grădinița și în prezent este elevă în clasa pregătitoare.

A benficiat de tratament logopedic- Până la intrarea în școală, nu.

Există în familie persoane cu tulburări de limbaj sau afecțiuni neuro-psihice- Nu.

Diagnostic prezumtiv- Dislalie simplă.

Examenul somatic și funcțional

Aspectul somatic- Corespunzător, nu prezintă tulburări psihologice sau reacții excesive care a putea denota probleme de ordin somatic.

Acuitatea vizuală- Capacitatea percepției vizuale este bună, prezentă , corespunzătoare.

Acuitatea auditivă- Prezentă, corespunzătoare bilateral, nu prezintă modificări.

Respirația- Eupnee.

Coordonarea generală a mișcărilor- În stațiune este corespunzătoare, în mers corespunzătoare, fără modificări, mișcări coordonate, atitudinea mișcărilor fiind în concordanță cu mediul.

Motricitatea aparatului fono-articulator- Prezentă, nu prezintă modificări.

Motricitatea mâinii- Din punct de vedere grosier corespunzătoare, nu există modificări de funcționalitate.

Lateralitatea- Prezentă, coordonată, nu au fost decelate modificări.

Afecțiuni neuro-psihice-Din punct de vedere clinic nu au fost decelate modificări de ordin neuro-psihic, fără tulburări comportamentale.

Diagnostic cert- Dislalie simplă.

Recomandări- Recomand intervenția logopedică pentru corectarea sunetului deficitar.

Fișă de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului

Subiectul 4 (G.I.)

Pregătirea pentru lecții

II Disciplina școlară

III Ținuta

Recomandări- Sunt necesare discuții despre igienă, despre comportamentul adecvat în societate, unde recomand să i se dea contraexemple, urmate de consecință. Eleva prezintă dificultăți în păstrarea unei ținute corespunzătoare vârstei. Astfel, trebuie folosite recompensele pozitive, în paralel cu cele negative. ( Dacă strângi X, primești Y și dacă nu strângi X o să Z).

Interviu

Cum se implică elevul în activitățile pe care le desfășurați în clasă?

Se implică de fiecare dată și se antrenează cu sora ei în toate activitățile. Sora ei geamănă, B. , este în aceeași clasă.

Care sunt activitățile sale preferate în timpul pauzelor?

În general, se joacă cu sora, dar pe lângă ea, și-au format un grupuleț de fetițe cu care desfășoară diverse jocuri.

În cadrul activităților de grup, lucrului în echipă, ce rol îi place să ocupe și cum și-l însușește?

Îi place să fie liderul.

Cum reacționează asupra dobândirii de noi cunoștințe?

Este atentă, doar că atunci când nu înțelege o noțiune, nu întreabă, plânge.

Ce relație are acesta cu cadrul didactic?

Este un copil afectuos, probabil pentru că mai are o soră și un frate și are nevoie de o persoană a ei. Vine des la mine să mă ia în brațe sau să vadă ce fac.

Inițiază jocuri sau se implică în cele inițiate de colegii săi?

Cred că ambele, dar de cele mai multe ori, se implică în cele inițiate de colegi.

Atunci când trebuie să recite o poezie o face cu plăcere sau evită?

Recită poezii, apărând un ritm și o fluență foarte mare a cuvintelor. Este repezită, nu are răbdare să recite frumos, chiar dacă știe poezia.

Ce părere au colegii despre elev?

Au o părere bună, băieții se joacă cu ea și fetele fac parte din gașca ei.

Cum se implică părinții în recuperarea logopedică a acestuia?

Părinții au primit înștiințare de la profesorul logoped, atunci s-au sesizat. Am înțeles de la mamă că merge la acele ședințe de logopedie din cadrul școlii.

Examinarea logopedică inițială

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Examinarea logopedică finală

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Interpretarea testului arborelui

Interpretarea a fost realizată conform cărții “ Testul arborelui,, ( A. Rozorea, M Sterian, 2000), iar interpretarea psihologică s-a realizat conform criteriilor precizate în

„ Desenele copilului tău – Interpretări psihologice,, .( Evi Crotii, 2010)

Desenele a fost interpretate conform caracteristicilor componentelor arborelui, astfel:

Desenul inițial

Trunchi cu bază pe marginea foii- Indice al retardului afectiv sau intellectual.

Poziție centrală- Bogăție de sentimente. Supraestimare. Echilibru. Stâpânire de sine.

-Înălțimea tulpinii mai mare decât înălțimea coroanei- Sensibilitate. Receptivitate. Afectivitate. Instinctualitate predominant. Tendințe inconștiente dezvoltate. Inhibiție. Retard psihic. Infantilism. Orientarea activității spre lumea fizică și material, sensibilă. Tendințe practice. Agitație marcantă.

Absența rădăcinii- Teamă sau ezitare în a se fixa.

Coroană în formă de balon- Angoasă în fața vieții reale, infantilism.

Mâzgălitura trebuie considerată o disoluție a formelor numai în mărura în care e afectată structura interioară a coroanei. Ea decelează întârzierile și fixațiile șa stări infantile.

Desenul final ( s-au interpretat doar elementele care diferă de cel inițial)

Plastic-apatică – Delicatețe, fragilitate, labilitate emoțională, apatie.

Ramuri din linie continuă- Fermitate, perseverență.

Coroana bogată- Adaptabilitate.

-Soarele- Simbol al figurii paterne, când este desenat lângă copac, constituie un mesaj explicit către tată.

Observații- Se observă o îmbunătățire a imaginii de sine. Faptul că din desenul final reiese că G.I. ar putea fi fermă și se poate adapta mai ușor, prezintă un echilibru emoțional mai bun decât în momentul inițial.

Subiectul nr. 5

Date generale

Nume – R.

Prenumele – M.

Sexul- Feminin

Data nașterii – 30 octombrie 2008

Domiciliul- București, România

Instituția- Școala Gimnazială nr. 27, București

Date despre părinți- Tatăl este contabil, iar mama este ajutor de bucătar.

Anamneza

Sarcina și nașterea- Sarcina a decurs fiziologic, corespunzător , fără complicații , fără modificări de ordin patologic, iar nașterea a avut loc prin cezariană ( la cererea pacientului) corespunzător, fără complicații.

Antecedente fiziologice și patologice – Mama în momentul nașterii a fost clinic sănătoasă, nu au existat abateri fiziologice, respective nu au fost decelate modificări necorespunzătoare. Produsul de concepție ( copilul) la naștere a fost clinic sănătos, nu au fost decelate modificări, din punct de vedere corporal- integru, fără modificări de ordin patologic. Atitudinea copilului față de mediu nu a fost concludentă, fiind perioada neonatală.

-Când a început să vorbească/ meargă – A vorbit pe la 1 an și 6 luni și a mers pe la 1 an și o lună.

-Deprinderi igienico-sanitare- Specifice vârstei.

-Când a apărut tulburarea de limbaj- Odată cu dezvoltarea limbajului.

A frecventat grădinița/școala- Da, a frecventat grădinița și în prezent este elevă în clasa pregătitoare.

A benficiat de tratament logopedic- Până la intrarea în școală, nu.

Există în familie persoane cu tulburări de limbaj sau afecțiuni neuro-psihice- Nu.

Diagnostic prezumtiv- Dislalie simplă.

Examenul somatic și funcțional

Aspectul somatic- Corespunzător, nu prezintă tulburări psihologice sau reacții excesive care ar putea denota probleme de ordin somatic.

Acuitatea vizuală- Capacitatea percepției vizuale este bună, prezentă , corespunzătoare.

Acuitatea auditivă- Prezentă, corespunzătoare bilateral, nu prezintă modificări.

Respirația- Eupnee.

Coordonarea generală a mișcărilor- În stațiune este corespunzătoare, în mers corespunzătoare, fără modificări, mișcări coordonate, atitudinea mișcărilor fiind în concordanță cu mediul.

Motricitatea aparatului fono-articulator- Prezentă, nu prezintă modificări.

Motricitatea mâinii- Din punct de vedere grosier corespunzătoare, nu există modificări de funcționalitate.

Lateralitatea- Prezentă, coordonată, nu au fost decelate modificări.

Afecțiuni neuro-psihice-Din punct de vedere clinic nu au fost decelate modificări de ordin neuro-psihic, fără tulburări comportamentale.

Diagnostic cert- Dislalie simplă.

Recomandări- Recomand intervenția logopedică pentru corectarea sunetului deficitar.

Fișă de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului

Subiectul 5 (R.M.)

Pregătirea pentru lecții

II Disciplina școlară

III Ținuta

Interviu

Cum se implică elevul în activitățile pe care le desfășurați în clasă?

Se implică cu interes în toate activitățile.

Care sunt activitățile sale preferate în timpul pauzelor?

Îi place mult să facă puzzle.

În cadrul activităților de grup, lucrului în echipă, ce rol îi place să ocupe și cum și-l însușește?

