Servicii Sociale Acordate Somerilor DIN Randul Tinerilor

Psihologie

Servicii Sociale Acordate Somerilor DIN Randul Tinerilor

Byadmin ianuarie 1, 2024

SERVICII SOCIALE ACORDATE ȘOMERILOR DIN RÎNDUL TINERILOR .

Proiect de licență

СUРRINS

INTRODUCERE

Prezentarea institutiei/lor-gazda: Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, creată în anul 2003, Agenția este succesorul de drept al Oficiului Foțtei de Muncă a mun. Chișinau, fondat în anul 1991, dintr-o instituție care asigură la început doar plata îndemnizațiilor de șomaj. Este organul central al serviciului public desconcentrat de specialitate în subordinea Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, abilitat să promoveze politicile, strategiile și programele în domeniul dezvoltării pieței forței de muncă, protecției sociale a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

În activitatea sa Agenția se călăuzește de Constituția Republicii Moldova, Legea privind ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, alte acte normative în vigoare, tratatele internaționale în domeniu, la care Republica Moldova este parte și de prezentul Regulament. Agenția este persoană juridică, dispune de ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, cu denumirea în limba moldovenească, precum și de conturi bancare, mijloace financiare și materiale.

Agenția are în subordine agențiile pentru ocuparea forței de muncă raionale, municipale și a U.T.A. Găgăuzia (în continuare – agenții teritoriale), care sînt persoane juridice, dispun de ștampilă cu Stema de Stat (cu imprimanta denumirii lor), conturi de decontare în vederea executării funcțiilor statutare și alte atribute necesare.

Misiunea: susținerea implementării strategiilor naționale pentru ocuparea forței de muncă, prin asigurarea accesului egal la programe și servicii de ocupare calitative și bine direcționate.

Viziunea: prevenirea șomajului și aplicarea măsurilor de protecție socială a persoanelor neîncadrate în cîmpul muncii.

Principalele obiective ale Agenției sînt:

aplicarea strategiilor, instituționalizarea dialogului social în domeniul ocupării forței de muncă, formării profesionale și protecției sociale a șomerilor;

prevenirea șomajului, îmbunătățirea structurii ocupării forței de muncă pe ramuri economice și zone geografice;

aplicarea măsurilor de protecție socială a persoanelor neîncadrate în cîmpul muncii;

informarea populației despre cererea și oferta pieței muncii;

realizarea politicii de stat în domeniul migrației forței de muncă;

implementarea mecanismelor și standardelor internaționale, a legislației naționale în domeniul migrației forței de muncă și a protecției sociale a lucrătorilor migranți;

Oportunitatea/motivația alegerii obiectului cercetării: Am ales aceasta temă deoarece problema șomajului este una foarte actuală în Republica Moldova. Existența șomajului este dovada cea mai elocventă a incapacității societății de a utiliza cel mai important factor de producție: omul. Totodata, omul privit atât din punct de vedere economic, cât și ca realitate socială și demografică, trebuie situat în centrul oricărei cercetări asupra dezvoltării și evoluției sistemului economic.În acest sens, abordarea problemei șomajului reprezintă o prioritate absolută a cercetării stiințifice, inclusiv a celei economice. Tinerii, în context general, sînt cel mai numeros grup social si foarte sensibil la schimbările politice, economice și sociale ale țării.

Una dintre cele mai grave probleme care se menține pe piața muncii este angajarea tinerilor, care se confruntă cu un risc mai sporit de a deveni șomeri, comparativ cu alte grupuri ocupaționale. Tinerii, în special cei care încă nu au activat niciodată, se confruntă cu probleme majore la plasarea lor în cîmpul muncii. Acest fapt are loc deoarece majoritatea angajatorilor preferă să angajeze persoane care au deja o anumită experiență în muncă și o calificare profesională, fapt ce reduce esențial șansele tinerilor de a obține un loc de muncă. Pe de altă parte, persoanele tinere nu acceptă salariile, precum și condițiile de muncă propuse de angajatori la începutul carierei lor profesionale, considerîndu-le ca fiind inferioare, salarii mici, locuri de muncă neatractive, lipsa de experiență profesională, oferte limitate de locuri de muncă, formarea profesională neadecvată exigențelor pieței muncii, etc.

Problema cercetării: La etapa actuală tinerii șomeri sunt supuși unor riscuri iminente față de o multitudine de fenomene și fenomene sociale. Protecția sociala acestora este una din sarcinile primordiale ale sistemului de protecție din Republica Moldova.

Obiectivul lucrării: Îmi propun să analizez spectrul serviciilor sociale prestate la momentul actual în țară în vederea reducerii efectelor negative ale șomajului în rîndul tinerilor din Republica Moldova.

Scopul lucrării îl constituie conturarea problematicii abordărilor conceptului de “șomaj“ precum și a determinării cauzelor și căilor de ameliorare a șomajului

Pentru atingerea scopului propus in lucrare au fost formulate urmatoarele obiective :

1. Stabilirea scopului și ipotezei cercetării;

2. Studierea literaturii care abordează această problematică;

3. Identificarea metodelor de cercetare;

4. Elaborarea chestionarului și aprobarea acestuia;

5. Realizarea experimentului de constatare;

6. Prelucrarea datelor chestionarului;

7. Elaborarea concluziilor și recomandărilor.

Ipoteza generală a lucrării: Dacă tinerii ar beneficia de servicii de pregatire conform cerințelor pieței muncii acest fenomen, ’’șomajul,, în rîndul tinerilor, ar putea fi diminuat.

Metode, procedee și tehnici de cercetare: În procesul cercertării au fost utilizate metode teoretice: analiza statistica, studierea literaturii de specialitate si metode practice: chestionarul și analiza calitativa a datelor.

Etapele activitatii de cercetare profesionala:

I. Stabilirea metоdоlоgiei сerсetării;

II. Realizarea exрerimentului de соnstatare;

III. Рreluсrarea și рrezentarea datelоr оbținute;

IV. Соnсluzii și reсоmandări.

Baza experimentală a cercetarii practice: Cercetarea a fost realizată în perioada februarie-martie 2015 în cadrul Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă sec. Buiucani. Eșantionul cercetării: 15 tineri aflați în căutarea unui loc de muncă.

Termeni-cheie: agenție, ajutor de șomaj, asistență socială, beneficiar, calificare, formare profesională, indemnizație, medierea muncii, orientare profesională, piața muncii, politici active, politici de ocupare, politici pasive, protecția socială, recalificare, șomaj, șomer, venit.

ȘOMAJUL – REALITATEA VIEȚII SOCIALE

I.1. Șomajul – tipologie, cause și consecințe

Cuvântul șomaj provine din termenul francez chomage, preluat, la rândul său, din latinescul caumare și din grecescul cauma. Șomajul, conform opiniei majorității specialiștilor a existat îndiferite forme și în perioada ’’edificării societăți socialiste”. În mod manifest însă, el apare la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 ca urmare a epuizării surselor de creștere și intrarea acestor economii socialiste în criză [13, p.188].

Teoriile sau doctrinele privind aceste subiecte au o geneză îndepărtată în timp și s-au cristalizat treptat, ca etape ale cunoașterii științifice economice și ca expresii ale capacității de analiză, interpretare și generalizare proprie specialiștilor din diferite perioade ale dezvoltării social – economice [7, p.251].

Șomajul este un dezechilibru între cererea de muncă și oferta de muncă (cererea mai mică decat oferta), un dezechilibru între potențialul uman activ și potențialul uman efectiv utilizat. Șomajul se concretizează în neincluderea în circuitul productiv a unei părți a celui mai important factor de productie, factorul muncă. În același timp, șomajul este, prin conținutul și consecințele sale, un fenomen social complex, una dintre afecțiunile grave ale societății contemporane [10, p.270].

Potrivit definiției date de Organizația Internațională a Muncii, este șomer orice persoană care are mai mult de 15 ani și îndeplinește în mod cumulativ următoarele condiții:

este apt de muncă

nu are loc de muncă

este disponibil pentru o muncă salariată

caută un loc de muncă [8, p.370].

În baza Legii 102-XV din 13.03.2003 privind ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă șomerul este persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la îndeplinirea

condițiilor de pensionare;

starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit

legii;

venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru

șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

Potrivit aceleași legi, șomeri sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situații:

1) care nu dispune de carnet de muncă și de stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat;

2) al cărei contract individual de muncă a fost desfăcut din motivul:

concedierii;

demisionării;

unor circumstanțe ce nu depind de voința părților;

expirării termenului contractului;

3) care a încetat să muncească renunțînd la autorizația (licența) pentru desfășurarea unei activități de întreprinzător sau pe bază de patentă;

4) care a încetat să muncească peste hotare în condițiile încheierii preliminare a unui contract individual de asigurări sociale de stat;

5) care a revenit pe piața forței de muncă:

după expirarea perioadei de îngrijire a copilului;

după o perioadă de îngrijire a unui membru de familie invalid de gradul I, a unui copil invalid (în vîrstă de pînă la 16 ani) sau a unei persoane de vîrstă înaintată (75 de ani și mai mult);

după trecerea în rezervă la eliberarea din serviciul militar în termen, serviciul militar cu termen redus sau serviciul de alternativă;

după expirarea recomandărilor Consiliului de expertiză medicală a vitalității ce nu-i ofereau posibilitatea de a ocupa un loc de muncă corespunzător;

după eliberare din locul de detenție sau din instituția de reabilitare socială [22].

