Stimularea Creativitatii In Domeniul de Leasing

Psihologie

Stimularea Creativitatii In Domeniul de Leasing

Byadmin ianuarie 1, 2024

Stimularea creativității în domeniul de leasing

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 – CADRUL TEORETIC

1.1. Definirea conceptului de “creativitate”

1.2. Perspectivele de abordare a creativitatii

1.3. Creativitatea ca proces

1.4. Creativitatea ca produs

1.5. Motivatia creativitatii

1.6. Formele si nivelurile creativitatii

1.7. Creativitatea individuala si de grup

1.8. Factorii creativitatii si rolul acestora

1.8.1. Factorii psihologici

1.8.2. Factori biologici

1.8.3. Factori sociali (de mediu)

1.9. Factori frenatori. Blocaje ale creativitatii.

1.10. Creativitatea in managemetul de firma

1.10.1. Premisele creativitatii in firma

1.10.2. Obiective pentru creativitate

1.10.3. Factori care contribuie la creativitatea managerului de firma

1.10.4. Bariere in calea creativitatii specifice activitatii de firma

1.10.5. Interventii pentru stimularea creativitatii manageriale

1.10.6. Conditiile organizationale care incurajeaza creativitatea

1.11. Activitatea de leasing

1.12. Procesul de creativitate in activitatea de leasing

CAPITOLUL 2 – OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII

2.1. Scopul si obiectivele cercetarii

2.2. Ipotezele cercetarii

2.3. Descrierea loturilor de subiecti investigati

2.4. Realizarea programului de stimulare a creativitatii

2.5. Instrumente utilizate pentru realizarea cercetarii

CAPITOLUL 3 – REZULTATELE CERCETARII

CAPITOLUL 4 – CONCLUZII SI APRECIERI FINALE

ANEXE

ANEXA 1 – Chestionar atitudini creative

ANEXA 2 – Exemplificare material suport pentru programul de stimulare a creativitatii “Teatru cu BCR Leasing”

LISTA REFERINTELOR BIBLIOGRAFICE

REZUMAT

SUMMARY

INTRODUCERE

MOTTO

“Societatea contemporana se caracterizeaza prin schimbari radicale, care se produc in modul de conduita la locul de munca sau in familie, in educatie, in stiinta si tehnologie, aproape in orice aspect al vietii cotidiene si in care omul isi face simtita prezenta. A trai insa intr-o asemenea lume, presupune un inalt grad de adaptare si de curaj, care este legat de creativitate.” (M. Roco, 2011/2012 pag. 11). Omul zilelor noastre are nevoie de culturalizarea propriei sale fiinte, deoarece goliciunea interioara corespunde unei dezorientari exterioare, incapacitatii de a intelege realitatea si de a se comporta in mod adecvat.

Creativitatea este la fel de veche ca si omul, care in intreaga sa istorie a creat obiecte, masini, orase, poeme, sisteme etc. Cu toate acestea, istoriceste, societatile umane au fost mai degraba conservatoare decat inovatoare (schimbarile s-au realizat adesea cu pretul unor violente revolutionare), tendinta ce s-ar putea explica si prin faptul ca pana in anii ’70 ai secolului al XX-lea, creativitatii nu i s-a acordat atentia cuvenita.

Schimbarea a intervenit atunci cand productia de idei si inovatii a creatorilor spontani a inceput sa fie insuficienta in raport cu nevoile economice ale societatii. Aceasta este perioada in care creativitatea incepe sa fie studiata, pentru ca societetea, la randul ei, incepe sa dispuna de un numar suficient de indivizi flexibili si inovati. Creativitatea devine dimensiunea fundamentala a spiritului uman, combinandu-se in cadrul acestuia din urma, arta de a genera idei noi, originale, asupra mediului in care omul traieste, cu spiritul sau practic, de a efectua, intr-un continuu “proces de inovare”, schimbari utile si necesare. Chiar daca “inovarea” poate fi privita ca un proces de sine statator, o actiune al carei rezultat este de “a produce altceva sau a produce altfel” (cum o definea economistul englez Shumpeter), creativitatea permite omului sa dea nastere unor noi realitati, sa instituie valori noi pe terenul celor existente sau pe domenii inedite. Dar ambele, oricum ar fi privite, pot influenta, prin interventia omului, modul de dezvoltare al unei institutii, firme sau intreprinderi, grup sau clasa sociala si chiar societatea in ansamblu.

De aceea si cele mai multe dintre cercetarile actuale privind creativitatea sunt motivate de nevoile practicii sociale si sunt orientate spre domeniile economiei, educatiei, stiintei si tehnicii, artei si culturii.

In sistemul de cercetare al psihologiei din noastra, creativitatea a reprezentat o tema fundamentala de cercetare, tratata sub cele mai diverse aspecte si in diverse domenii de activitate: educatie, invatamant, productie si creatie stiintifica, in domeniul tehnico-industrial, creatia colectiva, metode si tehnici pentru stimularea creativitatii etc.

CAPITOLUL 1 – CADRUL TEORETIC

1.1. Definirea conceptului de “creativitate”

Din punct de vedere istoric, al evolutiei definirii “creativitatii”, problema este abordata si se formuleaza in functie de contextul social si categoriile de cercetatori implicati in procesul delimitarii fenomenului: teologi, sociologi, pedagogi, filozofi, psihanalisti, psihologi sau economisti. Astfel, in istoria culturii, creatia artistica apare ca:

– o creatie divina;

– un act delirant, chiar demential sau mistic, impuls al Divinitatii (Platon);

– expresie sensibila a Ideii Absolute (Hegel);

– activitate spirituala prelogica si amorala (B. Croce);

– revelatie pura (A. Bremond);

– o compensatie sau manifestare sublimata a refularilor instinctuale (S. Freud);

– un produs patologic (C. Lombroso);

– un produs natural continuat pe planul spiritualitatii.

Teorii mai recente, considera creativitatea ca avandu-si radacinile in urmatoarele curente istorice:

a) curentul clasificator sau logic;

b) curentul experimental;

c) curentul functional;

d) curentul combinatoric.

Dat fiind continutul tezei noastre, ni se pare oportun sa precizam ca acest ultim curent pleaca de la premisa “punerii in relatie” si “combinarii de concepte”. Dupa Einstein, caracteristica esentiala a gandirii creatoare este in “jocul combinatoric”. Gutemberg a inventat tehnica tipografului prin combinarea a doua elemente nerelationate anterior, respectiv prin combinarea presei de struguri cu tehnica gravarii .

Combinarea, presupune alegerea si apoi asamblarea inedita a elementelor, materialelor, “ideilor” etc.

Sociologii definesc creativitatea ca dispozitia care orienteaza indivizii si grupurile spre producerea unei inventii, iar incercarile de explicare a dispozitiei creatoare pornesc de la opunerea originalitatii fata de conformism (norma sociala) sau a spontaneitatii fata de artificiu (conventie). Ceea ce deosebeste perspectiva sociologica in raport cu cea psihologica este preocuparea cu creativitatea societatilor sau a grupurilor. Se vorbeste deci despre creativitatea unei culturi anume, a unei clase sociale, a unei categorii profesionale etc.

Psihanalistii considera ca fenomenul creatiei se bazeaza pe fenomenele psihice preconstiente, care dispun de un grad de spontaneitate si libertate al combinarilor mult mai inalt decat procesele constiente.

Psihologii inteleg prin creativitate, intre alte definitii, dispozitia inventiva sau capacitatea de innoire existenta in stare potentiala la orice individ uman si la toate varstele.

In aceasta multitudine de incercari de definire, pe care M. Roco le apreciaza a fi de peste trei sute (M. Roco, 2011/2012 pag. 11), in raport de elementele pe care le accentueaza fiecare autor, se retine ca definitie generica a creativitatii “fie aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou si valoros” (Al. Rosca 1981, pag 16) fie o “dispozitie generala a personalitatii spre nou” (P. Popescu – Neveanu; 1987, pag 52).

O definitie mai complexa, o ofera cercetatoarea M. Roco: “ca formatiune psihica deosebit de complexa, creativitatea se caracterizeaza printr-o multitudine de sensuri: utilitate, eficienta, valoare, ingeniozitate, noutate, originalitate” (M. Roco, 2004, pag 17). Al. Rosca, considera insa ca datorita complexitatii fenomenului creatiei este putin probabil sa se ajunga la o definitie unanim recunoscuta, deoarece fiecare autor pune accent pe dimensiuni diferite * (Al. Rosca, 1981, pag 16).

Extinderea insa a cercetarii creativitatii dincolo de sferele psihologiei i-au sporit nu numai complexitatea, ci si dificultatea surprinderii tuturor aspectelor sale intr-o definitite sintetica si unitara.

Astfel, in “Dictionarul enciclopedic (1993)”, creativitatea este definita ca “trasatura complexa a personalitatii umane, constand in capacitatea de a realiza ceva nou, original”. La randul sau, “Dictionarul Webster (1996)” ofera trei semnificatii ale creativitatii:

– starea sau calitatea de a fi creativ;

– abilitatea de a transcende ideile, regulile, modelele, relatiile traditionale si de a crea noi si semnificative idei, forme, metode, interpretari etc; originalitate sau imaginatie;

– procesul prin care se utilizeaza abilitatea creativa.

In schimb, “Enciclopedia Britanica (2009)” prezinta o definitie concentrata pe obiectivele activitatii creative: “creativitatea este abilitatea de a face, altfel spus, de a produce ceva nou, fie o noua solutie a unei probleme, fie o noua metoda sau un dispozitiv nou sau un obiect artistic ori o noua forma artistica”.

Din cele enuntate, rezulta cu claritate, o interpretare si o definire diferita a creativitatii, raportata in principal la particularitatile atribuite acestei: original, nou, adecvat, neobisnuit, relevant, valoros, armonios, transformat, condensat, spontan. Fiecare dintre aceste atribute, cuprinde astfel un aspect partial care poate fi raportat la personalitatea creativa, la produsul sau procesul creativ.

Putem aprecia deci, fara a epuiza subiectul ca, intr-o acceptiune mai larga, “creativitatea” s-ar putea defini ca un complex de insusiri si aptitudini prin care, in conditii favorabile, genereaza produse noi, de valoare pentru societate. Produsele creatiei pot fi reprezentari artistice, teorii, idei, tehnologii etc. Ea poate fi definita insa, in acelasi timp, si ca o activitate in care sunt combinate toate functiile psihice ale persoanei (intelectuale, afective si volitive), constiente si inconstiente, native si dobandite, de ordin biologic, psihologic si social, implicate in producerea ideilor originale si valoroase.

Creativitatea este deci in esenta, o activitate psihica complexa a individului uman in vederea realizarii noului sub diferite forme: teoretica, stiintifica, tehnica, sociala etc., cu scopul de a releva aspecte deosebite, necunoscute ale realitatii, de a elabora cai si solutii originale de rezolvare a problemelor si a le exprima in forme personale inedite.

In concluzie, creativitatea va apare drept:

– un atribut (de exemplu, atributul unor aptitudini speciale in general, al imaginatiei in special);

– o capacitate (de a gasi solutii ingenioase la o problema);

– o facultate (respectiv facultatea psihica ce face posibila creatia ca proces psihic si ca act material, prin care se obiectiveaza opera finita; facultatea spiritului de a reorganiza elementele campului de perceptie intr-o forma originala; facultatea de a introduce un lucru nou);

– o functie (functia sau aptitudinea inventiva a imaginatiei);

– o premisa (premisa creatiei ca proces);

– o forma (forma superioara a activitatii umane);

– o trasatura (trasatura personalitatii inconjurate, animate sau inhibate de “anumite” imprejurari si situatii ale vietii);

– un ansamblu unitar de factori subiectivi si obiectivi (acei factori care duc la realizarea de catre persoane sau de catre grupuri a unui proces original si de valoare);

– o forta (se are in vedere forta creatoare);

– o treapta (cea mai inalta treapta a inteligentei);

– un fenomen general uman (fenomenul de adaptare la diferite situatii, dar si de actualizare a capacitatilor potentiale);

– un proces (cum ar fi procesul de rezolvare a problemelor, de modelare a unor idei sau ipoteze, de testare a acestora si de comunicare);

– o activitate (activitate creatoare sau de solutionare a problemelor, caracterizata prin noutate, persistenta si dificultate in formularea problemei, activitate care duce la un produs nou, de valoare, pentru societate).

1.2. Perspectivele de abordare a creativitatii

Ca formatie psihica, creativitatea eept:

– un atribut (de exemplu, atributul unor aptitudini speciale in general, al imaginatiei in special);

– o capacitate (de a gasi solutii ingenioase la o problema);

– o facultate (respectiv facultatea psihica ce face posibila creatia ca proces psihic si ca act material, prin care se obiectiveaza opera finita; facultatea spiritului de a reorganiza elementele campului de perceptie intr-o forma originala; facultatea de a introduce un lucru nou);

– o functie (functia sau aptitudinea inventiva a imaginatiei);

– o premisa (premisa creatiei ca proces);

– o forma (forma superioara a activitatii umane);

– o trasatura (trasatura personalitatii inconjurate, animate sau inhibate de “anumite” imprejurari si situatii ale vietii);

– un ansamblu unitar de factori subiectivi si obiectivi (acei factori care duc la realizarea de catre persoane sau de catre grupuri a unui proces original si de valoare);

– o forta (se are in vedere forta creatoare);

– o treapta (cea mai inalta treapta a inteligentei);

– un fenomen general uman (fenomenul de adaptare la diferite situatii, dar si de actualizare a capacitatilor potentiale);

– un proces (cum ar fi procesul de rezolvare a problemelor, de modelare a unor idei sau ipoteze, de testare a acestora si de comunicare);

– o activitate (activitate creatoare sau de solutionare a problemelor, caracterizata prin noutate, persistenta si dificultate in formularea problemei, activitate care duce la un produs nou, de valoare, pentru societate).

1.2. Perspectivele de abordare a creativitatii

Ca formatie psihica, creativitatea este o capacitate complexa, care face posibila crearea de produse reale sau pur mentale, constituind un progres in plan social.

Componenta principala a creativitatii este imaginatia, definita la randul ei ca “acel proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor” * (www.scoala.ro; imaginatia si creativitatea; pag 1). Dar creatia de valoare reala, mai presupune si o motivatie, o dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si verificari. “Motivul, spre deosebire de trebuinte, dar bazat pe ele, intotdeauna impulsioneaza, determina subiectul sa actioneze, orientandu-l nemijlocit spre obiectele sau valorile care duc la satisfacerea trebuintei” * (M. Roco; 1999, pag. 55).

Dupa cum am mentionat deja, conceptul de creativitate este abordat din 5 perspective:

a) ca potential;

b) ca proces;

c) ca produs;

d) ca mediu;

e) ca psihoterapie.

Figura 1- Perspective de abordare a creativitatii

Potentialul creativ

Atunci cand este adus in discutie potentialul creativ, specialistii evidentiaza in primul rand calitatile gandirii creative, si anume: fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare si sensibilitate la probleme.

1. Fluiditatea consta in bogatia, usurinta, rapiditatea stabilirii de asociatii; debit verbal, ideativ, expresiv. Ea poate fi:

– ideationala – cantitatea de idei, cuvinte, titluri, fraze, raspunsuri elaborate de persoana;

– asociativa – cantitatea de asocieri, relatii, analogii, similaritate, sinonime;

– expresionala – cantitatea de noi expresii, idei care sa se potriveasca intr-un sistem; propozitii, intrebari;

– verbala – cantitatea de cuvinte produse intr-o unitate de timp; cuvinte care au aceleasi sufixe sau prefixe;

– figurala – cantitatea de desene pe o anumita tema.

Fluiditatea asigura numarul mare de raspunsuri bune.

2. Flexibilitatea (plasticitatea) consta in modificarea mersului gandirii, capacitatea de a trece de la o categorie la alta; abilitatea de redefinire, revizuire a punctelor de vedere.

3. Originalitatea este producerea unor solutii noi, rare statistic in cadrul comunitatii in care au fost emise (ingeniozitatea este originalitatea metodei de rezolvare).

4. Elaborarea consta in luarea in consideratie a cat mai multor implicatii si consecinte.

5. Sensibilitatea la probleme este abilitatea de a descoperi noul in ceea ce este vechi, de a delimita probleme creative in mediul cunoscut.

Managerii isi pot stimula si dezvolta potentialul creativ prin antrenament, precum si prin rezolvarea creatoare a problemelor institutiei. Alaturi de potentialul creativ, psihologii descriu si personalitatea creativa la care potentialul se manifesta in conduite si comportament. Ei trebuie sa cunoasca etapele procesului creator, metodele si strategiile creativitatii.

Procesul creator

Apreciindu-se ca procesul creator necesita o foarte buna pregatire de specialitate, un spirit de observatie deosebit, capacitate de intuitie remarcabila si un effort deosebit, majoritatea autorilor in specialitate considera ca pentru reusita lui este necesar sa se parcurga patru etape, si anume: * (M. Roco; Curs 2011/2012; pag 3-7).

– preparare (pregatirea);

– incubatia;

– iluminarea (inspiratia, intuitia);

– verificarea.

Produs creativ

Orice produs creativ se finalizeaza ca un produs care, pentru a fi considerat creator, trebuie sa posede urmatoarele calitati: noutate, originalitate, utilitate.

Mediul

Creativitatea este abordata si din perspectiva cerintelor si solicitarilor din mediile intern si extern. Pe de o parte, exista trebuinta de actualizare a potentialului creativ (presiuni interne), iar pe de alta parte exista presiuni si probleme exterioare, ce vin din mediul de viata al omului si cer rezolvare creatoare. Totodata, calitatile si conditiile nivelului in care omul isi desfasoara activitatea pot facilita sau inhiba manifestarea creativitatii.

Psihoterapie prin creativitate

In ultimii ani, studiile asupra creativitatii individuale si de grup au relevat valentele curative ale metodelor de creativitate (M. Caluschi, 2001), activitatea intr-un grup creativ avand ca efect specific reducerea barierelor interne ale creativitatii. Aceste valente terapeutice ale stategiilor si metodelor de creativitate sunt puse in valoare de psihoterapiile de esenta umanista, experimentala, care sunt utilizate in sedintele speciale.

