Stabilirea Corelatiei Dintre Unele Particularitati Psihologice ale Elevilor Claselor a Ix Si Minutul Individual

Psihologie

Stabilirea Corelatiei Dintre Unele Particularitati Psihologice ale Elevilor Claselor a Ix Si Minutul Individual

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

I.Introducere

1.1.Actualitatea temei

1.2.Scopul si sarcinile lucrării

II.Reviul literaturii

2.1.Asimetria funcțională a emisferelor cerebrale

2.2.Extra- si intraversiunea

2.3.Timpul individual în diferite condiții

III.Metodele de invesțigatție

3.1.Determinarea asimetriei funcționale a emicferelor cerebrale

3.2.Determinarea extra- si intraversiunii

3.3.Determinarea timpului individual în diferite condiții

IV.Rezultatele investigatiilor.

4.1.Distribuirea copiilor dupa emisfera dominantă

4.2.Distribuirea copiilor după extra- si intaversiune

4.3. Corelația dintre minutul individual și particularitățile psihologice ale elevilor

V.Concluzii

VI.Bibliografie

I INTRODUCERE

Actualitatea temei.

Este cunoscut faptul că procesul didactico-educațional prezintă un factor stresogen care creează dificultăți în adaptarea elevului și poate cauza consecințe grave ale sănătății. Astfel, terminul “stres școlar” deja este folosit pe larg de către fiziologi, pedadogi și psihologi.

In contextul școlar există o serie de stresori cu care elevul trebuie să se confrunte și care poate afecta grav gradul de oboseală, concentrarea, atenția și implicit rezultatele școlare. Cei mai cunoscuți stresori sunt:

Suprasolicitarea intelectuală sau musculară ori dezechilibrul dintre acestea

Examenele, competițiile sau orice alte activități in urma cărora există selecții severe pentru admitere. Aici intră și mediile înalt cotate (clase de elite, școli de elite unde se impune cu strictețe anumite standarde).

Zgomotul excesiv (nu toți copiii sunt afectați de zgomot, însă pe o perioada mai lungă de timp acesta se face simțit)

Relațiile sociale care duc la situații penibile, rușinoase, frustrante etc. De asemenea dezămăgirile, pedepsele și notele slabe pot reprezenta stimuli de stres, depinzând de fiecare elev în parte.

În cazul adolescenților, la stresorii mai sus mentionați se mai adaugă și alti stresori specifici perioadei și crizei prin care trec (impresia că sunt singuri sau dimpotrivă, impresia ca nu se deosebesc de nimeni cu nimic, despărțirile afective, eșecurile repetate etc.), stimuli care pot fi accentuați și de personalitatea, dar mai ales, de temperamentul lor. Persoanele introvertite si/sau instabile emoțional sunt mai predispuse către stres și necesita o atenție mai mare în acest plan.

Adolescența este vârsta întrebărilor, eșecurilor și micilor victorii. Însă, atitudinea față de școală și evenimentele legate de ele depinde de trăsăturile psihologice ale persoanei, în special, de temperament, predominarea unei sau altei emisfere, intra- sau extraversiune. Totodată, adolescența este și vârsta labilității emoționale, a depresiilor, trăirilor emoționale puternice. Anume în această perioadă crește numărul de elevi care recurg la sinucidere, elevi, care suferă de anxietate, singuratate etc.

Așadar, devine cu atât mai importantă abaordarea problemei adolescenței în raport cu starea lor emoțională și trăsăturile psihologice ale personalității.

1.2. Scopul lucrării- stabilirea corelației dintre unele particularități psihologice ale elevilor claselor a IX și minutul individual.

Obiectivele:

1. Sudierea distribuirii copiilor dupa emisfera dominant.

2. Analiza diistribuirii copiilor dupa extra- si intaversiun

3. Stabilirea corelației dintre minutul individual și particularitățile psihologice al e copiilor.

II. REVIUL LITERATURII

2.1 Asimetria funcționala a emisferelor cerebrale.

Inca din perioada embrionara, exista o mare asimetrie a sistemului nervos. Cele doua emisfere cerebrale au proprietati functionale diferite. Stanga controleaza partea dreapta a corpului si invers. Functiile "superioare' ale creierului, cele legate de gandirea complexa si abstracta, sunt direct influentate de fortele motivationale, emotionale ale substra-turilor mai joase ale aceleiasi emisfere. Emisfera dreapta/stanga, la adult, functioneaza prin circuite neuronale care proceseaza in mod diferit informatia.
Din punct de vedere anatomic*, cete doua emisfere sunt separate, legatura dintre ele realizandu-se doar prin fibrele de tesut nervos din zona corpului calos si prin comisura anterioara, care se dezvolta in prima decada a vietii individului.
O trecere indirecta a informatiei intre emisfere poate aparea si in alte zone, cum ar fi cerebelul.
Exista evidente ca emisfera dreapta domina dezvoltarea in perioada de inceput a vietii, pana la declansarea vorbirii. Electroencefalograme (EEG) ale creierului la sugar, facute cu stimuli de lumina discontinua, arata receptivitate doar in emisfera dreapta a cortexului spatio-vizual. Daca i se aplica unui adult acelasi tip de stimu-lare, apare o dominanta pe emisfera dreapta, dar activitatea e reflectata prin corpul calos si in emisfera stanga. Asadar, s-ar sugera ca la sugar corpul calos este incapabil inca, din punct de vedere functional, sa asigure o buna comunicare intre emisfere, in primele zile de viata. (Ana Muntean, 2006)
EEG cu stimuli auditivi sugereaza ca specializarea emisferica ar putea avea un inceput de organizare din prima luna de viata. Acest lucru s-a observat in legatura cu sunetele vorbirii.
Realizarea functiilor complexe* ale creierului solicita integrarea unor aspecte care tin de functionarea emisferei drepte si a celei stangi. Separarea anatomica a celor doua emisfere, in anumite conditii, poate conduce si la izolare functionala. Apar functionari neintegrate, separate ale celor doua emisfere si anumite procese psihice sunt compromise. in cazul epilepsiilor majore, la unii pacienti s-a practicat sectionarea corpului calos, astfel incat transmiterea scurtcircuitarii nervoase de pe o emisfera pe cealalta si generalizarea la nivelul intregului creier sa nu mai fie posibile. Efectul este pozitiv privind manifestarile epileptice, dar antreneaza alte disfunctii psihice.
Un sindrom clinic, ce reflecta posibilitatea functionarii independente a proce-selor psihice la nivelul celor doua emisfere poate fi disocierea mentala.
Emisfera dreapta este implicata mai mult in incercarile sugarului de auto-calmare si detine o harta mai integrata a sistemului somatosenzorial (reprezentarea corpului in creier), regleaza (ritmeaza si contine) direct anumite procese ale organismului, e implicata in perceptiile si exprimarile afective, este specializata in procesarea imaginilor perceptive, mediaza datele autobiografice, memoria implicita, dar si cea episodica si proceseaza informatia intr-o maniera mai degraba holistica. Capacitatea empatica poate depinde, in mare masura, de integrarea unor informatii corporale, emotionale si sociale, proces ce isi are sediul predominant in emisfera dreapta, precum si de modul in care aceste informatii sunt interconectate cu emisfera stanga. (Ana Muntean, 2006)
Emisfera stanga este implicata in actiunile cu caracter explorator ale copilului, are o reprezentare si o reglare ale corpului mai scazute, precum si o capacitate diminuata de citire a expresiilor emotionale nonverbale ale celorlalti. Emisfera stanga indeplineste predominant sarcini lingvistice, proceseaza informatia intr-un mod silogistic (relatia cauza-efect), liniar, logic. Se spune ca are o functie de "interpretare' a informatiilor, utilizand informatiile pe care le detine pentru a evalua adevarul sau falsul si deter-minand relatiile cauzale in cadrul unor descrieri liniare, logice.
Dominanta emisferei, drepte in primii ani ai copilariei se manifesta atat printr-o crestere mai rapida, cat si printr-o activitate mai intensa. Mai exact, in aceasta perioada apare o dezvoltare predominanta a ariei corticale prefrontale a emisferei drepte, zona ce regleaza functionarea organismului si comunicarea sincronizata emotional. De aceea, modul in care adultul ce ingrijeste copilul in primii lui ani de viata, felul cum comunica cu el influenteaza formarea unor capacitati care tin de emisfera dreapta: autoreglarea, relatiile cu ceilalti, sensul autobiografic al sinelui, elementele de baza ale capacitatii empatice. (Ana Muntean, 2006) . Toate aceste functii complexe se realizeaza fiziologic prin integrarea si diferentierea neuronala, intr-un proces de autoorganizare de o complexitate progresiva.

