Rolul Metodelor Interactive de Grup In Dezvoltarea Copilului Prescolar

Psihologie

Rolul Metodelor Interactive de Grup In Dezvoltarea Copilului Prescolar

Byadmin ianuarie 1, 2024

ARGUMENT

Trăim într-o societate în care au loc schimbări profunde și rapide, iar învățământul nu iese din acest tipar, prin urmare, nu poate rămâne pasiv, trebuind să se adapteze pentru a face față cerințelor.

Grădinița formează copiii din punct de vedere psiho-fizic și socio-afectiv, pentru ușoară adaptarea la activitatea școlară și socială.

Educatorii au datoria de a antrena și dezvolta gândirea atitudinea creativă la copii, pentru desfășurarea unui program complex instructiv-educativ pregătindu-i pentru viața socială, în care se vor integra. Ei trebuie să-i îndrume spre un efort intelectual susținut, să le exerseze prin diferite căi și mijloace procesele psihice, să-i ajute în realizarea unor corelații interdisciplinare prin activități de grup, interactive, dar mai ales prin studierea mediului înconjurător și a tot ceea ce el le pune la dispoziție.

Încununarea acestor cerințe este realizată prin punerea în practică a metodelor interactive de grup care aduc schimbări în planul gândirii cu referire la idei, limbaj, activează copiii, îi motivează reduce încorsetarea, resințită într-o activitate de tip tradițional prin faptul că activează peșcolarii și îi motivează.

Prin această lucrare de cercetare doresc să demonstrez că metodele didactice reprezintă adevărate mijloace de acțiune cu ajutorul cărora copiii, dobândesc pricepri și deprinderi practice, dar și intelectuale, cunoștințe, aptitudini.

Trebuie, însă, avut în vedere ca aceste metode să fie aplicate ca un joc cu reguli, joc de învățare, de colaborare, distracție,cu minim efort intelectual. Ei trebuie să fie relaxați, să rezolve sarcina didactică în grup, să colaboreze interacționând pozitiv cu membrii grupului din care face parte, evitând conflictele ce pot apărea.

În activitatea mea didactică, am căutat să mă apropii de copii, să-i cunosc cât mai bine, să pătrund în viața lor lăuntrică care cuprinde o mare bogăție de aspecte. Acest lucru mi-a fortificat optimismul pedagogic simpatia față de prospețimea și unitatea spirituală a fiecărui copil, stimulându-mi responsabilitatea fașă de cea mai bună educare a lor.

Practica didactică confirmă faptul că îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne constituie o optimizare a procesului instructiv-educativ, o ridicare a calității și eficienței acestuia și care răspunde în mare măsură cerințelor actuale. Astfel am obținut rezultate neașteptat de bune în realizarea obiectivelor instructiv-educative.

În cadrul acestei lucrări îmi propun acționarea în următoarele direcții :

aprofundareastudiuluivalorii formative a metodelordidacticetradiționaleșimoderne ;

cercetarea formeloracceptate din plăcere de copii, forme care permit însușirea obiectivelor instructiv-educative de dezvoltare a vorbirii, prevăzute în programă ;

activizarea întregului colectiv în cadrul activității instructiv-educative în grădiniță;

stimularea învățări și capacității creatoare a copiilor prin aplicarea metodelor.

Pentru întocmirea lucrării, principala și permanenta mea preocupare este aceea de reîmprospătare și îmbogățire a cunoștințelor, de selectare cu discernământ și potrivit particularităților de vârstă a metodelor didactice (clasice) și metodelor didactice moderne, în vederea demonstrării faptului că eficacitatea metodelor didactice ,,presupune transformarea acestora dintr-o cale de cunoaștere propusă de educator într-o cale de învățare realizată efectiv de preșcolar, în cadrul instruirii formale și non-formale, cu deschidere spre educația permanentă” (SorinCristea, 1988,p.25).

Doresc să demonstrez necesitatea utilizării metodelor didactice interactive, a strategiilor didactice moderne de învățare și evaluare în ideea descoperirii unor căi de învățare determinate de aceste metode didactice. Aceste căi devin cele mai spectaculoase exerciții ale minților copiilor, fapt ce ne conduce să observăm progresele acestora.

O sursă important în elaborare alucrării o constituie și experiența celor 15 ani de activitate didactică, în căutarea celor mai bune soluții de optimizare și valorificare a experienței pozitive, în ceea ce privește aplicarea metodelor didactice tradiționale și moderne ca sursă pedagogică importantă în procesul instructive-educativ din grădiniță, dar și o bibliografie selectivă, bogată din literatura clasică și contemporană de specialitate, psihopedagogică, metodică.

Doresc să arăt, că grădinița, ca prim factor activ și de instruire, utilizează o gamă bogată de modalități, menite să stimuleze accelerarea ritmului de dobândire a cunoștințelor de către copii, de fixare și si stematizare a acestora.

Utilizarea acestor metode interactive necesită timp și încredere în noi înșine, în capacitățile noastre creatoare, dorința noastră de a aborda altfel procesul didactic, în vederea creșterii calității procesului instructiv-educativ, de aceea în această lucrare voi valorifica numeroase metode și tehnici didactice pentru diferite categorii de activitățipe care le voi studia cu deosebit interes și le voi experimenta timp de doi ani în activitatea cu preșcolarii.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND METODA DIDACTICĂ – MIJLOC EFICIENT ÎN PROCESUL DE EDUCAȚIE

AL COPILULUI

I.1. Metodadidactică – mijloc de instruireșieducare a copiluluipreșcolar.

Ca și în alte țări, în țara noastră, învățământul preșcolar constituie o etapă principală a sistemului de învățământ. Scopul final al învățământului preșcolar fiind pregătirea copiilor pentru startul școlar, grădinița se constituie într-o etapă intermediară între familie și școală. Copiii, cuprinși în grădiniță își completează educația primită în familie, sub îndrumarea atentă a educatoarei, care acționează pentru formarea și dezvoltarea fizică și intelectuală a acestora, sub aspect, afectiv, social și moral.

În didactica preșcolară, se pune accent pe metodele de predare-învățare-evaluare, ele constituind o sursă însemnată de creștere a eficacității și eficienței învățământului. Aplicându-se metode diferite se obțin diferențe esențiale în pregătirea copiilor. De asemenea, însușirea unor cunoștințe noi, poate deveni mai dificilă sau mai ușoară pentru unii și aceiași copii, în funcție de metodele utilizate. Nu există act de predare și învățare care să nu arate în structura lui, un anumit fel de a se proceda, o anumită tehnică de exerciții, de realizare a acțiunii respective. Fiind cel mai intim legat de activitatea educatoarei, acesta este terenul pe care se poate manifesta cel mai mult spiritul său de inovație și creativitate didactică.

Educatoarea poate alege metodele adecvate în funcție de propria ei personalitate și pregătire profesională, dar și de nivelul grupului de preșcolari cu care interacționează.

Metodele didactice folosite în grădiniță conduc la formarea și dezvoltarea unor cunoștințe, priceperi, deprinderi și atitudini în vederea atingerii unui țel propus, cu mijloace reduse de timp, ele fiind necesare și pentru crearea unor atitudini pozitive față de educație în general, ceea ce constituie aporturi formative majore.

Prin aplicarea unor metode didactice potrivite, copiii selecționează informații, transmit idei și învață comportamente utile în viața de viitor elev. Astfel, ei depun efort intelectual, își exersează procesele psihice și de cunoaștere, abordează noi strategii și dimensiuni de învățare.

Metodele didactice necesită mult tact pedagogic din partea cadrelor didactice, deoarece trebuie ca ele să-și adapteze stilul în funcție de personalitatea copilului.

Procesul educativ impune permanent metode diferite, fiecare din ele fiind importantă în anumite situații de învățare, în vederea atingerii scopului propus. De aceea, îndeplinirea obiectivelor propuse implică totodată, o varietate de strategii didactice cu rol major în educarea și formarea personalității copilului de vârstă preșcolară.

Perfecționarea metodelor didactice, în sensul adaptării metodelor clasice la cerințele unui învățământ modern, precum și utilizarea metodelor moderne, depinde în mare măsură de măiestria pedagogică a educatoarelor, de capacitățile creative ale acestora în beneficiul educației copiilor.

Ținând cont de acest lucru am acordat o atenție susținută modului de aplicare a metodelor de învățământ, îmbunătățirii îmbinării acestora în strategii didactice eficiente, care să permită obținerea unor rezultate foarte bune în activitatea cu preșcolarii. Am studiat și aplicat metode moderne de învățământ, dar în aceeași măsură m-a preocupat și modernizarea metodelor clasice, aplicarea lor în așa fel încât să capete o valoare activă în procesul instructiv-educativ desfășurat în grădiniță.

Numim metodă modernă de învățământ acea metodă care dezvoltă autonomia, promovează originalitatea, creativitatea și libertatea de acțiune.

Inovația didactică a adus în atenția cadrelor didactice din învățământul preșcolar termeni și atitudini noi necesare în procesul instructiv-educativ. Integrarea este unul dintre acești termeni și, în același timp, este o modalitate de organizare asemănătoare cu interdisciplinaritatea, deoarece activitățile pot avea o tematică unitară, comună mai multor activități, fiind considerată o metodă care îmbină diferite activități și grupează învățarea în funcție de tema aleasă.

Activitățile integrate derulate în prezent în învățământul preșcolar presupun conceperea unui scenariu didactic în care tema propusă trebuie cercetată cu mijloacele aferente diferitelor domenii de cunoaștere; conținuturile propuse au același subiect și obiectivele se realizează prin diferite forme de activitate; metodele didactice utilizate sunt o îmbinare armonioasă între cele clasice / tradiționale și cele moderne / interactive.

I.2. Configurația actuală a sistemului de învățământ

Programa actuală insistă pe atingerea finalităților la ieșirea din sistem, lăsând la latitudinea educatoarei conținuturile, metodele și formele de organizare. Metodologia de instruire trebuie sa manifeste o permanentă deschidere la înnoire, la inovație, utilizând practici variate, cum ar fi: individualizarea învățării/învățarea prin cooperare/flexibilitatea în derularea activității.

Grădinița trebuie să creeze premize favorabile pentru realizarea continuității învățământului preșcolar cu cel primar. În grădiniță accentul se pune pe gândire și imaginație, nu pe memorie; pe educație și nu pe instrucție. Aspectul formativ în pregătirea copiilor pentru școală implică informația, dar important este nu ce densitate de cunoștințe are copilul, ci modul în care el gândește, se adaptează, operează cu cunoștințele însușite. Le aplică în situații reale, în rezolvarea unor situații concrete.

Problema metodelor procesului didactic presupune, atât aplicarea metodelor tradiționale cât și a unor metode didactice și tehnici educative noi care corespund cerințelor actuale de formare a preșcolarilor. Toate acestea determină modificări majore în ceea ce privește menirea educatorului.

Procesul învățării include obligatoriu veriga aplicării fiecărei noțiuni fiindu-i dezvăluită dimensiunea ei instrumentală: ce anume se poate face cu ea și pe baza ei, în cadrul interacțiunii generale a subiectului cu lumea externă. Valoarea aplicată a unei cunoștințe este cu atât mai mare, cu cât ea este mai bine asimilată și integrată în structurile operatorii ale gândirii.

De aceea, este esențial să înțelegem faptul că metodele didactice pe care le utilizăm pune copilul în situația de a investiga și de a se descurca singur în situații propuse. Situațiile de învățare, cu care vine în contact copilul trebuie să marcheze diferențele individuale în ceea ce privește abilitățile și capacitățile copilului. Diferențele individuale trebuie identificate în procesul de proiectare a activităților, urmărind dezvoltarea stimei de sine și a unui interes față de învățare. În același timp, predarea trebuie să țină cont de experiența de învățare a copilului și de aptitudinile sale individuale, pentru ca acesta să se poată adapta cu ușurință la sarcinile de învățare propuse.

Cadrul didactic trebuie să reconsidere finalitățile și conținuturile învățământului, să reevalueze și înnoiască metodele folosite în activitatea de la catedră, să folosească frecvent metodele activ-participative. Dacă se urmărește transformarea procesului de cunoaștere într-un proces de învățare conștientă, iar obiectivele propuse se doresc a fi realizate, trebuie avut în vedere aplicarea unor metode adecvate unor situații de predare-învățare create pentru a se stabili o bună comunicare între copil-copil, copii-educatoare.

Modernizarea procesului de învățământ din grădiniță presupune implicarea în întreaga activitate didactică începând cu proiectarea didactică și continuând cu evaluarea, dotarea materială, parteneriatele, activitățile extracurriculare etc.

Conform cercetărilor în domeniu, strategiile de învățare sunt centrate pe metode moderne care duc la descoperirea cunoștințelor de către micul preșcolar. Prin adoptare de metode adecvate implicarea copilului devine mai eficientă de aceea, trebuie găsită un raport echitabil între metodele dirijate și cele ale activității independente. Educatoarea va îndruma copiii prin metode specifice înțelegerii a ceea ce este dificil pentru ei să cunoască, la un moment dat.

I.3. Delimitări conceptuale: metodologie, tehnologie, strategie, metodă, procedeu, mijloc

Procesul de învățământ este un sistem dinamic, un rezultat al predării și învățării, cu o finalitatea sa fiind reprezentată de punerea în practică a idealului educațional urmărit, și anume dezvoltarea multilateral a personalității.

Punerea în operă a obiectivelor, principiilor și, îndeosebi, a conținuturilor învățământului – component primordial a procesului instructiv–educativ – este nemijlocit determinat de elaborarea și aplicarea creatoare a strategiilor, tehnologiilor și metodologiilor didactice.

Totalitatea metodelor de predare și învățare existente constituie metodologia procesului de învățare (metodologia activității didactice, metodologia instruirii, în sens restrâns). Ea se ocupă cu natura, locul și clasificarea metodelor, funcțiile acestora, principiile și regulile specifice fiecăreia.

Caracteristicile operaționale ale metodei sunt descrise în metodologie din perspectiva adecvării lor la diferite circumstanțe de instruiri și evidențiază posibilitatea de tratare diferențiată a acestora, ținându-se cont de aptitudinile creatoare ale educatorului.

Cadrul didactic, sprijinindu-se pe metodologie, își poate alege cele mai bune modalități pentru valorificarea potențialului copiilor preșcolari și atingerea obiectivelor instructiv-educative prevăzute de curriculum în vigoare. În acest context intervin creativitatea și inspirația educatorului care intră în contact cu teoria privind metodele și apoi le selectează și le folosește în diferite ipostaze în funcție de resursele umane și materiale de care dispune la un moment dat. Metodologia se transformă, prin mijlocirea cadrului didactic dintr-o problemă pur teoretică într-una de ordin practic, ajutându-ne să înțelegem nu numai diferența dintre metode ci și principiile care stau la baza utilizării lor optime în procesul de predare-învățare-evaluare.

Tehnologia didactică are două laturi importante: prima se referă la ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în scopuri didactice (aparate de proiecție, filmul, radioul, calculatorul ), considerându-se că ele au un impact deosebit asupra eficienței procesului instructiv-educativ. Această definiție are un sens restrâns și este din ce în ce mai puțin utilizată, în prezent devenind mai importantă modalitatea de realizare a legăturii între aceste mijloace și activitatea didactică. Cu alte cuvinte, nu este importantă calitatea mijloacelor utilizate, ci faptul în care se valorifică valențele lor informative, formative și educative în cadrul activităților. Cea de-a doua latură, prezintă tehnologia didactică drept totalitatea metodelor, mijloacelor de învățământ și strategiilor didactice folosite în marcarea legăturii dintre educator și educat. Acest ansamblu este corelat cu obiectivele educației, conținuturile învățării, cu formele de realizare a instruirii și nu în ultimul rând, cu modalități de evaluare.

Cele două laturi trebuie corelate pentru a reuși crearea unui mediu propice învățării și a unei activități educative optime.

În urma îmbunătățirii tehnologiei didactice prin introducerea și utilizarea de către educatoare a metodelor moderne îmbinate armonios cu cele tradiționale, se acordă prioritate laturii formative, dezvoltării gândirii și capacităților intelectuale, a limbajului, a imaginației creatoare, a independenței, a inițiativei, a creativității cât și la cultivarea calităților de voință, a sentimentelor morale și trăsăturilor pozitive de caracter, la preșcolari.

Așadar, acest termen cuprinde în esență actul educațional întreprins de educator în scopul integrării cerințelor principiilor învățării în situații practice, concrete de învățare.

Dar, în sistemul actual de învățământ, tehnologia didactică nu vizează doar folosirea resurselor oferite de mass-media sau a aparaturii tehnice existente, ci și raportarea acestora la curriculum și la procedeele evaluative sau autoevaluative. Legătura dintre cele două este asigurată de cadrul didactic, căruia îi revine sarcina de a corela și valorifica mijloacele mass-media pentru eficientizarea procesului didactic.

Modul în care educatoarea reușește să aleagă, să combine și să organizeze – într-o succesiune cronologică – ansamblul de metode, materialele și mijloacele de învățământ, în vederea atingerii anumitor obiective, definește ceea ce se cheamă strategia didactică.

Adeseori, unui anumit mod de combinare a resurselor amintite i se asociază un anumit mod de abordare a învățării și predării.. Există moduri diferite de abordare a învățării: analitic sau sintetic, intuitiv sau deductiv, creativ sau algoritmic, teoretic sau practic, interdisciplinar și unidisciplinar, clasic sau modern, frontal sau individual, etc.

Strategia didactică presupune integrarea unitară a tuturor secvențelor educative pentru atingerea obiectivelor operaționale.

O strategie didactică are semnificația unor tatonări, în urma cărora se găsește, prin ipoteze anticipate, răspunsul ori soluția cea mai bună pentru problema dată.

Elaborarea unei strategii didactice adecvate nu este rezultatul întâmplării, ci are loc pe baza unor criterii. Acestea sunt:

– concepția pedagogică(didactică) generală a epocii noastre și concepția pedagogică personală a învățătorului, cristalizată de-a lungul anilor lui de experiență didactică;

– obiectivele instructiv-educative specifice unei situații de instruire. Pentru tipuri de obiective diferite se pot adopta strategii diferite;

– natura conținutului instructiv-educativ studiat, care poate fi abordat in moduri diferite: într-o formă enunțiativă sau deductivă, prin solicitare activă a funcțiilor mentale, prin incitare la observații, la prelucrarea datelor, la elaborări prin eforturi propii, etc.;

– tipul de experiență de învățare propusă elevilor, care poate fi: învățare prin descoperire dirijată, ori prin mici experimente;

– principiile, normele, regulile didactice care exprimă anumite legi și legități bio-psiho-pedagogice care stau la baza explicării mecanismelor învățării;

– dotarea didactico-materiala a școlii;

– timpul școlar disponibil.

A adopta o strategie didactică presupune a emite o ipoteză de lucru, a adopta o linie directoare de acțiune ce va pune în valoare întregul potențial pedagogic al diferitelor metode, materiale și mijloace didactice în scopul realizării obiectivelor pedagogice urmărite.

Ținându-se seama de particularitățile evolutive ale gândirii copiilor preșcolari și școlari de vârstă mică, distingem următoarele strategiididactice :

– strategii intuitive-care conduc elevul de la analiza faptelor concrete la elaborarea noțiunilornoi; de la percepția intuitivă la gândirea abstractă; de la cazuri concrete la idee; de la particular la general; de la deslușirea efectelor la cunoașterea cauzelor ;

– strategii deductive-ce conduc elevul pe un traseu invers celui inductiv, adică de la definiție la concretizări sau exemplificări, de la noțiune la exemplul concret, de la general la particular, etc.;

– strategii analogice – bazate pe modelare ;

– strategii mixte, etc.;

– strategii algoritmice – care prescriu, pas cu pas, cu mare rigurozitate, acțiunile și operațiile predării-învățării, comportamentele învățătorului și ale elevilor care impun o dirijare foarte strictă a învățării, cum sunt, de exemplu, cele programate sau cele bazate pe algoritmii didactici, etc,;

– strategii semialgoritmice (de învățare semiindependentă );

– strategii nealgoritmice –care nu prescriu dinainte desfășurarea procesului de predare-învățare; dirijarea învățării este redusă la minimum, accentul punându-se pe învățarea independentă ( strategii euristice-bazate pe învățarea prin cercetare și descoperire; strategii bazate pe rezolvarea în mod independent a problemelor; strategii creative, care lasă câmp deschis spontaneității, creativității, etc.

Diferențierile de mai sus au un caracter relativ și prezintă o valoare orientativă, deoarece, în practica didactică, nu există strategii pur algoritmice ori strict euristice, ci întâlnim strategii mixte, în care elementele de dirijare se îmbină în proporții diferite.

Metoda: provine din limba greacă: metha (către, spre ) și odos (cale, drum). Având înțelesul de cale spre atingerea obiectivelor educaționale, parcursă de cadrul didactic pentru a le ușura copiilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii, eficiente.

Marele pedagog George Văideanu evidențiază trăsăturile unei metode didactice: se aplică în lecții și activități extrașcolare la alegerea cadrului didactic, se poate utiliza sub forme diverse în funcție de vârsta elevului, de trebuințele și interesele acestuia, conducând la o cooperare eficientă între copii, dar și la aprofundarea temeinică a celor însușite.

Caracterul polifuncționalal metodei este dat de faptul că poate fi simultan folosită la realizarea unor obiective instructiv-educative propuse.

Metodele didactice provin din metodele de cercetare sau științifice, între ele existând însă o mare deosebire: metodele de cercetare contribuie la descoperirea propriu-zisă a cunoștințelor, iar metodele pedagogice ajută la transmiterea acestor cunoștințe și prezentarea lor cu scopul de a sprijini elevii să le redescopere ca pe idei noi, deși ele se constituie ca parte majoră integrantă a experienței umane.

Selectarea unor metode potrivite într-o anumită situație de învățare, impune cadrului didactic să identifice factori obiectivi și factori subiectivi, primii dintre aceștia referindu-se la obiectivele educației și la logica internă a științei, în timp ce doua categorie de factori exprimând personalitatea profesorului în contextul uman și social, dar și psihologia elevilor și a colectivuluidin care fac parte.

Metoda didactică cuprinde o suită de procedee. Un procedeu didactic corespunde unei operații (mentale sau fizice) ale activității de predare-învățare .

Procedeul este o tehnică de acțiune, un detaliu simplu, o componentă a metodei.

Când descriem o metodă înseamnă să prezentăm o serie de procedee care o alcătuiesc, pe care ea le înmănunchează ca într-un tot unitar.

Procedeele variază ca număr și poziție, își schimbă locul, fără a afecta atingerea scopului urmărit. Diversitatea lor face ca metoda să fie eficientă și atractivă. Relațiile dintre metodă și procedeu sunt dinamice: metoda putând deveni procedeu în cadrul altei metode, iar procedeul poate deveni metodă, la un moment dat.

Ioan Cerghit a realizat o clasificarea procedeelor didactice, folosind drept criteriu funcția lor pedagogică. Selectăm dintre acestea câteva categorii de procedee:

procedee de organizare, impunere a disciplinei și focalizarea atenției;

procedee de exersare sau de formare a priceperilor și deprinderilor;

procedee de activare sau reactualizare;

procedee de dirijare și sprijinire a învățării;

procedee de individualizare a învățării;

procedee de evaluare și autoevaluare;

procedee de control și autocontrol, ș.a.m.d.

Între metodă și procedeu se stabilesc relații dinamice care duc , deseori, la transformarea procedeului în metodă și invers. Astfel, dacă metoda folosită este demonstrația, putem include ca procedeu explicația. Într-o altă situație de învățare, explicația poate deveni metodă, iar demonstrația – un procedeu subordonat acesteia, la fel cum observația și explicația pot fi, pe rând, metodă sau procedeu.

Dacă metodologiei îi corespunde activitatea de învățare, iar metodei acțiunea, procedeului îi corespunde o operație a acestei acțiuni.

Mijlocul de învățământ este un instrument material (dispozitive, aparate și forme diverse de prezentare a obiectivelor), folosit în procesul de învățământ pentru a facilita transmiterea cunoștințelor, formarea deprinderilor, învățarea și autoînvățarea, evaluarea achizițiilor și valorizarea aplicațiilor practice în procesul didactic.

Mijloacele de învățământ au câteva avantaje majore pentru ca ele duc la limitarea verbalismului și pun elevii în contact direct cu fenomene, situații, obiecte mai puțin accesibile percepției directe. De asemenea, ele au valori formative importante, dar mai ales motivaționale, prin stimularea senzațiilor, percepțiilor și formarea reprezentărilor. Ele sunt foarte apreciate de elevi și de cadrele didactice care au ales să-și modernizeze procesul didactic.

Aceste mijloace intervin direct în procesul de instruire, sprijinind și amplificând eforturile de predare ale învățătorului și cele de învățare ale elevilor.

Cu cât aceste mijloace vor fi mai deplin valorificate în activitatea de zi cu zi, cu atât învățătorul va dispune de un suport mai sigur al optimizării și perfecționării activității didactice, cu atât mai mult va reuși să depășească neajunsurile verbalismului și formatismului, să impună desfășurarea unui învățământ activ și concret, practic, legat strâns de cerințele vieții. De aici necesitatea de a ne îngriji necontenit de buna înzestrare a școlii cu mijloacele materiale didactice, aparatură și utilaje indispensabile unui învățământ de calitate.

Este necesar ca orice cadru didactic să mențină un raport echitabil în utilizarea mijloacelor de învățământ, evitând cele două extreme: lipsa sau prezența într-un număr foarte mare în cadrul procesului didactic. De asemenea, trebuie evitată folosirea cu precădere a unei singure categorii de mijloace de învățământ, pentru și acest lucru duce la apariția monotoniei si a oboselii.

I.4. Clasificarea metodelor

Trebuie remarcat faptul că, în ultimii ani, s-au realizat progrese remarcabile referitoare la posibilitățile clasificării și delimitării în cadrul metodologiei didactice. Criteriile folosite variază în funcție de adeziunea la o concepție metodologică, logica abordată, relația teorie-practică, relevanța unor cerințe de eficiență practică.

Voi prezenta câteva criterii si clasificări realizate de-a lungul timpului:

după sfera aplicabilității, metodele pot fi generale și particulare;

după criteriul istoric, metodele sunt tradiționale și moderne;

după gradul de activizare al elevilor, metodele sunt pasiv-expozitive și activ-participative;

după strategia de învățare, ele sunt algoritmice și euristice;

după forma de organizare a învățării, metodele sunt de învățare frontală, individuală sau în grup;

după modul de prezentare a informațiilor, metodele sunt clasificate în verbale și concret-intuitive.

Metodele didactice și clasificarea acestora au constituit o problemă controversată ce a dat naștere la numeroase discuții și experimentări. Discuțiile evidențiază faptul că o metodă nu se poate încadra doar la o anumită clasă pentru că aceasta are caracteristici care se pot regăsi într-o clasă complementară, metodele tradiționale evoluând spre modern, cu secvențe procedurale inedite și modalități de aplicare noi.

O clasificare completă și complexă a fost realizată de Ioan Cerghit care pornește de la izvorul cunoașterii învățării școlare.

a . Metode de comunicare orală – în această categorie intră metodele:

expozitive (afirmative);

interogative(conversative sau dialogate);

metoda discuțiilor sau a dezbaterilor;

problematizarea(instruirea prin problematizare).

b.Metode de comunicare bazate pe limbajul intern, între care cea mai importantă este:- reflecția personală.

c.Metode de comunicare scrisă: – lectura.

d. Metode de explorare a realității(bazate pe contactul direct sau indirect cu realitatea):

– metode de explorare nemijlocită (directă) a realității: observația sistematică și independentă, experimentul, învățarea prin cercetarea documentelor și vestigiilor istorice;

– metode de explorare mijlocită (indirectă) a realității: metode demonstrative și metode de modelare.

e. Metode bazate pe acțiune(operaționale sau practice):

– metode bazate pe acțiunea reală: exercițiul, studiul de caz, proiectul sau tema de cercetare, acțiune, lucrările practice;

– metode de stimulare (bazate pe acțiunea fictivă): învățarea prin joc, învățarea prin dramatizare învățarea pe simulatoare.

f.Metode de raționalizare a învățării și predării:

– metoda activității cu fișele;

– metode algoritmice de instruire;

– instruirea programată(învățământul programat);

– instruirea asistată de calculator(IAC).

În învățământul preșcolar se folosesc variante simple ale metodelor folosite în procesul didactic: observația spontană, observația dirijată de adult, observația după un plan simplu; demonstrația; modelarea; experiența dirijată; lucrarea practică; proiectul doar în forme simple și dirijate; explicația, ca argumentare și raționament logic, ca descriere, caracterizare, definiție, narațiune; conversația euristică și de verificare; activitatea cu cartea; exercițiul dirijat și independent, metode interactive. Prin întreg ansamblul de metode didactice se urmărește participarea activă și creatoare a copilului , eficiența în cunoaștere, stimularea curiozității și a plăcerii de a ști, precum și însușirea metodelor folosite dirijat.

Orice metodă didactică poate avea, note și trăsături care o integrează, succesiv, într-una din clasificările invocate mai sus.

Necesitatea modernizării metodelor didactice contribuie la creșterea eficienței actului educațional. Acest lucru nu înseamnă că, în activitatea sa cadrul didactic trebuie să utilizeze numai metode moderne, ignorându-le pe cele tradiționale, căci ele își au aportul lor în procesul de instruire. Metodologia didactică formează un sistem coerent de metode, stratificate și cumulate ce se întrepătrund și completează reciproc.