Managerii care isi insusesc modelele si metodologia creativitatii si le aplica in activitatea de conducere vor beneficia si de efectul lor terapeutic, vor simti la nivelul propriei personalitati si al organizatiei conduse efectele pozitive ale realizarii personale prin creativitate.

Sursele creativitatii

De-a lungul timpului teoreticienii, folosind studii de caz, experimente sau alte metode de cercetare au incercat sa inteleaga mai bine sursele creativitatii (si inovarii) la indivizi.

Specialistii de la Harvard Business School au imbogatit domeniul mentionat cu unul dintre cele mai simple si totodata mai cuprinzatoare cadre teoretice. Dupa cum se poate observa in figura de mai jos, “creativitatea” apare la confluenta urmatoarelor trei componente (unele dintre acestea vor fi tratate si separat pe parcursul lucrarii):

Figura 2 – Componentele creativitatii

Expertiza: cunostiintele sunt descrise ca fiind toate informatiile relevante pe care un individ le aduce in rezolvarea unei probleme. In opinia unor specialisti, exista doua tipuri de cunostiinte care pot fi necesare creativitatii: pe de o parte, experientele detaliate si focalizate pe termen lung asupra unui domeniu specifice permit oamenilor sa construiasca o expertiza tehnica care poate servi ca fundament al creativitatii intr-un domeniu anume si pe de alta parte creativitatea se bazeaza pe abilitatea de a combina elementele in prealabil disparate in noi modalitati care implica focalizarea larga si interese variate.

Gandirea creativa: principalele aspecte cheie ale gandirii creative la o persoana, in opinia lui Amabile T. (M. Roco, 2011/2012; pag 5) sunt:

– confortul in a se contrazice cu ceilalti si in gasirea solutiilor care pleaca de la un status quo;

– combinarea cunostiintelor din diferite domenii;

– abilitatea de a se retrage de la un efort si de a reveni cu o perspectiva proaspata (incubatia);

Motivatia – este considerata cea mai importanta componenta a creativitatii.

Unele teorii s-au axat mai mult pe rolul intrinsec al motivatiei si pe modalitatile prin care motivatia intrinseca poate fi intensificata la locul de munca iar altele pe rolul extrinsec al acesteia (va fi tratata separat).

1.3. Creativitatea ca proces

Pana in prezent, in legatura cu fenomenul creatiei nu exista o unanimitate a punctelor de vedere, mai ales in privinta structurii acestuia. Totusi, pe baza cercetarilor efectuate in ultimele decenii s-a putut ajunge la o abordare sistematica a creativitatii, inclusiv a caracterului sau procesual, de etapa. Aceasta acceptiune, vizeaza tocmai stadialitatea creativitatii, faptul ca ea nu se produce instantaneu, ci necesita parcurgerea unor etape distincte intre ele. Succesiunea acestor etape/stadii este similara atat creativitatii stiintifice, cat si celei artistice, dar cu precadere pentru activitatile de tip individual si mai putin pentru aceea de grup. Desigur, gradul de importanta a etapelor difera in functie de domeniu, dar toate sunt strict necesar de parcurs.

Apreciindu-se ca procesul creator necesita o foarte buna pregatire de specialitate, un spirit de observatie deosebit, capacitate de intuitie remarcabila si un efort deosebit, majoritatea specialistilor in materie considera ca pentru reusita lui este necesar sa se parcurga patru etape si anume: prepararea, incubatia, iluminarea si verificarea.

Prepararea (sau pregatirea) este o etapa complexa si uneori chiar decisiva, in care au loc ca subetape:

– observatia si sesizarea problemei;

– analiza si definirea problemei, pentru a clarifica necesitatea creativitatii;

– strangerea materialului informational, de preferinta cat mai variat;

– formularea de ipoteze preliminare, restructurarea materialului si aparitia primelor solutii.

(Pentru prezentarea in detaliu a acestor subetape, a se vedea: Prof. Dr. M. Roco; 2011/2012, pag. 3-7).

Originilatitatea are un rol important in cautarea preliminara de solutii, fiind necesara renuntarea la metodele traditionale, la restrictii iluzorii, pentru a nu bloca creativitatea.

Prepararea sau pregatirea este etapa in care autorul citeste, discuta, exploreaza si se documenteaza; sesizarea problemei genereaza o stare de indoiala, care devine mobilul intregii activitati. Pot exista situatii in care pregatirea se incheie fara a se ajunge la o solutie definitiva, cand toate posibilitatile par a fi fost epuizate.

Incubatia este etapa de asteptare, in care activitatea se desfasoara preponderent in plan mental preconstient, cu grad mai mare de libertate si flexibilitate. Persoana este aparent pasiva, dar mental realizeaza operatii de combinare si sinteza intre informatiile deja stocate si cele noi.

In aceasta etapa “reusita presupune suspendarea facultatilor critice si detasarea temporara de problema. Valoarea solutiei incipiente care se prefigureaza in aceasta faza depinde de o serie de calitati ale activitatii din etapa precedenta (prepararea), dintre care, mai insemnate sunt: corectitudinea, aplitudinea, selectivitatea si seriozitatea informarii si documentarii” ( M. Roco; 2011/2012, pag 5.)

Unii specialisti au contestat incubatia, considerand-o ca fiind mai degraba o conditie, decat o forma a creativitatii, cum sunt celelalte etape.

In faza de incubatie, care poate dura minute, ore, zile sau chiar ani, problema pare sa fie parasita sau uitata, dar la un moment dat apare rezolvarea pe “neasteptate”. Se considera chiar si ca ar avea loc o “elaborare inconstienta”, deoarece rezolvarea poate aparea brusc, oarecum de la sine, fara efort.

Iluminarea este momentul central al creatiei, bazat pe etapele anterioare. Ideea, solutia la o problema apare brusc, fara interventia altei persoane, prin asociatii, analogii intre domenii. Se poate produce in stari constiente sau mai putin constiente (somn, trezire). Este facilitata de unele conditii cum sunt: ambianta placuta, liniste, singuratate, capacitate de transpozitie. In cadrul etapei de iluminare (inspiratie, intuitie) ideea creatoare apare deci brusc, materialul pare sa se organizeze de la sine, iar ceea ce parea obscur, devine clar. Este momentul fericit cand apare solutia dorita, cand opera devine mirifica.

In arta i se mai spune “inspiratie”, iar in stiinta “intuitie”.

In aceasta etapa, obiectivele urmarite initial se realizeaza in ritm rapid si de la sine.

Verificarea este o etapa de elaborare, revizuire si cizelare a ideilor, solutiilor, presupunand o gandire solida. Ea consta in materializarea ideii intr-un fapt explicit, perceptibil (poem, tablou, model stiintific etc.) si evaluarea acestuia prin stabilirea gradului in care produsul respectiv se supune criteriilor de originalitate.

Verificarea este o etapa deosebit de importanta in domeniul tehnico-stiintific, unde creatia este un proces indelungat, anevoios si foarte laborios. Aici, verificarea se desfasoara in trei mari faze:

– de proiect, are loc desavarsirea ideii si realizarea ei intr-o solutie tehnica reala;

– de executie, materializare fizica si aplicarea solutiei tehnice in laborator;

– de experimentare, in vederea confirmarii sau infirmarii validitatii solutiei respective. (M. Roco 1985; pag. 48-51).

In arta, verificarea are un caracter diferit fata de stiinta si tehnica, evaluarea fiind mai subiectiva, depinzand si de modul de acceptare de catre public si critica.

Concluzionand, trebuie sa specificam si ca procesul creatiei se caracterizeaza si prin faptul ca nu se poate “noul” fara a-ti insusi “vechiul”.

1.4. Creativitatea ca produs

“Produsul creativ” este modalitatea palbabila de apreciere a creativitatii, putand fi exprimat prin ceva “material” (produs palpabil) sau “spiritual” (idee experimentata nu numai gandita).

Pentru a fi considerat creativ, produsul trebuie sa fie “nou”, “original” si sa prezinte “valoare sociala” (Al. Rosca; 1981, pag. 30). Aprecierea unui produs creativ variaza in functie de anumite conditii social-istorice.

Exista cateva criterii de apreciere a produsului creativ:

a) criteriul originalitatii- caracteristicile fundamentale ale originalitatii fiind “noutatea” si “impredictibilitatea”. Noutatea, la randul sau, poate fi luata in considerare intr-un sens mai larg, noutatea produsului creativ numai pentru subiect, si in sens mai restrans, noutatea produsului pentru societate; distinctia atrage atentia asupra existentei unor planuri diferite ale creativitatii pe care le vom mentiona mai jos.

Noutatea, presupune o fuziune a unor elemente existente intr-o combinatie inedita si capacitatea de surprindere a unor conexiuni intre acestea.

Impredictibilitatea se refera la relatia neasteptata dintre lucrurile existente in lumea reala si obiectul creat.

b) criteriul conexiunilor; esenta creativitatii umane o constituie relatia; un element de baza al procesului creativ il constituie activitatea combinatorie.

c) criteriul nonrationalitatii; cuprinde stadiul incubatie care consta in aglutinarea unor evenimente spontane si necontrolabile, dupa anumite legi aparent autonome. Are loc o relaxare a gandirii constiente si o inhibitie a contrololului logic.

Referindu-ne la trecerea produsului creativ din planul subiectiv (nou pentru subiect) in planul obiectiv ( nou pentru societate), in literatura de specialitate se descrie existenta a cinci planuri ale creativitatii:

– creativitatea expresiva, care se manifesta liber si spontan; in special in desenele copiilor;

– planul productiv, respectiv planul creerii de obiecte (materiale sau ideale), specific muncilor obisnuite (olar, tesatoare etc.);

– planul inovativ, specific (accesibil) unei minoritati foarte importante (inventatorii);

– creativitatea inovatoare, care se regaseste la oamenii talentati;

– creativitatea emergenta, caracteristica geniilor, omului care aduce schimbari radicale intr-un domeniu si a carui personalitate se impune de-a lungul mai multor generatii.

Pe primele trei planuri, noul este legat de experienta de viata, pe cand ultimele doua planuri fac raportarea la universul de semnificatii ale unei culturi. “Noul” a fost interpretat si dintr-o alta acceptiune, in sensul de “rar intalnit” din punct de vedere statistic.” Unicitatea unui raspuns la un test de creativitate devine esentiala pentru considerarea acestuia ca fiind nou si original, dar fara valoare sociala, cei doi termeni ai definitiei date la inceputul acestui capitol neputand fi separati.”

( Al. Rosca; 1981, pag. 31.)

1.5. Motivatia creativitatii

Motivatiile de a crea sunt de trei tipuri:

a) Nevoia; unele masini si produse au fost create pentru a satisface unele nevoi ale omului, luat ca individ sau in grup.

b) Dorinta; “Totul este bine, nimeni nu mi-a cerut nimic. Eu creez pentru ca doresc, pentru ca daca nu exprim forta arcului tinut intins, imi asum riscul unei implozii” (definitia pe care Nietzche o da geniului).

c) Contractul; “ sunt platit sa fac aceasta”.

Inca de la primele studii efectuate asupra creativitatii s-a ridicat firesc si intrebarea: “care este forta motrica a creativitatii”?, “care este motivatia acesteia”?.

De regula, in formularea raspunsul se porneste de la asocierea comportamentului creativ cu “tenacitatea urmariri scopului”, “implicarea totala”, “perseverenta” si “pasiunea”. Un sablon larg raspandit despre persoanele creative a fost si faptul ca ele lucreaza cu un soi de intensitate nebuneasca, uitand adesea de mancare, de somn si de alte trebuinte, ca sa-si vada de munca lor creativa. (Steinberg; 2005, pag. 228).

Cu aceeasi intensitate intrebarea se pune si astazi : cercetatoarea M.Roco considera “motivatia” a fi “ansamblul factorilor care declanseaza actiunile si pun comportamentul in miscare” (M. Roco; 2011/2012, pag. 17). Motivatia indica astfel o stare de necesitate, de nevoie pe care omul o traieste ca o stare de nemultumire (energizator) si o redirectioneaza pentru a descoperi mijloacele prin care sa-si poata satisface aceasta nevoie si sa inlature starea de dezechilibru produsa. De aici si concluzia ca motivatia are un caracter “homeostatic”, deci tinde sa restabileasca echilibrul. In acelasi timp, ea poate fi considerata a avea si un caracter utilitarist si gratuit, putand fi “constienta” sau mai putin constienta. De multe ori fiind vorba de mai multe motivatii, nu iese in evidenta si cauza care a pus-o in miscare.

In creatia tehnico-stiintifica, M. Roco indica si o serie de motive caracteristice (M. Roco; 1985, pag 75), cum ar fi:

– pasiunea fata de munca, satisfactia profesionala;

– curiozitate in cunoastere;

– interesul fata de contextul socio-uman al muncii;

– diversitatea intereselor;

– trairi emotionale foarte puternice.

Caracteristicile motivatiei creative

In cercetarile de psihologie sunt evidentiate mai multe caracteristici (trasaturi) ale motivatiei creative, din care mentionam ca mai importante, urmatoarele:

– motivatia are un caracter “ofensiv” sau de “crestere”; personalitatea creatoare isi mentine starea de incordare necesara continuarii actiunii de cautare a solutiilor;

– motivatia are un caracter neperiodic;

– motivatia creativa este “directa” sau “intrinseca”; omul actioneaza din placere si cu vointa de a intreprinde actiunea respectiva, dar nu urmareste un alt scop, exterior actiunii;

– persoana creatoare este preponderent orientata spre continutul actiunii si nu spre aspectele de climat;

– persoana creatoare este orientata spre obtinerea unor performante superioare in munca.

Unele teorii s-au axat cu preponderenta pe rolul “intrinsec” al motivatiei (ca si caracteristica a acesteia) si pe modalitatile prin care motivatia intrinseca poate fi intensificata la locul de munca. Plecandu-se de la faptul ca aceasta este benefica pentru creativitate s-a conturat chiar “ principiul motivatiei intrinseci a creativitatii si concluzia ca oamenii vor fi mai creativi cand se simt mai motivati; in primul rand de interes, satisfactie si provocarea muncii in sine si nu de presiuni externe” (R. I. Steinberg 2005; pag. 333). Motivatia intrinseca ar influenta astfel dezvoltarea creativitatii, in vreme ce “motivatia extrinseca” ar contribui la franarea acesteia: persoanele motivate extrinsec prin recompense materiale sau bani, aleg calea cea mai scurta in rezolvarea problemelor (pentru obtinerea cat mai grabnica a recompenselor), pe cand cele motivate intrinsec, exploreaza mai multe cai sau alternative, luandu-le mult mai mult timp ca sa ia o decizie.

Cealalta parte a ipotezei intrinseci, afirmatia ca motivatia extrinseca submineaza creativitatea a fost si ea in atentia cercetarilor de specialitate, ocazie cu care s-au evidentiat si efecte pozitive ale acesteia, indeosebi privind “recompensa” si “incurajarea”. S-a evidentiat si faptul ca in “procesul creativ”, unde se pune accentul pe “evaluare” sau “perseverenta”, factorii de motivare extrinseci sunt foarte importanti, ajutand persoana creatoare sa ramana implicata in activitate si in perioadele oarecum monotone, in care trebuie sa acumuleze informatiile si tehnicile necesare pentru a rezolva problemele intr-un anumit domeniu. Acesti factori ar fi importanti si in etapa “verificarii” si a “vederii” solutiei.

Ca o concluzie, impartasim o opinie ecletica: cele doua tipuri de motivare joaca roluri diferite si in etape diferite ale procesului creativ: astfel, motivatia “intrinseca” este mai importanta in cazul in care accentul este pus pe “noutate”, pecand cea “extrinseca” se raporteaza mai mult la factorul “persistenta”. Credem deasemenea ca la absolutizarea uneia sau alteia dintre cele doua teorii despre “motivatia in creativitate” s-a ajuns si datorita convingerilor unora dintre cercetatori ca cele doua tipuri de motivatii (intrinseca/extrinseca) sunt invers proportionale: “nivelurile inalte de motivatie extrinseca exclud nivelurile inalte de motivatie intrinseca si invers” (R. I. Steinberg; 2005, pag. 237).

1.6. Formele si nivelurile creativitatii

Formele creativitatii

In stabilirea formelor creativitatii, in literatura de specialitate se utilizeaza, in principal, doua criterii de baza, respectiv “aspectul creator” si “domeniul” in care se manifesta creativitatea.

In raport “de aspectul creator”, distingem:

– creativitatea individuala si;

– creativitatea de grup (colectiva).

Potrivit “domeniului” de manifestare, deosebim:

– creativitatea tehnica si stiintifica si;

– creativitatea artistica.

Cercetatoarea Mihaela Roco considera ca formele de creativitate se disting si in functie de:

a) continutul specific al fiecarui domeniu de activitate: tehnica, stiintifica, artistica, sociala, politica, organizationala etc.;

b) planul (cadrul) in care se desfasoara activitatea creatoare: individuala, de grup, sociala (M. Roco; 1979, pag. 52).

Sunt si autori care folosind criteriile ocupatiilor existente s-au domeniilor in care se manifesta creativitatea disting:

– creativitatea literara si artistica, plastica, muzicala etc.; (sau)

– creativitatea stiintifica; creativitatea artistica, creativitatea conceptuala.

Creativitatea stiintifica ar implica descoperirea unor adevaruri stiintifice; “creativitatea artistica” este aptitudinea de a reda lucruri apreciate pentru frumusetea lor estetica, iar “creativitatea conceptuala” implica crearea de solutii sub forma de concepte relevante unice, pentru problemele existente si emergente (A. Moles; 1957).

Alti autori, clasifica creativitatea si in functie de circumstante:

– artistica sau tehnica;

– intelectuala sau aplicata;

– ameliorare sau creatie pura;

– generalizare sau creatie noua;

– descoperire/cercetare;

– idee noua sau asocierea a doua idei cunoscute;

– modesta sau grandioasa.

O clasificare pe care o consideram insa interesanta in contextul obiectului lucrarii este aceea care distinge urmatoarele tipuri de creativitate (, R; 2002):

– creativitatea tehnologica (inventia);

– creativitatea economica (antreprenoriat);

– creativitatea artistica.

