Rolul Factorilor de Personalitate In Comportamentul Fumatorilor

Pornind de la observația empirică a faptului că anumitor persoane le place să fumeze în timp ce altora le displace acest obicei, obiectivul lucrării de față constă în identificarea diferențelor la nivelul personalității dintre fumători și nefumători precum și a caracteristicilor de personalitate ce pot fi considerate predictori pentru inițierea și menținerea comportamentului de a fuma. Identificarea acestor diferențe a fost realizată din perspectiva modelului factorial al personalității Big Five, și a unor variabile psihologice precum stima de sine, sentimentul de coerență și auto-monitorizarea, variabile identificate în literatura de specialitate ca fiind predictori ai fumatului. Designul utilizat în lucrarea de față este de tip non-experimental, corelațional și comparativ.

Rezultatele obținute indică faptul că o serie de caracteristici ale personalității precum un nivel scăzut al agreabilității și un nivel crescut al extaversiunii corelează cu fumatul, iar sentimentul de coerență este influențat de intereacțiunea dintre gen și numărul de țigări consumate. Rezultatele cercetarii au potențial aplicativ atât în aria psihologiei clinice și medicale, în particular în înțelegerea acestei dependențe și în configurarea măsurilor de prevenție, dar ar putea suscita și interesul campaniilor contra fumatului, relevând astfel o dimensiune educațională.

Introducere

Importanța temei

Scopul lucrării de față este de a identifica diferențele la nivelul personalității dintre fumători și nefumători, în încercarea de a oferi un răspuns la întrebarea de ce unor oameni le place fumatul, iar altora le displace acest obicei. Care sunt diferențele dintre aceștia, ce anume afecteaza atracția sau rejecția acestui viciu și mai ales în ce constă dependența psihică de fumat, este ea rodul unor caracteristici psihologice prezente doar la fumători? De asemenea, cercetarea urmărește și evidențierea unor corelații între variabilele luate în studiu.

Această temă de cercetare este importantă și din punct de vedere al sănătății publice, întrucât conform Organizației Mondiale a Sănătății, din 10 cazuri de deces 1 este provocat de repercusiunile negative pe care le manifestă consumul de tutun asupra organismului. Fumatul este considerat un factor principal în declanșarea, menținerea sau agravarea unor boli precum cele cardio-vasculare, pulmonare și diverse forme de cancer. Conform OMS, fumatul provoacă 6 milione de decese anal, 600.000 dintre aceste decese survin în cazul nefumătorilor ce sunt expuși constant fumului de țigară.

Din această perspectivă, fumatul este un factor de risc major, ce provoacă efecte negative asupra sănătății atât în cazul fumătorilor, cât și în cazul nefumătorilor ce sunt expuși constant la fumul de țigară. Pentru a putea reduce numărul fumătorilor este importantă crearea de programe pentru prevenirea și renunțarea la fumat, programe ce trebuie să fie fundamentate pe o cunoaștere științifică a modului și ponderii în care factorii psihologici, sociali și biologici acționează în cazul inițierii, menținerii și renunțării la fumat.

În cadrul acestei lucrări accentul cade pe identificarea diferențelor de personalitate dintre fumători și nefumători, din perspectiva modelului factorial Big Five și a unor variabile psihologice precum stima de sine, sentimentul de coerență și auto-monitorizarea, variabile pe care studiile științifice de specialitate le-au pus în legatură cu acest fenomen. Prin înțelegerea modului în care personalitatea influențează comportamentul fumătorilor, se pot înbunătății sau realiza noi metode și tehnici prin care să poată fi ajutate persoanele ce doresc să renunțe la fumat, dar mai ales prin cunoașterea variabilelor psihologice ce predispun la fumat, se pot lua măsuri pentru prevenirea inițierii acestui comportament.

Modelul în 5 factori al personalității

Modelul Big Five a fost elaborat de Costa și McCrae 1990, modelul teoretic care stă la baza lui vizând descrierea personalității din perspectiva a cinci super factori sau dimensiuni, capabile de a oferi înțelegere asupra personalității și comportamentului uman. Acest model este fundamentat științific și are la bază teoria factorială elaborată de Cattel. În elaborarea teoriei sale, Cattel pornește de la “necesitatea descrierii personalității printr-o unitate capabilă să măsoare gradul în care persoana umană posedă o anumită trăsătură” (Macsinga, 2003). Astfel factorul de personalitate este în același timp “un element descriptiv și explicativ al personalității, situat ca grad de generalitate între tip și trăsătură” (Macsinga, 2003, pag.82).

De la apariția modelului Big, Five și până în prezent validitatea acestuia a fost verificată în numeroase studii, modelul obținând un consens din partea cercetătorilor, acesta fiind considerat o taxonomie a trăsăturilor cuprinzătoare dar ușor de gestionat și valabilă din punct de vedere al aplicabilității sale în cadrul diverselor culturi (McCrae și Costa 1997; Paunonen et al . 2000; McCrae 2001b; Terracciano 2003; Triandis și Suh 2002, apud Terracciano și Costa Jr., 2003).

Modelul Big Five oferă o descriere a personalității din perspectiva a 5 dimensiuni sau super-factori, fiecare dintre acești factori fiind divizat în 6 fațete. Cele cinci dimensiuni sunt: extraversie (E) agreabilitate (A), conștiinciozitate (C), neuroticism (N) și deschidere (O). (Terracciano și Costa Jr., 2003).

Zhao și Seibert (2006) descriu cele cinci dimensiuni astfel:

Extraversia descrie măsura în care oamenii sunt asertivi, energici, activi, vorbăreți, entuziaști. Persoanele ce prezintă scoruri ridicate pe acestă dimensiune, au tendința de a se simți bine în compania oamenilor și a grupurilor mari, sunt în căutarea excitației și a stimulării. Persoanele cu scoruri scăzute, preferă să petreacă mai mult timp singuri, fiind mai rezervați, tăcuți și mai independenți (Costa și McCrae, 1992, apud Zhao și Seibert, 2006).

Agreabilitatea acestă dimensiune evaluează orientarea interpersonală. Indivizii care obțin scoruri ridicate în cadrul acestei dimensiuni pot fi descriși ca oameni de încredere, iertători, dispuși să îi ajute pe ceilalți, altruiști, ușor naivi. Uneori nivelele înalte semnifică și tipul de persoană dependentă. La polul opus, persoanele ce obțin scoruri scăzute pe această dimensiune sunt caracterizate ca manipulative, cu un comportament egocentric, suspicios, și competitiv (Costa și McCrae, 1992 apud, Zhao și Seibert, 2006).

Conștiinciozitatea această dimensiune indică gradul în care o persoană este organizată, persistentă în activitate, motivată în îndeplinirea unui obiectiv. Persoanele ce prezintă scoruri ridicate sunt caracterizate ca scrupuloși, de încredere, punctuali. Polul opus nu se caracterizează cu necesitate prin lipsa de simț moral, dar apare o mai scăzută exactitate în aplicarea principiilor morale, o manieră ușuratică de a-și urmări și îndeplini sarcinile (Costa și McCrae, 1986).

Neuroticismul vizează axa stabilitate-instabilitate emoțională a persoanei. Scorurile ridicate indică predispoziția persoanei spre trăirea unor emoții negative, anxietate, ostilitate, depresie, impulsivitate și vulnerabilitate. La polul opus, persoanele cu scoruri scăzute la această dimensiune pot fi caracterizate ca fiind calme, încrezătoare în forțele proprii, temperate, relaxate (Costa și McCrae, 1992, apud Zhao și Seibert, 2006).