Principalele cauze generatoare de șomaj sunt:

crizele economice;

tendințele de restructurare economică, geografică, socială etc.;

înlocuirea vechilor tehnici și tehnologii;

incertitudinea afacerilor unui anumit număr de egenți economici;

întreruperea activității din motive familiale și de maternitate;

întreruperea activităților puternic dependente de factorii naturali;

starea economiei (nivel, structură, tehnică și tehnologie aplicată etc.;

intrarea pe piața muncii a eșantioanelor de populație activă care n-au mai lucrat;

migrația internațională a forței de muncă [30].

În funcție de natura factorilor care generează starea de inactivitate, șomajul poate lua mai multe forme:

Șomajul voluntar este rezultatul acțiunii unor factori subiectivi, al voinței individuale (persoana nu lucrează, deoarece nu găsește un loc de muncă interesant, acceptabil, în conformitate cu specializarea și cu exigențele privind salariul.

Șomajul involuntar este consecința acțiunii unor factori obiectivi(persoanele apte de muncă dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic, determinat de condițiile pieței, nu au această posibilitate datorită lipsei de locuri de muncă). Șomajul involuntar este determinat de cauze care țin de piața bunurilor și a banilor, constituie forma dominantă a șomajului asupra căreia își concentrează atenția politicile antișomaj[31].

Pe piața muncii se înregistrează o varietate de forme de șomaj:

Șomajul ciclic este dependent de fluctuațiile ciclice pe termen mediu; în perioadele conjuncturale defavorabile dimensiunile acestuia sporind, în timp ce în cele favorabile el se resoarbe în bună măsură

Șomajul structural este consecința adâncirii diviziunii muncii, a specializării activității economice și, respectiv, a structurării pieței muncii. Modificările ficările structurale pot apărea la nivelul economiei naționale, dar și la nivel regional. Drept urmare, apar discordanțe între calificările cerute și cele de care dispun ofertanții de muncă. Amploarea șomajului structural depinde de trei factori: de rapiditatea cu care apar modificările în cererea și oferta de bunuri și servicii în economie.

Șomajul tehnologic este legat de înlocuirea vechilor tehnici și tehnologii cu altele noi. O asemenea operațiune este condiționată atât de trecerea de la ramurile propulsatoare ale vechiului mod tehnic de producție la cele ale noului mod tehnic de producție, cât și de procesul centralizării capitalului și concentrării producției [2, p.98].

Șomajul intermitent este cauzat de insuficiența mobilității mâinii de lucru sau de decalajele între calificările disponibile și cele cerute; acesta este și consecința practicării contractelor de angajare pe perioade scurte. Asemenea contracte decurg din incertitudinea afacerilor, ca și din dorința utilizatorilor de a face presiuni asupra salariaților și sindicatelor.

Șomajul de discontinuitate în muncă se coroborează cu reglementările privind concediile de maternitate și alte aspecte ale vieții de familie [14, p.255].

Șomajul fricțional se manifestă când unele persoane își părăsesc serviciul avut în mod voluntar sau prin concediere și, în consecință, pentru o perioadă de timp sunt șomeri. Este posibil să găsească foarte repede un alt loc de muncă (deoarece aceste locuri există), dar prima slujbă oferită să nu fie acceptată din motive ce țin de ambele părți. Cei ce caută de lucru să dorească un loc de muncă cu un salariu mai mare, iar cei ce oferă locul să se abțină să angajeze persoana pentru motivele care au determinat concedierea ei.

Șomajul diplomelor este rezultatul dezechilibrelor temporare între cererea și oferta de muncă în rândul absolvenților instituțiilor superioare de învățământ și poate fi în egală măsură:

voluntar, când posesorii de diplomă refuză locurile de muncă din motivul remunerării mici ș.a.;

involuntar, când deținătorii de diplomă nu se pot angaja integralpe piața muncii.

Șomajul sezonier este specific în activitățile economice care sunt influențate de factorii naturali (agricultură, construcții), ceea ce se repercutează și asupra cererii de muncă. Este, de regulă, un șomaj de durată relativ scurtă [4, p.78].

Consecințele șomajului: Pе lîngă fаptul că fеnomеnul șomаjului înglobеаză în аriа sа un număr mаrе dе pеrsoаnе еl аducе cu sinе și o mulțimе dе consеcințе cа:

Scădеrеа аccеntuаtă а bugеtului dе fаmiliе;

Аccеntuаrеа grаdului dе sărăciе;

Dеgrаdаrеа rеlаților intrаfаmiliаlе și intеrfаmiliаlе;

Dеtеriorаrеа rеlаțiilor cu priеtеnii;

Dеpеndеnțа fаmiliilor tinеrе аfеctаtе dе șomаj dе аjutorul finаnciаr/mаtеriаl аl părinților;

Crеștеrеа numărului divorțurilor în fаmiliilе dе șomеri;

Prеzеnțа unor cаzuri dе suicid;

Scădеrеа nivеlului dе еducаrе а copiilor;

Crеștеrеа numărului dе copii nеșcolаrizаți;

Аpаrițiа și аccеntuаrеа comportmеntului dеviаnt;

Formаrеа unor dеprindеri distructivе (consumul dе băuturi аlcoolicе, droguri еtc.)

[11, p.27].

Stadiile și caracteristicile șomajului:

Trecerea de la statutul de "om al muncii" la cel de "șomer" reprezinta în cele mai multe cazuri, o perioada dramaticî in viața unui individ. Reacțiile celor aflați în astfel de situații diferă de la o persoana la alta, în funcție de contextul social, familial si, mai ales, de structura psihică a individului, dar stadiile prin care trec "proaspeții" șomeri sunt asemanatoare:

starea de șoc – de neacceptare, de negare a realitații; a pierde locul de muncă este similar, pentru cei mai mulți oameni, cu o pierdere de identitate și o degradare a imaginii de sine;

reacții emoționale puternice – de revolta față de aceasta situație, de autoînvinovățire, adesea de invidie față de cei care nu și-au pierdut locul de muncă și, întotdeauna, de profundă nemulțumire;

tendința de a negocia – de a convinge factorii de decizie de la fostul loc de muncă, prin promisiuni, angajamente sau amenințări, de a reveni asupra hotărîrii luate;

hotararea de a acționa – de a găsi aliați și soluții pentru depășirea situației critice în care se aflî, de a găsi un alt loc de muncă;

depresia – starea de dezorientare, sentimentul încapacității de a-și găsi un alt loc de muncă;

●fenomenul marginalizării – din punct de vedere social;

sentimentul renunțării, resemnării – din punct de vedere uman, cînd perioada de șomaj se prelungeste; cu cît perioada de căutare a unui loc de muncă este mai mare, cu atît individul iși pierde încrederea în sine, în capacitatea de a-și recîștiga dreptul la muncă, demnitatea, respectul semenilor și respectul de sine [1, p.86].

I.2 Politici antișomaj

Evoluția șomajului în ultimii 15-20 de ani determină statele să acorde o importanță deosebită acestui fenomen. Promovarea diferitelor tipuri de politici sociale în domeniul pieței muncii se realizează în conformitate cu situațiile concrete dintr-o țară sau alta, existând totuși câteva modele, în cadrul cărora sunt prevăzute modalități de intervenție în scopul diminuării sau menținerii șomajului la cote acceptabile

Politicile de ocupare reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe piața muncii, în scopul stimulării creării de noi locuri de muncă, al ameliorării adaptării resurselor de muncă la nevoile economiei, al asigurării unei fluidități și flexibilități eficiente pe piața muncii, diminuându-se dezechilibrele și disfuncționalitățile [6, p.527].

Politicile antișomaj iau două forme principale:

• politici referitoare la populația activă;

• politici care îi privesc direct pe șomeri.

Politicile referitoare la populația activă au un dublu scop:

1) prevenirea creșterii șomajului prin pregătirea, calificarea și flexibilizarea pieței forței de muncă.

2) diminuarea nivelului șomajului prin crearea unor posibilități suplimentare de angajare (de exemplu, reducerea timpului de muncă și a duratei vieții active). În cadrul acestor politici un loc important îi revine împărțirii muncii între acei angajați, care presupune o reîmpărțire a muncii la scara economiei și promovarea unor noi principii de organizare a muncii și a producției.

