Rolul Factorilor Psihosociali Si Educationali In Dezvoltarea Creativitatii la Scolarul Mic

Rolul factorilor psihosociali și educaționali în dezvoltarea creativității la școlarul mic

INTRODUCERE

PREZENTARE GENERALĂ

Astăzi, a fi creativ înseamnă a avea mai multe șanse de a reuși în plan personal, profesional și social. Creativitatea nu este o materie care se învață la școală și nu există o rețetă pe care o poți aplica pentru a stimula creativitatea copiilor.

Sunt puține studii vizibile în revistele de specialitate, realizate în sfera creativității în România, orientate pe investigarea creativității școlarului mic. Mai mult, trecerea în revistă a cercetărilor asupra creativității indică o discrepanță între cercetările din domeniul psihologiei și inventicii, pe de o parte, și cercetările din domeniul științelor educației, mai puțin ample și mai puțin vizibile.

Cunoașterea nivelului creativității elevilor reprezintă un punct de plecare al demersurilor educaționale eficiente, centrate pe performanță, însă acestea nu se limitează la acest prim pas. Există o nevoie stringentă a stimulării creativității astfel încât, la nivel individual să existe o mai bună adaptare socială a elevilor care ies de pe băncile școlii și o mai eficientă integrare profesională pe piața muncii, în timp ce la nivel macrosocial, această nevoie este subliniată de transformările rapide și variate pe care le traversează societatea modernă. Pentru a realiza acest deziderat, este necesară o cunoaștere aprofundată a factorilor intelectuali, non-intelectuali și socio-educaționali ce pot fi valorificați în direcția stimulării creativității elevilor în context școlar.

CONTEXT ȘI ARGUMENTE

Oare există cineva care să nu-și dorească copii imaginativi, creativi, copii care să compună cele mai frumoase poezii, care să realizeze cele mai frumoase compuneri, care să spună cele mai originale povești, care să picteze ca și Picasso?

Am constatat de-a lungul carierei mele didactice că așa cum nu toți copiii sunt la fel de inteligenți, ei nu sunt nici la fel de creativi.

Lucrarea vrea să urmărească și să identifice rolul factorilor psihosociali și educaționali în dezvoltarea creativității, la copii, prin crearea unui mediu educational favorabil care să le dezvolte curiozitatea și abilitățile creative esențiale, pentru realizarea procesului didactic.

Lucrarea evidențiază rolul factorilor psihosociali și educaționali în dezvoltarea creativității, la copii, impactul metodelor, procedeelor și tehnicilor folosite în cadrul activităților didactice asupra gândirii divergente, a imaginației creatoare și a atitudinilor creatoare ale elevilor.

OBIECTIVE

OBIECTIVE GENERALE:

Evidențierea importanței factorilor psihosociali și educaționali în dezvoltarea creativității;

Implementarea unor metode și tehnici interactive în scopul dezvoltării creativității elevilor.

OBIECTIVE SPECIFICE:

Elaborarea și concretizarea unor activități, cu elevii din ciclul primar, în care să se folosească, în mod frecvent, metode activ-participative;

Descrierea creativității la școlarul mic prin aplicarea unor baterii de teste care să evidențieze potențialul creativ al acestuia, sub raportul principalilor factori intelectuali ai acestora: fluiditate, flexibilitate, originalitate, pe baza testării creativității figurale și creativității verbale (Testul Torance);

Implementarea unor metode și tehnici interactive, grupului experimental, în scopul dezvoltării creativității elevilor și studierea eficienței lor;

Stimularea creativității elevilor printr-o strategie didactică permisivă, care să-i elibereze pe copii de tensiune, o atmosferă interrelațională ce favorizează comunicarea, cooperarea în activitatea de învățare.

IPOTEZE:

Dacă se utilizează în mod frecvent, metode activ-participative, în cadrul activităților cu elevii din învățământul primar, atunci se stimulează dezvoltarea capacităților creative ale acestora;

Dacă se asigură un climat favorabil învățării, o colaborare intre elevi și profesor, atunci se realizează o participare activă, conștientă și creativă a elevilor la activitățile școlare;

Dacă se utilizează metode de învățare prin colaborare atunci se stimulează dorința de a învăța, curiozitatea, inițiativa, creativitatea lor.

METODE, TEHNICI ȘI INSTRUMENTE DE CERCETARE

În cadrul cercetării am folsit următoarele metode: studiul documentelor personale, observația, metoda testelor, experimentul.

