Sindrom Autist

Se spune că dacă ai cunoscut un copil cu sindrom autist, ai cunoscut doar unul singur.

Copiii cu sindrom autist nu înțeleg relațiile sociale. Aproape 60% din ei au și retard mintal, conform statisticilor.

Discutăm de o furtună emoțională întortocheată în capul lor.

Ei au sensibilități senzoriale, tactile, olfactive, acustice foarte puternice.

Rutina este esențială în menținerea echilibrului lor.

Terapiile neconvenționale pot da rezultate bune în cazul lor.

Acești copii nu anticipează, nu sunt empatici, totul se învață aproape mecanic, ei trebuie învățați să își exprime sentimentele.

Dezavantaje ale prezenței în sala de clasa a unui copil autist :

Sunt energofagi, cronofagi ;

Profesorul poate rămâne în urmă cu programa/planificarea ;

Sunt factori perturbatori pentru întreagă clasa ;

Perioada de acomodare pentru ei este mult mai lungă ;

Pot răni (agresa) alți colegi sau pe ei înșiși.

Avantaje ale prezenței în sala de clasa a unui copil autist:

Prezența în sala de clasa a unui copil cu sindrom autist este o provocare pentru că profesorul trebuie să găsească soluții la situațiile care se pot ivi;

Crește sentimentul apartenenței la grup pentru toți copiii dacă sunt îndrumați și ajutați ;

Se dezvoltă empatia colegilor de banca/clasa față de acest copil;

Profesorul trebuie să își creeze o anumită tonalitate : să fie ferm, dar blând ;

Profesorul va învăța și el să urmărească mai atent mimica fetei și limbajul corpului, atât de necesare când avem un copil cu sindrom autist în clasă.

Studiul are in centrul atentiei un baiat, P.D. , născut în Sibiu, jud.Sibiu, la data de 01.06. 1997 

Diagnostic: Sindrom autist; agresivitate asupra propriei persoane. Întârziere în dezvoltarea psihică și de limbaj 

Date privind familia:

Mama a urmat un tratament pentru menținerea sarcinii și pentru înlăturarea unor infecții cu complicații (tratament cu litiu). 

Nașterea a avut loc la 9 luni, prin cezariană. Băiatul a avut la nastere o greutate de 2,8 kg.

Gânguritul a fost normal.

Primii pasi i-a facut la varsta de 1 an. A spus primele cuvinte după 3 ani 

Dezvoltarea somatic a fost în limitele normalului: aspect atrăgător, corp bine proporționat și expresie inteligentă. 

P.D. este al doilea din cei doi copii ai familiei, primul copil este normal, fără probleme de dezvoltare. La naștere lui P.D. mama avea 34 ani și tatăl 36 de ani.

Mama este profesoară la o școală generală, iar tatăl este informatician la o firmă privată. 
Regimul de viață al familiei este ordonat, echilibrat.

Parintii se ocupa de familie, fiind devotati copiilor și interesati de reușita acestora.

In relația cu ceilalți membri, evoluția lui P.D. este bună, de la slabă cooperare și izolare într-o lume a lui cu crize dese, la relații bune cu sora lui mai mare cu 9 ani decat el și dispus să coopereze cu ceilalti.

Examenul neurologic:

EEG cu anomalii bioelectrice difuze fără leziuni decelabile cerebrale. 

Recomandări medicale:

-tratament cu Respolept, Encefabol,Vitamine și Ritalin ; 

-integrarea în colectivitate si in invatamantul de masa;

-instituirea unui program educațional recuperatoriu, cuprinzând stimularea psihică și tratament logopedic. 

Evoluția Sindromului autist a fost favorabilă.

La începutul activității de terapie, copilul prezenta puternice tulburări ale afectivității, printer care:

nu este atașat de mamă – nu reacționează când mama se îndepărtează;

râsul, plânsul, zâmbetul nu sunt conforme, adecvate cu situația în care este pus copilul;

reacții violente asupra obiectelor, mobilei și chiar asupra propriei persoane ;

opoziție cu predominarea excitației;

atenție labilă si slabă putere de concentrare.

Abil si indemanatic în mișcări, stereotipii (poate juca la infinit același tip de joc).

Nu suportă să fie atins, sa fie dernjat, nu-l interesează jucăriile care întruchipează oameni sau animale.

Ii place sa se joace singur. Este fascinat fi de obiectele mecanice. Vorbirea este aproape inexistentă.

Nu participă emoțional sau afectiv la o conversatie.

Se remarcă caracterul reproductiv-imitativ care poarta denumirea de ecolalie și nu cel de comunicare al limbajului, ecolalii care sunt de doua feluri: imediate sau întârziate.

Vorbește despre el insusi la persoane a IIIa “ D. nu vrea asta…”.

Nu este atent la ce i se spune dand impresia că nu vede si aude, nu-și priveste interlocutorul in ochi, nu caută contactul vizual cu acestea.

Îi place mereu sa asculte muzica. Muzica il calmeaza.

Se indeparteaza si evită contactul cu ceilalți copii. 

Limbajul și posibilitățile de articulare 

Cunoaște mai multe cuvinte în limba germană decât în română si asta din cauza faptului ca priveste multe desene animate la televizor.

Vocea este normala. Se joaca cu jocuri tip „puzzle” aranjând imgini care pentru copii mai mari ca el ca varsta prezintă dificultăți. 

Examinarea: Metoda de bază a fost observarea

S-a mers pe mai multe paliere si s-au inregistrat: motricitatea, cunoașterea si recunoasterea părților corpului, recunoaștera formelor si a dimensiunilor obiectelor, culorilor, număratul etc. 

Înregistrarea comportamentului a avut loc, in masura in care a fost posibil, în timp și medii diferite. 

