Studiul de Arheologie Sociala Problematica Chefdoms

UN STUDIU DE ARHEOLOGIE SOCIALĂ

PROBLEMATICA “CHIEFDOMS”

CUPRINS

I. Introducere

II. Problematica chiefdoms din punct de vedere anthropologic

1. Definirea termenului chiefdom

2. Organizare socială

a. Apariția și formele diferențierii sociale, structură socială, ranking

b. Deosebirile de clasă și cele de meritpersonal

c. Evolutie socio-culturală: ceată, trib, chiefdom,stat

3. Stil și iconografie: obiceiuri, îmbrăcăminte,ritual

4. Organizarea politicoeconomică

5. Organizarea religioasă. Schimburi de valori , relația căpeteniei cu divinitatea,

diferența dintre șaman și preot

III. Problematica chiefdoms din punct de vedere arheologic

1. Metode de cercetare

2. Dificultăți în identificarea societăților de tip chiefdom

3. Modele de identificare a societăților de tip chiefdom pe teritoriul României rețele de

comunicație, necropole, așezari, exemple arheologice

IV. Concluzii

V. Lista abrevierilor bibliografice

VI. Bibliografie

I. Introducere

În lucrarea de față mi-am propus să analizez un concept, puțin utilizat în literatura românească de specialitate, însă destul de bine cunoscut și dezbătut de multi antropologi, arheologi, etnografi și istorici străini. Acest concept reflectă stratificarea societatilor primitive, începând cu ceata, tribulul, chiefdom și statul.

Conceptul chiefdom, este cel pe care voi încerca să-l încadrez realitaților antropologice și arheologice plasăndu-l pe axa timpului, începand cu Epoca Bronzului Timpuriu până în Hallstatt și Epoca Latene. Încercarea mea este de asemenea o lucrare comparativă în ceea ce privește societățile primitive, aspecte din viața lor economică, socială și religioasă cu unele interpretări ale descoperirilor arheologice din acea perioadă. Conceptul tratat derivă în special din lucrarile lui Service și Sahlins, opere îndelung criticate. De asemenea și alți antropologi au folosit acest concept pentru a defini o tipologie evolutivă.

În antichitate Platon și Aristotel stabileau dihotomia societăților, astfel divizau guvernările ordonate și cele primitive, dezorganizate, adică societătile primitive și cele statale.

Ideea de chiefdom, a fost pentru prima dată definită și localizată în America de Sud și Africa de către etnografi și antropologi, precum K. Oberg (Types of Social Structure Among the Lowland Tribes of South and Central America) în 1955, iar mai târziu în 1959, J. Steward si L. Faron (Natives Peoples of South America), în observațiile sale asupra societăților de indieni. Acest concept a fost perfect adoptat în studierea comunităților din Polinezia, una dintre cele trei mari diviziuni ale Insulelor Pacificului, (cuprinde insule din Pacificul central și de sud)

Sanders, William și Joseph Marino, New World Prehistory: Archaeology of American Indians (1970), Sanders William, Reconstructing Complex Societies (1974), Colin Renfrew, M.J. Rowlands, Barbara Abbott, Theory and Explanation in Archaeology: the Southampton Conference (1982), Allen W. Johnson si Timothy Earle, Evolution of Human Societies (1987) au fost cei care au dezvoltat ideea de chiefdoms, adoptand-o diferit de ceilalti ca fiind niste entități ce se deosebesc de statele timpurii.

Robert L. Carneiro,cap. Chiefdoms the precursor of the State în The to Statehood in the New World, de G Jones , R Kants 1981, a diferențiat clar limitele termenilor: stat și chiefdom. Autorul afirma că “nevoia nostră este de a detalia studiile comparative despre chiefdoms, din toate colțurile lumii și la toate nivelele de dezvoltare”

Timothy Earle în, Economic and Social Organization of the Complex Chiefdom: the Halelea Distrisct , Kaua’I, Hawaii (1978), spunea că “chiefdoms au o definiție săracă și sunt greu de definit”, iar împreună cu Johnson în Evolution of Human Societies (1987) vorbeau despre un model de creștere a puterii politico-economice a grupurilor familiale, a grupurilor locale și politicilor regionale, adică autoritate si putere centralizată.

Elmand R. Service, Primitive Social Organization(1962) introducea un model de integrare socio-economică: ceată, trib, chiefdom, stat.

In 1985, Johnathan Haas, directorul programelor de cercetari, introducea ideea unui seminar cu tematica Chiefdoms în Școala de Cercetari Americane, acest seminar se numea Chiefdoms: Their Evolutionary Significance. Seminarul a fost susținut pentru prima dată în 18 ianuarie 1988, unde s-a discutat atât despre stratificări sociale cât și despre areal geografic, descoperiri arheologice, etc. Participanții la acest seminar au fost în mare măsură arheologi, dar și etnografi, precum Saenz care a analizat sursele istorice pentru societatea sahariană, Ferguson, specialist în stiințe politice, cunoscut pentru lucrările sale în analiza istorică a Greciei și Italiei, Jonathan Haas și Winifred Creamer care au pus problema stratificării sociale și care a fost cel mai dezbătut punct al seminarului.

Kristian Kristiansen cu capitolul său Chiefdoms, States, and Systems of Social Evolution în lucrarea Chiefdoms: Power, Economy, and Ideology coordonată T. Earle (1991) demonstrează din punct de vedere arheologic că dezvoltarea elitelor conducatoare era bazată pe diferite sisteme de producție și organizare socială.

Plasarea conceptului chiefdoms pentru Epoca Bronzului, a fost făcută de catre Jorgen Jensen în Bronze Age Research in Denmark 1970-85 (1987) și Kristian Kristiansen în New Directions in Scandinavian Archaeology (1978). Alte capitole despre subiectul în discuție au fost: From Stone to Bronze: The Evolution of Social Complexity in Northem Europe, 2300-1200 B.C în Specialisation, Exchangeand Complex Society de E. Brumfield și T. Earle (1987), Center and Periphery in Bronze Age Scandinavia în Centre and Periphery in Ancient World Systems de M. Rowlands, M.T. Larsen și K. Kristiansen (1987); J. Levy Social and Religious Organization in Bronze Age Denmark. An Analysis of Ritual Hoard Finds (1982); Thomas Larsson The Bronze Age Metalwork in Nouthern Sweden (1986); Klavs Randsborg, Social Stratification in Early Bronze Denmark: a Study in the Regulation of Cultural System (1974); capitolul lui Marie Louise S.Sorensen, Material Order and Cultural Classification: the Role of Bronze Objects in the Transition from Bronze Age to Iron Age in Scandinavia în volumul The Archaeology of the Contextual Meanings de Ian Hodder (1989); Stig Welinder Eknomiska processer I forhistorisk expansion în Acta Archaeologica Lundensia, 1976.

Istoriografia recentă a dezvoltat acest concept utilizandu-l mai ales în domeniul arheologiei. A. Harding, afirma despre organizarea politico-socială de tip chiefdom: “apariția metalurgiei și dezvoltarea tacticilor de razboi au favorizat nașterea organizațiilor cu caracter prestal, de tip chiefdom”. Fenomenul, prezentat de Harding, poate fi urmărit pentru început în cadrul societății miceniene, unde semnele ierarhizării sociale sunt clar marcate.

Arheologia nu poate supraviețui fără antropologie și invers, în lucrarea de față mi-am propus să apelez în definirea conceptului la o perspectivă antropologică, în scopul unei mai bune înțelegeri a fenomenului de stratificare socială dar și pentru a putea observa evoluția acelor comunități numite chiefdoms. Din acest punct de vedere, studiul ar putea fi privit din două părți, dintr-o abordare antropologică și din una arheologică.

Lucrarea are pretenția de a fi intr-o fază incipientă, din punct de vedere al acestei teme, pe care o voi continua într-un eventual proiect de masterat. Voi încerca să o adaptez realitatilor arheologice locale, printr-o interpretare a descoperirilor din interiorul arcului carpatic.

Nutrind cu speranța ca această lucrare va înlesni accesul la înțelegerea conceptului prezentat, în finalul acestor rânduri, doresc sa-mi exprim sincera gratitudine domnului profesor Florin Gogâltan , care m-a sprijinit în permanență în demersul lucrării de licență. Prin urmare țin să îi mulțumesc pentru suportul oferit pe tot parcursul cercetării mele. Și nu în ultimul rand, familiei mele căreia îi multumesc pentru tot efortul depus și spijinului acordat pe parcursul anilor de studiu.

II. Problematica chiefdoms din punct de vedere anthropologic

1. Definirea termenului chiefdom

Dacă vom căuta în dictionarul de antropologie, cuvântul chiefdom este definit ca fiind un termen ce descrie o societate care operează pe principiile de stratificare socială, pe un statut social diferențiat, sau este o formă de organizare socială mai complexă decât un trib, având o căpetenie și un sistem de redistribuire a divinitaților și a serviciilor în societate.

Sunt definite de asemenea ca fiind societăți stratificate din punct de vedere social în care câtiva șefi luau deciziile pentru tot restul grupului, societați tribale care aveau o căpetenie sau un șef. Chiefdoms putea fi orice comunitate condusă de către un individ sub denumirea de șef (engl. chief).

Prin chiefdoms, se înțeleg de obicei unitațile politice sau guvernamentale care trancendează autonomia locală.

În opinia lui Carneiro transcendența autonomiei locale este un fenomen important în dezvoltarea politică, probabil cea mai importantă de până acum. Service considera că chiefdoms erau societăți redistributive cu o agenție centrală de coordonare permanentă. Fried le definea ca fiind societăți startificate (rank society), organizări sociale, centrale, coordonate de catre șefi cu poziție ereditară.

Diferența definițiilor, dintre cele ale lui Service și cele ale lui Fried consta în faptul că Service explica chiefdom în termeni economici, iar Fried în termeni politici.

Șeful ocupa poziția principală în interiorul chiefdom, cristalizandu-se niște societăți complexe, niște arene politice regionale.

Centralizarea comună, caracterizată la chiefdoms, include redistribuirea și idei religioase, aceste comunități fiind de fapt un nivel intermediar, o etapă în evoluția socială. În contrast cu nivelul grupurilor locale ale unor societăți egalitare, chiefdoms erau organizațe și ele în diferite grupuri locale sau sate însă situate într-o regiune cu populație compusă din câteva sute și putea ajunge chiar până la câteva mii de persoane. Societățile de tip chiefdoms pot fi caracterizate ca fiind simple sau complexe, iar în termenii axei de integrare și elaborare a instituționalizării, pot reprezenta un nou nivel de integrare cu instituții care încorporează o latura dezvoltată a politicii. O altfel de politică, este una incipientă, dezbătută în subcapitolul următor.

Etimologic, cuvântul chiefdom derivă din cuvântul englezesc chief, în franceză chef, chefferie. În limba română termenul ar putea fi tradus prin stăpânire, dar este un termen general, iar utilizarea conceptului de chiefdom , fiind cel mai potrivit pentru denumirea acestor comunități. Pentru o mai bună înțelegere a conceptului, aceste societăți erau, în comparație cu triburile, mai complexe și mai bine organizate, fiind deosebite de acestea din urmă prin prezența unui centru din care se coordonau activitați economice, sociale și religioase. Structura acestor chiefdom, era una formală, integrând astfel mai multe comunități într-o singură unitate politică.

Structura formală putea să cuprindă o clasă conducatoare, cu sau fără un șef (lider), care avea autoritatea supremă asupra celorlalți. Poziția șefului era uneori ereditară și permanentă, spre deosebire de triburi unde toate segmentele erau structurate și funcționau similar. Chiefdom era alcătuit din părți care erau structurate si funcționau diferit.

2. Organizarea socială

a. Apariția și formele diferențierii sociale, structură socială, ranking

Vorbim despre sistemul social, despre stratificare socială la societățile prestatale, denumită în limba engleză ranking. Deși pare greu de crezut că aceste grupuri comunitare, în special pentru Epoca Bronzului, aveau o organizare socială bine gândită, chiar dacă nu funcționau după niște coduri de legi, sunt clar definite și vizibile.

Pentru mult timp teoria antropologică conținea astfel mai multe comunități într-o singură unitate politică.

Structura formală putea să cuprindă o clasă conducatoare, cu sau fără un șef (lider), care avea autoritatea supremă asupra celorlalți. Poziția șefului era uneori ereditară și permanentă, spre deosebire de triburi unde toate segmentele erau structurate și funcționau similar. Chiefdom era alcătuit din părți care erau structurate si funcționau diferit.

2. Organizarea socială

a. Apariția și formele diferențierii sociale, structură socială, ranking

Vorbim despre sistemul social, despre stratificare socială la societățile prestatale, denumită în limba engleză ranking. Deși pare greu de crezut că aceste grupuri comunitare, în special pentru Epoca Bronzului, aveau o organizare socială bine gândită, chiar dacă nu funcționau după niște coduri de legi, sunt clar definite și vizibile.

Pentru mult timp teoria antropologică conținea o dihotomie veche stabilită de către Platon și Aristotel și urmărită de Hobbes, între guvernările ordonate (stat) și dezordinea primitivă

( societăți prestatale).

Această dezordine primitivă, se deosebea de acele guvernări ordonate tocmai printr-o organizare diferită a sistemului politic și administrativ. Orice grup local, chiar dacă era o organizat tribal, se transforma în procesul de încorporare în chiefdom. Chiefdoms, erau definite ca fiind un clan cu o structură conică. Această structură conică este clasată și segmentată în mai multe trepte, o întâlnim la toate comunitățile de acest tip. La chiefdom, structura era clădită în sens piramidal sau conic, era o organizare piramidală, mai mică, subsidiară și dependentă, fiind creată unde nu au mai existat astfel de organizări.

În schema de mai jos (fig. 1), este schițată piramida puterii politice în antichitate Aceasta se poate aplica atât la comunitățile de tip chiefdoms cât și la statele timpurii. În vârful piramidei se afla elita conducătoare, care putea fi o căpetenie sau un rege, mai exact cei care conduceau și dețineau autoritatea supremă. Pe cea de-a doua treaptă se afla un alt strat social, este vorba de clasele de mesteșugari, comercianți, birocrați, s.a.m.d. În partea de jos, în baza piramidei, cea mai voluminoasa dealtfel, exista al treilea nivel, în care erau cuprinși cei care se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor. Puterea politică și starea finaciară era exercitată de sus în jos, de la cel mai înalt nivel, ajungând în partea inferioară, unde atât statutul social cât și avuția erau mai scăzute iar cei care ocupau aceste poziții fiind și cei mai numeroși.

