Strategii de Coping la Copiii cu Parintii Divortati

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Familia ]i efectele divor\ului asupra familiei

1.1. Familia. Definirea, conceptul ]i clasificarea familiei

1.2. Rolul familiei [n dezvoltarea personalit`\ii copilului

1.3. Destr`marea familiei prin divor\ ]i eectele asupra copilului

1.3.1. Efectele divor\ului din punct de vedere juridic

1.3.2. Efectele divor\ului din punct de vedere psihologic

Capitolul II. Coping – concept ]i strategii

2.1. Conceptul de coping

2.2. Strategii de coping la copii ]i adolescen\i

2.3. Clasificarea strategiilor "coping" ]i metoda de evaluare a acestora

Capitolul III. Strategii de coping la copiii cu pãrin\i divor\a\i

3.1. Divor\ul ]i situa\ia copilului

3.2. Modele de consiliere

3.3. Strategii de interven\ie

3.3.1. Scopul ]i obiectivele interven\iei

3.3.2. Metode, tehnici ]i instrumente de interven\ie

Capitolul IV. Studiu de caz. Strategii de coping [n consilierea individual` a copilului cu p`rin\i divor\a\i

3.1. Prezentarea ]i evaluarea ini\ial` a cazului

3.2. Alegerea ]i argumentarea abord`rii utilizate

3.3. Interven\ia propriu-zis`

3.4. Evaluare final`. Concluzii.

Introducere

"Mediul familial îl satisface pecopil în m`sura în care r`spunde trebuin\elor sale elementare, adic` în m`sura în care este mediu afectiv ]i protector, dubl` condi\ie, indispensabil` pentru ca fiin\a tân`r` s` înve\e s` se construiasc` pe sine, s` se situeze în raport cu ceilal\i, s` se polarizeze din punct de vedere social, efectuând f`r` pericol, primele sale experien\e sociale ]i sentimentale."

André Bergé

Familia este factorul principal al formării și socializării copilului; ea reprezintă cadrul funcțional în interiorul căruia sunt îndeplinite etapele întregului ciclu de creștere și dezvoltare.

Universul familiei este un tezaur de relații afective pe baza cărora este asigurată satisfacerea unor complexe nevoi, trebuințe și aspirații; ea modelează personalități.

Dacă familia reprezintă mediul afectiv și protector ale creșterii și dezvoltării copilului, primul grup social în care se manifestă modelele sociabilizării, atunci, dezorganizarea structurii și funcționalității familiei, apare ca un factor intens vulnerabilizator. Dacă un părinte absentează, copilul este supus la motivații, tendințe și norme ce-i vor afecta dezvoltarea corespunzătoare. El este deci un "copil în nevoie" ce poate și trebuie să facă obiectul asistenței sociale.

În zilele noastre divor\ul ocup` un loc important în structura social` reprezentând o tranzi\ie a familiei cu impact substan\ial asupra fiec`rui membru, ]i cu prec`dere asupra copiilor. Astfel, în anumite contexte (lipsa mamei ]i a tat`lui, absența unei rețele de suport), consecințele asupra familiei, în special pentru evoluția copiilor rămași acasă, pot fi extrem de nefaste.

Obiectivul general al cercetării din prezenta lucrare [l constituie investigarea efectelor psihologice ale divor\ului părinților asupra copiilor. Acestui obiectiv general i se subordonează trei obiective particulare:

primul obiectiv particular îl constituie investigarea dimensiunilor anxietății, furiei, depresiei și strategiilor de coping, comparativ la copiii cu părinți divor\a\ti și la copiii cu familie complet`.

al doilea obiectiv particular al acestei lucrări [l constituie identificarea eventualelor diferențe de gen în legătură cu dimensiunile mai sus menționate, respectiv anxietatea ca stare și anxietatea ca trăsătură, a nivelului de depresie, a tipurilor specifice de furie, precum și a diferitelor strategii de coping, analizate comparativ, la fete și băieți.

al treilea obiectiv al cercetării de față este unul metodologic, rezultat din utilizarea în premieră (în România) a unor instrumente de cercetare. Astfel, am considerat necesar să analizez o serie de interacțiuni dintre dimensiunile anxietății, cele ale furiei, nivelul depresiei și strategiile de coping, dată fiind asocierea bine documentată între strategiile de coping evitant și incidența simptomelor depresive (Ebata și Moos, 1991; Sandler et al., 1994; Seiffge-Krenke, 1998; Gomez, 1998; Herman-Stahl et al. 1995).

Am ales dimensiunile anxietate, depresie și furie pentru a acoperi câteva dintre cele mai răspândite simptomatologii care apar în urma cronicizării factorilor de stres, respectiv în cazul lucrării de fa\`, separarea de cel puțin un părinte datorită divor\ului. Am decis să investighez și posibilele strategii de coping deoarece în mod evident, mulți dintre copii se confruntă cu diferiți stresori (fie evenimente de viață semnificative sau tracasări zilnice) și dezvoltă modalități de adaptare. Mi-am propus să prezint și interacțiunile dintre aceste dimensiuni și strategiile de coping având în vedere că în literatura de specialitate există puncte de vedere divergente legate de strategia de coping cea mai eficientă și ce consecințe determină aceasta. Continuând o idee prezentă deja în studii de specialitate, am dorit să investighez și posibile diferențe de gen atât în tulburările de internalizare și externalizare, precum și în utilizarea strategiilor de coping.

Capitolul I.

Familia }i efectele divor|ului

asupra copiilor

“ E grea preten\ia, f`r` exempluri bune,

S` fie cineva des`v@r]it [n lume.”

(Al. Donici)

1.1. Familia. Definirea, conceptul ]i clasificarea familiei

Familia este factorul principal al form`rii ]i socializ`rii copilului; ea reprezint` cadrul func\ional în interiorul c`ruia sunt îndeplinite etapele întregului ciclu de cre]tere ]i dezvoltare.

Coordonatele esen\iale în definirea ]i descifrarea mecanismului complex al familiei vizeaz` actul c`s`toriei, structura ]i func\iile familiei:

"forma de comunitate uman`, întemeiat` prin c`s`torie care une]te pe so\i ]i pe descenden\ii acestora prin rela\ii strânse de ordin biologic, economic, psihologic ]i spiritual" (Dic\ionarul UNESCO);

"în sens larg: grup social a c`rui membrii sunt lega\i prin raporturi de vârst`, c`s`torie sau adop\iune ]i care tr`iesc împreun`, coopereaz` sub raport economic si au grij` de copii (Murdock, 1949); în sens restrâns: grup social format dintr-un cuplu c`s`torit ]i copii acestuia" (Dic\ionar de sociologie, 1993);

"grup social realizat prin c`s`torie, alc`tuit din persoane care tr`iesc împreun`, au gospod`ria casnic` comun`, sunt legate prin anumite rela\ii natural biologice, psihologice, morale ]i juridice ]i care r`spund unul pentru altul în fa\a societ`\ii" (M. Voinea, 1983).

Din defini\iile de mai sus reiese c` la baza constituirii familiei se afl` actul c`s`toriei.

C`s`toria reprezint` un eveniment demografic puternic influen\at de factori sociali, juridici, culturali, psihologici ]i morali. Indicele de nup\ialitate influen\eaz` al\i indici demografici: fertilitate, natalitate, divor\ionalitate. Din punct de vedere sociologic, c`s`toria marcheaz` începutul ciclului de via\` familial`.

Structura familiei este reprezentat` de caracteristicile permanente ale familiei considerat` în ansamblul ei, ca grup social, caracteristici ce nu pot fi identificate la nivelul individual al membrilor ei.

Componentele de structur` ale familiei se refer` la dimensiune, structur` pe genera\ii, statusuri ]i roluri familiale prezentate dar ]i la diviziunea rolurilor ]i exercitarea autorit`\ii în interiorul familiei.

În ceea ce prive]te componenta numeric`, talia familiei variaz` de la 30 – 40 persoane (familia extins`) la 3 – 4 persoane (tipul restrâns).

Structura pe genera\ii variaz` de la tipul extins (cuprinzând 4 – 5 genera\ii) la cel restrâns, de la societ`\ile tradi\ionale la cele moderne, purtând amprenta istoric` ]i social – cultural` a vremurilor. Societatea contemporan` a generalizat modelul familiei nucleare (cuplu ]i descenden\i).

Familia este o re\ea complex` de pozi\ii, statusuri ]i roluri sociale.

Statusul reprezint` pozi\ia de baz` a unei persoane în cadrul unui grup ]i comportamentele a]teptate an mod legitim de la cei în raport de care se define]te persoana în cauz`.

Rolul înseamn` un ansamblu de componente normate, standard, corespunz`toare statusului.

În familie, statusurile ]i rolurile asociate indivizilor sunt cele de so\, so\ie, tat`, mam`, fiu, fiic`, frate, sor`, bunic, bunic`, nepot, nepoat`, etc.

Societatea modern` a determinat apari\ia unor modele incomplete de structuri familiale active: familiile monoparentale ]i familiile f`r` descenden\i. Structurile atipice cuprind diferitele forme: mam` ]i copil / copii, tat` ]i copil / copii, cuplu marital f`r` copii f`r` descenden\i, doi sau mai mul\i fra\i / surori orfani neinstitu\ionaliza\i.

Statusurile ]i rolurile conjugale sunt marcate de rela\iile natural – biologice ale cuplului, de complexitatea ]i profunzimea celor spirituale, psihologice, morale, juridice, economice.

"Realizarea descenden\ei contribuie la împlinirea rosturilor fundamentale ale institu\iei familiei: la apari\ia statusurilor ]i rolurilor parentale, se antreneaz` obliga\ii ]i responsabilit`\i noi, modalit`\i complexe ]i diverse de raportare a membrilor cuplului la ei în]i]i, la proprii lor copii ]i unul la cel`lalt." (M. Voinea, 1993)

Din perspectiva rolurilor conjugale se disting dou` tipuri de familii:

familia în care rolurile conjugale sunt asumate corespunz`tor cerin\elor ]i exigen\elor func\ionale ale cuplului. Acest tip prezint` premisa adapt`rii ]i integr`rii sociale, moduri de rela\ionare optim` cu mediul social larg, surs` de satisfac\ii ]i condi\ie pentru performan\e sociale ]i profesionale.

familia în care rolurile conjugale sunt realizate par\ial ]i nesatisf`c`tor, pe fondul unei st`ri de indiferen\` sau tensiune. Rela\ionarea interpersonal` deficitar` ]i disfunc\ional` antreneaz` ]i agraveaz` conflicte, manifest`ri violente. Acestea au efecte asupra vie\ii profesionale ]i sociale a partenerilor, materializându-se în dezechilibre ]i lacune de socializare a copiilor.

În exercitarea rolurilor conjugale ]i parentale se resimt ]i ac\ioneaz` puternice influen\e ale modelelor de rol din familiile de origine ale celor doi so\i.

Exercitarea autorit`\ii reprezint` capacitatea familiei de a elabora normele ]i valorile necesare func\ion`rii familiei prin impunere sau consens.

Exist` diferite clasific`ri ale modului de exercitare a autorit`\ii dup` criterii diferite avute în vedere. Dup` direc\ia de manifestare implicând respect, supunere, participarea la sarcinile stabilite, preluarea unor responsabilit`\i în cadrul familiei, se înregistreaz` autoritatea. ascenden\ilor asupra descenden\ilor sau, dimpotriv`, autoritatea descenden\ilor asupra ascenden\ilor.

În condi\iile normale func\ional, autoritatea e "vertical`" dar ]i "orizontal`", în func\ie de membrul cuplului care o de\ine.

Dac` familia e dominat` de unul dintre membrii – de regul` de b`rbat, vom vorbi de tipul autoritar iar dac` autoritatea e dispus` între parteneri, de tipul egalitar (M. Voinea, 1993).

Familia este caracterizat` ]i printr-o serie de func\ii specifice. Importan\a fiec`rei func\ii devine evident` prin lipsa ei sau prin manifestarea ei incomplet` ]i ineficient`. Perturb`rile unei func\ii antreneaz` alte disfunc\ii ]i pot determina disolu\ia familiei.

Func\ia biologic`, include satisfacerea necesit`\ilor sexuale ale partenerilor precum ]i procrearea ]i asigurarea descenden\ilor

Func\ia igienico – sanitar` presupune asigurarea condi\iilor dezvolt`rii biologice a membrilor ei ]i a unei s`n`t`\i fizice ]i psihice adecvate.

Componenta productiv` e dat` de func\ia economic`, adic` de producerea în gospod`rie a bunurilor ]i serviciilor necesare familiei ]i de preg`tirea profesional` a descenden\ilor. Aceast` func\ie are ]i o latura financiara incluzând administrarea unui buget de venituri ]i cheltuieli pentru acoperirea nevoilor familiei ]i realizarea unor economii.

O func\ie deosebit de important` este ]i func\ia de coeziune ]i solidaritate. Ea vizeaz` unitatea, intimitatea ]i tr`irea grupului ]i este fundamental` din cel pu\in trei motive:

asigur` indivizilor securitate emo\ional`, încredere, sprijin, protec\ie ]i posibilitatea dezvolt`rii armonioase a personalit`\ii;

dereglarea ei duce la dereglarea altor func\ii ]i în final, la dezagregarea familiei;

în cadrul ei sunt antrenate toate momentele vie\ii cuplului ]i to\i membrii familiei.

Afectivitatea este temeiul principal al unit`\ii vie\ii familiale, liantul ce cimenteaz` cele mai durabile ]i mai optime leg`turi între membrii familiei ]i cea care asigur` garantarea realiz`rii creatoare a personalit`\ii lor. Rela\iile spiritual – psihologice ]i morale dintre membrii familiei se întemeiaz` pe sentimente de dragoste specifice: dragoste conjugal` (constituit` din dragostea erotic` dintre parteneri dublat` de sentimente de respect, stim`, încredere), dragostea matern` ]i patern`, dragostea filial`, dragostea fraternal`.

Func\ia asupra c`reia vom insista mai mult pe parcursul lucr`rii este func\ia de socializare.

Socializarea const` din procese, mecanisme, institu\ii prin care societatea se reproduce în fizionomia personalit`\ii umane ce îi este specific` ]i în anumite structuri de comportament ce r`spund a]tept`rilor ]i prescrip\iilor sociale.

Familia este cadrul principal în care, prin socializare, indivizii î]i însu]esc primele no\iuni cu privire la datorie, responsabilitate, interdic\ie, marcând dezvoltarea unei structuri generalizate a con]tiin\ei morale ]i juridice. Totodat`, familia este ]i cadrul de realizare a sociabilit`\ii, premis` a deprinderii normelor dezirabile, a modelelor de comportament a]teptate.

Func\ia de socializare este pus` în valoare prin referiri la:

educa\ia moral` dat` de rela\ia de autoritate prin care se furnizeaz` regulile morale.

înv`\`tura cognitiv`, prin care se dobânde]te sistemul de cuno]tin\e, atitudini, deprinderi, valori pe care le implic` convie\uirea în societate; angajând intui\ia ]i imagina\ia ofer` posibilitatea dezvolt`rii capacit`\ii creatoare ]i a gândirii participative.

comunicarea psihologic` ce dezvolt` afectivitatea uman` realizând echilibrul uman ]i psihologic al individului. Afectivitatea este o autentic` "vitamin` psihologic`" necesar` cre]terii ]i socializ`rii copilului.

În familie copilul trece de la un comportament normativ, reglat din exterior, la un comportament bazat pe autocontrol ]i autonomie moral`.

Îndeplinirea în bune condi\ii a func\iilor familiei în ansamblul lor duce la îndeplinirea adecvat` a procesului de socializare (M. Voinea, 1993).

1.2. Rolul familiei [n dezvoltarea personalit`\ii copilului

În dezvoltarea psihosomatic` a copilului factorii responsabili mai importan\i sunt ereditatea, educa\ia, mediul.

• Ereditatea este transmiterea anumitor caracteristici de la o genera\ie la alta.

Ereditare sunt tr`s`turile mari, distinctive ale spe\ei umane: structura ]i conforma\ia anatomic` uman`, pozi\ia vertical`, un anumit fel de metabolism, totalitatea reac\iilor esen\iale vitale (nutri\ie, ap`rare, orientare), particularit`\i ale organelor de sim\, caracteristici ale sistemului nervos per ansamblu, ale dinamicii corticale, etc.

Tot ereditare sunt ]i transmisii de mai mic` importan\`, nespecifice: particularit`\i anatomice, un semn distinctiv, sensibilitate la anumite maladii, longevitatea, culoarea ochilor, tr`s`turile temperamentale, aptitudini senzoriale.

În afara acestora se transmite ca zestre natura ]i specificul biologic ce garanteaz` o modalitate diferen\iat` de adaptare ]i de reac\ie.

Ereditatea este o condi\ie ini\ial`, bazal` dar modelabil` în procesul de dezvoltare a personalit`\ii.

• Educa\ia este activitatea de facilitare a adapt`rii la toate condi\iile de mediu. Este o ac\iune social`, exercitat` activ, cu finalit`\i formative. Ea conduce la formarea unui profil intelectual, moral, cultural, a unei personalit`\i care s` conserve ]i s` dezvolte valorile de care dispune societatea.

Educa\ia reprezint` unul dintre cei mai complec]i factori ce exercit` influen\` formativ` asupra dezvolt`rii psihice a copilului ]i adolescentului:

ac\ioneaz` ca o vast` ]i divers` presiune social` înc` din primele zile ale existen\ei copilului;

e facilitat` de orice mijloace de comunicare a experien\ei social – umane, aceasta din urm` conjugându-se în mentalitatea infantil` cu experien\a concret` a copilului;

decurge din contactele cu obiectele de uz comun, cu membrii familiei, cu adul\ii, cu copii, cu diversitatea familiei.

O accep\iune mai limitat` acordat` no\iunii de educa\ie se refer` doar la procesul instructiv – educativ.

• Mediul reprezint` totalitatea factorilor externi ce ac\ioneaz` asupra organismului determinând reac\ia acestuia, influen\ând dezvoltarea sa.

În mediu ]i prin mediu se exprim` totalitatea trebuin\elor sociale ]i a rela\iilor în cadrul c`rora tr`ie]te, ac\ioneaz` ]i se dezvolt` copilul.

Influen\a mediului social asupra dezvolt`rii copilului e intens` ]i multilateral`. Influen\a mediului apropiat (familie, colectivit`\i de joc, ]coal`) este direct` ]i foarte complex`.

În psihologia modern` s-a conturat paradigma dependen\ei caracterului ]i a tuturor caracteristicilor psihice de educa\ie ]i influen\ele complexe de mediu din copil`rie.

Vârstele de cre]tere au c`p`tat o importan\` deosebit` ]i constituie terenul pe care se caut` aspectele de incriminare cauzal` pentru orice fel de tulbur`ri psihice ulterioare. P`rin\ii au o influen\` deosebit` în perioada celei de a doua copil`rii (perioada pre]colar`) pentru c` prin stimularea primelor sentimente social – morale pun bazele caracterului copilului.

Caracteristicile mediului familial î]i pun amprenta pe întreaga via\` psihic` ]i comportamental` a copilului, pe întreaga sa personalitate:

– Conservând ]i transmi\ând numele prin care se realizeaz` integrarea ]i identificarea social` a apartenen\ei, familia creeaz` biografia educativ` a copiilor.