În evaluare s-a folosit scara PORTIGE. 

Punctul de pornire a fost ce poate sa faca copilul singur, fara ajutor sau indrumare, utilizand chiar sereotipurile și preferințele sale.

Am urmărit reducerea treptată a ajutorului acordat copilului in vederea cresterii autonomiei lui.

S-a pus accent mare pe stimularea și recompensa inițiativelor ce vin din partea acestuia. A fost stimulat sa aiba initiative.

Programul a fost foarte cat se poate de flexibil pentru a se asigura adaptarea acestuia la situații noi, neprevăzute în program.

S-a tinut cont si de dispoziția în care s-a aflat copilul pe prcursul programului și la posibile regrese. 

Obiectivul fundamental al terapiei a fost formarea și dezvoltarea abilităților de comunicare. 

În acest scop, instrucțiunile au fost simple, concrete, exprimate verbal, bland și simultan cu imaginea.

 
Al doilea obiectiv: formarea unei reprezentări generale despre lume, viata și mediul în care ea se desfășoară, perceperea succesiunii momentelor zilei – dimineata, pranz si seara, formarea motivației, dezvoltarea capacității de a înțelege, dobândirea unei experiențe în legătura cu ceea ce este la un moment dat semnificativ. 

Programul educațional terapeutic a fost alcătuit în conformitate cu aceste obiective, în vederea acționării pe diferite laturi: limbaj, memorie, atenție, gândire, afectivitate.

Am urmărit inițial trezirea interesului și crearea unui tonus pozitiv.

Un accent deosebit s-a pus pe emiterea onomatopeelor – izolat, în cântec (ii place muzica), poezii usoare.

Am urmat alte jocuri: umflat si agatat de baloane pe peretii salii de lucru, suflat în lumânări, etc  .

În activitate au fost antrenati toți analizatorii. 

Învățarea cuvintelor și propozițiilor s-a realizat după modelul descris în literatura de specialitate pentru alalie (silabe duble, cuvinte asociate cu fenomene din natură, stări afective, cuvinte monosilabice, bi și trisilabice). 

Pentru captarea atentiei, dezvoltarea proceselor psihice cognitive, am apelat la procedee neverbale: sortări de obiecte, ordonari, dominouri, puzzles, reproducerea gesturilor, formarea deprinderii de a asculta povești.

D. participa alaturi de copii la activitatea de grup ”Traistuta de povesti”.

Am lucrat mult cu setul de imagini Portige, cu diapozitive care urmăresc formarea noțiunilor de mărime, formă, culoare, poziție, succesiune spațială și temporală, denumire de acțiuni, formarea și dezvoltarea vocabularului ( noțiuni ca: familie, fructe, legume, îmbrăcăminte, mobilier, rechizite ). 

Cuvintele nou însușite au fost legate de obiecte, imagini, demonstrații.

Propozițiile au fost fost reluate si repetate si acasa cu parintii si cu sora mai mare.

Pentru memorarea, înțelegerea, compararea noțiunilor, folosirea propozițiilor și orientarea spațială și temporală am folosit mult material intuitiv și demonstrația. 

Am trecut treptat la marirea propoziției de la 2, 3 la 4, 5 cuvinte.

Pe bază de imagini am trecut la însușirea unor momente semnificative din poveste, chiar la reconstituirea ei cu ajutorul acestor imagini.

Progresele au fost semnificative.

D. si-a însușit corect un numar mare de cuvinte si si-a însușit și mimica și gesticulația, orientarea în schema corporală proprie și a altuia, în spațiu și timp. 

Fiind vorba de un copil cu sindrom autist, se poate spune ca a făcut salturi semnificative și pe linia socializării.

Evoluția a fost de la ignorarea inițială a celor din jurul sau până la dorința de a coopera și de a fi remarcat.

În prezent, se simte bine în grup, comunică și cooperează si se integreaza relative usor. Nu are acea capacitate empatica specifica copiilor normali.

A devenit mai calm, dispărand instabilitatea psihomotorie – effect al tratamentului cu Ritalin.

I-a crescut gradul de concentrare a atenției în timpul activităților. 

În relația afectivă cu prof. logoped evoluția a fost excelentă (simte chiar dorința de a fi luat în brațe, dragalit) îi place să fie lăudat și evidențiat. Simte placer cand este laudat.

În cea mai mare parte, stereotipiile au dispărut: nu-l mai deranjează dacă ceva se modifică în mediul ambient, ca inainte.

Continuă să fecventeze Cabinetul Logopedic pentru probleme de vocabular, pentru expresivitatea citiri și povestirii. Mai are greșeli în scrierea după dictare, nu așeaza correct textul în pagină etc. dar continua sa amelioreze aceste neajunsuri. 

Terapia logopedică are loc într-o atmosferă relaxanta, jocul fiind una dintre modalitățile principale ale obiectivelor învățării.

Prin urmare, logopedul va ține seama de implicarea copilului și de plăcerea pe care trebuie să o resimtă în această activitate. 

Colaborarea cu familia 

In primul rand, parintii accepta copilul asa cum este, il iubesc si il ajuta sa devina autonom.

Ei sunt cei mai aproape de copil.

Progresele se evidențiază mai repede dacă ei coopereaza cu personalul calificat, daca vor realiza o repetare a unor exerciții, cu frecvența și intensitatea pe care o recomandă logopedul.

Ei trebuie să formeze o echipă cu acesta, creând astfel un mod de viață propice în care copilul să poată învăța.

În acest sens, au loc întâlniri cu părinții, în mod regulat (ex.o dată la o săptămână) când se discută progresul copilului și recomandări în ceea ce privește implicarea tot mai acută în recuperarea copilului, aducându-l cât mai aproape de „lumea noastră” prin formarea abilităților și deprinderilor sociale.