Deschiderea este o dimensiune a personalității caracteristică persoanelor ce prezintă curiozitate intelectuală, ce au tendința de a căuta experiențe noi și de a explora idei noi. Persoanele ce obțin scoruri ridicate pe această dimensiune pot fi descrise ca fiind creative, inovative, imaginative. Scorurile scăzute sunt caracteristice persoanelor conservatoare, ce manifestă preferință pentru familiar.

Stima de sine

Stima de sine, este o latură evaluativă, ce împreună cu imaginea de sine și idealul de sine alcătuiesc concepția despre sine a persoanei (Hayes și Orrel, 2003). Omul se descoperă și se formează pe sine însuși în contextul interacțiunii sociale, “neexistând autocunoaștere sau autopercepție înainte de relația cu celălalt… un copil percepe propriile atribute mai întâi în altul și abia apoi le recunoaște la sine însuși.” (Radu, 1994, apud Palos; Erdei și Sârbu, 2009, pag.23). Prin urmare stima de sine este un proces evaluativ ce se formează în urma interacțiunii persoanei cu mediul său social și reprezintă gradul în care aceasta se valorizează, se prețuiește pe sine. (Palos; Erdei și Sârbu, 2009).

Kwan; John și Thein, 2007, apud Palos; Erdei și Sârbu (2009) consideră că există mai multe definiții ale conceptului în funcție de sursa din care derivă stima de sine. Astfel putem observa că stima de sine este rezultatul unei evaluări globale sau a unui anumit domeniu pe care individul îl consideră important și are la bază raportarea la propriile standarde sau criterii dinainte stabilite, evaluarea celorlalți asupra noastră, rezultatul evaluării comparative dintre noi și ceilalți și evaluarea comparativă cu propria persoană în diferite etape ale existenței.

Rosenberg clasifică stimă de sine în fundamentală și barometrică. În timp ce prima este stabilă de-a lungul timpului, cea de a doua fluctuează în funcție de sentimentele persoanei față de sine în anumite perioade. Crouch și Straub vorbesc despre o stimă de sine bazală, formată în urma experiențelor de viață timpurii și o stimă de sine funcțională, maleabilă, dezvoltată mai târziu ca urmare a interacțiunii sociale (1986, 1983, apud Karanikola; Papathanassoglou și Koutroubas, apud Palos; Erdei și Sârbu, 2009).

Ca și capacitate de a ne forma o imagine acurată asupra noastră și de a opera eficient cu aceasta, stima de sine este o componentă a inteligenței intra-personale. Stima de sine pozitivă contribuie la sănătatea psihofizică a persoanei, prin rolul său de “filtru” împotriva influențelor negative. Stima de sine poate fi considerată ca un mecanism de apărare ce promovează starea de bine prin menținerea adecvată a percepției realității ca element de bază al sănătății mentale (Gajdosova; Orosova, Madarasova Geckova; Tavel; van Dijk, 2009)

Persoanele cu un nivel ridicat al stimei de sine pot fi caracterizate ca având o mare încredere în propriile capacități, au o mai bună mobilizare, își asumă și acceptă riscuri și manifestă o dorință puternică de a reuși. La polul opus, o stimă de sine scăzută determină persoanele să adopte strategii de apărare, de evitare a riscurilor și eșecurilor. (Palos; Erdei și Sârbu, 2009). De asemena stima de sine scăzută joacă un rol important în dezvoltarea unor tulburări mintale și comportamente sociale deviante precum: anxietate, depresie, tulburări alimentare, delincvența, abuz de substanțe precum tutun, alcool și droguri. (Mann et al., 2004; Scheier et al.,2000, apud Gajdosova și colab., 2009).

Sentimentul de coerență

Antonovsky, 1979, 1987, 1992, apud Gajdosova și colab. (2009) descrie sentimentul de coerență ca fiind orientarea globală a persoanei asupra vieții, înțelegerea coerentă a lumii în care trăiește persoana. Prin intermediul acestui concept, Antonovsky, propune o abordare tridimensională ce descrie modul în care persoanele înțeleg și își reprezintă lumea din jur. Aceste trei dimensiuni sunt: Inteligibilitate (Comprehensibility), flexibilitate (manageability) și semnificatie (meaningfulness).

Gajdosova și colab. (2009) oferă următoarea descriere a acestor trei dimensiuni:

Inteligibilitatea (aspectul cognitiv) se referă la abilitatea oamenilor de a căuta ordinea și conexiuni logice în lume și în relațiile interpersonale. Acestă dimensiune reprezintă măsura în care persoana crede în predictibilitatea vieții. Ea include abilitatea persoanei de a-i înțelege pe ceilalți și de a-și controla propriile gânduri și emoții.

Flexibilitatea (aspectul instrumental) reprezintă simțul competenței personale și sociale, al adecvării resurselor necesare pentru coping în situații dificile. De asemenea include și o imagine de ansamblu pozitivă asupra vieții.

Semnificație (aspectul motivațional) face referire la gradul în care persoana este fericită, mulțumită cu viața sa și găseșeste plină de semnificație participarea sa activă în diverse situații, rezolvarea acestora conferindu-i sens și scop.

Auto-monitorizarea

Conceptul de auto-monitorizare (Self-monitoring) a fost introdus de Snyder în 1974, ca o trăsătură ce descrie și explică diferențele individuale în autocontrolul exprimării emoțiilor. (von Davier și Rost, n.d.). Auto-controlul este o caracteristică de personalitate ce descrie măsura în care oamenii apelează la managementul impresiei în funcție de indici situaționali. Există diferențe semnificative între indivizi, cu privire la gradul în care aceștia pot să își monitorizeze auto-prezentarea și comportamentul verbal și nonverbal. (Snyder, 1974, apud von Davier și Rost, n.d.). M. Snyder (1984) rezumă în următorul mod caracteristicile persoanelor cu un control ridicat și scăzut al auto-monitorizării.

Persoanele cu un nivel ridicat al auto-monitorizării pot manifesta cu ușurință comportamente dezirabile, fiind foarte receptivi la indicii situaționali ce i-ar putea pune într-o lumină favorabilă. Această caracteristică îi determină să manifeste inconsistență comportamentală trans-situațională. Persoanele cu un nivel ridicat al auto-monitorizării sunt întotdeauna atente la împrejurări, situații și mai ales la impresiile pe care le creează. Astfel, auto-prezentarea se manifestă printr-o transmitere reglată a informațiilor despre sine, reglaj ce are loc în baza feedback-ului primit de la audiență. Comportamentul acestora este mai puțin sincer, sunt mai flexibili și deschiși spre relații și spre opiniile celor din jur, în funcție de care își reglează comportamentul.

La polul opus se situează persoanele cu un nivel scăzut al auto-monitorizării, aceștia reușesc într-o mai mică măsură să își adapteze comportamentul, astfel încât el să devină dezirabil, în schimb manifestă o consistență comportamentală trans-situațională. În auto-prezentare, aceștia nu se ghidează în funcție de informațiile provenite din mediu, nu caută să manifeste un comportament dezirabil social, ei fiind mai degrabă sinceri, constanți și usor predictibili, fără însă a putea fi considerați ursuzi sau nesociabili. Aceste diferențe ca și caracteristici ale personalității nu pot fi catalogate ca fiind bune sau rele în sine.

Rezultate ale cercetărilor anterioare asupra relațiilor dintre fumat și conceptele discutate.

Ca dovadă a faptului că în rândul cercetătorilor din domeniul psihologiei există un viu interes în ceea ce privește modul în care diferite variabile psihologice pot prezice sau oferi informații despre fumat ca și comportament, stă numărul mare de articole și cercetări ce vizează această temă. Conform lui Cervone, 1991, apud Shadel; Cervone; Niaura; și Abrams (2004), se pot distinge două abordări conceptuale majore în studiul personalității și al diferențelor interindividuale. O primă abordare este cea social-cognitivă, iar cea de a doua abordare are la bază trăsăturile de personalitate.

