Strategii de Dezvoltare a Imaginii Institutiei Prescolare

Strategii de dezvoltare a imaginii instituției preșcolare

CUPRINS

INTRODUCERE______________________________________________________________4

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE ALE IMAGINII ORGANIZAȚIEI EDUCAȚIONALE

_______________________________________7

________________________10

____________________________________13

CAPITOLUL II..

2.1. Studierea și constatarea nivelurilor cognitiv, perceptiv și atitudinal ale cadrelor manageriale din învățămînt referitoare la marketingul educațional_____________________23

2.2.______________________________________________28

2.3. ________________________________48

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ______________________________________________52

BIBLIOGRAFIE_____________________________________________________________53

ANEXE____________________________________________________________________56

INTRODUCERE

Actualitatea temei

În prezent, imaginea unei organizații tinde să capete din de în ce mai multă importanță. Practic, astăzi putem vorbi de construirea unei imagini în orice domeniu și la orice nivel, începînd de la imaginea unui individ (felul în care acesta este perceput de familie sau de diferitele grupuri în care îți desfășoară activitatea), pînă la imaginea organizațiilor. De ce atît de multă importanță acordată construirii și menținerii unei imagini pozitive?

Conștientizarea legăturilor dintre starea unei organizații și imaginea ei percepută de opinia publică a determinat amplificarea preocupărilor pentru gestionarea imaginii acesteia, deoarece era considerată din ce în ce mai mult un bun de patrimoniu și, ca urmare, o funcție importantă a managementului. Astfel, s-a ajuns ca imaginea unei organizații să reprezinte un obiect de patrimoniu, fiind inclusă în totalitatea bunurilor organizației, de dimensiune nematerială, dar avînd o valoare.

Imaginea unei organizații are o influență mare asupra serviciilor oferite de aceasta, deci asupra eficienței activității acesteia și din această cauză, imaginea poate ajunge cîteodată mai valoroasă decît toate celelalte bunuri materiale.

Astfel, imaginea unei organizații capătă în mentalul colectiv un anumit prestigiu, de care individul, societatea are nevoie pentru buna sa funcționare. Această relație socială de încredere a comunității în prestigiul unei organizații este condiționată de modul cum organizația răspunde necesităților sociale ale acesteia.

În cazul instituțiilor educaționale această relație socială a încrederii, a prestigiului dintre instituție și comunitate este și mai acută, avînd în vedere că aceasta face parte din tripleta stabilității sociale: școală – biserică – armată.

Instituțiile care prestează servicii educaționale către populație sunt percepute social ca parteneri. În urma evaluărilor individuale și colective de-a lungul timpului instituțiile educaționale sunt structurate pe o scară a valorii, prestigiului și a încrederii care se înfiripează în mentalul colectiv.

Din această cauză imaginea unei instituții educaționale reprezintă o funcție importantă a managementului educațional, și nu numai, pentru asigurarea unei comunicări reale și eficiente între instituție și opinia publică, pentru asigurarea unei poziții sociale și pentru coordonarea imaginii cu rezultatele obținute.

În contextul actual, marcat de un grad sporit de descentralizare administrativă față de anii anteriori, de eficiența în comunicare ale unității de învățămînt și de modalitatea în care aceasta este percepută în exterior, depinde într-o măsură importantă evoluția de ansamblu a școlii, vizibilă în statisticile de bază, referitoare la populația școlară, la asigurarea normelor didactice și a finanțării de bază și chiar complementare.

În alte cuvinte, comunicarea în învățămîntul actual nu mai este de multă vreme opțională, iar competitivitatea dintre unitățile de învățămînt generează oferte educaționale diverse, formulate după toate legile marketingului. Crearea de evenimente, de relații publice sau de promovare, asigurarea vizibilității externe, sunt imperative pe care școala contemporană nu-și mai permite să le neglijeze, în contextul dinamicii demografice actuale, determinate de scăderea natalității, pe fondul precarității induse de criza economică, precum și de o emigrație încă importantă.

Strategiile unității de învățămînt, ce implică acțiuni coerente de creare de imagine este o certă necesitate a vremurilor noastre, greu de închipuit în urmă cu cîteva decenii sau chiar ani.

Problema cercetării

Organizațiile educaționale aleg să-și promoveze imaginea pozitivă, intuitiv, prin intermediul activităților susceptibile de a genera o imagine pozitivă, Evident, acțiunile de dezvoltare a imaginii nu sunt întotdeauna intenționate, multe elemente scapă de sub control, apar crize de imagine, care trebuie gestionate.  Marea majoritate a unităților de învățămînt nu au responsabili cu administrarea imaginii sau experiență în PR, fiind deseori depășite de schimbarea de paradigmă înregistrată recent în managementul educațional.

Obiectul cercetării

Scopul cercetării

Obiectivele cercetării:

Metodologia cercetării științifice

Eșantionul experimental

Structura lucrării conține introducere, două capitole, concluzii, bibliografie din 48 de titluri, 18 anexe, 39 pagini text de bază, 5 figuri și diagrame, 6 tabele.

Valoarea teoretică

Valoarea practică

Aprobarea rezultatelor științifice

Lucrarea a fost verificată periodic, conducătorul științific a făcut rapoarte despre îndeplinirea etapelor de lucru în cadrul ședințelor specializate ale catedrei de științe ale educației;

Rezultatele etapei de formare a experimentului pedagogic au fost sintetizate și prezentate public prin intermediul comunicării „….” în cadrul conferinței științifice studențești „Cercetări, Realizări, Perspective”, ediția II, 04.04.2015. Prestația în cadrul conferinței nominalizate a fost apreciată cu diplomă de gradul I;

Rezultatele au fost prezentate public în cadrul conferinței științifice consacrate susținerii preventive a tezei de licență din 14 aprilie 2015 în incinta Facultății de Științe ale educației, Psihologie și Arte a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți.

CAPITOLUL I.

Imaginea organizației educaționale.