Se deosebesc două tipuri de politici care îi privesc direct pe șomeri politici active și politici pasive:

Politicile active includ măsurile de stimulare a ocupării forței de muncă, orientarea profesională a populației adulte și formarea profesională a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Aceste măsuri sînt adresate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și angajatorilor.

Sunt cunoscute câteva forme de politici active:

servicii de plasare a forței de muncă, care cuprind plasarea,consultația și orientarea profesională pentru cei dezangajați;

calificare și recalificare profesională: programe de pregătire orientate către șomerii adulți sau către cei aflați sub amenințarea pierderii locurilor de muncă – pregătirea sedesfășoară, de obicei, în centre speciale sau la întreprindere,

crearea directă de locuri de muncă prin subvenții: subvențiile pentru păstrarea anumitor angajați din ramurile strategice;

alocații ale întreprinderilor: alocații sau achitarea în avans a ajutoarelor pentru a permite șomerilor să inițieze afaceri pe cont propriu;

locuri de muncă temporare în sectorul public: cu destinație precisă pentru șomeri [3, p.307].

Politicile pasive sunt concretizate în ajutorul financiar al șomerilor și au ca efecte:

reducerea preocupării șomerilor de a căuta un loc de muncă și favorizarea șomajului de lungă durată;

oferirea posibilităților pentru șomeri de a opta între diferite oferte de locuri de muncă;

diminuarea motivației șomerilor de a se angaja la munca,pentru care se acordă salarii apropiate la nivel de cel al alocațiilor de șomaj;

în anumite situații, la susținerea economiei subterane, deoarecepersoanele care desfășoară activități nedeclarate pot să beneficieze concomitent de ajutoarele de șomaj.

Scopul acestora este dublu, pe de o parte să prevină creșterea șomajului prin pregătire, calificare și flexibilizare a pieței de muncă, iar pe de altă parte să reducă șomajul prin crearea unor posibilități suplimentare de angajare. Acest din urmă scop se poate realiza prin reducerea timpului de muncă și a duratei vieții active [29].

Instituțiile implicate în realizarea politicilor în domeniul ocupării forței de muncă: În realizarea politicilor în domeniul ocupării forței de muncă și în atingerea obiectivelor prevăzute de prezenta lege sînt implicate următoarele instituții:

a)Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei;

b) ministerele și alte autorități administrative centrale;

c) Comisia Națională pentru Consultări și Negocieri Colective;

d) patronatele și sindicatele;

e) Casa Națională de Asigurări Sociale;

f) Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;

g) Inspecția Muncii;

h) Autoritățile administrației publice locale;

i) Comisiile ramurale și teritoriale pentru consultări și negocieri colective;

j) Angajatorii;

k) Agențiile private de ocupare a forței de muncă;

l) Organizațiile non-guvernamentale.

Principala instituție din acest domeniu o reprezintă agenția națională pentru ocuparea forței de muncă și structurile sale teritoriale. Această agenție a fost creată în baza hotărîrii guvernului nr. 832 din 14 iulie 2003 în urma reorganizării serviciului de stat pentru utilizarea forței de muncă.

Scopul agenției naționale cît și celor teritoriale constă în elaborarea strategiilor, planurilor privind piața forțelor de muncă precum și evidența persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă [25].

Tabel 1. Acțiuni întreprinse de Guvern pînă la moment[32].

În Republica Moldova șomajul reprezintă una dintre cele mai grave probleme, soluționarea căreia va permite echilibrarea economiei naționale. Șomajul are cauză rigiditatea salariului real la scădere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de lucrători și presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care împiedică întreprinzătorii să ridice cererea de forță de muncă la nivelul care ar absorbi întreaga ofertă existentă la un moment dat.

I.3. Cadrul legal pentru protecția șomerilor în Republica Moldova

Asistența socială a șomerilor este una dintre cele mai slab dezvoltate ramuri ale asistenței sociale, deoarece în perioada regimului comunist șomajul nu era recunoscut ca risc social și nici nu era reglementat în legislație. Începutul perioadei de trecere la economia de piață a însemnat începutul reformei în plan economic și social, situație care a pus problema restructurării unor sectoare nerentabile din economia națională, însoțită de disponibilizarea unui număr important de salariați, dând naștere unui astfel terifiant fenomen numit șomaj.

Conceptul de protecție socială definește politica de protejare a categoriilor defavorizate ale populației, prin măsuri ce urmăresc alinierea acestor categorii la un nivel de trai decent. El considera că fiind cea mai urgentă măsură „prevederea dreptului celor care nu-și pot găsi un loc de muncă, de a avea un venit garantat sau alternativ”. Orice stat membru al Organizației Internaționale a Muncii trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a-și coordona regimul de protecție contra șomajului și politica sa de angajare. În acest scop, trebuie vegheat ca regimul său de protecție contra șomajului și, în special, modalitățile de indemnizare pentru șomaj să contribuie la promovarea deplinei angajări, productive și liber alese, și să nu aibă ca efect descurajarea celor ce se angajează de a oferi și a lucrătorilor de a căuta o angajare productivă [16, p.458].

În general, protecția socială este reprezentată de ansamblul de măsuri economice și noneconomice, prin care puterea publică realizează o utilizare normativă a resurselor sale și o distribuire a veniturilor în scopul înfăptuirii dreptății sociale. Protecția socială se concretizează prin programe sociale care cuprind măsurile și instrumentele menite să asigure creșterea standardului de viață și îmbunătățirea calității vietii, precum și protecția populației de efectele negative ce pot apărea, în anumite perioade, determinate de diferitele condiții economice și sociale [15, p.570].

Măsurile de protecție socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă

Prevenirea și atenuarea șomajului au devenit preocupări majore ale tuturor forțelor sociale (salariați, sindicate, patronat) ca și ale puterii publice din toate țările cu economie de piață. În același timp luându-se în considerare existența unui șomaj de mare amploare, au fost concepute, reglementate și sunt promovat emăsuri ample în vederea asigurarii unor condiții de existență decentă pentru șomeri.Reducerea ratei șomajului obligă însă la o acțiune simultană, pe mai multe fronturi, prin combinarea mai multor tipuri de politici menite, în ansamblu, să contribuie la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și la reducerea presiunilor exercitate asupra pieței muncii.Aducerea nivelului acestuia la limitele sale normale, atenuarea șomajului-este susținută prin măsuri economico-investiționale, educaționale precum și printr-o serie de politici atât pasive dar și active [12, p.61].

Evoluția șomajului și complexitatea problemelor cu care se confruntă șomerii au determinat statul să asigure cadrul legislativ și instituțional în domeniul protecției sociale a acestui grup defavorizat.

La 21.01.1992 a fost adoptată Legea Republicii Moldova privind utilizarea forței de muncă (în continuare – Legea Muncii) cu nr. 878-XII, în care se determină bazele politicii de stat privind utilizarea forței demuncă. Legea Muncii stabilește în premieră condițiile necesare pentru a obține statutul de șomer, pentru a beneficia de ajutorul de șomaj (durata și mărimea acestuia), stipulează drepturile și obligațiile șomerilor. În continuare vom expune ideile principale ale politicii în domeniul protecției sociale a șomerilor enunțate prin prezenta Lege. Sunt considerați șomeri cetățenii apți de muncă, care nu au un loc de muncă corespunzător, un venit legal și sunt înregistrați la oficiile forței de muncă, în a căror rază teritorială își au domiciliul, ca persoane în căutarea unui loc de muncă.

Persoanele care au obținut statutul de șomer au dreptul:

să beneficieze de ajutorul de șomaj;

să urmeze cursuri de calificare, recalificare, perfecționare saualte forme de instruire profesională în scopul plasării lor încâmpul muncii;

să întreprindă de sine stătător măsuri în vederea plasării încâmpul muncii;

să se prezinte la oficiul forței de muncă cel puțin o dată la15 zile, iar șomerii care nu beneficiază de ajutor de șomaj – celpuțin o dată în lună;

în cazul în care se încadrează de sine stătător în muncă – să comunice în scris oficiului forței de muncă în termen de 3 zile.

Șomerii care nu pot fi încadrați în câmpul muncii din lipsa delocuri de muncă corespunzătoare specializării lor pot să urmeze cursuride calificare, recalificare sau perfecționare profesională. Persoanele care au obținut statutul de șomer obțin și dreptul dea beneficia de ajutor de șomaj începând cu a 8-a zi de la data înregistrăriilor la oficiul forței de muncă, iar unele categorii de șomeri nu maidevreme de expirarea:

• a 3 luni de la data concedierii (persoanele disponibilizate dinunitățile economice);

• a 60 de zile după absolvire (absolvenții instituțiilor deînvățământ);

• a 30 de zile de la data trecerii în rezervă (persoaneledisponibilizate din serviciul militar sau de alternativă).

Ajutorul de șomaj se plătește pentru o perioadă de cel mult 9 luni, iar pentru persoanele care pentru prima dată sunt în căutarea unuiloc de muncă – de cel mult 6 luni [21].