Relația dintre trăsăturile de personalitate și fumat a fost îndelung evaluată în încercarea de a găsi explicații pentru inițierea și renunțarea la fumat (Eysenck, 1980; Gilbert, 1995; Smith,1970, apud Shadel și colab., 2004). Majoritatea acestor cercetări s-au concentrat pe descrierea diferențelor dintre trăsăturile de personalitate ale fumătorilor și nefumătorilor. Făcând un inventar al literaturii de specialitate Smith (1970) concluzionează că fumătorii obțin scoruri mai ridicate decât nefumătorii pe dimensiunea Extraversie, sunt mai orientați către exterior, mai impulsivi și prezintă o agreabilitate mai scăzută. (Smith, 1970, apud Shadel și colab., 2004; și Smith, 1970, apud Terracino și Costa jr., 2003). Eysenck, 1980, apud Terracino și Costa jr. (2003), explică faptul că indivizii cu scoruri ridicate pe dimensiunea extraversie, fumează în căutarea stimulării, în timp ce indivizii cu scoruri ridicate pe dimensiunea neuroticism fumează pentru a-și reduce tensiunea și anxietatea. La concluzii similare ajunge și Vollrath și Torgersen 2002, apud Terracino și Costa jr. (2003), persoanele cu scoruri ridicate pe dimensiunea neuroticism și scăzute la dimensiunea agreabilitate prezintă o probabilitate foarte mare de a fi fumători.

Paunonen, 2003; Paunonen & Ashton, 2001, apud Shadel și colab. (2004 ), în urma testării a două eșantioane, unul de 141 de participanți, iar celălalt de 276 de participanți, ajung la concluzia că agreabilitatea este asociată negativ cu intensitatea fumatului, dar consideră inconsistentă relația dintre fumat și fațetele neuroticismului și a extraversiunii. De asemena în cadrul acelorași studii autorii nu găsesc nici o relație între fumat și conștiinciozitate și deschidere. Pe de altă parte Hampson; Andrews; Barckley; Lichtenstein și Lee, 2000, apud Shadel și colab. (2004), susțin faptul că conștiinciozitatea poate prezice creșterea probabilității ca o persoană să nu fumeze în interiorul unei locuințe.

Parkes, 1984, apud Terracino și Costa jr. (2003), a descoperit interacțiuni între neuroticism și psihoticism precum și între neuroticism și extraversie, acestea contribuind în mod considerabil la realizarea diferenței dintre fumători și nefumători în ceea ce privește diferențele la nivelul personalității.

Shadel și colab. (2004) evaluând corelația dintre factorii de personalitate Big Five și fumat prin intermediul chestionarului IPIP-50, în urma analizei corelaționale biavarite ajung la concluzia că factorii Big Five s-au dovedit a nu avea legătură cu variabilele determinate de istoria fumatului, nivelul de dependență sau renunțarea la fumat, iar intelectul este semnificativ asociat cu numărul tentativelor de renunțare la fumat pentru 24 de ore în ultimul an și cu motivația de a renunța la fumat.

Terracciano și Costa jr. (2003), realizând o colectare a datelor pe un eșantion de 1638 de persone, între anii 1989 și 2002 și utilizând ca și instrumente chestionarul NEO-PI-R emite următoarele concluzii: există diferențe semnificative între grupurile de fumători și nefumători în ceea ce privește neuroticismul, agreabilitatea și conștiinciozitatea, dar nu există diferențe semnificative în ceea ce privește extraversia și deschiderea. În conformite cu opinia lui Esenck autorii susțin că scorul ridicat în cadrul dimensiunii neuroticism, poate fi explicat prin faptul că fumătorii își administreaza țigara ca auto-medicație. În același timp fumul de țigară prin componentele sale chimice inhibă monoaminooxidaza, care descompune neurotransmițători precum serotonina și dopamina, aceștia având rol în reglarea dispoziției. În ceea ce privește extraversiunea, doar fațeta căutarea excitației corelază semnificativ cu fumatul, celelalte fațete neindicând diferențe semnifcative între fumători și nefumători. Acest fapt poate explica și motivul pentru care în alte studii, în care fațetele factorilor nu sunt analizate, nu apare semnificativă corelația cu extraversiunea. În ceea ce privește conștiinciozitatea, fumătorii manifestă scoruri scăzute în special la autodisciplină și deliberare, acestea fiind în legătură și cu caracterul impulsiv. Lipsa persistenței, înfrânării și a simțului datoriei par să joace un rol semnificativ în inițierea fumatului. Persoanele impulsive și nesigure caracterizate de N+ și C- sunt mult mai predispuse fumatului.

Rezultate asemănătoare cu cele constatate de Terracciano și Costa, obțin și Munafo; Zetteler; Clark (2005), meta-analiza realizată de aceștia a reunit 25 de studii din literatura de specialitate ce investigau relația dintre fumat și factorii de personalitate având la bază taxomomia lui Eysenck. Concluzia acestora susține faptul că scorurile ridicate pe dimensiunea extraversie și neuroticism cresc semnifcativ probabilitatea de a fi fumător.

După cum se poate observa, literatura de specialitate oferă rezultate variate în ceea ce privește legătura dintre fumat și factorii de personalitate, dar atunci când apar diferențe între fumători și nefumători, fumătorii prezintă scoruri mai ridicate pe dimensiunile extraversie și neuroticism decât nefumătorii. Faptul că în literatura de specialitate rezultatele sunt uneori contradictorii poate fi explicat conform lui Terracino și Costa jr. (2003) prin faptul că aceste studii s-au desfășurat în perioade diferite de timp și în țări diferite. Astfel rezultatele ar fi influențate de culturi diferite și perioade în care atitudinile față de fumat au fost diferite. O altă explicație ar putea fi dată de faptul că s-au folosit instrumente diferite. Unele cercetări au utilizat doar dimensiunile personalității, în timp ce altele au realizat analiza personalității utilizând și fatețele dimensiunilor, pentru a obține rezultate mai acurate. (Costa & McCrae 1992 apud Terracino și Costa jr, 2003).

Relevanța utilizării conceptului de stimă de sine ca variabilă psihologică în relația dintre fumat și personalitate, rezidă din faptul că aceasta joacă un rol determinant în evitarea consumului de droguri, alcool sau tutun. O stimă de sine pozitivă, crează o stare de echilibru, de mulțumire și împlinire, în timp ce o stimă de sine scăzută conduce la insecuritate, teamă, frustrare, predispunând persoanele la comportamente cu risc crescut, precum fumatul (Gajdosova și colab., 2009). Autorii anterior menționați, au condus o cercetare vizând relația dintre fumat, factorii de personalitate, stima de sine și sentimentul coerenței. Rezultatele indică faptul că în comparație cu nefumătorii, la fumători s-au înregistrat o stimă de sine pozitivă scăzută și o stimă de sine negativă ridicată, atât la bărbați cât și la femei.

În ceea ce privește sentimentul de coerență, Glanz et al, 2005, apud Gajdosova și colab. (2009) consideră că dimensiunile sentimentului de coerență sunt un predictor puternic al fumatului. Conform lui Glanz, dintre cele trei dimensiuni ale simțului de coerență, flexibilitatea este cel mai bun predictor pentru fumat, urmat de semnificativitate și inteligibilitate. Conform lui Bacikova, 2007, apud Gajdosova și colab. (2009), în cazul studenților simțul coerenței scăzut corelază cu fumatul, prin acest obicei tinerii reducându-și anxietatea și frustrarea.