Ocupă orice loc cu plăcere.

Cum reacționează asupra dobândirii de noi cunoștințe?

Reacționează foarte bine și învață cu plăcere.

Ce relație are acesta cu cadrul didactic?

Este un copil plin de viață și zâmbăreț, dar nu cred că își permite să se apropie mai mult, este conștientă că sunt mulți copii și că trebuie să mă împartă.

Inițiază jocuri sau se implică în cele inițiate de colegii săi?

În general nu inițiază jocuri, dar se implică în cele inițiate de colegi.

Atunci când trebuie să recite o poezie o face cu plăcere sau evită?

Îi place să recite poezii, mai ales că multe dintre ele le învață cu părinții sau la after-school.

Ce părere au colegii despre elev?

Se comportă cu ea la fel ca și cu ceilalți colegi.

Cum se implică părinții în recuperarea logopedică a acestuia?

Părinții se implică destul de mult în toată educația ei.

Examinarea logopedică inițială

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independent

Examinarea logopedică inițială

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Interpretarea testului arborelui

Interpretarea a fost realizată conform cărții “ Testul arborelui,, ( A. Rozorea, M Sterian, 2000), iar interpretarea psihologică s-a realizat conform criteriilor precizate în

„ Desenele copilului tău – Interpretări psihologice,, .( Evi Crotii, 2010)

Desenele a fost interpretate conform caracteristicilor componentelor arborelui, astfel:

Desenul inițial

Desenarea mai multor arbori- Maturare școlară insuficientă ( se alunecă în jocul infantile și nu se conștientizează sarcina).

Înălțimea tulpinii mai mare ca înălțimea coroanei- Sensibilitate. Receptivitate. Afectivitate. Instinctualitate predominantă. Tendințe inconștiente dezvoltate. Inhibiție. Retard psihic. Infantilism. Orientarea activității spre lumea fizică și material, sensibilă. Tendințe practice. Agitație marcantă.

Absența frunzelor din desen- Apatie.

Soarele- Simbol al figurii paterne.

Trunchi cu linii verticale- Melancolie.

Desenul final ( s-au interpretat doar elementele care diferă de cel inițial)

Florile și iarba și toate detaliile de la baza copacului sunt semne ale fanteziei, sensibilității și bunătății sufletului, copilul are un raport armonios cu părinții și cu natura și poate spre îndreaptă spre pubertate și începutul dezvoltării sexuale.

Fluturii sunt indicii ale sensibilității și ale nevoii de protecție din partea figurilor semnificative.

Observații: Se observă faptul că subiectul are o relație mai bună cu familia, aceștia ajutându-l în relaționarea sa cu cei din jur.

Subiectul nr. 6

Date generale

Nume – C.

Prenumele – D.

Sexul- Masculin

Data nașterii – 3 decembrie 2008

Domiciliul- București, România

Instituția- Școala Gimnazială nr. 27, București

Date despre părinți- Tatăl este taximetrist, iar mama este secretară.

Anamneza

Sarcina și nașterea- Sarcina a decurs fiziologic, corespunzător , fără complicații , fără modificări de ordin pathologic, iar nașterea a avut loc prin cezariană ( la cererea pacientului) corespunzător, fără complicații.

Antecedente fiziologice și patologice – Mama în momentul nașterii a fost clinic sănătoasă, nu au existat abateri fiziologice, respective nu au fost decelate modificări necorespunzătoare. Produsul de concepție ( copilul) la naștere a fost clinic sănătos, nu au fost decelate modificări, din punct de vedere corporal- integru, fără modificări de ordin pathologic. Atitudinea copilului față de mediu nu a fost concludentă, fiind perioada neonatală.

Când a început să vorbească/ meargă – A vorbit la 1 an și 9 luni și a mers la 1 an și 3 luni.

Deprinderi igienico-sanitare- Specifice vârstei.

Când a apărut tulburarea de limbaj- Odată cu dezvoltarea limbajului.

A frecventat grădinița/școala- Da, a frecventat grădinița și în prezent este elev în clasa pregătitoare.

A benficiat de tratament logopedic- Până la intrarea în școală, nu.

Există în familie persoane cu tulburări de limbaj sau afecțiuni neuro-psihice- Nu.

Diagnostic prezumtiv- Dislalie simplă.

Examenul somatic și funcțional

Aspectul somatic- Corespunzător, nu prezintă tulburări psihologice sau reacții excessive care a putea denota probleme de ordin somatic.

Acuitatea vizuală- Capacitatea percepției vizuale este bună, prezentă , corespunzătoare.

Acuitatea auditivă- Prezentă, corespunzătoare bilateral, nu prezintă modificări.

Respirația- Eupnee.

Coordonarea generală a mișcărilor- În stațiune este corespunzătoare, în mers corespunzătoare, fără modificări, mișcări coordonate, atitudinea mișcărilor fiind în concordanță cu mediul.

Motricitatea aparatului fono-articulator- Prezentă, nu prezintă modificări.

Motricitatea mâinii- Din punct de vedere grosier corespunzătoare, nu există modificări de funcționalitate.

Lateralitatea- Prezentă, coordonată, nu au fost decelate modificări.

Afecțiuni neuro-psihice-Din punct de vedere clinic nu au fost decelate modificări de ordin neuro-psihic, fără tulburări comportamentale.

Diagnostic cert- Dislalie simplă.

Recomandări- Recomand intervenția logopedică pentru corectarea sunetului deficitar.

Fișă de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului

Subiectul 6 (D.C.)

Pregătirea pentru lecții

II Disciplina școlară

III Ținuta

Interviu

Cum se implică elevul în activitățile pe care le desfășurați în clasă?

Se implică destul de mult, dar are zile în care este foarte apatic.

Care sunt activitățile sale preferate în timpul pauzelor?

Se joacă foarte mult cu băieții, îi plac jocurile specifice băieților.

În cadrul activităților de grup, lucrului în echipă, ce rol îi place să ocupe și cum și-l însușește?

Ocupă orice loc, dar nu duce întotdeauna sarcinile la final.

Cum reacționează asupra dobândirii de noi cunoștințe?

Reacționează foarte bine și învață cu plăcere.

Ce relație are acesta cu cadrul didactic?

Este un copil plin de viață, dar rușinos cu adulții.

Inițiază jocuri sau se implică în cele inițiate de colegii săi?

Inițiază jocuri, dar se implică și în cele inițiate de colegi.

Atunci când trebuie să recite o poezie o face cu plăcere sau evită?

Nu recită poezii, este foarte emotiv.

Ce părere au colegii despre elev?

Se comportă cu ea la fel ca și cu ceilalți colegi.

Cum se implică părinții în recuperarea logopedică a acestuia?

Din câte știu, părinții lucrează foarte mult, așa că nu cred că au timp să se implice foarte mult.

Examinarea logopedică inițială

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Examinarea logopedică finală

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Interpretarea testului arborelui

Interpretarea a fost realizată conform cărții “ Testul arborelui,, ( A. Rozorea, M Sterian, 2000), iar interpretarea psihologică s-a realizat conform criteriilor precizate în

„ Desenele copilului tău – Interpretări psihologice,, .( Evi Crotii, 2010)

Desenele a fost interpretate conform caracteristicilor componentelor arborelui, astfel:

Desenul inițial

Desenarea mai multor arbori- Maturare școlară insuficientă ( se alunecă în jocul infantile și nu se conștientizează sarcina).

-Înălțimea tulpinilor mai mare ca înățimea coroanelor- Sensibilitate. Receptivitate. Afectivitate. Instinctualitate predominant. Tendințe inconștiente dezvoltate. Inhibiție. Retard psihic. Infantilism. Orientarea activității spre lumea fizică și material, sensibilă. Tendințe practice. Agitație marcantă.

Coroana cu conturul tremurat- Anxietate.

Desenul final ( s-au interpretat doar elementele care nu apar în desenul inițial)

Deplasare la dreapta- Înclinație spre anturaj. Sentimentalism. Opțiuni ferme și dure. Spirit pasional.

Trunchiul bază de sudură- Separare eu-lume.

Casa de la baza copacului este semn al fanteziei, sensibilității și bunătății sufletului, copilul are un raport armonios cu părinții și cu natura.

Observație- Se observă o mai bună relaționare cu familia și cu cei din jur. Dorința de a se exprima, dar cu toate acestea încă este prezentă o teamă de a se deschide către lume, axându-se mai mult pe relația cu familia, cunoscând-o cel mai bine.

Subiectul nr. 7

Date generale

Nume – C.

Prenumele – A.Ș.

Sexul- Masculin

Data nașterii – 14 octombrie 2008

Domiciliul- București, România

Instituția- Școala Gimnazială nr. 27, București

Date despre părinți- Tatăl este agent de securitate, iar mama coafeză.