Pe parcursul secolului XX s-a acordat multa atentie deosebirilor functionale dintre partile creierului in cognitia subservitoare. Aceasta munca a derivat initial din observatiile populatiilor neurologice de asocieri dintre deficitele senzorimotorii particulare si cele cognitive si partea de creier unilateral afectata (Broca,1861; Werneike, 1874). Cercetarea neuropsihica subsecventa a mostrelor normale (Harnad, Doty, Goldstein, Jaynes si Krauthamer, 1977) si a pacientilor care au suferit corpus callosotomie pentru controlul epilepsiei intractabile a continuat sa specifice natura literalizarii cognitive (Gazzaniga, 1970; Sperry, 1968). În ciuda indicatiilor de lunga-durata rezultate din observatiile pacientilor cu creierul unilateral afectat, astfel incat, partile creierului sunt de asemenea asimetric functionale in sensul de subservire (Alford, 1933; Babinski, 1914). Pana recent acest aspect nu a fost investigat sistematic. Studiile initiale ale asimetriei functionale a creierului in reglarea exprimarii afective si emotionale, au sugerat ca in majoritatea starilor afective ale indivizilor au fost mai mult subservat in partea dreapta decat in partea stanga a creierului (Mills, 1912; Sackeim, Gur si Saucy, 1978; Schwartz, Davidson si Maer,1975). În prezent exista dovezi substantiale ca directia de asimetrie functionala a creierului in reglarea emotionala nu este uniforma pe parcursul starilor afective. Mai mult chiar, se pare ca la majoritatea indivizilor, partea dreapta a creierului subserveste starile afective negative intr-o mai mare masura decat emisfera stanga, in timp ce refersul este valabil cu ponderea mai amre a starilor afective pozitive pentru emisfera stanga (Ahern Schwarz, 1979; Sackeim, 1982a; Sackeim, Greenberg, Weiman, Gur, Hungerbuhler si Geschwind, 1982; Tucker, 1981).

Întrucat starile afective negative, in special depresia si anxietatea sunt niste concomitente obisnuite si consecinte ale stresului, rolul asimetriei functionale a creierului in sensul afectului de subservire este in acest caz de un deosebit interes. Începem acum acest comentariu cu o scurta revizuire a surselor de argumente care arata cum partile creierului difera in reglarea emotiei. Tinand cond de aceasta descriere, examinam asimetriile corporale din manifestarea bolilor psihiatrice si fizice. Se crede ca ocurenta cel putin a unor boli dintre acestea sa fie corelate cu stresul. Propunem ca asimetria consecventa a corpului in manifestarea acestor boli poate reflecta rolul asimetriei functionale in medierea efectelor fata de stres.

Asimetria funcțională și exprimarea emoțiilor

Diversele linii de investigare a populatiilor cu creierul depreciat, a celor cu boli psihiatrice si a segmentelor normale de populatie, au indicat ca exista un grad semnificativ de asimetrie functionala a creierului in reglarea emotiei. Studierea fiecarui tip de mostra de populatie a sugerat ca, exista un grad de specificitate pentru tipul de emotie cel mai mult subservit de catre fiecare parte a creierului.

Deteriorarea creierului si dispozitia emotionala

Pacientii cu leziuni unilaterale (dar opuse la un pacient fata de celalalt), adica partea dreapta versus partea stanga si viceversa, par sa prezinte schimbari contrastate ale starii emotionale si personalitatii. Orice reactie indiferent-euforica a fost asociata cu deteriorarea (lezarea) emisferei drepte, in timp ce reactia disforica este asociata cu deprecierea emisferei stangi (Cutting, 1978; Gainotti,1972; Mccaen,1972; Hommes,1965). Pacientii care manifesta reactie indiferent-euforica pot fi neobisnuit de placizi sau grijulii- ca stare emotionala , se pot angaja intr-o dispozitie inadecvata si pedepsitoare, sau pot fi dezinhibati social. Reactia disforica este insontita de anxietate si/sau depresie, auto-repros, lacrimari sse la un pacient fata de celalalt), adica partea dreapta versus partea stanga si viceversa, par sa prezinte schimbari contrastate ale starii emotionale si personalitatii. Orice reactie indiferent-euforica a fost asociata cu deteriorarea (lezarea) emisferei drepte, in timp ce reactia disforica este asociata cu deprecierea emisferei stangi (Cutting, 1978; Gainotti,1972; Mccaen,1972; Hommes,1965). Pacientii care manifesta reactie indiferent-euforica pot fi neobisnuit de placizi sau grijulii- ca stare emotionala , se pot angaja intr-o dispozitie inadecvata si pedepsitoare, sau pot fi dezinhibati social. Reactia disforica este insontita de anxietate si/sau depresie, auto-repros, lacrimari si fuga de societate. Schimbari asemanatoare ale dispozitiei emotionale au fost observate acut folosindu-se procedura Wanda pentru barbiturarea temporara a unei emisfere cerecrale. La candidatii preneurochirurgicali este adesea critica determinarea naturii deficitelor care pot fi produse de chirurgie. Aceasta se poate face prin infuzarea unei emisfere cerebrale cu un barbiturat activ de scurta durata (Branch, Milner si Rasmunsen,1964). Un grup de investigatori au raportat ca barbiturarea emisferei stangi este asociata cu un raspuns disforic vizibil, in timp ce sedarea emisferei stangi este asociata cu un raspuns disforic vizibil, in timp ce sedarea emisferei drepte produce comportament euforic (Rossi si Rosadini,1967; Terzian, 1964; Milner in studiul lui Rossi si Rosadini, 1967; Tsunoda si Oka, 1976). La un mic grup de pacienti carora li s-au administrat barbiturati pe una din emisfere si apoi pe cealalta emisfera cerebrala, am observat de asemenea schimbari nonspecifice ale dispozitiei emotionale.

Schimbarile dispozitiei emotionale observate acut dupa deteriorarea unilaterala a creierului si barbiturare unilaterala, pot imparti trasaturi (dar nu sunt necesar identice) cu tulburarile afective psihiatrice clasice. Din punct de vedere clinic s-ar parea ca incidenta tulburarilor afective este relativ ridicata la populatiile cu creierul deteriorat (Geschwind, 1975). Au fost putine incercari de a relationa sistematic tipul de tulburari afective cu partea (emisfera) dominanta a leziunii distructive (Lishman, 1968). Revizuirile rapoartelor acestui caz si studiile clinice (Bush,1940; Hillbom. 1960; Keschner, Bender si Strauss,1936; Serafetinides si Falconer,1962) arata locul in care au fost observate schimbarile pozitive neadecvate ale emotiei (simptomele maniheiste) – deteriorarile au fost cel mai des localizate primar in emisfera dreapta. Cu o singura exceptie (Lishman, 1968), schimbarile negative neadecvate ale emotiei (simptomele depresive) erau in cea mai mare parte o consecinta a deteriorarii emisferei stangi. În studiile care au folosit Inventarul de Personalitate Multifazica Minesota (I.P.M.M.) pentru grupuri contrastante (grupuri cu emisfera stanga lezata – opuse grupurilor cu emisfera dreapta lezata), atunci cand au fost observate deosebiri – scorurile depresive ridicate au fost asociate cu deteriorarile stanga-dreapta, iar tendintele crescande de extroversiune sau hipomanie, au foat asociate cu deteriorarea emisferei drepte (Black, 1975; Gasparini, Satz, Heilman si Coolidge,1978).