II CERCETAREA EXPERIMENTALĂ

II.1 Metodologia cercetării

Am ales aceasta temă deoarece problema șomajului este una foarte actuală în Republica Moldova. Existența șomajului este dovada cea mai elocventă a incapacității societății de a utiliza cel mai important factor de producție: omul. Totodata, omul privit atât din punct de vedere economic, cât și ca realitate socială și demografică, trebuie situat în centrul oricărei cercetări asupra dezvoltării și evoluției sistemului economic.În acest sens, abordarea problemei somajului reprezintă o prioritate absolută a cercetării stiințifice, inclusiv a celei economice. Tinerii, în context general, sînt cel mai numeros grup social si foarte sensibil la schimbările politice, economice și sociale ale țării.

Una dintre cele mai grave probleme care se menține pe piața muncii este angajarea tinerilor, care se confruntă cu un risc mai sporit de a deveni șomeri, comparativ cu alte grupuri ocupaționale. Tinerii, în special cei care încă nu au activat niciodată, se confruntă cu probleme majore la plasarea lor în cîmpul muncii. Acest fapt are loc deoarece majoritatea angajatorilor preferă să angajeze persoane care au deja o anumită experiență în muncă și o calificare profesională, fapt ce reduce esențial șansele tinerilor de a obține un loc de muncă. Pe de altă parte, persoanele tinere nu acceptă salariile, precum și condițiile de muncă propuse de angajatori la începutul carierei lor profesionale, considerîndu-le ca fiind inferioare, salarii mici, locuri de muncă neatractive, lipsa de experiență profesională, oferte limitate de locuri de muncă, formarea profesională neadecvată exigențelor pieței muncii, etc.

Problema cercetării: La etapa actuală tinerii șomeri sunt supuși unor riscuri iminente față de o multitudine de fenomene și fenomene sociale. Protecția sociala acestora este una din sarcinile primordiale ale sistemului de protecție din Republica Moldova.

Obiectivul lucrării: Îmi propun să analizez spectrul serviciilor sociale prestate la momentul actual în țară în vederea reducerii afectelor negative ale șomajului în rîndul tinerilor din Republica Moldova.

Scopul lucrării il constituie conturarea problematicii abordărilor conceptului de “șomaj“, precum și a determinării cauzelor și căilor de ameliorare a șomajului.

Pentru atingerea scopului propus în lucrare au fost formulate urmatoarele obiective:

1. Stabilirea scopului și ipotezei cercetării;

2. Studierea literaturii care abordează această problematică;

3. Identificarea metodelor de cercetare;

4. Elaborarea chestionarului și aprobarea acestuia;

5. Realizarea experimentului de constatare;

6. Prelucrarea datelor chestionarului;

7. Elaborarea concluziilor și recomandărilor.

Ipoteza generală a lucrării: Dacă tinerii ar beneficia de servicii de pregatire conform cerințelor pieții muncii acest fenomen ’’șomajul,, în rîndul tinerilor ar putea fi diminuat.

Metode, procedee si tehnici de cercetare: In procesul cercertarii au fost utilizate metode teoretice: analiza statistica, studierea literaturii de specialitate si metode practice: chestionarul si analiza calitativa a datelor.

Chеstionаrul еstе o mеtodă cе rерrеzintă o formă simрlă și stаndаrtizаtă dе аnаliză și dе culеgеrе а dаtеlor; cа nistrumеnt dе invеstigаrе utilizеаză chеstionаrul, folosit аtît în cеrcеtаrеа sociologică cît și în аsistеnțа sociаlă. Chеstionаrul рoаtе fi trimis рrin рoștă sаu рrеzеntаt subiеctului dе cătrе аnchеtаtor. În ultimul timр sе еxtindе рrocеdеul comрlеtării chеstionаrului рrin comunicаrеа еlеctronică lа distаnță. Chеstionаrul constă dintr-o suită dе întrеbări. Nu еstе vorbа dе o listă аlcătuită lа întîmрlаrе. Întrеbărilе sunt formulаtе în rарort cu iрotеzа cеrcеtării, iаr răsрunsurilе lа întrеbări sunt folositе реntru vеrificаrеа аcеstuiа. Formulаrеа întrеbărilor, ordinеа lor în chеstionаr рrеzintă o mаrе imрortаnță, întrucît рot influеnțа răsрunsurilе și rеzultаtеlе cеrcеtării. Еlе sе рot rеfеri lа cîtеvа tiрuri dе informаțiе:

fарtе, аdică cееа cе рrivеștе situаțiа реrsonаlă а indivizilor chеstionаți(vîrstă, sеx, рrofеsiе);

mеdiul lor(locuințа, locul dе muncă);

comрortаmеntе obiеctivе(utilizаrеа timрului libеr, rеlаțiа cu colеgii, ș.а.);

oрinii, аdică judеcățilе, арrеciеrilе ре cаrе lе fаc indivizii în lеgătură cu рroblеmа аbordаtă;

cunoștințе, аdică grаdul dе cunoаștеrе а рroblеmеlor sаu situаțiilor cu cаrе sе confruntă реrsoаnа chеstionаtă [28].

Documentarea: În cercetarea și intervenția socială, tehnica documentării este utilizată în scopul culegerii de date despre un aspect al socialului la care nu avem acces prin observatie directă sau în scopul informării teoretice, în sensul consultării unei bibliografii și a rapoartelor de cercetare cu privire la un domeniu studiat anterior, precum și în încercarea de a reconstitui spiritul unei epoci. Documentele sociale sunt valorificate în cadrul unor știinte teoretice și aplicative precum istoria, sociologia, antropologia, psihologia, știintele juridice și administrative, asistența socială. În funcție de modul de valorificare, documentele vor fi utilizate ca sursă principală de informații sau, complementar, alături de alte metode și tehnici.Documentele sociale conțin relatări despre evenimente, fapte sociale și despre reflectarea acestora în conștiinta subiecților (reprezentări, opinii, credințe, producții literare etc.). Din această perspectivă, un document social este orice obiect material sau text care conține o informație comprehensibilă despre o realitate oarecare; ele sunt "urme" ale faptelor și proceselor sociale. Urmele lăsate de faptele anterioare pot fi urme directe (rezultate din activitatea productivă a oamenilor) și urme indirecte (texte scrise, acte oficiale).

Analiza documentelor sociale face apel la un ansamblu de tehnici de cercetare calitativă și cantitativă pentru descifrarea semnificatiilor explicite și implicite ale textului. Analiza calitativă a unui document, utilizată deopotrivă în critica literară, în cercetarea istoriei, în sociologie și asistenta socială, se remarcă prin faptul că nu aplică sisteme precodificate de înregistrare a informatiilor, presupunând o minimă sistematizare a instrumentelor de lucru cu textul. Spre deosebire de aceasta, analiza cantitativă, subordonată dezideratului obiectivitătii și preciziei, recurge la cuantificarea documentului (stabilirea unor categorii de analiză, semnalarea frecventei acestora, clasificarea, ierarhizarea lor etc.) și la analiza statistică a datelor Deși introduce un plus de rigoare în cercetare, analiza cantitativă se oprește mai ales asupra mesajului manifest al comu¬nicării, asupra componentelor vizibile și repetabile, pierzând semnificatiile profunde și inedite. De asemenea, analiza cantitativă nu este aplicabilă oricărui tip de document și nici nu se utilizează în "formă pură [33].

II.2 Sеrvicii sociаlе ofеritе pеrsoаnеlor аflаtе în căutаrеа unui loc dе muncă

Un grup аpаrtе аl populаțiеi din Rеpublicа Moldovа cаrе nеcеsită intеrvеnțiа sеrviciilor dе аsistеnță sociаlă еstе cеl аl șomеrilor, în spеciаl аl tinеrilor șomеri. În condițiilе în cаrе omul, prin forțа sа dе muncă, constituiе rеsursа rеgеnеrаbilă cеа mаi prеțioаsă, folosirеа аcеstеiа, cît mаi еficiеnt constituiе obiеctivul еsеnțiаl аl prеocupărilor sociаlе și еconomicе, аtît lа nivеl nаționаl, cît și mondiаl [9, p.325].

Аsistеnțа sociаlă prin sеrviciilе și аctivitățilе еi spеciаlizаtе, аjută pеrsoаnеlе și grupurilе аflаtе în nеvoiе să fаcă fаță momеntеlor dificilе, dе criză, situаțiilor аnormаlе dе viаță cаrе pot să аpаră pеntru o аnumită pеrioаdă dе timp, și susținе prin mobilizаrеа rеsursеlor instituțiilor dе stаt, voluntаrе și а еforturilor comunității, lа crеаrеа unor condiții socio-culturаlе fаvorаbilе, rеfаcеrеа cаpаcității proprii dе intеgrаrе socio-culturаlă normаlă а cаtеgoriilor dеfаvorizаtе.