Anamneza

Sarcina și nașterea- Sarcina a decurs fiziologic, corespunzător , fără complicații , fără modificări de ordin pathologic, iar nașterea a avut loc prin cezariană ( la cererea pacientului) corespunzător, fără complicații.

Antecedente fiziologice și patologice – Mama în momentul nașterii a fost clinic sănătoasă, nu au existat abateri fiziologice, respective nu au fost decelate modificări necorespunzătoare. Produsul de concepție ( copilul) la naștere a fost clinic sănătos, nu au fost decelate modificări, din punct de vedere corporal- integru, fără modificări de ordin pathologic. Atitudinea copilului față de mediu nu a fost concludentă, fiind perioada neonatală.

Când a început să vorbească/ meargă – A vorbit pe la 1 an și 2-3 luni și a mers pe la 1 an și o lună.

Deprinderi igienico-sanitare- Specifice vârstei.

Când a apărut tulburarea de limbaj- Odată cu dezvoltarea limbajului.

A frecventat grădinița/școala- Da, a frecventat grădinița și în prezent este elevă în clasa pregătitoare.

A benficiat de tratament logopedic- Până la intrarea în școală, nu.

Există în familie persoane cu tulburări de limbaj sau afecțiuni neuro-psihice- Nu.

Diagnostic prezumtiv- Dislalie polimorfă.

Examenul somatic și funcțional

Aspectul somatic- Corespunzător, nu prezintă tulburări psihologice sau reacții excesive care ar putea denota probleme de ordin somatic.

Acuitatea vizuală- Miopie.

Acuitatea auditivă- Prezentă, corespunzătoare bilateral, nu prezintă modificări.

Respirația- Eupnee.

Coordonarea generală a mișcărilor- În stațiune este corespunzătoare, în mers corespunzătoare, fără modificări, mișcări coordonate, atitudinea mișcărilor fiind în concordanță cu mediul.

Motricitatea aparatului fono-articulator- Prezentă, nu prezintă modificări.

Motricitatea mâinii- Din punct de vedere grosier corespunzătoare, nu există modificări de funcționalitate.

Lateralitatea- Prezentă, coordonată, nu au fost decelate modificări.

Afecțiuni neuro-psihice-Din punct de vedere clinic nu au fost decelate modificări de ordin neuro-psihic, fără tulburări comportamentale.

Diagnostic cert- Dislalie polimorfă.

Recomandări- Recomand intervenția logopedică pentru corectarea sunetului deficitar.

Fișă de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului

Subiectul 7 (C.A.Ș.)

Pregătirea pentru lecții

II Disciplina școlară

III Ținuta

Interviu

Cum se implică elevul în activitățile pe care le desfășurați în clasă?

Se implică cu interes în toate activitățile.

Care sunt activitățile sale preferate în timpul pauzelor?

Îi place mult să facă coloreze.

În cadrul activităților de grup, lucrului în echipă, ce rol îi place să ocupe și cum și-l însușește?

Ocupă orice loc cu plăcere.

Cum reacționează asupra dobândirii de noi cunoștințe?

Reacționează foarte bine și învață cu plăcere.

Ce relație are acesta cu cadrul didactic?

Este un copil retras căruia îi place să se joace mai mult singur, dar dacă este solicitat, ia parte cu plăcere la orice activitate. Cred că acestea se datorează timidității.

Inițiază jocuri sau se implică în cele inițiate de colegii săi?

În general nu inițiază jocuri, dar se implică în cele inițiate de colegi.

Atunci când trebuie să recite o poezie o face cu plăcere sau evită?

Este foarte emotiv și nu recită cu plăcere poeziile doar dacă este convins că le știe foarte bine. Probabil are nevoie să audă de mai multe ori cum se pronunță corect sunetele ca să le rețină auditiv.

Ce părere au colegii despre elev?

Se comportă cu ea la fel ca și cu ceilalți colegi.

Cum se implică părinții în recuperarea logopedică a acestuia?

Părinții se implică, dar au un program foarte încărcat.

Examinarea logopedică inițială

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Examinarea logopedică inițială

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Interpretarea testului arborelui

Interpretarea a fost realizată conform cărții “ Testul arborelui,, ( A. Rozorea, M Sterian, 2000), iar interpretarea psihologică s-a realizat conform criteriilor precizate în

„ Desenele copilului tău – Interpretări psihologice,, .( Evi Crotii, 2010)

Desenele a fost interpretate conform caracteristicilor componentelor arborelui, astfel:

Desenul inițial

Ideea de sintenză, de unitate și de ansamblu perceptiv- Gândire sintetică, predominant intuitivă, rapiditate de înțelegere a esenței evenimentelor pe cale intuitivă. Capacitate de proiecție video-spațială.

Deplasare la stânga- Efort de cenzurare. Dificultăți de adaptare. Conflicte afective recente sau vechi.

Înălțimea tulpinii mai mare ca înălțimea coroanei- Sensibilitate. Receptivitate. Afectivitate. Instinctualitate predominant. Tendințe inconștiente dezvoltate. Inhibiție. Retard psihic. Infantilism. Orientarea activității spre lumea fizică și materială, sensibilă. Tendințe practice. Agitație marcantă.

Absența rădăcinii- Teamă sau ezitare în a se fixa.

Trunchi din linie dublă( linii paralele)- Îndărătnicie, încăpățânare, nediferențiere, prefăcătorie, fățărnicie, rigiditate.

Coroană în formă de balon – Spirit fantastic, convențional, banalitate, lipsa de simț constructive.

Fructe libere în spațiul coroanei- Gândire naivă. Infantilism.

Desenul final ( s-au interpretat doar elementele care nu apar în desenul inițial)

Mâzgălitura trebuie considerată o disoluție a formelor numai în măsura în care e afectată structura interioară a coroanei. Ea decelează întârzierile și fixațiile la stări infantile.

Coroană fără ramuri- Închidere în sine.

Ramurile care pleacă din trunchi- Desenate de obicei de băieți, sunt un semn al evoluției sexual, când se schimbă vocea, apare mustața, iar băiatul devine mai rebel față de mamă și începe să îl considere pe tată un punct de referință tot mai important.

Florile de la baza copacului, sunt semne ale fanteziei, sensibilității și bunătății sufletului, copilul are un suport armonios cu părinții și cu natura și poate se îndreaptă spre pubertate și începutul dezvoltării sexuale.

Observații- Se observă o mai bună relaționare cu familia, dar în același timp o personalitate mai puternică, acesta dorind să își exprime mai mult punctul de vedere în fața celorlalți. Acest lucru denotă o încredere în sine ridicată și o siguranță în deciziile sale.

Subiectul nr. 8

Date generale

Nume – N.

Prenumele – R.

Sexul- Masculin

Data nașterii – 19 septembrie 2008

Domiciliul- București, România

Instituția- Școala Gimnazială nr. 27, București

Date despre părinți- Tatăl este asistent medical, iar mama este contabil.

Anamneza

Sarcina și nașterea- Sarcina a decurs fiziologic, corespunzător , fără complicații , fără modificări de ordin pathologic, iar nașterea a avut loc prin cezariană ( la cererea pacientului) corespunzător, fără complicații.

Antecedente fiziologice și patologice – Mama în momentul nașterii a fost clinic sănătoasă, nu au existat abateri fiziologice, respective nu au fost decelate modificări necorespunzătoare. Produsul de concepție ( copilul) la naștere a fost clinic sănătos, nu au fost decelate modificări, din punct de vedere corporal- integru, fără modificări de ordin pathologic. Atitudinea copilului față de mediu nu a fost concludentă, fiind perioada neonatală.

Când a început să vorbească/ meargă – A vorbit la 1 an și 2 luni și a mers la 1 an și 2 luni.

Deprinderi igienico-sanitare- Specifice vârstei.

Când a apărut tulburarea de limbaj- Odată cu dezvoltarea limbajului.

A frecventat grădinița/școala- Da, a frecventat grădinița și în prezent este elev în clasa pregătitoare.

A benficiat de tratament logopedic- Până la intrarea în școală, nu.

Există în familie persoane cu tulburări de limbaj sau afecțiuni neuro-psihice- Nu.

Diagnostic prezumtiv- Dislalie polimorfă.

Examenul somatic și funcțional

Aspectul somatic : Mixt.

Acuitatea vizuală : Capacitatea percepției vizuale este bună, prezentă , corespunzătoare.

Acuitatea auditivă : Sesizeaza pragul sensibilității sonore și al celei diferențiale scăzute; capacitatea de a percepe mai multe unde sonore este prezentă .

Respirația – Eupnee

Coordonarea generală a mișcărilor : Reglarea și dirijarea mișcărilor , atât cele singulare cât și în cadrul acțiunilor la care participă întregul organism; are loc corespunzător ; capacitatea de a stăpâni mișcarea motrică respectiv cea de a trece rapid de la unele acțiuni la altele se face neîntreruptă, continuuă cu fluiditate , față de mediul înconjurător .

Motricitatea aparatului fono-articulator : Deficitară.