Marketing educațional. O schimbare de paradigmă privind crearea de imagine în învățământul contemporan.

Ar fi bine să putem spune că ar trebui să ne dispensăm de imagini și să lucrăm doar cu realitatea. Dar aceasta ar fi cea mai utopică imagine. Realitatea este mult mai complexă ca să fie înțeleasă de orice minte dată. Imaginile sunt ca niște hărți care ne ghidează printr-o junglă de complexități uimitoare…Imaginea este modul nostru de a percepe cum funcționează lumea (…)” (Thomas Sowell, 1987)

Imaginile sunt produse mentale care își au punctul de plecare în reflectarea realității obiective. Imaginile se formează în mediul vital și cultural al persoanei și îndeplinesc o funcție de simbol în activitatea cognitivă. Acționăm întotdeauna nu conform stimulilor ce vin din mediul social, nu în raport cu informația obiectivă, ci în funcție de imaginea noastră despre realitate. Ca urmare decodificăm un atare contact social inclusiv în baza experiențelor noastre anterioare și inclusiv în funcție de calitatea acestora, adesea numind și denumind, întrucît „cuvintele evocă imagini mentale, dar imaginile ca atare sunt și mai puternice.”

Dex-ul propune pentru termenul de imagine un șir de definiții de tipul „reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzații, percepții sau reprezentări”. [ , ] În mod evident, termenul de ,,imagine’’ nu se referă restrictiv la reproducerea materială a unei realități date, ci la un atribut al vieții psihice, bazat pe capacitatea psihicului uman de a construi reprezentări mentale, determinat de relația comunicațională.

În contextul cercetării date, ne vor referi la următorul sens, oferit de Dex, al termenului imagine „mod în care este percepută de către oameni o persoană sau o instituție”. 

Roger Muchielli definește imaginea ca „reprezentarea sau ideea pe care și-o formează indivizii unui mediu sau ai unui segment al publicului – ca urmare a receptării unor informații despre un obiect social. În cazul imaginii, este vorba despre o opinie sau despre o atitudine ale căror rădăcini sunt pentru majoritatea iraționale.” [, ]

Abordările teoretice întreprinse în cadrul școlii franceze, situate în cadrul concepției constructiviste, stipulează că reprezentările sociale sunt ,,un aparat evaluativ, o grilă de lectură a realității, o situare în lumea valorilor și o interpretare proprie dată acestei lumi. [, ]

Importanța imaginii este dată de posibilitatea ei de a contribui la formarea conduitelor și la orientarea comunicărilor sociale în modalități diverse: difuzare, propagare și propagandă; ordinea schimbării este una clară – de la modificarea opiniilor (partea flexibilă), la atitudini și în final, modificarea convingerilor/credințelor (nodul central sau nucleul).

Teoriile fenomenologice situează imaginea în sfera experiențelor personale și a comportamentului individului. Ca urmare, experiența în desfășurare, imediată, trăită de oameni este fundamentală, esențială în constituirea imaginilor. Prin prisma acestei accepțiuni omul își construiește modele reprezentaționale asupra lumii, reușind pe această bază să-i dea acesteia un sens. Astfel, mecanismele interne implicite, generate în om de experiența proprie, fac posibilă formarea și în același timp, cristalizarea imaginii de sine și a imaginilor despre lumea în care trăiește.

Imaginea se prezintă, conform lui R. Boier, sub o triplă ipostază:

1) imaginea percepută – care desemnează reprezentările principale pe care și le-au format publicările organizației, la un anumit moment de timp, despre produsele, serviciile oferite sau despre întreaga companie, despre personalul acesteia;

2) imaginea dezirabilă – care reprezintă modul în care organizația vrea să fie percepută de către categoriile sale de public.

Există numeroase situații în care cele două ipostaze menționate mai sus diferă în mod semnificativ. În acest caz, specialiștii organizației trebuie să cerceteze și să diagnosticheze imaginile construite despre organizație, să obțină explicații ale imaginilor identificate, precum și ale diferențelor dintre ele, astfel încât să poată remedia această situație.

3) imaginea presupusă – care este proiecția propriei percepții cu privire la imaginea care se crede că există în exteriorul organizației. [, ]

Odată cu apariția organizației într-un mediu social, în mentalul public se formează o anumită imagine a acesteia indiferent dacă se dorește sau nu acest lucru. Prin urmare, imaginea are semnificația unei proiecții a personalității organizației, a identității sale, în conștiința opiniei publice.

În domeniul relațiilor publice, termenul de imagine se refera la modul în care un public percepe organizația pornind de la „ce face” și „ce spune” aceasta despre ea însăși. Cu alte cuvinte, imaginea constituie o reflectare publica a reputației, personalității sau identității unei organizații. Imaginea este un „bun” al organizației, dar care se afla la „altcineva” (la public). Acțiunile de relații publice ale organizației sunt menite să-l cîștige pe acel „altcineva”.

Imaginea unei organizații desemnează reprezentarea pe care o are un anumit public despre o organizație sau o anumita componentă a acesteia.

Reprezentarea menționată se formează în „mentalul public” dintr-un spectru de: atitudini, credințe, opinii, prejudecăți, experiențe sau așteptări, referitoare la respectiva organizație sau la componentele ei. Rezulta ca reprezentarea organizației se constituie ca o consecință a ceea ce FACE și COMUNICĂ organizația despre ea însăți și ce SE SPUNE despre ea.

Sunt avansate păreri potrivit cărora imaginea organizației ar trebui să conțină două componente:

A. Imaginea materială;

B. Imaginea simbolică.

În primul caz, ea este reprezentată de identificarea vizuală a organizației prin: siglă, culori, însemnul de marca din antetul hîrtiilor oficiale, însemnele de pe autovehicule sau cărțile de vizită, de pe materialele promoționale (drapele, pixuri, tricouri, figurine, etc.) De asemenea, ne referim la personalitatea distinctă a clădirii, a birourilor, a angajaților.