În cercetarea realizată de Gajdosova și colab. (2009), bărbații fumători față de cei nefumători prezintă scoruri mai ridicate în cadrul dimensiunilor semnificație și inteligibilitate și mai scăzute în cadrul dimensiunii flexibilitate. În cazul femeilor singura dimensiune care corelează cu fumatul este semnificația.

Auto-monitorizarea ca variabilă psihologică poate fi importantă în relația dintre personalitate și fumat prin faptul că persoanele cu un nivel ridicat al auto-monitorizării doresc să se autopromoveze și astfel își ajustează comportamentul încât să fie în consonanța cu opiniile celorlalți. În acest caz dacă fumatul este văzut ca derivând din contactele interpersonale și ca fiind un comportament pro-social persoanele cu un nivel ridicat de auto-monitorizare vor fi mai predispuse să adopte acest comportament.

Ținând cont de obiectivul lucrării de față, identificarea relației dintre fumat și factorii de personalitate precum și alte variabile psihologice ca stima de sine, sentimentul de coerență și auto-monitorizarea și având în vedere rezultatele existente în prezent în literatura de specialitate, în vederea atingerii obiectivului acestei cercetări, vom porni de la următoarele ipoteze:

Ipoteza 1: La nivelul lotului de fumători, cu cât nivelul agreabilității este mai ridicat, cu atât numărul de țigări fumate este mai mic.

Ipoteza 2: Există diferențe semnificative între fumători și nefumători la nivelul agreabilității ca dimensiune a personalității.

Ipoteza 3: Comparativ cu nefumătorii, fumătorii au un nivel semnificativ mai crescut al extraversiunii.

Ipoteza 4: Există o corelație între dimensiunea extraversie a personalității și auto-monitorizare.

Ipoteza 5: La nivelul lotului de fumători, cu cât nivelul dimensiunii semnificație a sentimentului de coerență este mai ridicat, cu atât numărul de țigări fumate este mai mic.

Ipoteza 6: Interacțiunea dintre gen și numărul de țigări fumate are un efect asupra sentimentului de coerență.

Ipoteza 7: Există o diferența între fumători și nefumători în ceea ce privește stima de sine.

Metodologia cercetării

Lucrarea de față prezintă un design non-experimental, de tip corelațional și comparativ.

Descrierea participanților

Cercetarea de față cuprinde un eșantion de 80 de subiecți, dintre care 50% bărbați și 50% femei, cu vârste cuprinse în intervalul 18 – 36 de ani, media de vârstă a eșantionului fiind de 22,61 ani iar abaterea standard 3,88. Dintre participanți 50% sunt fumători și 50% sunt nefumători. Toți participanții la această cercetare sunt studenți sau absolvenți de studii superioare. Toate persoanele testate au participat în mod voluntar la această cercetare, fiind informați asupra scopului acestei cercetări.

În cadrul acestei cercetări, au fost considerate fumătoare toate persoanele care fumează în prezent cel puțin o țigară pe zi, cu condiția ca persoanele să fumeze zilnic și să fie fumătoare de cel puțin două luni de zile. Aceste date au fost colectate prin intermediul unui chestionar, participanții fiind rugați să precizeze numărul aproximativ de țigări consumate zilnic și vârsta de la care au început să fumeze.

Metode

În cadrul cercetării de față toți participanții au fost testați cu următoarele probe: IPIP-50, Rosenberg – stima de sine globală, Sentimentul de Coerență și Auto-monitorizare.

Chestionarul IPIP-50 (International Personality Item Pool), a fost dezvoltat de Goldberg,1996 și urmărește evaluarea personalității din perspectiva celor cinci dimensiuni sau superfactori conform modelului propus de Costa și McCrae, (1992). Aceste dimensiuni sunt: extraversie, neuroticism, agreabilitate, conștiinciozitate și deschidere. Chestionarul cuprinde un număr de 50 de itemi, formulați sub forma de afirmații. Pentru fiecare dintre aceste afirmații subiectul trebuia să aleagă un răspuns din cinci posibile: “dezacord total”, “dezacord”, “nici acord nici dezacord”, “acord” sau “acord total”. Răspunsurile au fost cotate pe o scală Likert de la 1 la 5. Din totalul celor 50 de afirmații, 24 sunt itemi inversați. Pentru a se obține scorul total al fiecărui factor se însumează scorurile itemilor aferenți acestora. Astfel se obține un scor pentru fiecare dintre cele cinci dimensiuni. Instrumentul are o consistență internă bună, coeficientul alpha Cronbach având valori cuprinse între .73 (deschidere) și .84 (extraversiune).

Nivelul stimei de sine globale a participanților a fost evaluat prin intermediul chestionarului dezvoltat de Rosenberg, (1965). Acest chestionar curpinde un număr de 10 itemi sub formă de afirmații. Participanții au patru variante de răspuns: “acord total”, “acord”, “dezacord” și “dezacord total”. Răspusurile participanților sunt cotate pe o scală de tip Likert de la 1 la 4, itemii 1, 3, 4, 7, și 10 fiind intemi inversați. Scorul final se obține prin însumarea scorurilor aferente fiecărui item. În funcție de scorul obținut, participanții sunt încadrați în una din cele cinci clase: clasa I scor mai mic de 26 de puncte, clasa II scoruri între 27 și 30 de puncte, clasa III scoruri între 31 și 34 de puncte, clasa IV socruri între 35 și 38 de puncte și clasa V scoruri mai mari sau egale cu 39 de puncte. Scorurile mici indică o stimă de sine scăzută, ceea ce indică faptul că persoana are încredere mică în propriile abilitați și capacități, iar cotele mari indică o persoană cu o stimă de sine ridicată, semnificând faptul că persoana are încredere în propriile forțe și capacități, considerându-se cel puțin la fel de valoroasă ca și ceilalți. Instrumentul are o consistență internă bună, coeficientul alpha Cronbach având valoare .88.

Scala Sentimentului de Coerență, (Sence of Coherence Questionnair), a fost elaborată de Antonovsky, 1987 și își propune să evalueze convingerile generale ale oamenilor în legătură cu viața, oamenii și propria persoană. Chestioanarul conține 29 de afirmații, la care se poate răspunde prin intermediul unei scale de tip Likert, cu 7 puncte, unde 1 semnifică “nicodată nu am acest sentiment, iar 7 “întotdeauna am acest sentiment”. Din totalul celor 29 de itemi, 23 sunt itemi inversați. Scorul pentru fiecare dintre cele trei dimensiuni se obține prin insumarea itemilor aferenti dimensiunii respective. Cotele ridicate la fiecare din cele 3 dimensiuni arată un nivel crescut al inteligibilității, semnificației și flexibilității, indicând faptul că subiectul manifestă un sentiment de coerența ridicat, ceea ce se poate traduce prin faptul că persoana crede în predicitibilitatea propriei vieți, prezintă o imagine de ansamblu pozitivă asupra vieții și este mulțumită cu propria viață. O cotă mică indică contrariul, persoana consideră că are un control mai scăzut asupra propriei vieți, are o imagine de ansamblu asupra vieții mai degrabă negativă și este mai puțin satisfăcută de propria viață.

Chestionarul prezintă o consistență internă bună, având următorii coeficienți alpha Cronbach: pentru dimensiunea flexibilitate .76, pentru dimensiunea semnificație .77, pentru dimensiunea inteligibilitate .82.

Nivelul auto-monitorizării a fost evaluat în cadrul acestei cercetări prin intermediul chestionarului realizat de M. Snyder, (1974). Chestionarul conține 25 de afirmații, răspunsurile fiind date pe o scală dihotmică “da-nu”. Pentru itemii 2, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 15, 16, 18, 19, 24 și 25 răspunsurile semnificative sunt “da”. Pentru itemii 1, 3, 4, 12, 14, 17, 20, 21, 22 și 23 răspunsul semnificativ este “nu”. De fiecare dată când subiectul oferă un răspuns în acord cu raspunsul semnificativ se acordă 1 punct. În cazul în care răspunsul este diferit se acordă 0 puncte. Scorul total se obține prin însumarea punctelor obținute la fiecare item.