Motricitatea mâinii : Bună.

Lateralitatea : Dominant încrucișată; (mâna dreaptă – picior drept – ochi stâng-ureche stângă)

Afecțiuni neuro-psihice : Diagnosticat cu dislalie polimorfă – ariile post-centrale din emisfera stângă sunt afectate . Din punct de vedere comportamental, nu prezintă tulburări majore , având o atitudine bună față de mediu .

Diagnostic cert- Dislalie polimorfă.

Recomandări- Personal recomand un număr de 2 ședințe logopedice pe săptămână, implicarea părinților în recuperarea copilului și crearea de situații în care acesta să fie nevoit să promoveze, să își îmbunătățească sau să își corecteze limbajul.

Fișă de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului

Subiectul 8 (N.R.)

Pregătirea pentru lecții

II Disciplina școlară

III Ținuta

Interviu

Cum se implică elevul în activitățile pe care le desfășurați în clasă?

Nu se implică în activități, de obicei îi atrag atenția pentru a se concentra asupra sarcinilor pe care le are de făcut.

Care sunt activitățile sale preferate în timpul pauzelor?

Îi place să se joace cu jucăriile pe care și le aduce de acasă sau vorbește cu colegul de bancă.

În cadrul activităților de grup, lucrului în echipă, ce rol îi place să ocupe și cum și-l însușește?

Nu participă la activități, preferă să lucreze singur.

Cum reacționează asupra dobândirii de noi cunoștințe?

În general nu răspunde, dar la testele scrise dovedește că a dobândit acele cunoștințe.

Ce relație are acesta cu cadrul didactic?

Nu îmi vorbește. Comunică doar atunci când are nevoie de ceva sau este deranjat de către unul dintre colegii săi.

Inițiază jocuri sau se implică în cele inițiate de colegii săi?

Nu se implică și nici nu inițiază, preferă să se joace singur.

Atunci când trebuie să recite o poezie o face cu plăcere sau evită?

Nu recită poezii.

Ce părere au colegii despre elev?

Nu comunică cu el.

Cum se implică părinții în recuperarea logopedică a acestuia?

Merg cu el la ședințele de logopedie din cadrul școlii.

Examinarea logopedică inițială

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independent

Examinarea logopedică finală

Examinarea pronunției

Greșeli de exprimare orală

Repovestirea textului

Vorbire independentă

Interpretarea testului arborelui

Interpretarea a fost realizată conform cărții “ Testul arborelui,, ( A. Rozorea, M Sterian, 2000), iar interpretarea psihologică s-a realizat conform criteriilor precizate în

„ Desenele copilului tău – Interpretări psihologice,, .( Evi Crotii, 2010)

Desenele a fost interpretate conform caracteristicilor componentelor arborelui, astfel:

Desenul inițial

Mâzălitura trebuie considerată o disoluție a formelor numai în măsura în care e afectată structura interioară a coroanei. Ea decelează înârzierile și fixațiile la stări infantile.

Poziția central- Bogăție de sentimente. Supraestimare. Echilibru. Stăpânire de sine. Rezistență la influențe exterioare.

Înălțimea tulpinii mai mare ca înălțimea coroanei- Sensibilitate. Receptivitate, Afectivitate. Instinctualitate predominant. Tendințe inconștiente dezvoltate. Inhibiție.

Bază de sudură- Separare eu-lume.

Coroana cu conturul tremurat- Anxietate.

Linia solului deasupra bazei trunchiului- Ca expresie a existenței immediate, indică o atitudine pasivă și nostalgică.

Ramurile dintr-o linie continuă- Fermitate. Perseverență.

Desenul final ( s-au interpretat doar elementele care nu apar în desenul inițial)

Fructe libere în spatial coroanei- Gândire naivă.

Accentuare spre dreapta- În toate perioadele de vârstă, raportul dintre jumătatea stângă și cea dreaptă a coaroanei este de 10/11,3. Dacă raportul este depășit se vorbește de o accentuare. Trebuie luat în considerare și localizarea umbrelor, formelor mai bogate sau mai sărace și cea a umflăturilor. Se măsoară începând cu vertical trasată prin mijlocul trunchiului, sub coroană. Semnifică sete de experiență trăită, conștiință de sine, trebuința de autovalorizare, aroganță, insolență, lipsă de jenă în relațiile cu lumea exterioară, extraversie.

Cuib cu animăluțe- Regresie.

Observații- Se observă o mai bună relaționare cu cei din jur, o imagine de sine îmbunătățită și dorința de comunica, de a se exprima.

Interpretarea calitativă

În urma evaluării logopedice inițiale, s-a observat că subiecții echilibrați emoțional, au obținut rezultate mai mari decât cei care prezintă tulburări emoționale. Subiecții care s-au încadrat în categoria vizată, fiind diagnosticați prezumtiv cu dislalie simplă sau polimorfă, au arătat în urma testelor aplicate inițial au arătat un dezechilibru emoțional.

Aplicate în paralel cu terapia logopedică, artterapia și meloterapia, au avut rolul de a echilibra emoțional subiecții, ajutându-i astfel la o recuperare rapidă din punct de vedere logopedic. Aceste terapii, au fost aplicate grupul țintă, într-un spațiu în care nu existau factori perturbatori, ajutând examinatorul să obțină date concludente. Creându-se un mediu în care comportamentele pozitive au fost întărite, subiecții au reușit să comunice între ei, să fie mai cooperanți, atât în cadrul grupului, cât și în timpul ședințelor de logopedie sau al orelor de curs.

Interpretarea inițială a testului arborelui, a arătat că aceștia nu avea o foarte bună relație cu cei din jur. Majoritatea dintre ei conștientizându-și tulburarea de limbaj, aveau tendința de a evita să comunice. Cu ajutorul interviului nestructurat aplicat cadrului didactic, rezultă că mulți dintre ei nu recitau poezii în fața clasei și nici nu le plăcea să se joace cu colegii lor.

Testul arborelui aplicat la o diferență de 6 luni de cel inițial, în paralel cu cel logopedic, a ajutat la observarea unei diferențe favorabile, arătând că toți subiecții au obținut un punctaj mai mare, iar interpretatea testului ne conduce către prezumția că artterapia și meloterapia, aplicate în mod regulat, ajută la o echilibrare emoțională, implicit la o imagine de sine și o colaborare mai bună cu cei din jur.

Oferindu-le stimuli muzicali, care urmau inducerea anumite stări emoționale, s-a

observat, că ritmul, durata și tonalitatea, influențează comportamentele subiecților, atât cele actuale cât și cele viitoare. Folosind jocurile de animare a grupului, în urma audițiilor, s-a reușit ca subiecților să li se întărească anumite comportamente și stări, încurajându-i să se exprime și să comunice între ei și nu numai. Meloterapia a avut rolul diminuării frustrării subiecților.

CONCLUZII GENERALE

Studierea rolului artterapiei și meloterapiei în echilibrarea psihoemoțională a școlarilor dislalici din clasa pregătitoare prezintă o importanță teoretică și practică deosebită.

Din analiza probelor și metodelor administrate reies o serie de rezultate semnificative care confirmă toate ipotezele. Analiza cantitativă a rezultatelor la probele aplicate și interpretarea lor calitativă, au condus spre următoarea concluzie: echilibrarea psihoemoțională a școlarilor dislalici, conduce la un rezultat mai bun al terapiei logopedice, la o recuperare mai rapidă decât a celor care prezintă tulburări emoționale, la o cooperare mai bună și o interacțiune cu cei din jur.

Astfel, prin aplicarea testului de examinare logopedică, în care au fost urmărite cele două component și anume: examinarea pronunției și exprimării orale, am extras mai multe concluzii. Datele obținute au contribuit la identificarea tulburării de limbaj și clarificarea aspectelor în care să se intervină și mijloacele cu care să se opereze.

În urma analizării datelor s-au constatat următoarele:

-din cei 32 de elevi examinați inițial, un număr de 8 au obținut un rezultat care se încadra în categoria vizată.

-din cei 8 elevi, un număr de 5 subiecți au obținut un rezultat care se încadrează la dislalie polimorfă, ceea ce reprezintă un procent de 65%, iar 3 elevi au dislalie simplă, reprezând un procent de 35%.

Performanța măsurată în urma examinării logopedice finale arată că:

2 dintre subiecți se încadrează în continuare în categoria dislaliei polimorfe.

-5 dintre subiecți se încadrează în categoria dislalie simple, 3 dintre ei urmând să fie

reevaluați deoarece se află la limita dintre dislalie simplă și neurotipic.

-1 subiect se încadrează în categoria neurotipicului.

Se observă astfel, că pe măsură ce subiecții sunt echilibrați psiho-emoțional, numărul de greșeli de pronunție și de exprimare,scade.

Constatăm că persoanele care beneficiază de terapii de expresie, fiind echilibrați emoțional, se pot exprima și recupera într-un ritm mai alert decât cei cu tulburări emoționale, confirmându-se și la această probă prima ipoteză.