Concluzionam ca, toate aceste dimensiuni ale creativitatii se afla insa intr-o corelatie, implicand procese de gandire comune si completandu-se reciproc. De aceea, se si apreciaza ca “economia creativa” ar fi tocmai rezultatul corelatiilor dintre tehnologii, arte si afaceri.

Nivelurile creativitatii

Creativitatea se manifesta intotdeauna intr-o activitate oarecare, insa foarte rar un om este creativ in mai multe domenii de activitate (cum a fost Leonardo Da Vinci), pentru simplu motiv ca dispozitiile si capacitatile aceluiasi om nu sunt egale intre ele. In plus, afirmarea in orice domeniu necesita deseori si o pregatire indelungata precum si anumite conditii social-educative favorabile.

Pe baza analizei valorii produselor creative, unii autori disting cinci niveluri ierarhice de creativitate (, A.; 1959).

Creativitatea expresiva (primul nivel): domina perioada copilariei, accentul punandu-se pe conduita copilului si nu pe ceea ce realizeaza (de exemplu desenele, modelajele sale). Caracteristicile acestor produse, prin extensie – ale creativitatii expresive, nu sunt abilitatea, originalitatea, claritatea, valoarea, ci spontaneitatea si libertatea de expresie. In acest sens se considera ca, cu cat se ofera mai mult copilului posibilitatea de a fi spontan si indiferent, cu atat mai creator va fi mai tarziu; totodata, se apreciaza ca deosebit de daunatoare pentru dezvoltarea creativa a copilului, aprecierea critica a desenelor sale, modelajelor sau oricaror actiuni de acest gen.

Creativitatea productiva (al doilea nivel): individual uman, in acest stadiu, insusindu-si anumite informatii si tehnici, ajunge la un nivel nou de indemanare si de realizare a unui produs artistic sau stiintific finit. Acum se remarca tendinta spre dezvoltarea unor priceperi necesare producerii de lucruri finite. Creativitatea productiva este specifica persoanelor care, dezvoltand anumite deprinderi, in urma experientei acumulate intr-un anumit domeniu, pot realiza lucruri interesante, dar nu neaparat originale.

Creativitatea inventiva (al treilea nivel): constituie ingeniozitatea actiunii cu materiale, tehnici, metode; ea presupune realizarea unor legaturi noi intre aspectele care ii sunt deja cunoscute persoanei (aici sunt reprezentative inventiile). Creativitatea inventiva implica flexibilitatea in perceperea de relatii noi si neuzuale intre parti anterior separate.

Aceasta forma nu contribuie insa, in mod direct, la elaborarea de idei fundamentale noi, care sunt produsul unei creativitati de ordin superior, ci doar la o noua utilizare a unor elemente vechi.

Creativitatea inovatoare (al patrulea nivel): este mai rar intalnita, facand trimitere la descoperirea de solutii noi, originale, si cu adevarat aplicabile teoretic si practic, fiind corespunzatoare marilor personalitati creatoare. Acest tip de creativitate implica modificarea semnificativa a principiilor care stau la baza unui intreg domeniu al stiintei, artei etc., si necesita o remarcabila aptitudine de conceptualizare abstracta care sa permita o transformare fundamentala, o imbunatatire prin modificare, o inovatie.

Creativitatea emergenta sau imprevizibila (al cincilea nivel): este nivelul cel mai inalt al creativitatii, fiind intalnita doar in cazul geniilor, prin a caror munca au reusit sa revolutioneze stiinta, tehnica sau arta. In acest caz, sunt dezvoltate la nivelul cel mai inalt si mai profund, principii sau ipoteze cu totul noi, in jurul carora se dezvolta noile scoli. Persoanele cu un nivel superior de creativitate, se apreciaza ca nu parcurg, obligatoriu, toate nivelurile.

In creativitate, contribuie toate procesele psihice, incepand cu senzatiile si perceptiile si terminand cu afectivitatea si vointa; psihicul uman se prezinta astfel ca un laborator ce prelucreaza astfel informatia incat ajunge sa elaboreze noi metode cognitive si imagistice.

1.7. Creativitatea individuala si de grup

Am precizat in capitolul anterior ca in literatura de specialitate, avandu-se in vedere criteriul “aspectului creativ”, creativitatea poate fi clasificata in “individuala” si de “grup” (sau colectiva). Cele doua forme nu pot fi considerate insa ca total separate intrucat, exceptand individul singular, fiecare colectiv este format dintr-un anumit numar de membri, iar in demersul creativ al grupului se regaseste, ca stare, si potentialul creativ al fiecarui individ din grup. De fapt “creativitatea de grup o include si pe cea individuala, pe care o valorifica si activeaza” (M. Roco; 1979, pag. 110).

A. Munteanu evidentiaza factorii care sunt comuni celor doua forme ale creativitatii:

– doua coordonate majore: aptitudine si atitudine;

– trei segmente:

– orientativ – motivational;

– operational cognitiv;

– volitional – reglatoriu * (Munteanu A.; 1994, pag. 72).

Adepta a unei abordari sistematice, M. Roco stabileste trei planuri la care se poate structura creativitatea de grup: (Roco. M; 1979) si anume:

1. planul individual: care cuprinde totalitatea aptitudinilor, atitudinilor si a pregatirii profesionale la nivelul fiecarui membru al grupului;

2. planul inter-relational: care cuprinde doua componente:

– cea profesionala (relatiile stabilite intre membrii grupului in scopuri profesionale, de realizare a sarcinilor profesionale, si

– cea interpersonala (ansamblul conduitelor membrilor in cadrul grupului);

3. planul organizational; desemneaza marimea, structura, functiile grupului, sistemul de evaluare si personalitatea liderului

Cercetarile efectuate in literatura de specialitate au selectat insasi existenta anumitor factori ce influenteaza creativitatea la nivelul grupurilor, factori care sunt legati de aspecte cum sunt structura, compzitia, organizarea grupului, factori care ii vom prezenta in continuare (Munteanu A.; 1994, pag. 76).

Natura si tipul sarcinii

Pentru ca tipul sarcinii influenteaza randamentul, performanta grupului, au fost identificate si conditiile, caracteristicile de care trebuie sa dispuna o sarcina pentru a putea fi abordata de grup; si anume:

– formularea precisa si corecta;

– sarcina sa permita delimitarea partilor componente;

– posibilitatea de a determina contributia fiecarui membru al grupului, precum si a grupului in ansamblu;

– asigurarea unor unitati de masura comparabile pentru evaluarea productiilor individuale si de grup;

– existenta posibilitatii de a controla si varia parametrii sarcinii;

– stabilirea unor corelatii intre performantele individuale si cele colective.

Functionalitatea grupului in ansamblu este influentata de performantele sau esecurile in rezolvarea sarcinilor de catre fiecare membru al grupului. Superioritatea creativitatii individuale fata de cea de grup este explicabila daca luam in considerare gradul de coerenta mai mare a sistemului de personalitate. Dar M. Roco face distinctia intre nivelul performantei la care s-a constatat superioritatea individului fata de grup si randament, caz in care grupul este superior individului daca asigura valorificarea maxima a potentialului fiecarui membru (M. Roco; 1979, pag. 110). Randamentul in colectiv poate fi planificat, divizat.

Structura grupului sufera mofidicari atunci cand au loc treceri intre de la o sarcina la alta, de exemplu cand se trece de la o sarcina de dezbatere la una creativa.

Structura sau compozitia grupului

Raportul omogenitate-eterogenitate in privinta anumitor caracteristici ale grupului este un subiect controversat in literatura de specialitate, din punctul de vedere al influentei acestui raport asupra performantelor creative. S-a constatat totusi ca eterogenitatea este stimulativa pentru creativitatea de grup atunci cand este prezenta la nivelul trasaturilor de personalitate (atitudini si stiluri cognitive, pregatire si experienta profesionala), intrucat pot fi identificate mai multe solutii, dintre care poate fi aleasa cea mai potrivita. Dar, uneori, eterogenitatea poate duce la dificultati in comunicare, sau la situatii conflictuale. De asemenea, numeroase cercetari sprijina ideea conform careia omogenitatea poate avea efecte pozitive cand este prezenta la nivel aptitudinal si motivational.

Cel mai important este sa se asigure o corespondenta intre tipul sarcinilor de rezolvat si structura de comunicare intre membrii grupului, pentru eficienta profesionala si creativa.

Dimensiuni psihosociale

Relatiile interpersonale din cadrul grupului au o importanta influenta asupra formarii, stabilitatii, eficacitatii in grup.

Pentru M. Roco, profilul grupului creativ include urmatoarele trasaturi:

– un nivel ridicat al intercunoasterii;

– un nivel superior al simpatiei;

– profunzimea si stabilitatea preferintelor (M. Roco; 1979, pag. 107).

Ca si in cazul creativitatii individuale, si pentru creativitatea de grup putem sublinia importanta unor motive si a unor atitudini creatoare cu importanta deosebita pentru nivelul creativitatii, pentru randamentul in munca; astfel, printre motivele creatoare amintim autorealizarea, afirmarea profesionala, obtinerea unor satisfactii morale, pasiunea pentru o anumita profesie, interesul pentru respectarea normelor profesionale si interpersonale, atractie fata de nou; de asemenea, atitudinile creatoare amintite pentru grup sunt:

– obiectivarea ideilor;

– receptivitatea fata de nou;

– capacitatea de asumare a riscului.

Un aspect ce separa clar un grup creativ de altul necreativ este ponderea tipului de interactiuni existente in cadrul grupului:

– in grupul inalt creativ, interactiunile sunt legate de teme profesionale, culturale, umanitare;

– in grupurile necreative sunt discutate probleme neprofesionale, care vizeaza atmosfera din colectiv, cum ar fi comportamentul sefului, conflictele intre colegi, nemultumirile.

Specifice grupului creator sunt relatiile de cooperare care au la baza afinitati profesionale, intelectuale si moral-afective comune, iar intre membri exista un nivel inalt de intercunoastere.

Personalitatea liderului grupului

Un lider care este stimulativ pentru colectivitate este acela la care abilitatile motivationale se imbina cu cele atitudinale si sunt insotite de asimilarea normelor deontologice si care va reusi sa puna in acord sarcina comuna, interesele individuale si cele de grup, interactiunea dintre membrii grupului.

Trasaturile identificate de M. Roco pentru un lider care este benefic pentru stimularea creativitatii de grup sunt legate de indicele de includere sociala (intensitatea simpatiei colectivului fata de sef), in primul rand, si de anumite trasaturi cum ar fi atitudinile creatoare, originalitatea rezultatelor obtinute in domeniul respectiv, motivatia creatoare, prestigiul profesional.

Dintre stilurile de conducere identificate, cel democratic s-a dovedit a fi cel mai eficient, stil care consulta si alti membri in luarea unor decizii, ii implica si pe ceilalti membri ai grupului in rezolvarea diverselor sarcini de grup; sistemul de apreciere al membrilor este obiectiv, repartizarea sarcinilor se face in functie de specializarea lor si interesele participantilor.

Organizarea si functionarea grupului

A. Munteanu precizeaza care sunt indicatorii importanti pentru selectarea membrilor unui grup de creativitate:

– caracteristicile individuale: energie, pasiune, initiativa, implicare, atractie fata de grup, incredere in fortele proprii, capacitate de asumare a riscului, neconformism;

– caracteristicile grupului: membrii sa fie diferiti ca profesie si experienta, cu reprezentanti de ambele sexe, intre ei sa existe relatii amiabile;

– sarcina ce urmeaza a fi rezolvata: alegerea si prezentarea adecvata a problemei de rezolvat. (Munteanu, A; 1994)

In organizarea si functionarea grupului creativ se tine cont si de marimea acestuia, varsta membrilor, sistemul de apreciere.

Marimea grupului este recomandabil sa fie redusa, dar aceasta marime este variabila de la o modalitate grupala a creativitatii la alta; in proiectare, cercetare, numarul variaza intre 3 si 10 persoane, in scoala numarul recomandat este de 4 membri. S-a constatat ca un grup redus este benefic pentru viteza, eficienta si promptitudinea activitatii respective, iar cel extins are o influenta pozitiva asupra calitatii solutiilor identificate.

Aranjarea membrilor grupului este benefica atunci cand se face in jurul meselor rotunde, dar sunt autori care nu sunt de acord cu aceasta sugestie, intrucat fiecare il priveste doar pe cel din fata, cu care comunica mai mult. Se crede ca este mai potrivita o masa semicirculara care permite o comunicare mai buna intre indivizi.( Munteanu, A; 1994).

Varsta grupului este recomandata a fi cat mai redusa intre membrii grupului, de aproximativ 3-5 ani, dar cu o anumita experienta in demersurile creative.

Sistemul de apreciere care asigura performante creative in grup este acel sistem care este unitar sub aspectul formei si al continutului, acesta impunand urmatoarele conditii:

– completitudine;

– caracterul explicit al criteriilor de evaluare;

– ierarhia diferentiata a criteriilor functie de situatia concreta;

– aprecierea si recompensarea sa fie echitabile.

Antrenarea grupului poate fi realizata in mai multe variante, dupa cum exista mai multe posibilitati de stimulare a creativitatii colective: prin brainstorming, metoda impusa de Al. Osborn, grupul sinectic, promovat de W. J. J. Gordon, grupul de producere a informatiei, elaborat de C. Facheux si C. Moscovici.

M. Roco, la randul ei, propune un model de grup creativ care implica parcurgerea urmatoarelor etape (Roco, M; 1979, pag.108):

– evaluarea psihologica a membrilor care vor face parte din grup;

– adunarea unor informatii cu referire la colectivele de munca din care provin participantii;

– antrenamentul creativ propriuzis, care include urmatoarele demersuri:

– explicarea unor notiuni fundamentale de creatologie;

– informarea participantilor asupra rezultatelor pe care ei le-au obtinut la probele administrate;

– organizarea unor seminarii pe baza cunostintelor prezentate;

– exersarea acestor notiuni.

Acest model a fost experimentat in diferite institutii si, ca urmare, au fost constatate urmatoarele efecte:

– membrii grupului reuseau sa identifice mai multe solutii pentru problemele pe care le aveau de rezolvat in domeniul respectiv;

– dezvoltarea si valorificarea potentialului creativ de la nivel individual si de grup;

– sporirea motivatiei creatoare si a interesului pentru studiu la participantii din grup;

– consolidarea spiritului de echipa si dezvoltarea abilitatilor de rezolvare a problemelor.

In continuare, vom prezenta cateva modele de grupuri implicate in demersurile creative ce au fost descrise in literatura de specialitate.

Grupul creator si cel creativ.

Distinctia intre cele doua notiuni este realizata inca din 1979 de catre M. Roco

– grupul creativ este grupul constituit in scopul stimularii creativitatii membrilor sai, organizat dupa principii specifice creatiei;

– grupul creator reprezinta unitatea dintr-un anumit departament al unei institutii, o micro-colectivitate de munca reala, care si-a demonstrat performanta creatoare in mod spontan; scopul acestui grup este acela de realizare de inventii, creatii sau rezolvarea creatoare a diferitelor probleme.(Roco, M; 1979, pag.108).

M. Caluschi a studiat asemanarile si diferentele dintre grupul creator si cel creativ si a ajuns la urmatoarele concluzii (Caluschi, M; 2001):

Asemanarile:

– marimea este la ambele grupuri de 6-12 membri;

– anumite norme ale grupului, si anume cele legate de modul de desfasurare a reuniunilor de grup;

– structura comunicarii este flexibila, putand lua o forma centralizata sau descentralizata, prin alternanta;

– motivatia pentru participarea la grup este formata din nevoia si trebuinta de a crea;

– efectul magic.

De asemenea, autoarea a stabilit si deosebirile care pot fi descrise intre grupul creativ si cel creator, pe care le vom prezenta mai jos, in tabel:

Dupa cum se vede, grupul creativ este un grup de formare, de dezvoltare a creativitatii. Grupul creator poate functiona fie organizat, cum este cazul echipelor de creatie care care se formeaza in diferite institutii si institute de cercetare, fie in mod spontan, fiind compus din specialisti care, avand preocupari comune, colaboreaza pe diverse teme.

Grupul de tip CPS (Creative Problem Solving)

Acest tip de grup format din 5-7 persoane, s-a dezvoltat in SUA si are la baza, ca principii de organizare, normele grupului brainstorming si cele ale grupului sinectic, si are ca scop principal atingerea eficientei si performantei. Specificul acestui model american de rezolvare a problemelor este existenta unei faze divergente si a alteia convergente in fiecare etapa a procesului de rezolvare.

Principiile de baza ale rezolvarii creative a problemelor sunt:

– delimitarea dezordinii;

– gasirea faptului;

– delimitarea problemei;

– generarea ideilor;

– gasirea solutiei;

– delimitarea planului specific pentru implementare.

Un rol deosebit pentru acest tip de grup il are liderul care evalueaza avantajele si dezavantajele, pentru a valorifica la maxim aspectele pozitive si a pastra un echilibru intre fazele convergente si cele divergente, intre interesele individuale si cele impuse de sarcina grupului CPS care se dovedeste, prin caracteristicile sale, a fi un grup creator.

Grupul creativ adaptat

Este o forma propusa de M. Roco, ca modalitate complexa de cultivare si stimulare a creativitatii in cadrul intreprinderilor, si a fost elaborat pornind de la metodele de stimulare a potentialului creativ, conditiile de functionare a grupului creativ, trasaturile specifice colectivelor inalt creatoare (M. Roco; 1981, pag. 103).

Atributiile pe care le are grupul creativ sunt:

– popularizarea rezultatelor stiintifice asupra fenomenului creatiei;

– identificarea factorilor inhibitori pentru creativitatea membrilor intreprinderii;

– asistenta de specialitate pentru inovatii si inventii in intreprindere;

– organizarea unor noi grupe de creatie.

Persoanele care sunt incluse in acest grup format din 6-7 persoane sunt supuse unor selectii si unor evaluari a potentialului lor creativ, dupa care urmeaza un program de antrenare a creativitatii.