– Structura social – economic` ]i moral` a familiei, clasa social` din care face parte, valorile culturale pe care le conserv` se oglindesc în mentalitatea ]i conduita membrilor s`i datorit` amplei comunic`ri mentale ]i de afec\iune.

– Familia are o serie de func\ii dintre care reamintim aici pe acelea de a asigura protec\ia, securitatea, educarea, intimitatea, afec\iunea, posibilitatea de relaxare. în acest context, în familie se însu]esc regulile elementare de conduit`, deprinderile de cur`\enie, se convertesc ]i se umanizeaz` o serie de instincte (alimentare, autoservire, etc.).

– În familie se cumuleaz` un important num`r de obiceiuri ]i tradi\ii privind rela\iile morale instinctul matern sau patern cap`t` con\inut socio-cultural.

O serie întreag` de cercet`ri pun în eviden\` corela\ia dintre structura familiei, tipul de autoritate ce caracterizeaz` familia, stilul educativ pe care-l folose]te ]i dezvoltarea personalit`\ii copilului.

Concluziile cercet`rilor insist` asupra câtorva corela\ii semnificative ]i anume:

profesia tat`lui contribuie la dezvoltarea unor preocup`ri ale copilului;

prezen\a afectiv` ]i atent` a mamei influen\eaz` dezvoltarea echilibrului afectiv al copilului;

familia cu mai mul\i copii ofer` condi\ii mai bune de dezvoltare a personalit`\ii ]i caracterului copilului decât familia cu un singur copil;

insuccesul ]colar este rezultat al absen\ei aten\iei fa\` de ajutorarea ]i supravegherea copilului atunci când sunt neglijate preocup`rile educative în familie dar ]i când sunt exagerate. Copii din aceste familii, muta\i dintr-un regim educativ echilibrat î]i modific` repede comportamentul;

cele mai numeroase probleme educative ]i tulbur`ri în dezvoltarea psihic` a copilului î]i au izvorul în familiile cu probleme pentru c` membrii familiei sunt singurele personaje supuse integral observa\iei copilului în toate momentele ]i împrejur`rile vie\ii.

copilul are nevoie de ambii p`rin\i. Sistemul celor trei pozi\ii (eu – tu – el) pe care orice individ îl ocup` în rela\iile de comunicare cu ceilal\i presupune ca o condi\ie absolut` referirea la un al treilea.

Interac\iunea copil – mam`, copil – tat` nu poate semnifica raporturi personale decât prin referin\a tat` / mam` pentru c` doar prin referin\` la un al treilea se diferen\iaz` raporturile de reciprocitate ]i de comunitate ce alc`tuiesc condi\ia necesar` oric`rei recunoa]teri a "sinelui" ]i a "altuia". În absen\a acestuia "al treilea", copilul poate deveni psihotic, neavând capacitatea de simbolizare a pozi\iilor personale din familie.

conflictele, coliziunile dintre p`rin\i, determin` copilul s` suporte o anumit` nervozitate, faptul c` este nevoit s` stea într-un climat de tensiune duce fie la cre]terea reia\ilor de pruden\` ]i ap`rare f`\i]`, fie la construirea unui caracter închis. Repetatele conflicte dintre p`rin\i îi depreciaz` pe ace]tia în ochii copilului ]i creeaz` condi\iile ca unul din ei s` fie favorizat ]i altul repudiat. Toate aceste probleme au la baz` o "avitaminoz` a dragostei". Ele pot conduce la formarea la copii a unor însu]iri opuse de cele ale p`rin\ilor, mai ales când ace]tia ]i-au pierdut o parte din prestigiu în fa\a copilului. Pot apare ]i situa\ii în care, prin deform`ri ale tr`s`turilor unuia sau altuia dintre p`rin\i, copilul dezvolt` paramodele fa\` de cel al p`rin\ilor.

Pân` la 7 ani copilul va fi impregnat de tr`s`turile fundamentale psihomorale rezultate din structura, rela\iile, climatul general de afec\iune din familie.

Atitudinea fa\` de p`rin\i trece în decursul copil`riei de la o apropiere afectiv simbolic` foarte strâns` la o cunoa]tere treptat`, între\inut` la nivelul unor semnifica\ii majore prin intermediul ]colii. Portretul de responsabilitate social` a p`rin\ilor se subtilizeaz` în fa\a copilului ce ajunge la o dragoste mai intens` de p`rin\i în tinere\e, dup` episoade mai dramatice consumate în anii pubert`\ii ]i adolescen\ei (Ursula }chiopu, 1967).

1.3. Destr`marea familiei prin divor\

]i efectele asupra copiilor

Via\a de familie contribuie cu un coeficient [nsemnat la modelarea omului din punct de vedere moral. Se poate afirma c` fundamentele morale ale personalit`\ii []i au originea [n [nv`\`turile primite [n via\a de familie, la varsta la care formatia copilului se cladeste cu precadere pe exemple. Nenumarate aforisme si maxime exprim` acest lucru:

Familia trebuie sa fie un medu in care copilul trebuie sa fie iubit, sa fie in siguranta, sa gaseasca un model parental si un model educational pe care sa-l aplice in viitor cand va fi el insusi parinte.

Desi nu toti copiii sunt afectati in mod grav de divortul parintilor, totusi multi dintre ei, manifesta dificultati sociale si emotionale. Acei copii care au un puternic sprijin economic si social, schimbari minime ale mediului lor, o gandire pozitiva fata de ei insisi si parinti cu abilitati parentale adecvate, se pare că au o adaptare optima dupa divort. Altor copii, divortul parintilor le poate afecta profund viata si modul de relationare.

Pentru un copil, parintele este cea mai importanta persoana din lume, mai importanta chiar decat sine insusi. Sau, mai corect spus, relatia cu parintele este atat de necesara, de vitala copilului, incat acesta din urma este dispus sa gandeasca sau sa simta oricum, numai sa nu piarda aceasta relatie.

Desi conceptia despre divort s-a schimbat mult in societatea contemporana, divortul ne mai aparand ca un esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna (consecinte pozitive). realitatea dovedeste ca acesta are si multe consecinte negative. Consecintele negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri , cat si asupra copiilor.

 Tema divortului pune in discutie o problema psihologica centrala – familia si modul in care se adapteaza la realitatea sociala actuala, la schimbarile majore de pe piata fortei de munca, la disparitia, cel putin in orasele mari, a serviciului clasic, cu program, la reducerea semnificativa a timpului pentru familie. In urma experientei din consilierea si psihoterapia de cuplu, reiese faptul ca problemele de cuplu deriva din doua mari cauze: externe (sociale) si interioare (psihologice). Libertatea lasata familiei conduce la manifestarea autentica a ceea ce se intampla in cazul cuplurilor. Multi pacienti cu varste peste 30 de ani relateaza faptul ca parintii lor au ramas impreuna pentru ca aveau 1,2,3 sau mai multi copii. A ramane impreuna pentru copil nu mai este o motivatie la moda. Mentalitatea este astazi mult modificata fata de anii 70 sau 80. Trecerea de la o ipostaza la alta este relativ dura si gaseste multe persoane in situatia de a se simti depasite de ceea ce se petrece in planul mentalitatii. Disparitia familiei clasice a devenit un fenomen in sine extins. Confruntarea dintre cele doua tipare, traditional si nou, conduce la multe dificultati interioare cu care se confrunta fiecare persoana aflata intr-un asemenea proces de decizie. Dificultatea unui divort consta in impactul pe care il are asupra confortului psihologic.

1.3.1. Efectele divor\ului din punct de vedere juridic

Familia, în sens juridic, desemneaz` grupul de persoane între care exist` drepturi ]i obliga\ii ce izvor`sc din c`s`torie, rudenie (inclusiv adop\ie), precum ]i din alte raporturi asimilate reia\ilor de familie. În acest sens, familia este o realitate juridic` ]i reglementarea ei se face prin lege.

P`rin\ii [n timpul c`s`toriei exercit` [mpreun` ]i [n mod egal autoritatea p`rinteasc`. {n cazul divor\ului p`rin\ilor autoritatea p`rinteasc` se exercit` potrivit dispozi\iilor din Codul civil referitoare la efectele divor\ului [n raporturile dintre p`rin\i ]i copii.

{n limbaj comun se folose]te sintagma „custodia copiilor”, termen [mprumutat din alte sisteme de drept, care nu se suprapune identic cu exercitarea autorit`\ii p`rinte]ti dup` divor\, dar care este folosit ]i [ntr-o serie de documente interna\ionale, cum ar fi Conven\ia European` privind recunoa]terea ]i aplicarea hot`r@rilor privind custodia copiilor ]i restabilirea custodiei copiilor din 1980.

Pe l@ng` dispozi\iile Noului Cod civil privind efectele divor\ului [n raporturile dintre copii ]i p`rin\i, trebuie avute [n vedere ]i drepturile copilului prev`zute de Legea nr. 272/2004 privind protec\ia ]i promovarea drepturilor copilului.

Efectele divor\ului privind raporturile dintre p`rin\i ]i copii

• Exercitarea autorit`\ii p`rinte]ti de c`tre ambii p`rin\i

Regula este aceea c`, dup` divor\, autoritatea p`rinteasc` revine [n comun ambilor p`rin\i ([n limbaj obi]nuit – „custodie comun`”). Excep\ie face situa\ia c@nd exist` motive [ntemeiate, av@nd [n vedere interesul superior al copilului, instan\a hot`r`]te c` autoritatea p`rinteasc` s` fie exercitat` numai de c`tre unul dintre p`rin\i (p`rinte custodian). {n aceast` situa\ie, cel`lalt p`rinte (p`rinte necustodian) p`streaz` dreptul de a veghea asupra modului [n care copilul este crescut ]i educat, precum ]i dreptul de a consim\i la adop\ia acestuia.

• Locuin\a copilului dup` divor\

P`rin\ii se pot [n\elege asupra locuin\ei copilului dup` divor\. Dac` p`rin\ii nu se [n\eleg ]i decid contrar interesului superior al copilului, instan\a de tutel` stabile]te, odat` cu pronun\area divor\ului, ca locuin\a copilului minor s` fie la p`rintele cu care locuie]te [n mod statornic (p`rinte rezident). Dac` p@n` la divor\ copilul a locuit cu ambii p`rin\i, instan\a [i stabile]te locuin\a la unul dintre ei, \in@nd seama de interesul s`u superior.

{n mod excep\ional, ]i numai dac` este [n interesul superior al copilului, instan\a poate stabili ca acesta s` locuiasc` la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consim\`m@ntul acestora, ori la o institu\ie de ocrotire. Acestea supravegheaz` copilul ]i [ndeplinesc tot ce este necesar pentru s`n`tatea, educa\ia ]i [nv`\`tura sa.

• Rela\iile personale ale copilului cu p`rin\ii ]i cu alte persoane semnificative din via\a sa

Copilul are dreptul de a men\ine rela\ii personale ]i contacte directe cu p`rin\ii, rudele, precum ]i cu alte persoane fa\` de care copilul a dezvoltat leg`turi de ata]ament. P`rintele sau, dupa caz, p`rin\ii separa\i de copilul lor au dreptul s` aib` leg`turi personale cu acesta. {n caz de ne[n\elegere [ntre p`rin\i, instan\a de tutel` decide cu privire la modalit`\ile de exercitare a acestui drept.

Copilul are dreptul de a-]i cunoa]te rudele ]i de a [ntre\ine rela\ii personale cu acestea, precum ]i cu alte persoane al`turi de care copilul s-a bucurat de via\a de familie.

Rela\iile personale se pot realiza prin:

a) [nt@lniri ale copilului cu p`rintele ori cu o alta persoan` care are dreptul la rela\ii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) g`zduirea copilului pe perioada determinat` de c`tre p`rintele sau de c`tre alt` persoan` la care copilul nu locuie]te [n mod obi]nuit;

d) coresponden\` ori alt` form` de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informa\ii copilului cu privire la p`rintele ori la alte persoane care au dreptul de a men\ine rela\ii personale cu copilul;

f) transmiterea de informa\ii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evalu`ri medicale sau ]colare, c`tre p`rintele sau c`tre alte persoane care au dreptul de a men\ine rela\ii personale cu copilul.

• Contribu\ia p`rin\ilor la cheltuielile de cre]tere, educare, [nv`\`tur` ]i preg`tire profesional` a copiilor

P`rin\ii se pot [n\elege cu privire la contribu\ia lor la cheltuielile de cre]tere, educare, [nv`\`tur` ]i preg`tire profesional` a copiilor, [n\elegere de care poate lua act notarul [n cazul divor\ului notarial sau instan\a de tutel`, prin hot`r@rea de divor\.

{n caz de ne[n\elegere, instan\a de tutel` stabile]te contribu\ia fiec`rui p`rinte la cheltuielile de cre]tere, educare, [nv`\`tur` ]i preg`tire profesional` a copiilor.

Obliga\ia de [ntre\inere se execut` [n natur`, prin asigurarea celor necesare traiului ]i, dup` caz, a cheltuielilor pentru educare, [nv`\`tur` ]i preg`tire profesional`. Numai dac` obliga\ia de [ntre\inere nu se execut` de bun`voie, [n natur`, instan\a de tutel` dispune executarea ei prin plata unei pensii de [ntre\inere, stabilit` [n bani.

Pensia de [ntre\inere poate fi sub o sum` fix` sau o cot` procentual` din venitul net lunar al celui care datoreaz` [ntre\inere. Pensia de [ntre\inere stabilit` [ntr-o sum` fix` se indexeaz` de drept, trimestrial, [n func\ie de rata infla\iei.

{ntre\inerea datorat` de p`rinte se stabile]te p@n` la o p`trime din venitul s`u lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii ]i o jum`tate pentru 3 sau mai mul\i copii. Cuantumul [ntre\inerii datorate copiilor, [mpreun` cu [ntre\inerea datorat` altor persoane, potrivit legii, nu poate dep`]i jum`tate din venitul net lunar al celui obligat.

1.3.2. Efectele divor\ului din punct de vedere psihologic

În zilele noastre divor\ul ocup` un loc important în structura social` reprezentând o tranzi\ie a familiei cu impact substan\ial asupra fiec`rui membru, ]i cu prec`dere asupra copiilor. Exist` trei aspecte majore ale rela\iilor familiale cu impact asupra dezvolt`rii copilului ]i adolescentului:

Rela\ia copilului cu p`rintele rezident;

Tipologia conflictelor dintre p`rin\i;

Calitatea accesului ]i a rela\iei dintre copil ]i p`rintele non-rezident, sau p`rintele mai pu\in accesibil copilului, în mod tipic tat`l.

Divor\ul ca tranzi\ie stresant` pentru via\a de familie

Divor\ul este surs` major` de stres pentru membrii familiei (Clarke-Stewart & Brentano, 2006) ]i poate reprezenta un factor de risc pentru copii. Comparativ cu copiii proveni\i din familii cu p`rin\ii c`s`tori\i, copiii cu p`rin\ii divor\a\i au rezultate academice mai sc`zute ]i un nivel mai mare de absenteism ]colar, mai multe probleme emo\ionale ]i comportamentale, stim` de sine mai sc`zut` ]i se confrunt` cu mai multe dificult`\i în rela\iile interpersonale (Amato, 1993, 2000; Kelly, 2000). Rapoartele calitative asupra costurilor emo\ionale în rândul copiilor implic` st`ri ]i amintiri dureroase, ]i o dorin\` pentru mai mult contact cu tata, pe întreg parcursul copil`riei (Emery, 2004; Marquadt, 2006; Wallerstein, 2000).

Dincolo de aceste riscuri, majoritatea copiilor au nevoie de 2-3 ani pentru procesul de readaptare dup` divor\ul p`rin\ilor (Hetherington & Kelly, 2002). În timp ce aproape to\i copiii tr`iesc distres datorit` divor\ului p`rin\ilor, doar 20-25% sunt la risc pentru a dezvolta probleme emo\ionale de genul tulbur`rilor afective, tulbur`ri de anxietate, ]i tulbur`ri de conduit` (Emery, 2004). Astfel divor\ul nu-i condamn` pe copii la o via\` cu probleme ]i greut`\i, dar poate determina factori de risc care pot fi cauz` a mai multor probleme (Clarke-Stewart & Brentano, 2006).

Adaptarea copiilor în func\ie de vârst`

Atunci când p`rin\ii întreab` care este vârsta la care divor\ul este mai pu\in dureros pentru copii, r`spunsul rezultat în urma cercet`rilor de specialitate arat` c` la vârste diferite exist` riscuri diferite.

Copil`ria mic` – Cercet`rile care examineaz` impactul divor\ului asupra copiilor mici, sub 6 ani, sunt consistente în ceea ce prive]te portretizarea diferitelor tipuri de dificult`\i, dar sunt neconcludente cu privire la longevitatea acestor dificult`\i. Întrucât pre]colaritatea este o perioada sensibil` ]i important` pentru dezvoltarea cognitiv`, copiii mici sunt la risc pentru a dezvolta o imagine de sine negativ`, probleme comportamentale, ]i inabilitate în a forma ata]amente ]i rela\ii pozitive. Schimb`rile cu privire la timpul petrecut de pre]colar cu p`rin\ii, schimb`rile cu privire la contextul de via\` ]i programul obi]nuit, ]i mai ales schimb`rile cu privire la starea emo\ional` a p`rin\ilor pot interfera cu dezvoltarea emo\ional` a copilului ]i abilit`\ile acestuia de a-]i forma ]i men\ine un ata]ament sigur. Concomitent cu dezvoltarea nevoii de autonomie, pre]colarii cu p`rin\i divor\a\i manifest` o mai mare fric` de abandon, comportamente regresive, neîncredere în ceilal\i, o mai mare frecven\` ]i intensitate a crizelor de furie ]i o tendin\` crescut` spre auto-blamare (Clarke-Stewart & Brentano, 2006; Hermon & Bretherton, 2001). Pruett ]i Pruett (1999) au descoperit c` copiii mai mici de 6 ani au o percep\ie inacurat` sau vag` despre natura divor\ului ]i manifest` îngrijor`ri în leg`tur` cu rela\ionarea fa\` de ambii p`rin\i. Deoarece se afl` în etapa egocentric` a dezvolt`rii cognitive, ace]tia sunt predispu]i s` gândeasc` c` propriul comportament a cauzat separarea ]i continu` s` spere c` familia se va reunii sub aceea]i form`.

Copil`ria mijlocie – Copiii cu vârsta între 6 ]i 12 ani resimt un nivel mai crescut de stres în domeniul experien\elor academice ]i sociale, dar ]i în plan emo\ional. Aproximativ o treime din copiii care au trecut prin divor\ul p`rin\ilor se confrunt` cu dificult`\i academice (Amato, 2001) în mod particular în ceea ce prive]te cititul, silabizarea ]i abilit`\ile matematice (Bisnaire, Firestone & Rynard, 1990). Mai mult decât atât, copiii de vârst` ]colar` care au trecut prin divor\ul p`rin\ilor manifest` mai multe comportamente agresive în compara\ie cu semenii lor care au p`rin\ii c`s`tori\i, în special în primii 2 ani dup` separarea p`rin\ilor (Hoyt, Cowen et.al., 1990). Deoarece este perioada în care se dezvolt` loialitatea ]i pasiunea pentru a urma regulile jocului copiii, din acest grup de vârst`, pot fi înclina\i spre alienarea durerii p`rintelui rezident ]i o oarecare revolt` împotriva celuilalt p`rinte (Johnson & Roseby, 1997). Statisticile cu privire la diferen\ele pe grupuri sunt modeste (Amato, 2001), copiii pot tr`ii st`ri de depresie chiar ]i atunci când func\ioneaz` bine în interac\iunile cu ceilal\i (Kliewer & Sandler, 1997). Interven\iile ]colare ]i grupurile de terapie par s` fie cele mai accesibile ]i mai eficiente metode de tratament pentru aceast` vârst`.