Analizând rezultatele observăm că punctajul obținut la fișa de evaluare logopedică finală este considerabil mai mare.Putem concluziona că ipotezele formulate se confirmă.

REZUMAT

Această cercetare a pornit de la ideea că persoanele care prezintă diverse tulburări, dar sunt echilibrate emoțional se pot recupera mai ușor, acceptându-și tulburarea și cooperând pentru a avea progrese. Depistând persoanele dislalice din eșantionul ales, s-a demonstrat că artterapia și meloterapia, au rolul de ajuta subiecții să fie extroverți, dorindu-și să depășească această tulburare.

Obiectivul fundamental al acestei lucrări constă în identificarea elevilor dislalici din clasa pregătitoare dintr-un număr de 32 de subiecți, în scopul aplicării terapiilor de expresie sub forma artterapiei și meloterapiei, care au ca scop echilibrarea emoțională și ameliorarea tulburării.

Obiectivele generale ale lucrării au fost: studierea relației dintre echilibrarea emoțională și corectarea dislaliei, aplicarea unor terapii de expresie care să determine ulterior ameliorarea dislaliei, evidențierea tulburărilor emoționale la școlarii dislalici.

Cercetarea a avut și obiective specifice, și anume: identificarea tulburărilor prin aplicarea unor probe specifice, identificarea tulburărilor emoționale prin aplicarea unui interviu nestructurat și a unei fișe de observație, centralizarea și analiza calitativă a datelor obținute prin aplicarea probelor și elaborarea unor studii de caz pentru subiecții reprezantativi.

Eșantionul asupra căruia a fost aplicat instrumentul de examinare logopedică inițială a fost format dintr-un număr de 32 de elevi. Din acești 32 de elevi, 8 s-au încadrat în categoria vizată și anume dislalie simplă sau polimorfă.

Asupra grupului de 8 elevi, s-au aplicat artterapia sub forma Testului arborelui și meloterapia, folosindu-se opere din muzica clasică pentru a se induce stări cu ajutorul stimulilor muzicali.

În paralel, s-a colaborat cu cadrul didactic al clasei și cu profesorul logoped, acesta oferind toate informațiile necesare în interviul nestructurat, fișă de observație sau examinare logopedică.

În urma aplicării terapiilor de expresie sub forma artterapiei și meloterapiei, elevii au prezentat un bun progres în ceea ce privește recuperarea logopedică, dar și în relaționarea cu cei din jur. Aceștia au devenit dezinvolți, prezentând o imagine de sine mai bună și o implicare mai mare în activitățile de la școală.

În concluzie, prin performanța măsurată în urma examinării logopedice finale, am observat că: 2 dintre subiecți se încadrează în continuare în categoria dislaliei polimorfe, 5 dintre subiecți se încadrează în categoria dislalie simple, 3 dintre ei urmând să fie reevaluați deoarece se află la limita dintre dislalie simplă și neurotipic,1 subiect se încadrează în categoria neurotipicului.

Numărul de greșeli de pronunție sau de exprimare scade pe măsură ce subiecții sunt echilibrați emoțional..

Constatăm că cei care beneficiază de artterapie și meloterapie, fiind echilibrați emoțional, se pot exprima și recupera din punct de vedere logopedic într-un ritm mai alert decât cei care prezintă tulburări emoționale.

SUMMARY

This research begun from the idea that people who present certain disorders, but are emotionally balanced can recover easily, accepting their disturbance and cooperating in order to have a progress. By detecting people with dyslalia from the selected sample, art therapy and music therapy demonstrated it’s role in helping subjects become more extroverted, wishing to overcome this disorder.

The fundamental objective of this work is to identify students with dyslalia in a preparatory class with a total of 32 subjects, with the purpose of applying expression therapy under the form of art therapy and music therapy, aimed at alleviating the disorder and gaining emotional balance.

The general objectives of this piece of work were: to study the relationship between emotional balance and the correction of dyslalia, applying expression therapies to determine subsequent improvement over dyslalia, highlighting the emotional disturbances in pupils with dyslalia.

This survey had specific objectives: to identify disorders by applying specific tests, to identify emotional disorders by applying an unstructured interview and observation forms, to centralize and analyze the qualitative data obtained through testing, and to develop case studies key subjects.

The sample on which the instrument of initial speech-therapy examination was used totalized a number of 32 subjects. Of these 32 subjects, 8 fit the profile of simple or polymorph dyslalia sufferers.

On the group of eight students, art therapy and music therapy was applied under the form of Tree Test, using works of classical music to induce states with the aid of musical stimuli.

In parallel, a collaboration was established between the class and speech teacher, to provide all the necessary information in the unstructured interview, the observation sheet or speech examination sheet.

Following the application of art therapy and music therapy, the subjects showed good progress in speech recovery, but also in their capacity to develop relationships with the others. They became detached, showing a better self-image and greater involvement in school activities.

In conclusion, through the measured performance in the final speech therapy examination, I noticed that 2 of the subjects still fall into the category of polymorphic dyslalia, 5 of the subjects fall within the simple dyslalia category, 3 of them will be re-evaluated because they are at the limit between simple dyslalia and neurotypical, 1 subject falls into the category of neurotypical topic.

The number of mistakes in pronunciation or expression decreases as the subjects become emotionally balanced.

We find that the art therapy and music therapy benefiting from being emotionally balanced, they can express themselves and recover in terms of speech therapy in a faster pace than those with emotional disorders

We discovered that those that benefit from the art therapy and music therapy, being emotionally balanced, can express themselves and recuperate at a higher pace than those who present emotional distress.

Bibliografie

Allport, G.W.(1981). Structura și dezvoltarea personalității. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Amabile, T. (1983). The Social Psychology of Creativity. New York: Ed. Springer-Verlag.

APA, (2015).Understanding psychotherapy and how it works. http://www.apa.org/helpcenter/understanding-psychotherapy.aspx

Balteș, F.R. (2012). Emoțiile induse de muzică. Cluj-Napoca: Ed. ASCR.

Bădărau, L. (2013). Fișa de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului.- http://plaurairinabadarau.blogspot.ro/

Bârlogeanu, L. (2001). Psihopedagogia artei. Educație estetică. Iași: Ed. Polirom.

Bârsan, N. (1995). Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului și comunicării orale a preșcolarilor mari. București: Ed. Didactică și Pedagogică, R.A. .

Bejat, M.(1971). Talent, inteligență, creativitate. București: Ed. Științifică.

Beraru, I.,Farkaș, M, Kulcsar, T., Pitaru, H., Podar, T., Preda, V., Radu, I., Străjescu, A., Tăciulescu, S., Zorgo, B. (1979). Studii de psihologie școlară. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Bert van Luyn, Akhtar, S. (2009). Tulburările severe de personalitate. Iași: Ed. Polirom.

Bonchiș, E. (2003). Psihologia desenului copilului. Oradea: Ed. Universității din Oradea.

Bontaș, I. (1994) Pedagogie. București: Ed. ALL.

Boscaiu, E. (1973) . Prevenirea și corectarea tulburărilor de vorbire în grădinițele de copii. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Burcu, A. (2003). Piramida trebuințelor umane fundamentale. București: Ed. Fundației Mercur.

Burrows, D. ,Wolf, B. ( 1983). Creativity and the Dyslexic Child: A Classroom View. Annals of Dyslexia..33:260-274.

Buzdugan, T. (2006). Psihologia pe înțelesul tuturor. București:Ed. Didactică și Pedagogică, R.A. .

Cain, A., Cain, J. (1997). Freud și muzica. București: Ed. Trei.

Chassey, J., Brignone, S. (2008). Terapia comportamentală și cognitivă a tulburărilor de ritm și fluență. Iași: Ed. Polirom.

Cohen, D. (2008). Limbajul trupului. București: Ed. Antet.

Cosmovici, I.L.(1999) . Psihologie școlară, Iași: Ed. Polirom.

Crețu, E. (1999). Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar. București: Ed. Aramis.

Crețu, T. (2003) Psihologia vârstelor. București: Ed. Polirom.

Crețu, V. (2006). Incluziunea social și școlară a persoanelor cu handicap. București: Ed. Printech.

Crotti, E. (2010). Desenele copilului tău- Interpretări pihologice. București: Ed. Litera.

Darwin, C. (1872). The expression of the emotions in man and animals.

Dryden, W. (2010). Manual de terapie individuală. Iași: Ed. Polirom.

Exkorn, K.S..(2010). Să înțelegem autismuL. București: Ed. Aramis

Freud, S. (1994). Moise al lui Michelangelo. București: Ed. Semne.

Gehlbach, R., (1991). Play, Piaget, and Creativity: The Promise of Design. The Journal of Creative Behavior.25:137-144.

Gherguț, A. (2011). Evaluare și intervenție psihoeducațională. Iași: Ed. Polirom.