I.5. Metode tradiționale versus metode moderne

Învățământul românesc din ultimele decenii a încercat de numeroase ori să găsească răspunsurile cele mai adecvate și prompte la tot ceea ce împiedică sau îngrădește elevul sau profesorul în încercarea sa de a obține cele mai bune rezultate școlare și de a deveni un cetățean de nădejde , o persoană educată și cu o importantă conștiință civică. Din acest punct de vedere întreaga societate trebuie să reflecteze cu adevărat și de asemenea trebuie luați în calcul atât de mulți factori interni și externi care la un moment dat pot și cauzează ulterior atâtea neajunsuri și neplăceri. Dincolo de ceea ce societatea mileniului trei consideră și propune ca modern dintotdeauna a existat din partea cadrelor didactice preocuparea mai mult sau mai puțin amplificată de a utiliza cele mai adecvate metode, mijloace și procedee din dorința de a obține cât mai importante rezultate școlare sau din dorința de a reuși să insufle cât mai repede și trainic tinerilor învățăcei esența cunoștințelor perene și trainice.

Ștefan Păun afirmă în lucrările sale că metodele de învățământ reprezintă o modalitate de lucru selectată de profesor pe anumite criterii și în funcție de anumite condiții și utilizată la lecții și în activitățile școlare sau extrașcolare cu ajutorul elevilor , în beneficiul elevilor , în deplină concordanță cu anumite obiective care presupun cooperarea profesor-elev, elev-elev, în scopul realizării învățării , implicând de asemenea procedee selecționate pentru asimilarea cunoștințelor și stimularea creativității.

Pentru a detalia subtema propusă, pornesc prin a prezenta diferențele existente între învățarea în lecția clasică, tradițională și învățarea inovatoare în lecția modernă.

Ambele tipuri de învățare sunt benefice cu condiția conducerii variabile a celor care învață către acel traiect al învățării care este în concordanță cu sarcinile, conținuturile și finalitățile educației.

Compararea celor două ipostaze ale educației clasice și moderne, Bruno Wurtz – 1992 pg. 221-224.

Metodele și mijloacele didactice tradiționale , deloc de neglijat , și-au demonstrat de-a lungul timpului neajunsurile , lipsurile și o eficiență medie , chiar scăzută atunci când discutăm de

performanțele școlare absolute. Datorită condițiilor de viață din perioada interbelică și chiar comunistă numeroase unități școlare s-au sprijinit pe acest mod de realizare a educației școlare , perpetuându-se în același timp într-un mod nesănătos absolutismul didactic de cele mai multe ori proclamat și întruchipat de cadre didactice slab pregătite , dar existând și numeroși profesori deosebit de pregătiți care prin virtutea evenimentelor au adoptat un stil autoritar având la bază temperamentul propriu. Observăm astfel că într-un mod de netăgăduit relația dintre profesor și elev este o componentă importantă inclusiv a tipului de învățământ pus în discuție, deși se cunosc atașamente și afectivități deosebite , relații de prietenie impresionante elev-profesor încă din antichitate sau Evul Mediu.

Cu un rol deosebit în dezvoltarea personală sau de grup , după cum remarca și André de Peretti , învățarea are ca suport deosebit relația dintre elevi și profesori și lumea exterioară. Rigorismul învățământului clasic , tradițional, bazat în forma lui cea mai extremă pe climatul glacial al relației profesor – elev , pe stilul autoritar promovat de cadrul didactic, pe prezentarea neînsuflețită sau unilateral dramatică a faptelor , fără existența unui dialog real profesor -elev sau a pluralismului opiniilor , de asemenea printr-o evaluare scrisă sau orală rigidă fără ajustări sau compromisuri a fost în măsură într-un mod neașteptat , am spune , să aducă succese importante pe calea achizițiilor și cunoștințelor elevilor, făcând cunoscută școala românească în epoca interbelică și comunistă în întreaga lume.

Rămân însă indispensabile o parte a acestor metode clasice sau tradiționale prin profunda lor aplicabilitate practică și prin rezultatele oferite. Din acest punct de vedere putem admite necesitatea unei coexistențe sau coabitări a metodelor și mijloacelor clasice,tradiționale cu cele moderne. Constatându-se acest fapt numeroase lucrări de pedagogie scot în evidență diferitele aspecte ale acestei importante manifestări didactice moderne, a acestei inflorescențe metodologice. Metodele tradiționale, clasice sunt acceptate unanim ca fiind cele cu un pronunțat caracter oral ca și : povestirea, explicația și prelegerea școlară, lucrul cu manualul, exercițiul. Ele pot să apară în formă „pură” , dar recent se împletește cu alte metode mai moderne ca și conversația sau demonstrația în funcție de materia la care este utilizată.

Modernizarea și perfecționarea metodologiei didactice se înscrie pe direcția sporirii caracterului activ al metodelor de învățământ în aplicarea unor metode cu un pronunțat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucționale, în suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode și tehnici de învățare.

Piaget susține asigurarea unei metodologii diversificate bazată pe îmbinarea activităților de învățare și de muncă independentă cu activitățile de cooperare, de învățare în grup și de muncă independentă.

,,Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaștere propusă de dascăl într-o cale de învățare realizată efectiv de copii în cadrul instruirii formale și non-formale”. ( Sorin Cristea, 1998, pag. 303)

Învățământul modern promovează o metodologie axată pe acțiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale imaginației, ale inteligenței și creativității.

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, ducând la o învățare mai activă.

Interacțiunea presupune atât cooperarea cât și competiția.

Subiecții care lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în moduri variate și complexe.

Metodele activ-participative pun accent pe învățarea prin cooperare, aflându-se oarecum în antiteză cu metodele tradiționale de învățare. Educația pentru participare și democrație face parte din gama noilor educații, care reprezintă cel mai pertinent și mai eficient răspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane.

Prin participare, elevii își pot exprima opțiunile în domeniul educației, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanți la propria formare. Elevii nu sunt doar un receptor de informații, ci și un participant activ la educație.În procesul instructiv-educativ, încurajarea comportamentului participativ înseamnă pasul deosebit de la „a învăța” la a „învăța să fii și să devii”, adică pregătirea pentru a face față situațiilor, dobândind dorința de angajare și acțiune. Principalul avantaj al metodelor activ-participative îl reprezintă implicarea elevilor în actul didactic și formarea capacității acestora de a emite opinii și aprecieri asupra fenomenelor studiate. În acest mod, elevilor le va fi dezvoltată o gândire circumscrisă abilităților cognitive de tip superior, gândirea critică. Aceasta reprezintă o gândire centrată pe testarea și evaluarea soluțiilor posibile într-o situație dată, urmată de alegerea rezolvării optime pe baza argumentelor.

A gândi critic înseamnă a deține cunoștințe valoroase și utile, a avea convingeri raționale, a propune opinii personale, a accepta că ideile proprii pot fi discutate și evaluate, a construi argumente suficiente propriilor opinii, a participa activ și a colabora la găsirea soluțiilor, a interacționa.

Avantajele interacțiunii;

autodescoperirea propriilor capacități și limite;

dezvoltă inteligențele multiple;

stimulează și dezvoltă capacități cognitive complexe – gândirea divergentă, gândirea critică, gândirea laterală.

timpul de soluționare a problemelor este mai scurt

învățarea prin cooperare dezvoltă și diversifică priceperile, capacitățile și deprinderile sociale ale copiilor;

sporește interesul pentru o temă sau o sarcină dată;

lucrul în echipă oferă posibilitatea de a-și împărtăși părerile, experiența, ideile, strategiile personale de lucru, informațiile;

grupul dă un sentiment de incredere, de siguranșă, dispare frica de eșec;

interacțiunea colectivă are ca efect și ,,educarea stâpâniri de sine și a unui comportament tolerant față de opiniile celorlalți,,.

În vederea asigurării unui climat pozitiv în sala de clasă este necesar ca elevii să aibă impresia că au succes în ceea ce fac. Factorii care asigură succesul într-o clasă sunt: formularea de expectanțe pozitive față de elevi; utilizarea unor strategii de management educațional eficient; stabilirea de obiective clare și comunicarea acestora elevilor; valorificarea la maxim a timpului destinat predării; evaluarea obiectivă.

Conținuturile , formele de organizare a activităților de predare-învățare și metodele didactice tradiționale și moderne sunt într-o permanentă interdependență. Tehnologia didactică presupune un mod științific de proiectare , realizare și evoluție a lecției. Capitolul „Pentru sau contra pedagogiei” al lui André de Peretti subliniază într-un mod magistral: „Problema conținuturilor învățământului și cea a metodelor de natură a le asigura transmiterea de către elevi diferiți ca temperament și ca mediu (de proveniență- n. tr.) face obiectul întrebărilor anterioare , al disputelor fără sfârșit și al conflictelor legate de confuzia noastră obișnuită.

,,Activ” este copilul care ,,depune efort de reflecție personală, interioară și abstractă, care întreprinde o acțiune mintală, de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor de elaborare a noilor cunoștințe” (I. Cerghit, 2006, p.66-67)

Dorind crearea situațiilor optime de învățare , profesorul are îndatorirea modernizării și oferirii unui caracter dinamic, flexibil , deschis spre înnoire și inovație și permițând manifestarea creativității .

În lucrările sale, Ioan Cerghit afirma ,,Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de rețetar rigid, dimpotrivă considera că flexitatea metodelor conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferența, aduc mari prejudicii învățământului; ea nu se opune în nici un fel inițiativei și originalității individuale sau colective de regândire și reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte care privesc modernizarea metodologiei didactice” ( I. Cerghit, 2006, p.58)

Ținând cont de toate cele spuse mai sus, se impune a evita lecția clasică cu limite cunoscute:

Dominarea rolului educatoarei;

Atitudinea pasivă a copiilor;

Șablonismul în structurare;

Diversificarea și dozarea sarcinilor de învățare în timpul dat;

Dominarea scopului informativ, a activității frontale;

Uniformizarea tratării copiilor.

Ne exprimăm speranța și în unele situații convingerea că de la caz la caz vom reuși fiecare să găsim cele mai bune soluții la frământările noastre și la situațiile întâlnite în timp util, având în vedere cele expuse în aceste pagini la care adăugăm experiențele personale și cerințele învățământului modern sau necesitatea de reformare a învățământului românesc.

CAPITOLUL II

METODELE INTERACTIVE DE GRUP – FUNDAMENTE ȘI POSIBILITĂȚI

În ultimul timp se observă că folosirea strategiilor activ-participative utilizate în practica instructiv-educativă permit preșcolarului satisfacerea cerințelor educaționale prin propriul efort sau în colaborare cu alți colegi. Prin aceste strategii se stimulează interesul pentru cunoaștere, se facilitează contactul cu realitatea înconjurătoare, ele fiind subordonate dezvoltării mintale și a nivelului de socializare. Aceste strategii au un rol important în proiectarea didactică deoarece stimulează și dezvoltă învățarea prin cooperare(lucrul în echipă), facilitând astfel comunicarea, socializarea, relaționarea, colaborarea pentru rezolvarea unor probleme sau explorarea unor teme noi; se îmbunătățește cunoașterea reciprocă dintre preșcolari, înțelegerea și acceptarea reciprocă.

Prezentate ca niște jocuri de învățare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive , învață copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup și să aplaneze conflictele.

II.1. – Descrierea metodelor interactive de grup. Particularități.

Metode de predare-învățare interactivă de grup :

Predarea/învățarea reciprocă;

Mozaic;

Bula dublă;

Schimbă perechea;

Cubul;

Călătoria misterioasă;

Tehnica Lotus;

Stabilirea succesiunii evenimentelor;

Partenerul de sprijin;

Puzzle;

Comunicarea rotativă;

Locuri celebre;

Acvariul;

Învățarea în cerc;

Mica publicitate;

Harta cu figuri;

Strategii de lectură a textelor științifice;

Examinarea expunerii.

Metode de fixare, consolidare și evaluare:

Piramida și diamantul;

Ciorchinele;

Turul galeriei,

Tehnica blazonului;

Ghicitorile;

Tehnica fotolimbajului;

Benzi desenate;

Posterul;

Trierea aserțiunilor;

Sintetizarea;

Metoda piramidei;

Examinarea povestirii;

Jurnalul grafic;

Turnirul întrebărilor;

Cvintetul;

Analizarea și interpretarea imaginilor;

Categorizarea;

Turnirul enunțurilor;

Diagrama Venn.

Metode de stimulare a creativității:

Brainstormingul ;

Tehnica 6/3/5;

Tehnica viselor;

Metoda philips 6/6.

Metode de rezolvare de probleme:

Metoda –Pălăriuțele gânditoare;

Studiu de caz;

Pătratele divizate;

Minicazurile;

Diagrama cauză-efect;

Interviul;

Explozia stelară;

Metoda Frisco;

Mai multe capete la un loc.

Metode de cercetare în grup:

Proiectul;

Experimentul;

Reportajul ;

Investigația în grup;

Cercetarea mea;

Investigația comună;

Explorarea interdisciplinară.

Prezint în continuare câteva particularități ale unor metode interactive de grup.

MetodaPREDĂRII / ÎNVĂȚĂRII RECIPROCE

Poate fi folosită la povestire, poezie, legende, film de desene animate, povestire după ilustrații. Metoda este centrată pe patru strategii:

Rezumarea

Punerea de întrebări

Clarificarea datelor

Prezicerea

Etapele metodei:

Explicarea scopului și descrierea metodei;

Împărțirea rolurilor;

Organizarea pe grupe;

Lucrul pe marginea celor audiate sau imaginilor;

Realizarea învățării reciproce;,

Aprecieri, completări, comentarii.

Avantaje:

dezvoltă capacități de exprimare, atenția, gândirea cu operațiile ei, analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea și capacitatea de ascultare activă;

stimulează capacitatea de concretizare asupra textului povestirii și deprinderea de a selecționa / extrage esențialul.

Metoda MOZAICUL

Fiecare copil are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. Are responsabilitatea transmiterii informațiilor asimilate, celorlalți copii.

Etape și faze;

pregătirea materialului de studiu – cărți cu imagini, calendare,

organizarea colectivului în echipe de învățare 4-5 copii;

constituirea grupurilor de experți;

reîntoarcerea în echipa inițială de experți;

evaluarea.

Avantajele metode: dezvoltă capacitățile de ascultare, vorbire, cooperare, reflectare, gândirea creativă și rezolvarea de probleme.

Obiective :

să asculte activ comunicările colegilor;

să fie capabili sp expună ceea ce au învățat;

să coopereze în realizarea sarcinilor;

să găsească cea mai potrivită cale pentru a-i învăța și pe colegii lor ce au studiat.

BULA DUBLĂ

Tehnica bula dublă grupează asemănările și deosebirile dintre două obiecte, procese, fenomene idei, concepte.

Bula dublă este reprezentată grafic prin două cercuri mari în care se așează imaginea care denumește subiectul. Exemplu:

Fructe – legume;

Oraș – sat;

Copii – părinți;

Primăvară – vară;

Animale – păsări.

În cercurile mici așezate între cele două cercuri mari se desenează sau se așează simboluri ce reprezintă asemănările dintre cei doi termeni cheie.

În cercurile situate în exterior la dreapta și la stânga termenilor cheie se înscriu caracteristicile, particularitățile sau deosebirile.

SCHIMBĂ PERECHEA

Este o metodă de lucru pe perechi;

Se împarte grupa în două grupe egale ca nunăr;

Se formează două cercuri concentrice , copiii fiind față în față pe perechi;

Educatoarea pune o întrebare sau formulează o sarcină de lucru în perechi.

Avantaje:

Stimulează participarea tuturor copiilor la activități;

Copiii lucrează cu fiecare dintre membrii colectivului;

Stimulează cooperarea îm echipă;

Dezvoltă inteligența logico-matematică

– capacitatea de a analiza logic problemele;

realizează operații matematice;

investighează științific sarcinile;

fac deducții.

CUBUL

Strategia de predare învățare, descoperită în 1980 urmărește un algoritm ce vizează descrierea, comparația, asocierea, analiza, aplicarea, argumentarea atunci când se dorește explorarea unui subiect a unei situații privite din mai multe perspective.

Etape :

Se formează grupuri de 4-5 copii.

Fiecare copil din grup interpretează un rol în funcție de sarcina îndeplinită.

După cum se observă grupul este format pe principiul respectării sau exersării inteligențelor multiple ca în tabelul de mai jos.

Copiii și tipul de inteligență dominantă:

Copiii rezolvă sarcina individual într-un timp dat.

Prezintă pe rând răspunsul formulat. Toți copiii din grup analizează răspunsul, fac comentarii, pot solicita reformularea întrebării pentru a fi siguri că sarcina este corect rezolvată.

Au loc comentarii care duc la selectarea sau reformularea răspunsului corect prin combinarea ideilor individuale.

Dacă se aplică strategia în mai multe grupuri simultan este nevoie de câte un adult ca moderator sau numai pentru a monitoriza activitatea și a rezolva problemele grupului.

Strategia dă rezultate foarte bune în activități de observare desfășurate frontal, educatoarea găsind pentru fiecare copil câte o sarcină care să motiveze învățarea.

CĂLĂTORIE MISTERIOASĂ

Este un joc de imaginație prin care copiii sunt direcționați să se orienteze în funcție de pozițiile spațiale.

Obiectivul urmărit :

Exersarea orientării în spațiu pe baza reprezentărilor spațiale prin indicații scurte și precise.

Descrierea jocului :

,,Călătorie misterioasă,, se caracterizează prin implicarea participanților care manifestă : spirit creativ, calmitate, gândire, logică, comunicativitate, orientare în spașiu, bună dispoziție, curiozitate, spirit de observație, interes pentru locul misterios, preferă jocurile de grup, etc.

Respectarea etapelor facilitează parcurgerea traseului de către copii în realizarea obiectivului.

Etape :

Organizarea pe grupuri

Copiii se împart în grupe de câte patru, fiecare grup primește câte un număr de ordine de la 1 la n în funcție de numărul de grupuri formate sau buline colorate, stegulețe, etc.

Câte un grup, pe rând devine ghidul călătoriei. Un loc stabil de la început va constitui punctul de pornire în călătorie (un colț al clasei, lângă catedră, etc.).

Prezentarea temei, a obiectivelor și a sarcinii didactice

Astăzi vom călători ,, În lumea poveștilor,,. Fiecare grup își va alege un loc diferit de al celorlalte grupuri, și se va pregăti pentru temă, va concepe întrebări care vor fi adresate celorlalte grupuri.

Ajutați de educatoare pe un bilet se va trece numărul grupului sau simbolul lui și locul din sala de clasă pe care l-a ales.

Activitatea în grupuri mici

Pentru că această ,,călătorie misterioasă,, ocupă un spațiu temporar mai mare decât o activitate de sine stătătoare, atunci se desfășoară în mod integrat : educarea limbajului, activitate matematică, jocuri și activități libere, creative.

Instructajul călătoriei

În mod secret, fiecare grup își alege un loc, îl amenajează, se documentează despre tema pusă în dezbatere, va face o scurtă prezentare a elementului principal al terenului / locului ales. Toate aceste aspecte le vor face în timpul jcurilor și activităților libere, creative.

Acțiunile desfășurate pe arii de stimulare

Independent grupul pregătește spațiul pe care l-a ales.

Exemplu: ”Bibliotecă” – ”Cărți cu povești”, ”Prezentare de carte”, ”Expoziție de carte”.

”Construcții” – acest grup construiește ”Castelul fermecat / Castelul zmeilor”, ”Castelul zânelor”, etc.

”Jocul de rol” – pune la dispoziție costumații adecvate interpretării unor roluri, măști, alte elemente auxiliare specifice personajelor din povești și basme.

”Artă” – concep portrete ale personajelor, creează imagini din povești, etc.

”Știință” – grupul din acest sector amenajează spațiul prin care trece în poveste ”Scufița Roșie”, ”Alba ca Zăpada”, etc.

Etapa următoare îmbină elemente ale educării limbajului cu cele ale activității matematice.

Călătoria spe destinație – îmbină activitatea pe grupuri, individuală cu cea frontală.

În ordinea cronologică a numerătării grupurilor sau prin tragere la sorți se plecacă spre prima destinație din punctul stabilit inițial ”Căsuța poveștilor”. Un repreyentant al altui grup va fi dirijat / ghidat de către grupul care a propus destinația, prin intermediul pozițiilor spațiale.

Exemplu: ”Mergi înainte 10 pași. Deplasează-te 5 pași spre dreapta, mai megi 2 pași înainte, încă 3 pași în față.”

Atunci când se depășește distanța, fie călătorul a făcut pași prea mari, fie ghidul nu a apreciat corect distanța intervenind cu comanda ”Stop”.

Sosirea la destinația locului misterios.

Aceste moment revine grupului care a propus vizitarea locului respectiv. El prezintă locul în așa fel încât să-i acapareze pe vizitatori.

De exemplu, se ajunge la locul ce se află amenajat în cadrul zonei bibliotecă. Grupul care a propus vizitarea acestui loc prezintă ceva care-l face interesant:

Un afiș de prezentare de carte, afiș privind întâlnirea cu unscriitor pentru copii, sau un colaj de fotografii care redă aspecte dintr-o bibliotecă.

Când spațiul vizitat este cel aflat în zona ”Știință” atunci grupul respectiv creează un ambient specific poveștii selectate.

Exemplu, pentru povestea ”Albă ca Zăpada” este creată pădurea, căsuța este amenajată cu scăunele și măsuțe pentru pitici.

Grupul respectiv prezintă câteva minute un cântec despre pitici, o prezentare ”glumeață” a piticilor prin mimă și pantomimă, etc.

După prezentarea grupului ghid, membrii grupului adresează întrebări despre locul vizitat, celorlalte grupuri:

Ce întâmplări au avut loc la căsuța piticilor?

Cum s-au comportat piticii când au găsit-o pe Albă ca Zăpada? etc.

După încheierea acțiunilor primuluiu grup – ghid se trece la grupul următor, după același model, respectând aceiași pași, diferențierea constă în locul vizitat și modalitățile de prezentare găsite de grupul care îndeplinește rolul de ghid.

Evaluare – Fiind o activitate integrată copii sunt evaluați pe mai multe planuri:

Prezentare de grup;

Prezentare individuală;

Întrebări formulate corect, divergente, clare.

Educatoare realizează evaluarea, găsește strategia prin care face evaluarea în așa fel încât grupurile care îndeplinesc toate cerințele de câștigător să simtă bucuria reușitei, iar cele care s-au clasat pe locuri inferioare să simtă încurajarea și câștigarea încrederii celor din sala de clasă.

Avantaje:

stimulează competiția între grupuri,stimulează creativitatea,exersează capacitățile de orientare spațială, consolidează și verifică reprezentări spațiale,antrenează toți copii, îmbină activitatea statică cu mișcarea, evaluează cunoștințe, pricepe deprinderi.

PIRAMIDA ȘI DIAMANTUL

Această metodă are ca și obiectiv dezvoltarea capacității de a ,,sintetiza,, principalele probleme , informații, idei ale unei teme date sau unui text literar.

Cerințe :

Să respecte regulile construirii piramidei sau diamantului;

Să formuleze definiții, ghicitori, descrieri,sa interpreteze roluri, să trăiască sentimente.

Familiarizarea copiilor cu grafica metodei

Joc exercițiu – Piramida

Etape:

Decuparea mai multor pătrate de culori diferite;

Construirea piramidei după îndrumările verbale formulate:

sortează pătratele după culoare (numărul culorilor corespunde treptelor piramidei);

așează în partea de sus a foii și în mijloc pătratul galben;

așează pătratele roșii unul lângă altul cu laturile în mijlocul laturii de jos a pătratului galben;

așează pătratele albe unul lângă altul de la stânga la dreapta la mijlocul fiecărui pătrat roșu;

continuați până formați o piramidă cu 5 trepte.

La grupele mijlocii se pot confecționa benzi de lungimi diferite, impărțite în pătrate de culori diferite sau nuanțe de aceeași culoare.

Copiii izualizează piramida prezentată pe flipchart timp de 2min.

Sortează benzile după culoare.

Așează benzile cu pătrate colorate crescător, pe orizontală de la banda cea mai scurtă la banda cea mai lungă.

Copiii răspund la întrebările:

Cum sunt așezare benzile cu pătrate?

Câte benzi putem așeza?

Toate piramidele au același număr de benzi?

Numărați pătratele din fiecare șir și așezați numărul corespunzător în dreapta lângă bandă.

Pentru a înțelege metode copiii primesc jetoane cu fructe, legume, frunze, cereale.

Se clasifică imaginile după felul lor și se găsește locul potrivit, copiii denumesc noțiunile(fructe, legume,etc.).

Metoda poate fi integrată la începutul unei activități pentru reactualizarea cunoștințelor, ca variantă în desfășurarea unui joc didactic sau în etapa realizării feed-back-ului unei activități de observare, poveste, lectură după imagini, convorbire. Cu succes poate fi abordată în activitățile integrate de matematică, educarea limbajului, cunoașterea mediului, dar și în etapa jocurilor libere la sectorul ARTĂ- copiii cu inteligență vizuală spațială sau kinestezică la bibliotecă cei cu inteligența lingvistică, la construcții cei cu inteligența vizual spațială, interpersonală.

CIORCHINELE

Ciorchinele este o tehnică care exersează gândirea liberă a copiilor asupra unei teme și facilitează realizarea unor conexiuni între idei deschizând căile de acces și actulizând cunoștințele anterioare.

Obiectiv :

Integrarea informațiilor dobândite pe parcursul învățării în ciorchinele realizat inițial și completarea acestuia cu noi informații.

Tehnica contribuie la organizarea reprezentărilor.

Exersează capacitatea copiilor de a înțelege un anumit conținut.

Familiarizarea copiilor cu ciorchinele

Tema : ,,Ciorchinele,,

Materiale necesare : carton colorat, foarfeci, șabloane, carton presat, autocolant, carioci.

Tehnica de lucru: desen după șablon, decupare, așezare.

Pregătiți tabla de joc;

Adăugați autocolant pe întreaga suprafață;

Desenați și decupați cercuri sau ovale, flori sau frunze, legume sau conturul unor insecte, păsări, etc., folosind culori diferite pentru fiecare categorie / domeniu / informație adecvată temei.

Desenați și decupați mai multe săgeți de lungimi, lățimi și culori corespunzătoare materialului anterior.

Faceți un exercițiu simplu de realizare a unui ciorchine folosind tabla de joc, simbolurile și săgețile pentru a se familiariza cu tehnica.

La început aranjați numai aceste materiale folosind o demonstrație și explicând corelațiile, rolul săgeților scurte și a celor lungi (cele lungi fac legătura între idei și temă, cele scurte între ideile din aceeași categorie).

Etapele elaborării ciorchinelui:

Comunicarea sarcinii de lucru

se lucrează individual;

fiecare copil are o foaie, carioci, plăcuțe și imagini;

Sarcini pentru copii:

așezați o imagine cu pădurea sau o plăcuță cu cuvântul PĂDURE în mijlocul foii;

încercuiți-o .

Educatoarea scrie cuvântul ,,pădure,, în mijlocul unei foi de flipchart. Se poate scrie și o propoziție.

Exemplu ., Minte sănătoasă în corp sănătos,, sau ,, Pădurea prietena mea,,.

Sarcină pentru copii:

Gândiți-vă la cuvinte care vă vin în minte când rostiți cuvântul ,,Pădure,, sau alegeți imagini și plăcuțe scrise care înfățișează sau transmit mesaje, informații despre pădure și așezați-le în jurul cuvântului ,,Pădure,, apoi le încercuiți și le uniți prin linii cu cuvântul ,,pădure,, .

Activitate individuală – Exemple.

COPILUL NR. 1 COPILUL NR. 2

Exemplu:

COPILUL NR. 3 COPILUL NR. 4

Exemplu:

Activitate în perechi:

Formați perechi;

Prezentați colegului pereche ciorchinele;

Completați ciorchinele cu informațiile aflate de la copilul pereche.

Din experiența practică s-a constatat că cei doi copii resping informațiile greșite și nu le transferă în propriul ciorchine aducând argumente care nu întotdeauna sunt acceptate. Alteori copiii la sugestia partenerului pereche elimină propria idee. În concluzie practica poate completa tehnica pentru vârsta preșcolară, deoarece acționează mai mulți factori care influențează rezultatul.

Activitate în grupuri:

Fiecare pereche își prezintă ciorchinele unei alte perechi și adaugă alte cunoștințe noi prezentate de colegii de grup prin desen, jetoane, plăcuțe cu cuvinte scrise.

Activitate frontală:

Se completează ciorchinele de pe foaia de flipchart.

Pe rând grupurile vor denumi o singură idee care nu a fost scrisă până se epuizează toate cunoștințele copiilor despre pădure.

Acolo unde informația nu corespunde temei se scrie semnul întrebării (?) în urma consultării copiilor.

TURUL GALERIEI

Este tehnica de învățare prin cooperare care ,,stimulează gândirea, creativitatea și învățarea eficientă” (Dulamă 2002, p.42) încurajând copiii să-și exprime opiniile cu privire la soluțiile propuse de colegii lor.

Obiective:

Elaborarea unui plan care să conducă la finalizarea unui produs ce constituie concepția / opinia tuturor membrilor grupului.