Un scor ridicat indică faptul că persona se auto-monitorizează în cadrul interacțiunii cu ceilalți manifestând predispoziția de a da răspunsuri dezirabile în raport cu indicii situaționali. Un scor scăzut indică o auto-monitorizare redusă, în interacțiunile sociale acestea exprimându-se natural, fără a manifesta predispoziția spre oferirea de răspunsuri dezirabile. Valoarea coeficientului alpha Cronbach este de .72.

În cadrul testării s-a aplicat și un chestionar nestandardizat, cu scopul de a obține informații demografice dar și legate de unele variabile cum ar fi numărul de țigări consumate, vârsta la care au început să fumeze, preponderența anturajului în funcție de numărul fumătorilor și al nefumătorilor, numărul tentativelor de renunțare la fumat pe o perioadă de minim 24 de ore în ultimul an și dacă fumătorii au intenția de a renunța la fumat în următoarele 30 de zile.

Procedura de lucru

Chestionarele au fost aplicate tuturor participanților în mod on-line, prin intermediul aplicației Google Form, răspunsurile acestora fiind centralizate într-un formular Spreadsheet în cadrul aplicației Google Drive. Fiecare probă a fost însoțită de un instructaj, același pentru toți participanții. Nu a existat un timp minim de completare a chestionarelor, iar participanții au fost asigurați de confidențialitatea datelor.

Rezultatele cercetării

Datele obținute în cadrul cercetării de față, au fost prelucrate și interpretate prin intermediul programului SPSS versiunea 19 pentru sisteme de operare Windows. În cadrul acestei cercetări s-au utilizat următoarele tehnici statistice:

corelații r Bravais-Pearson, pentru identificarea corelațiilor dintre variabilele numerice cu o formă a distribuției normală și simetrică.

corelații Spearman rho pentru identificarea relațiilor dintre o variabilă ordinală și o variabilă numerică.

Testul t pentru eșantioane independente, pentru identificarea diferențelor dintre fumători și nefumători cu privire la variabilele psihologice studiate.

two – way ANOVA pentru identificarea interacțiunii dintre gen și tipul de fumatori, asupra variabilelor psihologice studiate.

Ipoteza 1: La nivelul lotului de fumători, cu cât nivelul agreabilității este mai ridicat, cu atât numărul de țigări fumate este mai mic.

Tabelul 1: Indici de corelație ai asocierii dintre fumat și agreabilitate.

Rezultatele indică existența unei corelații negative, semnificative statistic, r(38)=-.32, p<.05, r2=.10. Ipoteza se confirmă, fumătorii obțin scoruri mai scăzute la dimeniunea agreabilitate o dată cu creșterea numărului de țigări consumate.

Ipoteza 2: Există diferențe semnificative între fumători și nefumători la nivelul agreabilității ca dimensiune a personalității.

Tabel 2a: Valorile mediei și ale abaterii standard ale fumătorilor și nefumătorilor pentru dimensiunea agreabilitate.

Tabel 2b: Indici de comparație între fumători și nefumători pe dimensiunea agreabilitate.

Există o diferență semnificativă statistic între mediile fumătorilor (m=36.90) și ale nefumătorilor (m=39.63) în ceea ce privește agreabilitatea, t(78)=-2.28, p<.05, r2=.06. Ipoteza de cercetare se confirmă, spre deosebire de nefumători, fumătorii obținând scoruri mai scăzute pe dimensiunea agreabilitate a personalității.

Ipoteza 3: Comparativ cu nefumătorii, fumătorii au un nivel semnificativ mai crescut al extraversiunii.

Tabel 3a: Valorile mediei și ale abaterii standard ale fumătorilor și nefumătorilor pentru dimensiunea extraversie.

Tabel 3b: Indici de comparație între fumători și nefumători pe dimensiunea extraversie.

Scorul mediu al fumătorilor pe dimensiunea extraversie este semnificativ mai mare decât cel al nefumătorilor, t(78)=1,67, p<.05, r2=.03, m fumători =32.15; m nefumători = 28.90. În acest caz ipoteza se confirmă.

Ipoteza 4: Există o corelație între dimensiunea extraversie a personalității și auto-monitorizare.

Tabel 4a: Valorile mediei și ale abaterii standard pentru extraversiune și automonitorizare.

Tabel 4b: Indici de corelație ai asocierii dintre extraversiune și automonitorizare.

Rezultatele indică o corelație pozitivă semnificativă între extraveriune și automonitorizare, r(78)=.511, p<.01, r2=.26 Ipoteza se confirmă, personele extraverte prezintă valori crescute pe dimensiunea automonitorizare.

Ipoteza 5: La nivelul lotului de fumători, cu cât nivelul dimensiunii semnificație a sentimentului de coerență este mai ridicat, cu atât numărul de țigări fumate este mai mic.

Tabel 5: Indici de corelație ai asocierii dintre fumat și dimeniunea semnificație a sentimentului de coerență.

Indicatorii statistici arată o corelație negativă, semnificativă statistic între numărul de țigări fumate și dimensiunea semnificație, r(38)=-.29, p<.05, r2=.08. Ipoteza se confirmă, participanții fumătorii prezintă valori mai scăzute pe dimensiunea semnificație, odată cu creșterea numărului de țigări consumate.

Ipoteza 6: Interacțiunea dintre gen și numărul de țigări fúmate are un efect asupra sentimentului de coerență.

Tabelu 6a: Factorii între subiecți

Tabelul 6b: Statistică descriptivă

Variabilă dependentă: sentimentul de coerență

Tabelul 6c: Tabel sumar ANOVA 2X2 factorial

R patrat=.245 (R patrat ajustat=.182)

Grafic 6.1 – Reprezentare grafică în SPSS a interacțiunii dintre cei doi factori

Conform tabelului 6c, toti cei trei F sunt semnificativi statistic:

F1(1,36) = 8.64, p<.05, r2=.89

F2(1,36) = 6.10, p<.05, r2=.85

F3(1,36) = 4,29, p<.05, r2=.81

Prin urmare, datele sprijină ipoteza lansată conform căreia interacțiunea dintre gen și numărul de țigări fumate are un efect asupra sentimentului de coerență. Conform graficulu 6.1, se observă că subiecții de gen masculin au un sentiment mai crescut de coerența decât subiecții de gen feminin, atât pentru categoria celor care fumează între 1 și 15 țigări pe zi, cât și acelor care fumează peste 16 țigări pe zi.

Ipoteza 7: Există o diferență între fumători și nefumători în ceea ce privește stima de sine.

Tabel 7a: Valorile mediei și ale abaterii standard ale fumătorilor și nefumătorilor pentru stima de sine.

Tabelul 7b:Indici de comparație între fumători și nefumători pe stima de sine.

t(78)=.57, p>.05, m fumători = 30.18, m nefumători = 30.75, conform datelor obținute, nu există diferențe statistic semnificative între mediile celor două grupe. În concluzie ipoteza conform căreia există diferențe între fumători și nefumători în privința stimei de sine este infirmată.

Discuții

Ipoteza 1: La nivelul lotului de fumători, cu cât nivelul agreabilității este mai ridicat, cu atât numărul de țigări fumate este mai mic.