Adolescen\a – Chiar dac` adolescen\ii mai mari care tr`iesc divor\ul p`rin\ilor au o mai mare putere de în\elegere a ceea ce se întâmpl` între p`rin\i, sunt de asemenea predispu]i la frustrare ]i pot resim\ii o lips` de putere pentru restabilirea situa\iei ]i adesea se implic` în consum de alcool, droguri, activitatea sexual` prematur`, comportamente agresive ]i delicvente ca form` de exprimare a sup`r`rii (Kirby, 2002). Grani\ele dintre vârste se estompeaz` ]i deseori adolescentul devine confidentul p`rintelui rezident ]i adesea este nevoit s` asculte criticile ]i blam`rile p`rintelui plecat, dar ]i o parte din responsabilit`\ile casei pot fi preluate de copilul adolescent ceea ce face ca via\a acestuia s` sufere un dezechilibru semnificativ. Dezv`luirile materne sunt adesea asociate cu rela\ia mam`-fiic`, dar Koerner ]i echipa sa (2004) au descoperit corela\ii semnificative între auto-dezv`luirea matern` ]i distresul psihologic atât la b`ie\i cât ]i la fete. Alte studii clinice au ar`tat o descre]tere la nivelul stimei de sine a adolescen\ilor, lipsa de încredere ]i conflicte mai frecvente la nivelul rela\iilor romantice ]i o mai mare probabilitatea a divor\ului la vârsta adult` (Ross & Mirowsky, 1999).

Rela\ia cu p`rintele rezident

Pentru mul\i adul\i, divor\ul este o perioad` a unei reforme la nivelul identit`\ii personale ]i a schimb`rilor rapide în mai multe aspecte ale vie\ii. Rezultatele dezechilibrului parental pot fi manifestate sub forma unei dezn`dejdi temporare sau pe termen mai îndelungat poate ap`rea alcoolismul, abuzul de medicamente ]i depresia (Kelly & Emery, 2003; Williams & Dunne, 2006). Aceste simptome sunt mai intense în primii ani dup` divor\, perioad` în care p`rin\ii trebuie s` înve\e s` negocieze aspectele financiare ]i sociale, ]i s` se adapteze la schimb`rile emo\ionale.

S`n`tatea mintal` ]i stabilitatea ambilor p`rin\i reprezint` ingredientul central în men\inerea calit`\ii parentale, care este, în fapt, unul dintre cei mai importan\i factori de protec\ie pentru copiii cu p`rin\i divor\a\i. Un alt aspect semnificativ este reprezentat de corela\ia dintre stilul parental ]i adaptarea pozitiv` a copilului, un stil parental care implic` disciplin` consistent`, monitorizare parental`, ]i implicarea în comunicare empatic` ]i deschis` cu copilul (Kelly, 2000; Buehler, 2000). Adi\ional stresorilor psihologici, nevoia multor p`rin\i reziden\i de a petrece mai mult timp la munc` ]i de a acoperii lipsurile financiare contribuie la o descre]tere a disponibilit`\ii ]i eficacit`\ii parentale. Condi\iile externe familiei nucleare au de asemenea un impact asupra calit`\ii parentale dup` divor\, cu referire la implic`rile familiei extinse ]i la posibilele conflicte, ]i aspectele legale în care membrii ai familiei extinse sunt audia\i ca martori în procesul de divor\ (Kelly & Emery, 2003).

Colaborarea parental` ]i conflictul

Conflictul parental este recunoscut ca fiind un factor de risc pentru slaba dezvoltare a copiilor dup` divor\ul p`rin\ilor (Laumann-Billings & Emery, 2000). În timp ce majoritatea p`rin\ilor î]i reduc nivelul de dispute în aproximativ 2-3 ani dup` divor\, un procent de 8 pân` la 20% dintre p`rin\i continu` disputele care se transform` în conflicte majore pentru o lung` perioad` de timp (Hetherington, 1999; Kelly, 2006) expunându-]i copiii la atitudini ]i comportamente care îngreuneaz` dezvoltarea în copil`rie. Conflictele frecvente, în special cele care-l plaseaz` pe copil ca element central, ]i care se manifest` în prezen\a copilului sau care îl for\eaz` pe copil s`-]i declare loialitatea doar fa\` de un p`rinte sunt asociate cu probleme academice, comportamentale, rela\ionale ]i emo\ionale în tranzi\ia de la copil`rie spre vârsta adult` (Amato & Afifi, 2006; Grych, 2005; Johnson, 1997). Conflictul parental poate avea de asemenea influen\e negative indirecte asupra sistemului parental, incluzând dezvoltarea comportamentelor de men\inere a distan\ei, care se manifest` prin eforturile depuse de p`rintele rezident pentru a restric\iona accesul p`rintelui non-rezident la copil dup` divor\ (Pruett, Arthur & Ebling, 2007). Este important de subliniat faptul c` dac` p`rin\ii sunt capabili s` \in` copilul (copiii) departe de conflictul parental, copiii sunt mult mai predispu]i la a avea nivele de func\ionare similare cu cele ale copiilor care nu au p`rin\ii divor\a\i. Chiar dac` p`rin\ii se angajeaz` în cercul vicios al conflictelor, o rela\ie axat` pe compasiune ]i deschidere între copil ]i un adult semnificativ (vecin, profesor, psiholog) poate diminua efectele negative al certurilor parentale (Hetherington, 1999).

Unii p`rin\i pot s` coopereze de dragul copiilor chiar dac` au viziuni ]i valori diferite. Astfel de colabor`ri faciliteaz` adaptarea copiilor la divor\ul p`rin\ilor, mai ales atunci când vorbim despre efectuarea tranzi\ie între locuin\e sau activit`\i. Aceste colabor`ri sunt extrem de importante pentru implicarea parental` pozitiv` chiar dac` mama este de obicei îngrijitorul principal al copilului dup` divor\ (Pruett et al. 2007).

Rela\ia ]i contactul dintre p`rintele non-rezident ]i copil

Chiar dac` constat`m o cre]tere în ceea ce prive]te implicarea ta\ilor în educa\ia ]i via\a copiilor, în compara\ie cu genera\iile anterioare (Cowan et al. 2008), structura tradi\ional` primar` cu privire la custodia sau reziden\a copilului la mam` reprezint` situa\ia majoritar` dup` un divor\. Lipsa de implicare a tat`lui dup` divor\ul p`rin\ilor ]i suportul economic în timp, dar ]i lipsa clarific`rii responsabilit`\ilor rolului de p`rinte pot duce adesea la pierderea total` a contactului dintre copil ]i tat`, acesta fiind unul dintre cele mai negative efecte ale divor\ului (Fabricius & Hall, 2000; Johnston, 1993; Kelly & Emery, 2003).

Cercet`rile timpurii cu privire la rela\ia/contactul dintre tat` ]i copil, ]i adaptarea copilul post-divor\ erau centrate pe frecven\a contactului ca fiind un factor critic pentru rela\ie ]i sau descoperit doar efecte minimale (Amato & Gilbreth, 1999). În zilele noastre cercet`torii au început s` exploreze calitatea (]i mai pu\in cantitatea) contactului tat`-copil ]i implicarea patern`, rezultatele aratând c` în situa\iile în care tat`l are un rol activ în via\a copilului, copiii au o mai bun` adaptare psihologic` ]i social`, dar ]i performan\e academice mai bune (Pruett, 2000). O rela\ionare s`n`toas` între tat` ]i copil poate diminua unele dintre efectele secundare ale conflictului parental. Fabricuis ]i Luecken (2007) au descoperit c` acei copiii care petrec mai mult timp cu ta\ii (post-divor\) au rela\ii mult mai bune pe termen lung chiar ]i în familiile în care conflictul p`rin\ilor este de durat`. Mai mult decât atât, acela]i studiu arat` c` o cre]tere a timpului petrecut în rela\ia tat`-copil mai ales atunci când aceast` rela\ie implic` ]i manifestarea responsabilit`\ilor parentale, poate genera o descre]tere a conflictul dintre cei doi p`rin\i.

Indiferent de nivelul de normalitate a divor\ului în societatea zilelor noastre, decizia p`rin\ilor pentru separare ]i divor\ plaseaz` copilul ]i familia la risc pentru suferin\` atât pe termen scurt cât ]i pe termen îndelungat. ]tiin\a psihologic` a f`cut progrese semnificativ pentru în\elegerea factorilor care îngreuneaz` via\a copilului, cu p`rin\i divor\a\i, la vârste diferite ]i identificarea strategiilor de colaborare parental` post-divor\ care minimalizeaz` efectul factorilor de risc.

Capitolul II.

coping – CONCEPT }I STRATEGII

2.1. Conceptul de coping

Conceptul de "coping" a fost elaborat de Lazarus ]i Launtier în 1978, acesta desemnând un ansamblu de mecanisme ]i conduite pe care individul le interpune între el ]i evenimentul perceput ca amenin\ãtor, pentru a stãpâni, a \ine sub control, pentru a tolera sau diminua impactul acestuia asupra stãrii sale de confort fizic ]i psihic

Lazarus ]i Folkman l-au definit ca reprezentând ansamblul eforturilor cognitive ]i comportamentale destinate controlãrii, reducerii sau tolerãrii exigen\elor, cerin\elor externe ]i/sau interne care amenin\ã sau depã]esc resursele unui individ (Lazarus R. S. si Folkman S., 1984)

Termenul "coping strategy" sau "coping ability" este utilizat în special în literatura anglosaxonã.

Rãspunsurile individului la factori de stres, rãspunsuri necesare acestuia pentru a putea face fa\ã situa\iilor respective pot fi de naturã cognitivã sau afectivã (exemplu: transformarea în plan imaginar a unei situa\ii periculoase într-o ocazie favorabilã de profit personal), dar ]i forme de comportament (înfruntarea deschisã a problemelor, adoptarea unei conduite de evitare etc.).

Studiile referitoare la strategiile de adaptare (de "coping") au adus o schimbare fundamentalã în cercetarile referitoare la stres, prin schimbarea orientãrii acestora de la descrierea reac\iilor la stres la descrierea ]i cercetarea modalitã\ilor prin care individul controleazã factorii ]i situa\ia stresantã.

Conform acestui nou mod de abordare a problemelor, stresul nu trebuie cãutat nici doar în raport cu individul, nici numai la nivelul evenimentului, ci în rela\ia individ-mediu. Caracteristicile cantitative ]i calitative ale unui factor stresor nu influen\eazã singure intensitatea stãrii de stres; reac\ia negativã la stres este rezultatul dezechilibrului între exigen\e (interne sau externe) ]i resursele individului de a face fa\ã acestora. Factorii agresori parcurg mai multe filtre individuale care conduc la amplificarea sau diminuarea reac\iilor, în func\ie de modul în care sunt percepu\i (aprecia\i, evalua\i) factorii respectivi.

Copingul este o modalitate de ac\iune prin care omul face un efort con]tient pentru a depã]i ]i controla o situa\ie perceputã ca fiind dificilã (cu stãrile disfunc\ionale adiacente).

O defini\ie care cuprinde mai multe perspective (Lawrence C. R. Snyder, 1999) este aceea în care copingul este vãzut ca un raspuns al individului orientat spre diminuarea presiunii fizice, emo\ionale ]i psihologice, presiune legatã de evenimente de via\ã stresantã ]i de rutina zilnicã.

Ca ]i adaptare la limba rom@nã, o definire a copingului se regãse]te în traducerea cãr\ii lui }erban Ionescu. „{n englezã , to cope with înseamnã a face fa\ã, a da de capãt unei dificultã\i. Coping calificã termeni ca strategies, behaviours, process sau style ]i ar putea fi tradus el însu]i prin „strategii”, „comportamente”, „procese” sau „stiluri” utilizate pentru a face fa\ã unei situa\ii (Serban Ionescu, Marie-Madeleine Jacquet, Claude Lhote, 2007). Dacã unii autori francofoni utilizeazã termeni de tipul Ssrategii sau comportamente de ajustare in dictionarul francez Le Grand Dictionnaire de la Psychologie, este re\inut termenul englezesc de coping.”

Pentru lucrarea de fa\ã termenul de coping a fost tradus prin adaptare ]i control (strategii de adaptare ]i control).

Teoriile asupra copingului pot fi clasificate în (Carolyn M. Aldwin, 2009):

Abordãri focalizate pe persoanã – persoana determinã preponderent strategiie de coping;

Abordãri orientate pe situa\ie – situa\ia determinã strategiile de coping;

Abordãri interac\ioniste – persoana + situa\ia determinã copingul;

Abordãri tranzac\ioniste – persoana + situa\ia + copingul se influen\eazã reciproc într-un proces ce evolueazã în timp.

Principalii mediatori ai rela\iei factor de stres-tulburare a echilibrului individual (în principal emo\ional) sunt reprezenta\i de:

perceperea stresului sub influen\a: experien\ei anterioare cu acela]i tip de stres, sus\inerii sociale ]i religioase;

mecanismele individuale de apãrare a Eului, care ac\ioneazã incon]tient;

eforturile con]tiente: punerea în func\iune a unui plan de ac\iune, recurgerea la diferite tehnici (relaxare, exerci\ii fizice etc.).

Ace]ti mediatori sunt antrena\i în douã procese de mediere a rela\iei: autoevaluarea propriilor posibilitã\i în raport cu situa\ia respectivã ]i strategiile individuale de ajustare în raport cu aceasta.

Evaluarea reprezintã un dublu proces cognitiv de apreciere a gradului de pericol pe care îl prezintă o situa\ie anumită ]i care poate afecta individul ]i a resurselor personale de "coping". Este vorba de o evaluare primarã a poten\ialului stresant ]i una secundarã a resurselor individuale de adaptare.

Evaluarea primară conduce la stabilirea semnifica\iei pentru individ a factorului sau situa\iei stresante ]i, în func\ie de aceasta, la emo\ii de o anumitã calitate ]i intensitate:

pierdere – emo\ii negative: frica, mânie, ru]ine, etc.;

amenin\are;

beneficiu – emo\ii pozitive: pasiune, euforie.

Evaluarea secundarã pornind de la întrebarea ce poate face individul pentru a preveni o pierdere, o amenin\are sau pentru a ob\ine beneficiul ajunge la a rãspunde prin: schimbarea situa\iei, acceptarea ei, fuga, evitare, cãutarea unui plus de informa\ii, a unui suport social, ac\iune impulsivã etc. Strategiile alese sunt de douã tipuri:

centrate pe emo\ii: au ca obiectiv reducerea tensiunii emo\ionale fãrã a schimba situa\ia;

centrate pe problemă: au ca obiectiv modificarea situa\iei, ac\ionând indirect asupra emo\iilor.

Procesul de evaluare a rela\iilor individ-eveniment este influen\at de:

caracteristici individuale (resurse personale)

credin\e 

religioase (evenimente stresante sunt considerate ca încercãri din partea lui Dumnezeu, încercãri pe care trebuie sã le acceptăm);

în propria capacitate de control asupra stresului;

rezisten\a la exigen\ele exterioare (capacitatea de a \ine sub control factorii ]i evenimentele stresante); 

trăsături de anxietate, care determinã tendin\e de a percepe situa\iile de via\ã ca amenin\ãtoare, cu atât mai mult când sunt noi ]i ambigue.

 variabile ambientale, care influen\eazã atât perceperea situa\iei stresante, cât ]i alegerea strategiei:

caracteristicile situa\iei – natura pericolului, durata, iminen\a etc.; dacã situa\ia este evaluatã ca susceptibilã la schimbare, sunt utilizate mai frecvent strategiile centrale pe rezolvarea problemei; dacã situa\ia este consideratã ca putând fi transformatã sau, din contrã, ca nefiind controlabilã – se utilizeazã strategii centrate pe reducerea tensiunii emo\ionale;

resursele sociale (suportul social) – re\eaua de sus\inere socială a individului, reprezentând ansamblul rela\iilor interpersonale ale individului, care-i furnizează o legătură afectivă pozitivă (prietenii, dragoste etc.), un ajutor practic (material, financiar), informa\ii ]i aprecieri referitoare la situa\ie; este foarte important modul în care apreciazã individul gradul de sus\inere socialã – cu cât îl apreciazã ca fiind mai mare, cu atât îi cre]te sentimentul capacită\ii proprii de control a situa\iei ]i se reduce efectul negativ al stresului.

2.2. Strategii de coping la copii ]i adolescen\i

Literatura de specialitate în psihologia dezvoltării aratã cã strategiile de coping progreseazã o dată cu vârsta. Donaldson (Donaldson D., Prinstein M.J., Danovsky M., Spirito A., 2000), afirmă că, copiii de vârstă ]colară mică folosesc mai pu\ine strategii de coping comportamentale în compara\ie cu preadolescen\ii. Acesta sugereazã că o dată cu dezvoltarea copiilor, coping-ul lor comportamental devine mai specific în dependentă de situa\ie.

În literatura dedicată coping-ului copiilor este eviden\iat faptul cã acei copii care sunt capabili sã utilizeze atât strategii focusate pe emo\ii cât ]i strategii de coping focusate pe problemă au o adaptare comportamentală ]i emo\ională mai favorabilă în compara\ie cu copii care utilizează doar un singur tip de strategie. De exemplu, ]colarii mici mai mult utilizeazã strategii de coping focusate pe emo\ii ca răspuns la stresorii relativ necontrolabili, astfel ei au o ajustare mai favorabilă, după cum a fost reflectată în aranjarea făcută de părin\ii lor în problemele emo\ionale sau comportamentale manifestate de către copii (Weisz J. s.a., 1994). Mai mult decât atât, copii care foloseau predominant strategii de coping focusate pe problemă ca răspuns la stresorii relativ controlabili dădeau dovadă de o ajustare mai bună. Strategiile focusate pe problemă folosite pentru stresori controlabili ]i interpersonali au o corela\ie negativă cu problemele emo\ional-comportamentale, în timp ce alternativa focusatã pe emo\ie este pozitiv corelată cu probleme emo\ional-comportamentale (Compas B. s.a., 1988). Cu toate acestea chiar ]i pentru stresori interpersonali relativ controlabili, strategiile de coping direc\ionate pentru o reglare emo\ională pot fi folositoare ]i importante pentru a adaptare pozitivă, deoarece copii nu sunt capabili sã folosească tehnica focusată pe problemă până când pot să-]i regleze emo\iile (Spivack G. si Shure M., 1982). Fiind luate la un loc, aceste cercetări sugereazã că acei copii care sunt capabili să utilizeze strategii de coping focusate pe emo\ii atunci când ele sunt necesare au o adaptare emo\ională ]i comportamentală mai bună ]i sunt mai eficiente în compara\ie cu copii care utilizeazã doar strategii de coping focusate pe problemă (Weisz J. s.a, 1994). Exista ]i o diferen\ă de vârstă în tipurile de evenimente cotidiene pe care copiii de diferite vârste la consideră stresante, pentru preadolescen\i cele mai stresante probleme sunt: ]coala, părin\ii, prietenii ]i problemele legate de rela\iile cu sexul opus. Cei mai des men\iona\i factori stresan\i pentru vârsta ]colară mică includ cerin\ele academice, frica de succes, ini\ierea prieteniei ]i conflictele cu semenii.