Descrierea metodei :

Se formează grupe de către 3-4 copii;

Copiii organizați în grupuri rezolvă o sarcină de lucru care permite mai multe perspective de abordare sau mai multe soluții;

Produsele activității grupelor de copii – desene, colaje, postere, se expun pe pereții clasei;

La semnalul dat prin diferite procedee de educatoare grupurile de copii trec pe la fiecare exponat pentru a examina soluțiile sau ideile propuse de colegi și își scriu pe poster comentariile critice, întrebările, observațiile, ajutați de educatoare sau prin simbol.

După ce se încheie turul galeriei, grupurile revin la locul inițial și citesc comentariile, observațiile de pe lucrarea lor, reexaminându-și produsul din prisma acestora.

Turul galeriei antrenează grupurile, reactualizează cunoștințele, evaluează capacități și abilități specifice preșcolarilor.

BLAZONUL

Tehnica blazonului propune completarea compartimentelor unei scheme cu desen, jetoane, cuvinte sau propoziții care reprezintă sinteza unui aspect real.

Obiective:

Identificarea caracteristicilor unei teme sub forma simbolică sau scrisă;

Realizarea unei sarcini comune într-un timp dat, într-o atmosferă relaxantă și cooperantă.

Avantajele tehnicii :

Tehnica blazonului se poate aplica în activități de educarea limbajului, cunoașterea mediului, educație pentru societate, în convorbiri, jocuri didactice, povești, observări.

Etapele de realizare a blazonului:

Comunicarea sarcinii de lucru

Grupuri de 4-5 copii în 15 minute vor realiza blazonul cu tema ,,Fălticeni,,

Fiecare grup va realiza un blazon cu una din subtemele: cartiere, parcuri, locuri de joacă, instituții culturale, magazine.

Realizarea blazonului în grup

Se repartizează fiecărui grup câte un blazon compartimentat. Copiii cooperează.

Expunerea și evaluarea frontală a ablazonului

Se organizează o miniexpoziție cu blazoanele realizate în grupuri;

Copiii vizitează expoziția și fac comentarii;

Fiecare grup își poate prezenta blazonul cu detalii despre fiecare afirmație sau imagine înregistrată în căsuțele blazonului.

DIAGRAMA VENN

Diagrama Venn se aplică cu eficiență maximă în activitățile de observare, povestiri, jocuri didactice, convorbiri pentru sistematizarea unor cunoștințe sau pentru restructurarea ideilor extrase dintr-o poveste.

Etape:

Comunicarea sarcinii de lucru

Între animalele sălbatice și domestice există asemănări și deosebiri.

În cercul roșu desenați sau așezați imagini ce reprezină aspecte specifice animalelor domestice, iar în cercul verde aspecte animalelor sălbatice.

În spațiul galben care intersectează cele două cercuri denumiți, scrieți sau așezați asemănările dintre cele două categorii de animale.

Timp de lucru 7 minute.

Activitate în pereche sau în grup

Se completează diagrama individual apoi se lucrează în perechi adăugând saucorectând informațiile.

Între copii are loc schimb de informații, argumente, aprecieri, analize comparative și se definitivează sarcina inițială.

Activitate frontală

Se pregătește un poster sau o coală cartonată mare pe care se află realizată din hârtie autocolantă diagrama Venn( două cercuri care se intersectează) și materialul didactic format din imagini siluete animale, jucăriiîn miniatură, desene, plăcuțe dreptunghiulare colorate nescrise.

Se completează diagrama cu elemente, idei de la fiecare pereche.

Se adresează întrebări : Care sunt aspectele caracteristice animalelor domestice? Dar ale animalelor sălbatice? Prin ce se aseamănă ele?

BRAINSTORMINGUL

Brainstormingul este o metodă destimulare a creativității ce constă în enunțarea spontană a cât mai multor idei pentru soluționarea unor probleme, într-o atmosferă lipsită de critică.

Obiectiv:

Exersarea capacităților creatoare a copiilor în procesul didactic – la diferite categorii de activități – care să conducă la formarea unor copii activi, capabili să se concentreze mai mult timp, în grupuri creative.

Descrierea metodei :

Se desfășoară în grupuri de 5-20 copii.

Grupul cu care se lucrează este preferabil eterogen. Durata optimă de timp pentru copiii preșcolari este de 20 minute, în funcție de problema supusă dezbaterii și de numărul de copii care fac parte din grup.

Se impune respectarea unor cerințe / reguli și ele vizează :

Selectarea problemei puse în discuție:

problema să prezinte interes de studiu și dezbatere din partea copiilor;

să aibă șanse de rezolvare.

Selecționarea grupului participanților.

Crearea unui mediu educațional corespunzător stimulării creativității.

Admiterea de idei în lanț, pornind de la o idee se pot dezbate altele prin combinații, analogii, asociații.

Înregistrarea exactă a ideilor în ordinea prezentată.

Amânarea aprecierilor și a evaluării ideilor emise.

Etapele :

Etapa pregătitoare – cu cele 3 faze:

faza de investigare a membrilor și de selecționare a acestora în vederea alcătuirii grupului creativ;

faza de antrenament creativ care constă în organizarea și familiarizarea cu tehnicile;

faza de pregătire a ședințelor de lucru în care educatoarea amenajează sala de grupă, își alege momentul zilei, verifică materialele necesare, anunță copiilor regulile, fazele, durata intervențiilor, respectă algoritmul desfășurării.

Etapa productivă a grupului de creativitate, în care se manifestă asaltul, furtuna creierului, cuprinde :

faza de stabilire a temei;

faza de rezolvare a problemelor;

fază de culegere a ideilor suplimentare – urmare a demersului creativ.

Etapa trierii și selecționării ideilor – evaluarea:

faza analizei ideilor emise – se prezintă lista de idei și se audiază;

faza optării pentru soluția finașă – evaluarea critică a ideilor.

Avantaje metodei :

Stimulează creativitatea în grup, spiritul competitiv;

Creează multe idei noi și originale;

Permite reacții în lanț;

Are efecte psihologice remarcabile: reduce frustrația, sporește încrederea în sine, crește spiritul de inițiativă;

Stimulează participarea activă, spiritul competitiv;

Dezvoltă un climat pozitiv de lucru;

Oferă posibilitatea manifestării libere, spontane;

Crește productivitatea creativității individuale;

Dezvoltă abilități pentru munca în grup;

Stimulează competențele.

EXPLOZIA STELARĂ

Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri.

Obiective:

Formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme. Material : – o stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă, cinci săgeți roșii, jetoane.

Descrierea metodei :

Copiii așezați în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau desenează ideea centrală.

Pe 5 steluțe se scrie câte o întrebare de tipul : CE? CINE? UNDE? DE CE? CÂND? iar cinci copii din grupă extrag câte o întrebare.

Fiecare copil din cei cinci își aleg câte trei-patru colegi organizându-se astfel în cinci grupuri.

Grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor.

La expirarea timpului, copiii revin în semicerc în jurul steluței mari și comunică întrebările elaborate, fie un reprezentant al grupului, fie individual, în funcție de potențialul grupei/grupului..

Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.

Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum și modul de cooperare și interacțiune.

PĂLĂRIUȚELE GÂNDITOARE

Tehnică interactivă de stimulare a creativității, are la bază interpretarea de roluri prin care copiii își exprimă liber gândirea dar în acord cu semnificația culorii pălăriuțelor care definesc rolul.

Etape :

Se formează un grup de 6 copii;

Se împart pălăriuțele gânditoare;

Se prezintă de către educatoare o situație cât mai concis formulată pentru a fi înțeleasă de copii;

Copiii dezbat situația / cazul expus ținând cont de culoarea pălăriei care definește rolul.

Mod de organizare :

Varianta 1 : – se aleg / numesc 6 copii care vor purta fiecare câte o pălărie gânditoare.

Varianta 2 : – se formează 6 grupuri. Sub fiecare pălărie mai mulți copii vor găsi soluții, răspunsuri, se vor consulta și vor interpreta același rol fie completându-se, interpretând pe rând sau fiind reprezentați de un lider.

Semnificația culorilor :

Pălăriuța albă – deține informații despre tema pusă în dezbatere.

Gândește obiectiv, nu este părtinitoare.

Observă și identifică rapid relații, fapte, conexiuni.

Rămâne neutră indiferent de influențele colegilor uneori intenționate conform rolului jucat, alteori reale.

Cunoaște traseul, drumul, soluțiile și materialele ce por fi folosite pentru rezolvare.

Este purtătoare de informații și dornică de a descoperi altele noi, utile problemei puse în dezbatere.

Caută soluții care o pot conduce la obținerea informațiilor cheie.

Celelalte pălăriuțe apelează la capacitățile ei de reținere a informațiilor.

Oferă informația brută nu o interpretează și nu are opinii de nici un fel.

Pălăriuța roșie

Este pălăriuța cu multă imaginație și empatie față de problemele cotidiene.

Privește și analizează problemele, temele, evenimentele, situațiile emoționale.

Trăiește stări afective emoții, empatie, furie, afecțiune, blândețe, etc.

O caracterizează sinceritatea.

Este interesată să știe ce simt, ce cred, cum ar reacționa celelalte pălăriuțe.

E un stimulator pentru ceilalți, mobilizator prin întrebările pe care le adresează.

Se bazează pe intuiție, își exteriorizează emoțiile și sentimentele. Manifestă și temeri.

Privește soluționarea problemelor prin prisma propriei intuiții.

Este și un explorator al sentimentelor celorlalți; investighează părerea celorlalți din punct de vedere emoțional și afectiv.

Nu se justifică și nu dă explicații.

Pălăriuța neagră

Gândește negativ dar logic și critic.

Judecă cu prudență cazul/problema/evenimentul.

Scoate în evidență răul, erorile, incorectitudinile.

Prezintă posibile pericole, riscuri, greșeli la soluțiile propuse.

Nu exprimă sentimente negative și nici pozitive.

Selectează greșelile cu precizie.

Este pălăriuța care atenționează asupra implicațiilor, riscurilor, încălcării regulilor.

Pălăriuța galbenă

Gândește constructiv, optimist și logic.

Ia în considerație beneficiile, posibilitățile, informațiile oferite și îi exprimă speranța de rezolvare a problemei.

Este o luptătoare.

Formulează sugestii, propuneri reale.

Caută beneficii pe care nu le întrevede de la început.

Studiază ideile, materialele, soluții creative oferite de pălăriuța verde.

Este interesată de cunoașterea obiectivelor și perspectiva oferită.

Pălăriuța verde

Formulează o abundență de idei noi soluții posibile, creative, inovatoare.

Caută alternative.

Antrenează gândirea laterală pentru soluționarea problemelor.

Combină ideile și creează variante de rezolvare.

Nu are rețineri, explodează și emană idei noi, neașteptate.

Pălăriuța albastră

Are rolul conducător.

Sobră, rece, vede tot, supraveghează și dirijează desfășurarea activității/jocului discuției, analizează, clasifică.

Explorează subiectul.

Ea definește problema, conduce întrebările, face sinteze parțiale și finale.

Rezolvă conflictele care apar.

Cunoaște foarte bine rolul fiecarei pălăriuțe.

Alege soluția corectă și dă semnalul continuării jocului și de finalizare.

Dirijează pas cu pas demersul jocului.

Urmărește eliminarea timpurilor morți, abaterea de la rol.

Avantajele metodei :

Dezvoltă capacitățile de intercomunicare și toleranța reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt;

Încurajează și exersează capacitatea de comunicare a gândirilor;

Dezvoltă competențele inteligenței lingvistice, logice interpersonale.

TEHNICA 6 / 3 / 5

Reprezintă o modalitate de lucru bazată pe construcția de ,, idei pe idei” în domeniul creativității.

Obiectivul :

Stimularea creativității de grup a copiilor prin solicitarea de a găsi cât mai multe solușii / idei având la bază o temă dată.

Descrierea metodei .

Tehnica 6/3/5 este o metodă simplă de stimulare a creativității care presupune :

6 membri în grupul de lucru;

3 soluții fiecărui membru al grupului la o problemă dată;

5 minute – timpul de lucru pentru cele trei soluții.

Etape :

Împărțirea copiilor în grupe de câte 6 membrii fiecare.

Prezentarea problemei și a sarcinii de lucru.

Activitatea propriu- zisă – alternează activitatea individuală cu cea de grup.

Analiza rezultatelor

Avantajele metodei :

Stimulează copiii să formuleze idei,

Determină toți copiii să-și exprime ideile;

Implică copiii timizi, necomunicativi;

Orientează copiii spre a face analize, comparații,etc.;

Dezvoltă spiritul critic necesar în evaluare;

Încurajează spiritul de întrecere/competiție;

Dezvoltă atenția voluntară, imaginația;

Îmbină munca individuală cu cea de colectiv.

TEHNICA VISELOR

Este o tehnică bazată pe meditație în care copilul își lasă în voie imaginația să lucreze pentru a exprima ceea ce a gândit că poate face el în viitor, cum va arăta locuința lui, colegii, școala, parcul,etc. , apoi compară visul cu realitatea în vederea obținerii unor situații viabile pentru viitor.

Obiectivul urmărit :Stimularea imaginației prin crearea de situații comparabile cu cele existente în viața reală.

Etapele metodei :

Organizarea copiilor pe grupuri de câte patru.

Copiii pot fi organizați în grupuri eterogene când sarcina este comună pentru toate grupurile sau grupuri omogene după inteligența predominantă când sarcina didactică diferă sau nu de la un grup la altul.

Prezentarea sarcinii didactice.

În cadrul temei ,,Orașul meu ,, fiecare copil își va imagina cum va arăta localitatea în care trăiește când va fi mare.

Grupa 1 – lingviștii. Realizați un text de 5-7 propoziții în care să descrieți localitatea.

Grupa 2 – arhitecții. Construiți localitatea așa cum v-o imaginați că va fi când veți fi mari.

Grupa 3 – naturaliștii. Imaginați-vă cum va arăta localitatea fără poluare.

Grupa 4 – kinestezicii. Creați un program artistic pentru teatrul de păpuși din viitor.

Explorarea ,,visului,,.

Copiii își imaginează în grup, colaborează pentru rezolvarea sarcinii de lucru.

Educatoarea stimulează copiii în funcție de inteligența evidențiată, sugerând procedeele imaginației ,,amplificare, diminuare, așezare spațială, schematizare,etc., efectuarea unor combinații care să modifice spectaculos rezultatul.

Prezentarea muncii în grup.

Fiecare grup prezintă rezultatele obținute : textul, macheta, poster, teatru de păpuși, în formă cât mai plăcută.

Activități în grupuri.

În cadrul acelorași grupuri educatoarea revine cu o altă sarcină didactică. ..Gândiți-vă, din ceea ce v-ați imaginat, ce poate fi realizat cu adevărat. Timpul la dispoziție este cel pe care-l arată clepsidra,, .

Prezentarea rezultatelor.

Fiecare grup prezintă soluțiile viabile în funcție de timpul transpunerii în realitate.

Beneficii :

Stimulează imaginația și creativitatea.

Impulsionează depășirea barierelor.

Activează grupurile prin competiția permanentă.

Impune stabilirea unei paralele între lumea reală și cea imaginativă.

Compararea soluțiilor.

Dezvoltă gândirea creativă.

Stimulează buna dispoziție.

PROIECTUL

Proiectul este o metodă bazată pe acțiune și presupune împărțirea materiei studiate într-un ansamblu de proiecte, structurate pe centre de interes, pe care copiii trebuie să le realizeze într-un termen delimitat. Acțiunea de cercetare practică este anticipată mintal și planificată, ducând la însușirea tehnicilor de cercetare prin efort și cooperare, după o îndrumare inițială realizată de cadrul didactic.

Aceasta poate lua mai multe forme:

anchete;

colecții pe o temă;

chestionare aplicate;

machete;

lucrări de sinteză;

referate;

monografii;

proiecte de colaborare.

Ea implică direct preșcolariul în cercetare, în sintetizarea informației, în prezenatrea ei într-o formă concisă și clară. Cadrul didactic îi poate stimula motivația prin realizarea unor expoziții, mape tematice, albume cu lucrările cele mai reușite.

Această metodă, încadrată în categoria celor moderne, este des folosită, stimulându-se interesul copiilor pentru diverse mijloace de informare (cartea, internetul, enciclopediile, multimedia, pe format CD sau DVD, filme documentare, posturi de televiziune științifice etc..

Acest tip de metodă se încadrează în activitatea de dobândire de cunoștințe, cele de sistematizare și recapitulare.

Este o strategie educațională, recent adoptată în procesul de predare-învățare, bazată pe necesitățile, interesele și posibilitățile copilului și care orice noutate s-a dovedit a fi destul de anevoios acceptată, din cauza provocărilor puse în fața cadrului didactic, care conduc inevitabil la schimbarea opticii asupra realizării actului didactic.

În cadrul acestei noi abordări educaționale, activitatea este centrată pe copil, iar educatoarea nu este decât un ghid atent, o persoană resursă care sprijină respectarea rutinei individuale a învățării, a copilului și a ritmului propriu al acestuia. Copilul este subiect al educației, este în centrul învățării, este îndrumat să descopere singur ceea ce se află în jurul său.

Metoda proiectelor asigură o învățare diferențiată, bazată pe experiență, individualizată, în cadrul căreia copilul experimentează lucruri noi, apoi își însușeșete algoritmul învățării. Copiii sunt permanent bombardați informațional prin mass-media, iar educatoarelor le revine sarcina de a sintetiza aceste informații în cadrul activităților din grădiniță.

Abordarea educațională bazată pe metoda proiectelor tematice de grup, selectate, proiectate și elaborate cu ajutorul copilului are în centru, folosirea brainstorming-ului, lucrul în echipă și acțiunea directă a copilului cu mediul. Metodele și procedeele folosite sunt cele activ-participative și care valorifică învățarea prin joc și descoperire.

Metoda proiectelor valorifică la maximum parteneriatul dintre grădiniță și familie care trebuie să pornească de la următoarele premise:

familia este mediul în care copilul se naște, trăiește, se dezvoltă și se formează în primii ani ai vieții;

în familie se învață primele comportamente sociale, prin imitație;

familia este prima care recunoaște posibilitatea copilului ca individ și cea care îi oferă o atmosferă necesară echilibrului său interior.

Prin această abordare educațională, activitatea didactică devine o înlănțuire a proiectelor tematice. Proiectul este o extindere, o investigare a unui subiect inspirat din lumea înconjurătoare, către care copilul își îndreaptă întreaga atenție și energie. Proiectul îi implică pe copii în conducerea investigației în mediul imediat, asupra fenomenelor și evenimentelor dspre care doresc să învețe mai mult.

Văzută, în plan teoretic, ca o metodă globală, cu un puternic caracter intersdisciplinar, ca o metodă care stimulează și dezvoltă pe toate planurile personalitatea în curs de formare a copilului, în planul practic, metoda proiectelor se definește ca un efort deliberat de cercetare al copiilor, concentrat pe depistarea detaliilor și înțelegerea subiectului în întreaga sa amploare și nu pe găsirea de răspunsuri corecte la întrebările puse de adult.

EXPERIMENTUL

Experimentul este o activitate didactică de predare învățare care cu ajutorul unor operații acțional-intelectuale se explică cauzele producerii unui fenomen.

Obiectiv:

Dezvoltarea capacității e a formula ipoteze pentru demonstrarea cauzelor unor fenomene observate, necunoscute.

Descrierea experimentului :

Prezentarea sarcinii didactice.

Un fenomen cunoscut tuturor este ploaia. Spuneți cum apar picăturile de ploaie?

Activitate pe grupuri mici pentru formularea ipotezelor:

grupul 1 – apa lacurilor se evaporă când este cald, se formează norii și plouă.

grupul 2 – condensarea vaporilor de apă din aer ca urmare a temperaturii scăzute.

cuvinte cheie –evaporare, condensare.

Activitate frontală.

Voi scrie pe flipchart răspunsurile voastre.

Trebuie să demonstrăm că ceea ce ați spus este adevărat, să explicăm prin experiment.

Cum experimentăm că apa se evaporă? Dar condensarea vaporilor de apă?

Se stabilește dacă toate ipotezele grupurilor se pot experimenta, se decide experimentul.

Activitate pe grupuri.

Fiecare grup va testa, va experimenta o ipoteză.

Grupul 1

Desfășoară următorul experiment :

Se măsoară 2 pahare de apă și se pun într-un vas la fiert. În timpul fierberii se observă evaporarea apei sub forma aburului, vapori mici de apă. Se acoperă vasul cu un capac rece. Se ridică capacul și se observă că are picături de apă care cad ca și ploaia. Se măsoară iar apa. Se constată că este mai puțină. Apa s-a evaporat precum apa lacului.

Grupul 2

Desfășoară alt experiment : Se aduce o sticlă de apă din frigider. Se observă pe pereții sticlei picături de apă care curg. Vaporii de apă din atmosferă întâlnesc pereții reci ai sticlei și curg ca și ploaia.

Fiecare grup formulează concluzii și verifică dacă experimentul răspunde ipotezelor formulate la început.

Activitate frontală.

fiecare grup prezintă concluziile experimentului, îl descriu precizând cum au demonstrat cauzele ploii, prin ,,experții,, cu inteligență logică – matematică, inteligență lingvistică, inteligență naturalistă.

alte experimente propuse copiilor sunt cele ale fenomenelor : colorarea apei, înghețarea apei, topirea zăpezii, arderea lemnului, modelarea plastilinei, plutirea și scufundarea, etc.

Beneficii :

Experimentul utilizează inteligențele multiple; interesul, spiritul de observație, de cercetare și comunicare a rezultatelor de învățare în grup.

Dezvoltă gândirea și operațiile ei, gândirea logică, cauzală, predicția anticiparea unor rezultate.

Stimulează capacitatea de a formula întrebări și ipoteze, de a căuta soluții, răspunsuri pentru validarea ipotezelor, de a aplica în situații noi cunoștințele, de a face legături cauză-efect.

REPORTAJUL

Reportajul este o strategie care utilizează informații despre situații și evenimente specifice preșcolarilor.

Obiectiv :

Dezvoltarea capacității de a transmite informații despre un eveniment, un fapt, o situație, pentru a determina pe ascultător să înțeleagă cursul real al evenimentului prezentat.

Descrierea :

Evenimentul, faptul – pentru a fi subiect de reportaj trebuie să aibă calități jurnalistice :

să fie de actualitate : ,,Ziua grădiniței,, ;

să fie din realitatea apropiată a receptorului : incinta grădiniței;

să aibă caracter neobișnuit : are invitați artiști de circ ;

să capteze interesul : captează prin dresajul animalelor;

efectul reportajului – implicare emoțională.

Etape :

Identificarea evenimentului ;

Culegerea informațiilor;

Selectarea informațiilor culese;

Elaborarea unui plan;

Redactarea textului;

Demersuri în realizarea reportajului

Tipuri de reportaje.

Beneficii :

Dezvoltă capacități intelectuale : de a identifica, a observa, a analiza, a descrie, a căuta, a descoperi, a elabora, a prezenta.

Dezvoltă gândirea logică, limbajul, spiritul de observație, spiritul critic constructiv.

Stimulează și exersează inteligențele multiple; învățarea prin cooperare, în echipă.

Orientează copiii spre profesia de reporter.

II.2. Caracterul activ al metodelor interactive de grup

Activizarea predării-învățării presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee de către educator cu scopul de a antrena copilul pentru a câștiga experiențele de învățare prevăzute în programele curriculare și pentru a dezvolta gândirea, stimularea creativității, dezvoltarea interesului pentru învățare, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare.

Prin procesele de gândire, în mintea individului se formează o structură cognitivă, reprezentând un proces care se derulează pe parcursul întregii vieți a acestuia. Pentru asigurarea înțelegerii informațiilor și durabilității lor, informațiile noi trebuie să aibă legătură și continuitate cu informațiile, cunoștințele, priceperile și deprinderile dobândite anterior.

Amintirea, actualizarea și reactualizarea cunoștințelor se realizează înaintea începerii oricărei activități de învățare cu ajutorul strategiilor, metodelor, tehnicilor sau procedeelor tradiționale sau moderne. Cu ajutorul metodelor, ce reprezintă latura executorie a strategiei didactice, educatorul pune în acțiune întregul ansamblu ce caracterizează un curriculum dat, realizând obiectivele propuse ale activității instructiv-educative.

De aceea educatorul trebuie să aibă grijă în alegerea metodelor. Ele trebuie să fie variate, eficiente și adecvate atât vârstei copilului cât și specificul activității instructiv-educative, a profilului școlii și a scopului general al învățământului.

Învățarea se bazează pe întrebări. Cine se întreabă mereu este bine poziționat pe drumul învățării. Cine se întreabă înseamnă că nu este deplin mulțumit de ceea ce știe și caută să vadă lucrurile și altfel. Cine este impresionat de ceea ce află demonstrează cât se poate de clar că nu rămâne pasiv față de cunoaștere, că vrea să meargă mai departe. Cunoașterea veritabilă este reflexivă; este nu o ținută, ci un parcurs, nu o achiziție, ci o năzuință, nu o proprietate individuală, ci un bun care trebuie dat mai departe. (C.Cucoș, 2009, p.153).

Informațiile și noile orientări în contextul politicii educaționale, ale reformei învățământului românesc și ale curriculumului național, invită la autoinstruire, la cercetare didactică, oferind, în același timp, posibilitatea conștientizării că, nu este suficient să stăpânești un volum de cunoștințe într-un domeniu, ci adevărata artă, constă în a fi capabil să-i înveți pe alții tehnici de activitate intelectuală pentru a-și însuși noile conținuturi, precum și altele noi.

Folosirea metodelor activ participative în activitatea cu preșcolarii mi-a permis să experimentez, să caut noi variante pentru a spori eficiența activității instructiv educative la grupă, prin directa implicare a preșcolarului și mobilizarea efortului său cognitiv. Lucrul în echipă a oferit copiilor posibilitatea de a-și împărtăși părerile, experiența, ideile, strategiile personale de lucru, informațiile, iar timpul de soluționare a problemelor a fost de cele mai multe ori mai scurt.

Învățarea nu poate fi concepută, în contextul actual, fără cooperare: pot colabora 3-4 copii într-un grup, 20 copii dintr-o grupă, dar pot conlucra și copii din grupe și grădinițe diferite, în proiecte comune. Deci, a coopera înseamnă a lucra împreună pentru un scop comun, presupunând un schimb activ de idei, însemnă a dezvolta componența socială a personalității copiilor.

Conștientizarea copiilor preșcolari să lucreze în echipă reprezintă o tehnică binecunoscută pentru promovarea învățării active și a unei bune pregătiri pentru integrarea școlară, știut fiind faptul că abilitatea de-a lucra împreună a devenit apanajul noii reforme educaționale.

Toate activitățile de învățare nu trebuie să fie explicații plictisitoare, ci jocuri cu rol, simulări, povești, probleme ,,decupate,, din viața de zi cu zi. În orice moment ala activității, copilul este antrenat într-o activitate cu o sarcină clară și întotdeauna participarea lui are drept scop să găsească o soluție, să câștige o competiție, să-și adjudece un merit pentru efortul său.

Copiii trebuie învățați de mici să coopereze în cadrul unor echipe, dar să se înfrunte și individual știind să câștige, dar să și piardă. Utilizarea și aplicarea metodelor interactive de grup presupune organizarea grupurilor pe nivel, omogene, eterogene bazate pe acceptarea partenerilor de lucru.

Metodele activ – participative ocupă un loc esențial în demersul didactic. Ele ajută în dirijarea învățării. Prin structura lor direcționează copiii pas cu pas în descoperirea și înțelegerea conținuturilor abordate.

Prin aplicarea la grupă a metodelor interactive de grup, copiii își exercită capacitatea de a selecta informații, de a comunica idei și deprind comportamente de învățare necesare în viața de școlar și adult. Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice și de cunoaștere, de abordare a altor dimensiuni intelectuale, interdisciplinare, decât cele clasice.

Metodele interactive acționează asupra modului de gândire și de manifestare a copiilor. Prezentate ca niște jocuri de învățare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive, învață copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup și să aplaneze conflictele.

Aplicarea metodelor solicită timp, diversitate de idei, angajare în acțiune, descoperirea unor noi valori, responsabilitate didactică, încredere în ceea ce s-a scris și în capacitatea personală de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ.

Situațiile de învățare rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică și înțeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea, fapta nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învață copiii, că un comportament întâlnit în viața de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăța cum să-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluții, dau sfaturi din care cu toții învață. Este însă importantă alegerea momentului din lecție, dintr-o zi, personajul copil și fapta lui deoarece ele reprezintă punctul cheie în reușita aplicării metodei și nu trebuie să afecteze copilul. Tocmai acesta este punctul forte al metodelor care introduc în dezbatere comportamente reale, cotidiene.

După fiecare metodă aplicată se pot obține performanțe pe care copiii le percep ți-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați își vor cultiva dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înțelege prin exercițiu să nu-și marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei, exersându-și toleranța reciprocă.

Metodele implică mult tact din partea dascălilor deoarece trebuie să-și adapteze stilul didactic în funcție de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător pentru fiecare găsind gestul, mimica, interjecția, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reținerea, aprecierea, entuziasmul în concordanță cu situația și totul va fi ca la carte.

Aplicarea lor trebuie făcută sub forma unui joc cu reguli. Prezentate astfel, ele atrag copiii în activitate, spre învățare activă, spre cooperare, îi determină să se consulte în grup pentru luarea deciziilor și se previn / aplanează conflictele.