1. Elita conducatoare

2. Meșteșugari, comerț, birocrați

3. Fermieri

Fig. 1. Piramida puterii politice

După cel de-al Doilea Război Mondial, statele central și est-europene au intrat în sfera de influență a URSS. Drept urmare, ideologia marxistă, sau așa numita neo-Darwinistă a materialismului istoric, a devenit singurul cadru teoretic al posibilităților de interpretare al arheologiei. S-a folosit, desigur, schema marxistă a dezvoltării sociale, care accentuează aspectele social-economice. Se știe că Marx a analizat detaliat în special societatea capitalistă și doar superficial societățile anterioare; în concluzie, arheologii sovietici au fost nevoiți să-și adapteze discursul referirilor sumare cu privire la societățile precapitaliste.

Schema obligatorie era următoarea:

I. Societatea anterioară celei de clasă:

a) formarea societății umane;

b) stadiul anterior societății bazate pe clan;

c) societatea matriarhală bazată pe clan;

d) societatea patriarhală, bazată pe clan;

e) stadiul destrămării societății bazate pe clan (tranziția de la clan la comunitatea sătească)

II.Societatea bazată pe clase (sclavagistă):

a) societatea sclavagistă orientală;

b) societatea sclavagista antică, dezvoltată;

III.Sistemul feudal:

a) feudalismul timpuriu

b) feudalismul dezvoltat

Ce înțelegem prin structură socială? Putem să o definim ca fiind un set de reguli și concepte care ordonează și oferă sens sistemului social?

Prin structură se poate înțelege o oarecare formă de aranjament al părților sau al elementelor componente. Unitățile elementare ale structurii sociale sunt persoanele, iar o persoană este o ființă umană considerată nu ca un simplu organism ci ca entitate ce ocupă o poziție într-o structură socială. O distincție este făcută între sistemul social și structura socială. Majoritatea studiilor arheologice cu privire la stratificările sociale, examinează numai relațiile functionale din sistemul social, însă este nevoie și de o examinare a acestor stratificări, după cum sunt prezentate și acceptate în această structura. Pentru arheologie, ranking sau stratificările sociale, apar în necropole, unde se reflectă cel mai bine ierarhia socială și diferențierea este clar evidențiată. A doua interpretare a schimbărilor în stratificările sociale (ranking), este contextul adaptat, foarte important dealtfel și care trebuie luat în considerare ca atare. Majoritatea lucrărilor cu profil arheologic, despre ierarhizare, au fost concentrate pe sistemul social, adică prin: probleme interpersonale, reguli, comunicare, folosirea puterii, relații de dependență și autoritate, mișcări ale resurselor și schimburilor. Toate acestea erau reguli și concepte care ordonau și ofereau sens sistemului social.

Anatonomia regulilor este bazată pe principii generale care existau în toate comunitățile, dar care sunt manipulate și negociate în diferite feluri specifice fiecărui context.

Grupurile comunitare clasate în chiefdoms sau în stat sau oricare alt tip de societate complexă, erau asociate cu o categorie de schimb (reciprocitate, redistribuire, prestigiu), iar tipologic erau comunități evolutive, în curs de dezvoltare. Chiefdoms erau organizări politice regionale, iar evolutia lor poate fi înțeleasă numai prin relațiile externe, implicând competițiile politice și schimburi de la distanțe mari. O comunitate stratificată este cea în care membrii de același sex și vârstă apropriată nu au acces egal la resursele de bază care susțin viața de zi cu zi, astfel putem afirma că societățile divizate social, pot sau nu pot fi stratificate.

Cu siguranță cea mai dezbătută chestiune, în ceea ce privește societățile, este organizarea centrală. Despre organizare societăților de tip chiefdom, Service spunea că: „aceste comunități sunt mult mai complexe și mai organizate, deosebindu-se de triburi prin prezența unui centru care coordonează economic, social și religios toate activitățile dintr-o comunitate”.

Kristian Kristiansen aducea doi termeni noi în stratificarea societăților: comunitățile stratificate descentralizate și statul arhaic centralizat. Autorul afirma că subzistența producției funcționa descentralizat la nivel de comunități sătești sau ferme individuale izolate. Șefii și regii fixau reguli, departe de zona latifundiară și guvernau printr-un cortegiu de războinici. Existau șefi-războinici care controlau și exploatau comunitățile de fermieri prin tribut și impozite.

Statul arhaic centralizat s-a dezvoltat în regiuni cu productivitate mare, unde surplusul putea fi controlat. Existența sclaviei și a diviziunii muncii a dezvoltat noi clase sociale specializate pe diferite activități.

Chiefdoms ar trebui considerați ca fiind o formă tribală a unei organizări sociale. Redefinirea chiefdoms și comunităților stratificate au implicații pentru categoria chiefdoms complexe, căteva din comunitătile de tip chiefdom puteau fi consisderate state arhaice, în timp ce altele pot intra doar în această categorie de chiefdom.

b. Deosebirile de clasă și cele de merit personal

Cele dintâi împart societatea în categorii de bază, drepturi și avere, ereditare, pe când celelate erau produsul capacității individului de a se distinge într-un anumit domeniu de activitate. Din aceste deosebiri se observă că societatea primitivă e departe de a prezenta aspectul unei egalități nivelatoare. Averea, nașterea și meritul personal erau motive care jucau un rol important, alcătuind criterii de apreciere. În cazul comunitătilor împărțite pe clase distincte sau cu regim de caste, diferențierea servea scopului societătilor. Ea corespundea idealului lor social și tendințelor materiale, determinate de mediul în care acestea erau așezate. Chiar dacă asa-numita mobilitate socială este mai putin vizibilă, procesul de transformare nu ramânea cu desavârșire inactiv. Și în asemenea societăți se observă posibilitatea de ridicare și coborăre al elementelor în cadrul claselor sociale, înlocuirea lor cu altele în decursul timpului.

Diferențierile sociale și individuale reprezentau motivele care influențau diferitele selecții în domeniul politic, economic și juridic. Ele izvorau din aceeași natură umană, care nu cunoaște nivelarea în viața socială.

b. Evolutia socio-culturală: ceată, trib, chiefdom, stat

În anul 1962, Elmand Service dezvolta o tipologie a organizărilor politice, împărțite în: cete, triburi, Chiefdom și stat.(vezi fig.2)

Antropologia a delimitat căteva nivele de dezvoltare în organizarea poltică a societăților. Acestea sunt: grupuri familiale sau cete, grupuri locale sau triburi (big men) și grupuri regionale (chiefdoms, state timpurii și națiuni).

Cetele. Julian Steward și Leslie White împărțeau această categorie în: cete patrilineare și cete complexe. Cei doi etnografi propuneau un model evolutiv multiliniar bazat pe un concept de integrare socio-culturală. Potrivit acestui concept socio-cultural avem: familia, ceată (patrilineară sau complexă), așa-numitul folk society și statul. Erau singurele comunități egalitare și cele mai simple și cele mai rudimentare forme de organizare socială în ceea ce privește structura și organizarea lor. Acestea cuprindeau un numar mic de persoane (între 30 și 100) și erau formate prin relații de rudenie. În teoria antropologică, cetele sunt definite ca fiind niște unități sociale din istoria umanității, mai mari decât o unitate familială

Fig.2. model de scară neo-evolutiva

Cele mai frecvente erau cetele patrilineare, în care bărbații își alegeau soțiile din alte cete, proaspătul cuplu aparținând cetei bărbatului. Într-o ceată, nucleul era familia, formată din bărbat, soție și copiii acestora. Aceste grupuri se puteau dezvolta ca număr prin includerea și a altor persoane. Astfel cetele puteau ajunge să cuprindă până la 100 de persoane. Sistemul economic al acestora era foate simplu, se baza pe vânat și cules. Erau grupuri autonome cu un numar restrâns de persoane și care cuprindeau doar câteva familii. Erau în același timp egalitare, cu o căpetenie, care iși câstiga statutul prin experiență, merit personal și alte calități individuale.

Triburile. Erau la fel ca și cetele egalitare, însă cu un nivel cultural și social mult mai complex. În privința economiei, triburile dețineau un mecanism de redistribuire a bunurilor și de organizare a serviciilor comune. În societățile egalitare, opinia publică juca un rol important în luarea deciziilor la nivel înalt. Triburile aveau o populație mult mai numeroasă decăt cetele, aveau deasemenea subdiviziuni sociale, economice și politice, iar formele de integrare socio-culturală erau diferite față de cele ale cetelor. Comunitatea din triburi deținea mai multe unități rezidențiale și înrudiri. Din moment ce triburile erau egalitare, acestea pot fi considerate ca fiind niște cete mai complexe.

Înrudirile, clanurile, descendența segmentară, ceremoniile secrete, sau interesele comune serveau ca exemple în aceste societăți, care aveau de obicei un nume și erau deosebite prin simboluri sau embleme.

Diferența dintre cete si triburi era că cele din urmă posedau un număr mult mai mare de persoane, de animale domestice și se ocupau cu agricultura. Totuși politica lor rămânea egalitară si necentralizată. (vezi fig.3)

Odată cu revoluția neolitică, bazată pe cultivarea plantelor și domesticirea animalelor, se puteau creea comunități mult mai dezvoltate decât cele ale simplilor culegători. Triburile nou apărute aveau o nouă economie, adaptată circumstanțelor locale și numărului de persoane. Acestea nu doar că au supraviețuit, ci au devenit o parte importantă în organizarea statelor. În Orientul Mijlociu, triburile erau cunoscute ca fiind comunități de păstori, nomazi care interacționau cu statele. Conducerea acestora era ocupată de către un sef, care avea autoritate numai în cadrul tribului, însă putea avea relații directe și cu alte triburi sau cete. Nu avem de a face cu o putere politică, șeful era ales pe merit individual, un fel de consilier, nu putea forța locuitorii dintr-un trib să facă anumite lucruri, ci doar îi putea influența. Notiunea de șef tribal, este vagă datorită faptului că nici denumirea de șef sau de trib nu este clar definită, chieftain sau big man era căpetenia unui trib.Big Man, termenul adoptat de către antropologi pentru a descrie căpeteniile din societatea din Melanezia, acest concept devin familiar multor arheologi, și il regăsim în special în lucrările lui Shalins.

Big Man era conducătorul unui sat, autoritatea lui era regională, dar putea avea influețe și asupra mai multor sate. Calitățile pe care le deținea erau speciale, printre acestea se numărau: elocvența, curajul, puterile supranaturale, etc. Fried argumenta că majoritatea triburilor contemporane nu-și au originea în triburile prestatale, ci în cetele prestatale.

Fig. 3

Chiefdoms. De obicei era o societate densă care cuprindea un numar mai mare de persoane decât un trib. Treapta evolutivă era mai dezvoltată, mai complexă și mai organizată decât la celelalte societăți. O altă distincție putea fi existența unui centru economic, religios, administrativ.

Organizarea socio-politică, organizarea de tip chiefdom sau o stratificare a societății marchează o autonomie a satelor sau după Kent Flannery, este precursorul primei generații de stat arhaic din lume. Chiefdoms nu erau întotdeauna demarcați de o inovație tehnologică, prin care ar fi trebuit să se facă trecerea de la stadiul de trib, ci erau caracterizați prin forma lor de organizare.

Nimeni nu a observat originea acestor societăți. Există o informație etnologică în mai multe forme de dezvoltare și nu este greu de imaginat condițiile în care aceste tipuri de societăți s-ar fi născut. Este foarte clar că redistribuirea era o consecință a unei specializări și aceasta relata anumite nevoi pentru coordonarea și alocarea produselor. Existau două tipuri de specializări care puteau conduce la redistribuire, aceste coexistau în aceeași societate și foarte probabil una dintre ele era suficientă pentru a constitui un catalizator în transformarea societății. Prima și cea mai frecventă era acea localizare regională a unor unități rezidențiale diferite și nu în ultimul rând unirea priceperilor într-o scală cooperativă.

Spre deosebire de triburi, aceaste categorii erau politice, sociale, centralizate și compuse din comunități interdependente din punct de vedere economic. Deasemenea caracterizate de o ierarhie socială care sublinia diferența dintre nivelurile sociale. Acele diferențe se manifestau și mențineau prin restricții și folosirea zeilor de către o căpetenie, prin înrudire cu divinitatea. Ei puteau să-si sporească popularitatea prin schimbul de zei cu alți șefi din diferite zone. Era un adevarat sistem ierarhic, deciziile erau luate de către șef sau de către apropriații acestuia, într-un sistem bine organizat. Situația coexista în habitate, în diferite zone avantajate de climat, sol si alte resurse naturale. Cel mai frecvent îi întalnim în zonele înalte, văi, păduri, peisaje deschise iar activitățile desfășurate erau legate de mediul în care viețuiau prin distribuirea produselor naturale, cum ar fi lemnul, peștele, fructe etc.

Chiefdoms, societăți de păstori, erau tot părți sociale în simbioză cu o comunitate de agricultori sedentari care dețineau vegetale, grâne și zei de prisosit. Schimburile primitive între societăți erau în interesul grupului, nu individuale. Sistemul era pentru crearea de surplus pentru schimb, rezultatul obținut era împărțit membrilor comunității. Această organizare implica o formă de conducere.

Steponaitis definea două tipuri de chiefdoms: simple și complexe.

Chiefdoms simple erau caracterizate de un singur nivel de orientare politică, seful fiind interesat de producerea surplusului, pentru redistribuire fapt care îi conferea mai multă autoritate și respect. În acest tip de societate exista o reciprocitate, însă era una centralizată.

Chiefdoms complex, foarte populari, dețineau teritorii imense, aveau o administrare politică, cu două sau trei straturi ierarhice iar economia regională era organizată în diferite forme fapt ce permitea redirecționarea surplusului. De asemenea datorită intensificarii relațiilor ostile cu alte comunități, se constată și existența într-un număr mai mare a războinicilor, a centrelor fortificate, etc.