Aceste descoperiri ale studiilor cu pacienti cu leziuni carebrale maresc posibilitatea ca emisferele cerebrale sa difere ca rol al reglarii emotionale. Exista in orice caz doua probleme interpretative centrale in aceasta cercetare:

– prima, este de conceput ca in multe cazuri, daca nu in toate, schimbarile afective subsecvente deteriorarii creierului sa fie reactii secundare sau psihice ale deficitelor din alte domenii. Nu ar fi surprinzatoare de exemplu, observarea deteriorarii emisferei stangi la pacienti care sunt paralizati si afazici;

– a doua, chiar dca schimbarea dispozitiei emotionale in multe aceste cazuri este produsa direct de schimbarile din functionarea creierului, corelarea deteriorarii emisferei stangi cu tipul de schimbare a dispozitiei emotionale, nu explica rolul fiecarei emisfere in subservirea starii emotionale alterate. Leziunile distructive unilaterale pot dezinhiba comportamentul lor emotional subservit de catre acceasi sau emisfera opusa a creierului.

Recent, Sackeim, Greenberg, Weinman, Gur, Hungerbuhler si Gershwind (1982) au examinat aceste doua aspecte in primul lor studiu, ei au colectat rapoarte despre pacienti cu leziuni distructive care prezentau tulburare patologica ras sau de plans. Pacientii cu aceasta tulburare au izbucniri necontrolate de ras si/sau plans, care nu sunt corelate cu evenimentele ambientale sau toanele (apucaturile) subiective. Izbucnirile nu pot fi initiate sau stopate voluntar. Declansarea lor poate precede alte semne de deteriorare a creierului. În aceasta privinta, rasul sau plansul patologic este o tulburare a exprimarii emotionale, intrucat se crede ca este rezultatul direct al schimbarilor din functionarea creierului produse de catre leziuni. Sackeim si asociatii lui au descoperit ca la pacientii cu deteriorare a creierului care provoaca izbucniri in ras a fost cel mai des localizata in emisfera dreapta; izbucnirile in plans au fost asociate cu deteriorare predominanta a emisferei stangi. Prin urmare, acesti investigatori au concluzionat ca reactiile disforice si plansul necontrolabil sunt consecinte ale deteriorarii emisferei drepte. Întrucat izbucnirile patologice sunt considerate a fi efectele primare al deteriorarii creierului, se pare ca in multe cazuri schimbarile de dispozitie emotionala subsecvente (determinate de ) sunt rezultatul direct al alterarii functionarii creierului.

Într-un alt studiu, Sackeim si colegii lui (1982) au colectat rapoarte despre rasul si/sau plansul necontrolabile ca componente ale apucaturilor epileptice. Apucaturile sunt rezultatul hiperexcitabilitatii agregatelor neuronale care cuprind focarele lezionale. Actele comportamentale integrate sau alterarile senzoriale in timpul acestor apucaturi (accese) se crede ca sunt cauzate prin pierderea functiei in astfel de regiuni (Maugiere si Courjon,1978; Penfield si Jasper, 1954). Au fost raportate cateva cazuri de plans necontrolabil in timpul acceselor, in timp ce izbucnirile in plans ictal (epilepsie gelastica) sunt relativ obisnuite. Sackeim si asociatii lui au observat ca focarele epileptice in epilepsia gelastica au fost predominant localizate in emisfera stanga. Acest fapt a sugerat ca hiperexcitabilitatea si pierderea functiei locale din emisfera stanga a creierului sunt asociate cu izbucnirile in ras ictal. Ei au argumentat ca schimbarile de dispozitie emotionala si izbucnirile emotionale necontrolabile, care urmeaza dupa rezultatul distructiv (leziunile nonepileptogene) din dezinhibarea emisferei contralaterale (opuse) a creierului. Pe scurt, ei au sustinut ca in majoritatea cazurilor, emisfera stanga a creierului subserveste anumite stari emotionale pozitive intr-o mai mare masura decat emisfera dreapta, in timp ce viceversa este valabila pentru unele stari emotionale negative.

Caracteristicile persoanelor cu emisfera stanga dominanta

• Prefera ca instructiunile sa fie date verbal
• Buni la matematica (algebra)
• Le place lectura
• Sunt foarte logici si de obicei rationali
• Nu le place sa o faca pe clovnii
• De obicei isi amintesc doar lucrurile pe care le-au studiat in mod specific
• Au nevoie de liniste totala pentru a citi sau studia
• Le place sa citeasca lucruri realiste si povesti de actiune
• Le place sa scrie non-fictiune
• Prefera consilierea individuala
• De obicei fac lucrurile intr-un mod ordonat si planificat
• Nu isi lasa sa transpara sentimentele proprii cand raspunde la intrebarile cuiva
• Isi pot reaminti materialele verbale
• Aproape niciodata nu sunt absenti mental
• Le place sa spuna povesti dar nu sa le puna in practica
• Pot fi atenti de-a lungul explicatiilor verbale indelungate
• Prefera cerintele clare si structurate celor deschise si libere
• Citesc pentru detalii specifice si fapte
• Inzestrati pentru inlantuirea ideilor
• Le place sa fie organizati

Caracteristicile persoanelor cu emisfera dreapta dominanta :

• Prefera instructiunile vizuale cu exemple
• Buni la sport , arte
• Le place sa se maimutareasca
• Le place sa citeasca povesti fantastice si misterioase
• Pot studia cu muzica sau cu TV
• Le place sa scrie fictiune
• Prefera grupurile
• Le place sa viseze la lucruri care probabil nu se vor intampla niciodata
• Buni la geometrie
• Le place sa organizeze lucrurile pentru a arata relatiile
• Pot memora melodii
• Uneori sunt absenti mental
• Le place sa puna in scena povestile
• Le place sa interactioneze afectiv cu ceilalti
• Devin agitati in timpul explicatiilor verbale indelungate
• Prefera sa invete prin explorare libera
• Buni la reamintirea imaginilor spatiale
• Citesc pentru detalii
• Inzestrati pentru a evidentia relatiile dintre idei
• Rezolva problemele intuitiv
• Foarte spontani si imprevizibili
• Visatori

Tulburarile afective psihiatrice

Diferentele observate in tipurile de schimbare a dispozitiei emotionale asociate cu emisfera creierului deteriorat unilateral, au sugerat ca exista asimetrii in nivelele odihnitoare ale activarii emisferice intre mostree psihiatrice care difera in simptomatologia afectiva (d`Elia si Perris,1973). Majoriattea cercetatorilor din acest domeniuu s-au axat pe pacientii cu depresie, prin examinarea datelor encefalografice (E.E.G.) ale asimetriei din activitatea emisferica pe parcursul starii de odihna. Cu exceptia studiilor efecuate de Flor-Henry (1976), Flor-Henry, Kiles, Howarth si Burton (1979), efectele procesarii cognitive a indicilor studiati la pacientii afectivi sunt nedeterminate. Au fost deasemenea investigatii initiale ale asimetriilor potentialelor legate de eveniment (Perrish, 1974; Roemer, Shaglass, Strumanis si Amadeo, 1978).