II.3. – Tendințe formativ educative ale metodelor interactive de grup

Metodele interactive sunt instrumente de investigare, de antrenament intelectual cu influențe majore în primii ani de viață.

Metodele interactive de grup optimizează predarea mai ales în clasele numeroase rezolvând descurajările pe care le trăim deseori, considerând predarea foarte dificilă. Alegerea metodelor condiționează rezolvarea obiectivelor activității și reprezintă ,,arta strategică,, a reușitei didactice.

Stăpânirea fiecărei metode se impune deoarece fiecare luată separat prezintă avantaje și dezavantaje și nu este loc pentru bâlbâieli ci pentru siguranță și pentru capacitatea de a combina metodele tocmai pentru a diminua dezavantajele. Aceste metode prezintă o provocare pentru copii de a adresa întrebări și a se confrunta cu situații, efecte, comportamente, etc. pe care ei le învață printr-un anumit tip de metode să le identifice și să le rezolve, investigheze.

Dacă dezavantajele se cunosc de la început ele pot descuraja și apare abandonarea ideii de aplicare. De aceea există posibilitatea parcurgerii demersului invers. Aplicarea metodei, combinarea în cadrul unei activități cu alte metode cu grad de compatibilitate mare, evaluarea rezultatelor și apoi studierea dezavantajelor care poate chiar au fost rezolvate printr-un simț didactic eficient este o sugestie. Fiecare însă are alt mod de rezolvare a problemelor prin demersuri specifice structurii / profilului său profesional.

Valențele formativ educative care recomandă aceste metode interactive ca practici de succes atât pentru învățare cât și pentru evaluare, sunt următoarele:

stimulează implicarea activă în sarcină a copiilor, aceștia fiind mai conștienți de responsabilitatea ce și-o asumă;

exersează capacitățile de analiză și de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulând inițiativa tuturor copiilor implicați în sarcină;

asigură o mai bună punere în practică a cunoștințelor, exersarea priceperilor și capacităților în variate contexte și situații;

asigură o mai bună clarificare conceptuală și o integrare ușoară a cunoștințelor asimilate în sistemul noțional, devenind astfel operaționale;

unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activității copilului pe o perioadă mai lungă de timp, depășind neajunsurile altor metode tradiționale de evaluare cu caracter de sondaj a cunoștințelor;

asigură un demers interactiv al actului de predare – învățare – evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare copil, valorificând și stimulând potențialul creativ și originalitatea acestuia.

Obiectivele metodelor interactive:

Formează, promovează calități europene ce au la bază atitudini și comportamente democratice, stabilesc relații interculturale care au la bază comunicarea.

Facilitează însușirea unor cunoștințe, abilități, comportament de bază în învățarea eficientă a unor abilități practice în condiții de cooperare.

Promovează o activitate didactică modernă centrată pe demersurile intelectuale interdisciplinare și afectiv – emoționale.

Contribuie la dobândirea primelor elemente ale muncii intelectuale în vederea cunoașterii realității și a activității viitoare de învățare școlară.

Implică activ și creativ copiii pentru stimularea gândirii productive, a gândirii divergente și laterale, libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a faptelor.

Formează deprinderi copiilor de a găsi singuri informații, de a lucra în echipă, de a aplica cunoștințele în diferite situații din viață, de a conștientiza stilurile de învățare pe care le preferă ( adică cum învață o poezie, o poveste, cum realizează un desen, o construcție, etc. cel mai repede).

Realizează unele obiective interdisciplinare; să știe să culeagă informații despre o temă dată, să identifice probleme diferite, să știe să facă conexiuni.

Încurajează autonomia copilului și promovarea învățământului prin cooperare.

Facilitează strategiile pe promovarea diversității ideilor.

Formează un sistem de capacități.

Formează deprinderi de a gândi critic.

Asigură comunicarea pe baza unei tehnologii informaționale moderne, interactive.

Statutul de dascăl ne obligă să ne adaptăm comportamentul situațiilor apărute, să ne constituim în modele pentru copii. Toate aceste roluri sunt exersate de metodele interactive. Ar fi frumos ca fiecare dascăl să fie pentru copiii lui ,,formator,, pentru a simți zilnic acea satisfacție pe care ți-o dă pregătirea pentru activitatea cu copiii și mai ales plăcerea de a realiza o predare / învățare / evaluare creativă diversă, eficientă, atractivă, diferențiată atât pentru tine ca dascăl cât și pentru copii.

Metodele interactive îți oferă astfel de trăiri și satisfacții pedagogice pe care le împărtășești cu copiii.

Pentru a trăi bucuria rezultatelor instruirii este important momentul dintr-o lecție în care metoda devine ,,vedetă,, pentru copii.

Metodele interactive de grup au un impact major asupra formării, dezvoltării și educării copiilor preșcolari.

Astfel :

Copilul de azi va fi adultul eficient sau neeficient de mâine.

Învață să-și împărtășească ideile.

Interpretează un text audiat cu plăcere și interes.

Capătă încredere în ei.

Devin responsabili pentru ideile și acțiunile lor.

Învață să privească critic mediul social în care trăiește el fiind parte integrantă a acestuia.

Să se descurce în situații reale de viață.

Învață cum să învețe printr-un antrenament plăcut interactiv în grup.

Își exersează capacitatea de autoevaluare.

Capacitatea de a evalua alternative și a lua decizii, de a critica, a testa ipoteze, a reflecta.

Se comportă cu toleranță, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur.

Învață pas cu pas să nu se joace separat, să nu rezolve singur problemele care apar în timpul jocului.

Se exprimă liber.

Realizează / stabilesc conexiuni între descoperirile grupului.

Experimentează esența demersului științific.

Învață să învețe creativ.

Învață să negocieze soluțiile, ideile.

Învață să rezolve o sarcină alături și împreună cu alți copii.

Învață să argumenteze, să caute alternative, să facă afirmații neobișnuite, să adreseze chiar întrebări neobișnuite, să-și exprime gândurile creativ, spontan.

CAPITOLUL III

ROLUL METODELOR INTERACTIVE DE GRUP ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI PREȘCOLAR

III.1. – Integrarea metodelor active și interactive în activitatea din grădiniță

În învățământul românesc a devenit o necesitate promovarea metodelor moderne de instruire care au capacitatea de a stimula participarea activă deplină, individuală și colectivă a elevilor în procesul învățării. Ei trebuie să fie învățați cum să gândească critic, creativ, constructiv, eficient.

Preșcolarii trebuie să înțeleagă că gândirea îi poate duce la concluzii diferite și că a-ți schimba părerea este un rezultat firesc al procesului de gândire autentică. Ei trebuie învățați să-și articuleze ideile cu claritate, și să le comunice celorlalți, să-și asume responsabilitatea pentru opiniile și convingerile proprii pe care trebuie să și le exprime în propriile cuvinte.

Strategiile, metodele și tehnicile utilizate în activitatea didactică, pentru dezvoltarea gândirii critice promovează învățarea prin cooperare și colaborare.

Cercetările arată că preșcolarii care realizează sarcini de învățare prin cooperare în grup tind să aibă performanțe mai bune, un număr mai mare de competențe sociale pozitive, mai puține stereotipuri față de indivizii aparținând altor grupuri și o mai bună înțelegere a conținuturilor și deprinderilor pe care le formează. Mai mult, atunci când se realizează învățarea prin cooperare în mod regulat, preșcolarii din ,, singuraticii care învață,, pot deveni ,,colegi care învață împreună,, , care ating niveluri maxime în cadrul grupului și ca membrii ai echipelor. Învățând să colaboreze cu alții în rezolvarea problemelor, preșcolarii constată că scopurile personale ale fiecăruia pot fi realizate printr-o muncă în echipă, că succesul grupului depinde de contribuția fiecărui membru al său.

Metodologia diversifică, îmbinarea dintre activitățile de cooperare, de învățare în grup, cu activitățile de muncă independentă reprezintă o cerință primordială în educația postmodernistă. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Acestea implică activ preșcolarii în sarcină, stimulează inițiativa tuturor preșcolarilor implicați în sarcină, asigură o mai bună claritate conceptuală, maximizează capacitățile intelectuale ale preșcolarilor, acelea de a gândi, a înțelege, a comunica eficient, a fi creativi și inovatori, pentru a rezolva probleme cu care se confruntă.

Metodele interactive de grup determină și stimulează munca colaborativă desfășurată de cei implicați în activitate, în cadrul căreia, toți ,,vin,, (participă) cu ceva și nimeni nu ,,pleacă,, cu nimic.

Elemente de bază ale învățării prin colaborare:

interdependența pozitivă – preșcolarii realizează că au nevoie unii de alții pentru a duce la bun sfârșit sarcina grupului.

promovarea învățării prin interacțiunea directă – preșcolarii se ajută unii pe alții să învețe, se încurajează si își împărtășesc ideile.

răspundere individuală – performanța fiecărui preșcolar se evaluează frecvent și rezultatul i se comunică atât acestuia, cât și grupului.

deprinderile de comunicare interpersonală și în grup mic – grupurile nu pot exista și nici funcționa eficient dacă preșcolarii nu au și nu folosesc anumite abilități sociale absolut necesare.

monitorizarea activității de prelucrare a informației în grup – grupurile au nevoie de răgaz pentru a discuta cât de bine și-au atins scopurile și pentru a menține relații eficiente de muncă între toți membrii.

În exemplele pe care le prezint ofer diverse alternative de lucru, însă acestea nu este cazul să fie considerate ,,rețete,, miraculoase care garantează reușita actului didactic.

Domeniul știință: ,,Formează grupe de obiecte / mulțimi după criteriul Mare / Mic ,,.

Activitatea se va desfășura după metoda interactivă : SCHIMBĂ PERECHEA.. Metoda este ajustată pentru caracteristicile grupei astfel : copiii sunt așezați pe două rânduri paralele față în față. Sunt împărțiți în echipa fluturilor mari / mici. Se lucrează cu material individual la măsuțe. După fiecare cerință, la bătaia din palme și comanda :,, SCHIMBĂ PERECHEA! ,, copiii trec pe rândul din fața lor, pe locul copilului corespondent. La fel se va rezolva și fișa de lucru. Un rând va avea o fișă pentru criteriul mare iar celălalt pentru criteriul mic. După ce termină fișa, schimbă perechea și rezolvă fișele invers. Copiii fac aprecieri despre activitatea desfășurată, își compară fișele de lucru și le afișează la panou.

Domeniul estetic și creativ – Dactilopictura ,,Mânuțe pricepute,,

Copiii vor aplica prin dactilopictură diferite culori, pe mânuțele decupate. Se va repeta poezia ,,Grădinița,, și se vor face exerciții pentru încălzirea mâinilor, înainte de a trece la activitatea propriu-zisă. După ce au terminat de pictat fac ordine pe masa de lucru și expun lucrările pe măsuțe. Se organizează blazonul mânuțelor. Toate mânuțele lor pictate vor fi prinse ca razele soarelui, de jur împrejurul unei imagini colorate a grădiniței.

Domeniul limbă și comunicare : ,,Mama,,

Organizarea colectivului de preșcolari .

Copiii sunt împărțiți în două grupe egale: o grupă au medalioane cu chipul mamei iar cealaltă are medalioane cu chip de copil. La semnalul ,,caută-ți mama,, pe un fond muzical adecvat, fiecare copil își caută mama. Se formează astfel două cercuri – în interior – grupa copiilor, în cercul exterior – grupa mamelor.

Prezentarea sarcinii de lucru și instructajul copiilor

Comunicați între voi – în pereche – despre mama: chipul ei (cum arată), activitatea (ce face), comportamentul față de copil (de ce o iubește copilul). La comanda ,,schimbă perechea fiecare mamă,, se va deplasa un scaun spre dreapta și va forma o nouă pereche cu copilul următor, realizând sarcina dată.

Activitatea în perechi

Se propune realizarea portretului fizic al mamei având ca sarcină completarea propoziției ,,mama este…,,. Copiii vor completa propoziția alăturând atributele și adjectivele adecvate descrierii portretului fizic (înaltă, scundă, frumoasă, cu păr lung, tunsă scurt, cu păr negru, cu ochii verzi, etc.). La comanda ,,schimbă perechea mama,, se schimbă perechea respectând algoritmul de formare a noii perechi. .Se precizează o nouă sarcină de învățare: realizarea profilului moral al mamei prin completarea propoziției. Mama este bună (înțelegătoare, iubitoare, muncitoare, harnică, darnică, generoasă). Atenție, schimbă perechea (copilul, mama). Se precizează o nouă sarcină de lucru – descrieți preocupările mamei, munca ei de acasă și la serviciu, răspunzând la întrebările: ,,Ce face mama acasă?,, și ,,Ce lucrează mama?,, (Mama acasă gătește, face curat. La serviciu mama consultă, operează oameni bolnavi).

A învăța să cooperezi reprezintă o competență socială indispensabilă în lumea actuală și care trebuie inițiată de la cela mai fragede vârste. Indiferent de sintagma preferată – fie învățarea prin cooperare, colaborare, învățare colaborativă – avem în vedere aceeași realitate, adică o situație de învățare în care copiii lucrează împreună, învață unii de la alții și se ajută unii pe alții. În acest fel, prin interacțiunile din interiorul grupului își îmbunătățesc atât performanțele proprii, cât și ale celorlalți membrii ai grupului.

Rezultatele cercetărilor arată că acei copii care au avut ocazia să învețe prin cooperare, învață mai repede și mai bine, rețin mai ușor și privesc cu mai multă plăcere învățarea școlară.. Prin accentul pus deopotrivă pe competențele academice și competențele sociale, metodele de învățare prin cooperare îi ajută pe copii să relaționeze și să-și dezvolte abilitățile de a lucra în echipă. Copiii se familiarizează cu diferite roluri. În grupurile cooperative, fiecare copil are o responsabilitate specifică, fiecare copil trebuie să fie antrenat în realizarea proiectului comun și nici unul nu are voie să stea deoparte. Succesul grupului depinde de succesul în muncă al fiecăruia.

Deviza învățării prin cooperare: ,, Învățați împreună, aplicați singuri!,,

Numeroase cercetări arată că învățarea prin cooperare sporește randamentul procesului de învățare, îmbunătățește memorarea și creația, generează relații pozitive între copii, dezvoltă sănătatea psihică și respectul față de sine. De asemenea, este un act de descoperire și reflecție pentru copii și educator, precum și o resursă importantă pentru acesta în proiectarea și derularea procesului didactic. Cu toate acestea, este nevoie să pregătim cu atenție activitățile de învățare și să analizăm realist caracteristicile copiilor.

Grădinița oferă cadrul propice pentru învățarea colaborativă prin amenajarea eficientă a spațiului educațional și permanenta preocupare a educatoarei de îmbinare a strategiilor moderne, ludic-acționale care ajută copiii să învețe mai profund, cultivând relațiile bazate pe respect reciproc și colaborare constructivă. Tehnicile de învățare prin cooperare implică strategii de atribuire a unor roluri active copiilor, pentru ca aceștia să se sprijine reciproc în procesul de învățare.

Nu mai este suficient să li se prezinte copiilor date intuitive sau verbale, pentru ca ei să le înregistreze și să le interiorizeze, în scopul de a le reda fidel; este nevoie de interacțiuni cognitive, sociale, prin intermediul cărora copiii să înțeleagă scopul, rezultatele și utilitatea procesului pe care îl parcurg: acela de dobândire nu numai de noi informații, dar și de formare de atitudini și comportamente; acesta este, de fapt, învățarea.

Învățarea colaborativă are un rol foarte mare prin utilizarea metodelor interactive de grup. Exemplific integrarea concretă a unor metode interactive de grup în activitatea pe care o desfășor cu preșcolarii :

Cubul

Metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective, permițând abordarea complexă și integratoare a unei teme – Toamna.

Am respectat următoarele etape:

Realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

Anunțarea temei, subiectului pus în discuție.

Împărțirea clasei în 6 grupe fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinței de pe una dintre fețele cubului.

Descrie. Culorile, formele, mărimile, etc.

Compară: cu ce este asemănător, Ce este diferit/

Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune.

Asociază: la ce te îndeamnă să te gândești?

Aplică. Ce poți face cu aceasta? La ce poate fi folosit?

Argumentează: pro sau contra și enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmației tale.

Redactarea finală și împărtășirea ei celorlalte grupe.

Eficiența acestei strategii s-a dovedit în aproape toate activitățile de predare. Este foarte potrivită mai ales pentru observări, care devin mai complete, mai interesante și foarte atractive pentru copii.

Metoda poate fi folosită în cadrul activităților de educarea limbajului, activităților artistico-plastice, matematice, de muzică sau de educație fizică, precum și în cadrul activităților alese, pentru a fixa cunoștințele deja dobândite.

Turul galeriei

Turul galeriei presupune evaluarea interactivă și profund formativă a produselor realizate de grupuri de copii.

Lucrul după această tehnică se materializează, în final, în alcătuirea unor postere ce desemnează informațiile în direcțiile și prin modalitățile gândite de educatoare (ateliere cu teme ce permit copiilor să abordeze problema din unghiuri diferite și prin mijloace diferite).

Exemplu: Se împart copiii în microgrupuri și lucrează pe o temă propusă: exemplu: „Flori de primăvară”, iar produsele obținute în cele trei-patru ateliere vor constitui rezumatul muncii lor. Ideea este de a-i conduce subtil spre concluzia că primăvara vedem flori nu doar în grădini, ci și în pomii înfloriți și pe ronduri, în balcoane, pe câmp sau în parcuri, că ele au nenumărate forme, culori și că putem reda aceste aspecte în diverse feluri. Astfel, le putem dezvolta divergența gândirii, o condiție de bază a creativității.

Atelierul 1: Activitate practică – „Straturi cu flori de primăvară”

Copiii decupează, mototolesc, lipesc din material mărunt părțile componente ale florilor de primăvară, folosind hârtie glace, creponată, mâțișori și alte obiecte din natură. Acestea sunt lipite pe straturi ce au forme geometrice variate (pătrat, dreptunghi, rotund). Pe marginea posterului, pentru firele de iarbă realizate din hârtie creponată verde, se ițesc păpădiile obținute din fire de mohair galben.

Atelierul 2: Pictură – „Și pomii înfloresc”

Copiii pictează diferiți pomi înfloriți. Fiecare dintre ei va căuta să-și aleagă realizarea unui pom cât mai diferit de colegii săi, pentru ca în final să se obțină lucrări cât mai diferite.

Atelierul 3: Desen – „Oamenii iubesc plantele”

Prin desen, copiii redau situații care demonstrează că oamenii iubesc florile. (copii care udă florile, ronduri de flori, oameni care le îngrijesc etc.)

Produsele obținute în cadrul fiecărui atelier sunt prinse pe un poster și întreaga grupă examinează și discută aspectele înfățișate. Astfel, se sistematizează cunoștințele referitoare la diversitatea florilor ce apar în natură, la condițiile necesare dezvoltării lor și atitudinea pe care oamenii trebuie să o aibă față de mediul înconjurător, pentru ca acesta să înfrumusețeze în continuare viața oamenilor.

Transpunerea diferită a conținutului științific, al informațiilor, este nu numai accesibilă, ci și plăcută, oferind copiilor satisfacția de a realiza, prin munca lor un centru tematic inedit.

Diagrama Venn

Este o metodă interactivă, de fixare, consolidare și evaluare a cunoștințelor. Această metodă are o largă aplicabilitate și am folosit-o cu succes în activitățile de observare, povestiri, convorbiri, jocuri didactice, etc. Diagrama Venn este formată din două cercuri care se suprapun parțial. În spațiul care intersectează cele două cercuri am așezat, desenate sau scrise, asemănările dintre două obiecte, idei, concepte, iar în cele două cercuri am așezat aspecte specifice ale acestora. Pentru fixarea și consolidarea cunoștințelor copiilor, am folosit această metodă în activitățile de povestire, observare, convorbire, etc.

Exemplu. În activitatea DLC- convorbire ,, Totul despre animale,, preșcolarii au realizat o diagramă în care au evidențiat asemănările și deosebirile între animalele domestice și animalele sălbatice. De asemenea am folosit această metodă în jocul didactic,, În lumea poveștilor,, cu scopul de a verifica cunoștințele copiilor privind poveștile învățate. În cadrul acestui joc copiii au realizat o diagramă Venn în care au așezat în cele două cercuri personajele specifice fiecărei povești , iar in arealul în care se suprapun cele două cercuri au așezat personajele comune.

Prin metoda predării / învățării reciproce copiii sunt puși în situația de a fi ei înșiși profesori și de a explica colegilor rezolvarea unei probleme. Astfel copiii sunt împărțiți în grupe de câte patru, în care fiecare are un rol bine definit: unul este rezumator – cel care face un scurt rezumat al textului citit, unul este întrebătorul grupului – cel care pune întrebări clarificatoare(unde se petrece acțiunea, de ce personajul a reacționat așa, ce sentimente îl stăpâneau pe…, ce înseamnă…), altul este clarificatorul – el trebuie să aibă o viziune de ansamblu și să încerce să răspundă întrebărilor grupului, iar cel de-al patrulea copil este prezicătorul – cel care își va imagina, în colaborare însă cu ceilalți care va fi cursul evenimentelor.

Exemplu:

Sector „Bibliotecă” – „Citește imaginea de pe copertă!”

Se ia la întâmplare o carte a cărei copertă oferă posibilitatea folosirii celor 4 pași ai metodei.

Se formează grupuri din 4 copii.

Se pregătesc 4 ecusoane, reprezentând cele 4 situații de învățare (R., Î., C., P).

Se explică copiilor că fiecare va avea câte un rol. (R., Î., C., P).

1. Rezumatorulva descrie imaginea coperții așa cum o vede el.

2. Întrebătorul formulează întrebări celorlalți colegi, al cărui răspuns îl cunoaște.

3. Clarificatorul explică un anumit comportament redat în imaginea de pe copertă, selectează aspectele neclare pentru ceilalți și le lămurește găsind explicații.

4. Prezicătorul reflectează asupra unor aspecte care-i sugerează conținutul cărții. Formulează predicții și apoi deschide cartea și verifică cele afirmate de el.

Acest exemplu stă la îndemâna oricui. Pe rând, copiii din grupă pot îndeplini un rol, familiarizându-se cu cerințele metodei.

Avantajele acestei metode de lucru sunt indiscutabile. Stimulează și motivează, ajută preșcolarii în învățarea metodelor și tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le poate folosi apoi și în mod independent, dezvoltă capacitatea de exprimare, atenția, gândirea cu operațiile ei și capacitatea de ascultare activă, stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de ,,citit,, și priceperea de a selecționa esențialul.

Jigsawsau ,,metoda grupurilor interdependente,, – este o strategie bazată pe învățarea în echipă. Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în același timp și responsabilitatea transmiterii informațiilor asimilate, celorlalți colegi. Metoda presupune o pregătire temeinică a materialului dat spre studiu preșcolarilor. Educatorul propune o temă de studiu pe care o împarte în patru sub-teme. Pentru fiecare temă în parte educatorul trebuie să dea un titlu, sau pentru fiecare să pună o întrebare. Fiecare membru al grupei va primi ca obiect de studiu materiale necesare fiecărei sub-teme, pentru care va alcătui și o schemă. La sfârșit preșcolarii își comunică ce au învățat despre sub-tema respectivă. Aranjarea în clasă a grupurilor trebuie să fie cât mai aerisită, astfel încât grupurile să nu se deranjeze între ele.

Starbursting(eng. ,,star,, – stea; eng. ,,burst,,- a exploda,,), este o metodă nouă e dezvoltare a creativității, similară brainstormingului. Scopul metodei este de a obține cât mai multe întrebări și astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativității individuale și în grup. Organizată în grup, starbursting facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum brainstormingul dezvoltă construcția de idei pe idei. Modul de procedare este simplu: se scrie problema a cărei soluție trebuie ,,descoperită,, pe o foaie, apoi se înșiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul ce?, când?, cum?, de ce?- unele întrebări ducând la altele din ce n ce mai complexe care necesită o concentrare tot mai mare.

Schimbă perechea

– Este o metodă de lucru pe perechi;

Se împarte în două grupe egale ca număr;

Se formează două cercuri concentrice, copiii fiind față în față pe perechi;

Educatoarea pune o întrebare sau formulează o sarcină de lucru în perechi;

Fiecare pereche discută și comunică ideile;

Cercul din exterior de rotește realizându-se schimbarea partenerilor în perechi.

Avantaje

Stimulează participarea tuturor copiilor la activități;

Copiii lucrează cu fiecare dintre membrii colectivului;

Stimulează cooperarea în echipă, ajutorul reciproc, înțelegerea și toleranța;

Dezvoltă inteligența logico-matematică (capacitatea de a analiza logic problemele; realizează operații matematice; investighează științific sarcinile, fac deducții);

TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr)

Este o metodă interactivă de grup, care oferă posibilitatea stabilirii de relații între noțiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme.

Stimulează inteligența multiplă și potențialul creativ în activități individuale și de grup pe teme din domenii deferite.

Această metodă pornește de la o temă principală din care derivă 8 teme secundare concretizate în 8 idei ce vor deveni teme abordate în activitatea pe grupuri mici.

Exemplu: Tema „Culorile”

Obiectivul activității: – Participarea copiilor la un exercițiu creator în care să exerseze capacitatea artistico-plastice, antrenându-i în cadrul activității de grup.

O petală de nufăr va fi suprafața de lucru pe care vor desena.

Etape:

Educatoarea propune tema principală „Culorile”;

Individual, fiecare copil din grup menționează câte o culoare;

Educatoarea trece în diagramă culorile menționate;

Fiecare copil alege un jeton colorat în funcție de preferința sa, răspunzând la întrebările: „Ce culoare alegi?” „De ce?”. Copilul alege culoarea, o denumește și motivează alegerea; Ultimul copil ia culoarea care rămâne; Jetonul colorat se anexează petalei de nufăr.

Fiecare copil are ca sarcină în această etapă să deseneze cu culoarea aleasă o imagine care să reprezinte un colț din natură: (albastru – râu, nori etc.). În 3-5 minute să deseneze câte elemente poate în funcție de reprezentările grafice, capacitățile motrice, creativitatea.

La semnalul sonor, clopoțel, tobă etc. dat de educatoare, lucrările se schimbă de la stânga la dreapta, iar în spațiul rămas liber, copiii adaugă pe foaie alte elemente care să corespundă tematicii.

Se constituie schimbul de „petale de nufăr” și adăugarea altor elemente/soluții, până când, fiecare fișă trece pe la fiecare membru al grupului și ajunge la copilul care și-a ales inițial culoarea. Aceasta completează, retușează/corectează.

La finalul activității se face evaluarea fiecărei lucrări – care de fapt, corespunde uneia dintre compartimentele diagramei. Se cetralizează elementele, se evaluează conținutul și se găsește un titlu lucrării în concordanță cu culoarea folosită.

Analizând preferințele copiilor în alegerea cartonașelor colorate, educatoarea face o evaluare al cărei caracter pronostic vizează semnificațiile legate de dezvoltare psihică a preșcolarilor (exemplu:roșu exprimă forța, dar și agresivitatea, voința, dar și teama de pericole, de necunoscut).

LEGENDĂ:

R – roșu

G – galben

V – verde

A – albastru

M – maron

V – violet

P – portocaliu

O – orange

Avantaje

stimulează creativitatea;

activează energiile, capacitățile, structurile cognitive;

stimulează și dezvoltă capacități ale inteligenței lingvistice, logico-matematice, interpersonală.

POSTERUL

Constă în crearea unor structuri verbale adecvate (versuri, ghicitori, curiozități, mesaje, proverbe, reflecții etc.)

Se realizează în grupuri mici prin folosirea unor materiale didactice variate: fotografii, desene, ilustrații.

Obiectiv:

Găsirea prin cooperare a elementelor caracteristice ale unor teme ce vizează situații, procese, fenomene, mediul înconjurător în general și relațiile dintre ele, potrivit temei de studiu.

Montaj de tip poster:

Comunicarea sarcinii de lucru

se formează grupuri de 4 copii;

fiecare grup va primi o foaie A4 sau A3 și material ilustrativ adecvat;

copiii audiază un text (poezie, descrierea unei situații problemă sau un mesaj).

Activitatea pe grupuri

copiii realizează un montaj de tip poster, cu tema dată ( exemplu: „Poluarea”, „Plante medicinale”, „Evoluția plantelor” etc.)

Activitatea frontală

Posterele se afișează, tip expoziție.

Grupurile prezintă pe rând posterul explicând logica structurării fotografiilor sau desenelor în pagină și motivează alegerea textului prelucrat și corelarea acestuia cu structurile ilustrate.

Avantaje

Copiii învață să extragă esențialul dintr-un text și să-l ilustreze: o problemă socială, o problemă de mediu, o problemă de realaționare, de sănătate, de educație rutieră etc.

Învață să redea prin desen imagini, fotografii sau colaj, elementele sugestive și relațiile dintre ele.

Învață să analizeze și să compare posterele între ele, antrenându-și propriile performanțe obținute prin cooperare.

HARTA CU FIGURI

Tehnica prin care se poate reprezenta un spațiu (localitatea, teritoriu, loc de desfășurare a unei acțiuni), utilizând desene schematice.

Obiectiv:

Selectarea elementelor reprezentative prin simboluri, prin poziționarea lor în spațiu ales.

Tehnica se poate utiliza în activitatea de predare-învățare, când copiii își însușesc cunoștințe și se desfășoară în grupuri mici.