Gherle, Ș.A. (2010). Minighid logopedic. București: Ed. Universitară.

Gîrboveanu, M. (1970). Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Golu, F. (2009). Pregătirea psihologică a copilului pentru școală. Iași: Ed. Polirom.

Hayes, N.,Orrell, S. (2010). Introducere în psihologie. București: Ed. ALL.

Holdevici, I. (2005). Psihoterapia cognitiv-comportamentală. București: Ed. Științelor medicale.

Houde, O. (2007). Psihologia copilului. Chișinău: Ed. Cartier Polivalent.

Iamanescu, I.B. (2005). Psihologie medicală- Psihologia sănătății. București: Ed. Info Medica.

Ignatiev, E.I., Kornilov, K.N. (1963). Probleme de psihologia personalității, culegere de articole sub redacția E.I. Ignatiev, Konstantin Nikolaevici Kornilov.București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Jurcău, E., Jurcău, N. (1989). Cum vorbesc copiii noștri. Cluj-Napoca: Ed. Dacia.

Langerin, B. (2011). Copiii și desenele lor- Interpretări psihologice. București: Ed. Philobia.

Lăzărescu, M., Ile, L. (2010). Tulburarea obsesiv- compulsivă. Iași: Ed, Polirom.

Lievegoed, B. (2011). Fazele de dezvoltare a copilului. București: Ed. Univers Enciclopedic.

Lowenfeld, V. ,Brittan, W. L. (1987). Creative and Mental Growth. 8th ed. New York, N.Y.: Macmillan.

Mitrofan, N. (1997). Testarea psihologică a copilului mic. București: Ed. Editpress Mihaela.

Mociulschi, A.L.(2003). Artă și comunicare. București: Ed. Curtea Veche.

Morărescu, M. .Frecvența tulburărilor de limbaj la copii cu diferite vârste.

Mosora, R. (2013). Grijile și anxietatea la copil. http://www.psihologpentrucopii.ro/2013/06/grijile-si-anxietatea-la-copil/

Mouran de Jouffrey, P. (2001). Psihologia copilului. București: Ed. Teora

Munteanu, A. , (1994). Incursiuni în creatologie. Timișoara: Ed. Angusta.

Mureșean, G. (2013). Metode si procedee de familiarizare a elevilor cu elemente de limbaj plastic.Bucuresti: Lucrare științifică pentru obținerea gradului didactic.

Mușu, I., Taflan, A. (1997). Terapia educațională integrată. București: Ed. Pro Humanitate.

Nanu, M. (2010) Beneficiile muzicii mozartiene în sfera proceselor psihice. https://mariananu.wordpress.com/psihologie/3beneficiile-muzicii-mozartiene-in-sfera-proceselor-psihice/

Neagu- Simion, L. – Cercetare științifică- http://practica-medicala.medica.ro/reviste_med/download/practica_medicala/2011.2/PM_Nr-2_2011_Art-10.pdf

Neamțu, A. (2002). Limbajul trupului. București: Ed. Polimark.

Partenie, A. (1999). Logopedie. Timișoara: Ed. Albatros.

Păunescu, C. (1966). Tulburările de vorbire la copil. București: Ed. Medicală.

Peeters, T.(2009) Autismul- Teorie și intervenție educațională. Iași: Ed. Polirom.

Popescu, A. (1994). Terapia ocupatinala si ergoterapia, Vol. I. București: Ed. Cerma.

Popovici, D.V., Matei, R.S.(2005). Terapia ocupațională pentru persoane cu deficient. Constanța: Ed. Muntenia.

Power, D. Tomatis music therapy. http://www.groupanalyticpractice.ie/other-services-and-upcoming-events/tomatis-music-therapy/

Preda, V. (1988). Terapii prin mediere artistică. Cluj-Napoca: Ed. Presa Universitară Clujeană.

Rafailă, E. (2002). Educarea creativității la vârsta preșcolară. București: Ed. Aramis.

Robison, B. (2010). Psihologie clinică. Iași: Ed. Polirom.

Roco, M., (2004). Creativitatea și inteligența emoțională. București: Ed. Polirom.

Roșca, A., Chircev, A.(1964). Psihologia copilului preșcolar. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Rozorea, A. – Note de curs.

Rozorea, A., Sterian, M., (2000). Testul arborelui. București: Ed. Paideia.

Rubin, J.A.(2001). Art-Terapia, teorie și tehnică. București: Ed. Trei.

Schaffer, R. (2010). Introducere în psihologia copilului.Cluj-Napoca: Ed. ASCR.

Șchiopu, U., Verza, E., (1997). Psihologia vârstelor –ciclurile vieții. București: Ed. Didactică și Pedagogic, R.A. .

Sen, A. (1978). Educație și terapie. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Shapiro, S., Skinulis, K. (1999). Cum devenim părinți mai buni – Ghid practic. București: Ed. Humanitas.

Stoica, A. (1983). Creativitatea elevilor- Posibilități de cunoaștere și educare. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Străchinaru, I. (1994). Teoria învățământului. București: Ed. Graphix.

Tiberiu, B.,Stănculescu, I.I. (1970). Psihologia copilului și psihologia pedagogică. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Verza, E. (2000). Tratat de logopedie,Volum I . București: Ed. Semne.

Verza, E. (2009). Tratat de logopedie, Volum II. București: Ed. Semne.

Vianu, T. (1945). Filosofia culturii. București: Ed. Publicom.

Vlad, M. (2012). Tratat de educație specializată. București: Ed. Semne.

Vrășmaș, E. (1997). Program de exerciții logopedice pentru remedierea dislaliei. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Vrășmaș, E. (2001). Să comunicăm cu…plăcere, Ghid pentru părinți, educatori și alte persoane implicate în lucrul cu copiii care au dificultăți de comunicare. București: Asociatia Reninco.

Vrășmaș, E. (2012). 8 LOG. București: Ed. Arlequin.

Vrășmaș, E., Stănică, C. (1997). Terapia tulburarilor de limbaj – Interventii Logopedice. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Wallon, P., Cambier, A., Engelheart, D. (2008). Psihologia desenului la copil. București: Ed. Trei.

Westbrook, D.,Kennerley, H., Krik, J. (2010). Introducere în terapia cognitv-comportamentală. Iași: Ed. Polirom.

Wilmshurst, L. (2007) Psihopatologia copilului – Fundamente. București: Ed. Polirom.

Resurse online

What is Art Therapy?

http://www.logopedics.info/dislalia.php

http://www.copilul.ro/comunicare-copii/emotiile-copiilor/Tulburarile-afective-la-copii-a10091.html

http://www.group-psychotherapy.com/intro.htm

http://www.copil-speranta.ro/?q=taxonomy/term/57&page=18

http://www.copil-speranta.ro/?q=node/34

ANEXE

ANEXA 1

FIȘĂ DE ÎNREGISTRARE A COMPORTAMENTELOR OBSERVABILE ALE ELEVULUI

………………………………………………………..

I Pregătirea pentru lecții

II Disciplina școlară

IIIȚinuta

ANEXA 2

EXAMINAREA PRONUNȚIEI ( prin vorbirea reflectată)

Pronunțați fiecare cuvânt rar și clar. Solicitați copilului să-l repete. Încercuiți sunetul sau grupul de sunete greșit pronunțat și notați exact cum a pronunțat copilul.

Sonate Fricative

m mama/mac………………………. F fată ………………………………………………………

r rac/pere/vapor…………………….. fl floare/fluture…………………………………………….

Ct carte/sport……………………….. fr fructe/frunze……………………………………………

N nucă/prune/pian………………… v vată…………………………………………………………

Oclusive S soare…………………………………………………………

P pană/vulpe/lup…………………………. Sl slip…………………………………………………………

Pl ploaie/umple…………………….. sp spate/aspirator……………………………………………

Pr prosop/prune/capră……………… st stol/ castron…………………………………………………

B balon/tobă……………………….. z zmeu/ mânz…………………………………………………

Bl bloc/tablou……………………….. ș șarpe/pușcă………………………………………………….

Br broască/umbrelă………………….. șt știucă………………………………………………………

T tata…………………………………. șl șlep/șlagăr………………………………………………..

Tr tren/ tractor………………………… ștr ștrand……………………………………………………..

D Dana………………………………….. șc școală………………………………………………………

Dr drum/drept……………………… j jucărie………………………………………………………..

C cal…………………………………. H haină/pahar………………………………………………..

Cl clopoței/clește…………………….. Africate

Cr creion/cretă………………………. ț țap/braț/maimuță…………………………………………….

G gară……………………………….. ce ceas/șoarece…………………………………………………

Gl glob/oglindă…………………….. ci cireșe/cipici…………………………………………………

Gr grădină………………………….. ge geantă/mărgele………………………………………………

Ghe ghem………………………….. gi girafă…………………………………………………………

Che chei……………………………..