Cea mai bună evidență pentru organizarea socială a chiefdoms în stabilirea ierahiilor este o asociere cu constructiile monumentale. Stabilirea ierahiilor ajută la identificarea nivelului de integrare și numărul treptelor în sistemul politic, munca investită în construcțiile monumentale ajută la determinarea extinderii controlului central asupra populației.

Statut social în chiefdoms, era bazat pe persoana cea mai învârstă. Toți membrii din chiefdoms credeau în descendența lor dintr-un grup de strămoși iar identificarea acestora fiind un prestigiu pentru ei. Șeful era primul care trebuiea să-și demonstreze descendența ilustră.

Statele. Sunt societăți stratificate, cuprind un puternic sistem social și o diviziune economică, un marcaj territorial și nu duc lipsă de o birocratie dezvoltată. Legile civile și formele de guvernământ erau elementele care caracterizau statele. Acestea erau distinse și de alte forme de organizare sau puteri politice din societatea primitivă.

Statele erau create ca organisme centrale cu o nouă administrație, o nouă politică care nu exista la nivelul comunităților de tip chiefdom.

Odată ce statul era inventat, ca un concept necesar ce se referă la procesarea care generează sau regenerează formele statale în contextul în care termenul de stat nu este cunoscut dar poate fi des întâlnit. Există mai multe opinii în ceea ce privește formarea statelor, printre cele mai des întâlnite sunt: creșterea numerică a populației, care necesita o organizare mai profundă, nașterea claselor sociale, relațiile ostile, nevoia de cucerire, etc.

O ambiguitate al dezvoltării unui sistem politic centralizat, statul se poate confunda cu chiefdoms. Statul era o entitate politică distinctă ce tindea să se indentifice în descoperirile arheologice, sau se poate vorbi de o continuitate, de o evoluție din societățile de tip chiefdom.

Keith F. Otterbein crede ca există o apropiere între cele două concepte, despre nașterea unui stat spune ca nu este este același lucru ca și “nașterea dintre morți”. Autorul prezintă cinci stadii ale continuității chiefdom-stat. (vezi fig. 4)

Conform teoriilor date de Carneiro pentru chiefdoms, era o unitate politică autonomă ce cuprindea un număr de sate sau comunități controlate permanent de catre un șef. Claessen și Skalnik dau definiții pentru statele timpurii, în opinia lor erau niste organizații socio-politice centralizate și complexe cu cel puțin două nivele în stratificarea socială.

Morgan definea cele două concepte: societas și civitas, ca finnd societăți primitive respectiv societăți civile, adică statele. Dihotomia a supravietuit și la alți specialiști moderni, cum ar fi Gorden Childe si White. După o analiză mai profundă a celor două concepte, Elmand Service ajungea la concluzia că Chiefdoms nu poteau fi decât chiefdoms iar statele nu poteau fi decât state, deși au multe caracteristici în comun, se deosebesc deoarece statul cuprindea un mecanism total diferit. Fig. 5

3. Stil și iconografie: obiceiuri, îmbrăcăminte, ritual

Societățile complexe prezintă probleme de interpretare și strategii analitice în studierea stilului, care este diferit de cel din societățile egalitare. În comunitățile egalitare majoritatea indivizilor aveau același prestigiu social și împărțeau roluri identice, de aceea, la acest nivel este greu de stabilit stilul și funcționalitatea lui.

În contrast, comunitățile complexe (chiefdoms și state) conțin o diversitate a grupurilor sociale prin putere, prestigiu, pozitie economică, și pot reflecta și facilita o varietate mai mare în procesul social, incluzând diferențieri existente într-o comunitate și legitimizând existența acestor grupuri și ierarhia lor.

Stilul poate aduce informații despre un membru, despre societatea în care trăia, statutul social pe care il ocupa, etc. Stilul transmite deasemenea mai multe mesaje care pot fi și de natură politică, socială, economică, identități ceremoniale și putere și în final relația cu supranaturalul.

În ultimele lucrări despre societățile complexe, arheologii nu au considerat că stilul poate transmite o varietate largă de mesaje, ei s-au raportat direct doar la statut social fără unele interpretări stilistice. Studiul despre stil poate fi complicat, chiar și la societățile complexe, tocmai din motivul diversității mesajelor transmise. Expresia stilistică, varietatea proceselor și a mesajelor pot fi ierarhice sau nonierarhice. S-au analizat formele simbolice în relație cu funcțiile simbolice, care este problema una dintre problemele centrale a antropologiei sociale, comparând formele culturale diferite ce sunt purtate de o serie de grupuri. Acest aspect este de a reduce eterogenitatea culturală specifică, și de a avea aceeași funcționalitate.

Sensul simbolurilor poate fi specific, cultural și necunoscut din punct de vedere arheologic iar contextul folosinței lor în forme materiale specifice sau în situații sociale politice ar trebui sa arate o trecere culturală repetată. Odata cu evoluția stratificării sociale, în chiefdoms, se dezvoltă alte categorii de stil și de simboluri.

Timothy Earle, consideră că implicațiile conceptului de stil sunt elucidate printr-o interpretare arheologică la societățile preistorice complexe de tip chiefdoms, referindu-se în special la cultura Olmec. Autorul împarte nivelurile de dezvoltare în: familii, grupurile locale, chiefdom și stat. Familia are un număr mai mic de persoane, este o organizare informală specializată pe vânat și cules; grupurile locale sunt formate din câteva sute de persoane, fiind din punct de vedere arheologic demostrat prin artefacte domestice. Pentru chiefdoms care ajung de ordinul sutelor, organizarea se făcea într-o singură unitate, la acest nivel variabilitatea stilistică era mult mai dezvoltată.

Iconografia și stilul elitelor devine important în legitimizarea sau naturalizarea inegalității în sistemul elitelor care conduceau deseori folosindu-se de supranatural.

Încercarile facute de Mary Helms, în Panama, în cercetările despre chiefdoms, relata cum șefii locali stabileau distanțe lungi de schimb și relații cu alte căpetenii regionale, în favoarea nu doar a schimburilor economice ci și a shimburilor de zei, ceea ce insemna o nouă modalitate de control și manipulare. În aceeași lucrare se vorbea despre practicile magico-religioase ale shamanilor și ale înalților șefi din cadrul culturii Cuna, din .

Despre conducerea societăților de tip chiefdom, Helms afirma că: înțelegând puterea naturii, a originilor, a istoriei societăților umane și relația dintre natural și supranatural, se legitimizează regulile șefiei si practicile shamanice. Putem vorbi depre o ideologie, doar la nivelul societăților complexe, chiefdom și stat. Yengoyan definea ideologia ca fiind abilitatea unui grup de indivizi de a utiliza simboluri culturale pentru anumite nevoi menționate și pentru unele previziuni. Adică materialul zeilor și simbolurile asociate acestora erau folosite nu pentru a reprezenta relații ci pentru a masca inegalitatea și dominația, ca și parte a unei sancțiuni religioase.

La chiefdoms, observăm mai mult aspecte de conducere fie ea religioasă (theocratici), militară, administrativă, socială sau economică. Evidența arheologică a comunităților chiefdoms complexe, poate fi împărțită în trei clase:

1.Două ierarhii suprapuse, peste nivelul comunităților locale, cu centre în care existau spații publice și foarte des monumente arhitecturale.

2. Obiecte de poadoabă în morminte

3. Un sistem simbolic intrepretativ, elitele având o origine divină.

În chiefdom, iconografia si asocierea stilului tind să discrimineze elita conducătoare și sa-i marcheze ca fiind oameni aparte. Obiectele speciale care dau statul de șef, cele mai importante fiind cele vestimentare (mantaua, coiful), pandantive pentru găt (din dinți ciopliți de animale) și alte ornamentații.

Neitzal, consideră ca sistemul regional Chacoan, un exemplu de societate de tip chiefdom din Nordul Americii, se concentrează asupra problemelor stilului elitelor într-o ierarhie, teoria asociată în sistemul Chacoan despre stil (arhitectură, obiecte de podoabă și stilul decorativ de pe ceramică). Arhitectura este oglinda unei societăți, ea poate reflecta simbolul puterii politice și controlul asupra muncii, cât despre obiectele de podoabă, indică statutul individual, prestigiu și poziție socială.

4. Organizarea politico-economică

Orice societate este și politică, aceasta nu înseamnă că și puterea politică este pretutindeni la fel. Prin putere politică avem în vedere un mod exclusivist de relație coercitivă de tip dominant – dominat, iar pentru societățile în care nu vom gasi o astfel de relație de autoritate vor fi considerate, prin lipsă ca fără stat. Exista o constantă a politicului care îi permite să se exerseze printr-un control social imediat fară mediere, în lipsa unei puteri în sensul acreditat al termenului mai ales pentru cazul chiefdoms-lor amerindieni descrisi de Shalins si Service, într-o abordare mai mult sau mai puțin neoevolutivă ca formă intermediară între trib și stat și reanalizate de către Pierre Clastres în maniera sa proprie.

Existau societăți cu putere coercită (doar în caz particular, exemplar pentru Europa, care ne permite sa împărțim lumea în societăți cu sau fără putere politică) și societăți cu putere politică.

Kristiansen, face o reexaminare asupra organizării proprietății în chiefdoms, acesta discută despre divizarea fundamentală între trib, chiefdom și stat și susține ideea potrivit căreia societățile stratificate erau state arhaice, care cuprindeau caracteristicile unor organizații statale, unor sisteme sociale puternice, diviziuni la nivel economic și un marcaj teritorial.

Societățile stratificate puteau fi sau nu centralizate, fapt care depindea de contextul economic. În general în chiefdom, comunitățile producătoare de materiale destinate schimbului erau controlate de o autoritate centrală. Acestea erau niște centre economice care aveau posibilitatea de-a se dezvolta ca niște orașe, comunitățile mai mari nefăcând parte dintr-un asemenea sisitem politic.

Materialele destinate schimbului, erau produse de către sclavi sau persoane specializate pe diferite domenii de producție (ceramica, agricultura etc). Acest tip de politică se putea dezvolta în diferite regiuni, chiar și la o productivitate mai mare, unde surplusul putea fi generat și controlat iar în final, destinat schimbului. În chiefdom, șeful deținea autoritatea centrală, el controla direct schimburile cu alte comunități, iar în urma tranzacțiilor, materialele obținute ca și profit, nu erau destinate doar căpeteniei sau elitei, ci fuseseră alocate întregii comunități, astfel șeful iși câstiga prestigiul în fața populației din societate.

Potrivit lui Kristiansen, statele arhaice se deosebeau de chiefdoms tocmai prin aceea organizare a muncii, dar si prin posibilitatea de a construi structuri monumentale. Referindu-se la difențele dintre trib, chiefdoms si state, le caracterizează printr-o analogie a atributelor pe care le dețin, centralizare vs. descentralizare, feudalism vs. comercialism, imperiu vs. orașe-state. Mobilizarea forței de muncă, consta în obligațiile sociale, în cadrul chiefdoms. Tot la acest nivel procesele economice și politice erau organizate de-a lungul descendențelor iar grupurile sociale nu erau împărțite pe clase.

Service e de părere ca redistribuirea ar fi fost o cauză primară în dezvoltarea politică și crede că chiefdoms aveau la origine aceste funcții economice. Din punct de vedere economic, statele se deosebesc de chiefdoms prin existența unei birocrații, și a unei clase politice.

În The Cambridge Economic History of Europe, în capitolul Trade and Industry in the Barbarian Europe, David L. Clark prezintă schimburile comerciale care au loc în Europa începând cu mileniul III î.Hr. între comunitățile statale și chifdoms tribali din Estul Europei.

Chiefdoms urban este sinonim cu chiefdoms complex, aceștia erau dezvoltați în orașe-state regionale care depindeau de surplusul obținut de la satele controlate. Odată cu dezvoltarea intereselor acestor centre politice, începeau să apară și primele conflicte în privința resurselor periferice. Începând din anii 3500 î.Hr. au început să se dezvolte conflictele competitive între orașe pentru exprimarea hegemoniei și a controlului în periferie. În 3000 î.Hr, cele mai mari state teritoriale, regatele, au fost condensate din mai multe diviziuni politice, de exemplu regele Menes al Egiptului a cucerit Delta Nilului și a stăpânit fluviul de la prima cataractă pâna la varsarea acestuia în Mediterana. Din 2000 î.Hr. puterile imperiale începeau să-și dezvolte orientările geografice prin trimiterea de supuși în alte regate și orașe libere, astfel distanța a devenit periferie.

(Este atestat pentru anul 2553, probabil un schimb diplomatic dintre și Biblos. Între limitele regatelor Troia si Dorak, caravane care treceau anual în teritoriile ocupate de chiefdom barbaric, în vederea schimbului de mărfuri.)

Chiefdoms tribali, cei de-a lungul Dunării și din Europa Centrală erau marcați prin morminte regale, ai conducătorilor, foarte bogate în inventar funerar, de asemenea se constată și fenomenul depunerilor de tezaure de bronz, aur, comori personale, ceea ce demontreză ca acești chiefdoms erau responsabili pentru surplusul economic.

Chiefdoms stimulau exploatarea locală de cupru, aur si alte resurse minerale și organizau schimburi aducând chihlimbar, blănuri și alte produse din nord.

Despre centru si periferie, sunt concepte care au fost folosite tocmai pentru a defini o structură a unei societăți într-un sistem economic, într-un context modern. Acești termeni au fost folosiți pentru prima dată în lucrările de specialitate în vederea definirii procesului de schimb (produsele agricole și minerale în relație cu cele manufacturiere, pentru schimbul dintre societăți)

Centrul este definit ca fiind nucleul care controlează mai multe procese de producție, forme de muncă și organizații. Periferia se ocupa de aceste atribute, elitele periferice aveau mai puține opțiuni în schimbul partenerilor și deveneau dependenți de aliații lor tocmai pentru a-și menține statutul.

În al doilea rând, aceste două concepte ne ajută să identificăm relațiile dintre sistemele politice si diferențele de la nivele economice, politice și dezvoltare tehnologică, iar în unele cazuri, schimbările care apar la acest nivel.