Strategiile focusate pe emo\ie se dezvoltă o dată cu înaintarea în vârstă ]i se formează până la sfâr]itul preadolescen\ei. Elevii de vârstă ]colară mică folosesc preponderent strategiile focusate pe problemă pentru a face fa\ă situa\iilor stresante, în timp ce copii mai mari demonstrează o mai mare flexibilitate în alternarea între strategiile focusate pe problemă ]i cele focusate pe emo\ii.

Chiar dacă de la vârsta fragedă copiii sunt capabili să în\eleagă conceptul că ei au acces ]i posibilitate să î]i controleze emo\iile ]i gândurile, un concept care este central abordarile focusate pe emo\ii. Cu toate acestea, copiii nu au cuno]tin\e despre aceste strategii specifice ]i nici abilită\i necesare pentru a folosi aceste strategii pentru a face fa\ă situa\iilor stresante. Aceste studii sugerează că de]i copiii pot avea abilită\i de a gândi la strategii focusate pe emo\ii, mul\i dintre ei nu au încă suficient dezvoltate deprinderile necesare.

Aceste strategii de rela\ionare cu stresul pot modela conduita afectivă a individului în diferite feluri:

A. Modificând sensul orientării aten\iei – deturnând-o de la sursa stresului (strategii de evitare) sau, dimpotrivã, dirijănd-o către aceasta (strategii de vigilen\ã).

A.1. Strategiile de evitare conduc la orientarea individului către activită\i de substituire comportamentală sau cognitivă tinzănd spre eliminarea tensiunii emo\ionale (activită\i sportive, jocuri, relaxare, etc.). Aceste strategii sunt totu]i mai eficace când sunt asociate cu cele de confruntare cu evenimentul.

Printre strategiile de evitare se enumeră ]i o altă subgrupă mai pu\in adaptativã – cea a strategiilor de fugã – copilul crede, de exemplu, cã scapã, se elibereazã de stres, dacã scrijele]te pere\ii cu carioca sau sub influen\a anturajului la v@rste mai mari se apucã de fumat sau intrã sub inciden\a consumului de alcool sau substan\e halucinogene; în realitate este vorba doar de un ragaz temporar, pu\in eficace ]i cu efecte secundare, pe termen mai mult sau mai pu\in lung, nedorite, nocive pentru organism, atunci când situa\ia stresantã dureazã mai mult. Cercetãrile aratã ca aceste strategii de fugã sunt asociate cu anxietate, depresie ]i tulburãri psihosomatice.

A.2. Strategiile de vigilen\ã direc\ioneazã aten\ia individului spre situa\ia stresantã pentru a o controla ]i preveni efectele stresului. Aceste strategii prezintã douã forme: de cãutare a unui plus de informa\ii ]i de punere în ac\iune a unor solu\ii de rezolvare a situa\iilor. Acest tip de strategii conduc la scãderea tensiunii emo\ionale facilitând controlul asupra situa\iei. Pot provoca însã ]i intensificarea stãrii emo\ionale, atunci când informa\iile suplimentare indicã o mai mare gravitate a situa\iei decât cea apreciatã ini\ial ]i/sau imposibilitatea de a o rezolva.

B. Modificând semnifica\ia subiectivã a evenimentului – recurgând la activitã\i cognitive, aparent de sfidare: exagerarea aspectelor ]i implica\iilor pozitive ale situa\iei, eviden\ierea aspectelor umoristice ale acesteia (fãcând "haz de necaz"), subevaluarea implica\iilor negative, reevaluarea pozitivã etc. Aceste strategii sunt eficace pe termen scurt ]i când nu existã o rezolvare momentanã, pentru cã reduc tensiunea emo\ionalã.

C. Modificând direct termenii actuali ai rela\iei individ-eveniment – prin punerea în func\iune a unor eforturi comportamentale active de înfruntare a situa\iei-problemã în scopul rezolvãrii acesteia prin confruntare (spirit combativ) ]i/sau elaborarea ]i realizarea unor planuri de ac\iune. Asemenea strategii determinã atât modificarea situa\iei, cât ]i reducerea tensiunii emo\ionale.

Aceste trei modalitã\i de orientare a conduitei de adaptare la stres determinã modificarea modului de percepere a situa\iei, la reevaluarea poten\ialului stresant:

Fig. Nr. 1. Modalitã\i de orientare a conduitei de adaptare la stres

2.3. Clasificarea strategiilor "coping"

]i metoda de evaluare a acestora

Plecând de la aceste diferite posibilit`\i de a face fa\` evenimentelor stresante se eviden\iaz` dou` func\ii ale strategiilor de tip coping: influen\a asupra st`rii emo\ionale ]i controlul asupra situa\iei, asupra problemei care genereaz` starea de stres.

Metodologia pentru inventarierea diferitelor strategii se bazeaz` pe identificarea modalit`\ilor de reac\ie în diferite situa\ii stresante, având la baza marea variabilitate inter ]i intraindividual` precum ]i utilizarea analizei factoriale pe un num`r suficient de subiec\i.

În scopul evalu`rii strategiilor în func\ie de cele dou` dimensiuni principale amintite au fost construite diferite sc`ri-chestionare.

Dintre cele mai utilizate se pot cita cea a lui Lazarus si Folkman (1984) – "The Ways of Coping Check-List" cu 67 itemi repartiza\i în 8 subsc`ri: primele dou` vizeaz` strategiile centrate pe probleme, iar celelalte ]ase, pe cele centrate pe starea emo\ional`:

1. Rezolvarea problemei – c`utarea de informa\ii ("am stabilit un plan de ac\iune ]i m-am \inut de el")

2. Spirit combativ sau acceptarea confrunt`rii

3. {ndep`rtarea sau minimalizarea amenin\`rii

4. Reevaluarea pozitiv`

5. Autoacuzare

6. Fuga de evitare (mâncând, bând etc.)

7. Cautarea unui suport social

8. Stapânirea de sine.

Mecanisimele de coping sunt strategii utilizate în mod incon]tient ]i/sau con]tient de c`tre o persoan` pentru a evita, diminua sau remedia pe cât posibil impactul negativ pe care o situa\ie cu care se confrunt` îl are asupra st`rii sale de confort psihic ]i fizic.

Mecanismele de coping cuprind de fapt toate tipurile de strategii pe care oamenii le utilizeaz` pentru a înl`tura sau diminua o emo\ie nepl`cut`: de la distragerea aten\iei cu altceva, pân` la metode complexe, pe care le utiliz`m uneori chiar f`r` s` ne d`m seama (incon]tient). Termenul vine din englezescul „to cope”, care înseamn` „a face fa\`, a se descurca într-o situa\ie dificil`”.

Exist` ]i strategii de coping pe care unii oameni le folosesc pentru a „uita de griji” pe moment, dar care sunt d`un`toare s`n`t`\ii, de exemplu abuzul de alcool sau alte substan\e. De asemenea, aceast` „evadare temporar` din probleme”, dac` se prelunge]te în timp, poate avea consecin\e foarte nepl`cute. Problemele se pot agrava, sau noi ne putem obi]nui prea mult cu fuga de realitate. Mai mult, s-a demonstrat c` uneori cu cât încerc`m s` nu ne mai gândim la ceva sup`r`tor, cu atât acel lucru devine mai deranjant.

Exist` câteva „mecanisme de ap`rare” incon]tiente care sunt cel mai des folosite de oameni:

Refularea este mecanismul prin care psihicul nostru „împinge în incon]tient” o idee sau o amintire care ar fi de neacceptat pentru noi (fie este prea dureroas`, fie ar spune ceva de neacceptat despre noi în]ine). O idee refulat` este „pus` la p`strare” în mod automat, f`r` ca noi s` ne d`m seama, undeva într-un sertar al min\ii în care nu ne uit`m niciodat`. Cât timp nu ne d`m seama c` acea idee sau amintire exist`, ea nu ne poate face r`u.

Exemplu: Un copil nu î]i mai aminte]te faptul c` la 5 ani era s` moar` când a c`zut în apa unui lac înghe\at; o mam` devotat` împinge imediat în incon]tientul s`u gândul c` f`r` copiii ei ar fi putut avea o via\` mai bun` – apoi nici nu î]i aminte]te s` fi avut vreodat` un astfel de gând inacceptabil pentru ea; un medic de succes „uit` pur ]i simplu” c` un pacient l-a scuipat într-o zi pentru c` „din vina lui s-a îmboln`vit mai r`u”.

Ra\ionalizarea este mecanismul prin care ne autoconvingem c` am f`cut un lucru dintr-un motiv logic sau dorit, de]i defapt am f`cut acel lucru din cu totul alte motive. Aceast` strategie ne ap`r` în primul rând de a ne dezam`gi pe noi în]ine, ]i mai apoi de a-i dezam`gi pe ceilal\i. Este în esen\` g`sirea automat` (f`r` s` ne d`m seama) a unei scuze plauzibile pentru ceea ce am f`cut deja.

Exemplu: În fabula lui Esop, vulpea care nu reu]e]te s` ajung` la struguri, spune mai apoi c` oricum nu i-ar fi mâncat pentru c` erau acri; un b`rbat respins la un interviu pentru un post, declar` mai apoi c` nici nu î]i dorea slujba aceea pentru c` era prea plictisitoare ]i prost pl`tit`; un copil mic vrea s` o deseneze pe mama, dar îi iese ceva asem`n`tor cu o caracati\` – la sfâr]it declar` c` defapt asta î]i dorea s` deseneze: o mam` caracati\`.

Forma\iunea reac\ionar` este un mecanism prin care mintea noastr` ne ap`r` în mod automat de un gând real care ne-ar fi foarte dureros, f`cându-ne s` ne comport`m total opus ]i cât mai vizibil – pentru a ne convinge în primul rând pe noi în]ine c` nu suntem „r`i”.

Exemplu: O mam` care ini\ial nu ]i-a dorit copilul, îl cople]e]te apoi cu afec\iune ]i este mult prea indulgent` cu el (pentru a nu se mai sim\i vinovat`, ]i pentru a se convinge în primul rând pe ea îns`]i c` este o mam` bun` care î]i ador` fiul); un om care în trecut a avut probleme cu abuzul de alcool, în prezent judec` extrem de aspru pe oricine bea – astfel parc` protejându-se singur de o rec`dere.

Proiec\ia este un mecanism care ne ap`r` „automat” de gândul c` avem un defect care ni s-ar p`rea de neacceptat, prin g`sirea ]i exagerarea acelui defect la alte persoane.

Exemplu: Un angajat spune c` e absolut convins c` „în \ara asta toat` lumea fur`”, a]a c` nu se mai simte atât de vinovat atunci când ia ]i el pentru acas` ceva de la lucru; un poli\ist care love]te un infractor se simte mai împ`cat cu sine gândindu-se c` oricum to\i infractorii sunt în stare s` te bat` ]i s` te omoare cu sânge rece, deci „merit`” s` fie lovi\i.

Intelectualizarea ne protejeaz` de realitatea crud`, ajutându-ne s` privim totul la un mod abstract, deta]at sau intelectual. Adesea apel`m la simboluri sau metafore, ca s` nu trebuiasc` s` privim realitatea dureroas` a]a cum e ea defapt ]i s` fim cople]i\i de emo\ii.

Exemplu: Un soldat aflat în misiune prive]te obiectivele ca ]i cum ar juca un joc de strategie, pentru a-]i putea p`stra „sângele rece”. Un medic la sec\ia de urgen\e î]i prive]te pacien\ii ca pe „cazuri de rezolvat”, pentru c` dac` s-ar implica emo\ional în povestea fiec`rui pacient, nu ar mai putea s`-]i fac` meseria cum trebuie. Un om care are de f`cut o munc` scârboas` reu]e]te s` se deta]eze spunându-]i c` „totul este doar o gr`mad` de atomi”.

Negarea ne ap`r` de ceva prea dureros prin a refuza din start acceptarea acelei idei. Uneori pur ]i simplu refuz`m s` credem c` un lucru este adev`rat, pentru a ne proteja.

Exemple: P`rin\ii unui copil refuz` s` cread` c` este adev`rat faptul c` fiul lor e pe moarte; o femeie afl` la maturitate c` a fost adoptat`, îns` ea e convins` c` totul e de fapt o fars` de prost-gust pe care i-o fac cei din jur, etc.

Pe o scurt` perioad` de timp negarea poate fi considerat` un mecanism de ap`rare s`n`tos, în sensul c` ne ofer` ini\ial timpul necesar acomod`rii cu situa\ia nou` cu care ne confrunt`m, dureroas`, stresant` ]i prevenid astfel anumite reac\ii intense, de criz` sau luarea unor decizii de moment inadecvate (“ A] vrea s` mor ]i eu ]tiindu-l pe el mort, via\a mea un mai are nici un sens”). Reversul medaliei este îns` atunci când nu se dep`]e]te starea de negare. S` ne gândim pu\in cum ar decurge evenimentul din exemplul dat mai sus. Considera\i c` este eficient` negarea pe termen mediu sau lung? Cu siguran\` nu, pentru c` negând în continuare situa\ia nu ne vom putea adapta ]i implica în situa\iile ce urmeaz` a se desf`]ura ]i un vom mai func\iona ca ni]te oameni adapta\i vie\ii noastre ]i lumii în care tr`im. Este deci foarte important s` con]tientiz`m c` negarea este doar o solu\ie pe termen scurt ]i c` ea nu va schimba de fapt realitatea.

Deplasarea ne ofer` o modalitate de a ne satisface par\ial o dorin\` care altfel ar fi imposibil`/ interzis`. De]i satisfac\ia nu este total`, m`car o parte din tensiunea pe care o sim\im dispare.

Exemplu: Un b`rbat furios pe ]eful s`u nu se poate r`zbuna pe el pentru c` ar fi concediat, îns` când ajunge acas` „î]i vars` nervii” pe so\ia sa; un tân`r cu tendin\e agresive descoper` modalit`\i mai pa]nice de a-]i exprima agresivitatea: prin pictur`.

Copingul, mai mult decât o simpl` reac\ie la stres, reprezint` o strategie multidimensional` de control, a c`rei finalitate este schimbarea, fie a situa\iei, fie a aprecierii subiective.

Criteriile de eficacitate a copingului sunt ]i ele multidimensionale:

controlul sau reducerea impactului agresiunii asupra starii de confort fizic ]i psihic conducând la reducerea excita\iei ]i depresiunii;

stilul activ centrat pe rezolvarea problemei este mai eficace decât cel pasiv, centrat pe emo\ie;

în func\ie de caracteristicile situa\iei, de durata ]i controlabilitatea ei:

evitarea este eficace la un stres pe termen scurt;

strategiile active sunt eficace la un stres pe termen lung;

strategiile active nu sunt eficace în cazul unor situa\ii necontrolabile.

Copingul poate influen\a ]i starea de s`n`tate fizic`, influen\` îns` dificil de evaluat (prin studii prospective, de exemplu, biomedicale costisitoare).

Totu]i, exist` influen\e care pot fi identificate:

influente asupra: frecven\ei, intensit`\ii ]i duratei unor parametri fiziologici (tensiune arterial`, frecven\a cardiac`, frecven\a respiratorie) ]i neurochimici de stres (catecholaminele urinare, cortizol sanguin etc.);

poate afecta direct si negativ s`n`tatea (risc de morbiditate ]i mortalitate) când îi corespunde utilizarea excesiv` de substan\e nocive sau activit`\i cu risc;

strategiile centrate pe emo\ii pot amenin\a s`n`tatea pentru c` împiedic` punerea în func\iune a unor comportamente adaptative (de exemplu, negarea unei boli determin` consultarea tardiv` a medicului).

Teoria cognitiv` a stresului prezint` aspecte pozitive pentru c` nu mai consider` stresul doar ca un stimul obiectiv amenin\`tor, nici ca un r`spuns emo\ional linear, dependent de gravitatea acestuia, ci ca un proces dinamic mediatizat de alte dou` procese – evaluarea cognitiv` a evenimentului (controlabilitatea) ]i strategiile de coping (de control efectiv) – ambele fiind în interac\iune.

Aceast` nou` conceptie dep`]e]te modelul fiziologic al lui Selye (1956) care ignor` complexitatea rela\iilor între fiziologic ]i psihologic ]i mecanismele implicate în st`rile de stres-distres-eustres.

Este, de asemenea, important` prin utilizarea ei în informarea ]i formarea personalului confruntat cu diferite tipuri de stresuri profesionale ]i prezentând diferite caracteristici individuale de rezisten\` sau, din contr`, de vulnerabilitate la stres.

Este îns` absolut necesar de a nu pierde din vedere întregul biopsihosocial pe care îl reprezint` individul uman ]i de a aborda problema form`rii unor conduite adaptative multidimensional, a]a cum este activitatea profesional`, a]a cum este individul ]i a]a cum sunt rela\iile individ-activitate.

Capitolul III.

STRATEGII DE COPING LA COPIII

CU P~RIN|I DIVOR|A|I

“A trata familiile nu este o chestiune ce depinde

doar de teorie si tehnica, ci este un act de iubire.”

(Nichols & Schwartz)

3.1. Divor\ul ]i situa\ia copilului

Una din doua casatorii in zilele noastre se sfarseste prin divort sau separare si multe familii divortate au copii. Parintii care divorteaza sunt frecvent ingrijorati in legatura cu efectul divortului asupra copilului. In aceasta perioada dificila parintii pot fi preocupati de propriile probleme, dar ei continua sa fie cele mai importante persoane din viata copiiilor lor.

In timp ce parinti pot fi ravasiti sau dimpotriva usurati ca urmare a divortului, copiii sunt invariabil speriati si confuzi datorita amenintarii securitatii lor. Unii parinti sunt atat de raniti sau coplesiti de divort incat pot cauta alinarea la copilul propriu. Divortul poate fi interpretat gresit de catre copil daca parintii nu ii spun ce se intampla, cum este si cum nu este implicat copilul si ce se va intampla cu el. Copilul poate crede destul de des ca el este cauza conflictului intre mama si tata. Multi copii isi asuma responsabilitatea de a-si impaca parintii, uneori prin propriul sacrificiu. Vulnerabilitatea la bolile fizice si mentale la copil poate apare datorita pierderii unuia sau ambilor parinti ca urmare a divortului. Oricum, cu grija si atentie, forta familiei poate fi mobilizata in cursul divortului, si copiii pot fi ajutati sa se adapteze constructiv la conflictul parental.

Semne de stres la copil [n caz de divor\ al p`rin\ilor

Parintii trebuie sa urmareasca semnele de stres la copil. Copilul mic poate reactiona la divort prin agresivitate si comportament necooperant sau prin retragere. Copiii mai mari pot sa devina foarte tristi. Performantele scolare pot avea de suferit si tulburarile de comportament sunt ceva obisnuit la acesti copii. La adolescenta si in perioada de adult copiii din familiile divortate pot avea probleme in propria relatie si probleme de stima de sine.