Chi chifle…… 180 puncte

GREȘELI ÎN EXPRIMARE ORALĂ (disgramatisme)

Enumerări

Zilele săptămânii/ lunile anunului…………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

20 puncte

Repetări de propoziții

2 cuvinte- Copilul doarme……………………………………………………………………………….

3 cuvinte- Cartea este frumoasă…………………………………………………………………………

4 cuvinte- Soarele strălucește pe cer…………………………………………………………………….

5 cuvinte – Pe drum trec multe sănii…………………………………………………………………….

6 cuvinte – Pe câmp cresc multe flori frumoase…………………………………………………………..

7 cuvinte – Iarna copiii aleargă cu sania prin zăpadă………………………………………………………

80 puncte

Repovestire

Ieri, Andrei s-a dus cu bunicul în parc. Pomii erau verzi, iar florile multicolore. Un dulău mare, lățos, s-a oprit în fața unui cățel mic, Dulăul a început să latre amenintător, vrând să-l ia de ceafă pe cățel. Bunicul și Andrei au reușit să gonească dulăul.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

30 puncte

Vorbire independentă

Descrierea unei imagini.

Puncte

ANEXA 3

TESTUL ARBORELUI

ANEXA 5

PLANIFICARE SEMESTRIALĂ A ACTIVITĂȚILOR DE TERAPIE RECUPERATORIE ÎN DISLALIE POLIMORFĂ

Notă:

Obiectivele din etapa pregătitoare și cele din cadrul terapiei generale au un caracter permanent.

Metodele didactice, exercițiile și materialele de lucru vor fi adaptate în funcție de particularitățile fiecărui elev și de gradul său de deficiență; se pot folosi, în acest sens, jocul didactic și jocul de rol, demonstrația, stimularea polisenzorială, materiale cu suport imagistic (pictograme PECS), software-uri și CD-uri educative.

Se va urmări caracterul ludic al activităților desfășurate, iar atunci când este cazul se pot utiliza metode și jocuri de relaxare, meloterapia, terapia de expresie grafică și plastică, ludoterapia, euritmia.

Aplicarea recompensei pentru încurajarea progreselor de corectare înregistrate de către elev.

Ședințele de terapie logopedică precum și durata lor au caracter specific și vor fi adaptate particularităților individuale și de vărstă ale elevilor cu deficiență severă, profundă și asociată.

Obiectivele fiecărei etape vor fi atinse în funcție de competențele și de nivelul achizițiilor elevului.

Evaluarea se realizează și la finalul fiecărei etape, în timpul terapiei, pentru a se observa nivelul atins de elev și dacă este necesar sau nu continuarea intervenției în acea etapă.

Planificarea actuală a fost concepută pentru structura unui an școlar cu 36 de săptămâni, cuprinzând câte două ore de terapie a tulburărilor de limbaj pe săptămână.

Bibliografie

Allport, G.W.(1981). Structura și dezvoltarea personalității. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Amabile, T. (1983). The Social Psychology of Creativity. New York: Ed. Springer-Verlag.

APA, (2015).Understanding psychotherapy and how it works. http://www.apa.org/helpcenter/understanding-psychotherapy.aspx

Balteș, F.R. (2012). Emoțiile induse de muzică. Cluj-Napoca: Ed. ASCR.

Bădărau, L. (2013). Fișa de înregistrare a comportamentelor observabile ale elevului.- http://plaurairinabadarau.blogspot.ro/

Bârlogeanu, L. (2001). Psihopedagogia artei. Educație estetică. Iași: Ed. Polirom.

Bârsan, N. (1995). Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului și comunicării orale a preșcolarilor mari. București: Ed. Didactică și Pedagogică, R.A. .

Bejat, M.(1971). Talent, inteligență, creativitate. București: Ed. Științifică.

Beraru, I.,Farkaș, M, Kulcsar, T., Pitaru, H., Podar, T., Preda, V., Radu, I., Străjescu, A., Tăciulescu, S., Zorgo, B. (1979). Studii de psihologie școlară. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Bert van Luyn, Akhtar, S. (2009). Tulburările severe de personalitate. Iași: Ed. Polirom.

Bonchiș, E. (2003). Psihologia desenului copilului. Oradea: Ed. Universității din Oradea.

Bontaș, I. (1994) Pedagogie. București: Ed. ALL.

Boscaiu, E. (1973) . Prevenirea și corectarea tulburărilor de vorbire în grădinițele de copii. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Burcu, A. (2003). Piramida trebuințelor umane fundamentale. București: Ed. Fundației Mercur.

Burrows, D. ,Wolf, B. ( 1983). Creativity and the Dyslexic Child: A Classroom View. Annals of Dyslexia..33:260-274.

Buzdugan, T. (2006). Psihologia pe înțelesul tuturor. București:Ed. Didactică și Pedagogică, R.A. .

Cain, A., Cain, J. (1997). Freud și muzica. București: Ed. Trei.

Chassey, J., Brignone, S. (2008). Terapia comportamentală și cognitivă a tulburărilor de ritm și fluență. Iași: Ed. Polirom.

Cohen, D. (2008). Limbajul trupului. București: Ed. Antet.

Cosmovici, I.L.(1999) . Psihologie școlară, Iași: Ed. Polirom.

Crețu, E. (1999). Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar. București: Ed. Aramis.

Crețu, T. (2003) Psihologia vârstelor. București: Ed. Polirom.

Crețu, V. (2006). Incluziunea social și școlară a persoanelor cu handicap. București: Ed. Printech.

Crotti, E. (2010). Desenele copilului tău- Interpretări pihologice. București: Ed. Litera.

Darwin, C. (1872). The expression of the emotions in man and animals.

Dryden, W. (2010). Manual de terapie individuală. Iași: Ed. Polirom.

Exkorn, K.S..(2010). Să înțelegem autismuL. București: Ed. Aramis

Freud, S. (1994). Moise al lui Michelangelo. București: Ed. Semne.

Gehlbach, R., (1991). Play, Piaget, and Creativity: The Promise of Design. The Journal of Creative Behavior.25:137-144.

Gherguț, A. (2011). Evaluare și intervenție psihoeducațională. Iași: Ed. Polirom.

Gherle, Ș.A. (2010). Minighid logopedic. București: Ed. Universitară.

Gîrboveanu, M. (1970). Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Golu, F. (2009). Pregătirea psihologică a copilului pentru școală. Iași: Ed. Polirom.

Hayes, N.,Orrell, S. (2010). Introducere în psihologie. București: Ed. ALL.

Holdevici, I. (2005). Psihoterapia cognitiv-comportamentală. București: Ed. Științelor medicale.

Houde, O. (2007). Psihologia copilului. Chișinău: Ed. Cartier Polivalent.

Iamanescu, I.B. (2005). Psihologie medicală- Psihologia sănătății. București: Ed. Info Medica.

Ignatiev, E.I., Kornilov, K.N. (1963). Probleme de psihologia personalității, culegere de articole sub redacția E.I. Ignatiev, Konstantin Nikolaevici Kornilov.București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Jurcău, E., Jurcău, N. (1989). Cum vorbesc copiii noștri. Cluj-Napoca: Ed. Dacia.

Langerin, B. (2011). Copiii și desenele lor- Interpretări psihologice. București: Ed. Philobia.

Lăzărescu, M., Ile, L. (2010). Tulburarea obsesiv- compulsivă. Iași: Ed, Polirom.

Lievegoed, B. (2011). Fazele de dezvoltare a copilului. București: Ed. Univers Enciclopedic.

Lowenfeld, V. ,Brittan, W. L. (1987). Creative and Mental Growth. 8th ed. New York, N.Y.: Macmillan.

Mitrofan, N. (1997). Testarea psihologică a copilului mic. București: Ed. Editpress Mihaela.

Mociulschi, A.L.(2003). Artă și comunicare. București: Ed. Curtea Veche.

Morărescu, M. .Frecvența tulburărilor de limbaj la copii cu diferite vârste.

Mosora, R. (2013). Grijile și anxietatea la copil. http://www.psihologpentrucopii.ro/2013/06/grijile-si-anxietatea-la-copil/

Mouran de Jouffrey, P. (2001). Psihologia copilului. București: Ed. Teora

Munteanu, A. , (1994). Incursiuni în creatologie. Timișoara: Ed. Angusta.

Mureșean, G. (2013). Metode si procedee de familiarizare a elevilor cu elemente de limbaj plastic.Bucuresti: Lucrare științifică pentru obținerea gradului didactic.

Mușu, I., Taflan, A. (1997). Terapia educațională integrată. București: Ed. Pro Humanitate.

Nanu, M. (2010) Beneficiile muzicii mozartiene în sfera proceselor psihice. https://mariananu.wordpress.com/psihologie/3beneficiile-muzicii-mozartiene-in-sfera-proceselor-psihice/

Neagu- Simion, L. – Cercetare științifică- http://practica-medicala.medica.ro/reviste_med/download/practica_medicala/2011.2/PM_Nr-2_2011_Art-10.pdf

Neamțu, A. (2002). Limbajul trupului. București: Ed. Polimark.