Importanța acestor termeni, este însăși modul pe care îl oferă în studirea organizărilor sociale și politice, a societăților periferice. Cât și despre noțiunea de redistribuire, asociată comunităților de tip chiefdoms, aceasta era propusă de Service și criticată de Earle și Carneiro.

5. Organizarea religioasă. Schimburi de valori , relația căpeteniei cu divinitatea, diferența dintre un șaman și un preot

Nu este exagerat să afirmăm că șamanul e un personaj excepțional, un individ enigmatic, căruia nu i se poate lipi usor o etichetă. Deoarece șamanismul nu e o religie, șamanul nu e preot. Folosindu-și puterile magice ca să-și ajute semenii, el nu e vrăjitor, cel puțin în sensul peiorativ pe care-l dăm termenului.

Am observat ca societățile de tip chiefdoms aveau și un character războinic, aceste evidențe despre relații ostile presupunea contactul cu alte culturi și uneori practicarea de sacrificii umane. O altă caracteristică a acestor societăți este stratificarea socială, formată din șefii și familiile lor, o categorie de subșefi, șamanii si preoții, războinicii, populația și o categorie de sclavi de război sau prizonieri. O altă chestiune distinctă la chiefdoms este religia. Aceasta era concentrată în temple, locuri care găzduiau unu sau mai mulți idoli. Această combinație, a templelor șamanice, nu există aparent in societățile tribale, și oferă șamanismului un rol important în chiefdoms, eventual un șaman confundat cu un preot.

Adevăratul șamanism a luat naștere acolo unde el mai există sub forma lui cea mai autentică, adică în Asia Septentrională, mai ales la populațiile siberiene sau altele, cum sunt samoiezii și tungușii. Acest șamanism din nordul îndepărtat, vechi de mai multe milenii, încă n-a putut fi studiat în întregime, deoarece regiunile unde șamanii își exercită talentele sunt, și astăzi, greu de explorat, în plus, climatul neospitalier care domnește acolo nu e propice turismului. Astfel încât, acolo, în singurătatea înghețată a Siberiei, s-au păstrat cel mai bine tradițiile șamanice. Cele păstrate la indienii din America de Nord și la triburile primitive din Indonezia și Oceania prezintă îndeaproape incontestabile similitudini.

Pentru societățile de chiefdoms din Panama, s-au stabilit niște organizații politice și economice care erau într-o relație evidentă cu o forță cosmologică supranaturală în Panama Antică. Studiile facute, demonstrează că atât organizarea politică cât și cea religioasă au același numitor comun, anume suportul voluntar al populației si influența regională care demonstrază eficacitatea căpeteniei.

Pentru oficierea ritualurilor, exista un centru specific, de obicei o clădire mai mare decât restul edificiilor, loc care putea fi în același timp și rezidența șefului și a familiei sale. Teoretic, în chiefdoms, populția era conștientă de descendeța șefului, a originilor sale divine, exista un respect față de șef, și din dorința de a închega legături directe cu căpetenia, plăteau taxe și tribut, tocmai pentru a-și trata șeful cu generozitate.

Majoritatea chiefdoms erau theocratici, iar sefii locali aveau origini divine și întrețineau relații cu spiritele ancestrale sau cu alți zei. În termeni economici, șefii acelor comunități, stabileau relații de schimb cu bunuri , hrană si alte produse cu diferite alte societăți aflate în apropriere, într-un cadru de ceremonie, organizat de către șef prin a-si arăta generozitatea fața de locuitorii comunității pe care o conduce. Prestigiul bunurilor putea fi personal (obiecte de podoaba, ornamente) sau doar pentru servirea funcțiilor ritualice și sociale (amfore, cupe de băut, instrumente muzicale). Obiectele puteau fi produse la nivel local sau puteau fi importuri din alte culturi. Un eventual studiu despre prestigiul valorilor poate aduce informații cu privire la alianțele politice sau despre nivelele regionale sau locale. Deasemenea poate explica interacțiunea dintre diferite grupuri sau chiefdoms. În schimbul de bunuri se presupune că anumite bunuri erau schimbate datorită valorilor economice si practice pe care le aveau, cât și valorilor simbolice. În schimbul unor valori se putea primii chihlimbar, cositor, arama, aur, bronz sau alte produse cu o valoare suficientă cât să fie schimbată în cantități mici.(vezi fig. 6 și 7)

Fig 6

Fig. 7

III. Problematica chiefdoms din punct de vedere arheologic

Arheologia vest și central-europeană, precum și cea nord-americană din prima jumătate a secolului al XX-lea, era dominată de cercetarea în spirit cultural-istoric. Aceasta presupunea, în principal, înregistrarea datelor arheologice, descrierea lor, apoi poziționarea lor în timp și spațiu, prin întocmirea de scheme cronologice și de hărți cu limitele geografice ale culturilor arheologice. Din a doua jumătate a secolului al XX-lea, teoria arheologică englezească și nord-americană a cunoscut două curente principale, opuse în viziunea unora dintre teoreticienii care le-au conturat, dar în fond complementare. Este vorba despre Noua Arheologie americană și despre postprocesualismul promovat inițial în mediile de cercetare britanice. Pe de o parte, Noua Arheologie promovează evoluția culturală, susține abordările sistemice, favorizează demersurile sintetice, vede cultura în sens adaptativ, favorizează ideea de proces cultural. Pe de altă parte, postprocesualiștii valorizează individul, accentuează importanța contextului arheologic, promovează simbolul și semnificația, au o atitudine deconstructivistă.

Teoria ultimelor decenii a înregistrat o serie de formulări și reformulări ale unor concepte pentru a evidenția capacitatea individului de a produce modificări sociale și culturale, în mod conștient și intenționat.

Indo-europenizarea. Din punct de vedere arheologic, localizarea zonei originare a populațiilor indo-europene, a dus la formulartea a patru ipoteze. Cea mai acceptată variantă este cea propusă de Marija Gimbutas. Organizarea politico-socială de tip chiefdom. Apariția metalurgiei și dezvoltarea tacticilor războinice au favorizat apariția organizațiilor cu caracter prestatal, de tip chiefdom. Fenomenul poate fi urmărit, pentru început, în cadrul societății miceniene, unde semnele ierarhizării sociale sunt marcante, dar pare a nu se aplica și comunităților contemporane din alte părți ale

Un demers concentric permite o vizualizare mai clară a impactului pe care l-au avut, pe de o parte principalele curente care au marcat gândirea arheologică, iar pe de altă parte, principalele procese cultural-istorice care caracterizează societatea epocii bronzului în Europa. Dintre acestea din urma menționăm: indo-europenizarea (privită din perspectivă arheologică), constituirea structurilor sociale de tip chiefdom, datele arheologice și problema societății ierarhizate și a elitelor, ierarhizarea așezărilor (așezare principală – așezări satelit), contacte la scurtă/lungă distanță și modalități de schimb, implicații sociale, economice și culturale ale metalurgiei (problema depozitelor și a tezaurelor) aspecte simbolico – religioase, dinamica centru – periferie, difuziune sau evoluție locală.

1. Metode de cercetare

Vorbim despre epoca bronzului, când s-a dezvoltat industria metalurgică iar uneletele de producție au ajuns să fie mult mai diversificate. Cât despre agricultură și intesificarea creșterii animalelor, s-a făcut trecerea la agricultura primitivă prin folosirea plugului cu tracțiune animală, dezvoltarea torsului și al țesutului, consolidarea schimbului ca instituție regulată. (Pe teritoriul României nu s-au gasit mărturii concrete despre folosirea plugului, dar s-au găsit piese mari din corn de cerb care ar fi putut fi folosite ca brazdare de plug). S-au dezvoltat gospodăriile proprii, independente de cele ale gintei iar bogațiile acumulate au stimulat atacurile militare cu scop de pradă și de luare de prizonieri ale triburilor. A apărut patriarhatul, iar șeful fiind pus în relație directă cu divinitatea.

Locul aparte deținut de epoca bronzului în contextul marilor restructurări din cadrul civilizației preistorice europene, a fost de altfel recent consacrat și prin includerea temei Epoca Bronzului prima Epoca de Aur a Europei.

Bărbatul a preluat locul principal în agricultură, dovezi despre practicarea agriculturii sunt găsirea semițelor carbonizate în cantități destul de mari. Agricultura primitivă a devenit o ramură principală a economiei în Epoca Bronzului.

În cursul Epocii Bronzului schimbul întâmplator și neorganizat a fost înlocuit cu unul conștient, organizat în scopul procurării materiei prime importante, adică metalele (bronzul și aurul)

Au fost intreținute drumuri constante care au străbătut întregul continent Europa, printre importurile cele mai importante, observate pe cale arheologică sunt metalele necesare pentru realizarea bronzului, arama, aur și cositor, staniu în cantități mai mici, dar mai ales sarea și chihlimbarul din Nord. Pentru diferite unelte de tăiat, răzuit era importat obsidianul. Tot prin schimburi ajung în zonă și produse ceramice finite gata fabricate. Realizarea schimbului era înlesnită de inventarea unui mijloc de transport.

Conflictele armate între diferite comunități au favorizat înfințarea așezărilor fortificate, adevarate cetăți, care au fost locuite de către pătura înstărită, însă în timpul atacului putându-se retrage și populația de rând.

Rolul și putearea militarilor și a conduătorilor a crescut mult, căpătînd privilegii și acumulând bunuri materiale.

În ultimele decade, studierea mormintelor a demonstrat că variabilitatea mortuară putea reflecta diferite moduri de organizare socio-politică într-o societate, bazate pe calcule statistice, aceste metode de cercetare mai au și alte caracteristici datorită lui Ian Hodder care a atras atenția asupra semnificației și a implicațiilor simbolice în studierea mormintelor. Diferența evidentă a tratamentului morților a atras atenția si lui Renfrew care a facut o analiza mai simplă.

Materialul arheologic și problema societății ierarhizate.

Ierarhizarea socială poate fi urmărită cel mai bine prin studiul necropolelor. Stratigrafia orizontală a acestora evidențiază categorii, dar și indivizi cu statut special. Analiza ritului și al ritualului funerar conduce la concluzia existenței unei duble diferențieri: una la nivel european, între diferite regiuni, care ar putea corespunde marilor grupuri entice; cealaltă la nivel local, unde diferențele pot indica prezența unor familii sau ale unor triburi.

Am putut observa principalele caracteristici ale acestei epoci, similare cu cele prezentate de către antropologi pentru comunitățile de tip chiefdoms. Relațiile comerciale erau cele mai importante atribute ale acestor comunități, odată cu dezvoltarea comerțului și al schimbului s-au născut și primele conflicte armate.

Sursele pentru reconstruirea organizărilor în epoca bronzului pot fi bazate pe materialele arheologice, pe sursele literare existente (pentru comunitatea miceniană). Cele mai importante informații sunt furnizate de catre analiza inventarului funerar, care aduce dovada inegalității și a stratificării societățăților.

Implicațiile sociale, economice și culturale ale metalurgiei; problematica depozitelor și a tezaurelor.

Apariția metalurgiei a dus la un alt tip de economie, în care se constată specializarea activităților productive. Deasemenea, schimburile comerciale au cunoscut o dinamică diferită, în sensul lărgirii ariei contactelor, pentru achiziționarea materiei prime sau a produselor finite. În privința depozitelor, care sunt o constantă a Europei în epoca Bronzului Mijlociu și Târziu, pentru anumite zone, și doar a epocii Bronzului Târziu, pentrtu altele, cu continuarea fenomenului în Hallstatt, s-au emis mai multe teorii. Interpretările merg în explicații precum: ascunderea valorilor în fața prădătorilor și până la semnificația rituală a gestului. Analiza amănunțită a conținutului depozitelor, cât și a contextului arheologic, a condus la concluzia existenței unor principii sau reguli de alcătuire și amplasare ale depozitelor.

Epoca Bronzului Timpuriu în Europa, a fost localizată de la fluviul Rin (în vest) și până la Dnestur (în sud), Panonia (în nord) și în partea sudică: Macedonia, Dalmația, Slovenia. Dunărea constituia sistemul rivier și drumul ei natural, prin munți, văi, păduri și câmpii, a favorizat închegarea legăturilor de comunicație și de mișcare a populației (din preistorie până în present). Din punct de vedere geographic, sunt câteva macroregiuni, care au fiecare o serie de caracteristici commune, însă distincția regională culturală este prezentă. Pentru zona vestică, și central europeană (, Slovacia, sud-vestul Panoniei și vestul Austriei). Zona centrală: Hatvan, Nagvrev, Nitra și Mureș, Panonia, Sudul Slavaciei, vestul României, nordul Iugoslaviei, estul Croației și estul Austriei. În partea estică sunt marcate culturile: Glina-Schekenberg, Cernavoda și Foltesti (, estul României, și nordul Bulgariei). La sud, în central-sudică, cultura Bubanj-hum.

În această epocă au apărut pentru prima data diferențele socio-economice, marcate prin apariția comunităților compuse și complexe. Altfel spus, a apărut o clasa dominantă, o formă de aristocrație și putem afirma că existau numeroase puncte comune între aceasta perioadă și următoarea.

2. Dificultăți în identificarea societăților de tip chiefdom

Se poate afirma că în comunitățile complexe puteau exista câte doi șefi, unul în conducerea armatei, celălat ca preot. Astfel o organizare dublă a căpeteniilor se identifică în teren, în cazul mormintelor duble. Exista și o categorie de căpetenii, prezențe feminine, care aveau și ele funcții sacerdotale. Șefii ritualici aveau un prestigiu mai mare decât cei războinici.

Chiefdoms sunt identificate și prin stilul prelucrării metalelor. Nașterea societăților de tip chiefdoms în jurul mileniului II î.e.n, a fost asociată cu caracteristicile militare și ideologice pe care le aveau războinicii aristocratici, ce se intind din zona Miceniană, și Asia Mică prin Europa Centrală și Scandinavia.

O altă caracteristică a societăților de tip chiefdom este, stratificarea lor socială, elitele fiind regăsite în mormintele descoperite pe cale arheologică, prin mobilierul lor funerar, statutul distinctiv este prezentat și evidențiat în comparație cu mormintele populației de rand.