Imaginea organizației depinde în bună măsură de modul manifestării elementelor ei de identitate: Scopul, Obiectivele, Structura, Personalul, Cultura.

Se accepta ideea ca gestionarea imaginii este o funcție a managementului organizației.

Imaginea unei organizații depinde și de mesajele care sunt emise de diferitele categorii de beneficiari (elevi, părinți, etc.). Aceste mesaje exprimă opinia beneficiarilor cu privire la organizație, influențînd pozitiv sau negativ imaginea sa. Prin urmare, imaginea formată exprimă modul în care este perceputa organizatia de catre sociatate. Adesea imaginea formata difera de imaginea dorita. Pentru al minimiza aceasta „distanta” organizatia utilizeaza tehnici de relatii publice care fac parte din planul strategic elaborat de profesionisti. Ei vor actiona astfel încât imaginea difuzata sa corespunda cât mai mult cu imaginea dorita.

Formarea imaginii organizatiei este un proces îndelungat, aflat într-o evolutie continua. Constituirea ei apare ca rezultat al informatiilor difuzate de mass-media, ci celor difuzate prin reclama si publicitate, prin relatiile pe care le are cu puterea si comunitatea locala sau prin opiniile exprimate de angajati. Totodata ea se formeaza si prin satisfactia obtinuta de persoane din mediul extern al organizatiei (clienti) în arena folosirii produselor si serviciilor oferite de organizatie (imaginea comerciala).

Fiind caracteristica fiecarui individ care formeaza publicul organizatiei, imaginea are prin excelenta un caracter subiectiv si psihologic. Rezulta ca aceasta nu se afla la organizatia pe care o reprezinta, ci la individul care a are o anumita reprezentare despre ea.

Procesul de formare a imaginii se bazeaza pe comunicare. Aceasta înseamna ca organizatia trebuie sa lanseze mesaje pozitive prin care sa sugereze publicurilor principala sa calitate, punctele tari, caracteristicile produselor etc.

Pentru a câstiga competitia cu celelalte mesaje, lansate catre publicul al organizatiei de catre concurenti, mesajele trebuie formulate în mod distinct.

Imaginea organizatiei trebuie sa aiba suficienta forta emotionala pentru a trezi interesul publicului. Propagarea imaginii dorite se realizeaza prin toti vectorii de comunicare disponibili, necesitând multa munca si creativitate.

Imaginea materiala se bazeaza pe unul sau câteva simboluri (embleme). Acestea pot fi reprezentate de: obiecte, animale, oameni sau reprezentari abstracte. Totodata, imaginea poate fi simbolizata de culoare, combinari de culoare sau de o anumita tema muzicala.

Simbolurile alese pentru organizatii trebuie introduse în mesajele „m” prin care se transmit publicului – receptor informatii despre:

–          personalitatea organizatiei:

–          performantele produselor/serviciilor acesteia.

Pentru organizatiile din lumea afacerilor aceste mesaje se transmit sub forma de reclame. Vectorii de comunicare alesi sunt multipli (presa scrisa, audiovizualul, publicitatea online, etc). Imaginea organizatiei se propaga si prin materiale promoționale (calendare, agende, pixuri, carti de vizita, etc).

Potrivit principiilor comunicării non-verbale, mediul în care își desfasoara activitatea organizatia poate genera o anumita imagine.

Gestiunea imaginii organizației este concepută ca o funcție a managementului acesteia. Prin aceasta gestiune se evita disfunctionalitatile de comunicare între organizatie si mediul sau extern.

Dintre formele de comunicare utilizate frecvent se pot menționa: reclama, publicitatea si relațiile publice. Prima, urmărește în principal vînzarea produselor și serviciilor pe cînd ultimele au în vedere consolidarea reputației organizației. Deosebiri putem identifica si în ceea ce priveste „reflectarea adevărului”. Astfel reclama si într-o oarecare masura publicitatea, deformeaza pozitiv mesajul comunicării pe cînd relațiile publice, bazându-se pe onestitate, reflecta acuratetea mesajului (nu accepta o deformare a corespondentei „realitate – mesaj”).

CAPITOLUL II.

2.1. Studierea și constatarea nivelurilor cognitiv, perceptiv și atitudinal ale cadrelor manageriale din învățămînt referitoare la marketingul educațional.

Intrat relativ recent în limbajul politicilor și practicilor educaționale, conceptul marketingului educațional este încă unul necunoscut atît pentru decidenții din învățămînt, cît și pentru personalul didactic executor care trebuie să conștientizeze că evoluția situației pe piața educațională condiționează necesitatea dezvoltării și promovării unor strategii eficiente de marketing.

În susținerea acestei afirmații aducem rezultatele unui experiment de constatare, desfășurat în luna septembrie 2014, pe un eșantion de 33 de directori ai instituțiilor de învățământ preuniversitar din republică, cu vîrste cuprinse între 20 și 30 de ani – 27%, 31 și 45 de ani – 51%, 26 și 60 de ani – 21%. Reprezentativitatea eșantionului implicat în experimentul de constatare a fost dată de diversitatea instituțiilor și a zonelor geografice (rural, urban).

Scopul experimentului a fost studierea și constatarea nivelurilor cognitiv, perceptiv și atitudinal ale cadrelor manageriale din învățământ referitoare la marketingul educațional. Plecînd de la ideea că experimentul în sine constituie un studiu aplicativ, acesta a fost focalizat spre realizarea următoarelor obiective:

Identificarea nivelului în care cadrele din învățământul preuniversitar posedă cunoștințe de bază în materie de marketing educațional.

Evaluarea și constatarea gradului în care managerii instituțiilor educaționale sunt gata să accepte optica de marketing în calitate de nouă viziune asupra organizării procesului și sistemului educațional în ansamblu.

Studierea și determinarea tipurilor de activități și strategiilor de marketing realizate în instituțiile de învățământ preuniversitar.