Grupul creativ de formare

Este un grup de dezvoltare propus de M. Caluschi, in care formarea se face prin creativitate, scopul principal fiind stimularea potentialului creator prin insusirea metodologiei creativitatii, inlaturarea factorilor inhibitori. Numarul membrilor este cuprins intre 6 si 12 membri, iar diferenta fata de grupul creativ adaptat consta in gestionarea timpului in cadrul activitatii grupului, si anume 80% din timp este alocat antrenamentelor creative si 20% este consacrat largirii fondului informational interdisciplinar (M. Caluschi; 2001).

Obiectivele grupului creativ de formare sunt urmatoarele:

– stimularea potentialului creator al membrilor;

– stimularea motivatiei pentru autorealizarea prin intermediul creatiei;

– stimularea si dezvoltarea capacitatii empatice;

– insusirea de catre membrii grupului a metodelor de stimulare a creativitatii;

– identificarea si diminuarea blocajelor creativitatii;

– formarea liderilor de grup creativi.

Autoarea acestui model de grup creativ propune instalarea unui climat permisiv, in care este inlaturata critica si se instituie o atmosfera de libertate si bucurie de a comunica.

Studiile efectuate in colectivele reale de munca au permis depistarea unor diferente semnificative intre colectivele care s-au dovedit a fi inalt creative si cele slab creatoare:

– intre membrii grupurilor inalt creative exista similaritati in privinta atitudinilor intelectuale si creative;

– intre motivele individuale si cele de grup exista o imbinare optima;

– sistemul de apreciere al membrilor grupului este complet nuantat in colectivele inalt creatoare;

– liderul grupului dispune de trasaturi creative si prezinta un prestigiu profesional inalt;

– concordanta intre structurile formale si cele informale;

– motivarea relatiilor interpersonale dintre membrii asigura crearea unei atmosfere de colaborare si cooperare in colectiv.

In abordarea sistematica a creativitatii colective, M. Roco propune urmatoarele niveluri de analiza stiintifica:

– caracteristicile principale ale grupului;

– variabilele creativitatii de grup;

– fenomenul creatiei, individuale si de grup, cu caracteristicile sale definitorii si cu cele trei segmente principale; orientativ – motivational; operational cognitiv; volitional – reglatoriu (M. Roco; 2000).

Pornind de la modelul bifactorial al creativitatii, care prezinta creativitatea ca pe o structura rezultata din unitatea convergenta dintre factorii vectoriali (trebuinte, motive, sentimente, atitudini, scopuri) si factori instrumentali (operatii, strategii de lucru intelectuale, aptitudini), in literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca majoritatea factorilor inhibitori ai creativitatii fac parte din prima categorie, cea a factorilor vectoriali.

Pornind de aici, se considera ca, pentru stimularea creativitatii colective se recomanda dezvoltarea factorilor energizanti, care directioneaza activitatea colectiva. In plus, dezvoltarea in cadrul grupului a unor relatii interpersonale pe valori creative, moral-afective comune, afinitati profesionale, favorizeaza de asemenea, creativitatea de grup.

In dinamica procesului creativ in cadrul grupului, M. Roco a identificat urmatoarele niveluri: (M. Roco; 2000):

– planul individual, care include trasaturi de personalitate ale membrilor grupului, atitudini, aptitudini, interese, pregatirea profesionala;

– planul interactional cu doua componente, una profesionala (frecventa si tipologia interactiunilor profesionale in scopuri profesionale) si una interpersonala (relatii de atractie sau respingere intre membri, intre comportamentele lor psiho-sociale);

– planul organizational care se refera la marimea, structura, functiile indeplinite de colectiv, stilul de conducere al liderului, sistemul de evaluare al acestuia.

Procesul creativ, desfasurat la nivelul grupului presupune prezenta unor caracteristici specifice, iar cele trei planuri formeaza o ierarhie, in care, dominant, ca importanta, se afla planul organizational.

De asemenea, aceeasi autoare a cautat sa identifice, prin numeroase cercetari experimentale, principalele insusiri pentru cei implicati in creativitatea de grup, pentru membrii unui colectiv creator:

– motivele creative cel mai des intalnite sunt:

motive de autorealizare;

pasiune fata de profesie;

interes pentru valorificarea rezultatelor muncii;

interesul pentru probleme noi, diferite;

asumarea riscurilor;

interesul pentru respectarea normelor de etica profesionala si a relatiilor interpersonale din colectivul de munca.

– atitudinile creative specifice membrilor unui grup creativ:

independenta;

initiativa;

incredere in fortele proprii;

sensibilitate si atractie fata de nou;

capacitate de asumare a riscului;

punerea in practica a ideilor.

In privinta randamentului, a utilitatii unei forme sau alta a creativitatii, aceasta variaza, si in functie de domeniul de activitate in care se desfasoara procesul, activitatile creatoare:

– in arta, grupul este mai productiv decat individul izolat;

– in creativitatea orientata spre eficienta, atat individul, cat si grupul;

– in creativitatea constructiva, colectivul este superior individului.

De fapt, credem ca oricare ar fi forma activitatii sau domeniul de activitate, cel mai important este sa se identifice si sa se asigure conditiile favorabile, unor demersuri creative productive.

1.8. Factorii creativitatii si rolul acestora

In contextul profundelor transformari ale societatii contemporane, la care se adauga nevoia de tot mai multe resurse naturale, una din multiplele solutii spre care s-a orienta omenirea a fost tocmai valorificarea in cat mai mare masura a potentialului creativ al omului. Aceasta, motivat si pe faptul ca resursele de materie cenusie sunt practic inepuizabile. Sarcina activarii si dezvoltarii potentialului creativ uman a venit astfel atat in intampinarea intereselor individuale (prin creatie omul se valorizeaza pe sine insusi), cat si celor sociale, unde, creativitatea fiecarui membru al societatii este sursa primara a progreselor umanitatii in ansamblu.

Desigur, nu oricine poate fi creativ, la un nivel ridicat, dar oricine poate descoperi si inlatura o serie de bariere din calea imbunatatirii propriei activitati. Ca dovada se poate mentiona faptul ca in multe tari numarul inventatorilor provenind din randul oamenilor obisnuiti este predominant. Dar pentru a se ajunge la o astfel de performanta este nevoie de o preocupare speciala, , in paralel si cu o dezvoltare a conditiilor favorabile.

Se pune deci intrebarea: ce se poate face pentru dezvoltarea creativitatii?! Raspunsul, desi aparent simplu, a suscitat multe discutii.

Mai intai,” trebuie sa constientizam si sa identificam factorii inhibitori si stimulatori ai acesteia” (Roco, M; 2004, pag. 200), dupa care trebuie sa inlaturam acele piedici, bariere (cunoscute sub denumirea generica de “factori inhibanti”), dand astfel liber imaginatiei, manifestarii creativitatii, la orice nivel.

Aceste preocupari au plecat mai intai de la incercari de a delimita principalele categorii de factori, de a-i clasifica, in raport de variantele criterii folosite si apreciate diferit ca valoare de la autor la autor.

Cercetatorul M. Zlate delimiteaza patru categorii de factori care actioneaza in scopul de a crea mediul favorabil manifestarii creativitatii ca fenomen multidimensional (M. Zlate; Bucuresti 1994-Editura Hyperion, Fundamentele psihologiei, partea a III-a):

Factori interiori – structurali, sau factori de natura psihologica si care include trei categorii:

a) factori intelectuali:

– gandire;

– inteligenta creatoare.

b) factori afectiv-motivationali:

– curiozitatea;

– pasiunea;

– cresterea tensiunii motivationale;

– tendinta de autorealizare;

– tendinta de a comunica.

c) factori de personalitate:

– atitudinali;

– aptitudinali;

– temperamentali.

Factori exteriori

– conjucturali sau socio-culturali;

– particularitatile sociale;

– particularitatile istorice;

– clasa sociala;

– grupele sociale de care apartine individul;

– conditiile materiale.

Factori psiho-sociali

– ambianta relationala;

– climatul pshiho-social al individului.

Factori socio-educationali

– nivelul educational;

– influentele educative ale familiei;

– influentele educative ale institutiilor de invatamant;

– influentele colectivelor de munca.

M. Moldoveanu (Moldoveanu, M; 2002) si Al. Rosca (Rosca, Al;1972) adopta clasificari mai restranse:

Cercetatoarea M. Moldoveanu clasifica astfel factorii de creativitate in:

– factori interni (subdivizati in):

– intelectuali;

– aptitudini;

– motivationali

– factori externi (subdivizati in):

– de grup;

– de societate.

La randul sau, Al. Rosca ii clasifica in:

– factori subiectivi sau insusiri ale personalitatii creatoare:

– intelectuali;

– aptitudini speciale;

– motivatie;

– temperament;

– caracter; (si)

– factori obiectivi; reprezentati de conditiile socio-educative.

Conform celor mentionate anterior am putea sistematiza factorii ce influenteaza creativitatea sub forma schemei urmatoare:

Figura 3- Factorii creativitatii

Sunt cunoscute si alte abordari in clasificarea factorilor creativitatii. Vom opta pentru clasificarea facuta de A. Munteanu, si anume:

– factori psihologici;

– factori biologici;

– factori sociale (A. Munteanu; 1994).

1.8.1. Factorii psihologici

In aceasta categorie sunt inclusi “factorii intelectuali” si “nonintelectuali”, pe care ii vom prezenta in continuare, pe rand, impreuna cu subclasificarile lor.

1. Factorii intelectuali: inteligenta generala, gandirea divergenta (flexibilitate, originalitate), sensibilitate la diferite probleme, aptitudinea de a redefini (restructura, schimba functia unui obiect), aptitudinea de a abstractiza, de a sintetiza, organizarea coerenta, gandirea convergenta, aptitudinile intelectuale, sociale.

Insuficientele intelectuale acumulate in copilarie sunt in mare parte irecuperabile, fapt demonstrat, de altfel, si de copiii care au fost crescuti deficitar si care nu s-au mai putut dezvolta normal.

Inteligenta este determinata nu numai genetic ci, partial, de o alimentatie adecvata (sub aspect cantitativ si bogata in proteine animale), precum si de o educatie si o instruire diferentiata pe varste, dar mai ales corelata cu coeficientul de inteligenta al copilului si, mai tarziu, al adultului.

Pentru realizarea unor performante creative superioare, este necesar un nivel minim de inteligenta care variaza in functie de domeniul de activitate, dar un coeficient de inteligenta mai ridicat nu garanteaza neaparat si o crestere corespunzatoare a creativitatii. Creierul uman este instruibil, are posibilitatea invatarii, dar o memorie mecanica foarte buna este deseori nefavorabila creativitatii, Ori, tocmai acest tip de memorie este cel mai adesea dezvoltat in sistemul nostru educational.

2. Factorii nonintelectuali: aptitudinile nonintelectuale (a canta, a picta), motivatia interioara, atitudinea fata de munca, curajul, perseverenta, temperamentul, trasaturile de caracter (atitudine fata de greutati), nonconformismul, sunt cei mai analizati.

– Motivatia: creatia de o reala valoare presupune si o motivatie; ea reprezinta dorinta si placerea individului de a investiga, cauta, dorinta ce se poate reduce in timp, intr-un mediu ostil.

Principalele fenomene motivationale care stimuleaza creativitatea, le considerau a fi: nevoia de ordonare a complexitatii, de senzatii tari, nevoia de a excela, tendinta de asumare a riscului. Uneori, inteleasa gresit de cei din jur ca “dorinta de afirmare” (de parvenire), face ca rezistenta mediului sa creasca si sa descurajeze pe creator.

– Caracterul: este stimulator in creativitate prin unele trasaturi caracteriale: putere de munca, perseverenta, constiinciozitatea, rabdarea, initiativa, increderea in sine, nonconformismul, curajul, capacitatea de asumare a riscului, formate mai ales in procesul integrarii persoanei intr-un sistem de relatii sociale. In unele cazuri insa, reusita unui mare creator a depins tocmai de tocmai ce astazi denumim “defecte de caracter”.

– Temperamentul: are o baza ereditara si se exprima prin comportament. Rezistenta generala la solicitari neuropsihice, mobilitatea adaptiva, incordarea sau relaxarea afectiva, impulsivitatea, explozivitatea sau echilibrul psihic, stapanirea de sine, imprima activitatii creatoare o forma specifica de manifestare. Nu exista un tip temperamental nepotrivit pentru creativitate, dar el poate influenta mai ales stilul activitatii creatoare (continuu sau in salturi).

– Atitudinea fata de munca: pe langa capacitatile innascute (genetice), sunt necesare si cele dobandite printr-o munca tenace, care-i caracterizeaza pe creatori. Ei nu trebuie sa fie incarcati cu sarcini rutinare.

– Idealul: este un factor deosebit, cunoscut fiind ca idealul creatorilor de a realiza bunuri folositoare omenirii, a fost determinant pentru ca unii creatori de exceptie sa treaca prin conditii grele de viata, peste carente privind sanatatea, facand sacrificii enorme.

3. Aptitudinile speciale se constituie ca o rezultanta a combinarii, cu ponderi variabile a urmatoarelor componente:

– senzoriale: acuitate vizuala, auditiva;

– psihomotrice: dexteritate normala, coordonare oculo-motorie;

– fizice: forta fizica, memoria chinestezica.

In ce priveste “inteligenta”, definita drept “capacitatea omului de a se adapta la situatii noi si reprezentand abilitatea de a rezolva probleme”, are ponderi diferite in functie de aptitudinea speciala implicata; astfel, are o pondere ridicata in stiinta si matematica, mai redusa in tehnica si literatura si cel mai redus nivel in muzica, arte plastice, sport, coregrafie. Inteligenta tehnica in schimb este implicata de aptitudinile tehnice. (Roco, M; 2004, pag. 13).

Dezvoltarea aptitudinilor speciale asigura atingerea nivelurilor superioare ale creativitatii, cel inovativ si emergentiv, prin directionarea, specializarea si sustinerea potentialului creativ general.

Dintre aptitudinile speciale implicate in diferite domenii de activitate, a caror cunoastere este esentiala pentru dezvoltarea creativitatii, mentionam:

– aptitudinea tehnica sau mecanica: este utila mai ales pentru inventii si este constituita din urmatoarele componente: vizualizarea relatiilor spatiale (bi si tridimensionale), intelegerea de tip tehnic, dexteritate manuala, informatia tehnica;

– aptitudinea matematica: desemneaza un ansamblu de insusiri care asigura cu succes desfasurarea activitatii in domeniul matematicii; calitatile relevante pentru aceasta aptitudine sunt:

– factori intelectuali: dimensiuni ale gandirii, atentie, memorie cu predilectie, logica;

– factori nonintelectuali; interes si pasiune pentru matematica, putere de munca, perseverenta;

– aptitudinea pedagogica: este consecinta interiorizarii actiunii educative, in care sunt incluse trasaturi psihologice, psiho-pedagogice, psiho-sociale;

– aptitudinea literara: componentele aptitudinii literare sunt observatia, exigenta fata de sine, responsabilitatea fata de oameni si societate, convingeri morale puternice;

– aptitudinea pentru desen si pictura indica mai ales factori psihofiziologici: acuitatea vizuala, abilitatea manuala;

– aptitudinea muzicala implica niveluri superioare la simtul ritmului, al inaltimii si intensitatii sunetului, al timpului.

Avand in vedere importanta aparte pentru domeniul managementului, vom prezenta mai in detaliu aptitudinea de conducere.

– Aptitudinea de conducere (sau organizatorica) este definita ca o insusire complexa a personalitatii, ce consta dintr-un ansamblu de procese si calitati ale omului, care-i asigura acestuia posibilitatea de a-i mobiliza pe alti oameni pentru indeplinirea in comun si cu randament calitativ-cantitativ superior a unei activitati (Oprescu, V; 1991).

Sunt reunite in aceasta aptitudine, urmatoarele calitati:

– trasaturi volitiv-caracteriale: constiinta, responsabilitatile sociale, initiativa, capacitatea de vise, capacitatea de a depasi greutatile, exigenta fata de sine si fata de altii, fermitate, principialitate, spirit de raspundere, modestie, corectitudine, sinceritate;

– trasaturi afective: capacitatea empatica, capacitatea de a se entuziasma si de mobilizare, atitudine pozitiva fata de munca;

– trasaturi fizice care pot favoriza: talie inalta, placuta, infatisare agreabila;

– calitati intelectuale: inteligenta, spirit critic si autocritic, capacitate de cunoastere a oamenilor, capacitate de clarificare si coordonare, capacitate de predictie;

– structura temperamentala: se apreciaza ca persoanele cu temperament sangvin pot fi mai potrivite pentru functii de conducere, datorita calitatilor lor cum ar fi; forta psihica, echilibru, adaptabilitate la situatii noi, sociabilitate, optimism, mobilitate psihofizica;

– extraversiunea ca fiind importanta prin calitati cum sunt sociabilitatea si dinamismul.

Literatura de specialitate analizeaza si diferentele de productivitate creativa in raport de categoriile de activitate (cum au fost cele enumerate mai sus: stiinta, arta, literatura, muzica, matematica), categorii de varsta (pe grupe caracteristice: 20-25, 25-30, 30-35, 35-40, 40-45, 50-70). Declinul productivitatii creative in raport de varsta se explica printr-un ansamblu de factori gen: reducerea vigorii fizice, diminuarea flexibilitatii, a acuitatii vizuale, a starii de sanatate, modificari in conditii de mediu.

1.8.2. Factori biologici

Sunt luati in considerare patru tipuri de factori:

a) ereditate;

b) varsta;

c) sexul;

d) sanatatea mentala.

Ereditatea indica nivelul superior pana la care se pot dezvolta potentele creative innascute, dar fara a garanta, in mod obligatoriu, atingerea acestora.

In literatura de specialitate se folosesc ca argumente in favoarea sustinerii importantei ereditatii: opinii care vorbesc de copii superior inzestrati din punct de vedere al unor aptitudini speciale, si existenta mai multor generatii cu talente deosebite in cadrul aceleiasi familii. Pentru contra-argumente se evidentiaza situatia copiilor superdotati, provenind din familii modeste.