Spre sfărsitul Epocii Bronzului, identitățile regionale începeau să decadă din punct de vedere economic. Creșterea competiției a fost probalil o cauză a acestui fenomen.

S-a vorbit despre niște faze exitente în Epoca Bronzului, respectiv faza inițială când a apărut bronzul, iar schimbările economice și sociale începeau să se facă simțite; o fază de extindere, când noile elite se dezvoltau, prestigiul monumentelor și in final faza de consolidare, când continuitatea era tema dominantă în morminte și în ritualuri, urmat de un declin social.

Două cazuri de studiu din Nordul Europei demonstrează existența unei clase conducătoare tocmai prin prezența mare a bogațiilor, a contrucțiilor monumentale, tocmai ceea ce a consolidat treapta elitelor conducatoare.

Despre Preistoria Britaniei Richard Bradley, făcea o interpretare a comunităților de chiefdoms, din două puncte de vedere, unul din perspectivă antropologică și celălalt din punct de vedere arheologic. Studiul începea cu un argument despre chestiunile arheologice prezente la aceste comunități: producția alimentelor, activitățile ritualice și ceremonii. Wessex si Thames Valley a fost prezentat deja și de Renfrew, el a fost cel care introducea ideea de chiefdoms pentru comunitățile preistorice din Britannia. În anul 1973 publica o analiză a societăților din partea central-sudică a Angliei (Wessex) și probabil a fost cea mai mare influență în dezvoltarea arheologiei sociale. Numărul mare de morminte descoperite în această regiune confirmă rangul social înalt a cel puțin câtorva familii. Din lucrările lui Timothy Earle putem distinge douăzeci de caracteristici ale societăților de chiefdoms, treisprezece sunt recunoscute la societățile din Wessex de către Renfrew, pentru prima epoca a fierului. Thames Valley, conține un număr de monumente similar cu cele din Wessex, dar cu un inventar funerar mai puțin consitent.

Dualitatea dintre centrele ritualice și mormintele cu inventar funerar bogat, este foarte importantă pentru comunitățile de chiefdoms, cele mai bogate morminte au fost descoperite la Wessex, deosebindu-se prin bogația lor.

În Sudul Spaniei, pentru cultura El Argar,( 2250-1500î.e.n), de exemplu s-au făcut multe studii în ceea ce privește această chestiune despre stratificare socială a comunităților, Vicente Lull, argumenta că dezvoltarea metalurgiei poate fi o posibilă interpretare socială, despre distincțiile ce apar între cei care se ocupau cu metalurgia și agricultori sau crescătorii de animale.În cultura mai sus menționată se observă în studiul necropolelor, câteva schimbări în ceea ce privește înmormântarile, nu mai sunt morminte colective ci individuale, și multe îngropări s-au observat chiar sub locuințe. Înventarul funerar constă în bunuri personale, ornamente, pieptene,etc, acestea atesta clar, pentru mormintele databile în Epoca Bronzului , în lipsa unei organizații sociale de tip statal, ca exista o altă nevoie, de identificare socială a unei aristocrații incipiente.

Interpretările arheologice în termeni sociali, pentru Europa, la comunitățile de fermieri, este un alt punct de plecare în identificarea comunităților de tip chiefdoms. Alte interpretări ale societăților complexe, în special pentru Epoca Bronzului, Epoca Hallstatină și pentru Epoca Latene, au fost dezbătute de către antropologi si arheologi. Pentru Mesopotamia, așezarea de la Uruk, un studiu fost făcut de Gilstein si Norman Yoffe, care au adus argumentul continuității societăților prestatale de chiefdoms, iar Robert Admas spunea că: Erau o treapta diferită, implicând chiefdoms ca un nivel de tranziție in cazul Mesopotamiei.

Tot pentru Europa Preistorică Andrew Sherrat, analizează descoperirile arheologice din Câmpia Panonică și Bazinul Carpatic, a unor grupuri comunitare de agricultori, observând structura lor socială, prin ocupații lor meștesugărești schimburi, etc.

Alte interpretări antropologice ale comunităților preistorice, ar fi cele din America de sud, de pe Coasta Munților Anzi. În Nordul Chinei, pentru comunitățile de la Huanghe și Yangzi (5000-2500 î.e.n) caracterizate printr-o consolidare progresivă a agriculturii și producției de ceramică. Satele dinYangshao se deosebeau prin diferențe sociale marcate. La Banpe și Jiangzhai, descoperirile arheologice a unei clădiri mari, înconjurată de altele mai mici, ceea ce înseamnă emergența unei bogății și existența unei clase conducătoare.

Noțiunea de chiefdoms a mai fost aplicată și la alte societăți prestale, sau a fost introdusă ca fiind o perioada de tranziție, chiefdoms în umbra statelor,Yoyoi și Kofun în Japonia, chiefdoms comerciali în Filipine, etc.

În ultimele decade studiile analitice ale mormintelor au demonstrat că variabilitatea mortuară poate reflectata diferite organizări socio-politice dintr-o societate.

Bazată pe calculele facute de Hodder în studiile sale și alte însemnări despre semnificația și implicațiile simbolice, în varietatea de aspecte a tratamentului morților, Cristina Souyoudzoglou-Hoywood aplică aceste metode analiptice, chiar și la un număr mic de morminte cum ar fi cele de la Steno, studiate arheologic de către Dorpfeld (în jur de 65 de morminte săpate). Diferența evidentă a tratamentului morților a atras atenția lui Renfrew și Branigan care au facut o analiză simplă. S-a ajuns la concluzia că organizarea socio-politică de la Steno, a fost o organizare de tip chiefdoms. Cea mai distinctivă trăsatură a acestei comunități este tocmai poziția sefului, sinonimă cu funcțiile specifice și privilegiile existente la societățile chiefdoms. Alta caracteristică a acestei comunități de la Steno ar fi clasa războinică. În 7 morminte de bărbați existau arme, putând fi interpretat ca fiind simbolul unei aristocrați. Faptul că 90% din morminte conțineau arme, indică probabilitatea că acești indivizi trăiau într-un teritoriu rezervat exclusiv unui număr mic de persoane. Trei dintre morminte, erau de căpetenii, deasemea în două dintre ele se mai disting urme de aur pe un pumnal, existând astfel posibilitatea să fi fost captușite cu aur. Aceste sunt emblemele unei puteri de leadership, exemplul cel mai concret aflându-se în mormântul R24, al unei căpetenii, care mai conținea pe lângă arme și alte două prinzători de păr din aur. Al doilea a fost mormântul unei femei bogate, care era înconjurată cu bijuterii din aur și argint, un șirag de mărgele din aur, brățări, coliere, și doi cercei din aur. Și în alte 3 morminte de femei exitau bijuterii, ceea ce confirmă rolul femeii în societate, tot mormintele de femei sunt mai mari ca dimensiuni, însă diametrul tumulilor nu era comparabil cu inventarul funerar. Distincția facută între căpetenie, părtași și aceste femei bogate, este tocmai o identificare cu alte necropole de la Hauptgraber Beigraber și Nebengraber, unde inventarul funerar nu a fost atât de valoros, deci au avut un statut inferior. Se poate concluziona că societatea de aici ar fi fost strtificată pe mai multe nivele. La Beigraber includerea copiilor în tumuli, poate avea seminificația că aceștia ar fi primit un oarecare nivel ierarhic încă de la naștere, este vorba de un tratament special, îngroparea copiilor alături de părinți, un aspect important în chiefdoms.

3. Modele de identificare a societăților de tip chiefdom pe teritoriul României

Referitor la aspecte economice, putem spune că, în perioada de tranziție către Epoca Bronzului, chiar dacă fusese practicată și până atunci, creșterea animalelor, capătă o importanță mai mare, ajungând chiar preponderentă, la unele populații din Epoca Bronzului din Romania, datorită unor pătrunderi de triburi spepice. Procesele deplasărilor, au putut fi ușor urmărite de către arheologi, chiar și în lipsa urmelor de așezări stabile, impusă de accelerarea nomadismului și anume cu ajutorul tumulilor funerari care au fost contruiți zonele pe unde treceau comunitățile nomade.

Ca o consecință a creșterii ponderii acestei ocupații, au apărut și o serie de modificări, în ceea ce privește aspectul așezărilor, devenite sezoniere, de tip cenușar (zolniki) în etapele târzii ale culturilor Tei, Zimnicea-Plovdiv, Coslageni, Verbicioara.

Dacă în perioada de tranziție la Epoca Bronzului, efectivele de bovine nu erau numeroase, către sfarșitul perioadei, numărul acestora au crescut considerabil. Se pare că elementul economic defininitoriu pentru desemnarea statutului social al indivizilor era prezentat de mărimea turmelor de vite.

Introducerea plugului, a carului și folosirea vitelor au mărit eficiența producției agricole și a distribuției acesteia, cantități mari de alimente sau alte produse putând fi deplasate de oameni mai puțini la număr și pe spații mult mai extinse. Tot vitele au fost cele care au contribuit la dinamica dezvoltării culturii plantelor, terenurile au putut fi mai ușor de cultivat și arat. Domesticirea animalelor însemna nu doar o sursă de hrană pe parcursul tuturor anotimpurilor ci și un mijloc de transport.

Prin studierea unei culturi materiale este necesar să se aibă în vedere multitudinea de aspecte care o alcatuiesc. Omul a acționat în diferite feluri pentru a-și satisface o serie de cerințe necesare traiului precum: procurarea hranei, exploatarea materiilor prime, relațiile de schimb,etc. Toate aceste se află în relație stransă cu mediul ambiant.

Nu există informații certe în privința modului de organizare a societăților în perioada propusă. Unii arheologi consideră ca familia-pereche devenise o formă de viața socială încă din neoliticul timpuriu, aducând ca argumente locuițele și mormintele duble cu barbați și femei. În perioada de tranziție catre epoca bronzului era deja generalizată societatea de tip patriarhal, în care barbatul avea rol preponderent în comunitate. O astfel de structură socială era specificată triburilor stepice venite din zona nord-pontică. Pătrunderile purtătorilor de morminte tumulare cu ocru, ca și cele de tip Călărași-Mircea Vodă, Oltenița și Zimnicea, nu sunt cunoscute pe teritoriul României prin așezari ci doar prin amenajări funerare.

Mircea Eliade spundea: Credința într-o supraviețuire post mortem pare demonstrată pentru cele mai vechi timpuri prin utilizarea ocrului roșu susbstitut ritual al sângelui, deci este simbolul vieții. Obiceiul de a presăra ocru este universal, răspândit în timp și spațiu de la Ciu-Ku-tien până în Coastele occidentale ale Europei, în Africa până la Capul Bunei Speranțe, în Australia, în Tasmania, în America până în Țara deFoc.

Înmormantările purtătorilor de morminte tumulare cu ocru, oferă o serie de indicii privind stratificarea socială a comunităților respective. Este evident ca movilele sub care erau depuși morții nu puteau fi ridicate prin efortul unei singure familii. Uneori, ele erau înconjurate de un șanț, format prin scoaterea pământului necesar pentru ridicarea lor. La Valea Lupului, de exemplu, movila mare, în care se aflau unele morminte și care fuseseră ridicată pentru a uni alte trei movile mai mici era înconjurată de un șanț de formă ușor ovală care, în timp, s-a colmatat pe o anumită porțiune, prin spalarea solului de pe tumul prin și aplatizare parțială al acestuia.

Cercetătorii geografi români au aprofundat în deceniul din urmă semnificația acestor realități în România. Geograful Rădulescu spunea că: Ridicarea unei movile cerea efort mare-în medie volumul unei gorgane mijlocii este de 300-1000 mc. de pământ, de unde rezultă că ridicarea uneia, în condițiile tehnice de atunci, erau necesare brațe numeroase de muncă, între 150 și 500 de sclavi intr-o zi. Ridicarea gorganelor în Câmpia Română și în celelate regiuni, este deci opera unei populații cu o densitate apreciabilă pentru acele timpuri, ceea ce face ca părerea unora dintre istorici care afirmă că regiunile de câmpie au fost pustii în cea mai mare parte a timpului sau foarte slab locuite să nu mai poate fi susținută. Chestiunea despre forța de muncă rămâne sub semnul întrebării, dacă au fost sau nu utilizați sclavi pentru ridicarea acestora.

O posibilă interpretare socială a ritualului funerar poate fi dată și în ceea ce privește înmormântările în care persoana decedată este depusă cu fața în jos. Florin Burtănescu redă o serie de interpretări sociale a triburilor din perioadele menționate, cu privire la aceste înmormantari, moartea în afara spațiului rezervat comunității.

Se cunosc deasemenea numeroase paralele etnografice pentru inmormântările pe pântece aplicate în cazul unor preoți, în acestă situație înmormântările cu fața în jos pot fi încadrate în categoria fenomenelor magico-religioase cultice.

Un alt element de diferențiere socială al indivizilor decedați este posibil să fie prezentat de dimensiunile gropilor funerare, dat fiind că la Valea Lupului de exemplu, mormintele de copii și de femei erau îngropate mai adânc decât cele ale barbaților. Tot pentru femei, trecerea de la vărsta adultă la cea matură este marcată prin schimbarea statutului lor social. S-a constatat însă o creștere a efortului necesitat de amenajarea mormintelor și de riturile asociate cu momentul înmormântării, este important de semnalat ca în regiunea de N-V Mării Negre singurul mormânt asociat cu prezența unui roți de car este cea a unei femei mature.

Un însemn social ar putea fi și remodelarea craniilor, exemplu la Holboca, și alte cazuri similare în N-V Mării Negre la Starye Beljary. Burtănescu credea că în cazul individului cu craniul trepanat de la Holboca este vorba de o operație dictată de starea de sănătate. În această categorie de interpretări sociale pe analiza necropolelor se pot lansa o multitudine de teorii privind organizarea socială.

Am observat ca societăție de tip chiefdoms, sunt stratificate din punct de vedere social, au un centru ritualic, economic, și întrețin legaturi comerciale în vederea schimbului cu alte comunități de acest fel.