În ciuda unei game de probleme metodologice, cercetarea asimetriilor laterale din comportamentul psihofiziologic al depresivilor a produs un bagaj de descoperiri relativ consistent. În aproape fiecare studiu care a comparat pacientii depresivi cu schizofrenie, asimetriile laterale a doua grupe au fost opuse ca directie. Investigatorii au interpretat frecvent descoperirile lor si au concluzionat ca sugereaza fie o activare mai amre a emisferei drepte, fie o suprimare mai profunda a emisferei stangi la depresivi. Flor-Henry si asociatii lui (1979) au raportat date sugestive despre hiperactivarea emisferei stangi, atat la schizofrenici, cat si la indivizi cu tulburari maniheiste. Patru studii care au comparat depresivii cu indivizii normali, au sugerat o mai mare implicare a emisferei drepte, comparativ cu cea stanga in depresia clinica (Flor-Henry, 1976; Flor-Henry si Koles, 1980; Myslobodsky si Hoesh, 1978; Roemer si colaboratorii, 1978). Datele disponibile de la aceste cercetari par sa favorizeze viziunea ca strile depresive sunt caracterizate printr-o activare mai mare a emisferei drepte decat cea stanga. Datele preliminare arata ca starile maniheiste sunt caracterizate printr-o activare mai mare a emisferei stangi si cu oarece dovezi de disfunctionalitate pentru emisfera dreapta.

Prea putine studii au examinat rolul asimetriei functionale a creierului in reglarea starilor emotionale pozitive si negative la pacientii normali. Datele disponibile sistin acceptiunea ca aceasta dimensiune a specializarii emisferale se extinde pana la o variatie normala a dispozitiei emotionale. Cercetarile cu grupuri neurologice, psihiatrice si normale lasa credit viziunii ca, la majoritatea indivizilor, emisfera dreapta a creierului subserveste starile afective negative intr-o mai mare masura decat emisfera stanga, in timp ce reversul este valabil pentru starile afective pozitive. Starile afective negative sunt de asteptat sa mareasca stresul sau sa fie traite ca o consecinta a stresului. În aceasta privinta, poate fi o mare implicare a emisferei drepte in tulcurarile generate de stres.

Stresul a fost legat de un numar de conditii psihiatrice si organice care se manifesta in asimentriile organismului. În timp ce functionarea senzomotorie a fiecarei jumatati de organism este reprezentata in principal de emisfera contralaterala a creierului, asimetria din amnifestarea bolilor corpului poate fi un rezultat al asimetriei functionale a creierului.

Echilibrul dintre stânga si dreapta ca simptom de sanatate psihosomatica
Dar daca vom lua în considerare factorii intuitivi si emotionali, atunci vom declansa actiunea emisferei cerebrale drepte. Este usor de înteles ca în orice actiune umana de o oarecare complexitate ambele emisfere cerebrale îsi manifesta influenta si este foarte greu sa le delimitam cu rigoare. Numai prin colaborarea lor suntem oameni întregi.
Un caz particular important de structura secventiala îl constituie algoritmii pe baza carora introducem anumite programe într-un calculator. Rezulta ca activitatea informaticianului este prin excelenta guvernata de emisfera cerebrala stânga; dar nici factorii emotionali nu lipsesc în acest caz si deci nici emisfera cerebrala dreapta nu ramâne impasibila.
Se poate considera ca o stare de sanatate psiho-somatica este conditionata de un echilibru între cele doua emisfere cerebrale. Organismul însusi ne avertizeaza asupra acestui fapt. Dupa ore intense de activitate intelectuala sau în fata calculatorului, deci de solicitare maxima a emisferei stângi, simtim nevoia unui contact direct cu natura, a unei destinderi, în care emisfera dreapta îsi cere drepturile. Invers, dupa ce am petrecut mai multe ore în natura, la un spectacol de teatru sau pe terenul de sport, ne întoarcem la munca intelectuala cu mai mult folos.
Problema poate fi formulata si altfel, în termenii opozitiei omogen-eterogen si ai opozitiei potential-actual propuse de Stephane Lupasco; sanatatea psiho-somatica apare, în aceste conditii, ca o „stare a treia“ care infirma, sub aspect semantic si pragmatic, principiul tertului exclus; avem a face aici, dimpotriva, cu un principiu al tertului inclus. Starea paradoxala, alta data considerata marginala si patologica, devine aici un simptom nu de boala, ci de sanatate. În alti termeni, de stânga si dreapta, putem spune ca sanatatea e data de „si… si…“ (adica si stânga, si dreapta) nu de una dintre ele sau de niciuna dintre ele.

În concluzie, Nagel considera ca fiecare dintre cele doua emisfere cerebrale are sisteme perceptuale, de memorie si de control adecvate pentru a coordona organismul fara asistenta celeilalte (se manifesta si aici ideea lui Pribram privind structura holografica a creierului uman). În activitatea de coordonare, cele doua emisfere coopereaza totusi cu ajutorul unui sistem de comunicare bidirectionat. Rezulta ca amintirile, perceptiile, dorintele au baze fizice duble pe cele doua emisfere.
O buna parte din problemele pe care stânga si dreapta le ridica îsi asteapta înca rezolvarea.

2.2 Extra-și introversiunea

Structura axială extraversie-intraversie este generală și, ca tare, face parte din macrotipologii. Acest atribut i se acordă și din cauză că există o acceptanță generală față de structurile acestei forme axiale. Cei doi termeni se folosesc în mod curent de peste 100 de ani și în viața curentă. Cel ce a atras atenția asupra acestei axe validându-i utilizarea a fost Carl Gustav Jung(1875- 1961). Psihologul elvețian a delimitat 4 feluri de extraversie și 4 de intraversie. Acestea ar fi:

I.extravertitul gânditor, sentimental, senzorial, intuitiv

II.introvertitul gânditor, sentimental, senzorial, intuitiv.

Extravertitul gânditor este o persoană sociabilă, atractivă prin disponibilitatea sa plină de vervă și de o bogăție remarcabilă de modalități de a susține coeziunea unui colectiv, ca și de umorul foarte variat disponibil și strategiile numeroase de a se integra în numeroase colective. Introvertitul gânditor este o personalitate profundă și implicată în activități încărcate de ipoteze, idei, absorbit de acestea. Este o persoană ce nu se angajează social, îi place mai mult singurătatea și activitățile pe care le desfășoară. Extravertitul sentimental este, de asemenea sociabil, dar și sugestibil, are foarte numeroase relații sociale și prietenii cu o tendință mai mult sau mai puțin accentuată de a le schimba în timp. Este plăcut și foarte schimbător situativ ca exprimări impresive. Pare sensibil și pentru moment este, dar în fond sensibilitatea sa este schimbătoare și foarte situativă. Introvertitul sentimental este o persoană sugestibilă și ea. Are sentimente puternice și e foarte conservator în privința acelora ce i s-au constituit. Este conservator mai ales în privința ideilor morale pe care le implică în evaluarea persoanelor cu care are relații și este foarte atent la respectarea acestora. Are prietenii puține, dar durabile. Extravertitul senzorial este, în genere, o persoană dominată de senzorialitate. Îi place să participe la reuniuni și este un perseverent spectator de expoziții, concerte, teatru. Are o foarte dezvoltată senzorialitate și adesea gusturi și abilități artistice. În genere, este nestatornic în prietenii. Este foarte atras de aventuri amoroase.

Introvertitul senzorial este o persoană ce-și domină mereu conduitelor. Îi plac artele și le practică adesea cu insistență. Îi place și natura. În relațiile cu sexul invers este romantic și foarte atașat. Trăiește cu mare profunzime relațiile de dragoste, dar și cu un oarecare simț posesiv. Extravertitul intuitiv este o persoană dornică de aventuri nu numai sentimentale, ci și de expediții, escaladări de munți, excursii, etc. Toți extravertiții sunt mari amatori de sporturi.

Introvertitul intuitiv este un permanent cititor. Duce o viață interioară foarte bogată cu filme interioare complexe. Îi plac artele, dar mai ales literatura, poezia și metaforele, filozofia. Precum se vede extravertiții sunt deosebiți de acroșați de viața de fiecare zi și de trăirea ei intensă, dar au implicații efemere, dar și foarte numeroase în relații sociale.

Introvertiții sunt liniștiți și trăiesc mai mult pe plan interior, au capacități meditative puternice și, în genere, sunt reticenți, au un mare control și o tendință de stăpânire a agresivității, mai puțin a timidității și a stărilor depresive. Extravertiții sunt mai plini de inițiativă și de o oarecare agresivitate discretă de fond ce se poate amplifica în situații ce le lezează orgoliul.