Etape:

Comunicarea sarcinii didactice;

Activitatea pe grupuri;

Prezentarea de grup.

Exemplu: Tema „Grădinița”

Subiectul: „Harta cu figuri a curții de joc”

1. Comunicarea sarcinii didactice:

– Se împart copiii în grupe de câte 4 , vor fi familiarizați cu tema și sarcina de lucru;

– Se realizează „Harta cu figuri” a curții grădiniței pentru a fi prezentată colegilor de la grădinița vecină;

– Pentru realizarea hărților copiii își împart sarcinile, schițează conturul hărții și stabilesc elementele constitutive ale curții de joc și corespondentul lor grafic (desen, simboluri etc.);

2. Activitatea în grupuri:

În cadrul grupului, copiii discută, cooperează, desenează, „scriu”, etichetează și găsesc semne convenționale ale elementelor componente hărții reprezentate (dreptunghi, triunghi – pentru leagăne; dreptunghi mare – pentru localul grădiniței; linii paralele – pentru scară; semnul X- pentru pomi, plante verzi etc.);

3. Prezentarea hărții

Când timpul a expirat liderul grupului prezintă harta realizată și explică motivele pentru care au reprezentat elementele respective.

Hărțile vor expuse pe tablă sau într-un loc vizibil tuturor copiilor.

Material utilizat: coli, carioca, creioane colorate, etichete, ecusoane, clepsidră.

Ce face educatoarea?

îndrumă activitatea în grupuri;

ascultă;

monitorizează activitatea copiilor.

Ce fac copiii?

delimitează un spațiu;

selectează elementele spațiului ales și le reprezintă utilizând simboluri;

acționează după o schemă mentală;

raportează, motivează locul amplasării elementelor,

prezintă semnele convenționale utilizate și corespondentul lor (tobogan, carusel etc.).

Pentru reușita acestei tehnici este bine ca preșcolarii să știe ce este o hartă. Harta trebuie utilizată ori de câte ori este nevoie pentru fixarea și verificarea reprezentărilor și pozițiilor spațiale ale copiilor. Copiii trebuie familiarizați și învățați să „citească” o hartă după semne, simboluri și culori convenționale.

În diverse activități copiii să fie îndemnați să facă delimitări de spațiu pentru a facilita înțelegerea noțiunii de contur (graniță). Pentru elaborarea hărții pot fi utilizate și simboluri simple(nu sunt necesare calități deosebite de desenator).

Copiii trebuie să aibă reprezentări despre spațiul pe care-l realizează în cadrul hărții, în urma contactului direct al copiilor cu orașul, cartierul etc.

CATEGORIZAREA

Este o tehnică prin care se fixează și sistematizează cunoștințele dobândite prin diferite căi și mijloace utilizate în procesul instructiv-educativ.

Obiectiv urmărit:

Exersarea capacității de structurare a cunoștințelor după diferite criterii în vederea consolidării și sistematizării acestora.

Exemplu: Tema „Flori de toamnă”

Etape:

1. Organizarea pe grupuri:

-se lucrează pe grupuri de 4-5 copii;

– printr-un exercițiu energizant, specific brainstorming-ului, copiii definesc caracteristicile florilor de toamnă;

– ei nu respectă un anumit algoritm, ci exprimă aceste caracteristici într-o ordine nestabilită;

– educatoarea cu ajutorul imaginilor completate de etichete scrise afișează pe un panou aceste caracteristici.

2. Comunicarea sarcinii didactice

Pe baza caracteristicilor enumerate, dar și a celor descoperite de copii în alte activități de cunoaștere se structurează cunoștințele: „Grupați caracteristicile florilor de toamnă, după criteriile următoare: alcătuire, lucrări de îngrijire, locul unde cresc, felul lor, utilizare!”

3. Activitatea pe grupuri

– Fiecare grup alege un criteriu.

– Atunci când grupul este alcătuit din copii cu inteligență naturalistă, ei au capacități care să grupeze cunoștințele după mai multe criterii.

4. Prezentarea muncii în grup

Fiecare grup prezintă criteriul și enumeră caracteristicile selectate.

5. Evaluarea

Sunt apreciate/corectate/completate rezultatele obținute în funcție e cum a fost sarcina precizată (oral sau prin fișe de lucru).

Se pot da fișe de lucru care să conțină imagini pe care copiii să le încercuiască/delimiteze sau să stabilească relații de apartenență.

De exemplu: crizantema desenată în întregime – copilul delimitează părțile componente, sapa și stropitoarea sunt încercuite cu aceeași culoare și sunt trase săgeți către plantă; sunt însemnate cu semnul „X” locurile unde cresc florile de toamnă, sunt încercuite tufănelele și crizantemele dintr-o mulțime de flori.

Atunci când timpul ne permite sau când „categorizarea” este utilizată într-o activitate de memorizare „Crizanteme și tufănele” – ca tehnică în reactualizarea cunoștințelor, ea se desfășoară frontal, pe baza enumerărilor efectuate de copii, fiecare categorie de caracteristici fiind subliniată/încercuită/bifată cu altă culoare. Categorizarea poate fi suplinită de tehnica sintetizării.

Beneficii:

antrenează toți copiii;

permite organizarea în perechi/pe grupuri mici/frontal;

este utilizată în diferite momente ale activității;

stimulează gândirea;

reactualizează cunoștințele;

structurează și consolidează cunoștințele;

stimulează întrecerea, cooperarea când se lucrează pe grupuri;

completează strategii didactice.

Verbe utilizate:

a stabili

a categoriza

a clasifica

a preciza

a concretiza

a evoca

a exersa

a fixa

a sistematiza

METODA PHILIPS 6/6

Am audiat un fragment din cântecul „Marșul piticilor”. Copiii și-au amintit că l-au mai auzit în dramatizarea „Albă-ca-Zăpada și cei 7 pitici”. Am ales 7 băieți și obiecte caracteristice piticilor. Băieții și-au pus căciulițe de pitici pe cap, astfel imaginea lor să păstreze spiritul poveștii. În pas de marș, piticii s-au aliniat, iar copiii i-au identificat numeric pe toți. Restul grupei a avut ca sarcină găsirea tuturor soluțiilor posibile, astfel încât în poveste, Albă-ca-Zăpadasă aibă cât mai puțină muncă de făcut.

S-au format 3 grupuri a câte 6 copii, fiecare grup având un reprezentant ce a expus în plen ideile grupului său în vederea soluționării sarcinii. Liderii au dezbătut soluțiile găsite și au optat pentru cele mai interesante dintre ele. Imaginația copiilor a conturat posibilități variate: de la ajutorul ce poate fi dat în mod specific de vietățile pădurii până la procurarea celor mai moderne și avangardiste materiale și mijloace de locomoție (inclusiv, mijloace de deplasare intraplanetară).

Acestea sunt numai câteva dintre metodele interactive de lucru în echipă pe care le utilizez în activitatea mea didactică. Fiecare dintre ele înregistrează avantaje și dezavantaje, important fiind însă momentul ales pentru desfășurarea lor. Pedagogul este acela care are puterea decizională și capacitatea de a lege ceea ce știe că se poate desfășura în propriul colectiv de preșcolari. Important este însă ca dascălul să fie acela care mereu va căuta soluții la problemele instructiv-educative ce apar.

În teoria și practica didactică contemporană, problematica instruirii interactive cunoaște abordări științifice noi, complexe, interdisciplinare, susținute de argumente ce susțin participarea activă și reflexivă a elevilor în procesele învățării și evaluării. Ea reprezintă un tip superior de instruire, care se bazează pe activizarea subiecților instruirii, pe implicarea și participarea lor activă și deplină în procesul propriei formări, precum și pe instaurarea de interacțiuni, schimburi intelectuale și verbale, schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente.

III.2. Utilizarea metodelor interactive în consilierea părinților

Orice grădiniță este terenul unei învățări timpurii a regulilor sociale și punctul de plecare a programelor proiectate și planificate la nivel general pentru integrarea educațională și socială a tuturor copiilor. Dar, educația nu se rezumă doar la copii ci și la părinți. Nu este suficient să îți iubești copilul, este nevoia să și înveți să-l educi. Cu cât se complică viața socială și provocările lumii moderne formulează întrebări și cer răspunsuri la care nu ne-am fi gândit cu puțin timp în urmă, devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educațional pentru creșterea adecvată a copiilor.

Copilul își desăvârșește primele experiențe de viață în familie. În mediul social restrâns, alături de părinți, frați și rudele sale, copilul își apropie primele experiențe sociale. Căminul în care va crește, căldura sau indiferența acestuia îi vor modela puternic modul de viață și personalitatea. Ceea ce învață în primii ani constituie punctul de plecare al dezvoltării complexe a individului și de aceea este important ca mediul familial să fie conștient și responsabil.

Pentru a răspunde cerințelor sociale, dar și individuale și unice ale copiilor din generațiile de azi și de mâine, familia are nevoie de sprijin și susținere pentru a rezolva problemele generale de creștere a tinerei generații.

Educația părinților preocupă azi foarte multe din politicile țărilor avansate și nu numai. Se evidențiază tot mai pregnant nevoia de antrenare a părinților în deciziile și acțiunile de formare care îi privesc pe copiii lor și de aceea se caută căi de a facilita legăturile dintre părinți și școală, dintre comunitate și familie, dintre copii și părinți.

Consilierea părinților se referă la sprijin educațional și psihologic, la schimbarea ideilor, percepțiilor, atitudinilor și formarea unor abilități și deprinderi în practicile parentale pentru rezolvarea unor situații problemă care țin de relațiile intra și extrafamiliale, conflicte, adaptarea școlară a copiilor, copii cu cerințe educative speciale.

Colaborarea cu părinții se poate desfășura sub mai multe forme:

consilierea individuală a părinților;

consultanța acordată părinților;

grupurile de suport psiho-educaționale.

Consilierea individuală pentru părinți presupune în primul rând abordarea problemelor pentru care solicită asistență din partea consilierului. Aceasta vizează relația cu copilul, dar este orientată și înspre găsirea unor resurse interioare pentru depășirea obstacolelor care intervin în educația copilului. De asemenea, în cadrul consilierii individuale, părinții sunt învățați cum să se comporte față de copil în situații specifice.

Consultanța acordată părinților, o altă variantă a colaborării cu părinții implică o instrucție individuală bine structurată, o consultație legată de modelarea relațiilor părinte-copil. Consultanța este un proces colaborativ care vizează rezolvarea de probleme, proces care se bazează pe o relație triadică: consultant, una sau mai multe persoane consultate și clientul, respectiv copilul.

Grupurile de suport psiho-educaționalesunt o modalitate de training al părinților, putându-se organiza grupuri pentru părinți, având diferite tematici care permit învățarea unor competențe utile în relația cu copilul.

Obiectivele acestor grupuri pot fi ca părinții:

să identifice aspectele funcționale și cele disfuncționale în relația cu copilul;

să identifice problemele care interferează cu dezvoltarea adecvată a copiilor și să găsească resurse pentru rezolvarea lor;

să optimizeze comunicarea cu copilul și cu ceilalți membrii ai familiei;

să identifice interesele copilului și să stimuleze manifestarea lor;

să își însușească și să consolideze metodele de disciplinare eficientă a copilului;

să recunoască dificultățile specifice rolului de părinte și să învețe strategii de depășire a lor;

să beneficieze de suport din partea grupului în perioada desfășurării acestuia și să permită formarea unei rețele de suport între membrii grupului.

Pentru a fi eficiente, grupurile psiho-educaționale trebuie să îndeplinească mai multe condiții, care se reflectă în următoarele caracteristici:

Climatul este cald, neamenințător, și transmite acceptare membrilor grupului.

Învățarea este concepută ca o experiență de descoperire realizată în comun cu membrii grupului.

Fiecare membru al grupului participă la discuții.

Sesiunile de grup nu sunt,,solemne,, în permanență, ci stimulative, plăcute și chiar distractive uneori.

Evaluarea este văzută ca o parte integrantă a activităților de grup, abilitățile membrilor se pot îmbunătăți prin evaluarea critică, constructivă.

Accentuarea resurselor părinților și nu a deficiențelor acestora.

Grupurile psiho-educaționale variază ca durată și ca structură, se pot utiliza diferite metode și mijloace de învățare. Metodele interactive de grup pot fi utilizate cu succes în consilierea de grup a părinților datorită avantajelor pe care le presupun;

timpul de soluționare al problemelor este mai scurt;

învățarea prin cooperare dezvoltă și diversifică priceperile, capacitățile și deprinderile sociale ale participanților;

lucrul în echipă oferă posibilitatea de a-și împărtăși părerile, experiența, ideile, strategiile personale de lucru, informațiile;

grupul dă un sentiment de încredere, de siguranță, dispare frica de eșec;

interacțiunea colectivă are ca efect și educarea stăpânirii de sine și a unui comportament tolerant față de opiniile celorlalți.

În continuare voi prezenta un proiect de consiliere de grup care s-a bucurat de aprecierea părinților și în urma desfășurării căruia s-a primit un feedback foarte bun din partea acestora, constituindu-se un punct de plecare pentru desfășurarea altor asemenea activități.

PROIECT CONSILIERE DE GRUP

,, MESERIA DE PĂRINTE,,

Grupa: mică ,,Fluturașii,,

Grup țintă: părinții copiilor din grupă

Scop: dobândirea de noi abilități de comunicare și relaționare cu copiii, autocunoașterea ca părinte

Obiective:

să participe la activitate prin formularea de păreri, opinii;

să identifice aspecte pozitive/negative din propria activitate de educare a copilului;

să formuleze soluții pentru îmbunătățirea activității cu copilul;

să dovedească empatie față de copil.

Durata: 2 ore

Bibliografie:

,,Consilierea și educația părinților,,, Ecaterina Adina Vrăjmaș, ed. Aramis, București, 2002.

,,Module pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice,,-PIR

Derularea activității:

Spargerea gheții: se realizează prin adresarea uniu compliment, fiecare părinte adresând un compliment vecinului său.

Prezentarea programului și a obiectivului întâlnirii

Formularea uniu regulament al întâlnirii

Brainstorming plecând de la cuvântul ,,copil,,; se evidențiază, discută pe marginea ideilor exprimate.

Scriere rapidă: li se cere părinților ca în 5 minute să scrie o întâmplare fericită sau nefericită din copilăria lor, care i-a marcat în mod deosebit; se prezintă scrierile, se discută pe marginea lor; se trage concluzia: trebuie să acordăm atenție sentimentelor, nevoilor, dorințelor copiilor întrucât acțiunile noastre pot avea urmări importante în evoluția și dezvoltarea copiilor.

Joc de rol: ,,De-a mediatorul,, – va fi imaginată și rezolvată următoarea situație:mai mulți copii se ceartă de la o jucărie, iar adultul trebuie să intervină pentru a rezolva conflictul creat; se discută prin ce metode a fost rezolvată situația; se găsesc alternative.

Dezbatere pe tema ,,părinte autoritar sau democrat,,; sunt exprimate păreri, opinii, se trag concluzii.

Activitate în perechi: ,,Unde am greșit ca părinte?,,; li se propune părinților să discute pe marginea acestui aspect și să identifice soluții.

Spargerea gheții: se face următorul exercițiu: li se cere părinților să îndoaie, rupă o bucată de hârtie cu ochii închiși; se trage concluzia(deși am avut aceeași bucată de hârtie, am obținut forme diferite, astfel deși toți sunt copii fiecare copil este unic și trebuie tratat ca atare)

Joc de rol: ,,Oratorul,,- va fi imaginată o situație în care cel care vorbește nu este ascultat; se discută despre cum s-a simțit, se trage concluzia – copilul trebuie ascultat.

Bulgărele de zăpadă:Ce știți despre activitatea copilului de la grădiniță? Părinții vor fi grupați pe echipe, fiecare echipă trebuind să scrie 3 teme săptămânale, 3 lucrări de educație plastică, cântece, poezii pe care le-au învățat copiii la grădiniță în acest an școlar.

Spune mai departe: se dă începutul unor fraze pe care părinții trebuie să le continue; se discută pe marginea problemelor sesizate la copii și în propriul comportament și se caută soluții.

Activitate pe grupe: se cere fiecărei echipe să redacteze 3 ,,porunci,, de bază ce trebuie respectate în ,,meseria de părinte,,; se reunesc echipele și se redactează ,,Decalogul părintelui,, prin adunarea ideilor formulate de către echipe.

Evaluarea se realizează prin completarea fișelor individuale.

Concluzii

Aprecierea și încheierea activității

Pe lângă fișele de evaluare care conțin informații utile despre fiecare părinte și, implicit despre fiecare copil, la finalul activității cu ajutorul părinților a rezultat următorul decalog al părinților:

Iubește-ți copilul ca pe lumina ochilor.

Ascultă părerea copilului.

Comunică cu copilul.

Joacă-te cu copilul și acceptă formele lui de joc.

Exclude violența.

Explică-i copilului ce e bine și ce e rău pentru ca acesta să înțeleagă.

Creează-i condiții bune de viață.

Respectă-l pentru a te respecta la rândul lui.

Dă-i libertate suficientă, nu îl restricționa permanent.

Fii și tu copil.

III.3. Învățarea prin cooperare, echilibru și eficiență în actul didactic

Pentru a înțelege ce este învățarea prin cooperare, trebuie mai întâi să descoperim ce presupune acest tip de învățare. Iată câteva interpretări care țin de rolul pe care îl are învățarea prin cooperare în procesul de învățământ:

Este un principiu al educației – ,,pentru că presupune o dimensiune relațională, o participare activă,,(C. Cucoș, 2009, p.161), în care conform piramidei învățării, participanții învață unii de la alții (90%), depun efort comun pentru reușită;

Este o ,,strategie pedagogică în care se favorizează interdependența cognitivă și socială între educați, luând în calcul diferențele interindividuale și imprimând un rol activ educativ,,(cf. Deguerry, 2004);

Este o strategie care angajează copilul din punct de vedere cognitiv(M. Predescu, 2006,p. 162);

,,conexează demersurile singulare ale educatului cu cele ale grupului din care face parte,, (Constantin Cucoș);

Este un tip de învățare în grup cu acțiune simultană în comun, ce presupune interacțiune, antrenarea inteligenței interpersonale și implicit intrapersonală în funcție de diferite influențe;

Reprezintă un instrument didactic, pentru activitățile de grup, comunicare și colaborare, încurajându-se preșcolarii(participanții) să pună întrebări;

Indică o învățare socialădar în același timp și interactivă deoarece acțiunile individuale alternează cu cele de grup, influențându-se reciproc;

Are la bază comunicarea care este un mijloc de concretizare a muncii colaborative.

Obiectivul important al didacticii preșcolare ar trebui să fie concentrarea în procesul educației pe învățarea colaborativă prin folosirea ,,intelectului colectiv,,, susținut de rezultatele cercetărilor.

Învățarea prin cooperare oferă copiilor un climat educațional colaborativ deoarece învățarea este activă, cunoștințele sunt asimilate prin efort colectiv, se concentrează și exprimă ideile în cuvinte, se primesc reacții și răspunsuri de către fiecare membru al grupului, se experimentează și se trăiesc emoții colective unice pentru membrii grupurilor. Interrelaționareaeste prezentă tocmai prin strategiile activ participative frecvente și constante în procesul de predare, învățare, evaluare.

Exemple de activități de învățare prin cooperare: teme de discuție în grup la întâlnirea de dimineață, la sectoare sau în timpul activităților folosind metode adecvate, dezbateri și rezolvări de probleme în grup, proiecte de grup, tematice, exerciții de simulare și jocuri de rol, compoziții plastice, povestiri create sau experimente și experiențe de grup.

Succesul educațional al acestor activități se datorează interacțiunii între educatoare și copil, copil-copil, copil-grup. Numeric, interacțiunile cresc, iar ritmul de învățare se echilibrează, eficiența învățării este relevantă.

A învăța să înveți colaborând ar trebui să fie sloganul fiecărei grupe pentru ca viitorii adulți să poată învăța despre toate într-un ritm cerut de viață. Dacă vom forma copii lenți în gândire, aceștia nu se vor adapta situațiilor variate și neprevăzute pe care viața le presară în calea lor, fie ca școlari, fie ca adulți.

Schimbul activ de idei în grupurile mici devine interesant tocmai pentru momentul confruntării în grupul mare, când cu maximă vigilență formatorul coordonează selecția informațiilor, prezintă concluzii care să însoțească participanții și care să nu fie contestate la întoarcerea în grădiniță. Învață unii de la alții și sunt mândrii de ideile finale ale grupului din care au făcut parte. Aceasta este frumusețea învățării prin cooperare în care trebuie să crezi ca să o aplici motivat intrinsec și convins că va avea același ecou și în sufletul copilului.

Acest tip de învățare promovează gândirea critică și laterală, concepte noi pentru învățământul preșcolar.

Practicând constant strategiile de învățare prin cooperare vom observa că, grupurile, treptat se transformă în echipe de cooperare și ating nivele înalte de gândire fiind antrenate toate procesele psihice și de cunoaștere. Important este să le stăpânim foarte bine pentru a ști ce se petrece în căpșorul copilului când se implică fizic, intelectual și emoțional.

Învățarea prin cooperare se referă la o învățare socială și interactivă unde procesele de grup prevalează asupra învățării individuale. Din această perspectivă, activitățile inițiativelor cetățenești au încurajat dezvoltarea mai multor aptitudini cum ar fi : fixarea unui scop comun, munca în echipă, atribuirea unui rol fiecărui membru al grupului, stabilirea unei responsabilități împărtășite, stabilirea unei diviziuni a muncii, crearea resurselor comune, folosirea informațiilor fracționate(care trebuie puse cap la cap pentru atingerea scopului propus), capacitatea de a învăța unul de la altul și unul cu altul.

Învățarea prin cooperare este o metodă de predare și învățare în care preșcolarii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una și aceeași problemă, pentru a explora o temă nouă sau a lansa idei noi, combinații noi sau chiar inovații autentice.

Învățarea prin cooperare este bazată pe următoarele principii(C.L. Oprea, 2008,p.151)

Interdependența pozitivă, conform căreia succesul grupului depinde de efortul depus în realizarea sarcinii de către toți membrii. Preșcolarii sunt dirijați către un scop comun, stimulați de o apreciere colectivă, rezultatul fiind suma eforturilor tuturor, de aceea preșcolarii conștientizează că au nevoie unii de alții pentru a duce la bun sfârșit sarcina grupului.

Responsabilitatea individuală, care se referă la faptul că fiecare membru al grupului își asumă responsabilitatea sarcinii de rezolvat, astfel se evaluează performanța fiecărui preșcolar care trebuie să dea un răspuns în nume personal sau în numele grupului.

Formarea și dezvoltarea capacităților sociale, stimularea inteligenței interpersonale care se referă la abilitatea de a comunica cu celălalt, de a primi sprijin atunci când are nevoie, de a oferi ajutor.

Interacțiunea față în față ce presupune un contact direct cu partenerul de lucru, aranjarea scaunelor în sala de grupă astfel încât să se poată crea grupuri mici de interacțiune în care preșcolarii să se încurajeze și să se ajute reciproc. Grupurile nu pot exista și nici funcționa dacă nu folosesc deprinderi sociale cum ar fi: conducerea, luarea deciziei, comunicarea, încrederea reciprocă.

Împărțirea sarcinilor în grup și reflectarea asupra modului cum se vor rezolva sarcinile de către fiecare membru în parte și de către întreg colectivul de preșcolari. Preșcolarii trebuie să știe cât au fost de eficienți în grup – educatoarea monitorizează permanent activitatea de învățare a grupului, le oferă feed-back, intervine, corectează eventualele greșeli sau răspunsuri incomplete.

Metodele interactive de grup determină și stimulează munca colaborativă desfășurată de cei implicați în activitate, în cadrul căreia, toți ,,vin,,(participă) cu ceva și nimeni nu ,,pleacă,, cu nimic.

Colaborarea se axează pe sarcini, iar cooperarea pe procesul de realizare a sarcinii. Cooperarea este o formă de interacțiune superioară în cadrul învățării, incluzând colaborarea.

Elementele de bază ale învățării prin colaborare sunt: interdependența pozitivă – preșcolarii realizează că au nevoie unii de alții pentru a duce la bun sfârșit sarcina grupului, promovarea învățării prin interacțiunea directă – preșcolarii se ajută unii pe alții să învețe, se încurajează și își împărtășesc ideile, răspundere individuală – performanța fiecărui preșcolar se evaluează frecvent și rezultatul i se comunică atât acestuia , cât și grupului, deprinderile de comunicare interpersonală și în grup mic – grupurile nu pot exista și nici funcționa eficient dacă preșcolarii nu au și nu folosesc anumite abilități sociale absolut necesare, monitorizarea activității de prelucrare a informației în grup – grupurile au nevoie de răgaz pentru a discuta cât de bine și-au atins scopurile și pentru a menține relații eficiente de muncă între toți membrii.

Învățarea prin cooperare ajută copiii să învețe mai profund, cultivând relațiile bazate pe respect reciproc și colaborare constructivă. Tehnicile de învățare prin cooperare implică strategii de atribuire a unor roluri active copiilor, pentru ca aceștia să se sprijine reciproc în procesul de învățare. Nu mai este suficient să li se prezinte copiilor date intuitive sau verbale, pentru ca ei să le înregistreze și să le interiorizeze, în scopul de a le reda fidel; este nevoie de interacțiuni cognitive, sociale, prin intermediul cărora copiii să înțeleagă scopul, rezultatele și utilitatea procesului pe care-l parcurg: acela de dobândire nu numai de noi informații, dar și de formare de atitudini și comportamente; aceasta este, de fapt, învățarea.

Învățarea prin cooperare în cadrul grupului înseamnă a face pe fiecare copil să-și dezvolte anumite competențe personale atunci când se află în mijlocul celorlalți sau, cu alte cuvinte, a-i învăța să fie un element într-un ansamblu, ca membru al unei echipe: a învăța să fii și să lucrezi împreună.

Noțiunea de echipă este destul de delicată, pentru că ea presupune ca interesul grupului să primeze asupra celui individual, ceea ce de altfel, nici nu poate fi obținut la acest nivel de vârstă. Preșcolarului îi este destul de dificil să înțeleagă asemenea relații.

Grădinița nu poate spera să formeze aceste adevărate sentimente civice, dar poate facilita producerea unor procese pregătitoare cu mare semnificație socială. Observând comportamentul copiilor care lucrează în grupuri, educatoarea constată dificultățile unora dintre copii de a se integra, poate identifica rolurile pe care și le asumă copiii, relațiile interumane cu consecințe pozitive asupra conduitei cooperante și își sporește preocupările pentru realizarea unei alternări judicioase între performanță și competiție în desfășurarea procesului de învățământ.

Învățarea prin cooperare presupune avantaje și dezavantaje. Copiilor li se solicită în mod explicit formarea de mici echipe pentru rezolvarea unui exercițiu, a unei lucrări, a unui proiect.

Copiii trebuie să-și împartă sarcinile și să relaționeze unul cu altul. Pe măsură ce o echipă își îndeplinește partea sa, următoarea preia responsabilitățile acesteia, compară și completează informațiile. Un factor important al învățării prin cooperare îl constituie valorificarea cunoștințelor deja acumulate de către copii și crearea posibilității de a dobândi altele noi, învățând concomitent să structureze informația însușită și cea nouă.

Toate acestea se pot structura astfel:

În concluzie, beneficiile învățării sunt: obiectivele propuse se ating mai ușor, se fac mai puține greșeli, situațiile conflictuale sunt identificate și rezolvate mai rapid, este încurajată creativitatea, cooperarea, colaborarea, încrederea și ajutorul reciproc.

Învățarea prin cooperare dezvoltă capacitatea copiilor de a lucra împreună, la toate categoriile de activități din grădinița de copii, acoperind neajunsurile învățării individualizate, acordând, în același timp, o importanță considerabilă dimensiunii sociale, prin desfășurarea proceselor interpersonale.

Atât învățarea prin colaborare, cât și învățarea prin cooperare accentuează importanța implicării preșcolarului în propriul proces de învățare. Atunci când se folosesc aceste strategii, importante sunt modalitățile de grupare a preșcolarilor pentru a asigura o interdependență pozitivă, menținând responsabilitatea individuală, rezolvând conflictele de grup, stimulând implicarea în sarcină și conducând către un proces interactiv de învățare.

Colaborarea este o formă de relații între preșcolari, ce constă în soluționarea unor probleme de interes comun, în care fiecare contribuie activ și efectiv.

Cooperarea este o formă de învățare, de studiu, de acțiune reciprocă, interpersonală/intergrupală, cu o durată variabilă care rezultă din influențările reciproce ale agenților implicați.

Colaborarea se axează pe relațiile implicate de sarcini, iar cooperarea pe procesul de realizare al sarcinii. Pentru eficiența muncii în grup este necesar un anumit nivel de dezvoltare cognitivă și social afectivă pentru ca preșcolarii să colaboreze.

Pentru a asigura procesul individual se dorește promovarea eterogenității din punct de vedere al vârstei, gradului de dezvoltare cognitivă, inteligenței emoționale și interrelaționale și al performanțelor preșcolarilor.