Drumul în preistorie este un subiect destul de timid și doar sursele arheologice confirmă existența lor. Drumurile pot fi pe cale terestră sau navală. Pe teritoriul României s-au descoperit urme ale unor drumuri din preistorie, astfel în 1793 s-a descoperit la Arcalia în județul Alba, o pereche de roți din Bronz, cu 4 spițe de la un car ușor de luptă sau de ceremonie, datând din perioada timpurie a Câmpurilor de Urne, (secolele XIII-XII). Carele cu 4 roți sunt o prezență constantă deja la sfrșitul mileniului III, în mediile mormintelor cu ocru si Catacambnaia. Larson identifică trei tipuri de vehicule terestre folosite de populațiile nord-europene din epoca bronzului: care ușoare de luptă cu două roți, trase de doi cai, totodată cu două roți erau și carele de transport trase de o pereche de boi înjugați, vehiculele cu patru roți, grele, trase la fel de către doi boi. Exemple din Scandinavia, imagini ce reprezentau niște care cu boi, au fost descoperite în număr de 61 iar în anul 2000 numărul acestora a crescut la 150. Există și alte descoperiri ale carelor în miniatură, fiind probabil o modă odată cu apariția indo-europenilor.

Căile de navigație, erau alte elemente în stabilirea relațiilor comerciale în preistorie. Despre ambarcațiunile preistorice stim de două tipuri: cele monoxile și cele din scânduri, cu schelete din lemn si acopetite cu piei de animale pastrate integral sau fragmentar. Si ambarcațiunile în miniatură sau reprezentările lor pe diverse obiecte, indică clar utilizarea acestora în diverse scopuri. Exemple descoperite pe teritoriul țării noastre sunt la: Cascioarele, pentru cultura eneolitică Gumelnița, la Poduri-Dealu Ghimdaru, județul Bacău, sit amplasat pe Tazlau Sărat (4750-4600 i.Hr.) de unde o barcă în miniatură decorată cu incizii. Pentru Epoca Bronzului Târziu, descoperirile în necropole aparțineau Culturii Gârla Mare, de la Cârna, și în mormântul 310 de la Orsoy, sit amplasat nu departe de Vidin (ambarcațiune cu trei compartimente). O exceptie în Transilvania cultura neolitică Turdaș, de la Cluj, pe fundul unui recipient este reprezentată imaginea unei ambarcațiuni, Conform lui Vlassa, a fost folosit pentru navigarea pe Someș.

În întelegerea fenomenului navigației și apariției și dezvoltării unor rute comerciale nu trebuie omise nici căile terestre, care, deseori, acolo unde terenul permitea, curgeau paralel cu cele fliviale sau maritime.

Când ne referim la o comuniate complexă avem în vedere și activitățile pe care aceasta le desfăsoara: agricultură, meștesuguri, industrie, etc. Mă voi opri la activitatea metalurgică și la câteva aspecte despre functionalitatea ei pe Teritoriul României. Un număr mare de de descoperiri documentează o intensă activitate economică metalurgică în Transilvania în Perioada târzie a epocii Bronzului și în etapele Timpurii ale Epocii Hallstattiene. Avântul metalurgiei în Transilvania în perioada la care ne referim, este o consecință a dezvoltării generale a societății, în conditiile existenței unor bogate zăcaminte de cupru și a unei bogate experiențe tehnice acumulate din perioadele anterioare. Raritatea sau inexistența materiei prime (cupru) din alte regiuni și posibilitățile de schimb au stimulat producția obiectelor de bronz, cărora li se adauga și alte resurse precum cele de aur sau sare. Acestea obligau populațiile respective să dispună de posibilități de apărare împotriva altora care nu dispuneau de bunurile menționate. Așa se explică cantitatea mare de obiecte din bronz din Transilvania.

Metalurgii Transilvăneni au creat piese originale, însă contactul cu alte populații, a avut repercursiuni în producția locală, diferite culturi straine și-au pus amprenta asupra stilului local, astfel rezultă apariția unor obiecte noi.

Metalurgia epocii bronzului timpuriu este ilustrată în Transilvania centrală si sud-vestică atât prin obiecte care provin dintr-un context stratigrafic cert, marea lor majoritate fiind piese din inventar funerar, cât și descoperiri izolate, care sunt atribuite acestei perioade, mai ales pe considerații tipologice.

Dovezile arheologice care atestă existența unei rețele de comunicare, drumuri terestre și navale, sau despre folosirea carelor ca mijloc de transport, utilizarea vitelor și pentru producerea alimentelor, dovedește faptul ca economia și schimbul între comunități erau niște caracteristici a unor comunități complexe, după cum le stabileau Servins, Earle sau Refrew. Stratificarea acestor comunități o putem observa în urma inventarului funerar, a deosebirilor ce apar într-o asezare, etc.

Subiect este foarte amplu și necesită o analiză mult mai aprofundată, în indentificarea diferențelor sociale existente în Epoca Bronzului pe teritoriul României.

Concluzii

Conceptul de chiefdom a fost utilizat pentru prima dată de către Service și Shalins, în definirea unei tipologii evolutive. Din perspectivă antropologică, acesta este un termen care descrie o societate ce operează pe principiile de stratificare socială și pe un statut social diferențiat.

Chiefdoms erau organizati în diferite grupuri locale, sau sate, într-o regiune cu o populație compusă din câteva sute și care putea ajunge la câteva mii de persoane. Aceste comunități pot fi caracterizate ca fiind simple sau complexe. Organizarile societăților chiefdoms simple, erau caracterizate printr-un singur nivel de orientare politică, seful era interesat de producerea surplusului, destinat redistribuirii, fapt care îi conferea căpeteniei mai multă autoritate și respect din partea supușilor.

Chiefdoms complex, sau compusi, dețineau teritorii imense, aveau o administrare politică pe două sau pe trei nivele ierarhice, economia regională era organizată în diferite forme, ceea ce permitea redirecționarea surplusului. Tot în aceste comunități s-a constatat existența unui numar mare de războinici, tocmai datorită cresterii relațiilor ostile cu alte populații.

Elman Service introducea un model de integrare socio-politică, în ceea ce privește organizarea tipurilor de societăți de-a lungul timpului și anume: ceată, trib, chiefdom, și stat.

Pentru o mai bună înțelegere a conceptului de chiefdom, am facut o analiză a celor patru tipuri de organizari socio-politice, arătând pentru fiecare, principalale caracteristici definitorii. Căteva aspespecte privind teoriile emise despre posibilele legături dintre aceste organizări.

Triburile pot fi deasemenea ușor confundate cu comunitățile de tip chiefdom simpli, în ceea ce privește organizarea lor. Prezența unui centru ritualic, economic și administrativ pentru comunitățile de chiefdoms este elementul distinctiv dintre cele două tipuri de societăți. Foarte interesant este faptul ca chiefdoms, nu erau demarcați de o inovație tehnologică, care ar trebui să fie trecerea de la stadiul de trib, ci erau caracterizati prin forma lor de organizare. Cât despre originea lor, s-au lansat o multitudine de teorii care privesc nașterea acestui tip de societate. În lipsa unei informații scrise, care este definitorie în caracterizarea unei comunități, avem informațiile etnografice care elucidează aceasta chestiune și totuși, diversitatea teoriilor date de către specialiști nu întârzie să apară. Astfel, chiefdoms, ar fi doar un trib mai dezvoltat, sau că datorită organizării lor specifice sunt niște comunități cu totul deosebite de trib sau de stat.

Tot în această categorie a comparației chiefdoms cu alte comunități este și prezentarea punctelor comune dintre un grup comunitar de tip chiefdom și un stat arhaic; și în acest caz avem mai multe teorii contradictorii care confirmă descența unui stat din acest gen de organizare socio-politică, sau că, chiefdoms erau cu totul diferiți de o organizare statală și nu stă la baza formării acesteia.

Diferențele dintre cele două ar fi, legile civile și formele de guvernământ, prezente în cadrul unui stat și absente în chiefdoms.

Societățile coplexe pot fi analizate și printr-o serie de strategii în vederea studierii stilului, și a iconografiei. Stilul poate transmite informații despre natura politică, economică, identități ceremoniale, etc. Iconografia și stilul elitelor devine important în legitimizarea inegalității existente în această categorie de societăți. Când vorbim despre chiefdoms ne referim și la sisteme specifice de conducere, fie ea religioasă, militară, administrativă, socială și economică, sisteme ce pot fi identificate prin stil.

Altă formă de identificare a societăților de tip chiefdoms, pot fi reflectate din forma de organizare specifică, atât religioasă, economică sau administrativă. Apariția relațiilor de ostilitate dintre diferite comunități aveau ca și rezultat dezvoltarea organizațiilor militare, a așezărilor fortificate, toate prezente în chiefdoms.

Aplicare teoriei în realitățile arheologice, a fost facută de câtiva specialiști pentru diverse comunități preistorice din lume. Metodele de cercetare și identificare, sunt foarte diverse; cea mai importantă, care oferă informațiile valoroase, este analizarea necropolelor, a inventarului funerar, a tipurilor de asezări, descoperirea posibilelor rute comerciale, a depozitelor, tezaurelor, etc. Toate acestea caracterizează o societate complexă, similară cu comunitățile de chiefdoms.

Societăți de tip chiefdoms identificate arheologic, de către Richard Bradley pentru comunitățile din Wessex si Thames Valley din epoca Hallstatttiană și în Mesospotamia, așezarea de la Uruk în urma studiului făcut de Gilstei și Norman Yoffee. Alte comunități de acest gen au fost investigate în Nordul Chinei, în Japonia, etc.

În ultimul subcapitol referitor la modelele de identificare a societăților de tip chiefdoms pe teritoriul României, am prezentat căteva aspecte în ceea ce priveste posibile identificari sociale a unor comunităti preistorice. Am facut câteva interpretari timide a ritului funerar prin exemple de descoperiri arheologice.

Existenta unei comunități stratificate social, rutele comerciale, productiile mestesugaresti, schimburi , toate acestea prezente în comunitățile chiefdoms, se regăsesc la societățile preistorice de pe teritoriul țării nostre. Acest subiect, constă în identificarea diferențierilor socio-economico-religioase în epoca studiată, și aplicată realităților arheologice de pe teritoriul României, este foarte complexă și necesită un îndelung studiu teoretic și practic.

Ceea ce am încercat în această lucrare de licență, a fost definirea conceptului de chiefdom. Problema ține atât de o abordare antropologică cât și de una arheologică. În concluzie, conceptul poate fi utilizat și asupra societăților preistorice de pe teritoriul țării noastre, dar printr-un eventual studiu în cadrul masteratului, voi încerca sa realizez aplicarea lui practică la comunitățile preistorice locale.

Lista abrevierilor bibliografice

A.R.Anth – Annual Reviews in Anthropology

ArchPPE – Archaeology Perspectives on Polotical Economies 2003, coord. G.M. Feinman, L.M. Nicholas, Ed. University of Utah Press, Salt Lake City 2003

EncPreh. – Encyclopedia of Prehistory

StusH.C. – Studies of Human Civilisation

Structura – Structura si functie in societatea primitivă: eseuri si discursuri

S.S.Arch. – Symbolic and structural archaeologie

Transition – Transition to the Statehood in the , editat de G. Jones, R . Kants, Press, 1981

Bibliografie

ADAMS ROBERT, Relections on the Earle Southern Mesopotamian economy, în ArchPPE. 2003

AKKERMANS PETER, SCHWARTZ GLENN, The Archaeology of : From the Complex Hunter-Gathers of Early Urban Societies (c. 16000-300B.C.) Cambridge 2003

BELTINA GIBSON ARNOLD, D. BLAIR, Celtic Chiefdom. Celtic State: The Evolution of Complex Social System inPrehistoric Europe, Cambridge University Press 1995

BADER TIBERIU, Epoca bronzului în N-V Transilvaniei, Ed. Stiințifică și

Enciclopedică, București, 1978

BARFIELD THOMAS, The dictionary of Antropology, Blackwell Publishing, , 1997

BLITZ HOWARD JOHN, Ancient Chiefdoms of the Tombigbee, Press, 1993

BLOCH MAURICE, Marxist Analises and Social Anthropology, 1984

BOGUCKI PETER, The Origins of Human Society, Ed. Blackwell, 1999

BRANIGAN K. The Round of Leukas Reconsidered, BSA 70, 1975

BRUDIU MIHALACHE, Lumea de Sus. Tumulii din Sudul Moldovei de la Indo- Europenizare la Turanicii Târzii, Mărturii arheologice, ed. Printech, București, 2003

BURTĂNESCU FLORIN, Epoca Timpurie a Bronzului între Carpați și Prut cu unele contribuții la problemele perioadei premergătoare. Epoca Bronzului în Moldova, București 2002

CARNEIRO L. ROBERT, cap. The Chiefdom: Precursor of the Stat eîn The Statehood in

the de G. Jones J. Kants, Cambridge University Press 1981,

Idem, Evolutionism in Cultural Anthropology: A Critical History, Westview Press, 2003

CARR CHRISTOPHER, NEITZEL JILL, Style, Society, and Person: Archaeological and Ethnological Perspectives, ed Springer, 1995

CIUGUDEANU HOREA, Epoca Timpurie a Bronzului în Centrul și Sud-Vestul Transilvaniei, București 1996

CHAMPION F.C, Center And Periphery – Comparatives Studies in Archaeology, Ed. Routledge1989

CHAPMAN ROBERT, Archaeologies of Complexity,Ed. Routledge, 2003

CHILDE GORDON, The Bronze Age, Ed. Bible and Tannen, 1930

CHILDE GORDON, PETTERSON THOMAS, ORSER CHARLES, Foundations of Social Archaeology: Selected Writings of Gordon Childe, Ed. Rowman , 2001

CLASTRES PIERRE, Societatea Contra Statului: Studii de antropologie Politică, ed. Arrat, 1995

COHEN RONALD, TOLAND DRICK JUDITH, State Formation and Political Legitimacy: Political Anthropology, Ed. Transaction, 1988

COMȘA ALEXANDRA, Populații de origine stepică din perioada de tranziție și Epoca Bronzului de pe teritoriul României: o abordare antropologică, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște 2005

CONKEY WRIGHT MARGARETt, HASTORF ANN CHRISTINE, The Uses of Style in Archaeology, Press 1990