În procesul efectuării experimentului, s-au aplicat metodele tipice unui atare tip de cercetare: chestionarea, analiza cantitativă/calitativă, prelucrarea/interpretarea datelor, sinteza, generalizarea/sistematizarea.

Chestionarul aplicat a fost structurat pe 11 itemi, urmărind realizarea obiectivelor experimentului (Anexa 1).

Evaluarea nivelului de cunoștințe referitoare la marketingul educațional ale managerilor a scos în evidență faptul că 67 la sută dintre intervievați fie cunosc, fie intuiesc cea mai integratoare și pertinentă definiție a marketingului (Concepție privind organizarea și desfășurarea activității, potrivit căreia organizația, indiferent de statutul și genurile de activitate practicate, trebuie să se adapteze permanent la cerințele prezente și viitoare ale consumatorilor și să le satisfacă cu maximum de eficiență).

Respondenții, în majoritate – 73%, consideră marketingul un domeniu care poate fi aplicat în toate sferele vieții, inclusiv în învățământ – 90 %. În același timp, 10 la sută dintre cei chestionați au opinat că marketingul este un domeniu puțin aplicabil în învățământ, ceea ce sugerează că, comunitatea educațională nu este pregătită, în totalitate, să accepte noile abordări.

La nivel atitudinal, se constată că managerii din învățământ consideră importante pentru activitatea lor cunoștințele ce vizează planificarea strategică și promovarea imaginii instituției de învățământ. Deși cu mică pondere, s-au făcut enunțate, însă, și păreri potrivit cărora aspecte importante precum caracteristicile și tendințele de dezvoltare a pieței educaționale, analiza factorilor interni și externi care influențează poziția pe piață a instituțiilor, canalele de promovare a serviciilor educaționale, sunt considerate inutile, acestea fiind, de fapt, elemente importante ale mixului de marketing educațional.

În perspectiva inițierii/elaborării unui program de formare a managerilor din învățământ în domeniul marketingului educațional, a fost evaluată atitudinea respondenților în raport cu necesitatea posedării unor cunoștințe/competențe corespunzătoare. Plasate pe o axă cu patru variabile (acord total, acord, indiferent, dezacord), opiniile celor chestionați s-au concentrat, în majoritate, pe acordul total/acordul privind promovarea unui potențial program de formare în domeniul marketingului educațional.

Acceptarea valorilor marketingului educațional în calitate de filozofie a funcționării instituțiilor și organizării procesului educațional, incluzând multiplele aspecte manageriale, a fost validată și prin:

declararea responsabilității privind promovarea activității de marketing – 79%;

acceptarea realizării/parcurgerii unui curs de marketing – 79%;

recomandarea subalternilor să realizeze un atare curs – 64%.

Totodată, doar 12 la sută dintre manageri se abțin în a delega responsabilitățile privind activitatea de marketing conducătorilor de subdiviziuni instituționale. Deși recunosc, în principiu, importanța posedării cunoștințelor/competențelor în materie de marketing educațional, 30% dintre intervievați ar fi tentați să angajeze un specialist în domeniu pentru promovarea activităților respective.

Analiza/estimarea gradului în care strategiile de marketing sunt parte a culturii organizaționale și manageriale a instituțiilor preuniversitare a demonstrat că, chiar în lipsa unor formări specializate, managerii aplică astfel de strategii, cele mai frecvente fiind orientarea spre client și analiza concurenților.

Dintre modalitățile cele mai frecvente și eficiente de promovare a imaginii instituțiilor pe piața serviciilor educaționale, sunt evidențiate relațiile directe cu publicul, participarea la expoziții, tîrguri, articolele în presa scrisă etc.

Analiza rezultatelor experimentului de constatare a cunoștințelor, percepțiilor și atitudinilor referitoare la marketingul educațional a scos în evidență următoarele:

1. Conducătorii instituțiilor de învățământ posedă cunoștințe elementare în materie de marketing.

2. Respondenții consideră că marketingul este aplicabil în toate sferele, inclusiv în domeniul educației.

3. Conducătorii instituțiilor aplică, la nivel empiric, strategii și practici de marketing educațional, acest proces nu poartă, însă, un caracter sistem și metodic.

4. Persoanele chestionate apreciază drept necesare cunoștințele/competențele de bază privind marketingul în general și marketingul educațional în particular și acceptă încadrarea într-un program de formare în domeniul respectiv.

Principalele concluzii ale experimentului de constatare au stat la baza elaborării unui program-pilot de formare în domeniul marketingului educațional,

2.2. Descrierea instrumentelor de marketing utilizate în vederea dezvoltării imaginii grădiniței

Instrumentul de realizare a politicii de marketing a unei organizații cît și a unei școli, îl reprezintă mixul de marketing.

Mixul de marketing este adresat atât părinților, cadrelor didactice cât și elevilor și are ca elemente marcante:

produsul care în cazul nostru are ca finalitate obținerea unui loc cât mai bun la admiterea la liceu sau școala profesională;

prețul care are în vedere întreținerea în bune condiții a sălilor de clasă de către elevi prin crearea unui mediu ambiental plăcut și respectarea regulamentului de ordine interioară;

promovarea se realizează prin participarea elevilor la diferite concursuri și olimpiade, la târguri și expoziții, în care își expun lucrările realizate; prin participarea la diferite festivaluri la care sunt prezenți elevi ai școlii noastre.

plasarea poate cuprinde condițiile de desfășurare a activităților instructiv-educative, facilitățile de care dispune școala (laboratoare de specialitate, săli de clasă conforme cu cerințele U.E., bibliotecă)

personal – Calitatea educației oferite poate fi ridicată sau scăzută, în funcție de calitatea oamenilor care o oferă. Prin contactul zilnic cu profesorii, clienții descoperă dacă școala poate să își onoreze promisiunea. Mai mult, profesorii, directorul, ceilalți angajați împreună determină „imaginea” prezentă a școlii. De la modul în care se adresează unii celorlalți și până la atmosfera în care ei lucrează împreună, clienții pot transmite în afară normele și valorile pe care școala le consideră importante. În alegerea unei școli primare sau secundare, deseori se optează pentru un mediu familiar, pentru grupuri de oameni care sunt de încredere și familiari. Este motivul pentru care managerii școlii nu trebuie să ia în calcul numai abilitățile strict profesionale.