Conform rezultatelor obținute în cadrul eșantionului testat și prezentate în cadrul secțiunii de intrepretare cantitativă, există o corelație între fumat și dimensiunea agreabilitate a personalității, în sensul că fumătorii prezintă un nivel scăzut al agreabilității. Acest rezultat este în concordanță cu o serie de cercetări pe aceeași temă, din literatura de specialitate, a căror rezultate au fost prezentate în cadrul secțiuni introductive (Smith, 1970, apud Shadel și colab., 2004; și Smith, 1970, apud Terracino și Costa jr., 2003).

Agreabilitatea ca dimensiune a personalității evaluează orientarea interpersonală, scorurile scăzute indicând persoane egocentrice, ostile și intolerante. Astfel o posibilă explicație a corelației dintre fumat și nivelul scăzut al agreabilității ar putea fi dată de faptul că aceste persoane în mare parte nu simt nevoia de a primi aprobare din partea celorlalți pentru activitatea pe care o desfășoară. Manifestând perdispoziția spre egocentrism, sunt mult mai predispuși să inițieze și să continue comportamentul de fumat în ciuda dezaprobării sociale și a efectelor pe care fumatul pasiv îl poate avea asupra persoanelor din jurul lor.

Astfel există posibilitatea ca persoanele cu un nivel scăzut al agreabilității, să își mențină statutul de fumătorii chiar și în situațiile în care acest comportament este dezaprobat la nivel social.

Ipoteza 2: Există diferențe semnificative între fumători și nefumători la nivelul agreabilității ca dimensiune a personalității.

În cadrul primei ipoteze de cercetare, s-a urmărit surprinderea relației dintre fumat și agreabilitate, iar analiza cantitativă a rezltatelor obținute pe eșantionul testat, a relevat prezența unei corelații între fumat și un nivel scăzut al agreabilității. În cadrul celei de a doua ipoteze s-a realizat o comparație între fumători și nefumători în privința aceleași dimensiuni a personalității, agreabilitatea. Conform datelor obținute, nefumătorii din cadrul eșantionului testat obțin scoruri mai bune pe dimensiunea agreabilitate față de fumători. Conform descrierii realizate de Costa și McCrae, (1992), a dimensiunii agreabilitate și luând în considerare rezultatele obținute în cadrul eșantionului, se poate presupune că în general spre deosebire de fumători, nefumători sunt mai altruiști, manifestă un comportament mai cooperant și simpatetic față de cei din jur. Acestia sunt mai preocupați de semenii lor, fiind mai sensibili la nevoile altora.

Persoanele agreabile, altruiste și atente cu cei din jur, pot prezenta o rezistență la inițierea fumatului, sau sunt mai predispuse să renunțe la acest obicei în cazul în care a fost inițiat, în condițiile în care la nivelul societății sau al grupului de referință, fumatul este dezaprobat. Și astfel numărul fumătorilor ce prezintă scouri ridicate pe dimensiunea agreabilitate este mai mic. Aceasta este însă doar o supoziție ce încearcă să explice diferența dintre fumători și nefumători în ceea ce privește dimensiunea agreabilitate, designul acestui studiu nepermițând surprinderea unor elemente de cauzalitate.

Ipoteza 3: Comparativ cu nefumătorii, fumătorii au un nivel semnificativ mai crescut al extraversiunii.

Dintre dimensiunile de personalitate pe care literatura de specialitate le-a analizat în relația cu fumatul, extraversia este cea mai controversată. Există o serie de studii care atestă existența unor diferențe între fumători și nefumători în ceea ce privește extraversia, însă anumite cercetări precum cea realizată de Shadel și cola., (2004), nu surprind existența unor astfel de diferențe semnificative între persoanele care fumează și cele care nu prezintă acest obicei.

În cadrul acestei cercetării, rezultatele obținute pe eșantionul testat indică existența unei diferențe semnificative statistic între fumători și nefumători în ceea ce privește extraversia. Fumătorii având valori mai ridicate pe acesta dimensiune în comparație cu nefumătorii. Conform lui Costa și McCrae, apud, Zhao și Seibert, (2006), persoanele extraverte sunt orientate spre exterior, sociabile, energice, agreează compania oamenilor și a grupurilor mari și sunt predispuse spre căutarea excitației și a stimulării și sunt mai impulsivi. Astfel pornind de la descrierea extraversiei ca dimensiune a personalității și de la analiza literaturii de specialitate, o posibilă explicație, asupra diferenței dintre fumători și nefumători în privința extraversiunii, ar putea consta în faptul că persoanele extraverte tind să se apuce de fumat în căutarea stimulării. O astfel de ipoteză fiind lansată și de Terraccino și Costa jr., (2003), aceștia în urma unui studiu pe 1638 de persoane realizat între anii 1989 și 2002, concluzionând că există o corelație semnificativă între fumat și fațeta căutarea excitației a dimensiunii extraversie.

Chiar dacă literatura de specialitate oferă rezultate contradictorii în ceea ce privește legătura dintre fumat și factorii de personalitate, atunci când apar diferențe între nefumători și fumători, aceștia din urmă tind să aibă scoruri mai ridicate pe dimensiunea extraversie.

O posibilă influență asupra persoanelor extraverte, în inițierea și menținerea obiceiului de a fuma, o deține și mediul social, prin modul în care acesta se raporteaza la fumat. Într-o societate în care fumatul este acceptat și nu tolerat sau denigrat, persoanele extraverte care sunt înconjurate de un mediu predominant format din fumători pot fi mult mai predispuse la inițierea acestui comportament și la menținerea lui. Acestă posibilitate se reflectă și din chestionarul aplicat persoanelor testate, fumătorii fiind înconjurați preponderent de un anturaj în care numărul fumătorilor este majoritar sau cel putin egal cu cel al nefumătorilor.

Ipoteza 4: Există o corelație între dimensiunea extraversie a personalității și automonitorizare.

Rezultatele obținute în cadrul eșantionului testat confirmă ipoteza de cercetare, persoanele cu un nivel ridicat al extraversiunii prezintă scoruri ridicate și pe dimensiunea auto-monitorizare.

Ca variabilă psihologică, auto-monitorizarea se referă la modul în care oamenii realizează un management al impresiei prin monitorizarea comportamentului verbal și non-verbal. Astfel persoanele cu un nivel ridicat al auto-monitorizării tind să manifeste comportamente dezirabile fiind foarte receptivi la indicii situaționali. Aceste persoane încearcă să se plieze tot timpul pe situație, fiind atenți la impresiile pe care le creează.

Luând în considerare corelația dintre extraversie și auto-moniotorizare putem emite supoziția că acestă din urmă variabilă de personalitate poate avea o influență asupara menținerii sau inițierii fumatului sub influența anumitor factori de natură socială. Un posibil mecanism explicativ pentru această supoziție ar fi acela conform căruia persoanele extraverte, orientate spre căutarea senzației și spre ceilalți și care prezintă un nivel ridicat de auto-monitorizare, în condițiile în care aparțin unui grup social ce favorizează fumatul, din dorința de auto-promovare și de ajustare a comportamentului pentru a se plia pe imperativele situației vor fi mai predispuse să adopte fumatul.

Ipoteza 5: La nivelul lotului de fumători, cu cât nivelul dimensiunii semnificație a sentimentului de coerență este mai ridicat, cu atât numărul de țigări fumate este mai mic.

Sentimentul de coerență face referire la orientarea globală a persoanei, investigând-o pe acesta sub aspectul a trei dimensiuni. Semnificația este una dintre aceste dimensiuni și desemnează aspectul motivațional, (Antonovsky, apud Gajdosova și colab., 2009). Conform lui Antonovsky, scorurile mici în cadrul acestei dimensiuni indică o oarecare stare de nemulțumire sau lipsă de satisfacție cu propria viață, o privire de ansamblu asupra vieții mai degrabă pesimistă decât optimistă. În această situație fumatul poate să apară ca mecanism de coping, pentru reducerea anxietății și frustrării, după cum indică și rezultatele obținute de (Bacikova, 2007 apud Gajdosova și colab., 2009). Cu toate acestea rezultatele obținute în cadrul eșantionului testat nu permit emiterea unei concluzii asupra stării de fericire a eșantionului de fumători testat.