Copiii se descurca cel mai bine in caz de divort daca stiu ca mama si tata vor continua sa ramana parintii lor si vor continua sa se implice in viata lor, chiar daca casatoria parintilor ia sfarsit si parintii nu mai locuiesc impreuna. Disputele prelungite asupra custodiei sau cererea adresata copilului de a alege unul dintre parinti pot fi daunatoare. Cercetarile arata ca copiii se descurca bine in caz de divort daca parintii coopereaza in ceea ce ii priveste pe ei. Este vitala implicarea parintilor spre binele copilului.

Tratamentul si psihoterapia  copilului in caz de divort al parintilor

Daca copilul prezinta semne de stres, medicul de familie sau pediatrul poate trimite parintii la un psihiatru sau psihoterapeut pentru evaluare si tratament. In plus, psihiatrul sau psihoterapeutul se poate intalni cu parintii pentru a-i invata cum sa diminueze stresul produs de divort in intreaga familie. Psihoterapia poate ajuta atat copilului cat si parintilor implicati in divort.

Indiferent de varsta la care se afla, copilul supus stresului desparire a parintilor trebuie sprijinit pentru a putea trece cu mai multa usurinta aceasta situatie. Ceea ce trebui sa suporte copilul este extrem de dureros si de traumatizant. Pentru ca trecerea peste acest eveniment sa fie suportata cat mai usor, parintii trebui sa se respecte si sa discute asemenea unor adulti responsabili.

3.2. Modele de consiliere

Thompson si Rudolph, 1992, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) spuneau că factorii care au o importanta mai mare in cazul tensiunii si al conflictului inainte de divort sunt durata mare a conflictului dintre parinti si modul in care parintii se acomodeaza ( adapteaza) imediat dupa divort, acestia fiind chiar mai importanti decat consideraeiile de dezvoltare a copilului. Se crede totusi, ca tori acesti factori sunt importanti si ca intr-un program de consiliere si indrumare, va trebui sa intelegem toate elementele care pot influenta modul in care va reactiona copilul la divortul parintilor.

Strangeland, Pellegreno si Lundhold, 1989, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) au construit urmatorul chestionar utilizandu-l ca un mod de masurare a atitudinilor, a credintelor si a comportamentului copiilor fata de familiile lor, scoala, sănatate si divortul parintilor. Acest instrument il ajuta pe consilierul scolar prin faptul ca poate fi aplicat fiecarui copil in parte.

Consilierul citeste fiecare afirmatie rugand copiluil ca la fiecare afirmatie sa spuna "da" sau "nu".

Chestionar:

Sunt chiar tare bolnav.

Adesea ma simt singur.

Nu pot sta linistit.

Nu-mi place acum sa stau mult cu alti copii

Stiu ca intotdeauna cineva va avea grija de mine

In mod obisnuit sunt fericit.

Nu pot avea grija de mine.

Am cativa prieteni buni

Exista cel putiun un adult cu care pot discuta despre problemele mele.

Adesea am probleme cu profesorii la scoala

Ajut mult acasa

Adesea strig la oameni

Mă descurc bine la scoala

Mi-ar placea sa fiu îmbratisat mai des

Visez cu ochii deschisi aproape tot timpul

As dori sa petrec mai mult timp cu tata

Majoritatea celor mari pot fi de incredere

Adesea sunt suparat pe tata

Ma simt iubit

Nu ma ingrijoreaza prea mult problemele parintilor mei

Chiar am des probleme cu somnul

Aproape tot timpul sunt trist

Intru intr-o multime de necazuri la scoala

Petrec cat de mult timp posibil jucandu-ma cu prieteni mei

Adesea mi-e frica

Cred că plang prea mult

Ma simt neajutorat

Am cel putin un prieten cu care sa vorbesc atunci cand sunt suparat

Nu pot sa ma concentrez la munca de la scoala

Sunt multe batai intre parintii mei

Ma inteleg bine cu ambii parinti

Adesea ma simt ca batut

Am probleme cu activitatea scolara

Ma ingrijorez ca nu sunt destui bani pentru lucrurile de care am nevoie

Imi place sa fiu singur

As dori sa stau mai mult timp cu mama

Ma gandesc ca ma voi casatori si eu intr-o zi

Adesea sunt suparata pe mama

Parintii mei se cearta mult

Ma simt jenat cand profesorii sau colegii ma intreaba ceva despre parintii mei

Nu-mi place sa stau linistit

Sunt tare îngrijorat

Sunt sigur ca amandoi parintii ma iubesc

Adesea ma trezesc noaptea

De multe ori ma doare stomacul

Am mult timp pentru mine

Rad mult

Pot să vorbesc cu usurinta cu alti copii despre divort

Cred ca mama si tata vor fi iar impreuna

Lucrurile sunt mai bune pentru parintii mei de cand au divortat

Pot discuta cu mama despre divort

Uneori sunt ingrijorat ca am facut ceva care i-a făcut pe parintii mei sa divorteze

Ajut in casa mai mult decat o faceam inainte de divort

Stiu ca parintii mei nu vor mai locui niciodata impreuna

Lucrurile sunt mai bune pentru mine de cand au divortat parintii mei

Am inteles de ce parintii mei au divortat

Sunt ingrijorat sa nu fiu lasat singur

Pot discuta cu tata despre divort

In functie de raspunsurile copilului la acest de chestionar, consilierul va putea evalua care este "raspunsul" copilului fata de divortul parintilor, utilizand urmatoarea lista (Wallerstein si Blakeslee, 1989, cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995):

1. Copilul constientizeaza ca divortul a avut loc, ca parintii nu mai sunt casatoritii si ca trebuie sa se obisnuiasca cu realitatea.

2. Copilul tinde sa se elibereze de orice conflict ramas intre parinti si sa se concentreze asupra propriei persoane si asupra a ceea ce inseamna " sa fii copil " .

3. Doreste rezolvarea pierderilor datorate divortului – pierderea unui parinte, a mediului familial, a prietenilor sau a unui mod mai confortabil de trai.

4. Depasestete supararea/furia si sentimente de auto – invinovatire

5. Acceptarea faptului ca divortul este permanent si ca parintii nu se vor impaca.

Toate acestea sunt importante mai ales pentru adolescenti deoarece stadiul lor de dezvoltare inseamna invatare, stabilirea si mentinera relatiilor bazate pe dragoste.

3.3. Strategii de interven\ie

Anumiti factori cum ar fi conflictul din familie inainte si chiar dupa divort, lungimea perioadei in care exista tensiunea, reactia parintilor la conflict, adaptarea parintilor la divort pot influenta modul in care vor reactiona copiii la fenomenul divortului.

Fiecare copil percepe in mod diferit procesul unui divort. Cea mai bună cale de a ajuta copilul este de a-i arata modul in care se poate adapta la schimbarile cauzate de divort. Pentru aceasta consilierul scolar trebuie sa lucreze cu copilul, cu profesorii si cu parintii acestuia.

Copiii. Dup` aplicarea chestionarului personal, consilierul isi va planifica strategia de interventie. Pentru unii copii aceasta va contine doar o simpla consultare cu directorul scolii, profesorii si / sau cu parintii. Pentru alti copii, consilerul va trebui sa fie capabil să aleagă care este modalitatea cea mai buna de a ajuta copilul. In primul rand consilierul va fi nevoit sa decida daca va utiliza consilierea individuala, grupul de consiliere sau ajutorul clasei. Literatura de specialitate ne arata ca cea mai utilizata metoda este consilierea in grup.

Cand se utilizeaza consilierea individuala, consilierul poate combina discutiile cu jocuri, marionete, vizualizarea de filme si documentare, exercitii de terapie prin arta, jocuri de rol si povestioare. Unele discutii vor fi centrate pe ceea ce simte copilul in timpul sedintelor de grup, iar alte discutii vor fi centrate pe modul in care reactioneaza la schimbarile din viata sa. Ceea ce se urmareste in cadrul sedintelor de grup este de a oferi copilului oportunitati pentru:

marirea abilitatii lor de a intelege si a exprima sentimente proprii fata de divor\;

sa vada ca si alti copii au experiente semanatoare cu ale lor;

sa invete mai multe despre ceea ce implica procedura de divort si cum afecteaza in mod normal persoanele si familiile lor;

imbunatatirea imaginii de sine si a atitudinilor fata de parintii lor (Cantrell, 1986, cf. J.J. Muro, T. Kottman,).

Cu ajutorul consilierului copiii vor putea sa se adapteze foarte bine acestei perioade de criza din viata lor, fara sa fie afectat comportamentul scolar si invatarea.

Profesorii. Atunci cand parintii divorteaza, profesorii au un rol foarte important, asigurand continuitatea in mediul copilului. La inceputul strategiei, consilierul se consulta cu profesorii in legătura cu comportamentul copilului in clasa, in ce masura a fost influentat de divort, si cum pot acestia sa ofere sprijin copilului care trece prin aceasta perioada tulbure. Profesorii vor trebui sa poata recunoaste reactiile severe emotionale a copilului la divortul parintilor si modul adecvat in care sa prezinte copilul consilierului scolar.

Parintii. Este foarte important sa se lucreze cu parintii divortati astfel incat acestia sa ajute la minimalizarea consecintelor cauzate de divort. Parintii trebuie sa stie cum sa vorbeasca cu copilul despre divort fara sa-i adanceasca mai mult sentimentele de vinovatie. Consilierul scolar adesea ofera suport parintilor divortati prin servicii de consiliere, sau poate sugera apelarea la de resursele comunitare prin intermediul grupurilor de suport a persoanelor divortate. Este esential ca parintii sa se impace cu propriile lor emotii (trairi) si reactii, astel incat sa poata dovedi o maxima intelegere a problemelor copilului in aceasta perioada.

A creste si educa un copil nu inseamnă doar un control asupra comportamentului lui ci un mijloc de atingere a scopului final, acela de sprijinire a copilului in vederea formarii caracterului, a asumarii responsabilitatii pentru comportamentul personal.

3.3.1. Scopul ]i obiectivele interven\iei

Scopul    principal    al    acestei    interventii    este    descoperirea    atitudinilor   sicomportamentelor copiilor fata de familie, prieteni, scoala si divortul parintilor(efectelor psihosociale ale divortului). 

Scopuri secundare :

desprinderea de conflictul dintre parinti si concentrarea pe propriile lor preocupari;

sa aiba expectante realiste privind stabilirea si pastrarea relatiilor firesti cu parintii;

sa isi rezolve sentimentele negative de furie si de autoinvinuire;

sa treaca peste divortul parintilor si sa se obisnuiasca cu acest lucru intelegandu-1 ca o decizie definitiva.

Obiectivele generale ale interven\iei:

armonizarea relatiilor interpersonale, o mai buna comunicare si socializare in sensul dezvoltarii de strategii proprii de rezolvare a conflictelor;

sa oferim o perspectiva pozitiva copilului asupra ambilor parinti, incredere in ei, pentru a avea incredere in sine si in fortele proprii, pentru acceptare de sine;

dezvoltarea abilitatilor sociale, de interactiune cu ceilalti.

3.3.2. Metode, tehnici ]i instrumente de interven\ie

Metoda de interventie folosita este grupul format din patru membri care apartin unor familii monoparentale. Deci metoda principala este munca centrata pe grup.

Metoda de lucru grupul, ofera suport mutual persoanelor cu nevoi si experiente asemanatoare, astfel ca membrul grupului are sentimentul ca nu este singur in aceasta situatie; se ofera fiecarui participant posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere si sasi exerseze abilitatile de comunicare. in general, in formarea unei conduite comportamentale adecvate, se utilizeaza preponderent cateva metode traditionale: convingerea prin explicatii, demonstratii, povestiri, sfaturi etc. insa in cazul de fata, am ales si tehnici ce tin de exteriorizarea afectiva si care sa-i faca pe acesti copii sa fie mai sociabili in grupul ales. Am folosit si metoda jocului, prin diverse activitati.

Se ia [n considerare faptul c` participan\ii pot sa ofere feed-back pozitiv, fiecare membru al grupului invatand despre sine si despre ceilalti. {n cadrul grupului copiii pot [ncuraja sau facilita schimbarea comportamentala, prin observare, asimilare si exersarea unor noi comportamente. Formularea scopurilor impreuna privind schimbari comportamentale, dezvoltarea abilitatilor sociale si de interactiune cu ceilalti si eliminarea gandurilor negative au fost indisepensabile in aceasta interven\ie.

{n munca cu grupul fiecare membru poate fi un potential terapeut, contribuie la cresterea stimei de sine a participantilor, avand o dinamica ce poate incuraja o schimbare atitudinala prin intermediul schimbului de idei si opinii. S-a pus accent pe ajutorul oferit copilului sa se cunoasca si sa se autoevalueze. S-a asigurat o atmosfera calda si empatie, fara sa fie excluse interpretarile si confruntarea constructiva. S-a utilizat ca tehnica de lucru si informarea, acest lucru insemnand ca foarte multe informatii au fost dirijate de la consilier spre copil. Totodata, utilizarea sugestiei a fost de un real folos pentru copii. S-au sugerat modalitati, c`i care pot fi luate in discutie. Tehnica adresarii intrebarilor este utila deoarece poate ajuta mult copilul in modul de a vedea lucrurile si de a scoate in evidenta anumite aspecte, care altfel ar putea ramane in umbra.

Grupul este cunoscut ca fiind o metoda eficienta de a lucra pentru rezolvarea deprobleme, poate oferi un sentiment de apartenenta si poate construi o retea sociala, de suport; poate consolida abilitatile participantilor de a lucra in echipa.

{n urma clarificarii scopurilor si obiectivelor s-a mai folosit ca tehnica de lucru discutiile de grup si jocurile de rol, (jocul poate fi considerat si un mecanism de aparare impotriva problemelor si o modalitate de control a comportamentului, mai ales sub forma rolurilor diverse). Aceste tehnici sunt relaxante, dar in acelasi timp eficace, crescand coeziunea grupului. Se pune accent pe dirijarea aten\iei copilului spre acte si comportamente constructive.

Confruntarea a asigur` sprijin copiilor pentru asumarea propriei responsabilitati. Se folose]te din plin si incurajarea, deoarece este una din cele mai bune mijloace de a ajuta copilul sa-si realizeze nevoile si sa-si asimileze noi comportamente si trairi.

Pentru interventia directa, se poate folosi reflectarea sentimentelor, medierea conflictelor, intarirea pozitiva pentru restructurarea de suprafata a insight-lui, iar jocul de rol ajut` la cre]terea sentimentului de coeziune social`.

Capitolul IV.

Studiu de caz

Strategii de coping {n consilierea individual~

a copilului cu p~rin|i divor|a|i

3.1. Prezentarea ]i evaluarea ini\ial` a cazului

Florina este o adolescent` [n v@rst` de 15 ani, elev` [n clasa a VIII-a. Mama adolescentei devenise foarte [ngrijorat` de o vreme deoarece fiica sa [n urma evenimentului petrecut [n urm` cu un an adic` divor\ul de tat`l fetei o afectase foarte mult. Mama a luat hot`rârea de a apela la un consilier care s` o ajute pe fiica s` dep`]easc` problemele cu care se confrunt`, aceasta a apelat la un consilier recomandat de diriginta fetei ]i a stabilit [mpreun` cu acesta o [ntâlnire cu adolescenta.

Solicitant: B.F.I.

Data solicit`rii: 16. 02. 2015

Tipul cazului: este o situa\ie medie deoarece adolescenta are nevoie de ajutor pentru a dep`]i problema divor\ului dintre p`rin\i care a afectat-o, [n ceea ce prive]te comportamentul , este mereu retras`, [ncerca s` evadeze [n imaginar, nu poate s` accepte realitatea.

Date de identitate:

Nume ]i prenume: B.F.I

Vârsta: 15 ani

Domiciliul legal: com. Greci, jud. Tulcea;

Domiciliul [n fapt: com. Greci, jud. Tulcea;

Starea civil`: nec`s`torit`

Alte date relevante:

Adolescenta este eleva [n clasa a VIII-a, locuie]te [mpreun` cu mama sa, [n ultima perioad` mai exact de când p`rin\ii acesteia au divor\at datorit` faptului c` nu se mai [n\elegeau deloc, Florina a [nceput s` aib` tulbur`ri de comportament fa\` de mama, rezultatele ]colare au sc`zut foarte mult fa\` de perioad` anterioar` când ea era cea mai bun` din clasa , tot timpul este retras` ]i nu comunica cu nimeni ba chiar a [nceput s` ]i fumeze ]i s` evadeze [n imaginar. Situa\ia financiar` este bun` (mama lucreaz` [ntr-o institu\ie de produse farmaceutice ]i câ]tig` destul de bine) chiar dac` tat`l fetei nu mai contribuie la venitul casei ba chiar nici nu mai \ine leg`tura cu aceasta.

Motivul solicit`rii:

Adolescenta dore]te o schimbare [n via\a ei, chiar dac` solicitarea a f`cut-o mama ei ca s` o ajute. Prin faptul c` mama ei a [ncercat s` o ajute asta a f`cut-o s` []i doreasc` schimbarea, s` fie la fel ca [nainte sau poate ]i mai bine. Ea dore]te s` treac` peste trauma produs` de divor\ul p`rin\ilor ei care a f`cut-o s` fie ceea ce este acum. Vrea s` []i schimbe comportamentul fa\` de mama sa ]i s` [ncerce s` comunice mai mult cu aceast` dar ]i cu cei din jur, dar nu [n ultimul rând vrea s` [ncerce s` vad` realitatea s` nu mai fug` de ea. []i dore]te solu\ii la problemele pe care le are.

Observa\ii:

{n cadrul primei [ntâlnirii fata s-a ar`tat a fi dispus` s` g`seasc` solu\ii la problemele pe care le are ]i asta se datoreaz` faptului c` mama sa a fost cea care a apelat la specialist ca s` o ajute pe ea. Adolescenta este [ns` pu\in inhibata la [nceputul [ntâlnirii ]i parc` [i este fric` s` vorbeasc` dar dup` un timp []i revine, [mbr`c`mintea pe care o are este una dezordonat` ]i folose]te un machiaj prea matur pentru vârsta ei.

Concluzii: Florina []i dore]te schimbarea ]i pentru asta e nevoie ca specialistul s` o ajute s` se deschid`, s` []i exprime gândurile ]i sentimentele fa\` de mama sa dar ]i fa\` de cei din jur ]i s` [ncerce s` accepte realitatea. Pentru acest caz se recomand` consiliere.

3.2. Alegerea ]i argumentarea abord`rii utilizate

Terapia centrat` pe client are la baz` un model al personalit`\ii care accentueaz` rolul deosebit al dezvolt`rii sau al auto actualiz`rii. Obiectivul ideal al actualiz`rii este dezvoltarea deplin` a personalit`\ii ]i tendin\a de a evolua [n direc\ia maturiz`rii. Tân`ra B.F.I. are nevoie de ajutor pentru a dep`]i situa\ia provocat` de divor\ul p`rin\ilor, [ncurajare ]i [ndrumare pentru a accepta realitatea ]i pentru a recâ]tiga [ncrederea [n propria persoan` dar ]i [n mama sa, devotament ]i aten\ie necondi\ionat` pe tot parcursul procesului de consiliere.