O parte din instrumentele de marketing folosite la nivelul grădiniței pot fi preluate de către cadrul didactic la grupă. Aceste instrumente sunt menite:

atragerii atenției beneficiarilor sistemului de învățământ (elevi, părinți),

creșterea notorietății cadrului didactic și a clasei de elevi,

facilitării comunicării cu elevii, părinții.

Conceperea de noi instrumente de marketing ce pot fi folosite la nivelul clasei de elevi, depind în mare măsură de pregătirea și creativitatea cadrului didactic.

Iată câteva instrumente de marketing educațional ce pot fi folosite de învățători la clase:

Grup de discuții cu părinții

Un grup de discuții poate lua ființă la propunerea cadrului didactic sau la cererea părinților.

De exemplu un grup de discuții online conceput și moderat de un cadru didactic pentru o anumită clasă de elevi poate duce la:

cunoașterea mult mai bine a intereselor fiecărui elev de către cadrul didactic,

coordonarea și desfăsurarea activității didactice în funcție de interesele elevilor,

stabilirea unor relații de lungă durată între elevi și între elevi și cadul didactic,

exprimarea liberă a opiniilor fiecăruia cu privire la anumite teme de discuție,

propunerea anumitor teme de dezbatere – teme de actualitate,

expedierea mult mai simplă a anumitor informații în diferite formate,

aflarea opiniei per ansamblu a clasei de elevi prin întocmirea unor poll-uri etc.

Site-ul personal al cadrului didactic

Pentru un cadru didactic un site poate semnifica, pe lângă un instrument de marketing personal și un portofoliu ce poate să conțină informații despre activitatea desfășurată de acesta pe o anumită perioadă de timp.

De exemplu: Orice cadru didactic ce are un site personal poate să facă dovada activității sale desfășurată pe parcursul unui an școlar.

 Aceaste „dovezi” pot fi încărcate pe site sub forma:

diverselor fișiere,

documentelor care să ateste implicarea sa în diverse proiecte, activități,

planurilor și proiectelor didactice,

portofoliilor didactice etc.

Site-ul clasei

Este un instrument de marketing educațional folosit în special în relațiile cu clienții. Acest site poate fi accesat atât de către elevi cât și de către părinții acestora. Prin utilizarea acestui instrument se urmărește aducerea la cunoștință a persoanelor implicate, anumite informații de actualitate.

Exemplu: Un site al clasei poate să conțină următoarele tipuri de informații:

Anunțuri recente – organizarea de excursii, organizarea de activități extrașcolare/ școlare, anunțuri cu privire la programarea serbărilor etc.,

Prezentarea cadrului didactic – prezentarea personală, prezentarea competențelor și abilităților cadrului didactic, prezentarea domeniilor de interes, educația și formarea etc.,

Prezentarea clasei – prezentarea detaliată a fiecărui elev (prezentarea poate fi facută de fiecare elev în parte și poate fi însoțită de o fotografie a elevului),

Prezentarea portofoliului de rechizite/materiale,

Orarul săptămânal al clasei,

Structura anului școlar,

Lista de lecturi ce trebuie parcursă de fiecare elev, până la sfârșitul anului școlar,

Activitatea clasei – structura pe ore, întocmirea de pagini de Internet pentru orele importante (pe aceste pagini se pot încărca documente ce conțin întreaga activitate desfășuată de cadrul didactic și elevi în timpul orelor respective.)

Blogul învățătorului

Blogul poate fi forma actualizată, modernizată a unui jurnal. Este un spațiu deschis, un buletin de știri, un amvon. Poate fi o modalitate de exprimare a gândurilor. Sunt cuvintele autorului adresate întregii lumi. Este tribuna celui ce-l concepe,  iar lumea întreagă îi poate deveni spectator.

Cu alte cuvinte,un blog personal al cadrului didactic poate fi considerat o culegere de articole și texte despre domeniul educațional aranjate în ordinea inversă introducerii lor în baza de date (cele mai noi apar primele pe prima pagină).

În comparație cu site-urile obișnuite de internet, blog-ul a pus foarte mult accent pe experiențele personale ale persoanei care scrie în el (un învățător/profesor va scrie despre diverse evenimente, proiecte, serbări, modele de comportament, metode și tehnici de predare/învățare, sfaturi pentru elevi, sfaturi pentru părinți etc.)

În concluzie, se poate afirma faptul că un cadru didactic ce are „în posesie” un blog, nu numai că își poate exprima liber părerile, cunoștințele, concepțiile cu privire la anumite lucruri, ce poate îndrepta prin intermediul acestuia anumite comportamente, idei, dar și mai important, blogul poate deveni ușor cartea de vizită online a acestuia.

Cartea de vizită a cadrului didactic

Este un accesoriu indispensabil al unui cadru didactic ce poate fi definit ca un mijloc de comunicare scris și grafic ce îl reprezintă pe posesor în fața clienților, colaboratorilor și partenerilor actuali și potențiali.

Cartea de vizită conține următoarele informații:

numele locului de muncă,

prenumele și numele persoanei. Pentru a se evita confuziile numele de familie poate fi scris cu majuscule, 

funcția, scrisă de obicei cu caractere mai mici decât numele,

datele de contact: adresa poștală, telefon, fax, e-mail. 

Cartea de vizita reprezintă posesorul și în același timp școala pentru care lucreză. Pentru ca mesajul transmis de aceasta să fie cel dorit, trebuie ca toate elementele pe care le conține să se potrivească. 