Utilizând acest tip de învățare foarte des în activitatea pe care o desfășor la grupă, pot scoate în evidență o serie de rezultate cum ar fi:

Creșterea motivației preșcolarilor pentru activitatea de învățare;

Încrederea în sine bazată pe acceptarea de sine;

Competențe sociale sporite;

Atitudine pozitivă față de cadrele didactice, disciplinele de studiu și conținutul acestora;

Relații mai bune, toleranțe, de acceptare a colegilor;

Capacități sporite de a percepe o situație, un eveniment sau o serie de obiecte și fenomene și din perspectiva celuilalt;

Crește capacitatea de adaptare la situații noi, la efort.

III.4. Dezvoltarea creativității copilului preșcolar prin utilizarea metodelor interactive de grup

„Legea superioară a existenței este munca creatoare prin care lăsăm în lume o urmă după ce nu vom mai fi, o oper ă care ne prelungește existența și după moarte.”

(Leonardo da Vinci)

Creativitatea este un proces și act dinamic care se dezvoltă, se desăvârșește și cuprinde atât originea cât și scopul și a fost definită ca proces interpersonal sau intrapersonal al cărui rezultat sunt produse originale, semnificative și de o înaltă calitate.

P.P.Neveanu afirma că “a crea” –“înseamnă a produce, a genera ceva nou în raport cu ceea ce este vechi, cunoscut, uzual, banal”, iar noutatea este și ea evaluată gradual după cote de originalitate, ce corespund distanței dintre produsul nou și ceea ce preexistă ca fapt cunoscut și uzual în domeniul respectiv.

Creativitatea își are originea în cuvântul latin « creare » care înseamnă a zămisli, a făuri, a crea, a naște. Creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena și polariza toate celelalte nivele de conduită, toate însușirile psihice ale unui individ. De ce este nevoie de creativitate? Pentru a se putea desăvârși, realiza și actualiza, pentru a putea contribui activ la modelarea lumii. Creativitatea se caracterizează prin noutate, originalitate, valoare, armonie, relevanță .

Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într-un contact continuu cu lumea sa interioară și cu lumea sa exterioară.

Copilul care își manifestă permanent mirarea și surpriza, încercând să surprindă ineditul lumii, neinfluențat este considerat prototipul creativității.

Copilul preșcolar este prin natura sa un creativ datorită imensei sale curiozități, a freamătului permanent pentru a cunoaște tot ceea ce se petrece în jurul său. În perioada preșcolară imaginația se exprimă viu prin tot ceea ce face copilul la grădiniță la toate activitățile. Pre școlaritatea reprezintă vârsta la care este imperios necesar stimularea potențialului creativ al copilului, neevidențiat sau neexprimat prin cunoașterea și stimularea aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor latente prin susținerea manifestaților printr-o motivație intrinsecă.

Tot așa cum nu toți copiii sunt la fel de inteligenți, ei nu sunt nici la fel de creativi.În cazul copiilor, accentul trebuie pus pe proces, adică pe dezvoltarea și generarea de idei originale, care par să fie baza potențialului creativ.

Pentru o înțelegere mai corectă a creativității copiilor, trebuie să distingem creativitatea de inteligență și talent.

Niciodată nu este prea târziu pentru cunoașterea, stimularea, educarea și dezvoltarea creativității. Dar, cu cât această acțiune începe la o vârstă mai mică și continuă de-a lungul anilor, cu atât va fi mai productivă, conducând la obținerea unor realizări creative mai valoroase. Este necesar să ne instruim în acest sens, să punem un mare accent pe dezvoltarea creativității, pe realizarea unui confort psihic și a libertății necesare pentru creația copilului. La fiecare nivel de vârstă, copilul trebuie să fie învățat cum să învețe și cum să se exprime creator.

Ideeadezvoltăriicreativitățiicopiilorpusă insistent înultimavreme, puneeducatorului o serie de problem privindmodul de manifestare a creativității, factoriișimetodele de stimulare a creativității,modalități de evaluare a creațiilorplastice ale copiilor.

Preșcolaritateaestevârsta la care esteimperiosnecesarăstimulareapotențialuluicreativ al copilului, necunoscutsauneexprimatîncă, princunoaștereașiîncurajareaaptitudinilor, prinmobilizarearea surselorexistenteșiprinsusținereamanifestăriilorprintr-o mobilizareintrinsecă. De la aceastăvârstătrebuie cultivate unelevalori: originalitatea, perseverența, interesele cognitive, darșiartistice.

Fiecarecopileste creative pentrucăneaparecapabil de a produce ideișiobiecte, pe care niciodată, maiînainte, nu le-a auzit, văzutsauprodus, pornind de la propriileachiziții, evaluărișidiferențierifăcuteînsistemulsău individual intern și extern de referințe.

Activitateacreativăesteunadintrecelemaimariprovocări ale viețiiși implicit atragedupă sine celemaimarirecompense.Celemaiimportante aspect psihologice ale conceptului de creativitatesunt:

1. Procesulcreativ cu etapelesale:sesizareaproblemei, momentul de relaxare, verificarea(materializareaideii);

2.Produsul creative prin:noutate, relațiadintrelucrurileexistenteînlumearealășiobiectulcreat, activitateacombinatorică, abordareaunorevenimentespontaneșinecontrolabile;

3. Personalitateacreatoareprin:fluența de idei, flexibilitatea, originalitatea.

Educatoarea trebuie să dispună de capacitatea de înțelegere a copiilor, să trăiască împreună sentimente puternice, să creeze situații care să îmbogățească mintea copilului cu anumite reprezentări și obișnuințe, să-și transforme ocupația într-o frumoasă minune.

Sorin Cristea stabilește sarcinile cadrului didactic în condițiile unei învățări creative: individualizarea, aprobarea, încurajarea,stimularea, amendarea superficialității,încurajarea spontaneității, crearea unei atmosfere de muncă prioritar afectivă, acceptarea psihologică a diferenței cadru didactic-elev.

Stimularea creativității este un demers socio-educațional complex,ce cuprinde simultan fenomenele de activizare (incitare și susținere) antrenare, cultivare și dezvoltare prin actualizarea virtualitităților creative, pentru accederea lor de la posibil la real, prin afirmarea efectivă .

Activitățile din grădiniță oferă copiilor posibilitatea de a-și valorifica talentele și interesele pentru un anumit domeniu.Copiii își pot investi o parte din timpul petrecut în grădiniță pentru a-și dezvolta abilitățile pe care le posedă, sub îndrumarea atentă a educatoarei, sub diferite forme.Rolul educatoarei este de a favoriza în fiecare copil capacităti și aptitudini creative drept componente structurale ale personalității acestuia, în procesul lui de formare și dezvoltare.

Fiecare copil deține un anumit „act creativ”care poate să se manifeste sub diferite forme, așa după cum se observă din rezultatele obținute în acest scop. Experienta relevă eficacitatea introducerii în activitatea preșcolară a unei acțiuni pedagogice întemeiate pe intărirea rezultatelor bune, a progreselor copiilor, în locul unei pedagogii a eșecului, a șablonismului, a rutinii tradiționale.

Receptivitatea și curiozitatea copilului, bogăția imaginației, tendința sa spontană către nou, pasiunea pentru fabulație dorința lui de a realiza ceva constructiv creativ pot fi “alimentate” și implinite efectiv pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări și antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea și cultivarea potențialului creativ propriu vârstei preșcolare.

Atmosfera stimulativa pentru creativitate presupune si o activizare specifica a copiilor prin angajarea lor in efortul de prelucrare si reorganizare a datelor degenerarea a unor sisteme sau configuratii noi prin asigurarea unui dinamism intelectual si afectiv opus orcaror tendinte spre inertie si platitudine

Ca strategie generala de actiune in stimularea creativitatii in invatamintul prescolar , este utila valorificarea in sistemul activitatilor instructiv-educative a conditiilor si principiilor invatarii de tip creativ. Invatarea creatoare presupune o serie de conditii privind stimularea creativitatii cum ar fi :

a) Antrenarea capacitatii de elaborare verbal expresiva a unor povestiri libere

sau cu inceput dat , dupa un sir de ilustratii,dupa o jucarie dupa un plan sau dupa o tema ,punind la dispozitie copiilor planse ,machete ,siluete ,jucarii.

b) Interpretarea independenta a unor imagini prin solicitarea de a le conferi cat mai multe titluri posibile .

c) Elaborarea independenta a unor istorioare ce se pot concepe plecand de la diverse modalitati de ordonare logica posibila a unui numar mare de imagini .

d) Desene libere in care sa se elaboreze nu numai o ideie tematica ,dar si unele modele posibile pentru decorarea anumitor spatii sau anumitor materiale .De exemplu am conceput o proba dandu-le copiilor cartonase cu zece patrate care reprezentau

“ batistute “ sau servetele ,basmalute pentru decorat, ei trebuiau sa dea cat mai multe si diferite solutii.Chipuri si forme abstracte ( obtinute la intimplare) ,gasirea asemanarilor cu lumea din jur, stimuland dezvoltarea imaginatiei,fanteziei,creativitatii:“Eu si lumeadinjurulmeu”, ”Un buchet de toamnă”,”Mama mea”,”Animalulindragit”

e)Analiza si interpretareadesenelorrealizate de copiiastfelincat sa se releveposibilitatile multiple de utilizare a formelor si culorilor.

f)Desfasurareadiferitelorjocurididacticesau a unor jocuri de rol care să antrenezegandireacreatoare

g)Analiza unor erori si a posibilitatilor multiple de prevenire a lor.

h)Enumerarea unor raspunsuri multiple la intrebari posibile (de tipul lui “de ce ?”)

pe care le pot formula copiii sau chiar (în situatii mai dificile)educatoarea

i)Utilizarea unor procedee de activizare a capacitatilor de creatie in plan verbal-expresiv cum ar fi:alcatuirea unor propozitii multiple plecand de la anumite cuvinte date;solicitarea de a formula propozitii cat mai frumoase si interesante, pentru a exprima o anumita idée sau tema data; solicitarea de acontinua in forme multiple anumite inceputuri de propozitii sau fraze, solicitari de tipul:”Dati cat mai multe exemple de jucarii;Enumerati cat mai multe obiecte care sunt sau pot fi rotunde etc.”

Aceste solicitari pot fi adaptate la contextual natural- concret al activitatilor curente din gradinita.

Este adevarat ca stimularea creativitatii, a originalitatii si a gandirii critice presupune o serie de riscuri pe care educatoarea trebuie sa si le asume, constienta fiind ca rezultatul final merita un asemenea prêt.

A.S. Macarenco aprecia inalt capacitatea pedagogului de a visa impreuna cu copii, de a-I pasiona prin visul sau , a-i ajuta sa vada “bucuria de maine”.

Stimularea potențialului creativ al preșcolarilor impune utilizarea unor strategii neprescrise care pun accentul pe antrenarea autentică și plenară a preșcolarului. Formative, din acest punct de vedere sunt strategiile euristice care implică preșcolarul în activitatea de descoperire, de rezolvare de probleme, de investigare a realității. La fel de importante sunt și strategiile creative care pun accentul pe spontaneitate, originalitate, gândire laterală, divergentă, analogică. Ambele categorii de strategii au efecte deosebite în planul capacității de reflecție, a capacității anticipative, evaluative precum și în planul structurilor motivaționale complexe.

Datorită specificului proceselor cognitive și voinței, care abia acum se constituie, preșcolarul are nevoie de îndrumare, control și ajutor. El nu poate să-și asume încă riscul învățării prin încercare și eroare. Acest lucru impune utilizarea unor strategii semi-euristice și semi-algoritmice. Stimularea potențialului creativ al preșcolarului impune utilizarea unor strategii care pun accentul pe antrenarea autentică și plenară a copilului, pe dezvoltarea autonomiei, a inițiativei, a gândirii sale critice.

Programul creative propusva duce la schimbareacomportamentuluicopiilorprintrecerea de la atitudinea de confort, imitație, memorare, la atitudinea de efort, elaborări, interpretăripersonale.

Conștientizarea de cătrecopii a propriuluipotențialcreativ care contribuie la dobândireaîncrederiiînforțeleproprii, la exprimareadorinței de a lucre câtmaimultpentru a se evidențiaprinprodusedeosebit de originale.

Disponibilitățile creative ale preșcolarilordovediteîncadrulantrenamentuluicreative devin o premisă a dezvoltăriicreativității, dacăsuntvalorificateșiîncadrulcelorlaltecategorii de activitate.

În cei 15 ani de experiență didactică, am utilizat metode, tehnici și procedee care le-au oferit copiilor posibilitatea unei concentrări integrale a potențialului lor intelectual și cretiv în activitățile de cunoaștere, le-au oferit ipoteza unei educații cu caracter „divergent”, care le-au lăsat copiilor posibilitatea de a se exprima „spontan”, de a descoperi și produce noul, originalul, într-o gândire creativă, rapidă, critică și eficientă.

Aspectele pe care le-am urmărit‚ au fost centrate pe următoarea problemă:” Cum să descopăr prezența creativității individuale și de grup, ca, mai apoi, s-o dezvolt prin diferite mijloace educaționale?”

În acest sens mi-am fixat câteva obiective care mi-au condus întregul proces de creație cu copiii:

identificarea și aplicarea de metode și principii de stimulare a creativității, altele decât cele tradiționale

folosirea de tehnici noi, ieșite din „tiparul curricular”

inițiativa personală in procesul educației

respectarea imaginației și-a ideilor inedite

autoînvățarea

stimularea copilului de ambianța sa socială și încurajarea demersurilor sale imaginative

aprecierea produsului creativ

acordarea unei largi libertăți individuale

urmărirea creației de calitate și nu doar performanța

sublinierea valorii ideilor pe care le emit copiii

găsirea de utilizări produselor create

Prezint în continuare câteva aplicații ale metodelor interactive de grup pe care le-am desfășurat cu preșcolarii, contactul nemijlocit al copiilor cu activitățile desfășurate sporind eficiența demersului educațional, dat fiind marea disponibilitate a celor mici de a descoperii și asimila tot ceea ce stârnește curiozitatea lor vie, finalitatea constând în dobândirea unor comportamente: de a fi mai buni, mai sensibili față de ambient, mai plini de solicitudine, de a acționa mai disciplinat, mai responsabil, mai plini de inițiativă și mai promți în respectarea unor norme și reguli ale actului creativ.

Este foarte important să educăm imaginația și creativitatea copiilor pentru că a fi un om imaginativ înseamnă să te poți adapta în situații diverse. O metodă didactică de educare a creativității copilului este ,,metoda pălăriilor gânditoare,, aceasta este o tehnică interactivă, de stimulare a creativității participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare:alb, roșu, galben, albastru și negru. Membrii grupului își aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care definește rolul: pălăria albă este neutră, participanții sunt învățați să gândească obiectiv, pălăria roșie dă frâu liber sentimentelor, oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor. Pălăria neagră este perspectivă gândirii negativiste, pesimiste, pălăria galbenă este simbolul gândirii pozitive și constructive, al optimismului. Cel ce stă sub pălăria verde trebuie să fie creativ. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creație. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei și cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre definește problema și conduce întrebările, reconcentrează informațiile p parcursul activității și formulează ideile principale și concluziile la sfârșit. Monitorizează jocul și are în vedere respectarea regulilor. Acest nou tip de metodă de predare-învățare este un joc în sine. Copiii se împart în șase grupe – pentru șase pălării. Ei pot juca și câte șase într-o singură grupă. Împărțirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat, iar cele șase pălării să fie frumos colorate, să-i atragă pe elevi.

Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competențele inteligenței lingvistice, inteligenței logice și inteligenței interpersonale.

Starbursting(eng. ,,star,,=stea; eng. ,,burst,,=a exploda), este o metodă nouă de dezvoltare a creativității, similară brainstormingului. Scopul metodei este de a obține cât mai multe întrebări și astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativității individuale și de grup.Organizată în grup, starbursting facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum brainstormingul dezvoltă construcția de idei pe idei. Modul de procedare este simplu: se scrie problema a cărei soluție trebuie ,, descoperită,, pe o foaie, apoi se înșiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul ce?, când?, cum?, de ce ? – unele întrebări ducând la altele din ce în ce mai complexe care necesită o concentrare tot mai mare.

Brainstorming-ul s-au,, evaluarea amânată,, ori ,, furtuna de creiere,, este o metodă interactivă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuțiile purtate între mai mulți participanți, în cadrul căreia fiecare vine cu o mulțime de sugestii. Rezultatul acestor discuții se soldează cu alegerea celei mai bune soluții de rezolvare a situației dezbătute. Calea de obținere a acestor soluții este aceea a stimulării creativității în cadrul grupului, într-o atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării. Specific acestei metode este și faptul că ea cuprinde două momente: unul de producere a ideilor și apoi momentul evaluării acestora( faza aprecierilor critice). La clasele mici posibilele teme pentru o asemenea dezbatere de grup sunt legate de crearea de reguli și obținerea de soluții cu aplicabilitate largă, valabile întregii clase: întocmirea regulamentului de ordine interioară al clase, al școlii, obținerea de calificative mai bune la anumite discipline, aranjarea sălii de clasă.

Metoda (6-3-5)– asemănătoare cu brainstorming-ul, doarcăcopiiisuntîmpărțițiîngrupuri de 6 persoane, în care fiecarepropune 3 ideiîntr-un timp maxim de 5 minute. Ideileoriginalesunt notate pefoile de hârtie care circulăîntreparticipanțipânăcândfiecaregrupprimeștefoaiasaproprie cu toatecompletărilecelorlaltegrupuri. După 5 minute, fișaestetrecutăunui alt grup care adaugăalteideiîncoloane sub celelalte. Conducătorul strange foile, le citeșteînfațatuturorși se discutăpentru a se hotărî care din propunerisă fie însușită.

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente.

Copilul este un proiect “aruncat” în lume, aflat într-o stare de “facere”, pentru ca apoi, devenit adult, să se formeze continuu de-a lungul vieții.”Fenelon compară creierul copilului cu o lumânare aprinsă expusă în bătaia vântului care determină tremurul acestei mici flăcări”. Spiritul contemporan trebuie să facă față unor mari sfidări: explozia informațională, stresul accelerarea ritmului vieții, creșterea gradului de incertitudine. Aceste argumente duc la o nouă ecologie educativă, care presupune dezvoltarea unei gândiri de tip holistic, a unor competențe de procesare informațională, dezvoltarea memoriei vii. Rolul învațătorului în procesul de modelare a omului este poate cel mai important. Punând-și elevii în situații variate de instruire, el transformă școala “într-un templu și un laborator”(M. Eliade ).

Activitățile desfășurate i-au determinat pe copii ca, prin activitatea proprie, directă, cu materiale variate, să găsească, să formuleze, să intuiască o relație între ele, sau dimpotrivă, cunoscând unele relații să le aplice în condiții noi, cu noi materiale, dând astfel un contur special trăsăturilor gândirii creative puse în slujba frumosului.

Așadar, dezvoltarea unui comportament creativ nu se poate realiza numai prin acțiunea unui factor izolat, oricât de laborios ar fi el organizat ci presupune racordarea la circuitul creativității a întregii ambianțe în care trăiește ființa umană. Forțele creative ale pre școlarului se formează și se dezvoltă numai în climatul ludic. « Pentru copil aproape orice activitate este joc.

Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire în consecință poate să acționeze» spune E. Claparede , iar Iuliu Ra țiu în opera „ Insemnari de scriitor”arată că: "În fața lor vor apare culmile necunoașterii, vor trebui să înfrunte deșertul neștiinței și nisipurile înșelătoare ale comodității , se vor lovi de arșița îndoielilor și vântul năprasnic al confruntărilor , dar până la urmă, la tradiționala rubrică din catalogul vieții , va fi înscrisă nota de OM – participant devotat la uluitoarea expediție pe care o va face de la EU – la NOI – spre deplina afirmare a țelurilor noastre , a unei societăți pentru care învățătura, munca, cizelarea și desăvârșirea personalității reprezintă suprema satisfacție.

III.5. Modalități concrete de aplicare a metodelor interactive de grup. Exemplificări.

Proiecte de activitate integrată în care am aplicat cu succes metode interactive de grup:

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

EDUCATOARE: RĂILEANU MIHAELA

UNITATEA: G.P.P. „Pinocchio” – FĂLTICENI

GRUPA: nivel II

TEMA ANUALĂ DE ÎNVĂȚARE: Când / cum și de ce se întâmplă?

TEMA PROIECTULUI: „Apa și tainele ei”

TEMA ACTIVITĂȚII: „ Apa – element primordial al vietii”

MODELUL INTEGRĂRII: polarizat

ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE:

ADP: „Picăturile de apă sunt harnice”

ALA 1: „Apa în natură” – citire de imagini

„Ce se întâmplă cu apa? „ – experiment

„Castele” – nisip și apă

ALA2: „Podul de piatră” – Joc de mișcare

ADE: DLC – Povestea picăturii de apă

D.S. – „Apa și utilitatea ei”

TRANZIȚIE: „Picăturile zglobii” – Joc de mișcare

„Picăturile de apă la înviorare”

RUTINE: – Mă pregătesc pentru activitate (exersarea unor deprinderi de muncă gospodărească)

Servim masa: „Sănătoși cu toți să fim

Trebuie să ne-ngrijim

Mâinile noi le spălăm

Și la masă apoi plecăm”

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

Însușirea unor cunoștințe științifice despre apă și rolul acesteia, prin evidențierea unor proprietăți caracteristice ei.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

ALA:

să înțeleagă cele două fenomene: evaporarea și condensarea;

să cunoască unele din utilizările apei în natură (om, plante, viețuitoare);

să respecte regulile jocului propus;

ADP: – să învețe să se prezinte și să-și salute colegii

să denumească ziua săptămânei, data, luna și fenomenele specifice anotimpului;

să comunice întâmplări trăite, impresii, sentimente în legătură cu tema discutată;

ADE: D.L.C.

să-și îmbogățească vocabularul activ cu cuvintele: evaporare, condensare;

să formuleze întrebări de tipul: CE? CINE? UNDE? CÂND? DE CE?

să coopereze în formularea întrebărilor și expunerea raspunsurilor;

D.S.

să înțeleagă relații cauzale între acțiuni, fenomene prin realizare de experimente;

să comunice idei, impresii pe baza observărilor efectuate;

să cunoască utilizările apei (întreține viața pe pământ – om, plante, viețuitoare), produce curent electric, cale de circulație pentru vapoare, întreține sănătatea omului;

să-și dezvolte spiritul de observație, gîndirea logică prin interpretarea cauzală a fenomenului;

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: conversația, observația, experimentul, învățarea prin descoperire, cvintetul, explozia stelară, brainstorming-ul, schimbă perechea.

Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialelor, aplauze, mișcarea

Resurse materiale:

BIBLIOTECĂ: imagini semnificative ( a unui râu, a unei mati cu vapoare și oameni la plajă, imaginea unui copil care se spală pe mâini, a unei hidrocentrale)

ȘTIINȚĂ: reșou, vas cu capac, pahar gol, pahar cu apă

NISIP ȘI APĂ: apă, nisip, scoici, lopățele, bărcuțe – jucării, forme nisip

Forme de organizare: frontal, pe grupuri mici, individual.

BIBLIOGRAFIE:

Curriculum pentru învățământul preșcolar – M.E.C.I. – 2009

„Metode interactive de grup” – Silvia Breben, Elena Gonea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga – Editura ARVERS – 2002

„Activități bazate pe inteligențe multiple” – Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Gonea

„Activitatea integrată din grădiniță” – Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar.

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

Copiii vor găsi în sala de grupă (sub formă de surpriză), materialele necesare pentru cele trei sectoare deschise: se vor citi imagini, copiii fiind ajutați să descopere utilitatea apei; se va urmări exprimarea corectă în propoziții; se vor construi castele în nisip, bineînțeles utilizându-se și apa. (combină nisipul cu apa pentru a vedea actiunea apei asupra solului.); se vor experimenta fenomene precum evaporarea și condensarea. Vom avea ca materiale: reșou, vas cu apă și pahare. În timpul fierberii copiii observă evapoarea apei sub forma aburului (vapori mici de apă). Se acoperă vasul cu un capac rece. Când se ridică capacul se observă că are mici picături de apă. Aceste picături cad ca și ploaia. Vaporii s-au transformat în apă (fenomenul condensarea). Se va măsura apa din vas, constatându-se că este mai puțină. Se explică copiilor fenomenul ploaia.

În zilele călduroase de vară vaporii de apă se ridică în atmosferă. Ajunși sus întâlnesc un strat de aer mai rece și se transformă în apă, apoi cad pe pământ sub formă de ploaie.

Toți copiii vor primi ca stimulent un ecuson cu imaginea unei picături de apă.

RUTINĂ: „Ne spălăm, ne îngrijim și apa n-o risipim!” (exersarea deprinderii de igienă personală și economisire a apei – acestă deprindere va fi exersată permanent). Întorși de la masă, copiii vor face înviorare.

TRANZIȚIE: Pic, pic, plouă

Cade ploaia pe furiș

Plouă pe acoperiș …

Activitatea continuă cu „Întâlnirea de dimineață”. Copiii se vor saluta, apoi se va face prezența. Astăzi este soare, picăturile de apă sunt harnice. Câteva fetițe vor uda florile din sala de grupă, asemănându-se cu picăturile de apă adevărate care ajută florile, toate plantele să crească. În acest timp alt copil va completa calendarul naturii cu data și fenomenele specifice. Se va sublinia ajutorii căldurii și luminii soarelui asupra naturii.

NOUTATEA ZILEI: În această săptămână se va face o vizită la Muzeul Apelor care se află în apropierea grădiniței.

TRANZIȚIE: „Picăturtile zglobii” – Joc de mișcare. Copiii revin în sala de grupă și vor asculta „Povestea picăturii de apă” – ANEXA 1. După expunerea conținutului, evaluarea poveștii se va face cu ajutorul metodei – Explizia stelară. Se vor forma cinci echipe în funție de cele cinci întrebări: CE?, CINE?, UNDE?, CÂND?, DE CE?.

Ce face ploaia? (udă pământul, curăță aerul)

Ce este apa? ( o bogăție a planete)

Cine absoarbe apa din pământ? (rădăcinile plantelor)

Cine își are casa în apele râurilor?(peștii și alte viețuitoare)

Umde ajunge apa care pătrunde mai adânc? (în fântâni, se formează izvoare)

De ce se evaporă apa? (căldura soarelui o face sp se transforme în vapori de apă)

Când se transformă aburii în apă? (când întâlnesc un aer mai rece)

Evaluarea activității desfășurată în această zi se va face cu ajutorul a două metode: cvintetul și jurnalul grafic.

Copii se vor împărți în două echipe. O echipă va crea o poezie, iar cealaltă va completa jurnalul grafic.

Ca moment recreativ voi desfășura jocul de mișcare „Podul de piatră”. Se vor aprecia răspunsurile copiilor și comportamentul lor la activitate.

PROIECT DIDACTIC INTEGRAT

DATA:

EDUCATOARE: Răileanu Mihaela

TEMA DE STUDIU: Cine sunt/suntem?

TEMA PROIECTULUI: UNIVERSUL FAMILIEI MELE

SUBTEMA: SI EU SUNT DE FOLOS

DOMENII EXPERIENTIALE: Domeniul Stiinta si Domeniul Om si Societate

DENUMIREA ACTIVITATILOR: Cunoasterea mediului si Activitate practica

FORMA DE REALIZARE: Activitate integrata

TEMA ACTIVITATII: “Casa mea, familia mea”

TIPUL ACTIVITATII: Consolidare

SCOPUL ACTIVITATII:

Consolidarea si sistematizarea cunostintelor copiilor referitoare la familie, transpunand intr-o lucrare individuala cunostintele dobandite;

OBIECTIVE OPERATIONALE:

– sa enumere membrii familiei din imaginea prezentata;

sa denumesca activitatile desfasurate de fiecare membru al familiei;

sa alcatuiasca cat mai multe intrebari pe baza continutului imaginii, folosind pronumele interogative:”CE?”,”CINE?”,”CAND?”,”UNDE?”,”DE CE?”;

sa lipesca siluetele umane pe suport conform cerintelor;

sa se organizeze pe grupuri si sa colaboreze intre ei;

sa manifeste spirit de echipa;

STRATEGII DIDACTICE:

METODE SI PROCEDEE:conversatia, explicatia, descrierea, dialogul, brainstorming, analiza, explozia stelară.

MIJLOACE DE INVATARE:1 stea mare, 5 stele mici, tablou ce reprezinta familia, cinci săgeți, stelute mici, siluiete umane de hartie (tata, mama, fetita, baietel din hartie decupate diferite culori),lipici, foi albe, lensule de intins lipiciul.

DURATA:70 minute

FORMA DE ORGANIZARE:Pe grupe, frontal

LOCUL DE DESFASURARE: Sala de grupa

BIBLIOGRAFIE:

Breben S., Gancea E.,Ruiu G.,Fulga M.-Metode interactive de grup-Ghid metodic-Editura Arves,Craiov

Curriculum pentru invatamant preprimar(3-6/7 ani)

Preda V., Dumitrana M., Programa activitatilor instructive educative in gradinita de copii,Ed.V &I Integral, Bucuresti, 2000

PROIECT DIDACTIC

EDUCATOARE:RĂILEANU MIHAELA

UNITATEA:G.P.P. „Pinocchio” – FĂLTICENI

Nivelul/: – I/

Tema anuală de învățare : Cum este, a fost și va fi aici pe pământ

Tema săptămânii: Fiecare copil are o familie

Tema activității : Sărbătorim un coleg

Modelul integrării : polarizat

Elementele componente ale activității integrate: ADP, ALA, ADE – DȘ, DEC

ADP : Intâlnirea de dimineață – „Bună dimineața! La mulți ani Dragoș!” Eveniment: ziua unui coleg

– completarea prezentei , completarea Calendarului naturii

-Mesajul zilei: „Să ne simțim bine împreună!”