Varsta: Fara a stabili cu precizie o relatie intre creativitate si varsta fiecarei persoane, varsta a fost abordata in psihologie din perspectiva a doua directii principale:

– creativitatea are un parcurs invers proportional cu varsta (datorita scaderii in timp a puterii de judecata, diminuarea plasticitatii, diminuarea motivatiei, scaderea puterii si rezistentei fizice si a starii de sanatate in general); aceasta orientare poate fi insa contrazisa de diverse exemple contrarii ( scriitori, muzicieni care au compus la o varsta ma inaintata: Goethe, Verdi, C. Noica). Mentinerea performantelor creative la varste inaintate poate fi obtinuta prin preocupari sustinute in directia activitatii intelectuale Pe parcursul creativitatii pot fi distinse fluctuatii; incercarile de delimitare a unor varste de maxima dezvoltare a creativitatii nu au ajuns la un consens, opiniile fiind diferite de la autor la autor.

Diferentele pot fi sesizabile si pe categorii de activitate: sportive; stiinta; arta;matematica; tehnica etc. In evolutia productivitatii individuale isi lasa amprente si factorii de alta natura, si anume, conditiile de mediu in care s-a dezvoltat si a lucrat personalitatea creatoare, dar si diferentele interindividuale din profilul psihologic al fiecaruia.

Sexul: cel de-al treilea factor biologic, nu este in realitate un element de diferentiere in ce priveste nivelul potentialelor creatoare.

Au existat si pareri diferite dar, ca o concluzie, putem aprecia ca, desi intre barbat si femeie nu se inregistreaza diferente in valoarea si calitatea potentialitatilor creatoare, pot aparea unele diferente in functie de domeniul de activitate in care aceste potentialitati sunt valorificate. Sunt si explicatii legate de educatia diferita a fetelor, inca din copilarie, prin faptul ca ele pierd foarte mult timp intr-o serie de sarcini utile, dar de rutina.

Rezultatele unui numar de anchete arata ca, daca baietii apar superiori fetelor in ceea ce priveste aptitudinile spatiale, randamentul aritmetic, comprehensiunea mecanica, fetele ii intrec totusi in ceea ce priveste usurinta verbala, calculul numeric, memoria, capacitatile perceptive.

Starea sanatatii.

In contradictie cu opiniile mai vechi care pun creativitatea in relatie cu nebunia, umanistii considera ca exista o relatie de inversa proportionalitate intre genialitate si nebunie. Desigur, se poate ca in unele cazuri, normalul si patologicul sa coexiste dar aceasta nu inseamna ca manifestarile psihopatologice sunt premise ale creatiei, in pofida manifestarii unui asemenea raport la celebritati creatoare de mari opere literar-artistice, precum: G. Flaubert, W. A. Motzart, P. Cezanne, Ch. Baudlaire, Van Gogh.

Deci, bolile mentale pot fi prezente la persoanele geniale, dar fara a se constitui in premisa sau consecinta a acestora. Multe personalitati geniale nu au prezentat tulburari psihice, ci au dat dovada de robustete si longevitate: Leonardo Da Vinci, B. Michelangelo, V. Hugo, G. Verdi.

De precizat in concluzie ca, starea sanatatii, nivelul de relaxare si stresul sunt de asemenea, factori ce vor influenta creativitatea si in deosebi cea manageriala.

1.8.3. Factori sociali (de mediu)

Toti cercetatorii in domeniu recunosc importanta creierii unui mediu creativ, stimulator pentru producerea ideilor noi. In acest context sunt incluse conditiile socio-economice si culturale si conditiile educative.

a) Conditiile socio-economice si culturale (de mediu): mediul este inteles ca un element activ, format din tot ce inconjoara subiectul creator. De cele mai multe ori este luat in considerare numai mediul social, dat fiind faptul ca stiinta este un produs social si un cercetator depinde intotdeauna de alti cercetatori. Mediul cultural, traditiile culturale, prejudecatile si obiceiurile semenilor, operele inaintasilor, starea de spirit intelectuala, judecatile apreciative, atitudinile si modul de comportare al celor din jur, vor influenta insa de asemenea creativitatea. Creativitatea porneste intotdeauna de la cunostintele existente, valorificandu-le sau criticandu-le.

A. Munteanu a sintetizat influentele socio-economice si culturale benefice pentru creativitate si prezinta conditiile ce pot stimula creativitatea:

– conditii socio-economice medii, intre opulenta si saracie;

– un grad ridicat de aspiratie si de cultura al grupului;

– existenta unor relatii sociale de tip democratic;

– prezenta libertatii si securitatii psihologice;

– posibilitatea individului de a avea incredere in viitorul sau (A. Munteanu; 1994).

b) Conditii educative: aici sunt incluse influentele exercitate de institutiile cu rol hotarator in educatie, respectiv familia si scoala.

– Familia: in primii ani de viata ai copilului, prin hrana, educatie, echilibru, poate favoriza sau nu creatia. Ea este cea care poate incuraja independenta intelectuala si dezbaterea de idei, fara sa dispuna o disciplina exagerata. Ponderea mare a creatorilor a provenit din familiile cu o situatie economica medie sau putin peste medie. Si pentru adulti familia reprezinta un factor de mediu cu mari influente, oferindu-le posibilitatea sa-si refaca fortele, sa gandeasca in liniste,, sa poarte discutii, sa primeasca sugestii, sa fie incurajati etc.

Familia isi exercita influenta asupra copilului prin intermediul a trei factori:

– tatal, ce actioneaza dupa principiul autoritatii;

– mama, dupa cel al afectivitatii;

– fratii, ce se supun principiului rivalitatii.

Influentele pe care le poate exercita familia asupra copilului si tanarului sunt legate in principal de formarea personalitatii, calitatea si valoarea fondului sau cultural.

– Scoala: prin tot sistemul educational, scoala influenteaza formarea, dezvoltarea si afirmarea persoanelor creatoare. Totodata, scoala poate influenta si negativ creativitatea prin exagerarea rolului memoriei. Prin cursuri, dezbateri interactive cu discutii asupra unor probleme nerezolvate inca, prin provocarea spiritului critic se poate stimula potentialul creativ al viitorilor creatori. Deci, scoala poate promova initiative creatoare atunci cand se asigura conditii cum sunt: existenta unui proces interactiv profesor-elev, un climat adecvat in scoala, balansat intre autoritarism si liber arbitru, evitarea supraincarcarii programelor scolare;

– Alti factori sociali (de mediu): pot fi considerati stimularea morala, colectivele de munca, recunoasterea si aprecierea, stimularea competitiei, stimularea materiala.

Asupra actiunii si rolului factorilor creativitatii, putem concluziona ca ei nu actioneaza separat ci, in combinatii diferite, de la un individ la altul, ceea ce asigura obtinerea performantelor creative. Combinarile factorilor sunt dinamice, putandu-se compensa reciproc sau se pot modifica partial. Asa cum am observat cand am tratat aptitudinile specifice diverselor domenii de activitate, si in cazul factorilor in ansamblu, putem spune ca structura acestora variaza in functie de domeniu (stiinta, arta, tehnica).

1.9. Factori frenatori. Blocaje ale creativitatii.

Faceam anterior precizarea, ca putem constata existenta creativitatii la nivelul fiecarui individ uman, fiind necesare doar conditiile optime – factorii stimulatori, pentru a o pune in evidenta, pentru a se manifesta. Dupa cum putem aprecia si ca, “barierele personale in raporturile interumane legate de contextul socio-cultural, datorate fricii endemice, atitudinilor individuale sau relatiilor individ-grup sunt factori care impiedica iesirea la lumina a creativitatii” (Stanciulescu T.D., 1998).

Factorii frenatori (inhibanti) isi pot faca simtita prezenta, desigur diferentiat, in toate cele patru fatete de fond ale creativitatii: personalitate, proces, produs, climat creativ (in anumite conditii, se pot transforma si in stimulenti).

Pentru o buna intelegere a acestora si a modului de a actiona, consideram ca se impune o sistematizare in tratarea lor, prezenta de altfel la majoritatea autorilor care au tratat subiectul.

Clasificarea blocajelor creativitatii

In literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe tipuri de clarificari ale acestor blocaje. Daca Stanciulescu T.D., autorul unui tratat de creatologie, le clasifica intr-o abordare de tip “obstacole de ordin educational si obstacole de ordin psiho-social” (Stanciulescu T.D.; 1998), cercetatoarea Roco Mihaela adopta o clasificare in trei categorii, dupa cum urmeaza: de tip emotional, de ordin cultural, de ordin perceptiv (M. Roco; 2001, pag. 109).

1) Blocaje de tip emotional: aceste blocaje apar pentru ca factorii afectivi au o influenta importanta.

Blocajele emotive se refera la:

– teama de a nu comite o greseala;

– de a nu parea extravagant;

– dificultatea de a schimba modelul de gandire;

– dependenta excesiva fata de opiniile altora;

– capacitatea slaba de a se destinde, de a lasa timp incubatiei sa se desfasoare;

– lipsa de incredere in fortele proprii;

– oprirea prematura la prima idee si altele.

Ele pot impiedica pe cineva sa se exprime si sa dezvolte un punct de vedere neobisnuit.

Dupa cum si graba de a accepta prima idee este gresita, fiindca rareori solutia apare de la inceput, la fel cum tendinta exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideilor prea deosebite si dauneaza procesului de creatie.

2) Blocaje de ordin cultural: s-a observat ca blocajele culturale sunt factori extrem de importanti mai ales in societatile conservatoare care accepta cu greu schimbarea. Conflictul ce apare intre valorile personale si cele impuse de sistem franeaza semnificativ creativitatea.

Sunt cuprinsi ce factori inhibatori in aceasta categorie:

– “conformism” la idei vechi, ca si la cele noi;

– dorinta de a se conforma modelelor sociale, dorinta de apartenenta;

– tendinta de a reactiona conform principiului “totul sau nimic”;

– prea mare incredere in statistici si experienta trecuta;

– slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile;

– exaltarea excesiva fata de spiritul grupului, conducand la conformism (s.a.).

Dorinta oamenilor, ca toti cetatenii sa gandeasca si sa se poarte la fel, ca si faptul ca cei cu idei neobisnuite sunt priviti cu suspiciune si chiar cu dezaprobare, face ca cei cu initiative sa se simta descurajati. Apoi, exista in general o neaincredere in fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor. Aceasta atitudine sceptica, observata atat la oameni simpli cat si la cei cultivati, si-ar putea avea originea in existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi, lenesi, care nici nu-si fac cum trebuie obligatiile serviciului.

3. Blocaje de ordin perceptiv.

– incapacitatea de a se interoga asupra evidentului;

– incapacitatea de a distinge intre cauza si efect;

– dificultatea de a defini o problema sau declinarea capacitatii, refuzul de a sesiza, de a se releva;

– dificultatea de a destructura o problema in elemente care pot fi manipulate, dirijate;

– dificultatea de a diferentia intre fapte si probleme;

– prezentarea prematura a pseudo-solutiilor la probleme care nu au fost inca definite;

– incapacitatea de a utiliza toate sensurile care ne pun in contact cu mediul;

– dificultatea de a percepe relatii neobisnuite intre idei si obiecte;

– incapacitatea de a defini lucrurile;

– credinta negativa “nu sunt creativ”, si altele, cum ar fi discordanta intre proiectul realizat si cel personal.

Intr-o alta clasificare care, ni s-a parut si sugestiva, pentru tematica lucrarii,se adauga si o alta categorie denumita:

Blocaje legate de relatia individ-grup, care ar cuprinde:

– lipsa de comunicare, care poate avea formele: comunicare imposibila din cauza discordantei limbajului, vocabularului, comunicare incompatibila, comunicare deformata, denaturata voluntar;

– marginalizarea individului creativ, intrucat comportamentul sau nu respecta normele sociale;

– lipsa de autenticitate datorata presiunilor exercitate de constrangerile sociale sau culturale;

– izolarea, fie datorita respingerii celorlalti, fie din initiativa personala;

– dependenta incurajata de grup, obtinuta prin intermediul recompenselor si pedepselor, a informatiilor, a cailor financiare.

Este foarte important sa inveti sa detectezi natura acestor blocaje, pentru a introduce spiritul novator in grupuri si organizatii, firme sau institutii administrative, oriunde individul uman isi face simtita prezenta.

Factorii ce inhiba creativitatea fac obiectul a numeroase studii realizate de psihologi, sociologi si specialisti in organizarea muncii. Lista lor este consistenta, la care adaugam si blocajele sociale capabile sa devina obstacole logice care conditioneaza indivizii: frica, ignoranta, aparenta.

– Frica, este obstacolul cel mai grav care are radacini profunde in directia emotionala. Copilaria poate fi jalonata de frici imaginare, dar copilaria umanitatii a cunoscut si frici reale: arbitrarii, violente, epidemii, foamete etc.;

– Ignoranta: ignorarea potentialului posedat este ca si cum, avand o avere in debara, alegi intre a trai decent sau a muri bogat in miserie. In revansa, exista creatori spontani, persoane care stiu cat sunt de creative;

– Apartenenta este chiar mai raspandita decat curajul si vointa care au devenit, din mai multe motive, valori asa-zise de ordine si virilitate.

Invingerea barierelor.

In conditiile unei crize complexe si generalizata, astazi nu exista risc mai mare decat de a amana sau refuza schimbarea. Dilema se rezuma deci la doua variante:

– alegem riscul de a accepta pasiv schimbarea decisa de altii in locul nostru (sau)

– alegem riscul de a fi coautori ai schimbarii.

Cresterii increderii in sine si actiunea sunt factorii care ne pot decide optiunea, bazati pe luarea in consideratie a capacitatilor noastre reale, bogatia acestora, inteligenta si intuitia, relatiile si prietenii si, de asemenea, necunoscutul pe care il putem dezvolta daca decidem. Energia creatoare si gandirea poitiva sunt doua fete ale aceleiasi realitati.

Creativ este acela care, in toate circumstantele, chiar si cele mai dramatice, este capabil sa patrunda in punctele asupra carora poate actiona pentru a inversa sau cel putin a se infiltra in evolutia probabil negativa a situatiei, iar creatorul este un pesimist activ. El simte ca are o putere asupra a ceea ce este sau i se va intampla.

Dincolo de aceasta, sunt posibile doua abordari concrete, pentru a ne ajuta moralul.

a) Prima este “propria afirmare”, care propune tehnici de invatare si repetare ce ne pot ajuta sa depasim contaminarile emotionale sau sociale, care pot sa ne reduca la un stadiu de pasivitate. Pasivitatea se manifesta prin patru simptome: inactiune, supraadaptare, agitatie, violenta exercitata contra altora sau contra sa.

b) A doua abordare, care este fundamentala, este munca ce traverseaza intr-un scenariu personal, cele sase etape ale unei spirale a succesului:

– cunoasterea tuturor resurselor noastre, cele detinute si pe cele pe care le putem obtine singuri sau cu ajutorul altora;

– clarificarea obiectivelor pe termen lung si identificarea unui obiectiv pe termen scurt;

– imaginarea diferitelor strategii pentru atingerea obiectivelor pe termen scurt (recurgerea la tehnici creative si aportul partenerilor sunt indispensabile);

– deciderea care este mai bine adaptata la nevoile noastre si la posibilitatile noastre, totul conform cu sistemul nostru de valori;

– constituirea unui plan de actiune precis si detaliat care sa ia in considerare riscuri de sabotaj si autosabotaj;

– trecerea la actiune si reusita.

In ce privesc modalitati de invingere a barierelor, constatam ca, in multe tari se intensifica dialogul intre sistemul de educatie si intreprindere; devine fructuos si permanent, introducandu-se la diferite nivele “cursuri de gandire creativa”. Constiinta necesitatii unei abordari inovatoare asupra depasirii consecintelor crizei mondiale s-a generalizat:

– in intreprinderi, dupa functia de marketing, care a fost initiatoarea in materie, functiile resurse umane si cercetare-dezvoltare,incep de asemenea sa realizeze rolul esential pe care il poate avea creativitatea in gestiunea schimbarii;

– colectivitatile locale si puterile publice pe plan national manifesta de asemenea o curiozitate promitatoare.

1.10. Creativitatea in managemetul de firma

Intreprinderea sau firma – prin care intelegem o organizatie alcatuita din una sau mai multe persoane care desfasoara activitati in vederea obtinerii de profit este cea mai raspandita forma organizatorica creatoare de substanta economica fara de care societatea contemporana nu poate exista. Performantele sale conditioneaza pe verticala chiar starea si performantele economiei fiecarei tari si standardul de viata al populatiei din cadrul acesteia. De aici si importanta creativitatii in managementul de firma, creativitatea fiind cel mai ieftin si mai simplu mod de a dobandi progres si competitivitate in orice domeniu de activitate, in conditiile in care creativitatea se poate gasi din abundenta, fara costuri adiacente, aproape in toate organizatiilor economice.

Foarte multi manageri considera ca performanta unei firme este un corolar al competentei angajatilor. Desigur, gradul de pregatire profesionala si experienta acestora reprezinta o conditie necesara care face cu putinta obtinerea de performante. Totusi, ceea ce face un angajat la fel de competent ca altul, sa fie mai performant decat acesta, este coeficientul de creativitate. Cu alte cuvinte, capacitatea de a identifica si a schimba pattern-uri de gandire si comportament, de a intelege si de a vedea lucrurile si din alte perspective decat cea evidenta, capacitatea de a genera alternative si solutii diferite.

Atunci cand potentialul creativ al oamenilor dintr-o firma este ignorat, firma are un grad de inovare scazut. Asadar, pentru ca firma in ansamblu sa fie capabila sa inoveze, managementul ei trebuie sa dezvolte un cadru de afirmare a initiativelor creative ale indivizilor care o compun. Coeficientul de inovare al unei firme depinde deci de capacitatea managerului de a crea acest context de “actualizare” a creativitatii. Astfel, ideile creative raman disparate si, cel mai adesea, se pierd.

Firmele au la dispozitie mai multe posibilitati de a-si creste coeficientul de creativitate:

– un prim pas este ca in procesul de recrutare sa se aplice teste de creativitate si, in procesul de selectie sa se acorde o pondere insemnata scorurilor obtinute de candidati la aceste teste.

– o alta varianta este sa se apeleze la training-uri/workshop-uri de dezvoltare a potentialului creativ, mai ales ca acestea au o importanta componenta de team-building.