CUNLIFFE BARRY, The Illustrated History Of Prehistoric Europe, Ed. Universiy Press, 2001

DARVIL TIMOTHY, Prehistoric , Ed. Routledge, London 2003

DRIESSEN BRETSCHNEIDER, K. LERBERGHE, Power and Arhitecture, Monumental Public Arhitecture in the Bronze Age Near East an , Ed. Peeteres, 2007

GEORGES DUMEZIL, Zeii suverani ai indo-europenilor, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1977

ELIADE MIRCEA, Istoria Credințelor și Ideilor Religioase, Editura Stiințifică și Enciclopedică, București 1981

EARLE TIMOTHY, Economic and Social Organization of the Complex Chiefdom: the Halelea Distrisct , Kaua’I, Hawaii, în Anthropological Papers, vol.63 Ann Abor, University of Michigan, 1978

Idem , Chiefdoms: Power, Economy, and Ideology, Ed. Cambridge University Press 1991

Idem, How Chiefs Come to Power: The Political Economy in Prehistory, Ed. Stanford University Press 1997

Idem, Bronze Age Economics: The Beginnins of Political Economies, Ed. Westview Press, 2002

EMERSON THOMAS, Cahokia and Archaeology of Power, of Press 1997

ENSMINGER JEAN, Theory in Economic Anthropology, Ed. Press, 2002

ENGELS FRIEDERICH, Originea familiei, a proprietății private și a statului, Editura Politică, București 1987

FEINMAN M. GARY, PRINCE DOUGLAS THERON, The Foundation of Social Inequality, Ed.Springer 1997

Idem, Archaeology at the Millennium: A Sourcebook, Ed. Springer 2001

FERGUSON YALE, MANSHACK RICHARD, Polities: Authority, Identities, and change, Ed. University of South Carolina Press, 1996

FIEDEL STUART, Prehistory of the , Press 1992

FRIED H. MORTON, The Evolution of Political Society: An Essay in Political Anthropology, Ed. Random House, 1967

Idem, The Notion of Tribe, Ed. Cummings 1975

GIBSON D, GESOLOWITZ M, In the Tribe and Polity, Ed. Plenum Press, 1988

GIMBUTAS MARIJA, Civilizație și cultură, Ed. Meridiane, București,1989

GUMĂ MARIAN, Epoca Bronzului în Banat, Ed. Mirton, 1997

HAAS JONATHAN, From Leaders to Rules, Ed. Springer 2001

HAGESTEIJIN RENNÉE, M. VANBAKEL, PIET VAN DE VELDE, Private Politics: A Multi-disciplinary Approach to 'big-man' Systems, Vol. I, Ed. Brill, 1986

HALL A. JOHN, The State: Critical Concepts, Ed. Routledge, 1994

HARDING A.F, European Societies in The Bronze Age, Ed. Routledge 1989

HARRIS MARVIN, Life Without Chiefs, Ed. New Age Jurnal 1989

HARRINGTON , MARSHALL BARBARA, MÜLLER HANS-PETER, Encyclopedia of Social Theory, Ed. Routledge, 2006

HART JOHN, TERRELL JOHN, and Archaeology: A Handbook of Key Concepts, New York 2002

HATSWICH KIM, C. MARZ, Studies in honor of Brunilde Sismando, ed. of for 1998

HELMS MARRY, Ancient Panama. Chief in the Serch of Power, ed. University of Texas Press, Austin 1976

HODDER IAN, Symbolic and Structural Archaeology: Seminar Papers, University Press 1982

IVANOVA SVETLANA, cap. The Social Differetion in the Pit Grove Society: A Reconstruction Based on Burial Data în Early Simbolic System of Comunication in Southeast Europe,de Lolita Nikolova, vol. I, , 2003

JANUSEK JOHN WAYNE, Identity and Power in the Ancient , London 2004

JENSEN JORGEN, The Prehistory of , Ed. Routledge , 1983

JOYCE MARCUS, FEINMAN GARRY, Archaic States , , : Research Press 1998

JUNKER LEE LAURA, Raiding, Trading, and Feasting the Political Economy of Philippine Chiefdoms, Press 1999.

JOHNSON ALLEN, EARLE TIMOTHY, The Evolution of Human Societies: From Foraging Group to Agrarian, Press, 1987

KING ADAM, Etowah: The political History of a Chiefdom Capital , , 2002

KIRCH VINTON PATRICK, The Evolution of the Polynesian Chiefdoms, Ed. Press 1989

KRISTIANSEN KRISTIAN, Europe Before History, TheEuropean World in the 1st and the 2nd Millennium, Press 1998

KRISTIANSEN KRISTIAN, ROWLANDS MICHAEL, Social Transformations in Archaeology: Global and Local Perspectives, Ed. Routledge 1998

KRISTIANSEN KRISTIAN, LARSON THOMAS, The rise of Bronze Age Society: Travels, Transmissions and Transformations, Cambridge University Press 2005

KOVACS TIBOR, L'age du Bronze en Hongrie, Budapesta 1977

KURTZ DONALD, Political Anthropology: Power and Paradigms, Ed. Westview Press, 2001

LARSON THOMAS, The Bornze Age Metalwork in Southern Sweden: Aspects of Social and Spatial Organization 1800-500 B.C. , 1986

LEVY JANET, Social and Religious Organization in the Bronze Age . An Analysis of ritual hoard finds, , 1982

LLEWELLYN TED, Political Anthropology. An Introduction, London 2003

LIU LI, The Chinese Neolithic: Trajectories to Early States, Press, 2007

McINTOSH KEECH SUSAN, Beyond chiefdoms: pathways to complexity in , Cambridge University Press, 1999

MILLER MIKHAIL, Archaeology in the U.S.S.R., Ed. Frederick A. Praeger Publishers, New York 1956.

MILISAUSKAS SARUNAS, European Prehistory: A Survey, Ed. Springer 2002

MONDADORY ARNOLD, FERNAND NATHAN, L'Archeologie: culture et civilisations dans le France et dans le Monde, Ed. CELIV, Paris 1989

MORINTZ SEBASTIAN, Contribuții Arheologice la Istoria Tracilor Timpurii, Epoca Bronzului în spatiul carpato- balcanic, Editura Academiei, București 1978

NELSON M. SARAH, MYRIAM ROSEN-AYALON, In Pursuit of Gender: Worldwide Archaeological Approaches , Ed. Rowman, Altamira 2001

NELSON M. SARAH, Handbook of Gender in Archaeology, Ed. Rowman, Altamira 2006

O'REILLY J. W. DOUGLAS, Early Civilizations of , Ed. AltaMira Press 2007

ONIGLEY DECLAN, The Character of Kinship, Oxford 2005

OBERG KEITH, Types os Social Structure among the Lowland tribes of South and ,în American Anthropologist vol:57, nr.1, februarie 1955.

OOSTEN CLAESSEN, Ideology and the Formation of Early States, în StusH.C. vol II. Ed. Brill 1996

OTTERBEIN KEITH, How War Began, Ed. Press, Texas 2004

PAUKETAT TIMOTHY, The Ascent of Chiefs: Cahokia and Mississippian Politics in Native North America, of Press 1994

Idem, Chiefdoms and Other Archaeological Delusions, Ed. AltaMira Press 2007

PETRESCU MIRCEA DÎMBOVIȚA, O scurtă istorie a Daciei Preromane, Ed. Junimea, Iași 1978

PEREGRINE NEAL PETER, EMBER MELVIN, Encyclopedia of Prehistory, Ed. Springer, New York 2001

PETRESCU NICOLAE, Primitivii, organizere, instituții, credințe, mentalitate, Cluj- Napoca 2001

POLLARD SIDNEY, The Economic History of , Ed. Cambridge University Press, vol. 2 , ediția a II-a, 1987

POSTAN M. M. Miller EDWARD, POSTAN CYNTHIA, E. E. RICH, H. J. HABAKKUK, PETER MATHIAS, C. H. WILSON, PREUCEL ROBERT, HEDDER IAN, Contemporary Archaeology in Theory, Ed. Blackwell Publishing 1996

RĂDULESCU ALEXANDRU NICOLAE, Utilizarea terenurilor în Câmpia Română, în epoca contruiri gorganelor, București 1973

RADCLIFFE-BROWN, REGINALD ALFRED, Despre structuri sociale în Structura și functie in societatea primitiva : eseuri si discursuri, Ed. Polirom, 2000

REICHEL-DOLMATOFF GERARDO, WEISKOPF JIMMY, SCHRIMPFF RUDOLF, Goldwork and Shamanism , Bogota 2005

RENFREW COLIN, The Explantațion of Cultural Change: Models inPrehistory, London 1973

Idem, The Emergence of a Civilisation: The Cyclades and the Aegean in the Thrid Milleniunm B.C, Londra, 1972

RENFREW COLIN, SHENNAN STEPHAN, Ranking, resource and exchange. Aspects of the archaeology of the early european society, Ed. Cambridge University Press 1982

RENFREW COLIN, ABBOTT BARBARA, ROWLANDS M.J., Theory and Explanation in Archaeology: the Southampton Conference, New York : Academic Press, 1982

RENFREW COLIN, BAHN G PAUL, Archaeology: The Key Concepts, Ed. Routledge 2005

ROWLANDS MICHAELl, LARSEN MOGENS, KRISTIANSEN KRISTIAN, Centre and Periphery in The Ancient World , Ed. Cambridge University Press 1987

SANDERS WILLIAM, MARINO JOSEPH, New World Prehistory: Archaeology of

Americans Indians, Ed. Prentice-Hall, 1970

SANDERS WILLIAM, Reconstructing Complex Societies, Academic Press,

1974

SCARRE CHRISTOPHER, BRAIN FAGAN, Ancient Civilizations , Ed. Longman, 1997

SCHUSTER CRISTIAN, MORINTZ ALEXANDRU SEBASTIAN, Ambarcațiuni și Navigație în Preistorie. Cu Privire Specială la Dunărea de Jos și Marea Neagră, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște 2006

SCHUSTER CRISTIAN, Transport Terestru în Preistorie, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște 2007

SERVICE ELMAN, Primitive Social Organization: An Evolutionary Perspective, Ed. Random House, 1962

Idem, Origins of the State and Civilization: The Process of Cultural Evolution, New York 1975

SHALINS MARSHALL, SERVICE ELMAN, HARDING THOMAS, Evolution and Culture, vol. I, of Press, 1960

SHALINS , Stone Age Economics, 1972

SHAN JON, JAMESON ROBERT, A Dictionary of Archaeology, Ed. Blacwell Press,

1999

SHENNAN STEPHEN, The Developement of a Rank Societies în Companion Encyclopedia of Archaeology, Ed. Routledge, 1999

SMITH ADAMS, The Political Landscape: Constellations of Authority in Early Complex Polities, of Press, 2003

SMITH BRUCE, Mississippian Settelment Pattern, Academic Press, 1978

SOUYOUDZOGLOU-HOYWOOD CHRISTINA, The Ionian Islands in The Bronze Age and Earle Iron Age, 3000-800B.C, Ed. Liverpool University Press, 1999

STEWARD J., FARON, L., Native Peoples of South America, New York,1959

SWEELY , Manifesting Power: Gender and the Interpretation of Power in Archaeology, Ed. Routledge, 1999

TAINTER A. JOSEPH, The Collapse of Complex Societies, Press, 1990

TRIGGER G. BRUCE, WILCOMB E. WASHBUNR, ADAMS E. W. RICHARD, The History of the Native Peoples of the , vol. II. Southern America, Press, 2000

TOMAS JULIAN, Interpretive Archaeology : A Reader, Press,

2000.

WASON K. PAUL, The Archaeology of Rank, Press, 2004

WELINDER STING, Eknomiska processer I forhistorisk expansion în Acta

Archaeologica Lundensia, 1976

WETCH PAUL, Moundville's Economy, of Press, 1991

WESSON CAMERON, Households and Hegemony: Early Creek Prestige Goods, Symbolic Capital, and Social Power, of Press, 2008.

WRIGHT H. T. Recent Research on the Origins of the State în A.R.Anthr. 6, Annual Reviews, 2003

WRIGHT CONKEY MARGARET, HASTORF CHRISTINE ANN, The Use of Style in Archaeology, Ed. Press, 1990

YENGOYAN AVRAM, Diging for Symbols, în The Archaeology of Everyday Maternal Life. Proceedings of Prehistoric Society Londra 51:329-334,1985

YOFFEE NORMAN, ANDREW SHERRATT, Archaeological Theory: Who Sets the Agenda?, Press, 1993

YOFFEE , Myths of the Archaic State: Evolution of the Earliest Cities, States, and Civilisations, Press, 2005

Bibliografie

ADAMS ROBERT, Relections on the Earle Southern Mesopotamian economy, în ArchPPE. 2003

AKKERMANS PETER, SCHWARTZ GLENN, The Archaeology of : From the Complex Hunter-Gathers of Early Urban Societies (c. 16000-300B.C.) Cambridge 2003

BELTINA GIBSON ARNOLD, D. BLAIR, Celtic Chiefdom. Celtic State: The Evolution of Complex Social System inPrehistoric Europe, Cambridge University Press 1995

BADER TIBERIU, Epoca bronzului în N-V Transilvaniei, Ed. Stiințifică și

Enciclopedică, București, 1978

BARFIELD THOMAS, The dictionary of Antropology, Blackwell Publishing, , 1997

BLITZ HOWARD JOHN, Ancient Chiefdoms of the Tombigbee, Press, 1993

BLOCH MAURICE, Marxist Analises and Social Anthropology, 1984

BOGUCKI PETER, The Origins of Human Society, Ed. Blackwell, 1999

BRANIGAN K. The Round of Leukas Reconsidered, BSA 70, 1975

BRUDIU MIHALACHE, Lumea de Sus. Tumulii din Sudul Moldovei de la Indo- Europenizare la Turanicii Târzii, Mărturii arheologice, ed. Printech, București, 2003

BURTĂNESCU FLORIN, Epoca Timpurie a Bronzului între Carpați și Prut cu unele contribuții la problemele perioadei premergătoare. Epoca Bronzului în Moldova, București 2002