Motivul pentru care semnificația ca dimensiune a sentimentului de coerență, ar putea fi pusă în legătură cu obiceiul de a fuma, constă în aspectul său motivațional. Fiind o dimensiune motivațională, semnificația indică raportarea persoanei la propriile scopuri, modul în care acesta găsește semnificativă realizarea unei anumite conduite. Ceea ce aduce în discuție capacitatea persoanei de a lua în considerare avantajele imediate ale fumatului în comparație cu riscurile la care acesta se expune pe termen lung. Asfel corelația, dintre scorurile mici pe dimensiunea semnificație și fumat, ar putea avea ca posibilă explicație predispozitia fumătorilor de a subevalua consecințele pe termen lung și de a supraevalua câștigul prezent.

În literatura de specialitate Glanz și colab., 2005 apud Gajdosova și colab., (2009), consideră că dimeniunile sentimentului de coerență sunt un puternic predictor al fumatului.

Ipoteza 6: Interacțiunea dintre gen și numărul de țigări fumate are un efect asupra sentimentului de coerență.

Un alt aspect investigat în cadrul lucrării de față a vizat surprinderea efectului avut de interacțiunea dintre gen și tipul de fumător, (fumător soft sub 15 țigări pe zi și fumător hard pest 16 țigări pe zi), asupra sentimentului de coerență, dat fiind faptul că în literatura de specialitate deși nu în acord unanim, sentimentul de coerență este privit ca un bun predictor al fumatului.

Sentimentul de coerență, vizează orientarea globală a persoanei asupra vieții, modul în care aceasta și-a format o imagine mai mult sau mai puțin coerentă asupra lumii în care acesta trăiește. Un nivel ridicat al sentimentului de coerență caracterizează persoanele ce consiederă că totul are logică și semnificație, că viața este predictibilă, că posedă resursele necesare de coping în situații dificile, sunt mulțumite, fericite și găsesc plină de semnifcație participarea lor activă în difieritele situații ale vieții. Valorile scăzute indică pesimism, inacceptare, capacitate limitată de coping, nemulțumire față de propria viață.

Rezultatele obținute pe eșantionul testat, susțin ipoteza de cercetare, în sensul că interacțiunea dintre gen și numărul de țigări fumate are un efect asupra sentimentului de coerență. În urma graficului obținut s-a putut observa că subiecții de gen masculin, prezintă unu nivel mai crescut al sentimentului de coerență decât participanții de gen feminin, atât pentru categoria fumătorilor care fumează între 1 și 15 țigări pe zi cât și pentru categoria fumătorilor ce consumă peste 16 țigări pe zi. Luând în cosiderare faptul că barbații fumători indiferent de categoria în care se află (fumători hard sau soft), prezintă valori mai ridicate ale sentimentului de coerență decât participantele de gen feminin, se poate presupune că sentimentul de coerență influențează într-o mai mică masură numărul de țigări consumate în rândul persoanelor de gen masculin.

Însă conform aceluiași grafic, femeile fumătoare ce consumă mai mult de 16 țigări pe zi prezintă un nivel mai scăzut al sentimentului de coerență față de femeile fumătoare ce consumă sub 15 țigări pe zi, tendința păstrându-se și în cazul participanților de gen masculin dar cu o diferență mult mai mică.

Aceste rezultate sugerează faptul că persoanele de gen feminin al căror sentiment de coerență este mai scăzut, tind să consume o cantitate mai mare de țigări pe zi, spre deosebire de femeile fumătoare ce prezintă un sentiment de coerență ridicat.

Întrucât valorile scăzute ale sentimentului de coerență indică o stare de nefericire, pesimism, nemulțumire, iar persoanele cu valori mai scăzute tind să consume o cantitate mai mare de țigări, se poate presupune că fumatul reprezintă în acest caz un mecanism de comping la stres. O serie de cercetări precum cea realizată de E., K., Sarenmalm; M., Browall; L., O., Persson; J., F., Dickson și F., G., Johansson, (2013), indică faptul că sentimentul de coerență este un predictor atât al nivelului de stres cât și al modului de coping la stres. Un sentiment de coerență scăzut, în cazul femeilor este adesea asociat cu utilizarea unor strategii restrânse de coping, manifestate în general prin exprimarea emoțiilor și prin căutarea suportului social și mult mai rar prin acceptarea situației (E., K., Sarenmalm, si colab., 2013). De asemena în urma unui studiu realizat de R., R., Brougham; C., M., Zail; C., M., Mendoza și J., R., Miller, (2009), pe un eșantion de studenți în ceea ce privește factorii de stres și mecanismele de coping, rezultă faptul că persoanele de sex feminin prezintă un nivel mai ridicat de stres per ansamblu decât persoanele de sex masculin și sunt mai predispuse să utilizeze self-punishment ca mecanism de coping la stres. Astfel diferențele observate în interacțiunea dintre gen și tipul de fumător în legătură cu nivelul sentimentului de coerență, ar putea fi explicate pe baza supoziției că participantele de sex feminin, cu valori mai mici ale sentimetului de coerență consumă mai multe țigări ca mecanism de coping la stres.

Aceasta însă este doar o posibilă intrepreatare, deoarece studiul de față nu a cules informații referitoare la nivelul de stres al persoanelor participante, sau a mecanismelor de coping a acestora.

Ipoteza 7: Există o diferență între fumători și nefumători în ceea ce privește stima de sine.

În urma comparației realizate între grupul de fumători și cel de nefumători în privința stimei de sine, în cazul eșantionului testat, nu s-au identificat diferențe semnificative statistic între mediile celor două grupuri. Astfel stima de sine globală nu poate fi considerată un criteriu de diferențiere între fumători și nefumători.

Rezultatele din literatura de specialitate, ce au studiat modul în care stima de sine diferă în cazul fumătorilor față de cel al nefumătorilor, sunt inconsecvente. Unele studii precum cel realizat de Veselska și colab., 2007, apud., Gajdosova și colab. (2009), consideră că un nivel scăzut al stimei de sine constituie un factor de risc, predispunând tinerii la comportamente cu risc crescut precum fumatul, consumul de alcool și droguri. Pe de altă parte studii precum cele realizate de Carvajal și colab., 2000, apud Gajdosova și colab. (2009), nu au identificat stima de sine ca factor de risc în inițierea și menținerea fumatului.

În cazul cercetării de față rezultatele ar putea fi influențate de faptul că toți participanții sunt studenți, sau absolvenți de studii superioare, ceea ce ar duce la o creștere a probabilității ca aceștia să dețină un statut socio-economic satisfăcător și implicit o stimă de sine ridicată.

Limitele studiului și direcții viitoare de cercetare

O primă limită a acestui studiu este legată de vârsta participanților, vârsta minimă fiind 18 ani iar vârsta maximă de 36 de, astfel întreg lotul testat încadrându-se din punct de vedere al psihologiei vârstelor în perioada tinereții, astfel rezultatele obținute nu pot fi extrapolate la alte categorii de vârstă, (Șchiopu, U., Verza, E., 1997 apud Munteanu, A., 2009).

O altă limită a studiului ce împiedică generalizarea rezultatelor, se datorează nivelului educațional al persoanelor testate, aceștia fiind studenți în ciclurile de licență sau masterat sau absolvenți, astfel rezultatele nu pot fi extrapolate către alte categorii de populație cu un nivel educațional diferit.