Pe plan moral extravertiții sunt atașați unei atitudini de discreție, egocentrism și tendință de a căuta plăcerea în societatea mai largă ce-i satisface plăcerea de a se implica în tot felul de relații și momente de exprimare de sine.

Introvertiții evită aglomerațiile și agitația. I-au în serios toate întâmplările. Controlul conduitelor, a sentimentelor și impulsurilor îi caracterizează. Nu sunt agresivi, dar sunt reticenți, siguri pe ei, serioși, și adesea, pesimiști, și totdeauna atașați valorilor morale.

În genere, tipuri accentuat introvertite sau extravertite sunt foarte rare. În schimb, fiecare persoană are tendințe latente mai mult sau mai puțin exprimabile pentru una din laturile axei intraversie- extraversie, aproape niciodată în toate cele patru paliere de exprimare prezentate mai sus. Aceasta înseamnă că o persoană poate fi mai accentuat extravertită ca gândire, mai mult introvertită ca intuiție și nuanțat introvertită sau extravertită pe paliere senzoriale și intuitive (după Gustave Jung). Tot psihologul elvețian semnalează faptul că studiile pe gemeni arată că tendințele introși extravertite au o natură genetică relativ stabilă în decursul vieții, discret corelată la evenimente, cu efecte legate de succesele și insuccesele din viață. Tot Jung a făcut unele observații interesante privind patologizarea potențială a celor două tipuri axiale. Dacă introversia se asociază cu un nevrotism accentuat se poate ajunge la manifestări isterice, psihopatice sau la delincvență gravă. (procent de criminali evident mai mare există la introvertiți). În schimb, introvertiții sunt mai buni în timpul școlarizării, pe când extravertiții sunt sportivi, dornici de antrenamente și de competiții, în care să se afirme. Tot extravertiții sunt mai mulți în profesiile militare, de risc, precum aviația, parașutismul și comandourile.

Lucrarea lui C.G. Jung în care acesta face referiri la problemele de mai sus se intitulează „Uber Konflikte der Kiblischen Seele” „Gesammelte Werke”, Zurich, 1910, 1958.Am mai adăuga faptul că extraverții se căsătoresc și divorțează statistic de mai multe ori decât introverții.Din cele de mai sus reiese că structurile axiale introversie-extraversie sunt foarte diferite. Se consideră că la femei domină, mai adeseori, valori latente de introversie. Tot din cele de mai sus reiese că în diferite profesii au mai mare succes potențial extravertiții, iar în altele introvertiții. Așa, de pildă, în profesiile ce solicită relații cu publicul, extravertiții au mai mari șanse de reușită, chiar dacă au un grad mai crescut de iritabilitate. În același domeniu, și mai ales al tranzacțiilor, din comerț, introvertiții au, în genere, mai multe succese din cauza atenției la probleme și nu la persoane, și din cauză că mențin o atitudine de evitare a stărilor de tensiune și a manifestărilor agresive. În știință persoanele introvertite au o mai profundă abordare, dar și mai mare precauție și prelungire a testărilor de ipoteze ceea ce prelungind procesul de cercetare, poate crea riscuri de a se ajunge la aceleași rezultate în altă parte, unde persoane cu accente extravertite mai numeroase și care vor să-și afișeze mai repede rezultatele. Deoarece profesiile moderne tind să se intelectualizeze, dar în același timp, competițiile se internaționalizează tot mai mult, există o foarte mare absorbție, relativ complementară a personalităților cu diferite forme de intro și extraversie. Să nu ignorăm și implicația de caracteristici intro și extraverse la aceeași persoană, pe planurile structurilor psihice diferite, ale personalității lor.

Frontal, această problemă a mai fost studiată de psihologul englez de origine germană Hans Jurgen Eysenck (1916- 1934). Acesta a lucrat în diferite spitale și a fost director al departamentului de psihologie al Institutului de psihiatrie, începând cu anul 1950. Și la Universitatea din Londra, EYSENK a efectuat prin anii 1959 un chestionar pornind de la unii itemi dintr-un chestionar psihiatric și din lucrările lui Guiford privind axa IE sau I-E (introversie- extraversie).Eysenck a cunoscut ideile lui Jung. În 1959 a pus în lucru varianta MPI (Maudsley Personality Inventory), în 1965 îmbunătățind mult chestionarul, acesta a dat varianta EPI (EysenCk Personality Inventory). De fiecare dată a efectuat și o variantă pentru copii.În fine, în 1975 a publicat o variantă și mai lărgită a chestionarului său. Afară de prima variantă, toate au fost efectuate pe bază de analiză factorială în câte două variante. Fiecare variantă de chestionar a fost aplicată cel puțin pe 1000 subiecți de către echipa lui Eysenk. Ultima variantă a fost folosită de către Romulus Craciunescu într-o cercetare ale cărei rezultate figurează într-o lucrare apărută în 1991 (Introversie- extraversie, ed. Științifică). Prin această cercetare se pune în evidență faptul că cele două caracteristici: introversia și extraversia sunt, în genere, active la fiecare persoană, date fiind solicitările vieții care le antrenează fie pe una fie pe alta.

De asemenea, se evidențiază faptul că există o oarecare independență a axei I-E, de nevrozism, anxietate și emotivitate, dar factorii sunt corelați între ei. În genere, există forme specifice de combinații ale celor două forme de implicație existențială cu discrete dominații.

Eysenk a efectuat o raportare a caracteristicilor bidimensionale I-E la clasificarea temperamentală clasică Hipocratică, preluată de Pavlov și prezentată printre alții și de Kant. Schema prezintă o sinteză utilă și semnificativă privind caracteristicile de implicație mai mică sau mai mare a extraversiei și introversiei în tipurile: melancolic, flegmatic, sanguin, coleric. Fără îndoială, structurile I și E se pot raporta la problemele modului în care se implică atenția ori conștiința și trăirile emoționale în existența de sine sau în aceea de ofertă socială. În același timp interesează și implicația preferențială spre lumea interioară cu seismele ei sau spre lumea exterioară cu evenimentele ce o caracterizează și implicația între ele. Atitudinile generale creează o experiență interioară ce se folosește diferențiat , fără îndoială. Nici temperamentul nu poate fi ignorat din explicațiile cauzale ale dominațiilor mai de frecvență ale accentelor preferențiale din relația I-E. La personalitățile accentuate dominația preferențială este mai marcantă. Interesează însă, desigur, și diferențele de identitate interioară, și cele ce se manifestă ca structuri de identitate exterioară. De altfel, cercetările mai noi efectuate la Universitatea din Ottava asupra filmului interior ce creează coerențe ale implicației sociale exterioare, chiar dacă în interior se derulează variante diverse, pun în evidență o foarte mare dezvoltare la omul modern, atât a introversiunii ce-și validează în permanență mecanismele de apărare și cele de proiecție și extroversia cu forțele ei captative și de identificare cu activități, idealuri, aspirații și grupuri sociale responsabile de acestea. În genere, cu vârsta are loc o creștere a introversiei care în anii copilăriei este adesea suspendată de atracția foarte mare a „ce se întâmplă?” „de ce?” ”cum”, etc.