– brainstorming-ul (precum si alte metode asemanatoare, cu larga utilizare), este una din cele mai raspandite metode de stimulare a creativitatii, utilizata cu succes in cadrul firmelor, deoarece prin intermediul ei se asigura o amplificare a “productiei” de idei noi, susceptibile de a fi transformate in solutii de rezolvare a unei anumite probleme complexe. Brainstorming-ul constituie o deliberare creativa in grup, pentru a obtine o serie de idei vizand rezolvarea problemei, urmand ca, ulterior, sa se recurga la avaluarea, perfectionarea si aplicarea ideilor.

1.10.1. Premisele creativitatii in firma

Din analiza cercetarilor teoretice, dar si din experientele practicii, rezulta ca premisele creativitatii la nivelul firmei pot fi divizate in trei categorii:

a) calitatea selectiei resurselor umane;

b) premisele social-economice;

c) premisele organizatorice.

Calitatea selectiei resurselor umane este o premisa in realizarea nivelului dorit de creativitate intr-o firma, in masura in care in momentul analizei si descrierii posturilor se va tine cont de factorii (descrisi anterior) care influenteaza creativitatea si vor fi selectate persoanele ce corespund cel mai bine cerintelor posturilor.

De regula, in procesul de selectie se tine cont de indeplinirea de catre candidat a celor patru criterii ale potentialului creativ (fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare), dar si alte caracteristici personale (rezultante ale acelorasi factori):

– curiozitatea; cultura in general, stiintifica si artistica, in special;

– deschiderea catre lume si catre ceilalti;

– simtul observarii;

– echilibrul psihosomatic;

– aptitudinile relationale;

– respectarea si valorificarea diferentelor (a ceea ce este diferit);

– toleranta fata de ambiguitati si de inconsistente;

– simtul umorului si al autoironiei;

– judecata, independenta;

– sensibilitatea relativa fata de puterile stabilite.

Exista si creatori ce nu au simtul umorului, sunt sensibili la lucrurile pompoase si la onoruri, sunt intoleranti pana la limita excluderii si au o sanatate deficitara, numai ca ponderea lor este mai redusa.

Selectand o persoana care ar corespunde cerintelor postului si din punctul de vedere al creativitatii, sansele de atingere a obiectivului cresc considerabil.

Premisele social-economice. Necesitatea este adesea rezultanta fortelor care actioneaza pentru schimbare:

– progresul tehnic (tehnologia avansata);

– presiunea concurentei (atingerea, depasirea);

– uzura morala accelerata a produselor (produse competitive);

– schimbarile majore privind forta de munca (forta de munca perfectionata pe masura).

La nivelul firmei, munca de creatie este mai putin de tip individual; cel mai des ea se desfasoara in grupuri, cercuri, colective. Grupul de creatie s-a dovedit superior creatiei individuale in multe domenii, indeosebi in cel al managementului.

Cadrul social existent intr-o firma, alaturi de conditiile economice ale acesteia, este punctul de plecare ce va conditiona desfasurarea activitatii creative a personalului. Pentru obiective tactice putem reusi singuri, pe cand pentru obiective strategice recurgerea la grup este o resursa de care nu ne putem priva.

Premisele organizatorice. Niciun grup uman nu poate supravietui fara conducere (leadership). Pe de alta parte, democratia totala este un mit, o utopie. Expertii au propus demult modelul managerului participativ, dar acest model este limitat la elita (cadrele) din conducere. O pista promitatoare, pe care cercetatorii au studiat-o in cateva organizatii economice pilot, ar putea fi cea a managerului contributiv. Desigur, acest sistem nu este o solutie universala, dar in mod sigur nu este nicio utopie, cu conditia sa fie insotit de aplicarea principiului ajutator care stipuleaza ca toate problemele trebuie sa fie total analizate si rezolvate de persoana care are responsabilitatea de a le rezolva. Doar in cazul in care nu reuseste, le poate transmite nivelului imediat superior sau sa faca apel la un expert. Coordonarea acestui proces de creatie, buna lui desfasurare depind de indeplinirea conditiilor respective.

1.10.2. Obiective pentru creativitate

Nu se poate stabili o combinatie de obiective care sa fie aplicabile in cadrul oricarei firme, dar se pot face recomandari privind domeniul in care sa se stabileasca obiective, respectiv:

– evolutia volumului de activitate (cifra de afaceri; volumul productiei);

– evolutia rezultatelor financiare (cresterea profitului; diminuarea pierderilor);

– prioritati ale restructurarii (eforturi, efecte, volum de investitii, surse de finantare);

– imbunatatirea pozitiei pe piata;

– produsele realizate, sub aspectul rentabilitatii si innoirii lor;

– nivelul serviciului catre consumatori;

– numarul de reclamatii primite;

– resursele financiare ale firmei;

– resursele umane, fluctuatia personalului, numarul de angajati care vor face cursuri de perfectionare, numarul absentelor etc.;

– activitatea de cercetare-dezvoltare functie de fondurile alocate.

In functie de obiectivele stabilite se identifica strategiile posibile de urmat:

strategia de mentinere – caracterizata prin mentinerea activitatii firmei la acelasi nivel cu cel din perioada anterioara, atat in ce priveste nivelul vanzarilor cat si al pruselor si serviciilor oferite;

strategia de crestere – activitatea firmei se amplifica fata de perioada precedenta, atat in ceea ce priveste volumul vanzarilor cat si al produselor si serviciilor oferite;

strategia de supravietuire – consta in incercarea de a face fata unei situatii noi de pe piata, concretizata in reducerea cererii pentru produsele oferite, caz in care firma incearca sa-si reduca treptat activitatea;

strategia de limitare – se adopta in perioada de recesiune economica cand firma are o situatie financiara precara. Ea isi limiteaza temporar activitatea, in speranta ca situatia se va schimba in viitor.

1.10.3. Factori care contribuie la creativitatea managerului de firma

Abordarea creativitatii din perspectiva manageriala porneste de la specificul muncii managerului care se evidentiaza prin:

– transformarea bunurilor in actiuni concrete, prin folosirea eficienta a resurselor companiei in vederea cresterii profitului;

– gasirea cailor de mobilizare si motivare a salariatilor pentru munca.

Putem spune deci ca, in esenta, creativitatea manageriala se manifesta atat in exercitarea functiilor manageriale cat si in “construirea” si functionarea componentelor sistemului de management. In ambele situatii, intensitatea implicarii creativ-inovative a managerului este determinata de o multitudine de factori, precum:

– factorii psihici intelectuali (gandirea convergenta-divergenta; sensibilitate fata de problemele manageriale; aptitudine de a redefini problemele in termeni specifici managerului; analiza si sinteza;

– factorii psihici nonintelectuali (motivatia interioara si exterioara; caracter; curaj; perseverenta; intentie);

– factori socio-economici si organizationali (reflectati de situatia economico-financiara a firmei, calitatea profesionala a subordonatilor; cadrul structural-organizational; cultura organizationala).

Pornind de la factorii ce influenteaza creativitatea in general, analizati in capitolul doi al lucrarii, am putea prezenta, schematic si factorii ce influenteaza creativitatea intr-o firma.

Figura 4 – Factorii ce influenteaza activitatea in firma

Creativitatea, indiferent de nivelul la care se manifesta, este deci o capacitate psihica complexa, care presupune in primul rand imaginatie, in al doilea rand motivatie si in al treilea rand vointa, perseverenta.

1.10.4. Bariere in calea creativitatii specifice activitatii de firma

Pornind de la analiza factorilor inhibitori ai creativitatii analizati in capitolul doi al lucrarii, putem preciza ca in cadrul activitatii unei firme intalnim si bariere, precum:

– bariere tehnice: dotari tehnice insuficiente, lipsa de know-how, dificultati in aplicarea inovatiei in anumite domenii.

– bariere economice: capital insuficient, incertitudini in dezvoltarea programului de productie (in special datorita perioadelor lungi de amortizare).

– bariere juridice: diverse regulamente juridice, timpul necesar pentru adaptarea la diverse norme si legi si pentru indeplinirea diverselor obligatii, clauze, conditii obligatorii.

– bariere organizatorice: lipsa unor elemente organizatorice (management de proiect); ierarhie stufoasa cu orientare accentuata spre birocratie; un grad inalt de formalism in ceea ce priveste metodele; relatiile printr-un set de norme rigide.

– bariere socio-psihologice: frica de schimbare, deficientele motivationale aferente; lipsa disponibilitatii pentru comunicare si cooperare; lipsa mecanismelor de rezolvare rapida a conflictelor.

– barierele pot fi unele convingeri ale angajatilor, ca:

numai marile idei merita sa fie prezentate;

punerea in practica a ideilor ia prea mult timp;

ideile se pierd sau se ratacesc;

doar un numar mic de idei sunt acceptate si puse in aplicare;

angajatii nu au niciun cuvant de spus in realizarea ideilor;

estimarile proprii in ceea ce priveste economiile sunt, in general, conservative;

sistemele de sugestii, descurajeaza munca in grup.

Alte bariere sunt sistemele clasice vazute de firma:

– nimeni nu are timp sa se ocupe de idei;

– angajatii vin cu idei (isi prezinta ideile) numai pentru bani;

– administratorul sistemului este prins la mijloc intre doua focuri.

Invingerea barierelor

Cresterea increderii in sine ia in consideratie bogatia capacitatilor noastre (cunostinte si aptitudini, inteligenta si intuitie, relatii si prietenii, si, de asemenea, necunoscutul pe care il putem dezvolta daca decidem. Energia creatoare si gandirea pozitiva sunt doua fete ale aceleiasi realitati.

Creativ este acela care, in toate circumstantele, chiar si cele mai dramatice, este capabil sa patrunda in punctele asupra carora poate actiona pentru a inversa sau cel putin a se infiltra in evolutia probabil negativa a situatiei. Este bine, deci, de a ramane departe de o resimtire fatalista sau de folosirea “ochelarilor roz” pentru a avea o viziune mai putin trista asupra realitatii.

Creatorul este un pesimist activ. El simte ca are o putere asupra a ceea ce este sau i se va intampla. Dincolo de aceasta, sunt posibile doua abordari concrete, pentru a ne ajuta sa ne ridicam moralul.

Prima este propria afirmare, care propune tehnici de invatare si repetare ce ne pot ajuta sa depasim contaminarile emotionale (copil) sau sociale (parinti), care pot sa ne reduca la un stadiu de pasivitate.

Alta abordare, este munca ce traverseaza intr-un scenariu personal etape ale unei spirale a succesului:

– cunoasterea tuturor resurselor noastre, cele detinute si cele pe care le putem obtine singuri sau cu ajutorul altora.

– clarificarea obiectivelor pe termen lung si identificarea unui obiectiv pe termen scurt.

– Imaginarea diferitelor strategii pentru atingerea obiectivelor pe termen scurt (recurgerea la tehnici creative si aportul partenerilor sunt indispensabile).

– deciderea care este mai bine adaptata la nevoile noastre si la posibilitatile noastre, totul conform cu sistemul nostru de valori.

– constituirea unui plan de actiune precis si detaliat, care sa ia in considerare riscuri de sabotaj si autosabotaj.

– trecerea la actiune si reusita.

1.10.5. Interventii pentru stimularea creativitatii manageriale

Desfasurandu-se ca proiect de schimbare a ordinii, creativitatea in firma necesita existenta unui sistem complex de conditii care sa permita materializarea creatiei. Numai imbinarea dinamica a interconexiunilor celor patru ssiteme reprezentate de persoana, grupe, firma si cultura organizationala va permite manifestarea unei ambiante creative.

Elaborarea unor proiecte creative intr-o firma este determinata nu numai de caracteristicile personale ale angajatilor, ci depinde si de mecanismele culturale care garanteaza sistemele de valori ale firmei.

Un stimulent semnificativ este si subsistemul relational al firmei, modul de comunicare a informatiei, caile de transmitere, sistemul de autoritate si control pe care il implica, flexibilitatea rolurilor.

Dintre metodele colective de inovare, care se practica in institutiile din tarile dezvoltate, un rol important au cercurile de promovare a calitatii. Acestea au aparut initial in Japonia in deceniul sapte al secolului XX, dupa care s-au extins in SUA si in tarile europene. Scopul principal urmarit este implicarea angajatilor in actiunea de imbunatatire a calitatii serviciilor prestate. Apeland la o colaborare mai mult sau mai putin informala, un grup de persoane – aproximativ 6-15 – se intalnesc periodic pentru a examina problemele cu care se confrunta la locurile de munca. Se constata cauzele care genereaza disfunctii si afecteaza calitatea. Pe aceasta baza se formuleaza sugestii si recomandari prezentate conducatorilor ierarhici superiori directi. De regula, majoritatea propunerilor se aplica. Daca nu, se prezinta membrilor cercurilor de promovare a calitatii ratiunile pentru care acestea nu se aplica. In functie de calitatea propunerilor facute si de rezultatele obtinute, membrii cercurilor sunt recompensati. In acest fel se creaza o stare de emulatie vizand gasirea de solutii de amplificare a calitatii si productivitatii.

Cutia de sugestii si propuneri se practica in multe institutii din Europa si SUA, in scopul de a facilita comunicarea ideilor intre diferite niveluri ierarhice (de executie si de conducere). In multe situatii se afiseaza un panou cu temele propuse de conducere, precum si formulare speciale.

Directiile pentru promovarea inovatiilor sunt formate din personalul cu experienta in creativitate, cunoscatori ai normelor de activitate ale institutiilor. Aceste directii analizeaza propunerile avansate, se informeaza asupra problemelor in firma; prezinta propunerile spre aprobare conducerii.

In orice firma moderna care doreste sa fie competitiva trebuie sa existe o banca de idei, care presupune existenta unei rezerve de produse si servicii disponibile, susceptibile de a fi utilizate in momentul in care sunt solicitate de societate, existand perioada de timp necesara pentru a le crea, fabrica si distribui.

Elementele fundamentale ale creativitatii in management sunt reprezentate, asa cum am mai subliniat, de: subiectul creator – individul, managerul sau grupul, mediul creativ – in primul rand, procesul decizional si nu in ultimul rand, produsul creat. Pentru eficienta activitatii este important modul de combinare a acestor elemente.

In conditiile economiei de piata, managerul eficient este in general cel care isi asuma un anumit grad de risc, prezinta aptitudinea de redefinire a problemelor, poseda o mai mare putere de concentrare, o inteligenta sociala si o motivatie intrinseca puternica. O trasatura specifica persoanelor creatoare este perseverenta, care le determina sa abordeze problemele complexe cu un grad ridicat de dificultate.

Activitatea manageriala si procesul decizional in mod special sunt activitati creative cu mare incarcatura informationala, implicand depistarea, formularea si rezolvarea problemelor. In procesul adoptarii deciziilor, noutatea poate surveni in modul de elaborare, dar si de selectie a variantelor optime de decizie.

Cresterea concurentei si competitivitatii intre institutii a determinat astfel intensificarea dimensiunii inovatoare a managementului. In acest context se urmareste “innoirea permanenta a continutului si formelor de manifestare a proceselor si relatiilor manageriale, precum si a activitatilor” (O. Nicolescu, 1997).

Principalele forme ale managementului inovator sunt:

– cresterea ritmului de modificare a sistemelor, metodelor si tehnicilor implementate de conducerea organizatiei;

– dezvoltarea la managerii de nivel superior si mediu a unor comportamente cu un pronuntat caracter inovator, caracterizate prin spirit creativ, receptivitate la tot ce este nou;

– utilizarea pe scara larga a unui numar mare de metode si tehnici de stimulare a creativitatii: brainstormingul, tehnica , sinectica, analiza morfologica, metoda Philips 6-6 etc.;

– caracterul previzional sau participativ al managementului reprezinta concretizari ale managementului inovator.

Obiectul inovatiei in management este activitatea oamenilor si implica solutionarea diferitelor probleme – economice, umane, tehnice, fapt ce ii confera un pronuntat caracter multidisciplinar. Ca urmare a dependentei de un numar mare de variabile de natura diferita, aflate in permanenta schimbare, inovatia in management cunoaste un ritm inalt de uzura morala, ce poate si preintampinat doar printr-un proces continuu de perfectionare a managementului.

Accentuarea laturii creative a managementului implica elaborarea unor modalitati la nivel macroeconomic (sprijin financiar pentru promovarea transferului de tehnologie) si la nivelul institutiilor destinate crearii unor conditii optime de lucru angajatilor, acordarea unui grad mare de libertate in gandire, exprimare si actiune etc.:

– crearea unui mediu institutional optim;

– elaborarea unor strategii flexibile, dinamice;

– utilizarea pe scara larga a delegarii;

– introducerea unui sistem de recompense pentru personalul creativ.

Creativitatea nu este niciodata o operatie impulsiva, improvizata. Ea face parte din cadrul obiectivelor de ameliorare si se practica cu metoda. Pentru a beneficia din plin de metodele de creativitate, exista doua conditii: a fi creativ prin fire (in mod natural) si a stapani (a cunoaste si a sti sa aplici) metodele.

Scema generala a procesului de creativitate este reprezentata in figura de mai jos.

Figura 5 – Reprezentarea grafica a procesului de creativitate intr-o firma.

1.10.6. Conditiile organizationale care incurajeaza creativitatea

Desi mult mai numeroase, retinem ca fiind mai importante urmatoarele:

– structuri organizationale clare cu ierarhii joase si minimum de birocratie;

– o cultura corporatista deschisa, caracterizata prin abilitatea de a asculta, de a favoriza schimbul de idei si de a incuraja contributia angajatilor, chiar daca aceasta implica anumite riscuri;

– integrarea “mintilor creative” in firma. Aceasta inseamna dezvoltarea parteneriatului cu agentiile de publicitate, implicandu-le in toate fazele proiectului sau chiar creind o noua functie in interiorul firmei;

– retele de baza: pentru a culege noi stimuli si idei trebuie stabilite cai sistematice de a obtine informatii care se intind dincolo de marginile in care actioneaza firma;

– “parteneriate” cu diferite alte firme din diferite sectoare, combinand experiente complementare cu paradigmele sectoarelor standard.