A fost aleas` aceast` abordare deoarece tân`ra B.F.I e con]tient` de problemele sale, sentimentele sale dar are nevoi de [ncurajare, sprijin, [ndrumare, [n luarea deciziilor potrivite.

Rolul consilierului

Consilierul va promova un climat [n cadrul c`ruia adolescenta s` se simt` liber` ]i [ncurajat` ]i de asemenea trebuie s` acorde [ncredere celor spuse de client. Consilierul este con]tient de de limbajul verbal ]i nonverbal al persoanei ]i ofer` feed-back asupra celor observate.

Abordarea centrat` pe individ presupune o pozi\ie nedirectiv` solicitându-i consilierului s` nu ofere sfaturi, interpret`ri, s` nu critice ]i s` nu provoace, deoarece aceste comportamente ar putea contraveni abilit`\ii [nn`scute a oamenilor de a fi agen\i ai propriilor schimb`ri.

Dezvoltarea rela\iei de consiliere ]i explorarea situa\iei

Stabilirea rela\iei de consiliere este considerat` o etap` important`. Rela\ia de consiliere trebuie s` se caracterizeze prin [ncredere ]i respect de ambele p`r\i, prin autenticitate, s` creeze siguran\a necesar` dezv`luirii ]i explor`rii preocup`rilor clientului ]i deasemenea are obliga\ia de a men\ine confiden\ialitatea datelor furnizate.

Adolescenta B.F.I con]tientizeaz` c` are o problem` ]i dore]te ajutor pentru a dep`]i situa\ia provocat` de divor\ul p`rin\ilor, [ncurajare ]i [ndrumare pentru a accepta realitatea ]i pentru a recâ]tiga [ncrederea [n propria persoan` dar ]i [n mama sa, confiden\ialitatea, acceptare, ascultare, sinceritate, devotament ]i aten\ie necondi\ionat` pe tot parcursul procesului de consiliere.

Consilierul creeaz` un climat [n care Florina s` se simt` liber` deasemenea [i poate oferi acesteia confiden\ialitate, ajutor, respect, sinceritate, [ncurajare ]i acceptare recâ]tigarea stimei de sine dar ]i stabilirea unei leg`turi cu mama sa prin recâ]tigare [ncrederii [n aceast`.

Tân`ra B.F.I. este s`n`toas` din punct de vedere clinic. Este eleva [n clasa a VIII-a la ]coala general` din com. Greci, rela\iile cu colegii de clasa sunt bune, doar c` nu comunic` foarte mult cu ace]tia preferând mai mult s` fie retras`, [n ultima perioad` nu mai este premianta ]colii precum era o dat`, nu are o rela\ie foarte bun` cu mama sa.

Consilierea cu B.F.I este una individual` pentru a elimina eventual unele bariere de comunicare.

Consilierul are o p`rere bun` despre tân`ra B.F.I, vede [n ea o fire puternic` ]i dornic` de schimbare.

Pentru ajutarea tinerei consilierul [i spune acestei rolul pe care el [n ocupa [n [ndrumarea acesteia spre a-]i [nvinge temerile, st`rile de anxietate [ntr-un cuvânt pentru a ajuta la schimbarea ei prin a o ajuta s` []i descopere for\ele necesare schimb`rii.

3.3. Interven\ia propriu-zis`

Desf`]urarea procesului de consiliere

Prima ]edin\` – Cunoa]terea tinerei B.F.I; clarificarea problemei

C: Bun`, numele meu este A.L. ]i sunt asistentul social din cadrul acestui centru

B.F.I.: Bun` ziua…(r`spuns cu voce tremurând` ]i cu o pauz` [n r`spuns) eu sunt B.F.I.

C: Te rog s` iei loc!

B.F.I: Mul\umesc! (\ine privirea [n jos)

C: Ce mai faci? ([ncurajare minimal` verbal`)

B.F.I: Eu,…vin de la ]coal`… (r`spunde cu o voce ce parc` marcheaz` o fric`)

C: }i cu ce problem` vii ast`zi la mine? (explorarea situa\iei)

B.F.I: }ti\i…. cred c` am nevoie de ajutor! (ridic` privirea ]i prive]te [n ochi, citindu-i-se astfel sinceritate ]i dorin\a)

C: A]a crezi..? (parafrazare)

B.F.I: Da (un r`spuns scurt ]i sigur)

C: {mi po\i povesti?

B.F.I: {n urm` cu ceva timp mama ]i tata s-au desp`r\it….(se l`s` o t`cere)

C: }i…..?? ([ncurajare minimal` verbal`)

B.F.I: }i…eu nu am fost de acord cu aceast` desp`r\ire…(se remarc` o triste\e [n vocea ei) dar a]a au zis ei c` este mai bine .Uneori simt ca eu sunt cea vinovat`…

C: Spui c` te sim\i vinovat`, ce te face s` crezi asta?

B.F.I: P`i…nu ]tiu eu am vrut s` fie mama ]i tata al`turi de mine….([]i ]terge o lacrim` [ncercând s` nu fie observat`)…am vrut o familie de care s` m` pot bucura, nimeni nu m` [n\elege nici ea….. (o pauz` de vorbire)

C: Ea..? Cine este..?

B.F.I: Daaa..”ea”… este mama. }ti\i noi nu prea avem o rela\ie bun`…. (\ine capul [n jos mototolind un ]erve\el [n mân`)

C: {n\eleg. Crezi c` mama ta se face vinovat` de sup`rarea ta? ([ncurajarea ]I clarificarea situa\iei)

B.F.I: Acum nu mai ]tiu……poate am judecat-o gre]it… (se simte un regret [n voce)… ]i ea de fapt mi-a vrut binele…nu ]tiu… (se simte confuz`). Simt c` tr`iesc [ntr-o lume ce parc` nu [mi apar\ine, nu ]tiu ce este cu mine… m` enerveaz` orice, mi-am pierdut ]i prietenii (se simte [n glas o dezam`gire iar fata e trist`).

C: {n\eleg c` te sim\i confuz`,singur`,abandonat` ]i din pricina sup`r`rii tale te-au p`r`sit prietenii?

B.F.I: Da a]a este… nu mai sunt cum eram o dat`… eram vesel`, eram ce mai bun` la scoal` aveam prieteni care [mi erau al`turi… acum…. nimic nu mai e din ce a fost. ([]i schimb` pozi\ia corpului privind spre fereasta cu o privire trist`..)… sunt singur`, acum sunt proast`.. ([]i ]terge for\e discret o lacrim` de pe obraz)

C: Probabil notele mai mici pe care le-ai luat la scoal` te fac s` te sim\i proast`.

B.F.I: P`i eram premiant`… to\i m` ]tiau de ce mai bun` acum nici nu m` mai b`ga [n seam`… (ofteaz`..). Poate nu mai vorbesc cu mine pentru c` p`rin\ii mei au divor\at… ([ngândurat`..)

C: Ce te face s` crezi c` acesta ar fi un motiv de a te abandona prietenii?

B.F.I: P`i… nu ]tiu dar acum o mie de gânduri ce mi-au invadat capul.. nu mai ]tiu ce s` cred.. a]a m` simt.. pierdut` (tonul voce remarc` o stare de confuzie ]i de descurajare)

C: Asta este felul [n acre te sim\i acum?

B.F.I: P`i…. m` simt pierdut` de parc` a] fi [ntr-o lume din care nu mai pot ie]i. Totul mi se pare [nchis….. (regret, triste\e, descurajare…) uneori simt c` m` sufoc …

C: (consilierul aprob` c` [n\elege prin mi]carea capului dându-i de [n\eles c` poate continua)

B.F.I: Dar cred c` e vina mea…. am r`nit-o mult ]i pe mama (voce [i tremura ]i se simte un regret profund)… cred c` sufer` din cauza mea… nu cred c` m` mai pot schimba, nu cred c` [mi mai pot [ndrepta comportamentul ]i s` fiu ceea ce am fost…nu cred (se simte [nc` regretul [n voce ]i subliniaz` cuvântul „nu cred”)

C: Din ceea ce mi-ai spus [n ora tocmai ce a trecut am remarcat c` te sim\i vinovat` de toate cele [ntâmplate ,e]ti confuz` dar vrei o schimbare ]i anume aceea de a devenii ceea ce ai fost o dat`. Am [n\eles bine..?

B.F.I: DA a]a este (un r`spuns prompt ]i sigur)

C: Timpul nostru s-a terminat. Vrei s` te [ntorci ]i s`pt`mâna viitoare?

B.F.I: Crede-\i c` exist` o schimbare? ( speran\` din ochii tinerei o face s` schi\eze un zâmbet)

C: Dac` tu crezi c` ]edin\ele noastre te pot ajuta s`-\i rezolvi problema, eu sunt aici ]i s`pt`mâna viitoare la aceea]i or`.

B.F.I: Mul\umesc voi fi aici ]i s`pt`mâna viitoare (se remarc` o speran\` [n voce)

Raport de consiliere

Scopul sesiunii: Cunoa]terea reciproc`, sprijinirea beneficiarei, identificarea problemelor precum ]i formare unei rela\ii de [ncredere [ntre consilier ]i beneficiar

}edin\a s-a desf`]urat [n cabinetul consilierului, un loc adecvat corect luminat care a permis o comunicare favorabil` consilierii dintre client ]i consilier.Adolescenta are re\ineri [n ceea ce prive]te schimbarea s` ]i [ndreptarea spre mai bine.Consilierul poarta o discu\ie deschis` cu aceasta ]i o ascult` f`r` a o [ntrerupe l`sând-o s`-]i con]tientizeze singura gre]elile.

Atât din limbajul nonverbal cât ]i din cel verbal putem s` ne d`m seama c` adolescenta al c` nu se simte bine cu sine ]i acest lucru poate fi remarcat prin cuvintele pe care ]i le adreseaz` la persoan` s` dar pe parcursul ]edin\ei se remarc` o schimbarea ]i anume c` Florina vede o s`mân\` de “bine” [n ceea ce va urma.

Consilierul a [n\eles problema pe care o are Florina ]i de aceea la sfâr]itul sesiunii dup` examinarea situa\iei [i cere acesteia s` revin` ]i s`pt`mâna viitoare dac` crede [n schimbarea sa.

Tehnicile abordate [n aceast` ]edin\` au fost folosite astfel [ncât s` o ajute pe Florina s` poat` reu]i schimbarea, acestea sunt:

[ncurajarea minimal` verbal`; s-a folosit aceast` tehnic` pentru a [ncuraja adolescen\a s` poat` vorbi [n siguran\` ]i pentru a-]i putea [nvinge teama, emo\iile.

explorarea situa\iei; s-a folosit aceast` tehnic` pentru a afla motivul cu care Florina vine la ]edin\`

parafrazarea este legat` de [ncurajare.

clarificarea situa\iei; s-a folosit acesta tehnic` pentru a [n\elege ]i clarifica situa\ia cu care se confrunta Florina ]i anume de a [n\elege cine este acea persoan` “ea” pe care o introduce tân`ra [n discu\ie.

c`utarea pozitivului ]i for\elor clientului are rolul de a identifica for\ele pozitive ale clientului spre schimbarea ce urmeaz` a fi realizat`

ascultare activ` ]i [ncurajare nonverbala: ascultarea activa arat` persoanei aten\ia pe care o acorda consilierul problemei sale iar prin [ncurajarea minimal` o [ndeamn` sau [i ar`ta c` poate continua ca el a [n\eles ]i [l ascult` [n continuare

rezumarea are rolul de a descoperi rela\ia dintre problemele cheie ]i a le reformula

Rezumat:

B.F.I [ncepe interviul cu o oarecare re\inere dar care dispare imediat datorit` tehnicilor folosite de consilier pe care acesta le are. Consilierul afla problemele beneficiarei ]i o ajuta ]i pe aceasta s` ]i le identifice singur` ]i o f`cea s` []i descopere singura solu\ii pentru rezolvarea problemei ce o oare dup` ce aceasta []i redobânde]te [ncrederea [n sine.

}edin\a 2

C: Bun` F ce mai fai?

B.F.I: Bine mul\umesc

C: Cum te mai sim\i?

B.F.I: M` simt un pic mai bine

C: S`pt`mâna trecut` am vorbit despre situa\ia [n care te afli ]i anume cea de sup`rare, dezn`dejde, neputin\` ce o tr`ie]ti dar ]i dorin\a ta de a te schimba

B.F.I: Da, da a]a este (zâmbe]te ]i r`spunde deschis)

C: Ce [mi po\i spune ast`zi despre tine, cum te mai sim\i?

B.F.I: P`i…ast`zi parc` m` simt mai [ncrez`toare [n for\ele proprii… (zâmbe]te ]i are o privirea luminoas` ]i lini]tit`)

C: {ncrez`toare?

B.F.I: {n urma discu\iei de s`pt`mâna trecut` am cam c`zut pe gânduri…. (prive]te fix [n ochi)… ]i cred c` pot mai mult… (tace, dar are o atitudine pozitiv` ce poate fi remarcat` din felul [n care st` pe scaun)

C: }i…?

B.F.I: Simit c` am gre]it, nu cred c` e bine s` m` comport a]a fa\` de cei de pe lâng` mine… (vorbe]te calm,fluid cu aceea]i schi\` de zâmbet de la [nceputul discu\iei)

C: Se pare c` te sim\i mai fericit` ]i ai o gândire mai pozitiv` fa\` de persoana ta.

B.F.I: Da [ncep s` fiu mai bine… m-am gândit la cele vorbite… (tace ]i l`s` privirea [n jos semnificând parc` un regret) ]i v-am dat dreptate

C: Spui c` m` avut dreptate?[n leg`tur` cu ce?

B.F.I: P`i… (tace..]i []i \ine privirea a\intit` [n jos)

C: Consilierul face o mi]care a capului [n semn c` [n\elege ]i c` o ascult` mai departe

B.F.I: Dup` ce am plecat de aici s`pt`mâna trecut` m-am gândit c` [ntr-adev`r merit s` [mi mai acord o ]ans`….o ]ans` la schimbare, pentru a nu-i mai r`ni ]i pe ceilal\i din jurul meu…. (se simte un tremurat [n vocea sa…)

C: }tii eu v`d [n tine o persoan` plin` de voin\` pentru schimbare. La prima ]edin\` mi-ai spus c` nu crezi [n schimbare, dar observ c` \i-ai schimbat opinia, nu?

B.F.I.: Da …. Merit (las` s` curg` o lacrim` pe obraz ]i r`spunde cu o voce tremurând)

C: Spune-mi mai mult despre ceea ce meri\i tu..?

B.F.I.: Da cred c` merit s` fiu fericit`, merit dragoste, merit respect ]i [n primul rând merit dreptul la schimbare….(o spune deschis ]i conving`tor ]i deasemenea pune accentual pe cuvântul “merit”)

C: Se pare c` te sinti nedrept`\ita

BF.I: Se poate spune ]i a]a…(m` aprob` f`r` ezitare)

C: Care este stare pe care o tr`ie]ti acum?

B.F.I: P`i m` simt bine… sper s` [mi refac toate leg`turile… s` m` [mpac cu mama ]i s` [mi recâ]tig prietenii (i-a o atitudine serioas` ]i []i [ntoarce privirea evitând s` m` priveasc` [n ochi)

C: Spui c` vrei s` te [mpaci cu mama ta,dar ai f`cut vreun pas pentru [mp`care?

B.F.I:… (tace ]i ofteaz`)

C: }i eu spun de multe ori c` nu vreau s` m` las de fumat dar totu]i nu fac nimic ]i continui s` fumez

B.F.I: Da… vreau dar nu fac nimic… ]tiu asta (r`spunde cu o voce trist`, []i \ine privirea [n jos [n semn de regret)

C: Crezi c` dac` nu vei vorbi cu ceilal\i despre problemele tale, [n special cu mama ta ce [\i poate fi cea mai bun` prieten`, vei reu]i s` te schimbi? S` ]tii c` este greu de una singur` s` faci un pas, las`-te ajutat` ]i de cei din jur dar [n primul rând reac\ioneaz` tu la dorin\a de schimbare, la dorin\a de mai bine.

B.F.I: Da…(pauz` [n vorbire,ofteaz`)…]tiu (se remarc` [n vocea s` regretul)

C: {n cadrul [ntâlnirii de ast`zi am putut vedea ]i o latur` a ta ]i anume cea “zâmbitoare” precum ]i s`mân\a de [ncredere ce pentru moment \i-ai acordat-o pentru schimbare, nu-i a]a?

B.F.I.: A]a este….(r`spunde cu sinceritate ]i schi\eaz` un zâmbet)

C: Te a]tept ]i s`pt`mâna viitoare, dar a] vrea ca pentru data viitoare s` te gânde]ti foarte bine ]i s` [mi spui 5 lucruri ce tu le consideri importante pentru fericirea din via\a ta.

B.F.I: Da sun` bine (se simte interesat` ]i am aproba categoric)

C: Atunci pe s`pt`mâna viitoare

B.F.I: La revedere

Raport de consiliere

Spre deosebire de prima [ntâlnire, Florina ast`zi este mult mai plin` de [ncredere [n sine schi\eaz` zâmbete [nc` de la [nceputul ]edin\ei ]i este deschis` pentru fiecare [ntrebare primit` neexistând probleme. Consilierul evit` ideea de a da sfaturi ]i o [ncurajeaz` s`-]i g`seasc` solu\ii proprii pentru schimbare.

Din comportamentul ei [\i po\i da seama c` acesta este dornic` de schimbare ]i de o lupt` pe care o poate \ine chiar ]i cu sine dar [n acela]i timp putem citi pe fa\a acestei ]i o oarecare dezam`gire sau mai bine zis fric` de un e]ec [n ceea ce prive]te dorin\a ei de a se reg`si. Rela\ia dinte consilieri ]i aceasta este una bun` ]i evolueaz`.

Scopuri sau planuri pentru ac\iuni ]i sesiuni de consiliere ulterioare: Consilierul exploreaz` atât situa\ia tinerei ]i pentru o descoperi ceea ce aceasta []i dore]te s` realizeze [n timpul ce urmeaz` [i propune ca pentru data viitoare s` realizeze o tem` ]i anume s` enumere 5 lucruri ce le considera importante pentru fericirea din via\a sa.

Evaluarea tehnicilor de consiliere: Tehnicile abordate [n aceast` ]edin\` au fost folosite astfel [ncât s` o ajute pe Florina s` poat` reu]i schimbarea, acestea sunt:

explorarea situa\iei: pentru a afla cum se mai simte ea [n urma primei ]edin\e.

rezumarea: pentru o “clasificare” referitoare la subiectele ce s-au vorbit [n prima ]edin\` pentru a putea [ncepe ]edin\a mai apoi

c`utarea pozitivului ]i a for\elor persoanei: prin c`utarea pozitivului are loc ]i [ncurajarea acestuia pentru ceea ce urmeaz` s` realizeze [n procesul s`u de schimbare.