Însăși mărimea eșantionului constituie o limită a acestui studiu, eșantionul cuprinzând un număr de 80 de participanți dar datorită designului cerecetării aceștia au fost repartizați în patru grupe (conform genului și statutului de fumător/nefumător) a câte 20 de participanti, reducându-se astfel puterea statistică a cercetării.

În privința insturmentelor utilizate, o limitare a acestui studiu survine în urma utilizării chestionarului IPIP – 50, pentru evaluarea dimensiunilor de personalitate. Acest instrument oferă informații doar asupra celor cinci factori ai personalității, fără însă a evalua și fațetele acestora. Prin utilizarea unor instumente ce evaluează și fațetele superfactorilor s-ar fi putut îmbunătății acuratețea cercetării prin corelarea acestora cu obiceiul fumatului.

De asemnea în cadrul acestui studiu au fost utilizate doar instrumente de tip self-report, acestea constituind o limită a studiului datorită riscului crescut de apariție a unor biasari, ca urmare a tendinței participanților de a furniza răspunsuri dezirabile din punct de vedere social.

Pornind de la aceste limite ale studiului de față, recomandările pentru studiile viitoare pe această temă cuprind extinderea segmentului de vârstă, diversificarea nivelului educațional și profesional al eșantionului, utilizarea unui eșantion mai mare pentru a crește puterea statistică, utilizarea unor instrumente ce surprind atât factorii de personalitate cât și fațetele acestora, precum și utilizarea unor teste proiective precum Testul Arborelui în evaluarea personalității participanților.

De asemenea se recomandă introducerea unor noi variabile psihologice precum: Locus of control, reziliență, mecanisme de coping, precum și studierea rolului factorilor sociali în inhibarea sau facilitarea inițierii și menținerii comportamentului de a fuma.

Concluzii finale și implicații practice

Obiectivul acestui studiu a fost acela de a identifica diferențele dintre fumători și nefumători în ceea ce privește structura de personalitate și modul în care acestea influențează atracția sau rejecția acestui viciu. În urma rezultatelor obținute și având în vedere limitele acestui studiu, se pot desprinde următoarele concluzii:

– nivelul scăzut al agreabilității, poate fi considerat un factor ce contribuie la menținerea comportamentului de a fuma, întrucât agreabilitatea scăzută indică o nevoie redusă de aprobare din partea celorlalți.

– spre deosebire de fumători, nefumători prezintă un nivel mai ridicat al agreabilității, persoanele agreabile sunt mai altruiste, mai atente la cei din jur, fapt ce îi determină să nu inițieze sau să renunțe la fumat în situația în care la nivelul grupului de referință fumatul este dezaprobat și astfel numărul fumătorilor cu un nivel mai ridicat al agreabilității este mai redus.

– în comparație cu nefumătorii, fumătorii prezintă un nivel mai ridicat al extraversiunii, caracteristicile definitorii ale acesteia, sociabilitatea și căutarea senzației, putând constitui factori de risc în inițierea și menținerea fumatului, în situația în care grupul de referință prezintă o atitudine favorabilă față de fumat.

– auto-monitorizarea corelează pozitiv și semnificativ statistic cu extraversia, fapt ce accentuează riscul ca persoanele extraverte ce aparțin unui grup de fumători să împărtășească acest comportament, datorită faptului ca un nivel ridicat al auto-monitorizării predispune presoana la un comportament consonant cu cel al grupului.

– un nivel scăzut al semnificației ca dimensiune a sentimentului de coerență corelează cu fumatul, fumătorii având valori scăzute în cadrul acestei dimensiuni.

– sentimentul de coerență, văzut ca orientare globală asupra vieții, este influențat de interacțiunea dintre gen și tipul de fumător (hard /soft), participanții de sex masculin având valori mai ridicate ale sentimentului de coerență față de participanții de gen feminin, atât în cazul fumătorilor hard cât și a celor soft, ambele genuri consumând mai multe țigări în cazul unui sentiment de coerență scăzut.

– în cadrul acestui studiu, stima de sine nu a putut fi identificată ca factor de diferențiere între fumători și nefumători, neexistând diferențe semnificative statistic între valorile mediilor celor două grupe.

Rezultatele obținute, cu limitele de rigurare, pot avea importanță în domeniul psihologiei perosnalității, pot constitui o bază de plecare în elaborarea unor studii mai complexe asupra structurii de personalitate a fumătorilor și nefumătorilor și pot avea aplicabilitate în crearea unor metode terapeutice în vederea oferirii de suport persoanelor ce doresc să renunțe la fumat.

Bibliografie

Aniței, M. (2010), Fundamentele psihologiei. București: Editura Universitară.

Bogathy, Z., Sulea, C. (2008), Manual de tehnici și abilități academice. Timișoara: Editura Universității de Vest.

Brougham, R., R., Zail, M., C., Mendoza, M., C., Miller, R., J. (2009). Stress, sex diferencess, and coping strategies among college students. Springer Science Business Media, 85 – 97.

Davier, von M., Rost, J. (nd.). Self Monitoring a clss variable?. Gasit la adresa: http://gandalf.ipn.uni-kiel.de/aktuell/buecher/rostbuch/c28.pdf la 07 iunie 2014.

Etter, J., F. (2010). Smoking and Cloninger’s Temperament and Character Inventory. Nicotine and Tabacco Research, 12(9), 919 – 926.

Gajdosova, B., Orosova, O., Geckova, M., A., Tavel. P., Dijk, van P., J. (2009). Personality dimensions, sense of coherence, and self-esteem as risk/protective factors for smoking among university students. Studia psychologica, 2(3), 183 – 192.

Goldberg. L., R., Johnson, A., J., Eber, H., W., Hogan, R., Ashton, C., M., Cloninger, R., C., Gough, H., G. (2006). The international personality item pool and the future of public-domain personality measures. Journal of Research in Personality, 84 – 96.

Howitt, D., Cramer, D. (2010), Introducere în SPSS pentru psihologi. Iași: Editura Polirom.

Macsinga, I. (2003), Psihologia diferențială a personalității. Timișoara: Editura Mirton.

McCrae, R., R.,John, P., O. (1991), An introduction to the Five-Factor Model and its applications. Gasit la adresa: http://psych.colorado.edu/~carey/Courses/PSYC5112/Readings/psnBig5_Mccrae03.pdf la 07 iunie 2014.

Munafo, M., R., Zetteler, I., J., Clark, T.G., (2007). Personality and smoking status – a meta-analysis. Nicottine and Tabacco research, 9(3), 405 – 413.

Munteanu, A. (2004), Psihologia vârstelor adulte și ale senectutii. Timișoara: Editura Eurobit.

Paloș, R., Erdei, I., Sârbu, R. (2009), Abilități psihologice – ghid pentru profesor și student. Timișoara: Editura Universității de Vest.

Sarenmalm, K., E., Browll, M., Persson, L., O., Dickson, J., F., Gaston-Johansson, F. (2013). Relationship of sense of coherence to stressful events, coping strategies, health status, and quality of life inwomen with breast cancer. Wiley Online Library, 20 – 27.

Sava, A., F. (2011), Analiza datelor în cercetarea psihologică. Cluj-Napoca: Editura ASCR.

Shadel, W,. G., Cervone, D., Niaura, R. și Abrams, D., B. (2004). Investigating the Big Five Personality Factors and Smoking: Implications for Assessment. Journal of Psychopathology and Behavioral Assessment, 26 (3), 185 – 191.

Terraccino, A., Costa, P., T., jr. (2003). Smoking and the Five-Factor Model of personality. Society for the Study of Addiction, 472-481.

Zhao, H.,Seibert, S. (2006). The big five personality dimensions and entrepreneurial status: A

meta-analytic review. Journal of Applied Psychology, 91(2): 259-271.