Partenie, A. (1999). Logopedie. Timișoara: Ed. Albatros.

Păunescu, C. (1966). Tulburările de vorbire la copil. București: Ed. Medicală.

Peeters, T.(2009) Autismul- Teorie și intervenție educațională. Iași: Ed. Polirom.

Popescu, A. (1994). Terapia ocupatinala si ergoterapia, Vol. I. București: Ed. Cerma.

Popovici, D.V., Matei, R.S.(2005). Terapia ocupațională pentru persoane cu deficient. Constanța: Ed. Muntenia.

Power, D. Tomatis music therapy. http://www.groupanalyticpractice.ie/other-services-and-upcoming-events/tomatis-music-therapy/

Preda, V. (1988). Terapii prin mediere artistică. Cluj-Napoca: Ed. Presa Universitară Clujeană.

Rafailă, E. (2002). Educarea creativității la vârsta preșcolară. București: Ed. Aramis.

Robison, B. (2010). Psihologie clinică. Iași: Ed. Polirom.

Roco, M., (2004). Creativitatea și inteligența emoțională. București: Ed. Polirom.

Roșca, A., Chircev, A.(1964). Psihologia copilului preșcolar. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Rozorea, A. – Note de curs.

Rozorea, A., Sterian, M., (2000). Testul arborelui. București: Ed. Paideia.

Rubin, J.A.(2001). Art-Terapia, teorie și tehnică. București: Ed. Trei.

Schaffer, R. (2010). Introducere în psihologia copilului.Cluj-Napoca: Ed. ASCR.

Șchiopu, U., Verza, E., (1997). Psihologia vârstelor –ciclurile vieții. București: Ed. Didactică și Pedagogic, R.A. .

Sen, A. (1978). Educație și terapie. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Shapiro, S., Skinulis, K. (1999). Cum devenim părinți mai buni – Ghid practic. București: Ed. Humanitas.

Stoica, A. (1983). Creativitatea elevilor- Posibilități de cunoaștere și educare. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Străchinaru, I. (1994). Teoria învățământului. București: Ed. Graphix.

Tiberiu, B.,Stănculescu, I.I. (1970). Psihologia copilului și psihologia pedagogică. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Verza, E. (2000). Tratat de logopedie,Volum I . București: Ed. Semne.

Verza, E. (2009). Tratat de logopedie, Volum II. București: Ed. Semne.

Vianu, T. (1945). Filosofia culturii. București: Ed. Publicom.

Vlad, M. (2012). Tratat de educație specializată. București: Ed. Semne.

Vrășmaș, E. (1997). Program de exerciții logopedice pentru remedierea dislaliei. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Vrășmaș, E. (2001). Să comunicăm cu…plăcere, Ghid pentru părinți, educatori și alte persoane implicate în lucrul cu copiii care au dificultăți de comunicare. București: Asociatia Reninco.

Vrășmaș, E. (2012). 8 LOG. București: Ed. Arlequin.

Vrășmaș, E., Stănică, C. (1997). Terapia tulburarilor de limbaj – Interventii Logopedice. București: Ed. Didactică și Pedagogică.

Wallon, P., Cambier, A., Engelheart, D. (2008). Psihologia desenului la copil. București: Ed. Trei.

Westbrook, D.,Kennerley, H., Krik, J. (2010). Introducere în terapia cognitv-comportamentală. Iași: Ed. Polirom.

Wilmshurst, L. (2007) Psihopatologia copilului – Fundamente. București: Ed. Polirom.

Resurse online

What is Art Therapy?

http://www.logopedics.info/dislalia.php

http://www.copilul.ro/comunicare-copii/emotiile-copiilor/Tulburarile-afective-la-copii-a10091.html

http://www.group-psychotherapy.com/intro.htm

http://www.copil-speranta.ro/?q=taxonomy/term/57&page=18

http://www.copil-speranta.ro/?q=node/34

ANEXE

ANEXA 1

FIȘĂ DE ÎNREGISTRARE A COMPORTAMENTELOR OBSERVABILE ALE ELEVULUI

………………………………………………………..

I Pregătirea pentru lecții

II Disciplina școlară

IIIȚinuta

ANEXA 2

EXAMINAREA PRONUNȚIEI ( prin vorbirea reflectată)

Pronunțați fiecare cuvânt rar și clar. Solicitați copilului să-l repete. Încercuiți sunetul sau grupul de sunete greșit pronunțat și notați exact cum a pronunțat copilul.

Sonate Fricative

m mama/mac………………………. F fată ………………………………………………………

r rac/pere/vapor…………………….. fl floare/fluture…………………………………………….

Ct carte/sport……………………….. fr fructe/frunze……………………………………………

N nucă/prune/pian………………… v vată…………………………………………………………

Oclusive S soare…………………………………………………………

P pană/vulpe/lup…………………………. Sl slip…………………………………………………………

Pl ploaie/umple…………………….. sp spate/aspirator……………………………………………

Pr prosop/prune/capră……………… st stol/ castron…………………………………………………

B balon/tobă……………………….. z zmeu/ mânz…………………………………………………

Bl bloc/tablou……………………….. ș șarpe/pușcă………………………………………………….

Br broască/umbrelă………………….. șt știucă………………………………………………………

T tata…………………………………. șl șlep/șlagăr………………………………………………..

Tr tren/ tractor………………………… ștr ștrand……………………………………………………..

D Dana………………………………….. șc școală………………………………………………………

Dr drum/drept……………………… j jucărie………………………………………………………..

C cal…………………………………. H haină/pahar………………………………………………..

Cl clopoței/clește…………………….. Africate

Cr creion/cretă………………………. ț țap/braț/maimuță…………………………………………….

G gară……………………………….. ce ceas/șoarece…………………………………………………

Gl glob/oglindă…………………….. ci cireșe/cipici…………………………………………………

Gr grădină………………………….. ge geantă/mărgele………………………………………………

Ghe ghem………………………….. gi girafă…………………………………………………………

Che chei……………………………..

Chi chifle…… 180 puncte

GREȘELI ÎN EXPRIMARE ORALĂ (disgramatisme)

Enumerări

Zilele săptămânii/ lunile anunului…………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

20 puncte

Repetări de propoziții

2 cuvinte- Copilul doarme……………………………………………………………………………….

3 cuvinte- Cartea este frumoasă…………………………………………………………………………

4 cuvinte- Soarele strălucește pe cer…………………………………………………………………….

5 cuvinte – Pe drum trec multe sănii…………………………………………………………………….

6 cuvinte – Pe câmp cresc multe flori frumoase…………………………………………………………..

7 cuvinte – Iarna copiii aleargă cu sania prin zăpadă………………………………………………………

80 puncte

Repovestire

Ieri, Andrei s-a dus cu bunicul în parc. Pomii erau verzi, iar florile multicolore. Un dulău mare, lățos, s-a oprit în fața unui cățel mic, Dulăul a început să latre amenintător, vrând să-l ia de ceafă pe cățel. Bunicul și Andrei au reușit să gonească dulăul.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

30 puncte

Vorbire independentă

Descrierea unei imagini.

Puncte

ANEXA 3

TESTUL ARBORELUI

ANEXA 5

PLANIFICARE SEMESTRIALĂ A ACTIVITĂȚILOR DE TERAPIE RECUPERATORIE ÎN DISLALIE POLIMORFĂ

Notă:

Obiectivele din etapa pregătitoare și cele din cadrul terapiei generale au un caracter permanent.

Metodele didactice, exercițiile și materialele de lucru vor fi adaptate în funcție de particularitățile fiecărui elev și de gradul său de deficiență; se pot folosi, în acest sens, jocul didactic și jocul de rol, demonstrația, stimularea polisenzorială, materiale cu suport imagistic (pictograme PECS), software-uri și CD-uri educative.

Se va urmări caracterul ludic al activităților desfășurate, iar atunci când este cazul se pot utiliza metode și jocuri de relaxare, meloterapia, terapia de expresie grafică și plastică, ludoterapia, euritmia.

Aplicarea recompensei pentru încurajarea progreselor de corectare înregistrate de către elev.

Ședințele de terapie logopedică precum și durata lor au caracter specific și vor fi adaptate particularităților individuale și de vărstă ale elevilor cu deficiență severă, profundă și asociată.

Obiectivele fiecărei etape vor fi atinse în funcție de competențele și de nivelul achizițiilor elevului.

Evaluarea se realizează și la finalul fiecărei etape, în timpul terapiei, pentru a se observa nivelul atins de elev și dacă este necesar sau nu continuarea intervenției în acea etapă.

Planificarea actuală a fost concepută pentru structura unui an școlar cu 36 de săptămâni, cuprinzând câte două ore de terapie a tulburărilor de limbaj pe săptămână.