CARNEIRO L. ROBERT, cap. The Chiefdom: Precursor of the Stat eîn The Statehood in

the de G. Jones J. Kants, Cambridge University Press 1981,

Idem, Evolutionism in Cultural Anthropology: A Critical History, Westview Press, 2003

CARR CHRISTOPHER, NEITZEL JILL, Style, Society, and Person: Archaeological and Ethnological Perspectives, ed Springer, 1995

CIUGUDEANU HOREA, Epoca Timpurie a Bronzului în Centrul și Sud-Vestul Transilvaniei, București 1996

CHAMPION F.C, Center And Periphery – Comparatives Studies in Archaeology, Ed. Routledge1989

CHAPMAN ROBERT, Archaeologies of Complexity,Ed. Routledge, 2003

CHILDE GORDON, The Bronze Age, Ed. Bible and Tannen, 1930

CHILDE GORDON, PETTERSON THOMAS, ORSER CHARLES, Foundations of Social Archaeology: Selected Writings of Gordon Childe, Ed. Rowman , 2001

CLASTRES PIERRE, Societatea Contra Statului: Studii de antropologie Politică, ed. Arrat, 1995

COHEN RONALD, TOLAND DRICK JUDITH, State Formation and Political Legitimacy: Political Anthropology, Ed. Transaction, 1988

COMȘA ALEXANDRA, Populații de origine stepică din perioada de tranziție și Epoca Bronzului de pe teritoriul României: o abordare antropologică, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște 2005

CONKEY WRIGHT MARGARETt, HASTORF ANN CHRISTINE, The Uses of Style in Archaeology, Press 1990

CUNLIFFE BARRY, The Illustrated History Of Prehistoric Europe, Ed. Universiy Press, 2001

DARVIL TIMOTHY, Prehistoric , Ed. Routledge, London 2003

DRIESSEN BRETSCHNEIDER, K. LERBERGHE, Power and Arhitecture, Monumental Public Arhitecture in the Bronze Age Near East an , Ed. Peeteres, 2007

GEORGES DUMEZIL, Zeii suverani ai indo-europenilor, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1977

ELIADE MIRCEA, Istoria Credințelor și Ideilor Religioase, Editura Stiințifică și Enciclopedică, București 1981

EARLE TIMOTHY, Economic and Social Organization of the Complex Chiefdom: the Halelea Distrisct , Kaua’I, Hawaii, în Anthropological Papers, vol.63 Ann Abor, University of Michigan, 1978

Idem , Chiefdoms: Power, Economy, and Ideology, Ed. Cambridge University Press 1991

Idem, How Chiefs Come to Power: The Political Economy in Prehistory, Ed. Stanford University Press 1997

Idem, Bronze Age Economics: The Beginnins of Political Economies, Ed. Westview Press, 2002

EMERSON THOMAS, Cahokia and Archaeology of Power, of Press 1997

ENSMINGER JEAN, Theory in Economic Anthropology, Ed. Press, 2002

ENGELS FRIEDERICH, Originea familiei, a proprietății private și a statului, Editura Politică, București 1987

FEINMAN M. GARY, PRINCE DOUGLAS THERON, The Foundation of Social Inequality, Ed.Springer 1997

Idem, Archaeology at the Millennium: A Sourcebook, Ed. Springer 2001

FERGUSON YALE, MANSHACK RICHARD, Polities: Authority, Identities, and change, Ed. University of South Carolina Press, 1996

FIEDEL STUART, Prehistory of the , Press 1992

FRIED H. MORTON, The Evolution of Political Society: An Essay in Political Anthropology, Ed. Random House, 1967

Idem, The Notion of Tribe, Ed. Cummings 1975

GIBSON D, GESOLOWITZ M, In the Tribe and Polity, Ed. Plenum Press, 1988

GIMBUTAS MARIJA, Civilizație și cultură, Ed. Meridiane, București,1989

GUMĂ MARIAN, Epoca Bronzului în Banat, Ed. Mirton, 1997

HAAS JONATHAN, From Leaders to Rules, Ed. Springer 2001

HAGESTEIJIN RENNÉE, M. VANBAKEL, PIET VAN DE VELDE, Private Politics: A Multi-disciplinary Approach to 'big-man' Systems, Vol. I, Ed. Brill, 1986

HALL A. JOHN, The State: Critical Concepts, Ed. Routledge, 1994

HARDING A.F, European Societies in The Bronze Age, Ed. Routledge 1989

HARRIS MARVIN, Life Without Chiefs, Ed. New Age Jurnal 1989

HARRINGTON , MARSHALL BARBARA, MÜLLER HANS-PETER, Encyclopedia of Social Theory, Ed. Routledge, 2006

HART JOHN, TERRELL JOHN, and Archaeology: A Handbook of Key Concepts, New York 2002

HATSWICH KIM, C. MARZ, Studies in honor of Brunilde Sismando, ed. of for 1998

HELMS MARRY, Ancient Panama. Chief in the Serch of Power, ed. University of Texas Press, Austin 1976

HODDER IAN, Symbolic and Structural Archaeology: Seminar Papers, University Press 1982

IVANOVA SVETLANA, cap. The Social Differetion in the Pit Grove Society: A Reconstruction Based on Burial Data în Early Simbolic System of Comunication in Southeast Europe,de Lolita Nikolova, vol. I, , 2003

JANUSEK JOHN WAYNE, Identity and Power in the Ancient , London 2004

JENSEN JORGEN, The Prehistory of , Ed. Routledge , 1983

JOYCE MARCUS, FEINMAN GARRY, Archaic States , , : Research Press 1998

JUNKER LEE LAURA, Raiding, Trading, and Feasting the Political Economy of Philippine Chiefdoms, Press 1999.

JOHNSON ALLEN, EARLE TIMOTHY, The Evolution of Human Societies: From Foraging Group to Agrarian, Press, 1987

KING ADAM, Etowah: The political History of a Chiefdom Capital , , 2002

KIRCH VINTON PATRICK, The Evolution of the Polynesian Chiefdoms, Ed. Press 1989

KRISTIANSEN KRISTIAN, Europe Before History, TheEuropean World in the 1st and the 2nd Millennium, Press 1998

KRISTIANSEN KRISTIAN, ROWLANDS MICHAEL, Social Transformations in Archaeology: Global and Local Perspectives, Ed. Routledge 1998

KRISTIANSEN KRISTIAN, LARSON THOMAS, The rise of Bronze Age Society: Travels, Transmissions and Transformations, Cambridge University Press 2005

KOVACS TIBOR, L'age du Bronze en Hongrie, Budapesta 1977

KURTZ DONALD, Political Anthropology: Power and Paradigms, Ed. Westview Press, 2001

LARSON THOMAS, The Bornze Age Metalwork in Southern Sweden: Aspects of Social and Spatial Organization 1800-500 B.C. , 1986

LEVY JANET, Social and Religious Organization in the Bronze Age . An Analysis of ritual hoard finds, , 1982

LLEWELLYN TED, Political Anthropology. An Introduction, London 2003

LIU LI, The Chinese Neolithic: Trajectories to Early States, Press, 2007

McINTOSH KEECH SUSAN, Beyond chiefdoms: pathways to complexity in , Cambridge University Press, 1999

MILLER MIKHAIL, Archaeology in the U.S.S.R., Ed. Frederick A. Praeger Publishers, New York 1956.

MILISAUSKAS SARUNAS, European Prehistory: A Survey, Ed. Springer 2002

MONDADORY ARNOLD, FERNAND NATHAN, L'Archeologie: culture et civilisations dans le France et dans le Monde, Ed. CELIV, Paris 1989

MORINTZ SEBASTIAN, Contribuții Arheologice la Istoria Tracilor Timpurii, Epoca Bronzului în spatiul carpato- balcanic, Editura Academiei, București 1978

NELSON M. SARAH, MYRIAM ROSEN-AYALON, In Pursuit of Gender: Worldwide Archaeological Approaches , Ed. Rowman, Altamira 2001

NELSON M. SARAH, Handbook of Gender in Archaeology, Ed. Rowman, Altamira 2006

O'REILLY J. W. DOUGLAS, Early Civilizations of , Ed. AltaMira Press 2007

ONIGLEY DECLAN, The Character of Kinship, Oxford 2005

OBERG KEITH, Types os Social Structure among the Lowland tribes of South and ,în American Anthropologist vol:57, nr.1, februarie 1955.

OOSTEN CLAESSEN, Ideology and the Formation of Early States, în StusH.C. vol II. Ed. Brill 1996

OTTERBEIN KEITH, How War Began, Ed. Press, Texas 2004

PAUKETAT TIMOTHY, The Ascent of Chiefs: Cahokia and Mississippian Politics in Native North America, of Press 1994

Idem, Chiefdoms and Other Archaeological Delusions, Ed. AltaMira Press 2007

PETRESCU MIRCEA DÎMBOVIȚA, O scurtă istorie a Daciei Preromane, Ed. Junimea, Iași 1978

PEREGRINE NEAL PETER, EMBER MELVIN, Encyclopedia of Prehistory, Ed. Springer, New York 2001

PETRESCU NICOLAE, Primitivii, organizere, instituții, credințe, mentalitate, Cluj- Napoca 2001

POLLARD SIDNEY, The Economic History of , Ed. Cambridge University Press, vol. 2 , ediția a II-a, 1987

POSTAN M. M. Miller EDWARD, POSTAN CYNTHIA, E. E. RICH, H. J. HABAKKUK, PETER MATHIAS, C. H. WILSON, PREUCEL ROBERT, HEDDER IAN, Contemporary Archaeology in Theory, Ed. Blackwell Publishing 1996

RĂDULESCU ALEXANDRU NICOLAE, Utilizarea terenurilor în Câmpia Română, în epoca contruiri gorganelor, București 1973

RADCLIFFE-BROWN, REGINALD ALFRED, Despre structuri sociale în Structura și functie in societatea primitiva : eseuri si discursuri, Ed. Polirom, 2000

REICHEL-DOLMATOFF GERARDO, WEISKOPF JIMMY, SCHRIMPFF RUDOLF, Goldwork and Shamanism , Bogota 2005

RENFREW COLIN, The Explantațion of Cultural Change: Models inPrehistory, London 1973

Idem, The Emergence of a Civilisation: The Cyclades and the Aegean in the Thrid Milleniunm B.C, Londra, 1972

RENFREW COLIN, SHENNAN STEPHAN, Ranking, resource and exchange. Aspects of the archaeology of the early european society, Ed. Cambridge University Press 1982

RENFREW COLIN, ABBOTT BARBARA, ROWLANDS M.J., Theory and Explanation in Archaeology: the Southampton Conference, New York : Academic Press, 1982

RENFREW COLIN, BAHN G PAUL, Archaeology: The Key Concepts, Ed. Routledge 2005

ROWLANDS MICHAELl, LARSEN MOGENS, KRISTIANSEN KRISTIAN, Centre and Periphery in The Ancient World , Ed. Cambridge University Press 1987

SANDERS WILLIAM, MARINO JOSEPH, New World Prehistory: Archaeology of

Americans Indians, Ed. Prentice-Hall, 1970

SANDERS WILLIAM, Reconstructing Complex Societies, Academic Press,

1974

SCARRE CHRISTOPHER, BRAIN FAGAN, Ancient Civilizations , Ed. Longman, 1997

SCHUSTER CRISTIAN, MORINTZ ALEXANDRU SEBASTIAN, Ambarcațiuni și Navigație în Preistorie. Cu Privire Specială la Dunărea de Jos și Marea Neagră, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște 2006

SCHUSTER CRISTIAN, Transport Terestru în Preistorie, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște 2007

SERVICE ELMAN, Primitive Social Organization: An Evolutionary Perspective, Ed. Random House, 1962

Idem, Origins of the State and Civilization: The Process of Cultural Evolution, New York 1975

SHALINS MARSHALL, SERVICE ELMAN, HARDING THOMAS, Evolution and Culture, vol. I, of Press, 1960

SHALINS , Stone Age Economics, 1972

SHAN JON, JAMESON ROBERT, A Dictionary of Archaeology, Ed. Blacwell Press,

1999

SHENNAN STEPHEN, The Developement of a Rank Societies în Companion Encyclopedia of Archaeology, Ed. Routledge, 1999

SMITH ADAMS, The Political Landscape: Constellations of Authority in Early Complex Polities, of Press, 2003

SMITH BRUCE, Mississippian Settelment Pattern, Academic Press, 1978

SOUYOUDZOGLOU-HOYWOOD CHRISTINA, The Ionian Islands in The Bronze Age and Earle Iron Age, 3000-800B.C, Ed. Liverpool University Press, 1999

STEWARD J., FARON, L., Native Peoples of South America, New York,1959

SWEELY , Manifesting Power: Gender and the Interpretation of Power in Archaeology, Ed. Routledge, 1999

TAINTER A. JOSEPH, The Collapse of Complex Societies, Press, 1990

TRIGGER G. BRUCE, WILCOMB E. WASHBUNR, ADAMS E. W. RICHARD, The History of the Native Peoples of the , vol. II. Southern America, Press, 2000

TOMAS JULIAN, Interpretive Archaeology : A Reader, Press,

2000.

WASON K. PAUL, The Archaeology of Rank, Press, 2004

WELINDER STING, Eknomiska processer I forhistorisk expansion în Acta

Archaeologica Lundensia, 1976

WETCH PAUL, Moundville's Economy, of Press, 1991

WESSON CAMERON, Households and Hegemony: Early Creek Prestige Goods, Symbolic Capital, and Social Power, of Press, 2008.

WRIGHT H. T. Recent Research on the Origins of the State în A.R.Anthr. 6, Annual Reviews, 2003

WRIGHT CONKEY MARGARET, HASTORF CHRISTINE ANN, The Use of Style in Archaeology, Ed. Press, 1990

YENGOYAN AVRAM, Diging for Symbols, în The Archaeology of Everyday Maternal Life. Proceedings of Prehistoric Society Londra 51:329-334,1985

YOFFEE NORMAN, ANDREW SHERRATT, Archaeological Theory: Who Sets the Agenda?, Press, 1993

YOFFEE , Myths of the Archaic State: Evolution of the Earliest Cities, States, and Civilisations, Press, 2005