1.11. Activitatea de leasing

In Romania, operatia de leasing este definita si tratata in conformitate cu prevederile Ordonantei nr. 57/1997, amendata si adaugite prin diferite acte de-a lungul timpului. Ultimele acte in materie sunt Legile 266 si 287 din 2006. In conformitate cu prevederile legale, leasingul ca operatie economica este definit astfel:

“… operatiunile de leasing prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.” (O. 57/1997, art. 2).

1.12. Procesul de creativitate in activitatea de leasing

In agitata industrie a serviciilor de leasing, factorii participanti, firmele, bancile, companiile de asigurare, producatorii si beneficiarii sunt intr-o continua miscare intre ei si competitivitate cu concurentii de pe piata. Acest fapt, ii determina in permanenta sa caute noi mijloace de imbunatatire a calitatii propriilor activitati, sa identifice noi segmente de piata, minimalizand costurile. In fata acestor provocari, competitia intre firmele de leasing devine din ce in ce mai stransa, in paralel si cu necesitatea unei adaptari permanente la variatiile pe care le cunosc nevoile consumatorilor, mai ales in perioade de crize.

Creativitatea si eficienta in activitatile de leasing, ca in orice afacere de altfel, tine de o serie de insusiri ale personalului implicat, cum sunt: imaginatie; spirit de initiativa; capacitate de selectie; atitudini inovative. In sprijinul managerilor din acest domeniu, pe langa calitati de personalitate, intervin si acele informatii si sisteme de cunostinte care le asigura inventivitatea. Exista, de asemenea, o cultura specifica firmelor din domeniul leasing-ului (asemanatoare cu cea de banca), o cultura bazata pe creativitate si inventivitate, desi, uneori, si aici “conservatorismul binelui”, blocheaza “mai binele” sau “nou”.

Realizarea procesului inovational intr-o firma de leasing

Una din abordarile managementului pentru imbunatatirea calitatii si reputatiei unei firme de leasing este prin “inovare” sau capacitatea de a dezvolta si lansa servicii si produse noi sau imbunatatite calitativ. Procesul inovational nu se rezuma insa doar la atat, ele vizeaza ca in orice alt domeniu si sistemele informationale, metode economice, structuri organizatorice, procedee decizionale.

Printre factorii de succes necesari la nivelul unei companii de leasing, in aspectele mentionate mai sus, se reliefeaza cu pregnanta urmatorii:

– prezenta la toate nivelele ierarhice, incepand de la conducere, a unor persoane cu potential creativ ridicat;

– preocuparea, indeosebi la factori de conducere, pentru identificarea si formarea clara a necesitatilor, a problemelor majore ce se cer rezolvate;

– capacitatea tehnica si organizatorica de rezolvare a problemelor;

– aprecierea la justa valoare a capacitatilor persoanelor si competentelor intr-o firma.

Dintre factorii de insucces, intalnim ca fiind cei mai frecventi:

– necunoasterea sau limitarea de catre manageri a potentialului uman si material de care dispune firma;

– lipsa de receptitivitate la idei noi sau chiar franarea acestora;

– neechilibrarea resurselor cu obiectivele;

Produsele si calitatea serviciilor de leasing, reclama facuta acestora, seriozitatea relatiilor firmei cu alte societati si beneficiari, stabilitatea in functionare sunt de asemenea elemente importante care trebuie sa incorporeze creativitate.

CAPITOLUL 2 – OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII

Societatea de leasing la care s-a efectuat prezenta cercetare este S.C. BCR Leasing IFN SA care este o persoana juridica romana, infiintata in ianuarie 2001 ca o subsidiara a Bancii Comerciale Romane, pentru activitatea de leasing, si are sediul central in Bucuresti. Societatea are ca principali actionari Banca Comerciala Romana, care detine 89.030% din capitalul social, Societatea Financiara S.A. (10%) si alti actionari persoane fizice (0.70%).

2.1. Scopul si obiectivele cercetarii

Scopul cercetarii a constat in eleborarea unui program de antrenament al creativitatii, aplicarea si validarea lui prin evaluarea nivelului atitudinilor creative.

Atitudinile creative in calitate de “vectori dinamogeni si reglatori ai personalitatii, indeplinesc un rol decisiv in realizarea, autorealizarea si autodepasirea persoanei” (P. Popescu-Neveanu, 1978, p.75, apuc Roco, 2008).

Creativitatea si eficienta in activitatile de leasing, ca in orice afacere de altfel, tine de o serie de insusiri ale personalului implicat, cum sunt: imaginatie, spirit de initiativa, capacitate de selectie, atitudini creative. Exista, de asemenea, o cultura specifica firmelor din domeniul financiar non-bancar din care face parte leasingul (asemanatoare cu cea de banca), o cultura conservatoire, uneori rigida, in care reglementarile, tehnicile si procedurile interne blocheaza creativitatea si initiativa.

Respingerea anumitor oportunitati de business care nu se incadrau in fluxul strict precizat de instructiunile interne de lucru coroborat cu scaderea numarului de propuneri de solutionare a situatiei si initiative venite din partea angajatilor firmei au dus la constientizarea necesitatii unui program de stimulare a creativitatii.

2.2. Ipotezele cercetarii

S-a pornit in cazul ipotezei cercetarii de la premisa ca aplicarea acestui program va duce la rezultate pozitive semnificative la nivelul creativitatii, rezultate masurate prin evaluarea atitudinilor creative ca factor determinant al evolutiei nivelului de creativitate.

Ipoteza de lucru a fost ca lotul de subiecti care a participat la programul de stimulare a creativitatii va obtine o medie a scorurilor atitudinilor creative semnificativ mai ridicata, comparativ cu lotul subiectilor de control.

2.3. Descrierea loturilor de subiecti investigati

In cercetare au fost investigate doua loturi de subiecti, angajati ai S.C. BCR Leasing IFN S.A.:

grupul experimental a cuprins 36 de subiecti, 18 femei si 18 barbati, cu varste cuprinse intre 23 si 56 de ani (m=34.28), absolventi de studii superioare;

Grafic 1 – Histograma varstelor pentru grupul experimental

grupul de control a cuprins 36 de subiecti, 18 femei si 18 barbati, cu varste cuprinse intre 22 si 51 de ani (m=33.53), absolventi de studii superioare.

Grafic 2 – Histograma varstelor pentru grupul de control

Grupul experimental a fost ales dintre participantii la programul de stimulare a creativitatii.

Tehnica de esantionaj folosita a fost recrutare cross-sectional prospectiva.

Subiectii din ambele grupuri au completat chestionarele individual, pentru a evita situatia contaminarii raspunsurilor prin influenta reciproca, in prezenta autorului lucrarii. Modul de aplicare a fost creion-hartie – metodologie de culegere a datelor PAPI (Pen and Paper Interview)

Participanților la cercetare li s-au prezentat și explicat instrucțiunile de completare a chestionarului de atitudini creative, li s-au oferit informații cu privire la obiectivele studiului si li s-a oferit posibilitatea obtinerii interpretarii rezultatului obtinut.

Criteriile de includere pentru ambele loturi au fost:

angajati ai S.C. BCR Leasing S.A. cu o vechime de minim 1 an;

varsta peste 18 ani;

absolventi de studii superioare.

Criteriile de excludere:

conditie medicala incompatibila cu abilitatea de a completa un chestionar;

angajati aflati in perioada de preaviz.

2.4. Realizarea programului de stimulare a creativitatii

Programul de stimulare a creativitatii a fost intitulat “Teatru cu BCR Leasing” si organizat sub forma unui team-building la care au participat 122 de angajati impartiti in mod aleator in 10 grupe. Fiecare grupa a reprezentat o trupa de teatru care a trebuit sa rescrie si interpreteze intr-o maniera inedita, piesa de teatru „Romeo si Julieta” de W. Shakespeare folosindu-si creativitatea si potentialul echipei. Daca criteriile si personajele ce trebuiau respectate, respectiv interpretate erau aceleasi pentru toate trupele de teatru, tipul de teatru ce a fost desemnat fiecarei echipe a diferit.

Programul de stimulare a creativitatii a fost realizat pentru toti angajatii S.C. BCR Leasing IFN S.A. care au putut participa. Durata a fost de o zi si a avut loc la Hotelul Rin din Bucuresti.

Exercitiile practice s-au bazat pe jocuri de rol, generale, nelegate de contextul in care isi desfasoara subiectii activitatea in mod curent pentru stimularea de idei noi.

Formatul s-a dorit a fi unul atractiv, ludic, incluzand simtul umorului.

Atmosfera s-a dorit a fi relaxata, nonconformista, informala, atribute mentionate in literatura de specialitate ca fiind propice pentru desfasurarea demersurilor de stimulare a creativitatii (Roco, 2004). Acesta a fost motivul alegerii unei locatii externe si a zilei de vineri care este mai relaxata atat din punct de vedere al cerintelor codului vestimentar fiind “Casual Friday”, cat si la nivel de stres in cadrul organizatiei.

Exercitiile practice realizate prin jocuri de rol au fost puse in practica cu contributia a trei persoane externe companiei care au asigurat si filmarea si fotografierea evenimentul. Initial informarea cu privire la filmarea evenimentului a fost intampinata cu reticenta de catre participanti, dar vizionarea ulterioara si discutiile purtate au dus la urmatoarele constatari:

a ajutat la corectarea comunicarii non-verbale prin constientizarea anumitor gesturi involuntare;

a ajutat la imbunatatirea comunicarii verbale, inclusiv la modificarea tonului folosit, in urma ascultarii propriei voci;

a dus la mai buna intelegere a modului cum se interactioneaza in cadrul grupului.

Initial, in urma prezentarii cerintelor programului “Teatru cu BCR Leasing”, multi participanti si-au formulat reticenta cu privire la posibilitatea lor de a crea si pune in scena o piesa de teatru motivand lipsa atat a unei educatii formale in domeniu sau macar a unor cursuri, cat si afinitatea lor catre lucrulile serioase, care tin de mediul financiar si o “atitudine corporate”.

Ulterior, majoritatea participantilor au declarat ca nu stiau ca pot fi atat de creativi, ca pot gasi solutii la o tematica data ce parea initial imposibil de realizat si ca desi in timpul team-building-ului s-au simtit scosi fortat din zona de confort, in prezent au un sentiment de eliberare, prin depasirea unei bariere mentale. Consemnam cateva din declaratiile notate: “Nu credeam ca eu sunt capabila de asa ceva!”; “Acum simt ca pot orice! Da, da … ORICE! Daca am reusit eu, informatician, sa o joc pe Julieta …”; “Hei, ma pot reprofila! As fi o actrita chiar buna! Cine ar fi crezut?!”

Chiar daca feedback-ul privind programul de stimulare a creativitatii a fost unul pozitiv si participantii, in marea lor majoritate, au declarat ca si-au descoperit resurse si capacitanti pe care nu credeau ca le au, au existat si voci care si-au exprimat nedumerirea privind modul in care creativitatea i-ar putea ajuta in aria lor de expertiza: “Ii inteleg pe cei din vanzari, da, pe ei ii ajuta, dar eu care fac analiza financiara nu vad cum as putea imbunatati ceva punand in practica latura mea creativa.”

In acest scop, participantii au fost familiarizati cu principiile de functionare si modul de lucru in grupul creativ:

Alegerea unei problem si definirea ei;

Elaborarea a cat mai multe idei si solutii pentru problemele si subproblemele depistate;

Selectarea si analiza critica a ideilor si solutiilor;

Elaborarea metodelor si mijloacelor de aplicare in practica.

In sesiunea aplicativa ce a urmat s-au discutat cu preponderenta problemele departamentelor de Analiza-Risk si Economic.

Prin programul “Teatru cu BCR Leasing” s-a urmarit scoaterea participantilor din mediul cunoscut, conservator si rigid al organizatiilor financiare conduse in special pe baza unor norme si proceduri bine definite si stimularea unor atitudini creative precum receptivitatea fata de nou, curaj in abordarea situatiilor noi si asumarea riscului, cautarea creativa, argumentarea ideilor, increderea in fortele proprii, diversitatea intereselor, tolerant la ambiguitate si contradictii, aprecierea si autoaprecierea dupa originalitatea rezultatelor, solicitudine profesionala, forta morala si intelectuala necesara pentru argumentarea propriilor idei, abilitatea de organizare optima si eficienta a timpului, stabilitate si maturitate afectiva, initiativa, abilitati de combinare inedita a datelor experientei care se regasesc in inventarul atitudinilor creative (Roco, 1979, p. 151-153).

2.5. Instrumente utilizate pentru realizarea cercetarii

Pentru validarea programului s-a utilizat, cu permisiunea autorului, un chestionar de evaluare a atitudinilor creative (Roco, 2004, p. 211)

Chestionarul, care se regaseste in Anexa 1 a prezentei lucrari, contine 50 de itemi sub forma de afirmatii.

Scala de raspuns este o scala Lickert, cu cinci variante de raspuns:

cu totul neadevarat

neadevarat

relativ adevarat

adevarat

cu totul adevarat

Fiecare raspuns este notat cu puncte intre 1 (cu totul neadevarat) si 5 (intru totul adevarat).

Testul masoara 15 atitudini creative, pentru fiecare atitudine existand cate trei itemuri. De asemenea, testul contine si o scala de minciuni.

Tabel1 – structura pe itemi a chestionarului de atitudini creative

CAPITOLUL 3 – REZULTATELE CERCETARII

Primul pas al cercetarii a fost reprezentat de analiza consistentei interne care s-a efectuat, ca de altfel toate celelalte prelucrari, utilizandu-se optiunile aplicatiei IBM SPSS Statistics 19.

Rezultatul arată că valoarea Cronbach alfa, ca indicator al fidelității instrumentului este de 0,935 (valoare ridicata). În plus coloana Cronbach’s Alfa if Item Deleted arată că prin eliminarea oricărui item nu s-ar obține o valoare mai ridicată decât aceasta.

Rezultatele obtinute la Testul Shapiro-Wilk coroborate cu homogenitatea variantei au dus la respingerea ipotezei de normalitate a distributiei si folosirea testului neparametric Mann-Whitney.

Analiza descriptiva a fost realizata atat pentru fiecare dintre cele doua grupuri (grupul 1 – grupul experimental; grupul 2 – grupul de control), cat si pentru subgrupuri de sex.

In scopul evidentierii rezultatelor cercetarii a fost comparata media obtinuta pe fiecare atitudine creativa a lotului de subiecti din grupul experimental cu mediile obtinute de subiectii din grupul de control.

Media scorurilor inregistrate de grupul experimental a fost mai mare pentru toate cele 15 atitudini creative masurate.

Grafic 3 – Diferente statistice intre grupul experimental si grupul de control

In ceea ce priveste diferentele inregistrate pe subgrupuri de sex, graficele de mai jos ilustreaza comparatia mediilor. Se observa in ambele cazuri diferente semnificative statistic intre cele doua grupuri.

Grafic 4 – Comparatia mediilor pentru subgrupul femei

Grafic 5 – Comparatia mediilor pentru subgrupul barbati

În ceea ce privește ipoteza cercetării, în urma rezultatului statistic se evidențiază existența unei diferențe semnificative (p < 0.05) intre grupul experimental si grupul de control. Pe baza acestor valori se poate afirma că ipoteza de nul se respinge. Așadar subiectii care au participat la programul de stimulare a creativitatii prezintă un nivel mai ridicat al atitudinilor creative.

S-a confirmati ipoteza de lucru de la care am pornit, aceea ca ca lotul de subiecti care a participat la programul de stimulare a creativitatii va obtine o medie a scorurilor atitudinilor creative semnificativ mai ridicata, comparativ cu lotul subiectilor de control.

Influenta pozitiva a aducerii conceptului de creativitate din planul conceptual in planul constient al activitatii de zi cu zi se desprinde atat din comentariile participantilor cat si prin consemnarea initiativelor si propunerilor de schimbare a fluxului existent de lucru care au inregistrat o crestere semnificativa in lunile ulterioare programului de stimulare a creativitatii.

CAPITOLUL 4 – CONCLUZII SI APRECIERI FINALE

Datele obtinute au confirmat ipoteza de la care s-a pornit. Grupul de subiecti care a participat la programul de stimulare a creativitatii a obtinut medii mai mari la toate atitudinile creative masurate.

Obiectivele cercetarii, respectiv eleborarea unui program de stimulare a creativitatii, aplicarea si validarea lui prin evaluarea nivelului atitudinilor creative pe un lot de 36 de subiecti au fost indeplinite.

Cercetarea a evidentiat impactul programului la nivelul potentialului creativ al grupului de subiecti. Programul de cercetare a avut un character inovativ in primul rand prin modul de abordare al antrenamentului creativ si mai apoi prin tipul de organizatie in care a fost aplicat, mediul financiar fiind cunoscut pentru strictetea regulilor si abordarea conservatoare.

Dupa derularea cercetarii consideram ca evaluarea subiectilor si inaintea participarii la programul de stimulare a creativitatii ar fi adus un plus de validitate rezultatelor obtinute prin masurarea evolutiei creativitatii la subiectii din grupul experimental. Toate datele acestui studiu nu pot fi extrapolate și în cazul altor societati de leasing, deoarece una din limitele cercetarii de față este faptul că a cuprins un număr mic de subiecți. In plus, societatea de fata este parte a unui puternic grup financiar bancar care impune de asemenea o serie de limitari care nu se regasesc neaparat in cadrul altor societati de leasing.

Influenta pozitiva a aducerii conceptului de creativitate din planul conceptual in planul constient al activitatii de zi cu zi se desprinde atat din comentariile participantilor cat si prin consemnarea initiativelor si propunerilor de schimbare a fluxului existent de lucru care au inregistrat o crestere semnificativa in lunile ulterioare programului de stimulare a creativitatii.

Contributia personala s-a transpus prin implicarea in cadrul programului de stimulare a creativitatii “Teatru cu BCR Leasing”, interpretarea psihologică a rezultatelor cercetării și a concluziilor acesteia, precum și evaluarea si formularea unor anumite recomandări cu privire la posibilitatea cresterii atitudinilor creative atat participantilor care au dorit sa primeasca aceste informatii, cat si organizatiei in care s-a desfasurat studiul, iar departamentul de resurse umane le-a luat in considerare pentru proiecte viitoare.