ALA 1 :

A– Împachetăm cadouri – ambalarea unor cutii de carton cu hârtie colorată, legarea cu panglici pentru a obține un ambalaj de sărbătoare;

B – Felicitare – realizarea unei felicitări pentru a fi oferită colegului sărbătorit;

Ș – Cum se face un tort? – ansamblarea și ornare unui tort;

ADE DȘ – „ Decorăm sala de grupă cu cadouri și baloane colorate” – (grupe de obiecte după culoare, mărime, formă)

DEC – „Baloane de ziua lui Dragoș” – pictură – (pata de culoare)

ALA 2 : Petrecem în pași de dans

Tranziții – „La mulți ani!” – cântec

Rutine- Singurel mă pregătesc de activități:

– Pot sa las curat la locul de lucru – exersarea unor deprinderi de muncă gospodăreasca

– Imi aranjez singur scaunelul – exersarea unor deprinderi de ordine si disciplina,

Scopul activității: educarea unui comportament adecvat în situații diverse; evaluarea inițială a cunoștințelor referitoare la formarea grupelor de obiecte după criteriul formei, culorii, mărimii, a realizării de comparații între grupe; evaluarea inițială a deprindeilor specifice picturii – foosirea corectă a instrumentelor, obținerea unor forme, aspectul estetic al lucrării;

Obiective operaționale:

ADP:

sa exerseze deprinderea de a relaționa cu colegii, de a folosi formule de adresare in contexte diferite;

sa colaboreze/ interrelationeze in cadrul grupului in vederea executarii cu succes a sarcinii;

ALA :

să-și formeze deprinderea de a împacheta hârtia și de a lega panglica;

să aranjeze estetic elemente componente și mesaje adecvate pentru a realiza o felicitare;

să ansambleze părțile componente și să orneze un tort de aniversare;

să excute mișcări ritmice sugerate de muzică;

DS:

sa formeze grupe de obiecte după criteriul formei, culorii, mărimii;

să compare grupele de obiecte între ele;

DEC:

sa compună un spațiu plastic;

să obțină forme spontane folosind pata de culoare;

Strategii didactice:

Metode și procedee: – observația, conversația, explicația, exercițiul, munca independentă, munca în perechi, piramida și diamantul, diagrama Venn.

Elemente de joc: – surpriza, mișcarea, aplauzele, mânuirea materialelor, stimularea.

Resurse materiale:

A – cutii de carton de dimensiuni diferite, hârtie colorată, panglici,

B – carton, carioci, imagini decupate

Ș – blat de tort, cremă de vanilie, bombonele decor, lumânări

DȘ – cadouri împachetate, baloane, flori

DEC – acuarele, pensoane, foi de desen

Forme de organizare: – în grupuri mici, frontal, individual.

Durata: o zi

Bibliografie:

٭ Silvia Breben,Georgeta Ruiu,Elena Goncea- Ed.Reprograph – 2007 ,,Activități bazate pe înteligențe multiple”-

٭ Laurenția Culea, Angela Sesovici, Filofteia Grama „ Activitatea integrată din grădiniță ”

٭ Golu, Pantelimon, Verza, Emil‚ – „Psihologia copilului ”, E.D.P., București, 1994

٭ Mateiaș, Alexandra – „Pedagogie pentru învățământul preșcolar”, E.D.P., 2003

٭ Lespezeanu, Monica – „Tradițional și modern în învățământul preșcolar românesc”, Editura Omfal Esențial, București, 2007

٭ „Curriculum pentru învățământul preșcolar” ,E.D.P.H., Editia 2009, Bucuresti

Scenariul activității

La sosirea în sala de grupă copiii vor găsi la centru tematic un mănunchi de baloane colorate. Vor denumi culorile, le vor număra, fiecare pe rând atunci când vine la grădiniță, aflând astfel că astăzi este ziua unui coleg și că acele baloane reprezintă surpriza mea pentru a marca acest eveniment. Copiii vor fi îndrumați spre centrele deschise, unde vor pregăti și ei niște surprize pentru colegul lor: la Bibliotecă vor confecționa o felicitare pe care eu le promit că-i voi ajuta să scrie un mesaj pe care mi-l vor spune ei; la Științe vor deveni mici bucătari care vor face un tort, explicând apoi colegilor cum au procedat și din ce l-au făcut; la Arte vor împacheta cadouri încercând să asorteze culoarea ambalajului cu cea a panglicii pentru a obține un cadou frumos. De altfel li se va explica importanța realizării tuturor lucrărilor de calitate, deoarece ziua de astăzi este festivă și ea trebuie să fie pe placul tuturor și să rămână în mintea sărbătoritului ca un eveniment deosebit.

Evaluarea secvențială a activității pe centre se va realiza astfel: A – colegii care au lucrat în celelalte două centre vor alege cele mai frumoase cadouri, motivându-și alegerea, Ș – copiii bucătari vor realiza diagrama Venn pentru blat și cremă, găsind caracteristici comune și individuale, explicând apoi colegilor; B – se va realiza o expoziție cu felicitările confecționate, iar copiii le vor spune colegilor mesajele pe care le-au dorit a fi scrise pentru colegul lor, în vreme ce eu le voi nota pe fiecare pe felicitarea aferentă .

Până se răcește tortul la frigider pentru a pute fi servit, copiii vor face “Întâlnirea de dimineață”. Salutul: fiecare copil îi va spune “Bună dimineața” și “La mulți ani!” lui Dragoș, acesta trebuind șă le răspundă adecvat. Dragoș împlinește 5 ani, el trebuind să le arate copiilor pe degete ce înseamnă acest lucru. Apoi fiecare copil va arăta și verbaliza propria vârstă. Prezența: fiecare copil va primi o floare pe care trebuie șă o ofere în dar, fetițele de culoare roșie, băieții de culoare albă. Dragoș va număra florile primite în total, apoi pe cele roșii și albe, toată grupa aflând astfel câți copii sunt prezenți. Pentru confirmare o fetiță va număra băieții și un băiat va număra fetițele, consemnând pe panoul de prezență numărul copiilor prezenți, descoperindu-i pe cei absenți. De aemenea se va nota în Calendarul naturii ziua, data, cum este vremea, marcându-se evenimentul printr-o fundiță colorată, pe care va fi scris numele sărbătoritului.

Urmează servirea gustării și gimnastica de înviorare .

După aceea îi voi anunța pe copii că trebuie să organizăm o petrecere. Dragoș va povesti cum a fost organizată petrecerea din familia sa. Așa vom afla ce trebuie să facem și noi. Vom începe prin a orna sala de grupă. Facem împreună un inventar de resurse: avem baloane, cadouri, flori, tacâmuri și pahare pentru masa festivă. Ne rămâne un afișier gol! Hotărâm că trebuie umplut cu cele mai frumoase tablouri cu tema : “Baloane de ziua lui Dragoș”. Copiii iau loc la măsuțe și primesc materialele necesare. Le demonstrez modul de lucru, după care ei vor porni la treabă. La final se va realiza discutarea și aprecierea lucrărilor în perechi, fiecare copil schimbând lucrarea cu colegul său. În vreme ce lucrările se usucă facem o repetiție a cântecului “La mulți ani!”, apoi trecem la ornat sala. Se va alcătui grupa baloanelor, a florilor. Se va realiza comparația între cele două grupe. Se vor grupa baloanele și florile după criteriul culorii, se va face comparație să vedem care grupă are cele mai multe, mai puține sau tot atâtea elemente.Apoi baloanele se vor lega alternetiv baloane, se vor așeza flori de aceeași culoare în două vaze. În jurul acestora se vor aranja cadourile – cele mai mici și cele mai mari. Lucrările desenate se vor așeza pe panou: fiecare copil își va lua lucrarea în mână, apoi se vor grupa câte trei la un loc, venind spre educatoare, care va afișa lucrările. Apoi se va pune masa: pentru fiecare copil o farfurie va fi așezată de cătreun copil. Un alt copil va număra și va vedea dacă dunt suficiente; apoi pentru fiecare farfurie se va așeza un pahar, un șervețel, o linguriță. Pentru a primi tortul pe frigider este un “rebus” care trebuie completat – piramida “Un sărbătorit”. Copiii vor completa rebusul, apoi se vor așeza pe scăunele pentru a-l servi.

Se va cânta “La mulți ani!” cu lumânările aprinse, Dragoș suflând în lumânări.

După servirea tortului urmează petrecerea cu dans, glume, ghicitori, oferirea cadourilor și a felicitărilor. Copiii vor fi solicitați la final să facă aprecieri a modului în care s-a petrecut ziua, acestea consemnându-se în jurnalul grupei.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

DATA: 6 iunie 2013

PROPUNATOR : prof. Răileanu Mihaela

UNITATEA DE INVATAMANT: G.P.P.,,PINOCCHIO”- Fălticeni

GRUPA : Nivel II ,,FLUTURAȘII”

TEMA ANUALA:,, Cand, cum si de ce se intampla”

TEMA SĂPTĂMÂNII: ,,Roata anotimpurilor”

TEMA ACTIVITATII : ,,Anul și fiicele lui”

ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE :

ALA1 :Știință : ,,Labirint”/,,Găsește jetonul potrivit cuvântului scris”

Artă: ,,Pălăriile anotimpurilor”; /,, Copacul în cele patru anotimpuri”

Nisip și apă : ,,Tabloul anotimpurilor “

ADE : DLC : ,,Cele patru anotimpuri”, de Eugen Jianu- povestirea

educatoarei .

SCOPUL ACTIVITATII : Dezvoltarea comunicării orale, situaționale/ comportamentale pe baza formării de deprinderi specifice de muncă intelectuală prin valorificarea cunoștințelor preșcolarilor despre anotimpuri.

OBIECTIVE OPERATIONALE :

– să se exprime verbal, gestual, acțional într-o situație dată ;

– să asculte cu atentie conținutul poveștii receptând mesajul transmis de text;

– să povestească secvențe din poveste folosind un limbaj expresiv;

– să așeze personajele în ordinea cronologică a evenimentelor din poveste;

– să completeze corect fișele de lucru, respectând sarcina de lucru;

– să interrelationeze în cadrul grupului , în vederea executării corecte a sarcinii primite,

– să realizeze lucrări folosind deprinderi și tehnici de lucru învățate (lipire, rupere,confecționare, asamblare) utilizând în mod corespunzător materialele puse la dispoziție;

– să dea utilitate produselor obținute,

– să participe cu plăcere la activitate adoptând un comportament adecvat contextelor ludice.

STRATEGII DIDACTICE :

Metode si procedee : povestirea, conversația, explicația, expunerea, munca individuală, munca în echipă, învățarea prin cooperare, jurnalul grafic, exercițiul, jocul , elemente de dramatizare

Elemente de joc : surpriza, descoperirea materialelor, mânuirea materialelor, mâna oarbă, aplauze, grupări și regrupări, închiderea și deschiderea ochilor, stimulente, sunetul clopoțelului.

Rersurse materiale: nisip și apă, tăvi, bețișoare, pietre , scoici, frunze, flori, fulgi, siluete de copaci, chipurile anotimpurilor, pălării, lipici, șervețele umede, coli de hârtie A3, carioca, jetoane, panou, coli albe, videoproiector, CD, stimulente

Forme de organizare : frontal, pe grupuri, individual

Durata: o oră

BIBLIOGRAFIE :

1. M.E.C.-,, Curriculum pentru invatamantul prescolar”- aprobat O.M. Nr. 5233, din 01.09.2008

2. L. Culea , A.Sesovici , F. Grama, M. Pletea, D. Enescu, N. Anghel, 2008 -,,Activitati integrate din gradinita”, Bucuresti, Ed. D.P. House

3. S. Breben, E. Gorgea, G. Ruiu, M. Fulga, 2007 -,,Metode interactive de grup- ghid metodic” , Craiova, Ed. Arves

4. D. Raileanu, D. Vieriu, I. Alexa, 2010 – ,,Proiectarea pas cu pas”, Ed. Diamant, Pitesti

SCENARIUL ACTIVITĂȚII INTEGRATE

Copiii intră în sala de grupă și se așează în semicerc pe scăunele.

Se poartă o discuție referitoare la anotimpurile anului și specificul lor și vor fi introduse elementele surpriză (Bătrânul An și Anul Nou -marionete), care le adresează un mesaj copiilor:

,, Dragi copii, știți cine suntem noi?

Să ne prezentăm!

Eu sunt Bătrânul An și împreună cu prietenul meu Anul Nou, am venit în grădinița voastră pentru a vă cere ajutorul.Nu reușesc să-l fac pe Noul An să înțeleagă care îi este rostul pe pământ.

De aceea, vă rog să-mi ascultați povestea de pe CD-ul găsit și să-l ajutați împreună cu doamna educatoare să se descurce în recunoașterea anotimpurilor. Succes !”

Se precizează titlul poveștii „Cele patru anotimpuri”, de Eugen Jianu- (Anexa 1) și se cere copiilor să asculte cu atenție povestea și să urmărească personajele pentru ca mai apoi să poată reproduce ei povestea.

În timp ce la videoproiector se derulează imaginile poveștii, educatoarea va expune conținutul acesteia.

După receptarea textului poveștii, o scurtă discuție condusă de educatoare evidențiază momentele principale ale acesteia, explică cuvintele neînțelese de copii (arșiță, sfătos, șugubeață etc. ) și marchează specificul fiecărui anotimp.

Se cere copiilor să repovestească fragmentele din povestea prezentată, folosind expresii din text, urmărindu-se atât exprimarea verbală corectă din punct de vedere gramatical, cât și exprimarea nonverbală (mimică , gesturi).

Bătrânul An îi ,,șoptește “ educatoarei că misiunea lui a luat de mult sfărșit, dar a mai stat puțin timp alături de prietenul său. Nu este convins însă că acesta se va descurca bine , dacă ,,micii fluturași “ nu îl vor ajuta demonstrându-i cum este fiecare anotimp.

Se cere copiilor să-și ia rămas bun de la Bătrânul An în ritmuri muzicale (TRANZIȚIE : ,,În pădure “).

Prin metoda ,,mâna oarbă “, copiii sunt împărțiți în grupuri mici, la mese, după ecusoanele alese. Se intuiesc materialele de lucru prezentate sub formă de surpriză și se explică sarcinile de lucru :

Confecționăm pălăriile anotimpurilor și copacul în cele patru anotimpuri (lipire) (artă);

Scriem diverse cuvinte, căutăm și așezăm jetonul corespunzător cuvântului scris și rezolvăm labirinturi (știință);

Realizăm tabloul celor patru anotimpuri (desen pe nisip ).

Se cere copiilor să rezolve cât mai corect sarcinile de lucru, să colaboreze, să interrelaționeze în cadrul grupului pentru finalizarea acestora.

După finalizarea sarcinilor,se analizează lucrările și se apreciază pozitiv modul de lucru al copiilor.

TRANZIȚIE – ,,Caută obiectul pierdut “

Noul An ,,șoptește “educatoarei câteva cuvinte prin care mulțumește copiilor pentru ajutorul dat și îi roagă pe aceștia să îi mai prezinte o dată fiecare anotimp în parte , întocmai ca în poveste.

Se cere copiilor să reamintească :

-titlul poveștii ;

-personajele întâlnite;

-câte anotimpuri are un an și care sunt acestea.

Sub îndrumarea educatoarei, preșcolarii grupează lucrările realizate asociindu-le corect cu anotimpul corespunzător. Se cere fiecărui grup să-și desemneze un reprezentant care să interpreteze rolul anotimpului respectiv folosind cuvinte și expresii din poveste. Pălăria corespunzătoare anotimpului interpretat va fi purtată de reprezentantul grupului pentru a întări spusele acestuia.

Activitatea se încheie cu completarea jurnalului grafic

. Noul An le aduce copiilor 4 coli A3 pe care sunt desenate mai multe căsuțe. El îi roagă pe copii să se grupeze în jurul acestora. Pe fiecare filă el așază un simbol al unui anotimp. Le prezintă materialele și le comunică sarcina de lucru- timp de 5- 10 min. fiecare grup va colabora pentru a completa în jurnalul grafic desenând, folosindu-se de jetoanele scrise la ALA 1, sau de imaginile tematice puse la dispoziție. Expirarea timpului acordat este marcată de Noul An prin sunetul unui clopoțel. Se evaluează și se notează filele de jurnal. În limita timpului, va fi scris titlul jurnalului, care va coincide cu titlul poveștii învățate.

Copiii vor dărui jurnalul Noului An, pentru a-l ajuta să țină minte ordinea anotimpurilor.

Personajul Noul An va aprecia rapiditatea în gândire, promptitudinea răspunsurilor și comportamentul copiilor în timpul activității.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

DATA:

PROPUNATOR : prof. Răileanu Mihaela

UNITATEA DE INVATAMANT: G.P.P.,,PINOCCHIO “- Fălticeni

GRUPA : Nivel I (mică)

TEMA ANUALA:,, Cand, cum si de ce se intampla ?”

TEMA PROIECTULUI: ,,Iarna in povesti”

TEMA ACTIVITATII : ,, Omul de zapada si prietenii !”

ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE :

ALA1 :Constructii: ,,Castelul omului de zapada “

Joc de masă : ,,Din jumatate intreg”

,,Jocul umbrelor”

Artă : ,, Peisaj de iarnă “ -machetă

ADP : ,,Prietenii omului de zapada“

ADE : DLC+DS : ,,Omul de zapada si prietenii”- (povestirea educatoarei; Joc exercitiu)

ALA 2 : ,,Dansul oamenilor de zapada “ -divertisment

TIPOLOGIA : mixtă

SCOPUL ACTIVITATII : Consolidarea cunostintelor,priceperilor si deprinderilor referitoare la elemente specifice anotimpului iarna, prin valorificarea situatiilor de invatare interactive apartinand unor domenii diferite ale cunoasterii.

OBIECTIVE OPERATIONALE :

– să asculte cu atentie conținutul poveștii ;

– să povestească secvențe din poveste;

-sărăspundă la întrebările adresate formuland propoyitii simple ;

– să așeză personajele în ordinea cronologică a evenimentelor din poveste;

-să grupeze obiectele după mărime, formă, culoare ;

-să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr;

-să se grupeze/regrupeze în funcție de criteriul dat ;

-să reconstituie întregul din părți componente;

– să obțină efecte plastice prin diferite tehnici de pictură specifice domeniului artistico-plastic (dactilo-pictură) ;

– să interrelationeze în cadrul grupului , în vederea executării corecte a sarcinii primite,

– să exprime păreri, impresii în diferite etape ale zilei.

STRATEGII DIDACTICE :

Metode si procedee : povestirea, conversația, explicația, observația, demonstrația, exercuțiul, exemplul, mâna oarbă, ,,Piramida “, expunerea, jocul exercițiu, jocul de mișcare.

Elemente de joc : surpriza, mânuirea materialului, aplauze, grupări și regrupări, închiderea și deschiderea ochilor, stimulente, aplauze.

Rersurse materiale: jetoane cu personaje din poveste, cu oameni de zăpadă, cu brăduți, fulgi, jetoane cu cifre,lipici,fotografiile copiilor, calendarul naturii, simboluri, acuarele, pensule, șervețele, recipiente apă, D.V.D., C.D., mascota,, Om de zăpadă “, costume pentru oameni de zăpadă.

Forme de organizare : frontal, pe grupuri, individual.

Durata o zi

BIBLIOGRAFIE :

1. M.E.C.-,,Noul curriculum pentru invatamantul prescolar”- aprobat O.M. Nr. 5233, din 01.09.2008

2. L. Culea , A.Sesovici , F. Grama, M. Pletea, D. Enescu, N. Anghel, 2008 -,,Activitati integrate din gradinita”, Bucuresti, Ed. D.P. House

3. S. Breben, E. Gorgea, G. Ruiu, M. Fulga, 2007 -,,Metode interactive de grup- ghid metodic” , Craiova, Ed. Arves

4. D. Raileanu, D. Vieriu, I. Alexa, 2010 – ,,Proiectarea pas cu pas”, Ed. Diamant, Pitesti

La intrarea in grupa copiii isi exprima bucuria de a se reintalni cu personajul îndrăgit de ei- ,,Omul de zapada”(o mascota) asezat langa ,,Centrul tematic”.

Langa mascota se afla o palarie din care copiii vor extrage cate un simbol. In functie de simbolul ales ,copiii se grupeaza la centrele de activitate (mana oarba).

Se va anunta tema zilei ,,Omul de zapada si prietenii”. Li se va spune ca omuletul de zapada de la ,,Centrul tematic” este trist ca nu are prieteni, ei trebuie sa fie alaturi de el pentru a-l ajuta si pentru a-l inveseli.

La ,,Arta“, cu materialele puse la dispozitie copiii vor avea de realizat un ,,Peisaj de iarna”folosind tehnica asamblarii,lipirii, dactilopicturii.

La ,,Joc de masa” copiii vor avea de realizat :,,Jocul umbrelor” si ,, Din jumatate intreg”.

La ,, Constructii” copiii vor avea ca tema de realizat ,, Castelul omului de zapada”.

La finalul activitatii, cu toate lucrarile realizare de copii la cele trei centre se va realiza o macheta , in scopul surprinderii placute a omului de zapada.

Omul de zapada apreciaza participarea copiilor la activitati si le propune jocul ,,Rostogolim bulgari de zapada”(tranzitie). Ex. ,,Eu am un bulgare de zapada. Sa se rostogoleasca bulgarele …pana la Roxana.”

(Rutina) Ne spalam pe maini si ne pregatim sa servim micul dejun.

Urmeaza apoi ,, Intalnirea de dimineata “care debuteaza cu salutul,,Buna dimineata omuleti de nea “,vreti sa ne facem un prieten? Fiecare copil va avea cate o bulina (fetele alba ,baietii albastra) pe care o vor aseza pe silueta de pe panou (un om de zapada care are partea de sus acoperita). Bulinele reprezinta fulgii de nea ,iar in momentul in care copii ii vor aseza pe silueta de pe panou, vor saluta si vor spune ce fel de fulg vor sa fie (ex. Sunt un fulg vesel). Raspunsurile copiilor vor fi notate pe fulgi (buline).

In continuare copiii sunt invitati sa completeze tabela de prezenta (casuta). Fiecare copil prezent isi aseaza fotografia pe fereastra casutei, iar cei absenti vor fi asezati pe usa casutei.

Se precizeaza apoi ziua, data si starea vremii . Pentru a sesiza de ce se deosebeste aceasta zi de gradinita de celelalte, copiii vor fi sprijiniti prin evidentierea noutatii zilei: prezenta musafirilor, atmosfera placuta din sala de grupa, etc.

In momentul urmator li se va cere copiilor sa inchida ochii, moment in care educatoarea va descoperi partea de sus a siluetei de pe panoul pe care au lipit copiii fulgii si le va cere copiilor sa recunoasca personajul : un om de zapada care se bucura ca se afla printre ei, dar este trist in acelasi timp ca nu-si mai gaseste prietenii lui .

Pentru a-l inveseli pe omul de zapada, voi propune copiilor sa joace jocul distractiv ,,Cine l-a strigat pe omulet”, ,,Cine s-a ascuns dupa..”(tranzitie). Copiii stau in semicerc, iar in fata lor sta cu spatele un copil (omuletul de zapada).Voi numi un copil care il va striga pe omuletul de zapada, iar acesta va trebui sa ghiceasca cine l-a strigat.Voi forma un grup de 3 copii, iar omuletul de zapada va trebui sa ghiceasca cine s-a ascuns. La sfarsitul jocului, ma voi intoarce spre silueta omului de zapada , moment in care voi anunta pe copiii ca le voi spune o poveste despre un om de zapada si prietenii lui. In timp ce le spun povestea, le prezint si personajele din poveste pe care le voi aseza pe machete realizata de ei.

Dupa ce vor audia continutul povestii, se va cere copiilor sa denumeasca personajele intalnite in poveste,identificand cine l-a ajutat pe catel sa –i puna nasul omului de zapada, care este primul personaj cu care s-a intalnit catelul. La final le propun copiilor sa-i dea un nume omului de zapada .Vom canta cantecelul ,, Saniuta “(tranzitie), dupa care le propun sa ne jucam cu personajele din povestea pe care tocmai au ascultat-o.Vor avea de format multimi dupa forma, de numarat, , sa aseze in ordine personajele din poveste, sa aseze cateii de la cel mai mic la cel mai mare, sa formeze multimea elementelor mici, multimea elementelor mari, sa le numere, sa aseze cifra corespunzatoare elementelor din multime, sa bata din palme pentru fiecare veverita din multime, sa numere ochii, gura, nasul ,matura omului de zapada.

Propun copiilor sa fie si ei prietenii omului de zapada si sa se imbrace la fel ca el.Dupa ce s-au imbracat va trebui sa-si descrie costumul.

Le propun sa se grupeze intre ei in functie de culoarea esarfei, sa numere cati dintre ei au esarfa de culoare galbena, cati au esarfa de culoare rosie, sa faca un cerc in care sa se afle copii ce au cate o singura culoare la esarfa, sa numere copiii din cerc, sa numere nasturii care –i au pe costum si sa denumeasca forma acestora , sa faca perechi, apoi sa faca un cerc mare si sa se aseze jos.

Se propune copiilor jocul ,,Pe urmele omului de zapada” folosind metoda Piramida si se vor adresa urmatoarele intrebari ; cine a construit omul de zapada, cum era acesta la inceput, dar la sfarsit, care sunt prietenii lui ,cati prieteni si-a gasit omul de zapada acum,cum este omul de zapada acum, dar copiii din grupa sunt fericiti ca au un prieten ca omul de zapada?

Copiii sunt invitati sa danseze ,,Dansul oamenilor de zapada“, apoi vor primi aprecieri si recompense.

PROIECT DIDACTIC

DATA

Propunător: Prof.: MIHAELA RĂILEANU

UNITATEA DE INVĂȚĂMÂNT: G.P.P. “PINOCCHIO”, FĂLTICENI

GRUPA : Nivel I (mică),,Fluturașii,,

TEMA ANUALA : CUM ESTE , A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT?

TEMA PROIECTULUI: “VIEȚUITOARELEAPELOR”

TEMA ACTIVITATII INTEGRATE:,,VIAȚA DIN ADÂNCURI,,

DURATA: 1 ZI

ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE:

ALA 1 :

ARTĂ – “Peisaj marin”-poster

NISIP ȘI APĂ – “Acvarii”, Tablou marin”

JOC DE MASĂ: ,,Viețuitoare marine,,-asamblare întreg/lotto

ADP:“Impresii după vizita la Muzeul Apelor ”-coâmpărtășire

ADE:

DLC: “Delfinii” , povestirea educatoarei

DEC: “Prietenii delfinului” – pictură,amprentare,dactilo-pictură

ALA 2:,, Delfinul vesel “– joc distractiv

SCOPUL ACTIVITATII: îmbogățirea și aprofundarea cunoștințelor despre vietăți marine, în situații de învățare interactivă, prin stimularea capacităților activ-participative individuale și de grup.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

– să asculte cu atentie continutul poveștii;

– să povesteasca secvențe din poveste;

– săordoneze cronologic personajele din poveste ;

– să obțină efecte plastice prin diferite tehnici de pictură specifice domeniului artistico-plastic(dactilo-pictură, pictură, amprentare);

– să denumească materialele și instrumentele de lucru;

– sa coopereze in grup/in perechi pentru indeplinirea unei activități comune;

– să identifice elementul care lipsește dintr-un întreg;

– să interacționeze/ interrelaționeze în cadrul grupului în vederea executării corecte a sarcinii primite;

– să-și exprime verbal, atitudinal plăcerea de a participa la joc.

STRATEGII DIDACTICE :

Metode și procedee – povestirea, conversația, explicația, exercițiul, jocul-exercițiu, problematizarea, analizarea și interpretarea imaginilor, jocul de mișcare, expunerea, invățarea prin cooperare, posterul,trierea aserțiunilor .

Forme de organizare: frontal, în perechi, pe grupuri mici, individual.

Resurse materiale:coli albe, pastă de lipit, hârtie colorată, materiale din natură (nisip și apă, scoici, melci, pietre),paste, cutii pentrui acvarii, boluri, jucării, puzzle-uri, creioane colorate, carioca, fotografii, siluete ale personajelor din poveste, simboluri, hârtie creponată, jetoane, P.P. slide-uri poveste,videoproiector, panouri, acuarele, șervețele, pahare.

Elemente de joc: surpriza, descoperirea materialelor, aplauze, mânuirea materialelor, jucarii-surpriză.

Bibliografie :

MECT – Curriculum pentru invățământul preșcolar,2008

MECT – Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3-6/7ani, Bucuresti, 2008

Breben, S.si col. Metode interactive de grup, Ghid metodic, Craiova, Ed. Arves, 2007

Grama, Filofteia și col. – “Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul preșcolar”, București, 2009

SCENARIUL ACTIVITĂȚII INTEGRATE DE O ZI

La intrarea în sala de grupă, educatoarea prezintă copiilor centrele de activitate deschise, precizând că fiecare centru este reprezentat de un simbol. Astfel copiii sunt indrumați să-și aleagă sectorul unde iși vor desfășura activitatea in grupuri mici, propunându-li-se o călătorie în lumea mărilor și a oceanelor. Se intuiesc materialele de lucru, li se explicămodul de lucru cu acestea, după care copiii sunt supravegheați săcomunice, să interrelaționeze pentru realizarea sarcinilor și pentru verbalizarea acțiunilor.