Mai puțin a fost studiată implicația I-E la femei. Nu este greu de presupus că există o tendință de apropiere de profile, ca tendințe între acestea și bărbați. Pe profesii, de asemenea, se creează condiționări de antrenare și accentuare a uneia sau alteia dintre cele două caracteristici axiale. Se pun, desigur, numeroase probleme legate de faptul că omul modern are foarte numeroase statute și roluri, fiecare cu anumite caracteristici, inclusiv rolurile profesionale. Aceste condiționări ale vieții cu solicitările pe care le implică lărgesc mereu capacitatea personală de a face trecerea de la cerințele și implicațiile introversiei cu universul pe care aceasta și l-a creat , la lumea reală cu dimensiunile pe care le creează istoria și progresul cu solicitările lor foarte diverse și numeroase. Tendinta spre extraversie sau introversie exprima preferinta, de cele mai multe ori innascuta, pe care fiecare dintre noi o manifestam fie pentru lumea exterioara (a relationarii cu ceilalti, a varietatii, a emotiilor si a energiei debordante – in cazul extraversiei), fie pentru lumea interioara (a propriei interioritati psihice, a introspectiei, a consecventei, a stabilitatii si a controlului emotiilor – in cazul introversiei). Din necesitate, cu totii activam in ambele lumi, dar activitatea in lumea pe care o preferam ne sporeste energia si activitatea, in timp ce cea din cealalta lume ne oboseste si ni se pare dificila. Studiata atent de psihologi de-a lungul timpului si inclusa in aproape toate testele deja clasice folosite in psihodiagnostic, aceasta tendinta reprezinta una dintre orientarile fundamentale ale personalitatii, punandu-si amprenta atat asupra altor trasaturi de personalitate, cat si asupra intregului comportament al persoanei (relationare si comunicare la nivelul tuturor sferelor vietii, activitatea – de zi cu zi, de la serviciu, din timpul liber – alegerea carierei, anumite activitati fiind preferate de extraverti, iar altele de introverti). Nu putem spune ca una este mai buna decat cealalta. Avantajele si dezavantajele fiecareia apar in functie de context, de situatia in care ne aflam la un moment dat. Cunoasterea aspectelor pozitive si negative ce caracterizeaza ambele tendinte ne da posibilitatea maximizarii primelor si minimizarii celor din urma.

Un om introvertit experimentează lumea prin filtrul de experiența sa interioară și este aici, apoi actul său în jos. Într-o atitudine introvertit energia spre interior, pe propriile gânduri și sentimente. Introvertitii trage energia de la ei înșiși de către concentrându-se pe experiența interioară și luarea în considerare. Prin reflecție asupra ideilor care le-au predat sau a lua, de gândire acestea sunt obtinerea de energie interioară. Introvertitii procesa informații pe plan intern și numai atunci când au mintea lor organizat pe plan intern să-i vorbesc de la sine. Introvertitii procesa precise și informații, care se reflectă într-un limbaj mai descriptiv, concret concentrat.O persoană introvertită gândește de două ori înainte de el sau ea spune ceva. Acest lucru se aplică și atunci când vorbește încet, acesta oprește temporar să scadă mai des și formularea mai precisă și descrierile obiective și precise. Persoane introvertite folosesc mai puține adjective (El este emoțional) și verbe de acțiune mai mult descriptiv și percepție (Plânge). Introvertitii sunt tipuri liniștite, grijuliu, contemplative și se simt în societate necunoscut, nu acasă în curând. Ar fi mai degrabă decât într-un singur grup. Calități sunt: Liniște, modest, gânditoare, reproducător, pacient, atentă, se poate asculta, disciplinat, devotat, se poate analiza în mod corespunzător. Capcanele sunt: reticente, Invizibil, Slow, incapatanat, pasivă, Picky, închis, Star, distant, excesiv de critic.

Concepte diferite Unassertiveness și introvertite, dar sunt adesea văzute în mod greșit ca fiind aceeași în practică.

Pentru un om extrovertit este lumea din afara, măsura a ceea ce el trăiește, decide și face. Într-un cadru extrovertit, în afară de energie, oameni, activități și lucruri.Extrovertiți obține prin orientarea lor în afara lumii, energia de la interactiunea cu ceilalti. Extrovertiți vorbesc despre ceea ce le ține ocupat, vorbind le organiza gandurile lor. Extrovertiți procesa informații într-un mod mai cuprinzător. Perdant mod de a privi lumea este asociat cu un grad mai mare de interpretare. Extrovertiți sunt mai rapide și răspund închise într-o conversație și scris convingătoare, dar pe care le iau mai puțin în strânsă legătură cu faptele. Extrovertiți folosesc de multe ori mai multe cuvinte abstracte și interpretare proprie și relativ mai multe adjective pentru a descrie comportamentul și verbe de acțiune descriptiv mai puțin specifice.Extrovertiți sunt energic, entuziast, orientate către acțiune, vorbăreț și asertiv. Ei consideră că este mai bine să fie cualte persoane decât să fii singur.

2.3 Timpul individual în diferite condiții.

"Timpul fizic , adică natural și nepersonal , are prea puțin de -a face cu timpul " uman " , care este existențial . Această comunitate este epuizat om " timp de trup ", pentru acest corp – atât individuale, cât și spațiu – este atât un corp fizic ( natural) , și corp personal , care este spiritual , în esență , "- spune bogoslov.438 moderne

Știm că oamenii percep timpul în două moduri : topologic ( aranjamentul evenimentelor în timp ) și metric ( măsurarea timpului ) . În conformitate spuselor cronobiologilor și cronoterapeiuților " minuta interioară " , care este , durata de timp în care o persoană contează pe minut , fără a verifica cu ceasul , variază în funcție de starea psihică a persoanei.

Astfel , " Venind din el însuși , referindu-se la o persoană dragă , ne pierdem controlul asupra timpului , orele la îndrăgostiți zboară ca minutele . Întorcîndu-se în urmă și trăind starea lor emotională , în așteptare la cabinetul medicului , pe o platformă rece , timpul se scurge , devenind încet nerăbdător . "

Nu există două persoane exact la fel , și " ceasul intern ",la fiecare persoană în parte lucrează diferit . Funcționarea exactă a acestui " ceas intern " se realizează , printre altele , dupăo pregătire specială . Unii cercetători atribuie acest fenomen la o capacitatea diferită de adaptare a fiecăruia în parte . Cei cu adaptare bună la anumite condiții cum ar fi ,de exemplu , stresul mental și fizic pot intinde timpul . Minuta lor individuală deseori e mai lungă decît timpul real , și poate ajunge la 70, iar , uneori, chiar la 85 secunde . Cei care au abilitati similare mai mici minute trece mai repede, timp de40-55 de secunde . La pacienții cu tulburări mintale poate fi deranjată de fiecare dată orientarea .La ei se observă " extinde-rea " sau " scurtarea" trecutului și ( sau ) prezentului .Se observă și " oprirea"timpului înprezent, și chiar senzație că timpul se ăntoarce înnapoi . Se întîlnesc simțuride existent în prezent și viitor simultan , sau chiar ,în orice timp. Brusc se reduce durata minutei individuale la persoanele cu sindromul de anxietate , depresie , și la persoanele sănătoase mintal capabile de suicid . Apropo , la cei din urmă minut individuală poate dura 22-27 de secunde . Unii cercetători au sugerat folosirea unui test temporar pentru a detecta nivelul de anxietate , depresie și diagnosticul de sinucidere .

Unul dintre trucurile preferate de " lucru " cu conștiința unor secte meditative și secțiuni închise de arte martiale orientale este de a opri și prelungi perioada de timp în conștiința fiecăruia . Acest lucru dă naștere la o stare similară cu intoxicatie ușoara cu narcotice . În conformitate cu observațiile noastre , încearcările de a influența percepția timpului induc persoana în stare benignă, relaxată , uneori provocând euforie . Experții în arte marțiale folosesc fenomenul de " timp lent " pentru o agravare bruscă a atenției luptătorului în luptă . Psihiatrii cred ca aceste aparențe sunt legate de tulburarile psihice , legate de dereglările ce apar în emisfera dreaptă. În psihologie , un fenomen cunoscut este percepția subiectivă a timpului, în funcție de starea în care se află persoana. Acest lucru este confirmat de numeroase studii . Relevanța evenimentelor umane , de asemenea, afectează foarte mult la evaluarea de către personae a intervalului de timp. Cu cît mai mult persoana acordă atenție la un moment dat din viața lor , cu atât mai mult acest timp pare mai lung. În cazul în care timpul cu care se confruntă omul nu provoaca nici o impresie pare lung și trece greu.