În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor, cât și metode de prelucrare a datelor pe care le voi prezenta succint în continuare.

Studiul materialelor bibliografice

Pentru aprofundarea temei de cercetare, pentru a delimita cadrul conceptual am utilizat numeroase materiale documentare și demonstrative, am studiat un număr mare de lucrări din domeniul creativității, pedagogiei, psihologiei, sociologiei și din alte domenii.

Observația

Observația a avut drept scop surprinderea unor elemente ale comunicării atât în activitățile libere cât și în cadrul activităților comune desfășurate cu întreaga clasă de elevi, sub îndrumarea învățătoarei.

Ținând cont de faptul că îmi desfășor activitatea în aceeași instituție, că elevii mă cunosc, că de multe ori am ținut locul doamnelor învățătoare, observarea comportamentelor s-a realizat în mod normal.

Am folosit această metodă, în toate etapele cercetării, cu scopul de a procura date suplimentare în legătură cu diverse aspecte ale fenomenelor investigate.

Observația am realizat-o după un plan. Rezultatele observației le-am făcut atât în timpul observării, cât și imediat după observare, fără ca elevii să știe acest lucru. Pentru a obține date cât mai obiective, observațiile au fost numeroase. Am urmărit spontaneietatea elevilor, comunicarea, colaborarea, atmosfera în grup, reacții fiziologice etc.

Ca instrument de lucru ce urmărește culegerea de informații am folosit ghidul de observație și fișa de observație.

Studiul documentelor personale mi-a ajutat la completarea datelor obținute de la doamnele învățătoare și mi-a oferit o imagine mai completă asupra subiecților investigați. Pe baza acestui studiu am obținut date privind proveniența socială a acestora, starea lor de sănătate, despre relațiile care există în familie și despre nivelul cultural al părinților.

Testul, proba psihologică

Această metodă am folosit-o atât în faza pre-experimentală, cât și în faza experimentală, rezultatele acesteia oferindu-și posibilitatea de a obține informații obiective asupra dezvoltării psihice și a pregătirii copilului pentru școală, din punct de vedere fizic, psihic, afectiv, etc.

Testul omuletului, pus in circulatie de Florence de Goodenough in 1926, a fost folosit extensiv, in standardizarea initiala pana in 1963, cand D.B. Harris a publicat o revizie a acestuia (G-HDT, adica Goodenough-Harris Drawing Test), cu accent pe dezvoltarea gandirii conceptual-figurale, mai mult decat pe talentul artistic. De fapt, aceasta proba evidentiaza cel putin trei niveluri ce pot fi investigate separat sau corelativ: dezvoltarea cognitiva (cea mai larg acceptata si cea mai validata psihometric), cea legata de planul personalitatii (test proiectiv, cu o valoare controversata) si cea care indica aptitudinea de exceptie sau talentul pentru desen (utilizata in selectia, dar si in formarea vocationala) (A. Abraham, 2006).

Testele Torrance de Gândire Creativă

În ceea ce privește măsurarea creativității am abordat testul de creativitate elaborat de E. P. Torrance, test care a mai fost aplicat în România. Astfel se aplică teste de creativitate verbală și teste de creativitate figurală, în desen . Fiecărei activități i se acordă un anumit timp de lucru (Margareta Dincă, 2006)

Experimentul  a constat  în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali – spre exemplu utilizarea metodelor specifice grupei pregătitoare. Experimentul se desfășoară folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală și de control), având aproximativ același nivel de cunoștinte, același număr de subiecți și fiind aproximativ egale din punct de vedere al vârstei.

Metode de prelucrare a datelor: Excel, SPSS

LOTUL DE SUBIECȚI AI CERCETĂRII

Locul:

Cercetarea s-a desfășurat la Școala Gimnazială Nr. 1 Voluntari.

Perioada:

octombrie 2014 – mai 2015

Eșantionul:

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezelor formulate, am cuprins în cercetare un număr de 67 de elevi, cu vârste cuprinse între 5 ani și 6 ani, care s-au înscris în anul școlar 2014-2015 la clasa pregătitoare.

 Avand in vedere obiectivele propuse  s-a optat pentru urmatorul mod de eșantionare:  doua esantioane, unul experimental si unul de control.