In agitata industrie a serviciilor de leasing, factorii participanti, firmele, bancile, companiile de asigurare, producatorii si beneficiarii sunt intr-o continua miscare intre ei si competitivitate cu concurentii de pe piata. Acest fapt, ii determina in permanenta sa caute noi mijloace de imbunatatire a calitatii propriilor activitati, precum si stimularea si antrenarea unor insusiri ale personalului implicat, cum sunt: imaginatia, spiritul de initiativa, capacitatea de selectie, atitudinile creative. Activand pe piete in care concurenta devine tot mai acerba, firmele de leasing trebuie sa gaseasca prin orice mijloace de dezvoltare a creativitatii acele elemente care sa conduca nu numai la obtinerea unor beneficii economice de moment, ci si la diferentierea fata de concurenti si adaptarea la nevoile pietei si ale clientului.

ANEXE

ANEXA 1 – Chestionar atitudini creative

ANEXA 2 – Exemplificare material suport pentru programul de stimulare a creativitatii “Teatru cu BCR Leasing”

Teatru cu BCR Leasing

Constienta de capacitatile angajatilor sai, compania BCR Leasing a decis sa sporeasca eficienta si productivitatea prin stimularea creativității și a spontaneității și, înființarea unor trupe de teatru.

Fiecare echipa va rescrie si va interpreta intr-o maniera inedita, piesa de teatru „Romeo si Julieta” de W. Shakespeare. Folositi-va creativitatea, potentialul echipei si nu uitati: Orice idee este mai buna decat nicio idee!

Cerinte:

Fiecare participant trebuie sa aiba un rol activ pe parcursul intregii piese, interpretand un personaj.

Fiecare participant trebuie sa aiba o costumație minima. Se pot folosi si alte materiale decat cele furnizate.

Niciun participant nu va parasi trupa pana cand piesa nu va fi gata.

Piesa de teatru trebuie sa dureze minim 4 minute.

Piesa trebuie sa aiba 3 scene:

Scena balconului

Scena luptei

Scena mortii

Obligatoriu:

Sa va alegeti un acronim al echipei care sa evidentieze valorile dupa care va ghidati.

Sa va construiti un stindard care sa va reprezinte.

Sa va desemnati un regizor

Este obligatoriu sa folositi in dialoguri urmatoarele cuvinte (pot fi si mimate)

sabie

ERP

cioban

coafor

pisica

bal

televizor

trabuc

mantie

e-mail

lumanare

leasing

manastire

prezervativ

wierless

Juriul va nota:

Originalitatea scenariului

Interpretarea actorilor

Costumele

Timp: 2 h

Romeo siJulieta

Romeo șiJulieta este o tragedie de William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva destinului. Este poate cea mai cunoscută piesă a sa, una dintre succesele sale timpurii, fiind considerată cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii.

Intr-o piață publică are loc o confruntare cu spade între Romeo și Tybalt, iar Mercutio, încercând să-i despartă, este omorât de rivalullui Romeo. În final, ucigașul îl provoacă din nou la duel pe Romeo, dar este omorât de acesta. Despre această întâmplare află prințul și Lady Capulet care hotărăsc ca Romeo să plătească cu propria-i viață pentru faptele sale. Apoi are loc o discuție între doică și Julieta în care doica dezaprobă atitudinea pozitivă a fetei înprivința „ucigașului” vărului ei Tybalt. Între timp, Romeo se ascunde în chilia părintelui Lorenzo, dar este urmărit de doică până acolo. Aceasta îi dă un inel din partea Julietei și-i spune care îi este starea. Totodată, Capulet și Paris pun la cale căsătoria acestuia din urma cu Julieta. După toate acestea, Julieta vorbește cu mama sa despre planurile tatălui ei de a o căsători cu Paris. Tatăl său află și se ceartă cu ea. Între timp, doica încearcă să o convingă să se marite cu nobilul, deoarece Romeo va muri sigur. După cearta cu părinții, Julieta se duce să se spovedească părintelui Lorenzo, care o sfătuieștesă se mărite cu Paris miercuri, iar înainte de noaptea nunții să bea licoarea din sticluță pe care i-o va da el, care va da impresia ca este moartă, dar ea se va trezi după 24 de ore.

Romeo si Julieta stateau sus in balconul fetei in timp ce parintii fetei planuiau nunta sa. Intre timp veni doica de-i anunta ca e timpul ca Romeo sa plece si ca lady Capulet se indreapta spre iatacul fetei. Cand Romeo pleca, lady Capulet intra in camera fetei, gasind-o plangand. Crezand ca ea-l plange pe Tybalt, incepu sa-l vorbeasca de rau pe Romeo. Dupa aceea ii mai spuse si ca joia urmatoare se va marita cu Paris.

În ziua nunții, în timp ce pregătirile erau întoi și toți membrii familiei împreună cu servitorii sunt ocupați, Julieta bea conținutul sticlei și este găsită de doică în pat, toți membrii familiei fiind anuntați, nunta nemaiputând avea loc. Romeo, fiind anunțat de Balthazar că iubirea lui este moartă, cumpără de la un farmacist o sticlă de otravă și pleacă într-acolo. După înmormântarea Julietei în cavoul familiei, Romeo se bate cu Paris și-l omoară. Între timp, părintele Lorenzo încearcă să ajungă la timp pentru a-l vesti pe Romeo că totul este o înscenare, însă stând de vorbă cu Balthazar, ajunge prea târziu și-l găsește pe băiat întins la podea, otrăvit. Julieta se trezește și văzându-l pe Romeo întins și nemișcat, se sinucide cu pumnalul iubitului ei. Toți membrii ambelor familii descoperă corpurile neînsuflețite și află de la Lorenzo tot ce s-a întamplat. În final, cele două familii se împacă ajungând la concluzia că ura lor a dus la moartea lui Romeo și a Julietei.

Personaje:

Printul Escalus domnitorul orasului Verona

Paris tanar inrudit cu printul

Familia Montague

Familia Capulet

Romeo fiul lui Montague

Mercutio ruda cu printul si prieten cu Romeo

Bemvolio nepotullui Montague prieten cu Romeo

Tybalt nepot al lui Lady Capulet

Lorenzo

Balthazar slujitorul lui Romeo

Sampson

Doica Julietei

Julieta fiica lui Capulet

TRAGEDIE ANTICA

Tragedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, reprezentând personaje puternice angajate în lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existentă a lumii ori cu propriile lor sentimente, acest conflict soluționându-se cu moartea eroului.

Tragedia este o formă de dramă caracterizată de seriozitate și demnitate, care de obicei implică un conflict între un personaj și o putere superioară, ca de exemplu legea, zeii, soarta sau societatea.

TEATRU EXPERIMENTAL

Tot ceea ce e contrar ‘legilor’, tot ce nou, avangardist si cat se poate de original si necotidian.

TEATRU PRIN DANS

Reprezinta reprezentarea artistica a povestii prin dans.

NONVERBAL PANTOMIMA / MIMA

Pantomima este o altă latură a teatrului, așa-numitul "teatru mut", în care acțiunea este sugerată cu ajutorul mișcărilor scenice și poate fi întâlnită în combinație cu un background muzical. Pantomima este bazată mai mult pe simboluri și sugestii, deoarece nu se folosesc replici, decât mișcări care sugerează anumite dorințe, senzații și idei.

MUSIC HALL / CABARET (BROADWAY)

Este o reprezintare artistica a povestii prin muzica, cantece, dialog vorbit si dans.

TEATRU LIRIC (OPERA)

Este o reprezentare a povestii prin muzica clasica in forma teatrala.

COMEDIE

Comedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri cu acțiune și deznodământ vesel și care satirizează realități sociale, slăbiciuni general – umane sau prezintă situații hazlii.

„Prin conținut și prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se subordonează comicului, care este o categorie estetică fundamentală, care denumește una dintre atitudinile esențiale în fața vieții și a artei, avându-și sursa în dezvoltarea unui contrast sancționat printr-o gamă larga de reacții morale, de la compasiune la dispreț, provocând o participare afectivă specifică, de la zâmbet la râsul cu hohote.” (Dicționar de termeni literari)

TEATRU BURLESC / COMEDIA DELL’ ARTE

(teatru de reprezentatie)

Este tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și prin folosirea parodiei cu musicalul, unde piesa de teatru este transformata si exagerata prin grotesc.

TEATRUL ABSURD

Teatrul absurdului este o absorbire in arta a anumitor concepte filosofice existentialiste si post existentialiste, care se refera, in principal, la eforturile omului de a da un sens situatiei sale golite de sens intr-o lume care n-are nici un sens – care n-are nici un sens, fiind structurile morale, religioase, politice si sociale pe care le-a ridicat omul pentru a-si face iluzii s-au surpat.

Este reflectia a ceea ce pare sa fie atitudinea cea mai reprezentativa a epocii noastre… este un tip de creatie teatrala care respinge realismul psihologic si social, bazat pe iluzia mimetica , aceea de a infatisa spectatorilor aparenta unor oameni si a unor situatii reale, evoluand pe scena. Personajele sunt vag conturate, cu o identitate incerta, dezindividualizate. Temele sale predilecte sunt lipsa de sens a existentei, golul sufletesc,dezarticularea limbajului, incomunicarea, claustrarea, acapararea omului de automatisme si stereotipii, sugerandu-se imposibilitatea de a iesi din acest impas.

TEATRU REALIST

Teatrul realist reprezinta viziunea modernista a unei piese si transpunerea in ei in viata cotidiana.

TEATRU LAIC

Reprezentarea povestii in stil religios (ceea ce face preotul in biserica).

LISTA REFERINTELOR BIBLIOGRAFICE

ANDRONICEANU A.- Managementul schimbarilor; Bucuresti; Editura All; 1998

AMABILE T.-Creativitatea ca mod de viata; Bucuresti; Editura Stiintifica 1997

ALOPI C.- Creativitate si inovare; Bucuresti; Editura A.S.E.; 2002

BEJAT M. ( coordonator)- Factorii individuali si psiho-sociali ai creativitatii in stiinta, tehnica si invatamant; Bucuresti; Editura didactica si pedagocica; 1981

BAILESTEANU GHE.-Diagnostic, risc si eficienta in afaceri; ; EdituraMirton; 1998

Boden, M.A., (1994) Dimensions of Creativity, NY: ed. MIT Press

BURDUS E.- Fundamentele managementului organizatiei; Bucuresti;Editura economica; 1999

Busse, T.V. and Mansfield, R.S (1980), “Theories of the Creative Process: A review and A Perspective”, The Journal of The Creative Behaviour, 14, No 2, p. 91-103

CALINSCHI M.- Psihologie Manageriala; Bucuresti; 2002

CALUSCHI M. si STOG L.- Psihologia manageriala; Bucuresti; 2002

CALUSCHI M.- Grupul unic si creativitatea; ; Editura Cantes; 2001

CEAUSU L.- Agenda managerului; Bucuresti; 1993

COSMOVICI A.- Psihologie generala; ; Editura Polirom; 1996

COJOCARU C.- Creativitate si inovare; Bucuresti; Editura stiintifica; 1975

DRUCKER P.- Inovatia si sistemul antreprenorial; Bucuresti; Editura Enciclopedica; 1993

GORDON.W.J.- Synectics; The development a creative capacity; ; Harper and Brothers Publischers; 1961

HERSENI Tr.- Stilul de conducere in psihologia organizarii intreprinderilor industriale; Bucuresti; Editura Academiei; 1969

IONESCU Ghe.- Cultura organizationala si managementul tranzitiei; Bucuresti; Editura Economica; 2001

Jaque H. (1975) La creativite, Paris: Ed. Seghers

Lippit, G.L. (1982), “managing conflict in today’s organizations”, Training and Development Journal, p. 7-64

MANOLESCU A.- Managementul resurselor umane; Bucuresti; Editura Economica; 2003

MORARU I.- Introducere in psihologia manageriala; Bucuresti; Editura didactica si pedagocica; 1995

MUNTEANU A.- Incursiuni in creatologie; ; Editura Augusta; 1994

MOLDOVEANU M.-Mentalitatea creativa; Bucuresti; Editura Coresi; 2002

NAGAT Ghe.- Inovare tehnologica; Bucuresti; Editura Tehnica; 2001

NICOLAESCU O.- Management; Bucuresti; Editura Economica; 1999

NICOLAESCU O si VERBONCU I.- Management general; Bucuresti; Editura Economica; 1992

OPRESCU V.- Aptitudini si atitudini; Bucuresti; Editura Stiintifica; 1991

Parnes, S.J. and Brunelle, E.A. (1967), The literature of creativity, Journal Of Creative Behaviour, Vol 1, No 1, p52-104

POPESCU I.- Leasingul in tranzactii comerciale internationale; Bucuresti; Editura Economica; 2007

PAVELESCU V.- Culturi si abisuri ale personalitatii; Bucuresti; Editura Enciclopedica; 1974

POPESCU-NEVEANU P.- Psihologie scolara; Bucuresti; Tipografia Universitatii; 1987

POPESCU-NEVEANU P.- Evolutia conceptului de creativitate; Analele Universitatii Bucuresti; Seria Psihologie; 1971

STANCIULESCU T.D.- Tratat de creatologie; ; Editura performantica; 1998

STERNBERG ROB (coordonator)- Manual de creativitate; Bucuresti; Editura Polirom; 2005

ROCO M. si POPESCU-NEVEANU P.-Cercetari privind factorii de creativitate; Analele Universitatii Bucuresti; Seria Psihologie; 1969; Vol.18

ROCO M.- Stimularea creativitatii tehnico-stiintifice; Bucuresti; Editura Didactica si Pedagogica; 1985

ROCO M.- Creativitate si inteligenta emotionala; Bucuresti; Editura Polirom; 2001

ROCO M.- Creativitate individuala si de grup; Bucuresti; Editura Academiei; 1979

ROCO M.- Psihologia creativitatii; Curs 2011/2012; Universitatea Bucuresti

ROCO M.- Particularitati ale colectivului creator in cercetarea stiintifica (in, Creativitatea in stiinta, tehnica si invatamant); Bucuresti; Reditura didactica si pedagocica; 1981

ROCO M.- Creativitatea

ROSCA Al.- Creativitatea; Bucuresti; Editura Enciclopedica; 1972

ROSCA Al.- Creativitatea generala si specifica; Bucuresti; Editura Academiei; 1981

RUSU COSTACHE- A,B,C,-ul managerului; Iasi; Editura Gheorghe Asachi; 1993

Taylor, C.W. (1972), Can organizations be creative, too? Climates for creativity, New York: Pergamon Press

Tucker, B.R. (2002), Driving growth through innovation, New York:Berrett-Keohler Publishers Inc.

VERBONCU I.- Creativitate si creativitate manageriala;Tribuna Economica; Curs 2001

Vlasceanu, M., (2003), Organizatii si comportament organizational, Bucuresti, Editura Polirom

VanDemark, N.L., (1991), Breaking the barriers to everyday creativity, Buffalo, NY: The Creative Education Foundation

TABACHIU A.- Tratat de psihologie manageriala; Bucuresti; Editura didactica si pedagocica; 1997

ZLATE M.- Fundamentele psihologiei (partea a III-a); Bucuresti Editura Hyperion; 1994

Zlate, M.; Zlate C. (1982) Cunoasterea si activarea grupurilor sociale, Editura Politica Bucuresti

Dictionar de psihologie sociala; Bucuresti; Editura stiintifica; 1981

Dictionar psihologie (coordonator U.Schiopu); Bucuresti; Editura Babel; 1997

Dictionar Englez-Roman (coordonator Leon Levitchi); Bucuresti; Editura Teora

Enciclopedia Britanica; On line; 2012; Creativity Dictionnaire du Management de l’ inovation; Vuibert; ; 2009

Dictionar Enciclopedie, vol. 1; Bucuresti; Editura Enciclopedica; 1993

Webster’s Enciclopedie; Dictionary of the English Language, Gramery Books, , 1996

REZUMAT

Suportul teoretic reflecta notiunile care stau la baza conceptului de creativitate individuala si de grup, de inovatie organizationala si in cadrul societatilor de leasing: definirea conceptului de creativitate si a perspectivelor de abordare, sursele si motivatia creativitatii, formele si nivelurile creativitatii, creativitatea individuala si de grup, factorii creativitatii si rolul acestora, blocajele, creativitatea in managementul de firma, conditiile organizatorice care incurajeaza creativitatea, procesul de creativitate in activitatea de leasing.

Obiectivele cercetarii au vizat eleborarea unui program de stimulare a creativitatii, aplicarea si validarea lui prin evaluarea nivelului atitudinilor creative pe un lot de 36 de subiecti.

Din punct de vedere al metodologiei cercetarii, au fost investigate doua loturi de subiecti, angajat ai SC BCR Leasing IFN SA: un grup experimental format din subiecti care au participat la programul de stimulare a creativitatii “Teatru cu BCR Leasing” si un grup de control format din subiecti care nu au participat la acest program. In total au fost investigati 72 de subiecti.

Programul de stimulare a creativitatii a fost realizat pentru toti angajatii S.C. BCR Leasing IFN S.A. care au putut participa si a avut durata de o zi. Exercitiile practice s-au bazat pe jocuri de rol, generale, nelegate de contextul in care isi desfasoara subiectii activitatea in mod curent pentru stimularea de idei noi. S-a urmarit scoaterea participantilor din mediul cunoscut, conservator si rigid al organizatiilor financiare conduse in special pe baza unor norme si proceduri bine definite si stimularea atitudinilor creative.

Pentru validarea programului s-a utilizat un chestionar de evaluare a atitudinilor creative si in scopul evidentierii rezultatelor cercetarii a fost comparata media obtinuta pe fiecare atitudine creativa a lotului de subiecti din grupul experimental cu mediile obtinute de subiectii din grupul de control.

Rezultatele obtinute au confirmat ipoteza de la care s-a pornit. Grupul de subiecti care a participat la programul de stimulare a creativitatii a obtinut medii mai mari la toate atitudinile creative masurate. Cercetarea a evidentiat impactul programului la nivelul potentialului creativ al grupului de subiecti. Programul de cercetare a avut un character inovativ in primul rand prin modul de abordare al antrenamentului creativ si mai apoi prin tipul de organizatie in care a fost aplicat, mediul financiar fiind cunoscut pentru strictetea regulilor si abordarea conservatoare.