Încă W. James a observat : " Timpul dacă este completat cu diverse lucruri interesante pare că trece mai rapid , dar odată trecut , rămîne în memorieca foarte lung . În schimb , timpul care nu este umplut cu impresii , pare a fi o lung,însă odată scurs, pare a fi scurt. Percepția timp depinde de starea generală a persoanei . Este cunoscut faptul că la temperaturi mai mari ( atât corpul și mediul înconjurător ) apare reevaluarea timpului . Invers , cu temperature în scădere timpul este subevaluate . De asemenea, trebuie remarcat faptul că substanțele care inhiba actiunea sistemului nervos central : tranchilizante și sedative , cauezază subestimarea timpului . Dar cei care stimuleazăsistemul nervos , cum ar fi cafeaua , alcoolul , duce la o supraestimare de durata a timpului . Din toate acestea rezultă că timpul intern este extrem de variabil și depinde de mulți factori. Despre aceasta a spus foarte precis filozoful Imanuel Kant , care a crezut că, odată cu timpul și retrăirile personale sunt in dependență reciprocă cu identitatea persoanală și activitatea sa specifică : " Una și aceeași perioadă de timp carepentru unii pare o clipă, pentru altul poate fi foarte mult timp . "

Cu toate acestea , chiar și în al XVI-lea . Shakespeare a scris că " timpul este diferit pentru diferite persoane fizice " . Iar ,în secolul al XVII-lea . filozoful chinez Tszychen Hoon a declarat : " Durata de timp este determinată de percepția noastră . Dimensiunile spațiului sunt determinate de conștiinta noastra . Prin urmare , în cazul în care spiritul e calm , o zi se compară cu o mie de secole , ca și în cazul în care gândurile sunt largi , o casă mică poate găzdui o lume întregă ,,.

Sensul timpului se formează la oameni treptat , pe parcursul unei vieți .Se oate stabili cu fermitate apariția acestui sentiment atunci când copilul începe să vorbească . În acest moment " ceasul său intern,, știe deja ritmicitate de primire a hranei " ciclu de somn-veghe . " Fluenta verbala permite determinarea succesiunei evenimentelor și le numește:dimineața , seara , iarna , primavara , ieri , azi , și așa mai departe . Treptat , în timpul sotsializării copilul se implică în povestea familiei sale , țara și omenirea . El este capabil de a învăța să-și planifice acțiunile sale , a vorbi despre viitor .Se formează așa – numita " timpul individual al personalități. "

Distincția dintre timpul obiectiv și cel subiectiv este intuitivă.

Este posibil chiar ca în situații similare curgerea timpului să fie trăită diferit de persoane diferite. Pe de altă parte, a vorbi despre trăirea sau perceperea timpului presupune implicit existența obiectivă a acestuia. Problema nu este așadar dacă timpul există, ci dacă noi putem ști vreodată ce este timpul în sine, independent de modul nostru de trăire sau de cunoașterea noastră.

Vorbind despre o săgeata a timpului, oamenii de știință și filosofii preocupați de această problemă, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibilitate al timpului, demonstrabil cu 2diverse argumente. Cel mai general aspect alunidimensionali-tății este cel al trecerii de la trecut, prin prezent, spre viitor; în cadrulunidimensionalității se poate discuta și sensul unic al curgerii timpului, deci imposibilitatea realizării drumului invers. În final, voi prezenta abordarea diversificată calitativ a timpului, deoarece specificitatea coordonatei temporale obligă la diferențierea între timpul cosmic (astronomic), timpul fizic si cel

biologic, uman (individual și social).

Conținutul argumentativ

Trecutul, prezentul și viitorul sunt cele 3 personalități ale timpului. Trecutul e cel care te bântuie și nu-ți îngăduie să-l schimbi. Prezentul îți influențează actualele și viitoarele acțiuni prin prisma trecutului. Viitorul este cel care îți dă speranță și te lasă să visezi la mai bine, poate chiar să schimbi ceva. Lucian Blaga mai dă o conotație acestor trei personalități: „timp-havuz” – adică cu privirea îndreptată spre înainte, spre orizont, timpul este explicat ca o ascensiune

nelimitată, ridicând viitorul la o valoare absolută; „timp-cascadă”- accentul punându-se asupra

trecutului, „clipa care vine este oarecum inferioară celei precedente”, timpul definindu-se prin sine ca și decadență sau devalorizare; „timp-fluviu” – accent pe prezentul permanent, bazat pe realizări egale, nefiind mai presus de trecut sau de viitor.

Destinul cuprinde evenimentele scrise în timp, prin prisma trecutului, prezentului și viitorului, ce hotărăsc viața și scopul fiecăruia fără drept de apel.

Moartea este sfârșitul timpului așa cum îl cunoaștem, încheierea unui ciclu și poate doar o pauză de la viață după care urmează o revenire grandioasă, cu un alt rol, sub altă identitate. Provocările sunt momente de cumpănă din viața fiecăruia, în care timpul îți dă o lecție și îți demonstrează cât de capabil și puternic ești de fapt.

„Timpul este modalitatea naturii de a face ca să nu se întâmple toate deodată”.

Timpul: nedefinit continuu progres al existenței și evenimente din trecut, prezent și

viitor, toate strânse într-unul singur; plan, program sau angajament când ceva trebuie să se întâmple sau să ia sfârșit(n.a.S C: timpul ca substantiv și verb).

Timpul, pentru mine, înseamnă o înșiruire a evenimentelor cu pauză între ele, din care omul trebuie să învețe. Dacă toate s-ar produce simultan, omul nu ar reține nimic pentru că nu ar reuși să asimileze atât de multa informație, producându-se confuzie, progresul uman stagnând.

Timpul își stabilește cursul, fiecare moment având un rol.

Pentru determinarea minutului individual se ia în mină secundomerul și se pornește .Fără a privi la el imediat se începe a număra pentu sine secundele pînă la 60 și odată ajunji la o minută oprim secundomerul imediat.

Notă

-Persoanele adaptate la diferit effort intellectual și fizic nu au mari devieri de la determinarea precisă a minutului individual: plus- minus3-5secunde, de altfel numără60-65 secunde.

-Persoanele ce au o adsaptare rea laau minutul individual–46,2-47,0 secunde.

-Persoanele,ce opresc secundomerul la cea de-a 40-a secundă, ca de obicei, suportă cu greu efortul fizic.

-persoanele cu dereglări psihice, în deosebi cei dispuși la suicid, opresc secundomerul la cea de-a 30-a , sau chiar , la cea de-a 27-22 secundă.

În timpul bolilor,la fel, minutul individual e mai mic.Cu cît boala e mai gravă, cu atît și minutul individual e mai scurt.

La fel se scurtează minutul individual odată cu scăderea temperaturii corpului, cei ce se află în depresie timpul trece monoton.Fiecare persoană are timpul său determinat: unii se maturizează devreme, iar la altii maturizarea decurge cu mult mai încet, unii îmbătrînesc mai repede , altii își pastreză rațiunea pînă la 90-100 de ani.

Simțul timpului are o mare importanță pentru îndeplinirea la timp a lucrului. excluderea întîrzîerilor, la aprecierea corectă a timpului, necesar și pentru cîlătorii, la pregătirea meselor, etc.

III Metodele de investigații

Investigațiile au fost realizate în Liceul Teoretic s.Hâjdieni, r-l Glodeni. În cercetări au fost incluși 49 elevi ai clasele a IX-a.

3.1 Determinarea asimetriei functionale (după Corneliu Novac, 2006).

Cercetarile au indicat ca majoritatea oamenilor au una din cele doua emisfere cerebrale (stanga si dreapta) dominanta . Creierul drept este artistic , muzical , spatial , intuitiv si holistic ; creierul stang este liniar , rational , analitic si lingvistic . Determinarea emisferei cerebrale dominante joaca un rol important in determinarea modului in care procesam informatiile si in care interactionam cu ceilalti .

Am propus elevilor să răspundă la următoarle întrebări.