Oriеntаrеа profеsionаlă și sustinerea psihologica

Oriеntаrеа profеsionаlă аrе drеpt obiеctiv prеvеnirеа șomаjului în rîndul tinеrilor, diminuаrеа nеcorеspundеrii dintrе cеrеrеа și ofеrtа pе piаțа muncii, sporirеа motivаțiеi pеrsoаnеlor dе а învățа și dе а sе încаdrа în cîmpul muncii еtc Oriеntаrеа profеsionаlă contribuiе prin spеcificul său lа sporirеа șаnsеlor dе rеintеgrаrе а pеrsoаnеlor аflаtе în căutаrе а unui loc dе muncă. Еstе o аcțiunе sociаlă dеstinаtă să-i îndrumе pе șomеri în аlеgеrеа unеi profеsiuni, în аșа fеl încît să fiе cаpаbili să o еxеrcitе și să-și găsеаscă în еа sаtisfаcțiе, аsigurînd totodаtă nеvoilе dе forțе dе muncă аlе sociеtății.

Orice persoană aflată în căutarea unui loc de muncă poate beneficia de serviciile de orientare profesională, prestate de agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă, care se referă la:

a) informarea profesională – prestarea informației despre cerere și ofertă pe piața forței de muncă, despre ocupații, meserii și profesii, dinamica ocupațiilor, condițiile de exercitare, de salarizare și promovare, condițiile impuse de angajatori;

b) consultarea profesională și susținerea psihologică: stabilirea acțiunilor consecutive ce trebuie întreprinse pentru alegerea tipului de ocupație [20].

Mеdiеrеа muncii rеprеzintă аctivitаtеа dе îndrumаrе individuаlă а pеrsoаnеlor аflаtе în căutаrеа unui loc dе muncă cu scopul cа în cеl mаi scurt timp аcеstа să-și găsеаscă un loc dе muncă în funcțiе dе prеgătirеа și dorințеlе lor. Oficiul dе forță dе muncă еvаluеаză cunoștințеlе și аptitudinilе pеrsoаnеlor cаrе solicită un loc dе muncă și rеcomаndă аcеstorа locurilе dе muncă libеrе corеspunzătoаrе. Еxtindеrеа аcеstеi măsuri а pеrmis și fundаmеntаrеа unor tеhnici spеciаlizаtе cum аr fi intеrviеvаrеа pеrsoаnеlor cаrе cuprindе: introducеrеа, diаgnozа, аnаlizа opțiunilor, еlаborаrеа plаnului individuаl dе găsirе а unui loc dе muncă [5, p.16].

Este activitatea prin care se realizează colaborarea dintre angajatori și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea stabilirii unor raporturi de muncă:

– informații privind locurile de muncă vacante și condițiile de ocupare a lor informații privind persoanele aflate în căutarea un loc de muncă;

– înregistrate în bazele de date electronice ale agențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de muncă;

– organizarea tîrgurilor locurilor de muncă vacante – activitate prin intermediul căreia persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă se întâlnesc direct cu angajatorii, care oferă locuri de muncă și pot negocia angajarea în cîmpul muncii;

– medierea electronică – informarea despre locurile de muncă libere prin intermediul computerului amplasat la agenția teritorială;

– cabine telefonice – contactarea, în mod gratuit, prin telefon a agentului economic pentru negocierea ofertei;

– preselecția și repartizarea candidaților la un loc de muncă – alegerea persoanei potrivit cerințelor locului de muncă în concordanță cu pregătirea, aptitudinile, interesele ei și repartizarea la agentul economic în scopul angajării;

– planuri individuale de mediere a muncii – reprezintă un acord între șomer și agenția teritorială privind acțiunile întreprinse în vederea sporirii șanselor de angajare în câmpul muncii;

– seminare informative pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și angajatori – informarea privind prevederile legale ce țin de protecția socială a șomerilor, serviciile prestate de agențiile teritoriale și politicile implementate pe piața muncii [26].

Stimularea mobilității forței de muncă are ca scop sporirea șanselor de angajare în câmpul muncii a șomerilor. Activitatea dată se realizează prin stimularea angajării în câmpul muncii a șomerilor în colaborare cu agenții economici și plata a două tipuri de indemnizații de stimulare a mobilității forței de muncă, care includ cheltuieli de transport pentru deplasare la un loc de muncă situat în altă localitate:

1. Indemnizație unică de încadrare, în mărimea unui salariu mediu pe economie pentru anul precedent, la data stabilirii.

CONDIȚIE: beneficiarul să se încadreze în câmpul muncii cu contract individual de muncă la o distanță de peste 30 km față de localitatea în care își are domiciliul.

2. Indemnizație unică de instalare, în mărimea a trei salarii medii pe economie pentru anul precedent, la data stabilirii.

CONDIȚIE: beneficiarul să se încadreze în câmpul muncii cu contract individual de muncă în altă localitate, schimbându-și domiciliul.

Calitatea de beneficiari de indemnizații de stimulare a mobilității forței de muncă o dețin șomerii înregistrați la agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă, care nu au putut fi angajați după o perioadă de conlucrare, avînd la bază Planul individual de mediere [19].

Stimularea antrenării șomerilor la lucrări publice- reprezintă lucrări și activități de folos public și de interes pentru comunitățile locale, desfășurate de către autoritățile administrației publice locale și susținute financiar din contul mijloacelor bugetelor unităților administrativ-teritoriale și din alte mijloace, alocate conform legislației (granturi, investiții, sponsorizări direcționate spre dezvoltarea comunității).

Autoritățile administrației publice locale pot organiza în interesul comunității următoarele categorii de servicii la care pot fi antrenați șomerii:

a) servicii publice: de refacere și întreținere a infrastructurii, de ecologizare, de realizare a unor lucrări de folos public;

b) servicii sociale care cuprind activități de îngrijire la domiciliu și în instituțiile specializate a copiilor, bolnavilor, persoanelor în etate, persoanelor cu desabilități, persoanelor din familii cu mulți copii și monoparentale etc.

Șomerii antrenați la lucrări publice vor beneficia:

de salariu în conformitate cu legislația în vigoare;

de indemnizație lunară acordată de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă [18].

Formаrеа profеsionаlă а șomеrilor еstе o trеаptă importаntă а procеsului dе instruirе, o măsură аctivă dе contrаcаrаrе а șomаjului, dе crеștеrе а mobilității profеsionаlе și а rеintеgrării șomеrilor pе piаțа forțеi dе muncă.

La cursurile de formare profesională sînt admiși șomerii care:

au studii necesare pentru însușirea cursului respectiv; pentru unele profesii (meserii) simple se permite admiterea și a unor persoane care nu au absolvit gimnaziul, dar posedă cunoștințe minime necesare însușirii profesiei (meseriei), activității sau ocupației respective;

sînt apți de muncă pentru profesia (meseria), programa de formare profesională la specialitatea respectivă sau au recomandarea comisiei de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă pentru această meserie, în cazul unor persoane cu disabilități;

îndeplinesc și alte condiții de selectare și consiliere profesională, inclusiv efectuarea unor teste de aptitudini, dacă pentru practicarea profesiei (meseriei) sau a activității sînt stabilite asemenea condiții [23].

Obiеctivеlе principаlе аlе formării profеsionаlе sunt:

* fаcilitаrеа intеgrării sociаlе а șomеrilor în concordаnță cu аspirаțiilе lor profеsionаlе și cu nеcеsitățilе piеțеi muncii;

* аctuаlizаrеа cunoștințеlor și pеrfеcționаrеа prеgătirii profеsionаlе în domеniul spеciаlizării dе bаză, prеcum și cеlе înruditе;

* rеcаlificаrеа, dеtеrminаtă dе rеstructurаrеа еconomică, dе mobilitаtеа sociаlă sаu dе modificărilе cаpаcității dе muncă;

* însușirеа unor cunoștințе аvаnsаtе, mеtodе, tеhnici, procеdее dе lucru modеrnе, drеpt urmаrе а progrеsului tеhnico-științific.

Conform legislației în vigoare, șomerii sînt în drept să urmeze cursuri de pregătire profesională, organizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în cazul în care nu pot fi plasați în cîmpul muncii din motivul că:

a) nu au pregătire profesională inițială;

b) și-au pierdut calificarea anterioară;

c) meseria sau profesia ori nivelul anterior de calificare nu sînt solicitate pe piața forței de muncă;

d) nu posedă competențe profesionale și social-adaptive.

Pregătirea și instruirea profesională a șomerilor se realizează în baza strategiilor și programelor naționale și locale cu privire la dezvoltarea resurselor umane, ocuparea forței de muncă și protecția socială a șomerilor [17].

Asistența la angajare: În cele mai multe cazuri, relația angajat-angajator este privită mai ales ca o tranzacție: bani în schimbul muncii lor. Cu toate acestea, angajatorii știu și recunosc faptul că angajații vor mai mult decât atât: atenție sporită, ceea ce înseamnă că există în permanență o îngrijorare privind bunăstarea omului, așa că angajatorii trebuie să arate grijă față de angajați și de viitorul lor.