Pliantul grupei

La fel ca pliantul școlii, pliantul clasei este purtător de informații cu privire la activitățile desfășurate de învățător/profesor la clasă.

Un pliant al clasei trebuie să conțină următoarele informații:

Prezentarea numelui școlii și a clasei,  numele învățătorului/dirigintelui și anul de studiu,

Componența clasei,

Prezentarea învățătorului/dirigintelui,

Structura anului școlar, componența portofoliului de materiale necesare, serbările și evenimentele de pe parcursul anului școlar,

Prezentarea pe scurt a: grupului de discuții, site-ului clasei, blogului învățătoarei/profesorului,

Pagina părintelui.

Pliantul clasei este considerat un instrument de marketing educațional, deorecce prin intermediul lui se dorește atragerea atenției părinților asupra felului în care cadrul didactic își desfășoară activitatea.

Serbările

Sunt cele mai vechi instrumente de marketing educațional. Serbările sunt considerate ca fiind evenimente organizate cu diverse ocazii (ziua mamei, sfârșitul anului școlar, sărbătorile de Crăciun și Paște etc).

Cu ocazia manifestării acestor evenimente, cadrele didactice își arată măiestria în elaborarea și organizarea unor situații ce se doresc a fi inedite. Este foarte important ca învățătorul/profesorul să acorde maximă atenție acestor evenimente, deoarece unele sunt făcute publice sau cel puțin sunt expuse unui public mai larg (părinți, cadre didactice, conducerea școlii etc)

Serbările de pe parcursul anului școlar pot fi considerate instrumente de marketing educațional deoarece cu ajutorul acestora, cadrul didactic își arată priceperea și creativitatea sa.

Concursuri

La fel ca serbările, concursurile sunt considerate și ele instrumente de marketing educațional deoarece duc în primul rând la sporirea notorietății clasei.

Concursurile din interiorul unei școli se desfășoară între diverse clase. Ele sunt bune stimulente ale învățării și creativității. (concursuri de cultură generală, concursuri de pictură, concursuri de matematică etc.).

Alte instrumente

În această categorie intră diverse chestionare on-line ce pot fi postate pe site-ul clasei sau diverse poll-uri ce pot fi postate pe grupul de discuție. Prin intermediul acestor chestionare învățătorul/profesorul poate afla informații necesare desfășurării propice a propriei activități.

În urma utilizării acestor intrumente de marketing școala obtine avantaje prin formalizarea relațiilor publice anticipează mai bine problemele potențiale, le gestionează mai bine, poate să-și orienteze mai bine politicile spre publicul dorit.

BIBLIOGRAFIE

ACHIRI, Ion, CARA, Angele ș.a. Unitatea de învățămînt: Management educațional, Editura Gunivas, Chișinău, 2004, 112 p. ISBN 9975-908-41-1

ANGHELACHE, Valerica, Managementul schimbării educaționale: Principii, politici, strategii. Editura Institutului european, Iași, 2012, 278 p., ISBN 978-973-611-828-9.

ATANASIU, Ovidiu, Managementul instituțiilor de învățământ, Editura Agata, Botoșani, 2001, 104 p., ISBN 973-85446-0-2

BACIU, Sergiu, Managementul instituției școlare: Ghid metodologic pentru formarea cadrelor didactice din învățămîntul preuniversitar, Editura Știința, Chișinău, 2007, 56 p., ISBN 978-9975-67-276-4

BARBU, ION., BARBU, Daniela. Climatul educațional ți managementul școlii, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2009, 200 p., ISBN 978-973-30-2458-3

BOBOC, Ion, Psihosociologia organizațiilor școlare și management educațional, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2002, 278 p., ISBN 973-30-2678-6

BOLOCAN, Lilia. Psihologia organizațională: compendiu Chișinău, CEP USM, 2005, 102 p., ISBN 9975-70-608-8

BUCUN, Nicolae. ș. a. Marketingul în învățământ. Chișinău: Institutul de Stat de Instruire Continuă, 2004. 153 p

CANCEA, Petru, Managementul strategic în cadrul educațional, CE P USM, Chișinău, 2004.

CARABET, Natalia, Accente la managementul resurselor umane, Editura UPS Ion Creangă, Chișinău, 2004, 104 p., ISBN 9975-921-69-8

COJOCARIU, Venera-Mihaela, Introducere în managementul educației, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004. ISBN 973-30-913-5

COJOCARU, Vasile Gh., Calitatea în educație. Managementul calității., Chișinău, 2007, 268 p. ISBN 978-9975-78-524-2

COJOCARU, Vasile Gh., Schimbarea în educație și schimbarea managerială, Editura Lumina, Chișinău, 2004, 336 p. ISBN 9975-65-205-0

COJOCARU, Vasile Gh., Management educațional. Ghid pentru directorii unităților de învățămînt, Editura Știința, 2002, 132 p., ISBN 9975-67-317-1

COJOCARU, Victoria, SLUTU Lilia, Management educațional, Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 2007, 160 p., ISBN 978-9975-60-041-5

COJOCARU, Victoria, SOCOLIUC Nina, Managementul educației, Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 2007.