6 puncte pentru ADESEA

3 puncte pentru UNEORI

1 punct pentru RAR

Начало формы

Конец формы

Intrebarile impare diagnosticheaza caracteristicile emisferei stangi , iar cele pare pe cele ale emisferei drepte . Scorul cel mai mare indica dominant emisferica

3.2 Determinarea extra- și intraversiunii (după B. Melnic 1991)

Printre trăsăturile tipologice stabile , proprii omului de la naștere,se numără , în primul rînd, însușirile temperamentului. Printre trăsăturile se referă însușirile individual specifice , printre care și extravesriunea și introversiunea.

Pentru determinarea apartenenței elevilor la tipul extra- sau introvert lor li s-a propus să realizeze următorul test:

Citiți cu atenție și gîndițivă la calitățile posedate

1.energia

2.capacitatea de a înfrunta dificultați

3.capacitatea înaltă de muncă(lipsa oboselii pe un timp îndelungat)

4.încrederea in propriile puteri

5.perseverența

6.curajul,hotărîrea

7.comunicarea degajată cu oamenii necunoscuți

8.tendința spre influența în actiuni și fapte

9.impulsivitatea

10.manifestarea activă a emoțiilor(de indignare,de admirație)

11.energia în gesturi si muncă

II.

1.echilibrul în condiții dificile

2.rezistența la dureri,foame

3.capacitatea de nu a exteroriza emoțiile

4.atenție nesupusa fricii

5.moderația in manifestarea emotiilor

6.cumpănirea acțiunilor șu faptelor

7.somnul de noapte profund

III.

1.lipsa de energie

2.teama de greutăți,tendința de a le evita

3.capacitatea de muncă redusă(oboseala)

4.nesiguranța

5.tendința exagerată de a ceda

7.lipsa independenței în acțiuni și fapte

8.timiditatea într-o ambianță necunoscută

9.zăpăceală ca urmare a e moțiilor

10.somnolență exagerată,somnul superficial

11.stinjeneală în gesturi,mimică

IV.

1.acomodarea rapidă la un nou mediu

2.reacția rapida la diverse influențe

3.pasiunea puntru călătorii,excursii

4.schimbarea actibă a emoțiilor

5.ingeniozitate în timpul nenorocirilor,a noilor situații

6.reacția promtă la tot ce-i nou în viața cotidiană,în muncă,în știință

7.asimilarea rapidă a acțiunilor și faptelor

8.alegerea rapidă a acțiunilor și faptelor

9.tendința de a-si schimba preocupările,pasiunile

10.ritmul accelerat al vorbirii și mișcărilor

V.

1.acomodarea lentă la noile condiții

2.reactia încetinită la diferite acțiuni

3.preferința unei ambianțe cunoscute

4.durata îndelungată a emoțiilor

5.lipsa ingeniozității

6.asimilarea lentă a noilui

7.deprinderea lentă cu noul,tendința spre conservatim

8.chibzuirea îndelungată înainte de săvîrșirea faptelor9.stabilitate în pasiuni și relații

10.caracterul lent al mișcării și vorbirii

VI .

1.imaginația vie

2.reacțiile vii la evenimente

3.memoria vizuală bună asupra fețelor,obiectelor și memoria mai puțin receptivă la termeni,la definiții,lasensurile generale la cele citate

4.psiunea pentru teatru,cinema,literatură,artă plastică

5.sociabilitatea unui cerc larg de prieteni și cunoștințe

6.preferința științelor umanitare

7.predispoziția pentru creația artistică

8.capacitatea de a însuși deprnderile legate de lucrul manual

9.spiritul practic

10.mimica și gesturile active

VII.

1.emotivitatea redusă,imaginație săracă

2.predominarea gîndirii față de imaginație

3.memorizarea mai bună al sensului general al lecturii,al termenilor,al definițiilor în comparație cu faptele,numele,evenimentele

4.pasiunea pentru lecții,prelegeri,lectură,vizitarea tearelor,cinematografului

5.moderat sociabil

6.preferința științelor exacte

7.predispoziția pentru lucrul intelectual

8.capacitatea redusa pentrudeprinderile manuale,tendința spre teoretizarwe

9.insuficient de practic

10.mimica și gesturile nu se prea evidențiază.

Chestionarul tipologic

Dacă persoana supusă experimentului confirmp faptul că posedă majoritatea calităților din compartimentele I și II înseamnă că ea reprezintă un tip echilibrat pronunțat de activitate nervoasă superioarăm(cercetarea este mai exactă atunci, cînd majoritatea răspunsurilor la întrebările din compartimentul III sînt negative) .

Confirmarea de către persoana supusă experimentului a majorității trăsăturilor din compartimentul IV (în lipsa ori prezența minimală a răspunsurilor pozitive la întrebările din compartimentul V) denotă că ea reprezintă un tip echilibrat (sangvinic).

Contrariul denotă un tip echilibrat inert (flegmatc).mPentru tipul pronunțat neechilibrat (coleric) este caracteristică majoritatea trăsăturilor din compartimentul I, în special punctele 1, 8, 9, 10, în lipsa unui șir de particularități din compartimentul II, în special punctele 2, 4, 6, 7. Lipsa ori prezența unui număr redus de calități din compartimentul I și II, precum și prezența majorității calităților din compartimentul III, caracterizează tipul minor de activitate nervoasă superioară.

Confirmarea de către persoana supusă experimentului a unei părți din particula- ritățile enumărate în diferite compartimente vorbește despre un tip intermediar, de o forță medie (compartimentul IV și V).

Fiecare tip avea trăsături de preferință „artistice” (majoritatea trăsaturilor din compartimentul VI în lipsa celor din compartimentul VII) ori de preferință „intelectuale” (în cazul unei corelații inverse) sau în sfîrșit, de tip mediu (cînd este aproximativ egal cu numărul calităților din compartimentul VI și VII).

3.3 Determinarea timpului individual în diferite conditii.(după N.I.Moiseeva, 1998).

Elevilor li s-a propus să numere în gând până la 60, conform scurgerii timpului natural. Când elevul ajungea la 60, spunea “stop”. În acest timp profesorul cronometra timpul după care compara durata timpului natural cu a celui individual al fiecărui elev.

IV. Rezultatele investigațiilor

4.1 Distribuirea copiilor după emisfera dominantă.

Figura 1. Distribuția adolescenților după emisfera dominant.

În urma efectuării testului de determinare a emisferei dominante am constatat ca

-80% din copii au emisfera stânga dominantă și tipul de gindire gînditor;

-la 6%din copii predomină emisfera dreaptă, deci ei posedă tipul de gîndire creativ;

14% din copii au tipul de gîndire mixt,ceea ce denotă că ambele emisfere cerebrale functionează egal.

4.2 Distribuirea copiilor după extra- și intraversie.

Printre trăsăturile tipologice stabile , proprii omului de la naștere,se numără , în primul rînd, însușirile temperamentului. Printre trăsăturile se referă însușirile individual specifice.

I.P.Pavlov a stabilit că însușirile fiecăruia depind nu de o însușire , ci de îmbinarea lor, care determină atît trăsăturile individuale, cît și cele ale temperamentului .

Caracteristica psihologică a tipurilor de temperament este determinată de următoarele lui însușiri fundamentale: senzitivitatea, reactivitatea, activismul, tempoul reacției, plasticitatea și rigiditatea, excitabilitatea emotivă, extro- și introversiunea.

Extro- și introversiunea – trăsătură ce se caracterizează prin factorii ,ce determină în principiu activitatea și reacțiile omului – impresiile exterioare , apărute la momentul dat (extroversiunea) ,sau imaginile, reprezentările ăi gîndurile, legate de trecut ăi viitor (introversiunea).Una din condițiile de formare a stilului individual este evidența însușiriilor de temperament.

Figura 2.Distribuția adolescenților după extra- și intraversie.

După efectuare testului de determinare a extra- și intraversiei la adolescenti am determinat:

-20 % din copii sunt extraverși;

-80 % din copii sunt intraverși.

4.3 Corelația dintre particularitățile psihologice ale elevilor și minutul individual.