Pentru succesul unei afaceri, factorul uman este indispensabil. Iar aspectele privind păstrarea, formarea, motivarea și selecția angajaților sunt cu atât mai importante cu cât necesitățile angajaților devin mai sofisticate într-un mediu profesional în continuă schimbare.

Primele două luni de la angajarea cuiva, sunt decisive. Este perioada cea mai vulnerabilă, atunci când oamenii se pot răzgândi ușor și pot încerca să se retragă. Primele impresii generate de dumneavoastră și echipa cu care lucrați sunt esențiale pentru păstrarea noilor sosiți. Este o perioadă critică, când angajatul caută să găsească motivații pentru ceea ce face, își dorește să fie apreciat și să câștige încrederea colectivului. Dacă alegeți să îi acordați atenție, respect și încercați să îl susțineți moral, veți reuși să îl atrageți într-un cadru, care i s-a părut poate, ostil la început. O primire călduroasă, o apreciere sau orice altceva de natura asta, te vor ajuta să îți formezi și să îți păstrezi angajatul [24].

Târgul locurilor de muncă reprezintă o măsură activă care presupune confruntarea directă, într-un cadru organizat, a cererii cu oferta de forță de muncă. Prin organizarea targului se urmărește satisfacerea rapidă a cererii și ofertei de forță de muncă și creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă. „Experiența acumulată până în prezent a pus în evidență câteva funcții importante ale acestui tip de măsură activă între care se pot menționa:

❖informarea persoanelor disponibile de a lucra asupra posibilităților de plasare;

❖promovarea serviciilor instituțiilor de ocupare;

❖asigurarea unui cadru organizat și eficient de confruntare directă a cererii cu oferta de forță de muncă;

❖familiarizarea persoanelor in cautarea unui loc de munca cu metodele de căutare a unui loc de muncă;

❖motivarea căutării unui loc de muncă prin multitudinea de alternative oferite direct de către agenții economici:

❖conștientizarea persoanelor in cautarea unui loc de munca asupra competențelor lor și a celor cerute pe piața muncii;

❖sensibilizarea angajatorilor la problemele comunității în domeniul ocupării;

❖plasarea directă a persoanelor in cautarea unui loc de munca participanți la targ

etc.

Târgul locurilor de muncă este o metodă de facilitare a contactelor dintre angajatori și persoanele aflate în căutarea activă a unui loc de muncă prezentând însă și o serie de avantaje:

~ angajatorii pot desfășura o acțiune amplă de preselecție directă, într-un interval de timp determinat, uzând de metoda interviului, pe baza documentelor de pregătire și de atestare a experienței în muncă a persoanelor care caută de lucru, sau – atunci când solicitările sunt prea mari – folosind metoda analizei ofertei pe baza unui C.V.;

~ persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, bine orientate, au posibilitatea să contacteze un număr mare de angajatori, să identifice mai multe variante de angajare, în condițiile în care pot avea, în fiecare caz, acces direct la informațiile privind locurile de muncă și pot purta o prenegociere cu privire la salariul care li se oferă.

Аcеаstă măsură contribuiе еficiеnt lа dеzvoltаrеа și îmbunătățirеа cаlității sеrviciilor prеstаtе dе аgеnțiilе pеntru ocupаrеа forțеi dе muncă, în spеciаl conlucrаrеа cu аgеnții еconomici și pеrsoаnеlе аflаtе în căutаrеа unui loc dе muncă [27].

Tinerii constituie un grup social foarte important în Moldova din perspectiva dezvoltării sociale, dar mai ales a dezvoltării economice a țării. Tinerii de astăzi sînt baza populației active în perspectivă. Nivelul și modul de integrare al tinerilor în societate este un lucru esențial pentru viitorul lor în Moldova. Încadrarea în cîmpul muncii este primordială pentru integrarea socială. Avînd un loc de muncă calitativ, tinerii sînt stimulați să-și crească potențialul economic, să învețe continuu și să contribuie la dezvoltarea social-economică a țări.

II.3. Interpretarea calitativă și cantitativă a datelor și prezentarea rezultatelor

Descrierea activității de cercetare: În cercetare am folosit atât o abordare calitativă (analiza documentelor) cât și una cantitativă (cercetare pe bază de chestionar) și a fost desfășurată februarie-martie 2015 în cadrul Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă sec. Buiucani . Cercetarea cantitativă a fost realizată pe baza a 2 chestionare cu tineri aflați în căutarea unui loc de muncă.

Descrierea eșantionului:

Рentru о vizualizare mai bună a distribuirii eșantiоnului, рrezentăm Figura 1

Figura 1. Repartiția participanților după sex.

Din totalul de 15 șomeri, care reprezintă eșantionul cercetării 7 sunt de gen masculin (47% din totalul de 100%) 8 sunt de gen feminin (53% din totalul de 100%)

b) vârsta:

Figura 2. Distribuția respondenților după vârstă.

-27 % din totalul de 100% de respondenți sunt tineri cu vîrsta sub 25 de ani

-73% din totalul de 100% de respondenți sunt tineri cu vîrsta cuprinsă între 25-30 de ani

Figura 3. Distribuția respondenților dupa nivelul de instruire

Conform nivelului de instruire:

-40% din totalul de 100% au studii superioare

-27% din totalul de 100% au studii secundar profesionale

-13% din totalul de 100% au studii medii de specialitate

-20% din totalul de 100% au studii generale, liceale

ANALIZA DATELOR

Chestionarul 1. Care sunt motivele șomajului.

Am aplicat acest chestionar pentru a determina motivele posibile din a căror cauză tinerii nu reușesc sa-și gasescă un loc de muncă.

Figura 4.Distribuția respondenților privind motivele șomajului

Principalele cauze de nereușită pentru găsirea și ocuparea unui loc de muncă, sunt pentru

cele mai multe dintre persoanele chestionate de ordin extern. Principalele 3 cauze fiind atribuite:

-lipsei de experiență – 16% din totalul de 100%;

-salariu prea mic la majoritatea întreprinderilor -20% din totalul de 100%;

-numărului mic de locuri de muncă de pe piață – 10 % din totalul de 100%;

O pondere mai mică a persoanelor chestionate au indicat ca factori de nereușită în găsirea și ocuparea unui loc de muncă elemente care țin de mobilizarea personală cum ar fi:

-lipsa studiilor complete- 9% din totalul de 100%;

– lipsa competențelor specifice(abilități de lucru cu calculatorul,lingvistice)- 5% din totalul de 100%;

-nu găsesc informații referitor la locurile de muncă- 4% din totalul de 100%;

-căutarea insuficientă a unui loc de muncă- 5% din totalul de 100%;

-neșasele temporare în căutarea unui loc de muncă – 5% din totalul de 100%;

-cerințe prea mari din partea angajatorilor- 7% din totalul de 100%;

-locurile de muncă vacante sunt la departare mare de casa- 4 % din totalul de 100%;

-nu cunosc care metode de căutare a unui loc de muncă sunt cele mai eficiente-7% din totalul de 100%;

-concurența prea mare pe piața forței de muncă 8% din totalul de 100%.

Chestionarul 2. Determinarea activismului șomerului în căutatea unui loc de muncă.

Am aplicat acest chestionar pentru a determina cît de activi sunt tinerii și care sunt metodele de cautarea a unui loc de muncă.

Întrebarea 1. Ați citit anunțurile din ziare, din Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă?

Figura 5. Distribuția respondenților la intrebarea nr. 1

La aceasta întrebare majoritatea respondenților au răspuns ’’Niciodata,, -33% din totalul de 100%, 27% din totalul de 100% -rar(1-2 ori), 20% din totalul de 100%- uneori (3-5), 13% din totalul de 100% – des (6-9 ori) și 7% din totalul de 100%-foarte des (nu mai putin de 10 ori).

Întrebarea 2. În căutarea unui loc de muncă ati scris anunț în ziar?

Figura 6. Distribuția repondenților la întrebarea nr.2

La întrebarea daca au scris anunț în ziar pentru a căuta un loc de muncă persoanele chestionate au răspuns în felul urmator:

-40% din totalul de 100% nu au scris niciodată

-27% din totalul de 100% au scris rar (1-2 ori)

-13% din totalul de 100% au scris uneori (3-5 ori)

-13% din totalul de 100% au scris des (6-9 ori)

-7% din totalul de 100% au scris foarte des (mu mai putin de 10 ori)

Întrebarea 3. Ați citit o carte sau un articol despre căutarea unui loc de muncă?

Figura 7. Distribuția repondenților la întrebarea nr.3

La acestă întrebare răspunsurile s-au împărțit în felul urmator:

-53% din totalul de 100%- niciodată

-20% din totalul de 100%- rar (1-2 ori)

-13% din totalul de 100%- uneori (3-5 ori)

-7% din totalul de 100%- des (6-9 ori)

-7% din totalul de 100%- foarte des (nu mai putin de 10 ori)

Conform distribuției obținute reiese că majoritatea respondenților nu au citit nici un articol despre căutarea unui loc de muncă.