Parafrazarea o ajut` pe Florina s` [n\eleag` esen\a a ceea ce ea a spus deoarece parafrazarea are rolul de [nsu]ire a sentimentelor tr`ite

[ncurajarea are rolul de a [l face pe adolescent s` continue mai ales atunci când folose]ti “]i?”,”Deci”etc ca ]i [n cazul nostru

reflectare sentimentelor ]i a gândurilor: prin folosirea tehnicii putem identifica ]i defini starea [n care se afla adolescenta.

focalizarea asupra sentimentelor ofer` un mod de evaluare a clientului ]i ajuta la con]tientizarea problema pe care o considera importanta.

reflectarea sentimentelor pentru a [n\elege starea [n care se afl`

confruntarea clientului ajut` clientul ]i consilierul s` priveasc` situa\ia mai realist` punând accent pe discrepan\ele dintre gândurile ]i atitudinile beneficiarului

feedback ]i [ncurajare deprinderea aceasta are rolul de a comunica adolescentei modul [n care ea ]i ac\iunile ei sunt v`zute atât de de ea cât ]i de ceilal\i

Rezumarea: Florina este mul\umit` de procesul de consiliere, de modul [n care acesta se desf`]oar`,este plin` de [ncredere [n sine ]i [ncepe s` []i dep`]easc` sup`r`rile.

}edin\a 3

C: Bun` ziua F,ce mai faci?

B.F.I: Mul\umesc bine

C: Data trecut` am vorbit despre ]ansa pe care ai decis s` \i-o acorzi [n ceea ce prive]te schimbarea ta.

C: Ast`zi cum te mai sim\i?

B.F.I: {ncrez`toare… (se cite]te pe fa\a ei o bun` dispozi\ie)

C: {ncrez`toare?

B.F.I: Da… mi-am f`cut tema ]i [ncep parc` s` v`d lucrurile altfel (zâmbe]te ]i vorbe]te conving`tor)

C: M` bucur s` aud c` \i-am f`cut tem` ]i c` te-a ajutat la ameliorarea situa\iei

C: }i…ce [mi mai po\i spune?

B.F.I: P`i a] putea plasa pe primul loc [n clasamentul celor 5 lucruri importante pentru mine }COALA… (accentueaz` cuvântul)

C: Spune-mi mai departe

B.F.I: Da vreau s` termin clasa a VIII-a ]i s` urmez un liceu ]i o facultate… ([n voce ]i pe chipul acesteia ce simte ]i se vede dorin\a de mai bine)

C: Te sim\i fericit`?

B.F.I: A] putea spune c` da…e mai bine.Sunt bucuroas` c` pot spera spre mai bine… (vorbe]te cursive ]i m` prive]te [n ochi)

C: Spune-mi mai mult…

B.F.I: Simit c` am [nceput s` v`d lumina de la cap`tul tunelului… (voce [i tremura pu\in)

C: Spui c` ai v`zut lumina de la cap`tul tunelului, despre ce lumin` este vorba?…

B.F.I: Da simt c` [ncep s` m` reg`sesc [ncet, [ncet… (ofteaz` ca ]i cum ar fi trecut de un obstacol)…d easemenea sper s` pot reconstrui rela\ia mama – fiica pierdut`…(de pe fa\a ei se cite]te o dorin\` adev`rat`)

C: Te-ai sim\i pierdut`?

B.F.I: Cam a]a….(m` aprob` tacit)

C: {n\eleg c` te sim\i mai bine acum

B.F.I: Am [nceput s` [nv`\ s` m` simt mai bine [n primul rând eu cu mine ]i deasemenea am [nceput s` socializez cu colegii mult mai bine.. (este fericit` când roste]te aceste cuvinte ]i accentueaz` cuvântul “muult mai bine”)

C: Asta e un lucru foarte bun ]i plin de curaj din partea ta.Se pare c` ai ie]it din lumea ta ]i te sim\i mai bine.

B.F.I: }i eu sunt fericit` cu toat` c` ]tiu c` mai este de lucrat cu mine, atât la comportament dar ]i la felul de a fi [mbr`cat`, aranjat` trebuie s` mai renun\ la machiaj… nu-i bun… Dar m` simt bine c` am dep`]it primul obstacol [n lupta cu mine [nsumi… (se poate remarca sinceritatea [n vocea s` ]i singura ]i-a identificat problema \inutei ]i machiajului)

C: Da este un progres [n tot ceea ce faci, ]i am bucura faptul c` con]tientizezi c` este nevoie de mai mult pentru c` dac` am recurge la proverbul” cu o floare nu faci prim`vara” spunem tot….nu-i a]a?

B.F.I: }tiu…asta..dar sunt dispus` s` merg [nainte….(zâmb`rea\` ]i [ncrez`toare)

C: {n urma ]edin\ei de ast`zi am putut vedea schimbarea ce ai realizat-o ]i am r`mas cu 4 aspecte ce tu le-ai realizat singur` ]i anume:

a) Dorin\a de re[nnodarea a rela\iei tale cu mama ta care este cea mai important`

b) R`bdarea de care dai dovad` prin lupt` pe care o por\i cu tine [nsu\i

c) Ai [nceput s` fi mai activ` ]i s` socializezi

d) Evadarea din ireal

B.F.I: Adev`rat… categoric a]a este (aprobare categoric`)

C: Deci prin afirma\ia ta s` [n\eleg c` lucrurile merg categoric bine pentru tine?

B.F.I: A]a-i..

C: M` bucur c` am ajuns pân` [n acest punct cu ]edin\ele noastre de consiliere si tu deja ai [nceput s` cuno]ti latura pozitiv` a binelui. }tiu ]i cred [n for\ele tale ]i cred c` [n urm`toarele ]edin\e vei putea fi ceea ce tu [\i dore]ti.

B.F.I: Sper s` nu mai dezam`gesc pe nimeni

C: Bine atunci ne vedem s`pt`mâna viitoare cu o lat` tema. De data aceasta a] vrea s` te gânde]ti la rela\ia cu mama ta ]i anume cum vrei s` o [mbun`t`\e]ti ]i cum crezi c` va fi rela\ia voastr` peste ceva timp.

B.F.I: Da a]a voi face..

C: La revedere

Raport de consiliere

Aceast` ]edin\` s-a desf`]urat bine, Florina este mai mul\umit` de sine, [ncrez`toare [n for\ele proprii, sigur` pe for\ele ]i resursele proprii ]i []i exprima satisfac\ia de reu]it` [n cadrul ]colii ]i anume luarea unor note mai mari Florina a ob\inut [ncredere c` poate s`-]i stabileasc` propriile obiective ]i s`-]i controleze calea spre atingerea acestora.

Adolescenta nu are probleme, e capabil` s` g`seasc` rezolv`ri la probleme sale, consilierul i-a oferit un sprijin la sfâr]itul ]edin\ei de consiliere, pentru a-i ar`ta clientei c` poate apela oricând are nevoie la sprijinul unui specialist dându-i ]i o tem` pe data viitoare.

Scopuri sau planuri pentru ac\iuni ]i sesiuni de consiliere ulterioare: tema pentru acas` [mi va da posibilitatea [n\elegerii a]tept`rilor lui Florina referitoare la rela\ia cu mama sa [n viitorul apropiat, pentru a putea vedea temerile viitorul din perspectiva acesteia.

Evaluarea sesiunii [n cadrul acestei ]edin\e. Consilierul a oferit un feed-back pozitiv cu privire la ceea ce aceasta a realizat dar ]i ceea ce mai are de f`cut [n procesul de schimbare.

Evaluarea tehnicilor de consiliere: Tehnicile abordate [n aceast` ]edin\` au fost folosite astfel [ncât s` o ajute pe Florina s` poat` reu]i schimbarea, acestea sunt:

[ncurajarea minimal`, are ca efect asupra adolescentei de a o [ncuraja s` []i vorbeasc` deschis

clarificare, o ajut` s` []i confirme gândurile ]i sentimentele.

focalizarea pe individ, define]te stare sau problema adolescentei.

rezumarea, are ca scop de a transmite clientului cuvintele cheie ]i de a reflecta ]i clarifica la situa\ie.

parafrazarea, este utilizat` de consilier ]i pune [n eviden\` cuvinte spuse de F. Care sunt mai apoi reproduse din nou de consilier comunicându-i astfel acesteia esen\a.

clarificarea sentimentelor, tr`irilor ]i a gândurilor pe care adolesenta le tr`ie]te [n schimbarea s` men\ionând c` vede „lumina de la cap`tul tunelului”

reflectarea sentimentelor o ajut` s` []i de-a seama de sentimentele ce le poart` ]i s` le poat` denumi

confruntarea este folosit` pentru a o face pe Florina s` con]tientizeze c` nu este de ajuns s` []i doreasc` ceva f`r` a depune un pic de efort sau de a face ceva ca s` poate fi bine

Rezumat:

Consilierul a adoptat o atitudine pozitiv` pe toat` durata ]edin\ei câ]tigând simpatie ]i [ncredere deplin` [n rela\ia sa cu clientul. Consilierul a dovedit clientei ca o [n\elege ]i gânde]te [mpreun` cu ea la cei mai bine.

}edin\a 4

C: Bun` Florina, ce faci?

B.F.I.: Bun`, foarte bine, mul\umesc.

C: M` bucur s` aud asta. (explorarea situa\iei). S`pt`mâna trecut` am discutat despre o problem` care ai [nceput s` o rezolvi ]i aceea de a socializeze mai mult cu cei din jur ]i de a vedea realitatea. ]i urma ca pân` la [ntâlnirea de ast`zi s` [ncerci s` petreci mai mult timp cu mama ta ]i s` [mi spui cum a fost s` stai mai mult timp cu ea.

B.F.I.: Da… [mi amintesc foarte bine! ]i drept urmare am petrecut foarte mult timp cu mama, deoarece [mi doresc schimbarea (este foarte entuziasmat` ]i ner`bd`toare s` povesteasc`).

C: }i!…cum a fost?

B.F.I.: P`i…(a f`cut o pauz`) dup` ce am plecat de la [ntâlnirea cu dumneavoastr`, m-am dus la mama la servici ]i am a]teptat-o s` ias`, ca s` [i propun s` mergem la o [nghe\at`. }i bine[n\eles c` a acceptat, chiar a fost foarte [ncântat`. M-am distrat foarte mult cu ea, am râs, am depanat amintiri. A fost grozav! ( se vedea pe fa\a ei o bucurie imens` ]i un entuziasm enorm)

C: A fost grozav?

B.F.I.: Daaa….nu m-am mai sim\it a]a de foarte mult timp. (zâmbea)

C: Din ceea ce mi-ai povestit pân` acum am [n\eles c` plimbarea petrecut` imediat dup` [ntâlnirea noastr` cu mama ta a fost grozav` ]i c` v-a\i sim\it foarte bine [n compania una celeilalte. A fost singur` perioad` care a\i petrecut-o [mpreun` s`pt`mâna asta?

B.F.I: Nu…au mai fost ]i altele, chiar am f`cut foarte multe activit`\i [mpreun` care ne-au f`cut s` ne apropiem mai mult.

C: Ca de exemplu, poveste]te-mi mai multe?

B.F.I.: P`i…am fost [mpreun` la cump`r`turi, mi-am luat ni]te h`inu\e foarte frumoase (zâmbe]te), am mers la film ]i acolo ne-am distrat de minune, am ajutat-o chiar s` fac` mâncarea mea preferat` ]i a ie]it foarte bun`, am glumit, am spus bancuri. (povestea cu zâmbetul pe fat`, parka retr`ia acele momente). Tot ce pot spune e ca a fost o s`pt`mâna grozav`, de neuitat.

C: Se pare c` te sim\i [mplinita, vesel`, cu chef de via\`?

B.F.I.: Daaa., ]i asta datorit` c` am acceptat sprijinul mamei ]i c` am [ncercat amândou` s` ne apropiem una de alta, ca mama ]i fiica.

C: Se pare c` ajutorul mamei tale te-a ajutat s` accep\i sprijinul celor din jur!

B.F.I.: A]a se pare… ]i nu regret niciodat` acest lucru.

C: M` bucur s` aud c` gânde]ti astfel. Crezi c` dac` mama ta nu [ncerca s` te ajute, tu nu te duceai s` [i ceri ajutorul?

B.F.I.: Nu cred c` a] fi apelat (se [ntristeaz` ]i face o pauz`)… deoarece eram prea sup`rat` din cauza divor\ului de tata ]i nu a] fi putut [n\elege, ]i tot timpul [ncercam s` m` ascund [n ireal.

C: Pari s` te sim\i vinovat`, fata de mama ta, când ai [nceput s` o [ndep`rtezi de tine?

B.F.I.: Cu siguran\` a]a am simt ]i nu a] mai vrea s` fac vreodat` acest lucru (se [ntristeaz`, dar brusc se [nvesele]te spunând) Din [ntâlnirile cu dumneavoastr` am [nv`\at c` trebuie s` accept realitatea ]i s` [ncerc s` comunic cu cei din jur, mai ales cu mama, s` nu [i mai [ndep`rtez de mine atunci când am probleme pentru c` pot fi sursa mea de rezolvare a problemelor mele.

C: Prin urmare, se pare c` ai acceptat ca de acum [ncolo s` [i la]i pe cei din jur s` te ajute când ai probleme ]i c` nu ai s` mai repe\i gre]elile f`cute.

B.F.I.: Da, a]a am s` fac cu siguran\` (foarte sigur` pe ea)

C: Azi am vorbit despre cum a evoluat ]i cum s-a [mbun`t`\it rela\ia cu mama ta, se pare c` [ncet [ncet ai g`sit solu\ii la aceast` problem` ]i cu timpul ai s` o dep`]e]ti.

B.F.I.: A]a e… (zâmbe]te)

C: A]adar pentru data viitoare vom clarifica o problem` enun\at` de tine [n prima [ntâlnire, cea a rezultatelor sc`zute la ]coal` [n ultima perioad`.

B.F.I.: A] fi foarte bucuroas` ]i [ncântat` dac` am putea rezolva ]i aceast` problem`, care la [nceput nu m` preocupa a]a mult, dar de ceva timp a [nceput s` am [ngrijoreze acest lucru.

C: Pentru a trece peste aceast` problem` te a]tept cu mare drag ]i la urm`toare [ntâlnire, [n care vom [ncerca s` g`sim solu\ii pentru a putea s` se fac` schimbarea.

B.F.I.: O s` vin cu mare drag!

Raport de consiliere

Aceast` ]edin\` a avut ca tema povestirea evenimentelor petrecute de Florina ]i mama sa pe parcursul s`pt`mânii anterioare, urmarea acestor evenimente asupra rela\iei dintre cele dou` care a fost una fericit` pentru c` a ajutat-o pe clienta s` accepte ajutorul mamei ]i ]i-a rec`p`tat [ncrederea [n ea ]i mama sa.

Probleme legate de client, consilier, rela\ie:

Pe parcursul acestei [ntâlniri discu\ia dintre client ]i consilier a fost una deschis`, client` a avut o libertate mai mare de a povesti evenimentele petrecute cu mama sa, s-a remarcat o schimbare a clientei [n bine.

Scopuri sau planuri pentru ac\iuni ]i sesiuni de consiliere ulterioare:

Consilierul exploreaz` ]i se focalizeaz` pe sentimentele ]i tr`irile ascunse ale lui Florina, el a folosit ca metoda de ai propune acesteia teme acas` pentru a o putea ajuta mai mult ]i pentru a vedea dac` aceasta d` importan\` acestor teme care se pare c` au ajutat-o pân` acum.

Evaluarea sesiunii:

Starea fetei s-a [mbun`t`\it enorm data de prima [ntâlnire acum este mai optimist`, mai [ncrez`toare, accepta ajutorul celor din jur, a acceptat s` petreac` mai mult timp cu mama sa. [ns` are sentimente de vinov`\ie fata de aceasta ca a gre]it fa\` de ea, c` nu a [n\eles-o ]i c` nu i-a acceptata ajutorul mai de mult.

Evaluarea tehnicilor de consiliere:

Tehnicile abordate [n aceast` ]edin\` au fost folosite astfel [ncât s` o ajute pe Florina. s` poat` reu]i schimbarea, acestea sunt:

explorarea situa\iei, ajut` consilierul s` vad` starea clientei imediat de la [nceputul ]edin\ei.

reflectarea sentimentelor ]i a tr`irilor ascunse, ajuta clientul s` []i defineasc` starea ]i s` o exprime mai aprofundat.

[ncurajarea minimal`, are ca efect asupra clientei de a o [ncuraja s` []i exprime teama ]i siguran\a de a vorbi despre sentimentele, emo\iile ]i gândurile ei.

clarificare, o ajuta pe clienta s` []i confirme gândurile ]i sentimentele.

acceptarea, [i confirma lui F. situatia [n care se afla prin acordul ei.

focalizarea pe client, evalueaz` problema clientului.

interpretarea, este folosit` pentru a vedea dac` consilierul s`u clientul a [n\eles mesajul.

rezumarea, are ca scop de a transmite clientului cuvintele cheie ]i de a reflecta ]i clarifica la situa\ie.

Rezumat:

Florina este mul\umit` de ea ca acceptat ajutorul mamei ]i c` au [nceput s` petreac` mai mult timp [mpreun` ]i datorit` ajutorului din partea consilierului ea []i va rec`p`ta [ncrederea in ea ]i mama sa.

}edin\a 5

C: Bun`!

B.F.I.: Bun` !

C: Ia loc, care e starea ta de spirit ast`zi?

B.F.I.: M` simt bine, dar nu la fel de bine ca data trecut`. ([ngândurata ]i ofteaz`)

C: Te sim\i nec`jit`, tulburat`, trist`, [ngândurat`?

B.F.I.: Da…(se [ntristeaz` ]i l`s` privirea [n jos)

C: Spune-mi mai multe?

B.F.I.: P`i… [ntâlnirea anterioar` a r`mas s` vorbim despre situa\ia mea ]colar`.

C: Dai [mi amintesc.( dând din cap [n semn c` poate continua)

B.F.I.: Se pare c` ]edin\a asta a picat la fix.(se l`s` t`cere)

C: Da (o aprob` dând a din cap [n semn s` continue)

B.F.I.: S`pt`mâna asta doamn` diriginta m-a [ntrebat la ora de dirigen\ie, de ce situa\ia mea ]colara s-a [nr`ut`\it a]a tare [n ultima perioad` (se [ntristeaz` ]i devine [ngândurat`)

C: }i? T:[ncurajare minimal`

B.F.I.: I-am spus adev`rul, ca p`rin\i au divor\at ]i m-a afectat acest lucru ]i din acest motiv m-am schimbat eu ]i numai sunt cum eram [nainte. ([]i ]terge o lacrim` de pe obraz)

C: Te [n\eleg…Te sim\i tulburat` acum?

B.F.I.: Da…(brusc se [nvesele]te ]i devine optimist`) Dar am [nv`\at s` fiu [ncrez`toare ]i s` v`d realitatea, ]i i-am spus s` am [nceput ]i [ncerc s` g`sesc solu\ii la aceast` problem` ]i c` [mi doresc ce am fost cândva.

C: }tii v`d [n tine o fat` care a [nceput s` se accepte ]i s` [i accepte pe cei din jur, mai ales când ace]tia [\i ofer` ajutorul.

B.F.I.: A]a e …(foarte [ncântat`)

C: Se pare c` diriginta e dispus` s` te ajute s` treci peste aceast` situa\ie.