În activitățile pe centrele deschise se va urmări:

-Nisip și apă: copiii cor construi un tablou tematic cu nisip, pietricele, scoici, paste, forme de pești. Apoi vor descoperi în nisip diferite animale marine(jucării), le vor observa, compara, vor discuta despre ele, apoi le vor așeza în acvarii.

-Artă: se va realiza un peisaj marin(poster), vor colora siluetele viețuitoarelor marine, vor rupe bucăți de hârtie pentru a lipi un colaj reprezentând mediul de viață din ape(plante, pietre), pot completa cu abțipbilduri.

-Joc de masă: aici copiii vor avea de identificat elementul care lipsește dintr-un întreg și fe format lotto cu viețuitoare marine.

Dupa finalizarea sarcinilor fiecarui grup, se apreciaza modul in care au lucrat colegii lor si se valorifică lucrările copiilor prin completarea centrului tematic cu lucrarile realizate.(ALA 1).

Tranziție: ,,Podul de piatră,,

Copiii se adună in semicerc. Se bucură că sunt impreună, este o zi mai deosebită pentru că avem musafiri. Se precizează activitățile din programul zilei. Se exersează formele de salut in perechi. Se completeazăcalendarul naturii.Se realizeazăprezența copiilor, având ca suport un vaporaș, cu care copiii vor pleca în călătorie pe mare. Un copil va face prezența la panou, astfel, copilul strigat iși alege fotografia pe care o așează pe gemulețul vaporașului. Geamurile rămase libere reprezintă copii absenți. Se stabilește numarul copiilor prezenți și absenți.

Se stabilesc regulile zilei: “Să ne jucăm frumos împreună!”, Să ascultăm când cineva vorbește!”

Impărtășirea cu ceilalți se realizează prin inițierea unei convorbiri legată de vizita copiilor la Muzeul Apelor. Coiii vor schimba impresii , ganduri , sentimente legate de vizita la muzeu.

Se va adresa copiilor o întrebare-problemă:

“Ce s-ar intampla daca pe Pământ nu ar fi apă ?”,,Fără apă nu putem trăi ,,

Mesajul zilei ,,Apa inseamnă viață”. (ID)

Tranziție: ,,Cântecul peștișorului?,,

Se inițiază o conversație apelându-se la lucrările copiilor de la centrele deschise la ALA1 în cadrul căreia se denumesc animalele marine. Se cerecopiilorsăsesizeze un animal care nu aparținemediului marin (un cal) care a fostașezatintenționat de educatoarepemachetă.

Așezați pe scăunele , se prezinta copiilor povestea ,, Delfinii”. Lucrările realizate la ALA1 vor reprezenta decorul pentru poveste, iar educatoarea va prezenta povestea P.P. la videoproiector.

La sfârșitul poveștii, copiii vor povesti imagini din poveste,vor denumi personajele, le vor așeza în ordine cronologică.(DLC)

Tranziție: ,,Imită-mă,,-joc de atenție.

Le voi descoperi surpriza care se află în fața grupei, și anume două panouri ce reprezintă acvarii,spunându-le că ar fi frumos ca ei să picteze viețuitoare marine pe care să le așeze apoi pe acvarii, mulțumindu-l astfel pe delfinul din poveste oferindu-i mai mulți prieteni cu care să se joace.

Invit copiii să ia loc la atelierele pregătite.

Se intuiesc și se denumesc instrumentele de lucru aflate pe măsuțe.

Se explică și se reactualizează tehnicile de lucru: dactilo-pictură, pictură, amprentare, după care se trece la realizarea lucrărilor de către copii sub îndrumarea educatoarei.

Personajele pictate îl vor înveseli pe delfinul din poveste.(DEC)

Propun în continuare copiilor desfășurarea jocului ,,Adevărat sau fals,,(trierea aserțiunilor).

Se trece apoi la dsfășurarea jocului distractiv,, Delfinul vesel,,respectându-se regulile jocului ( copiii sunt solicitați de către delfin să execute mișcări sugerate de acesta, să imite anumite acțiuni pentru a li se permite să fie prietenii lui).(ALA2)

Vor fi apreciați pozitiv toți copiii prezenți.

Ca recompensă a întregiii lor activități, copiii vor primi diplome și dulciuri.

PROIECT DIDACTIC

“O MESERIE DE O ZI”

Proiect de activitate integrată

Grupa: mare

Propunător:Răileanu Mihaela

Unitatea de învățământ: G.P.P. “Pinocchio” Fălticeni

Tema anuală de studiu: Ce și cum vreau să fiu

Tema proiectului: Harnic, cinstit și bun

Tema activității integrate: O meserie de o zi

Elemente componente ale activității integrate:

ADP: Tema întâlnirii de dimineață: :,,Ce mi-ar place să fiu când voi fi mare?,

salutul, prezența, calendarul, înviorarea, gustarea

rutine și tranziții: „Brutarii”, „Zidarul”, „Trenul”, zicere pentru binecuvântarea mesei, zicere de dimineață

ALA1: De-a doctorul, Brutarii iscusiți, Constructorii

ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE

Domeniul limbă și comunicare

Educarea limbajului: Jocul silabelor – joc didactic

2. Domeniul om și societateHaine noi pentru Paște – confecționare

ALA2: Balul meseriilor, „Ultimul nu are…scaun” joc de mișcare

Scopul activității:

cunoașterea specificului unor profesii și a unor materiale și unelte folosite în desfășurarea acestora; a rezultatelor obținute;

sensibilizarea copiilor în a-și alege o meserie și a motiva alegerea, de a respecta munca fiecărui om;

Obiective operaționale:

ALA1:

să aleagă ingredientele necesare pentru prepararea pâinii;

să precizeze etapele de preparare ale pâinii;

să numere ingredientele necesare ,

să guste și să denumească gustul acestora;

să realizeze corect etapele de proiectare a construcției;

să cunoască utilitatea construcției realizate.

să desfășoare jocul de rol pornind de la cunoștințele însușite despre profesia de doctor;

să utilizeze corect ustensilele doctorului în scopul diagnosticării și tratării bolnavului;

să se transpună în rolul de doctor și să utilizeze vorbirea dialogată.

să efectueze operații de frământare a pâinii, de modelare,

ADE: DLC

Să identifice și să denumească meserii și ustensile, unelte necesare pentru practicarea acestora;

Să despartă cuvintele în silabe

Să reprezinte grafic silabele din cuvinte

Să realizeze sarcini de lucru în echipă

Să descrie modul de lucru și etapele parcurse în realizarea temelor.

Să mânuiască corect și lejer materiale și instrumente de lucru;

Să participe activ la activitățile de grup;

DOS:

să selecteze materialele necesare pentru confecționarea hainelor;

să plieze, să asambleze și să lipească corect părțile componente în vederea realizării hainelor;

să exprime utilizând limbajul plastic, sentimente față de alegerea culorilor.

să utilizeze corect materialele puse la dispoziție;

Să coopereze și să colaboreze pentru îndeplinirea sarcinilor.

ALA2:

Să participe la jocul de mișcare

Să manifeste rapiditate și atenție în practicarea jocului

Să se destindă

Strategii didactice:

Metode și procedee: călătoria misterioasă, conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, brainstormingul, tehnica blazonului, jurnalul grafic, diamantul.

Elemente de joc: surpriza, semnalul sonor, mișcarea, aplauzele

c)Resurse materiale:

ALA1:

Știință: făină, apă, sare, drojdie, vas pentru cocă, un minicuptor, halate și bonete, raft pentru pâine.

Construcții: combino, cuburi din lemn, elemente de decor din plastic(copaci), bețișoare, „proiectul”

Joc de rol: trusă medicală, seringi, foi pentru rețete, „medicamente”.

ADE: DOS: hârtie glasată și creponată, materiale refolosibile, păhărele, material textil, lipici, capsator

DLC: coli de hârtie A2, carioca, creioane, culori, decupaje, lipici, bilete de tren, de autobuz

ALA2: scaune, prăjituri

d)Forma de organizare: pe grupe, frontală

Durata activității: o zi

BIBLIOGRAFIE:

Curriculum pentru învățământ preșcolar 2008

SILVIA BREBEN; ELENA GONGEA; GEORGETA RUIU, Metode interactive de grup, Editura Arves, 2007

Laborator preșcolar – ghid metodologic, ediția a II-a, Editura V& I Integral, București, 2002

SCENARIUL ZILEI

La intrarea în grupă, pe o măsuță, la centrul tematic,copiii vor descoperi mai multe imagini, reprezentând diferite meserii. Acestea oferă posibilitatea de a alege centrul la care vor lucra copiii în ziua respectivă, aceștia fiind informați că vor practica pentru o zi, o meserie pe care și-o aleg la intrarea în sala de grupă, primind în același timp un ecuson reprezentativ. Copiii care au ecuson își vor pune fotografia la centrul pe care și l-au ales. Se poartă un dialog despre meseriile reprezentate în imagini și despre meseriile pe care ar dori să le practice când vor fi mari, argumentând alegerea făcută. În sala de grupă sunt pregătite materiale pentru patru meserii (croitor, brutar, doctor,constructor): îmbrăcăminte specifică și uneltele necesare, materiale utile derulării activităților. Fiecare echipă ce se va constitui își alege un loc în sala de grupă, pe care îl va amenaja (cu materialele puse la dispoziție), se va documenta despre tema pusă în dezbatere și va face la final o prezentare a locului ales și amenajat chiar de ei, vizitatorilor care vor veni să-i viziteze. Se va lucra în patru echipe.

La finalizarea sarcinilor de la centre, la semnalul sonor al clopoțelului, copiii vor aranja pentru vizitare locul unde au lucrat, după care, cântând „Trenulețul” vor ieși din sală pentru înviorare.

Tema de discuție pentru întâlnirea de dimineață este: ,,Ce mi-ar place să fiu când voi fi mare?!” Întâlnirea de dimineață debutează prin intermediul salutului, diferențiat pe centre de lucru: „Bună dimineața, doctorilor (croitorilor, constructorilor, croitorilor), completarea calendarului de către meteorologul zilei și corespondenții care transmit starea vremii din diferite localități (copiii de serviciu din ziua respectivă). Se numără fotografiile copiilor absenți.

Noutatea zilei va fi anunțată de educatoare , copiii fiind înștiințați că astăzi vom pleca într-o călătorie misterioasă.

Copiii primesc bilete de autobuz pe care sunt reprezentate soluțiile ghicitorilor pentru completarea diamantului, și pornesc în călătorie. Grupurile care au lucrat își vor prezenta realizările pe rând, apoi vor dirija copiii spre un alt centru. Pe parcursul călătoriei se completează diamantul. Se vor cânta cântece despre meserii, se vor recita versuri cu specificul temei. La finalul călătoriei se va afișa diamantul într-un loc vizibil, la nivelul copiilor.

Copiii se vor urca apoi în tren, pentru că autobuzul s-a stricat, primind de această dată bilete de tren, care îi vor dirija către un alt centru decât cel la care au lucrat, având desenate pe ele produse ale muncii unor meseriași, după care copiii se vor ghida.

Se va servi gustarea, cu zicerea de binecuvântarea mesei, se va ieși din clasă și se vor stabili noile sarcini pentru următoarea etapă.

Copiii vor intra în sala de grupă și se vor așeza la centre, în funcție de biletul de tren primit. Se vor realiza: blazonul brutarilor, albumul de modă, harta cu figuri și jurnalul grafic al doctorilor. Se vor expune lucrările și se va realiza un exercițiu de inter-evaluare.

Ziua se va încheia cu un joc de mișcare antrenant care va destinde atmosfera de lucru, oferind posibilitatea copiilor de a se distra la Balul meseriilor, jocul „Ultimul nu are scaun” și servirea unor prăjituri.

Anexa 1

Ghicitori despre meserii, unelte de lucru și produse obținute

E rotundă și pufoasă

Și-.ntotdeauna e pe masă?”(pâinea)

„Din făină e dospită

În cuptor e rumenită” (pâinea)

E micuț și subțirel și tăiem pâinea cu el. (Cuțitul)

Este dulce și gustos și-mpodobit

De ziua mea pregătit.(Tortul)

Cine își câștigă banul

Mânuind atent volanul?

(Șoferul)

Cum îi spune celui care

Pune trenul în mișcare?(Mecanicul de locomotivă)

Lopățică cu mâner folosită-n șantier

Mai ales la zidărie și are numele…(Mistrie)

Locul cel mai drag din lume,

Unde mama și cu tata

Povestesc când vin aicea

Și ni se servește masa.(Casa)

Cin te asculta si-ti prescrie

Cum sa iei o doctorie?

(Medicul)

Alb halat îmbracă tata la spital când vine,

Spune-i numai ce te doare și te face bine(Doctorul)

Cine vrea o haină bună

E destul numai să spună

Iară tata de îndată Iscusința și-o arată. ( croitorul)

Cuțitașe cu inele

Taie pielea în curele.

(Foarfece)

Dacă nu îl legi cu ață

nu mișcă, nu are viață

(Acul)

E din stofă, lână sau mătase

Are nasturi, mâneci,buzunare

Și ne face mai frumoase

Sau ne apără de frig când soarele dispare.(Haina)

Anexa 2

DIAMANTUL

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

GRUPA: MIJLOCIE

PROPUNĂTOARE: RĂILEANU MIHAELA

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: CE ȘI CUM VREAU SĂ FIU

TEMA PROIECTULUI: HARNIC, CINSTIT ȘI BUN

TEMA ACTIVITĂȚII INTEGRATE: NU DA CINSTEA PE RUȘINE!

SCOPUL ACTIVITĂȚII: Cunoașterea și respectarea normelor morale, a legilor conviețuirii umane, identificarea consecințelor posibile ale încălcării normelor morale și a legilor.

ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE

ADP: TEMA ÎNTÂLNIRII DE DIMINEAȚĂ:

– „Cinstea și omenia ne aduce bucuria!”

– salutul, prezența, calendarul, înviorarea, gustarea

RUTINE ȘI TRANZIȚII

– JOC DE MIȘCARE – Vulpe tu mi-ai furat gâsca!

– Rugăciunea de dimineață

– Rugăciune pentru binecuvântarea mesei

ALA1 – Recunoaște personajul – BIBLIOTECĂ

– Ce știi despre ………… ȘTIINȚĂ

– Cuști pentru animale periculoase – CONSTRUCȚII

ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERENȚIALE

DOS – EDUCAȚIA PENTRU SOCIETATE – Povestire

Ionică mincinosul de Al. Mitrea

ALA2 – Batista parfumată – joc de mișcare – distractiv

DURATA: 1 ZI

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

ALA1 – BIBLIOTECĂ

să identifice personajele negative din povestiri cunoscute;

să-și exprime părerile și impresiile asupra personajelor negative;

să-și arate compasiunea față de personajele care au avut de suferit;

să alcătuiască jurnalul grafic al poveștilor cerute.

ȘTIINȚĂ

să identifice animalele din imaginile de pe cub;

să participe la jocul rostogolirea cubului”;

să enumere caracteristicile fiecărui animal din imagine;

să reconstituie din părți întregul în succesiunea logică a imaginii;

să schimbe imaginile între ei așa încât să realizeze cel puțin 2 imagini (puzzle).

CONSTRUCȚII

să îmbine piesele din trusele de construcții pentru realizarea cuștilor de diferite modele;

să realizeze etapele de proiectare a construcțiilor;

să cunoască utilitatea construcțiilor realizate.

ADE – DOS

să exemplifice noțiunea de cinste și necinste;

să dezaprobe pe cei necinstiți, mincinoși, hoți;

să dovedească o atitudine prietenoasă față de cei cinstiți;

să respecte regulile de comportare în familie, grădiniță, societate;

să manifeste atitudini morale, înțelegând textul prezentat;

să-și exprime impresii în legătură cu mesajul lecturii ajutând la formularea finalului povestirii;

ALA2

– să participe la jocul de mișcare;

să manifeste atenție și rapiditate în desfășurarea jocului;

să se supună regulilor jocului pentru a aduce o atmosferă de bună dispoziție.

STRATEGII DIDACTICE

METODE ȘI PROCEDEE:

– conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, problematizarea, negocierea, jurnalul grafic, cubul, puzzle, brainstormingul, învățarea prin descoperire.

ELEMENTE DE JOC – surpriza, semnalul sonor, ghicirea, mânuirea materialelor, întrecerea, aplauze.

RESURSE MATERIALE:

ALA1

panou cu planșe (imaginea unor personaje care fură (negative)

imagini care reprezintă personaje negative din povești și poezii cunoscute, jetoane, coli de hârtie pentru jurnalul grafic;

cubul ilustrat cu imagini ale unor animale – personaje din povestea „Coliba iepurașului”;

trusă de construcții – arca, lego mare, lego mic;

floricele mozaic – mărgele din lemn.

ALA2– batiste colorate

ADE – DOS

imagini cu momente principale din povești

FORME DE ORGANIZARE

frontală, pe grupe, individuală.

BIBLIOGRAFIE

Curriculum pentru învățământ preșcolar – 2008

SILVIA BREBAN, ELENA GONCEA, GEORGETA RUIU – Metode interactive de grup – ghid metodic – Editura Arves, 2007

Laborator preșcolar – ghid metodologic – Ediția a II-a V&I INTEGRAL – București

Ghid pentru proiecte didactice, Grădinița Humanitas, Serai Didactică, 2005

SCENARIUL ZILEI

La intrarea în sala de grupă, pe un panou, într-un loc vizibil (centru tematic) copiii vor descoperi mai multe imagini ale unor personaje negative din poveștile și poeziile cunoscute. Comentariile copiilor asupra imaginilor prezentate mă vor ajuta să-i determin de a-și alege centru la care vor lucra în ziua respectivă. Astfel, copiii își vor așeza fotografia la centru preferat unde pot afla mai multe lucruri (despre cei care fură, sunt necinstiți, vicleni, mincinoși), lucru care le fac și oamenii,dar și animalele. Voi purta un dialog despre poveștile în care se întâlnesc astfel de personaje, anunțând astfel tema zilei, iar copiii se vor așeza la centru ales. Se va lucra pe trei centre (echipe) educatoare prezentând materialele fiecărui centru și sugerând temele care vor fi realizate. La finalizarea sarcinilor de la centru, la semnalul sonor al clopoțelului, copiii vor aranja pentru vizitare locul unde au lucrat, apoi vor ieși din sala de grup cântând „Vulpe tu mi-ai furat gâsca da-mi-o înapoi” – vor executa mișcările sugerate de text, se vor executa exerciții pentru înviorare.

TEMA: de discuție pentru întâlnirea de dimineață este: „CINSTEA ȘI OMENIA NE ADUCE BUCURIA”- Întâlnirea de dimineață debutează prin intermediul „SALUTULUI personalizat prin calitățile morale: „Bună dimineața hărnicuților!”, „Bună dimineața celor cinstiți!”, – Se completează calendarul de către meteorologul zilei – Se numără și se iau fotografiile copiilor absenți – prezența.

Se face rugăciunea de dimineață , miruirea cu Sfântul Mir

NOUTATEA ZILEI – va fi anunțată de educatoare, copiii vor fi înștiințați că un copil pe nume Ionică are nevoie de ajutorul lor pentru a reuși să-și îndrepte o greșeală și anume să învețe să nu mai mintă.

Dar până la momentul respectiv când ei vor încerca să-l ajute pe Ionică. Copiii vor merge la centru la care au lucrat pentru a prezenta fiecare echipă rezultatele muncii lor. Copii de la Bibliotecă vor prezenta jurnalul grafic al poveștilor Coliba iepurașului și u Punguța cu doi bani. Copii de la ȘTIINȚĂ se vor juca cu cubul, vor prezenta puzzle cu imaginile personajelor din povestea „Coliba iepurașului”; – Copii de la CONSTRUCȚII vor prezenta o expoziție cu lanțuri din bile de lemn și cuști de diferite forme și mărimi pentru acele animale care se dovedesc a fi periculoase (hoațe, mincinoase, etc.). Se va servi gustarea cu rugăciunea de binecuvântare a mesei, se va ieși din sală, se vor stabili sarcinile pentru următoarea etapă. Copiii vor intra în sala de grupă se vor așeza pe pernuțe în semicerc pentru a asculta povestea IONICĂ MINCINOSUL de Al Mitru – poveste care a fost anunțată parțial ca noutatea zilei. Povestea va rămâne fără final, copiii încercând să vină cu idei cum să fie pedepsit pentru minciuni și cum să fie ajutat să nu mai mintă și să nu i se mai spună IONICĂ MINCINOSUL . Se va aplica metoda brainstormingului – culegându-se toate ideile care vor fi notate de educatoare pe o tablă. Ziua se va încheia cu jocul de mișcare „batista parfumată”.

Ionică mincinosul

Alexandru Mitru

1. Trăia odată un băiat căruia nu-i plăcea să-și ajute părinții. Îi spunea tatăl său:

– Ionică, vezi de fă cutare sau cutare lucru!

– Îl fac îndată, tătucă! răspundea băiatul.

Se prefăcea că ajută. Și n-ajuta. Merge treaba asta o dată, de două ori, de trei ori.

Începe să simtă tătâne-su că umblă cu lucruri necurate. Pune la cale să-l lecuiască.

*

2. Odată vine feciorul înaintea tatălui său și rostește cu glas mieros:

– Tătucă! Mi-ai făgăduit că-mi vei face și mie niște opincuțe, dacă oi fi vrednic. Uite opincuțele astea vechi s-au ponosit!

-Păi, eu, băiete mi-am ținut făgăduiala. Acum rămâne să-mi arăți și tu cât ești de vrednic. Urcă-te chiar acum în pod și vântură bine grâul de acolo, apoi o să-ți primești răsplata.

*

3. Se urcă-n pod băiatul. Se pitulează sub scară și stă acolo un ceas. Pe urmă se întoarce.

– Am vânturat grâul, tătucă, să-mi dai opincile!

– Aleei, măi băiete, ți-am spus să vânturi grâul. Fă treaba cum se cuvine, apoi îți vezi opincile făgăduite.

Așa că pleacă, se suie-n pod, se joacă cu mâțele și se întoarce.

Ai vânturat, măi, grâul, ori ba? întrebă tatăl.

L-am vânturat, zise băiatul bucurându-se dinainte de opincuțele

cele noi.

Nu e adevărat! se amărăște tatăl. Haide cu mine și-am să-ți arăt.

*

4. Se urcă amândoi în pod. Vântură tatăl grâul înaintea lui Ionică. Și

ce credeți? Sub grâu el ascunsese o pereche de opincuțe cum nu se văd pe oriunde.

S-a plecat băiatul să pună mâna pe opinci. Tatăl nu l-a lăsat. Le-a pus într-un cui, deasupra laviței pe care dormea Ionică. Să vadă, să înțeleagă bine, că minciuna are picioare scurte și întotdeauna o ajunge din urmă adevărul.

CONCLUZII

Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării experențiale, de exersare a capacităților de analiză, de dezvoltare a creativității copiilor. Specific acestor metode este faptul că ele promovează interacțiunea dintre preșcolari, schimbul de idei, de cunoștințe, asigurând un demers interactiv al actului de predare-învățare-evaluare. Prin folosirea acestor metode, preșcolarii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri interdisciplinare prin studiul mediului concret și prin corelațiile elaborate interactiv, în care își asumă responsabilități, formulează și verifică soluții.

De asemenea, aceste metode activează toți copiii și le dezvoltă comunicarea, creativitatea, independența în gândire și acțiune, îi ajută să ia decizii corecte și să argumenteze deciziile luate. Aceste metode presupun respectarea particularităților de vârstă, îmbinarea diferitelor forme de activitate, îmbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri și activitatea frontală, evaluarea corectă a rezultatelor obținute și reconstituirea relației educatoare-copil. Metodele de învățare activă implică copiii în procesul de învățare în sensul formării lor ca participanți activi la procesul de educare, astfel fiind ajutați să înțeleagă lumea în care trăiesc și să aplice în diferite situații de învățare ceea ce au învățat. Aceste metode sunt folosite din ce în ce mai mult în practica educațională alături de cele tradiționale ori în combinație cu acestea.

Metodologia diversificată, îmbinarea dintre activitățile de cooperare, de învățare în grup, cu activitățile de muncă independentă reprezintă o cerință primordială în educația postmodernistă. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Copilul este un proiect “aruncat” în lume, aflat într-o stare de “facere”, pentru ca apoi, devenit adult, să se formeze continuu de-a lungul vieții.

Alegerea, din varietatea metodelor de învățământ, pe cele considerate cele mai eficiente pentru o anumită activitate didactică, este în exclusivitate rezultatul deciziei educatorului. În luarea acestei decizii, cadrul didactic ține seama de următoarele considerente: obiectivele pedagogice urmărite; specificul conținutului de învățat; particularitățile elevilor; condițiile materiale locale (mijloace de învățământ, spațiu școlar etc.); timpul disponibil; propriile sale competențe pedagogice și metodice.

Alternarea metodelor de învățământ, diversificarea procedeelor didactice pe care acestea le includ constituie o expresie a creativității cadrului didactic.

Metodele de învățământ reprezintă căile folosite de dascăl în a-i sprijini pe copii să descopere viața, natura, lucrurile, știința. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează și se dezvoltă priceperile, deprinderile și capacitățile copiilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele cunoașterii, transformând exteriorul în facilități interioare, formându-și caracterul și dezvoltându-și personalitatea.

Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității. Activ este copilul care depune efort de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe. Metodele interactive promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Interacțiunea presupune atât cooperare cât și competiție.

Didactica modernă aduce în fața dascălilor o multitudine de metode interactive: metoda predării-învățării reciproce, mozaicul, cascada, metoda piramidei, învățarea dramatizată, pânza de paianjen, brainstorming-ul, metoda pălăriilor gânditoare, caruselul, metoda proiectului, experimental, portofoliul,etc.

Învățământul preșcolar are un anumit specific, dacă ne gândim la vârsta celor ce-l urmează, ceea ce nu exclude utilizarea metodelor active-interactive. Din punctul meu de vedere, prin felul în care educatoarea solicită întrebări, prin felul în care organizează activitatea de formare și informare a copilului, prin accentual pe care-l pune pe dezvoltarea proceselor cognitive-aplicative, influențează comportamentul activ și creativ al copilului. Jocul de rol, experimental, observația, jocul interactiv, portofoliul, metoda proiectului, sunt câteva din metodele interactive ce se pot utiliza cu succes în grădiniță.

BIBLIOGRAFIE

Bratu, Gabriela – coordonator al ghidului, 2001 – “Aplicații ale metodelor de gândirecritică la învățământul primar”, București, Ed. Humanitas Educațional

Breben, Silvia, 2002 – „Metode active de grup” – ghid metodic, Craiova, Editura Arves

Cerghit, Ioan, 1980 – „Metode de învățământ”, București, Editura Didactică și Pedagogică

Cucoș, Constantin,1996 – „Pedagogie”, Iași, Editura Polirom

*** – 2009 – “Curriculum pentru învățământul preșcolar”, București, Editura Didactica Publishing House

Gagne, R., 1975 – “Condițiile învățării”, București, editura Didactică și Pedagogică.

Ionescu, M., 1982 – “Lecția între proiect și realizare”, Cluj-Napoca, Editura Dacia

Joița, Elena, 2000 – “Management edsucațional”, Iași, Editura Polirom

Kate, Burke Walsh, 1999 – “Predarea orientată după necesitățile copilului- vârsta 6-7 ani”, Iași, C.E. D. P. Step by Step

Kate, Burke Walsh, 1999 – “Crearea claselor orientate după necesitățile copiilor de 8, 9,10 ani”, Iași, C.E.D.P. Step by Step

Kelemen, G., 2007 – “Pedagogie preșcolară”, Arad, Editura Universității Aurel Vlaicu

M.E.C., 2008 – “Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7ani, București

Mialaret, Gaston, 1981 – „Introducere în pedagogie”,București, Editura Didactică și Pedagogică

Nicola, Ioan, 1992 – “Pedagogie”, București, Editura Didactică și Pedagogică

Urlich, Cătălina, 2000 – “Managementul clasei-Învățarea prin Cooperare”,București, Editura Corint

Preda, Viorica și colab. , 2009 – “Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, Craiova, Editura “Gheorghe – Cârțu Alexandru”

Stanciu, Mihai, 2003 – “Didactica postmodernă”, Suceava, editura Universității “Ștefan cel Mare” Suceva

Sesovici, A.,Grama, F.,2008 – “Activitatea integrată din grădiniță”, București, Editura Didactica Publishing House

Stoica, Marin, 2004 – “Pedagogie și psihologie”, Craiova, Editura Gheorghe Alexandru

Șchiopu, Ursula , 1970 – “Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor”, E.D.P.

Lespezeanu, Mihai 2007 – “Tradițional și modern în învățământul preșcolar”, București, Editura Omfal Esențial

Văideanu, George, 1986, – “Tehnologia procesului educațional” în “Pedagogie. Ghid pentru profesori”, vol. II, Iași, editura Universității “Alex. I. Cuza”

Vernon, Ann, 2004 – “Consilierea în școală. Dezvoltarea inteligenței emoționale prineducație rațional emotivă și comportamentală”, Cluj Napoca, Editura Asociația de Științe Cognitive din România

Vrajmaș, Traian , 2004 – “Școala și educația pentru toți”,București, Editura Miniped