CRISTEA, Sorin, Dicționar de pedagogie, Grupul editorial Litera Litera International Chișinău, București, 2000, 398 p., ISBN 973-9355-51-x

CRISTEA, Sorin, Managementul organizației școlare, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2003, ISBN 973-30-2763-4

EȚCO, Constantin, CĂRĂRUȘ Margareta, DAVIDESCU-CREANGĂ Elena, Psihologie managerială, Editura Bons Oiffices, Chișinău 2006, , 280 p., ISBN 978-9975-80-005-1

HOPKINS, David, AINSCOW Mel, WEST Mel, Perfecționarea școlii într-o eră a schimbării, Editura Prut Internațional, Chișinău, 1998, 256 p., ISBN 9975-69-058-0

IOSIFESCU Șerban, Manual de management educațional. Pentru directorii de unități școlare, Editura Copyright, Pro Gnosis, 2000. 160 p. ISBN 973-99707-0-2

GHERGUȚ, Alois, Management general și strategic în educație. Ghid practic. Editura Polirom, Iași, 2007, 229 p., ISBN 978-973-46-0586-6

GHERGUȚ, Alois, Elaborarea și managementul proiectelor în serviciile educaționale. Ghid practic. Editura Polirom, Iași, 2009, 242 p., ISBN 978-973-46-1390-8

GORAȘ-POSTICĂ, BEZEDE Rima, (coord.) Leaderschip educațional: O provocare pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, Editura C.E. PRO DIDACTICA, Chișinău 2011, 92 p., ISBN 978-9975-4125-4-4

JOIȚA, Elena, Management educațional. Profesorul-manager:roluri și metodologie, Editura Polirom, Iași, 2000, 232 p. ISBN 9736835979

PATRAȘCU, Dumitru, Cultura managerială a profesorului. Teorie și metodologie, Chișinău, 2006, 296 p. ISBN 978-9975-78-265-4

PATRAȘCU, Dumitru, URSU Antonin, JINGA Ioan, Management educațional preuniversitar, Editura Arc, Chișinău, 1997, 383 p. ISBN 9975-61-016-1

ROMIȚĂ, B. Iucu., Mnagemntul și gestiunea clasei de elevi, Fundamente teoretice-metodologice, Iași, Polirom, 2000, 200 p. ISBN 973-683-400-X

SĂBĂU, Lidia, Rolul culturii în managementul învățămîntului primar, Editura Rovimed Publishers, Băcau, 2010, 107 p., ISBN 978-973-1897-38-7

SCOTT, W. Richard, Instituții și organizații, Editura Polirom, Iași, 2004, 296 p, ISBN 973-681-445-9

STAN, Emil, Managementul clasei, Editura Aramis Print, București, 2006, 94 p. ISBN 976-8473-77-2

STANCIU, Ștefan, Cultura și comportament organizațional, Editura Cominicare ro, 252 p, ISNB 9737110153

STOG, Larisa, CALUSCHI Mariana, Psihologia managerială, Editura Cartier, București, 2002, 294 p., ISBN 9975-79-141-7

ȘLEAHTIȚCHII, Mihai, Liderii, Editura Ștința, Chișinău, 1998, 232 p., ISBN 9975-67-075-3

ȚOCA, Ioan. Management educațional, Ediția a 2-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007, 199 p., ISBN (13) 978-973-30-1650-2

VLASCEANU Mihaela, Organizații și comportament organizațional, Editura Polirom, Iași, 2003, 336 p., ISBN 973-681-412-2

VLASCEANU Mihaela, Organizația: proiectare și schimbare. Introducere în comportamentul organizațional, Editura Comunicare. ro, București, 2005, 211 p., ISBN 973711051

VOICULESCU Florea, Analiza resurse-nevoi și managementul strategic în învățămînt, Editura Aramis, București, 2004, 416 p. ISBN 973-679-039-8

ZANC Ioan, Elemente de psihologie organizațională, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006, 268 p., ISBN 976-751-152-2, 978-973-751-152-2

ZLATE Mielu, Leadership și management, Editura Polirom, Iași, 2004, 233 p., ISBN 973-681-616-8

ANEXE

CHESTIONAR

pentru constatarea cunoștințelor, percepțiilor și atitudinilor

referitoare la marketingul educațional

Stimate respondent,

Va rugăm să răspundeți la următoarele cîteva întrebări.

1. Care din definițiile marketingului considerați că este cea mai adecvată?

1.1. activitate comercială care pornește de la cunoașterea curentă și în perspectivă a nevoilor cumpărătorilor pentru a satisface aceste nevoi

1.2. ansamblu al activităților, metodelor și tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor și satisfacerii acestei cereri cu produse și servicii

1.3. disciplină științifică având ca obiect de studiu cererea consumatorilor și satisfacerea

acesteia

1.4. concepție privind organizarea și desfășurarea activității, potrivit căreia organizația, indiferent de statutul și genurile de activitate practicate, trebuie să se adapteze permanent la cerințele prezente și viitoare ale consumatorilor și să le satisfacă cu maximum de eficiență

2. Considerați marketingul un domeniu:

2.1. economic

2.2. social

2.3. socio-economic

2.4. care poate fi aplicat în toate sferele

3. Considerați că în domeniul educației marketingul este:

3.1. aplicabil

3.2. puțin aplicabil

3.3. inaplicabil

4. Cum apreciați necesitatea următoarelor cunoștințe/competențe?

5. Care din următoarele afirmații sunt adevărate în opinia Dumneavoastră?

6. În cazul în care considerați că funcția de marketing a instituției de învățământ nu este necesară, care sunt motivele care Vă determină să credeți anume așa?

_____________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

7. Ce funcție dețineți în instituția de învățământ:

Director

Director adjunct

Altă funcție. Specificați care ______________________

8. În calitate de conducător:

V-ați asuma responsabilități privind promovarea activităților de marketing?

Ați delega aceste responsabilități conducătorilor de subdiviziuni instituționale?

Ați accepta să faceți un curs de marketing?

Ați recomanda subalternilor/colegilor să facă un curs de marketing?

Ați angaja un specialist în domeniu?

9. Ce strategii de marketing aplicați în activitatea Dvs.?

Orientarea spre piață

Orientarea spre client

Portofoliul instituției

Analiza concurenților

Nu aplic

10. Ce modalități de promovare a imaginii instituției aplicați mai des?

Campanii de publicitate la radio și TV

Articole în presa scrisă

Relații directe cu publicul

Organizarea, participarea la prezentări, expoziții, târguri

Crearea rețelei de ”vânzători”/furnizori de servicii educaționale

Ale moduri _____________________________________________________________

Vă mulțumim

Anexa nr.

Anexa nr.