Primul grup, clasa pregătitoare C, (grupul experimental), este format din 34 de elevi cu vârste cuprinse între 5 ani și 6 ani, din care 17 fete și 17 băieți. 32 de elevi provin din familii organizate, având relații armonioase, 2 elevi provin din din familii dezorganizate, aceștia fiind încredințați mamelor, care nu s-au mai recăsătorit. Din cei 34 de elevi, 15 au frați mai mari decât ei, 9 au frați mai mici, iar 10 sunt singuri la părinți.

Toți elevii au frecventat grădinița, 12 din ei având o frecvență redusă, 2 elevi sunt arabi.

Al doilea grup selecționat, clasa pregătitoare G, (grupul de control), este format din 33 de elevi cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani, 17 fete și 16 băieți. 26 provin din familii organizate, având relații armonioase, 4 elevi provin din familii dezorganizate, fiind încredințați mamelor. Acești copii se bucură de multă atenție, atât din partea mamelor cât și din partea bunicilor. 2 elevi provin din familii organizate, dar care nu au relații armonioase, iar 1 copil este încredințat de părinți, bunicilor (părinții sunt plecați din țară). Din cei 33 de elevi, 14 au frați mai mici decât ei, 11 au frați mai mari, iar 8 sunt singuri la părinți.

Din totalul de 33 de elevi, 32 au frecventat grădinița, 6 din ei având o frecvență redusă, 1 elev este chinez .

Din prezentarea de mai sus reiese faptul că nu există diferențe între mediile socio-culturale din care provin copiii celor două grupuri.

SELECȚIA SUBIECȚILOR

Pentru cercetare, am ales un eșantion format din 7 clase pregătitoare de la Școala Nr 1 Voluntari (două localuri ale aceleiași școli). Elevii celor 7 clase au fost testați cu Testul Goodenough , pentru a putea selecta clasele care au aproximativ același coeficient de inteligență și cu ajutorul metodei potrivirii pentru a determina aproximativ același număr de elevi (băieți și fete), pentru a putea scoate în evidență o anumită diferență ce s-ar putea constata între grupa la care aplic metode activ-participative și grupa care nu beneficiază de aceste metode de stimulare a creativității (R., Davido, 1998).

Selecția claselor am făcut-o după metoda potrivirii. Am ales grupul experimental și grupul de control după caracteristicile cele mai importante pentru tema aleasă: aproximativ același coeficient de inteligență, grupuri cu aproximațiv același nr de elevi, care să aibă aceeași distribuție după aceleași variabile. Grupul experimental a fost clasa pregătitoare C, având 34 de elevi (17 băieți și 17 fete), iar grupul de control, clasa pregătitoare G, cu 33 de elevi (16 băieți și 17 fete).

Am obținut aprobarea, pentru acest studiu, de la directorul școlii, învățători și părinți.

BIBLIOGRAFIE:

Abraham, A., (2004) Desenul persoanei, Testul Machover, Ed. Profex, Buc.

Bejat, Marian, (1971), Talent, inteligență, creativitate…,Ed. Științifică, cap. II,III,IV;

Bejat, Marian (coordonator),(1981), Creativitatea în știință, tehnică și învățământ, (Cercetări), Ed. Didactică și Pedagogică, București Cap. III;

Cerghit, Ioan,(2008), Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura Polirom, p.350-478; Polirom, Buc.;

Chelcea, Septimiu, (2006), Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. Ediția a III-a, Editura Științifică și enciclopedică, București;

Crețu, Tinca, (2012), Psihologia vârstelor, Ed. Polirom, p.200-222;

Cucoș, Constantin, (2014), Pedagogie, Ediția a III-a revizuită și adăugită, Ed Polirom, Iași, p.356;

Eco, Umberto, (2006), Cum se face o teză de licență, Editura Polirom, Iași, cap.I-VI;

Langevin, Brigitte (2012), Copiii și desenele lor. Interpretări psihologice, Ed. Philobia, București;

Popescu, Gabriela, (2007), Psihologia creativității, Ed Fundației România de Mâine, București, , p.99-109;

Ramachander, S., (2010), Creativitatea @Lucru, Ed. RE Rosetti Educațional, București, cap. I;

Roco, Mihaela,(2004),Creativitate și intelgență emoțională, Ed. Polirom;

Roșca, A, (1981), Creativitatea generală și specifică, Ed Academiei, București;

Sion, Grațiela, (2003), Psihologia vârstelor, Ed Fundației România de Mâine, București, cap. VIII;

Stan, Emil, (2009), Managementul clasei, Ed. Institutul European, p.212-265;

Wallon, P.; Combier, A., (2008), Psihologia desenului la copil, Ed. Trei, București;