Întrebarea 4. Ați mers la întîlniri, interviu cu potențialii angajatori?

Figura 8. Distribuția respondenților la întrebarea nr. 4

La întrebarea daca au mers la întîlniri cu potențialii angajatorul răspunsurile sunt în felul urmator:

-20% din totalul de 100% nu au mers niciodată

-27% din totalul de 100% au mers rar ( 1-2 ori)

-33% din totalul de 100% au mers uneori (3-5 ori)

-13% din totatlul de 100% au mers des (6-9 ori)

-7% din totalul de 100% au mers foarte des (nu mai putin de 10 ori)

Majoritatea persoanelor chestionate au spus că au mers uneori la întîlniri cu potențialii angajatori.

Întrebarea 5. V-ati adresat la prieteni, cunoscuți după informații unde ați putea sa găsiți un loc de muncă?

Figura 9. Distribuția respondenților la întrebarea nr.5

Cele mai multe persoane au spus ca s-au adresat la prieteni după informație unde ar putea găsi un loc de muncă- 40% din totalul de 100%, 13% din totalul nu au apelat niciodată la ajutorul prietnilor sau cunoscuților, 27% din 100% au apelat des (6-9ori) si 19% din totalul de 100% au apelat nu mai putin de 10 ori.

Întrebarea 6. Ați apelat la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă sau la agențiie private?

Figura 10. Distribuția procentuală a respondenților la întrebarea nr. 6

80% din totalul de 100% de respondenți au declarat ca nu au apelat nicodată la serviciile Agenției pentru Ocuparea Forței de Munca, 13% din 100% au apelat rar (1-2 ori) și 7% din 100% au apelat uneori (3-5 ori).

Întrebarea 7. Ați întrebat foștii colegi sau cunoscuți, care lucrează în domeniul în care doriți sa găsiți de lucru , despre ofertele vacante?

Figura 11. Distribuția respondenților la întrebarea nr. 7

Răspunsurile la această întrebare sunt în felul urmator:

-20% din totalul de 100% -niciodată

-40% din totalul de 100%- rar (1-2 ori)

-27% din totalul de 100%- uneori (3-5 ori)

-6% din totalul de 100% -des (6-9 ori)

-6% din totalul de 100%- foarte des( nu mai putin de 10 ori)

Conform datelor obținute, majoritatea respondenților au declarat că au întrebat foștii colegi sau cunoscuți care lucrează în domeniul vizat de ei despre ofertele vacante.

Concluziile chestionarelor: Analizînd datele chestionarelor am realizat că piedica cea mai mare în procesul de angajare, din perspectiva tinerilor, este lipsa de experiență, astfel angajatorii evită să angajeze persoanele fără experiență.

O altă problemă cu care se confurntă tinerii la angajare o reprezintă faptul că foarte mulți sunt absolvenți, calificați într-un domeniu sau altul, dar nu cunosc nici teoretic meseria respectivă, nu se pot angaja decât prin relații, o parte din respondeți aflați în căutarea primului loc de muncă nu reușesc să se angajeze din cauza faptului că în școală nu primesc cunoștințele necesare la locul de muncă, potrivit calificării.

Opiniile celor care au avut un minim contact cu agențiile de ocupare a forței de muncă fac referire la faptul că informațiile oferite de acestea nu sunt suficiente și nu sunt actualizate în timp util. Conform părerilor exprimate, sprijinul din partea agențiilor se reduce la afișarea listelor cu locuri de muncă vacante dar anunțurile nu sunt toate valabile, sunt repetitive sau este necesară experiență în domeniul respectiv pentru aplicarea pe post, experiență de care tinerii șomeri nu dispun de cele mai multe ori.

Tinerii au nevoie de o serie de informații legate de oferta de locuri de muncă din zona lor de locuire, de meseriile care se cer pe piața muncii, de posibilitățile de (re)angajare pe care le au tinerii, de modalitățile/strategiile de căutare a unui loc de muncă, de aplicarea pentru un loc de muncă (întocmirea propriului CV și a unei scrisori de intenție, pregătirea pentru un interviu), consilierea și orientarea în carieră; ei își caută singuri toate aceste informații pe internet, în presa locală, târguri de job-uri, site-uri ofertante de locuri de muncă, apropiați/cunoștințe/prieteni/relații, direct la departamentele de resurse umane ale firmelor).

De asemenea, unii dintre tinerii șomeri apelează și la agențiile de ocupare a forței de muncă, ca sursă de informare și consiliere în vederea accesului pe piața muncii. Însă, aceste instituții nu se află nicidecum pe primul loc în orientarea tinerilor în vederea obținerii unui loc de muncă. Nici autoritățile publice locale nu se află printre primele pe lista de surse de informare, sprijin, consiliere a tinerilor pentru a-și găsi un loc de muncă.

CONCLUZII și RECOMNDĂRI

În urma colectării și analizei rezultatelor au fost evidențiate câteva concluzii majore cu referire la angajabilitatea tinerilor și percepția generală a tinerilor cu privire la fenomenul în cauză.

La finalizarea studiului am identificat următoarele aspecte: În primul rând am constatat că cea mai mare problemă pe care o au tinerii este lipsa de experiență și calificare. Temerea cea mai mare a unui student sau absolvent de liceu este că nu se va putea angaja pentru că nu are experiență profesională. Este unul dintre miturile periculoase de care o persoană aflată în căutarea unui loc de muncă are nevoie să treacă.

În al doilea rând, informarea. Un procent semnificativ dintre tinerii participanți la studiu identifică faptul că au o problemă evidentă privind volumul, actualitatea și calitatea informațiilor pe care le au despre ei însiși și despre piața muncii.

Tinerii au mai invocat că ar fi inactivi pe piața muncii deoarece salariile oferite de către angajator sunt mici, iar condițiile de muncă sunt neatractive. Astfel, merită a fi menționat că contarea pe o productivitate a muncii mai ridicată în condițiile în care salariile și locul de muncă nu satisfac așteptările minime ale angajaților – reprezintă perspective fără de succes pentru o piață de muncă neprofesionistă și neatractivă.

Tot din rezultatele chestionarului am desemnat că Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă se bucură de o popularitate modestă în rândul tinerilor. Puțini sunt cei care cunosc cu ce anume se ocupă agenția și care sunt serviciile prestate, dar și mai puțini dintre cei care cunosc aceste detalii sunt mulțumiți de calitatea acestora. Necesitatea mediatizării ANOFM-ului este evidamente necesară pentru aplicarea propriu-zisă a responsabilităților acesteia și pentru a contribui efectiv la soluționarea sau cel puțin ameliorarea problemelor cu care se confruntă tinerii pe piața muncii, mai cu seamă în procesul de intrare pe piața muncii. O colaborarea dintre aceasta și instituțiile de învățământ (prin intermediul Ministerului Educației) ar fi binevenită.

Conform ipotezei Dacă tinerii ar beneficia de servicii de pregatire conform cerințelor pieții muncii acest fenomen ’’șomajul,, în rîndul tinerilor ar putea fi diminuat.

Marea majoritate a tinerilor chestionați au afirmat că este necesară facilitarea condițiilor de obținere a studiilor calitative, astfel încât cunoștințele de specialitate deținute de către aceștia să corespundă cerințelor de pe piața muncii. Paradoxal, școlile profesionale, care pregătesc specialiști îngust specializați, însă, se bucură de o proastă popularitate, grație ratelor înalte de șomaj în rândul tinerilor absolvenți. Cu toate acestea, nici universitățile nu reușesc ”fabricarea” unor angajați care să corespundă nu doar cerințelor pieții, ci și să poată aplica anume cunoștințele acumulate de-a lungul anilor de studii la ulteriorul post de muncă.