B.F.I.: Da, a]a se pare…chiar mi-a sugerat c` poate vorbi cu profesori s` fie mai r`bd`tori cu mine ]i s` [ncerce ]i ei s` am ajute s` pot recupera material pierdut` [n aceast` perioad`.

C: }i ce ai hot`rât, accep\i ajutorul?

B.F.I.: Bine[n\eles, mai ales c` [mi doresc foarte mult s` dep`]esc aceast` situa\ie deoarece mai e pu\in ]i se apropie capacitatea, ]i m` [nsp`imânta acest lucru. (este [ngrijorat` ]i [ngândurat`)

C: Florina, se pare c` cei din jur sunt dispu]i s` te ajute ]i f`ceau asta ]i pân` acum numai c` poate tu nu i-ai l`sat s` fac` asta.

B.F.I.: Da a]a e…am fost o la]`, m-am temut de realitate ]i am refuzat ajutorul. (ofteaz`)

C: La]` spui?

B.F.I.: Da, pentru c` dac` accept`m ajutorul lor nu mai ajungeam s` fiu [n aceast` situa\ie la ]coal`.

C: Am avut ]i eu o experien\` asem`n`toare când eram student`, ]tiu c` uneori e greu s` apelezi la al\i pentru a te ajuta s` [\i rezolvi propriile probleme, dar trebuie s` [i accept`m pentru ca ei ne vor binele.

B.F.I.: A]a e ave\i dreptate. Începând de mâine am s` meditez mai mult, am s` m` implic mai mult [n activit`\ile ]colare pentru a putea recupera cât mai repede materia, c` se apropie examenul.

C: M` bucur c` [ncepi s` gânde]ti pozitiv.

B.F.I.: Asta am [ncercat ]i [ncerc s` fac de când am [nceput aceste ]edin\e, care m-au f`cut s` [mi doresc schimbarea.Am [nv`\at ca orice problem` are solu\ii dac` accep\i ajutorul celorlal\i.

C: Crezi c` dac` vei mai [ntâmpina alte probleme pe viitor vei apela la cei din jur?

B.F.I.: Normal, cu siguran\` am s` fac asta.

C: {n cadrul acestei [ntâlniri am remarcat c` ai fost pu\in mai [ngrijorat` ]i agitate dar pe parcurs ai [nceput s` gânde]ti pozitiv ]i] a g`se]ti solu\ii la problema, mi-a pl`cut mult ca nut e dai [nvinsa a]a u]or.

B.F.I.: A]a este.(zâmbe]te)

C: Te a]tept ]i s`pt`mâna viitoare, dar a] vrea s` te gânde]ti cum ]i unde te vezi peste 5 ani ]i [n ce rela\ii ai s` fii cu mama ta ]i cu cei din jur.

B.F.I.: {mi place cum sun`, abia a]tept.

C: Atunci ne vedem s`pt`mâna viitoare!

B.F.I.: Bine[n\eles!

Raport de consiliere

{nceputul ]edin\ei a [nceput cu o not` pesimism, triste\e ]i [ngrijorare din partea Florina , [ns` imediat dup` ]i-a revenit ]i a [nceput s` g`seasc` solu\ii pentru a trece peste problema. S-a gândit c` singura cale e s` accepte ajutorul celor de la ]coala pentru a se recupera ]i pentru pentru a fi preg`tit` pentru examen. Întâlnirea s-a [ncheiat [ntr-o atmosfer` optimist` ]i [ncrez`toare, Florina era foarte ner`bd`toare s` vin` ]edin\a urm`toare pentru a discuta despre o tem` propus`.

Probleme legate de client, consilier, rela\ie:

{n cadrul acestei ]edin\e client` a avut un moment de dec`dere dar explorând situa\ia ]i-a revenit, pentru c` []i dorea enorm schimbarea. Rela\ia dintre client` ]i consilier a fost una deschis` ]i f`r` bariere.

Scopuri sau planuri pentru ac\iuni ]i sesiuni de consiliere ulterioare:

{n aceast` ]edin\` Florina a c`utat ]i a g`sit solu\ii [n ceea ce prive]te rezolvarea situa\iei dificile de la ]coal`. Consilierul a explorat situa\ia clientei pentru a o putea ajuta s` []i clarifice ]i s` []i rezolve situa\ia actual`.

Evaluarea sesiunii:

Florina []i manifesta [nc` o dat` c` []i dore]te schimbarea ]i nu renun\a a]a u]or chiar dac` la [nceputul ]edin\ei era pesimist` ]i [ngrijorat`.

Evaluarea tehnicilor de consiliere:

Tehnicile abordate [n aceast` ]edin\` au fost folosite astfel [ncât s` o ajute pe F. s` poat` reu]i schimbarea, acestea sunt:

reflectarea sentimentelor ]i a tr`irilor ascunse, a facilitat exprimarea clientei a tr`irilor ]i sentimentelor ce au f`cut-o s` se autocontroleze ]i autointeleaga.

[ncurajarea minimal` nonverbal`, este folosit` pentru a a o determina pe F. s` vorbeasc` mai mult despre situa\ia ]colar`.

interpretarea, [l ajuta pe client ]i pe consilier s` [n\eleag` mesajul corect.

clarificarea, sentimentelor, tr`irilor ]i a gândurilor.

parafrazarea, utilizat` de consilier pune [n eviden\` anumite cuvinte cheie spuse de F. ]i reproduse din nou de consilier [i comunic` acesteia esen\a.

focalizarea pe consilier, F. este [ncurajata pentru a vedea c` nu este singura [n aceast` situa\ie.

feedback, scoate [n eviden\` lui F. faptul c` este sprijinita ]i ajutat` de cei din jur.

Rezumat: Florina prin faptul c` la [nceput a fost mai pesimist` ]i [ngrijorat` ]i-a demonstrat pe parcurs c` nu se l`s` u]or [nvinsa ]i asta datorit` ajutorul ]i sprijinul celorlal\i. Datorit` ca ea s-a implicat [n procesul de consiliere din aceast` ]edin\` a putut g`si imediat solu\ii [n rezolvarea situa\iei ]colare dificile.

}edin\a 6

C: Bun`, ia loc.

B.F.I.: Bun`!

C: Cum te mai sim\i azi?

B.F.I.: Optimist`, [ncrez`toare ]i ner`bd`toare s` discut`m despre tema care mi-a\i dat-o. ( i se vede pe fa\` o [ncredere [n sine ]i o ner`bdare)

C: {n ]edin\ele anterioare chiar la [nceput [mi spuneai c` e]ti sup`rat`, c` te sim\i singur`, neputincioas`, retras`, necomunicativa cu cei din jur mai ales cu mama ta, [ncercai să te ascunzi [n ireal, dar dup` prima [ntâlnire m-ai surprins pl`cut c` ai acceptat foarte repede s` faci o schimbare [n via\a ta, c` ai devenit mai optimist`, mai [ncrez`toare [n tine ]i [n cei din jur ]i [n mama ta ]i c` [ncerci s` vezi realitatea s` nu mai fugi de ea.

B.F.I.: Da a]a se pare c` e, toate lucrurile merg spre bine chiar foarte bine. ([ncântat`)

C: Spui c` toate lucrurile [ncerc s` mearg` spre foarte bine.

B.F.I.: Da, ]i sunt foarte [ncântat`, [ncrez`toare ]i optimist`

C: Dac` spui c` toate lucrurile merg spre bine, te rog s` [mi spui la ce te-ai gândit [n leg`tur` cu tema dat`.

B.F.I.: Bine[n\eles, cu cea mai mare pl`cere, abia a]teptam [ntâlnirea asta s` v` spun rezultatele la care a] vrea s` ajung peste 5 ani.

C: D` din cap [n semn c` o asculta ]i s` povesteasc` [n continuare

B.F.I.: A]adar peste 5 ani m` v`d locuind tot cu mama, sprijinindu-ne reciproc ]i [n\elegându-ne la bine ]i la greu, ]i acceptând [n continuare ajutorul reciproc. Cu alte cuvinte foarte apropiate ]i fericite.

C: Atunci se pare c` viitorul se arata fericit plin de bucurie ]i [n\elegere, acceptare ]i [n\elegere.

B.F.I.: Cu siguran\` a]a va fi.

C: Dar [n ceea ce prive]te rela\ia cu cei din jur?

B.F.I.: {n aceast` privin\` am [nv`\at c` trebuie s` fiu mai sociabila cu ei, s` le accept ajutorul ]i s` nu [i mai resping atunci când vor s` m` ajute.

C: Crezi c` dac` vei accepta ajutorul lor te va ajuta [n via\`?

B.F.I.: Bine[n\eles. Datorit` lor eu m` v`d peste 5 ani terminând liceul (se vedea o veselie pe fa\a ei), absolvind la o facultatea bun`, [n care voi [nvesti for\ele pentru a ajunge ceva [n via\` ]i pentru a avea un loc de munca stabil. Cred c` f`r` ajutorul lor ]i f`r` al mamei nu a] reu]i s` fac aceste lucruri. ]i nu [n ultimul rând voi accepta realitatea a]a cum este ]i voi [ncerca s` g`sesc solu\ii pentru rezolvarea problemelor.

C: Acum crezi c` ai f`cut bine c` ai discutat ]i ai petrecut mai mult timp cu mama ta ]i c` i-ai acceptat ajutorul?

B.F.I.: Categoric da. Nu ]tiu de ce am crezut c` ea nu m` poate [n\elege, dar m` bucur c` am avut parte de acele discu\ii cu ea ]i am l`murit ne[n\elegere.

C: S` [n\eleg c` nu regre\i nimic din ce ai f`cut pân` acum pentru a ob\ine schimbarea?

B.F.I.: Normal, c` nu regret nimic (sigur` pe sine) , nu am de ce pentru ca aceast` schimbare m-a ajutat s` [mi g`sesc solu\ii la problemele pe care le aveam [nainte de a veni aici. ]i mai ales m-a ajutat s` v`d c` ]coala e foarte important` pentru mine ]i c` am neglijat-o [n ultima perioad`, dar datorit` ajutorului acordat de profesori, diriginta, colegi am putut s` m` implic mai mult [n activit`\ile ]colare (zâmbe]te ]i este ner`bd`toare).

C: Vrei s` spui c` acceptând ajutorul celor din jur ]i a realit`\ii, \i-ai schimbat gândurile, sentimentele, dorin\ele?

B.F.I.: Categoric da. (foarte sigur` pe ea)

C: Atunci [nseamn` c` [ntâlnirile noastre au fost de folos?

B.F.I.: Categoric da, chiar dac` solicitarea a venit din parte mamei.

C: Ceea ce am re\inut din aceast` [ntâlnire este c` ai [nv`\at s` accep\i realitatea a]a cum este ]i c` nu ai s` o mai refuzi a]a cum f`ceai cândva,ai [nv`\at mai ales s` accep\i ajutorul celor din jur ]i al mamei tale, c` e]ti mai [ncrez`toare [n tine ]i foarte optimista ]i sigur` pe tine ]i pe viitorul t`u.

B.F.I.: M` bucur enorm c` am venit la dumneavoastr`, ca astfel nu puteam s` g`sesc ]i s` accept schimbarea.

C: Dac` crezi c` pe viitor vei mai avea nevoie de sprijin, ajutor eu sunt aici s` te ajut cu mult drag!

B.F.I.: V` mul\umesc, c` m-a\i ajutat, v` r`mân recunosc`toare!

C: Pentru nimic, cu mare drag!

B.F.I.: O zi frumoas`. La revedere!

C: La revedere!

Raport de consiliere

Aceast` ultim` ]edin\` a fost una foarte relaxant` ]i mult a]teptat` de Florina deoarece a vrut sa []i exprime schimbarea care a avut loc ]i care o s-o ajute pe viitor [n rela\ia cu mama s` dar ]i cu cei din jur. Se pare c` acum este mult mai [ncrez`toare ]i c` []i dore]te un viitor bun dar asta numai datorit` ca o s accepte [n continuare ajutorul mamei ]i a celor din jur.

Probleme legate de client, consilier, rela\ie:

{n cadrul acestei ]edin\e s-a dovedit c` Florina nu mai are probleme acum, e capabil` s` []i rezolve singur` problemele. Consilierul i-a oferit ascultarea necondi\ionat`, sprijin ]i [ncuraj`ri c` poate apela oricând la un consilier.

Scopuri sau planuri pentru ac\iuni ]i sesiuni de consiliere ulterioare:

Datorit` ca aceasta este ultima ]edin\` consilierul i-a oferi [n continuare sprijin [n caz de mai are nevoie de ajutor.

Evaluarea sesiunii:

{n acesta ultima [ntâlnire Florina s-a ar`tat mul\umit` de schimbarea care s-a produs [n via\a ei, este mul\umit` c` a participat la acest proces de consiliere, chiar dac` nu a fost de bun`voie. Este sigur` ]i [ncântat` de deciziile luate pentru schimbarea produs`.

Evaluarea tehnicilor de consiliere:

Tehnicile abordate [n aceast` ]edin\` au fost folosite astfel [ncât s` o ajute pe Florina s` poat` reu]i schimbarea, acestea sunt:

rezumarea, a fost folosit` pentru a o ajuta pe Florina s` []i armonieze gândurile, tr`irile ]i sentimentele.

clarificarea, a ajutat-o pe F. s` [n\eleag` mai bine schimbarea ]i s` o accepte.

reflectarea sentimentelor, delimiteze gândurile, sentimentele ]i ideile lui F.

{ncurajarea, a avut drept scop de a o sprijini pe F. s` mai apeleze [n viitor la consilier ]i s` []i exprime gândurile ]i sentimentele.

interpretarea, a fost bordata pentru a o [ncuraja pe client`.

Rezumat:

Aceast` ]edin\` a constituit [ncheierea procesului de consiliere datorit` faptului c` am ajuns la rezultatul a]teptat. F. nu mai are nevoie de ajutorul unui specialist, acum ]i-a rec`p`tat [ncrederea ]i optimismul [n ea, [n mama sa ]i [n cei din jur, ]i-a schimbat gândurile ]i atitudinea. [n final s-a produs o schimbare pozitiv` de care Florina este mul\umit`.

3.4. Evaluare final`. Concluzii

{n urm` acestui proces de consiliere constituit din cele 6 ]edin\e s-a ajuns la un rezultat pozitiv atât [n ceea ce prive]te [ndeplinirea obiectivelor stabilite de c`tre consilier cât ]i [n schimbarea Florinei.

Consilierul a [ncercat s` o ajute ]i s` o sprijine pe Florina s` g`seasc` solu\ii pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta ]i s` []i poat` [ndeplini obiectivele pentru schimbarea clientei. Florina a [nv`\at s` nu mai fug` de realitate ]i s` o accepte a]a cum este, ]i-a rec`p`tat [ncrederea [n ea ]i [n mama sa, a acceptat ajutorul mamei ]i a celor din jur care se pare c` au fost surs` ei de ajutor pentru a trece peste problemele pe care le [ntâmpin` ]i acum e foarte sigur` pe ea ]i foarte [ncrez`toare ]i optimist` spre viitor.

Aceste situa\ii le-a dep`]it datorit` ca ea s-a implicat profund [n acest proces de consiliere ]i specialistul i-a creat un cadru special pentru a dep`]i momentele dificile, a utilizat un limbaj potrivit pentru vârsta ei ]i de asemenea a utilizat tehnicile ]i abilit`\ile necesare pentru a putea solu\iona cu bine schimbarea dorit` de adolescent`.

Bibliografie

ALEXANDRESCU, L. –(1997) “Stressul psihic – concepte generale” , în Rev. Românã de Sãnãtate Mintalã, 6, 6-10.

B~BAN, ADRIANA – (1998) “Stress ]i personalitate”, Presa Universitarã Clujeanã, 43-70, 89-98

BROUCHON-SCHWEITZER, M., DANTZER, R.- (1994) “Introduction à la psychologie de la santé”, Presse Univ. de France, Paris.

CARVER, S., SCHEIER M., WEINTRAUB, J.- (1989) “Assessing coping strategies: a theoretically based approach. Journal of Personality and Social Psychology, 1, 184-195.

COHEN, S., EDWARDS, J.R. – (1989) “Personality characteristics as moderators of the relationship between stress and disorder”, în R.W.Neufeld (ed.) – “Advances in the investigation of psychological stress”, J.Wiley & Sons, Chicester.

FOLKMAN, S., LAZARUS, R.S. – (1985) “If it changes, it must be a process; study of emotion and coping , during three stage of college examination” , Journal of Personality and Social Psychology, 48, 150-170.

FRIEDMAN, M., ROSENMAN, R.H. – (1959) “Association of specific overt behavior patterns, with blood and cardiovascular findings: blood cholesterol level, blood clotting time, incidence of arcus senilis, and clinically coronary disease”, JAMA, 169, 1286-1296.

FRIEDMAN, M., ROSENMAN, R.H.- (1974) “Type A behavior and your heart”, Knopf, New York.

HOLDEVICI, IRINA – (1996) “Elemente de psihoterapie”, Ed.ALL, Bucure]ti.

IAMANDESCU, I.B. – (1993) “Stressul psihic ]i bolile interne”, Ed.ALL, Bucure]ti.

IAMANDESCU, I.B. – (1996) “Psihologie Medicalã”, ed.a 2-a, Ed.Infomedica, Bucure]ti.

IAMANDESCU, I.B. – (1998) “Psychoneuroallergology”, Romcartexim, Bucure]ti.

IKEMI, Y.- (1995) “Integration of Eastern and Western Psychosomatic Medicine”, Kyushu Univ.Press, Tokyo.

IONESCU, G. – (1990) “Psihoterapie”, Ed.]tiin\ificã, Bucure]ti.

LAZARUS, R.S., FOLKMAN, S.- (1984) “Stress, Appraisal and Coping”, Springer Publishing Company, New York.

LAZARUS, R.S., FOLKMAN, S.- (1987) “Transactional Theory and Research on emotions and coping”, European Journal of Personality, 1, 141-169.

MICLEA, M.- (1997) “Stress ]i apãrare psihicã”, Presa Universitarã Clujeanã, 4-43.

MILLER, S.- (1987) “Monitoring and blunting: validation of a questionnaire to assess styles of information seeking under threat”, Journal of Personality and Social Psychology, 52, 345-353.

ROTTER, J.B. – (1966) “Generalized expectancies for internal versus external control of reinforcement”, Psychological Monographs, 80, 1-128.

SARASON, I.G., JOHNSON, J., SIEGEL, S.- (1978) “Assessing the impact of life changes : development of the Life Experiences Survey”, Journal of Consulting and Clinical Psychology, 46, 932-946.

SHAFFER, M.- (1982) “Life after Stress”, Plenum Press, New York.

STONE, A., NEALE, J.- (1984) “New measure of daily coping :development and preliminary results” , Journal of Personality and Social Psychology, 46, 892-906.

TAYLOR, S.E., BROWN, J.D.- (1994) “Positive illusions and well-being revised : Separating facts from fiction”, Psychological Bulletin, 1, 21-27.

TEMOSHOK, L.- (1990) “Type C and cancer”, Random House, New York.

TUDOSE, CĂTĂLINA – (1987) “Alexitimia”, în C.Gorgos (red.)- “Dic\ionar enciclopedic de psihiatrie”, vol.1 (A-D), Ed.Medicalã, Bucure]ti.