Organizarea evenimentului lansari revistei GRĂDINIȚA MEA

Obiective:

promovarea imaginii gradiniței;

implicarea tuturor cadrelor didactice în cel puțin o activitate în care vor fi exploatate toate resursele de care dispun pentru asigurarea succesului activității;

creșterea notorietății cadrelor didactice în urma activităților desfășurate;

descoperirea de noi calități profesionale personale care converg spre obținerea performanței unității de învățămînt din care fac parte;

Comunicare:

la nivelul organizației toată lumea este informată despre ceea ce se întîmplă;

oamenii se simt motivați;

lucrează în echipă la alcătuirea revistei, a invitațiilor apoi la desfășurarea evenimentelor;

fiecare are responsabilități clare și precise;

satisface nevoile personale;

stabilește elemente de relaționare cu ceilalți.

Responsabili:

activitatea- cadrele didactice ale gradiniței

bugetul-managerul gradiniței

spațiul – responsabilii cu calitatea

mijloacele fixe și mobile- responsabilii cu calitatea

imaginea – responsabilul cu imaginea unității

mass-media – responsabilul cu imaginea unității

comunicarea – responsabilul cu imaginea unității

protocolul – responsabilii cu calitatea

monitorizarea și evaluarea – responsabilii cu activitatea metodică

Bugetul alocat:

– revista 700 lei

– invitații la imprimantă (3 lei)

– protocol 100

Public țintă: preșcolarii gradiniței, părinți, comunitatea locală, cadre didactice și autorități locale.

Preliminar

Amenajarea spațiului destinat festivității

– expunerea machetelor și manuscriselor într-o miniexpoziție

– amenajarea locului de protocol cu sucuri și dulciuri

Ora lansării – 10.30

Locul lansări- Gradinita

Participanți:

directorul institutiei

educatoarele cordonatoare

copii autori de desene și poezii

Invitați:

Directorul Biblotecii

Directorul Palatului Copiilor

Viceprimarul municipiului

Părinți

Mass media locală

Derularea evenimentului

– Oaspeții salută pe cei prezenți și spune cîteva cuvinte despre gradiniță și cadrele didactice, dand apoi cuvîntul directorului instituției de învățămănt (maximum trei minute)

– directorul va prezenta colectivul de creație, educătoarele coordonatoare, copii și, eventual, părinții care au contribuit la realizarea revistei, mulțumind pentru implicarea într-o așa activitate( maximum trei minute). Va vorbi ( doua- trei minute) despre importanța și rolul grădiniței în formarea vitorului școlar, prezentînd și rezultatele ale cadrelor didactice.

– unul dintre părinți va lăuda publicația aparută ca fiind un punct de plecare spre cunoașterea realităților din jur pentru cei mici (maximum două minute)

– viceprimarul va da o apreciere revistei și instituției de învățămînt, eventual făcînd cîteva propuneri de susținere și a altor apariții (maximum patru minute)

– dacă vor dori, pot lua cuvîntul ți directorii celorlalte două instituții de cultură (cîte două minute).

– în final va vorbi metodistul ( maximum patru minute)

– la final presa poate adresa cîteva întrebări conducerii grădiniței și colectivului redacțional (cinci minute)

– poza de grup (două minute)

– într-un timp de 10-15 minute se va întreține atmosfera în jurul unui pahar cu suc și la o prăjiturică, încurajînd copii pentru continuarea activității de publicistică.

Din postările pe forum

sa avem grija de copii nostri

Incerc sa gasesc parinti ce au copii la Gradinita Planeta copiilor. Eu am ales aceasta gradinita din mai multe considerente, si totul pare a fi ok pana acum. As vrea insa opinia si a altor parinti, care au deja copii in aceasta gradinita. am citit cateva opinii (putine) de pe net si parerile sunt impartite. mi-ar fi placut sa gasesc poate chiar un forum pe site-ul gradinitei pentru opinii, pareri si sugestii. ceea ce am gasit pe internet sunt postari mai vechi de pana in anul 2010 desi sunt importante si opiniile parintilor ce au avut copii acolo. 

Doamnele sunt amabile si dragute, dar pe de alta parte am fost informata ca au schimbari dese in structura de personal. inteleg deasemenea din postarile de pe net ca nu sunt intalniri cu parintii ceea ce nu-mi pare ok. 

Sper ca totul va fi ok, dar ar fi foarte frumos sa ne organizam undeva cei ce avem copii in aceasta gradinita.

cu drag 

un parinte ce-si doreste ce-i mai bun pentru copilul lui.

Teme de reflecție

De ce este importantă orientarea școlii către client/beneficiar ?

Școala este o unitate prestatoare de servicii educaționale. Activitatea ei trebuie să se orienteze în direcția satisfacerii nevoilor educative ale elevilor sau mai precis în direcția nevoilor de informare și formare ale elevilor deoarece aceștia sunt « obiectul » activității și motivul existenței sale.

Care sunt elementele din mediul extern al școlii de care aceasta trebuie să țină seama în formularea ofertei sale?

În formularea ofertei sale școala trebuie să țină seama de cerințele de formare și informare ale societății, de politicile educaționale existente, de tendința de evoluție a pieței de muncă, de caracteristicile comunității în care se află.

Ce legătură există între strategia de marketing și mix-ul de marketing ?

Strategia de marketing trebuie aleasă astfel încât să eficientizeze la maxim componentele mix-ului de marketing.

Elementul « loc » este un element important pt organizația școlară ?

Localizarea școlii influențează cantitatea și calitatea elevilor care se înscriu la școala respectivă. Localizarea școlii într-un spațiu economico-social sarac scade numarul cererilor profesorilor pentru a lucra in acea școală. Cei mai mulți profesori o vor folosi doar ca pe un loc de transit. Organizația școlară va avea mereu alți și alți membrii iar cultura școlară nu va avea acea stabilitate care să-i confere puterea afirmării și influențării pozitive asupra membrilor ei și comunității în care se află școala.