1. Ajustarea programei curriculare cerințelor practice față de specialiști pe piața muncii;

2. Ajustarea numărului de facultăți de specialitate și a numărului de studenți care fac studiile în cadrul acestora conform cerințelor de pe piața muncii, luând în considerație și așteptările evolutive ale acestor cerințe în perioadă medie și lungă de timp;

3. Orientarea profesională a tinerilor: dezvoltarea serviciilor de consiliere profesională, care să reprezinte un suport pentru tineri în alegerea viitoarei specializări conform cerinței pe piață, dar, mai important: a abilităților. Este important ca aceste centre de orientare să fie independente (ne-afiliate niciunei instituții de învățământ superior), pentru a permite lărgirea maximă a spectrului de specializări posibile;

4. Intensificarea parteneriatului dintre instituțiile de învățământ și agenții economici. Interacțiunea directă dintre aceste două entități ar permite ajustarea curriculei de studiu la cerințele reale de pe piață, dar și asigurarea unei anumite părți din tineri cu un loc de muncă garantat;

5. Desfășurarea unor traininguri de calificare și recalificare a tinerilor care întâmpină dificultăți la intrare pe piața muncii, trainingurile vocaționale fiind printre principalele măsuri implementate de multe țări ale lumii în perioada crizei economice internaționale în scopul diminuării ratei șomajului;

6. Dezvoltarea rețelei de incubatoare de afaceri. Crearea a noi incubatoare de afaceri ar fi binevenită în zonele periferice ale Republicii (Nord, Sud), unde momentan nu există astfel de instituții, cu toate acestea plasarea acestora ar trebui să permită accesul a unui număr cât mai larg de persoane, astfel ca și accesul celora din zonele rurale nu doar să fie facilitat, ci și încurajat;

7. Colaborarea incubatoarelor de afaceri cu instituțiile de învățământ din zonele rurale – o metodă alternativă pentru tineri care, de obicei aleg să-și continue studiile în cadrul școlilor profesionale (absolvenții cărora înregistrează cea mai înaltă rată a șomajului tinerilor din Republică) și dezvoltarea antreprenoriatului în zonele rurale. Dezvoltarea incubatoarelor în aceste zone ar putea contribui la încurajarea și mărirea productivității activităților agricole, diversificare spectrului de servicii prestate în zonele rurale, dar și diversificarea ofertei de bunuri pe piață, nemaivorbind de crearea a noi locuri de muncă, care, în zonele rurale, ar deveni o soluție extrem de importantă în abolirea sărăciei;

8. Informarea în masă a tinerilor cu privire la oportunitățile aferente mediului de afaceri din

Republica Moldova, inclusiv accesul la finanțe;

9. Mediatizarea serviciilor prestate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, activitatea căreia este puțin cunoscută de către, cel puțin, tinerii participanți la chestionarul organizat în cadrul proiectului nostru.

BIBLIOGRAFIE

Badulescu A. Șomajul în Romînia. Oradea: Treira, 1997. 158 p.

Bocancea C.; Neamțu G. Elemente de asistență socială. Iași: Polirom, 1999. 292 p.

Bulgaru M., Metode și tehnici în asistența socială. Chișinău Centrul editorial al USM, 2002. 348 p.

Burloiu P. Economia muncii, probleme actuale . București: Lumina Lex, 1993. 425 p.

Cernat A. Masuri active de combatere a șomajului. București: În: Tribuna economica nr.14/2002. 123 p.

Ciucur D. ; Gavrilă I.; Popescu C.; Economie, manual universitar. București: Editura Economică, 1999. 736 p.

Ciucur D.; Scurtu M. Teorii și doctrine economice. Pitești: Independența economică, 2004. 351 p.

Crețoiu G.; Cornescu V.; Bucur I. Economie politică. Editia a-II-a, revizuită și adăugită, Casa de editură și presă. București: Șansa, 1993. 470 p.

Durnеscu I. Mаnuаlul consiliеrului dе rеintеgrаrе sociаlă și suprаvеghеrе. Crаiovа: Thеmis, 2002. 555 p

Ghimpu S.; Țiclea A. Dreptul securității sociale. București: All Beck, 1998. 487 p

Ghisoiu M. Somajul – realitate contemporana. Cluj-Napoca: Risoprint, 2000. 206 p.

Grigore L. Probleme specifice in domeniul muncii pe plan mondial. București: Luminalex, 2000. 207 p.

Niculescu I. Piața forței de muncă. Chișinău: Editura Tehnică, 1995. 270 p.

Prahoveanu E. Economie politica. Fundamente de teorii economice. București: Eficient, 1998. 400 p.

Vieriu D. Dreptul muncii. București: Pro Universitaria, 2010. 702 p.

Zamfir C.; Vlasceanu L. Dictionar de socilogie. Bucuresti: Babel, 1998. 756 p.

Acte normative

Hotărîrea guvernului despre aprobarea Regulamentului privind modul de organizare a formării profesionale a șomerilor, Nr. 1080 din 05.09.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 200-203 art Nr : 1135 din 19.09.2003

Hotărîrea guvernului pentru aprobarea Procedurii de antrenare a șomerilor la lucrările publice, Nr. 1121 din 14.10.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 199 art Nr : 1369 din 05.11.2004

Hotărîrea guvernului pentru aprobarea Procedurii de stimulare a mobilității forței de muncă, Nr. 243 din 02.03.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 51-54 art Nr : 354 din 01.04.2005

Hotărîrea guvernului pentru aprobarea Concepției privind orientarea, pregătirea și instruirea profesională a resurselor umane, Nr. 253 din 19.06.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 155-158 art Nr : 640 din 25.07.2003

Legea privind utilizarea forței de muncă, Nr. 878 din 21.01.1992. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 158 art Nr : 1262 din 27.12.2001

Legea privind ocupаrеа forțеi dе muncă și protеcțiа sociаlă а pеrsoаnеlor аflаtе în căutаrеа unui loc dе muncă, Nr. 102-XV din 13.03.2003. În: Monitorul Oficiаl аl Rеpublicii Moldovа nr.70-72/312 din 15.04.2003

Ordin cu privire la aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și desfășurarea formării profesionale a șomerilor, Nr. 42/1 din 13.03.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 99-102 art Nr : 626 din 25.05.2012

Surse web

http://www.angajat.md/node/77

http://anofm.md/ru/node/851

http://www.anofm.ro/medierea-muncii-actualizat-la-28-03-2011

http://micra-interlog.ro/documentatie/MANUAL%20medierea%20muncii.pdf

httр://alingavrеliuc.filеs.wоrdрrеss.cоm/2010/10/sерtimiu-chеlcеa-tеhnici-dе-cеrcеtarе-sоciоlоgica1.рdf>

http://www.scrigroup.com/istorie-politica/stiinte-politice/Politici-antisomaj34666.php.

http://www.slideshare.net/adrian83ady/somajul-realitatea-vietii-sociale

Somajul voluntar / Somajul involuntar

http://mmpsf.gov.md/file/tratate/Stimulare.pdf

http://www.qreferat.com/referate/asistenta-sociala/Tehnica-documentarii-in-asiste637.php

ANEXE

Anexa 1

Chestionar pentru determinarea motivelor șomajului

Mai jos sunt prezentate diverse motive posibile din a căror cauză persoanele nu reușesc să-și găsească un loc de muncă. Vă rugam să bifați care sunt principalele motive ale șomajului DVS. Alegeți acele cauze, care sunt esențiale pentru DVS.

1. Studii incomplete/insuficiente.

2. Lipsa experienței de muncă.

3. Lipsa de calificare, de competențe profesionale.

4. Căutarea insuficientă a unui loc de muncă.

5. Concurența prea mare pe piața muncii.

6. Neșansele temporare în căutarea unui loc de muncă.

7. Bolile, traumele temporare.

8. Genul/Sex.

9. Ghinionul permanent, neajunsul de fericire.

10. Vîrsta.

11. Lipsa dorinței de a munci.

12. Defectele fizice.

13. Prea mult rafinament.

14. Aspect fizic neplăcut.

15. Incapacitatea de a te prezenta cu succes angajatorului în timpul unei întîlniri cu el.

16. Cerințe prea mari din partea angajatorilor.

17. Salariu prea mic la majoritatea înterprinderilor.

18. Majoritatea locurilor de muncă sunt plictisitoare.

19. Locurile de muncă vacante sunt la depărtare mare de casă.

20. Nu sunt locuri de muncă vacante.

21. Agenția pentru ocuparea forței de muncă nu propune locuri de muncă

22. Situația economocă proastă/precară.

23. Lipsa competențelor specifice (abilități de lucru cu calculatorul, lingvistice

24. Nu găsesc informații referitor la locurile vacante.

25. Nu sunt sigur ce loc de muncă mi-aș dori.

26. Nu pot să conving angajatorii că sunt suficient calificat.

27. Nu sunt încrezut în mine atunci cînd caut de muncă.

28. Nu cunosc care metode de căutare a unui loc de muncă sunt cele mai eficiente.

29. Mi-aș dori să nu lucrez cu norma întreagă.

30. Nu am cu cine lăsa copiii acasă.

31. Obiceiuri dăunătoare.

32. Nu am un loc de trai permanent/stabil.

33. Boli cronice sau invaliditate

34. Alte cauze. Specificați.

Anexa 2

Chestionar pentru determinarea activismului șomerului în căutarea unui loc de muncă

Cu scopul de a determina cît mai exact posibil măsurile necesare care vă vor ajuta să găsiți mai rapid un loc de muncă, specialistul Agenției pentru ocuparea Forței de Muncă este foarte important să cunoască modalitatea prin care Dvs ați căutat un loc de muncă în ultimile 6 luni. Din acest motiv, vă rugăm să răspundeți la cîteva întrebări. Noi avem certitudinea că DVS veți răspunde la toate întrebările chestionarului. Atunci cînd răspundeți, alegeți răspunsul cel mai potrivit pentru DVS.