Relatiile Interumane

Cuprins:

Introducere………………………………………………………………………………………………………….4

Cadrul teoretic…………………………………………………………………………………………..6

1.1 Psihopatia……………………………………………………………………………………………………….6

1.1.1. Abordarea psihopatiei…………………………………………………………………………………10

1.2. Primingul……………………………………………………………………………………………………..12

1.3. Recunoașterea emoțiilor…………………………………………………………………………………13

1.4. Modele ale psihopatiei…………………………………………………………………………………..14

1.5. Teorii explicative ale psihopatiei…………………………………………………………………….16

1.6. Sinteză a studiilor și cercetărilor……………………………………………………………………..22

1.6.1. Studii ce vizează relația dintre psihopatie și recunoașterea facială……………………22

1.6.2. Studii care vizează relația dintre priming și recunoașterea emoțiilor ………………..29

1.6.3. Studii ce vizează relația dintre psihopatie, priming și recunoașterea emoțiilor……32

Obiectivele și metodologia cercetării…………………………………………………………..36

2.1. Obiectivele cercetării…………………………………………………………………………………….36

2.2. Ipotezele cercetării………………………………………………………………………………………..37

2.3. Modelul cercetării…………………………………………………………………………………………37

2.4. Selecția participanților…………………………………………………………………………………..39

2.5. Instrumente și stimuli……………………………………………………………………………………39

2.5.1. SRP III…………………………………………………………………………………………………….23

2.5.2. KDEF………………………………………………………………………………………………………32

2.5.3. Priming Emoțional…………………………………………………………………………………….23

2.6. Aparatura……………………………………………………………………………………………………..23

2.7. Procedura……………………………………………………………………………………………………..41

Rezultatele cercetării…………………………………………………………………………………44

Concluzii și discuții……………………………………………………………………………………53

4.1. Limite ale cercetării……………………………………………………………………………………….45

4.2. Puncte tari și direcții viitoare de cercetare…………………………………………………………34

Anexe…………………………………………………………………………………………………………………54

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………64

Rezumat……………………………………………………………………………………………………………..68

Review……………………………………………………………………………………………………………….69

C.V. Academic…………………………………………………………………………………………………….70

Relațiile interumane, în special cele de tipul față în față se bazează pe schimbul de informații între interlocutori. Acest schimb informațional nu se rezumă doar la comunicarea despre fapte și evenimente ci și la transmiterea unor informații esențiale la nivelul limbajului nonverbal. O categorie particulară a acestui limbaj, îl constituie expresiile realizate cu ajutorul mimicii, mai exact, transmiterea de date cu privire la starea interioară a persoanei prin intermediul expresiilor faciale.

Abilitatea de recunoaștere a emoțiilor primare la nivelul expresiilor faciale, constituie o premisă a funcționarii sociale. Această funcție a existenței sociale, a fost studiată îndelung, Paul Ekman realizând studii cu privire la caracterul universal al exprimării emoțiilor primare, unele dintre ele fiind prezente și la primate. O simplă analiză a proceselor psihice implicate în orice activitate interumană, dar mai ales, a proceselor ce vizează succesul tinerilor în viitorul lor ca angajați, ținând cont de piața muncii în continuă schimbare și dezvoltare, se poate considera abilitatea de interacțiune ca fiind o pârghie importantă, un suport latent, ce îi poate conferi adultului de mai târziu succesul în viața profesională.

Scopul acestei teze este de a explora relația dintre psihopatie și abilitatea de recunoștere a emoțiilor la nivelul expresiilor faciale, având ca moderator al relației primingul emoțional. Necesitatea unui astfel de studiu vine din nevoia de explicare a fenomenului de incapacitare la nivelul recunoașterii expresiilor, acest lucru realizându-se în cadrul paradigmei empatiei față de victimă. Cu alte cuvinte, lipsa abilității de a surprinde stările negative ale interlocutorului, pot predispune persoana la comiterea unor acte de cruzime împotriva celorlalți. Aceste abilități sunt postulate în cadrul teoriei ca având rolul de a bloca actele de distrugere și de a naște mila agresorului.

S-a pornit de la premisa că succesul ca membru al societății, indiferent că se face referire la succesul în viața de cuplu/familie, a relaționării în cadrul grupului de prieteni/colectiv de muncă sau a funcționării ca membru cu spirit de întrajutorare, acest lucru se se realizează cu ajutorul unor aptitudini încărcate de spirit social, cu ajutorul unor capacități de restructurare și reorganizare a interacțiunilor la toate nivelurile. Pentru a fi capabili să desfășoare un astfel de demers, este nevoie de o abilitate de decodare a mesajelor transmise de cei din jur, cu alte cuvinte de o analiză empatică funcțională.

Psihopatia este ilustrată ca fiind o trăsătură ce se manifestă pe un continuum, și este abordată în această lucrare la un nivel subclinic. Modalitatea de abordare a acestei trăsături se realizează prin cele patru fațete surprinse la nivel empiric: manipularea interpersonală, răceala afectivă, tendința de căutare a senzațiilor și manifestarea comportamentelor antisociale. Premisa de la care se pornește în acestă teză este aceea că nivelul psihopatiei, constituie un blocant al manifestării abilității de recunoaștere a expresiilor emoționale ale celorlalți, în special ale expresiilor de frică și tristețe.

Pornind de la premisa că expunerea la indici emoționali expliciți nu produce efecte în cadrul manifestării comportamentale a persoanelor înalt psihopatice, lucrarea de față își propune o abordare pe baza expunerii implicite la acești stimuli. Modalitatea de realizare a expunerii este puțin fundamentată în cadrul literaturii de specialitate, această modalitate de intervenție prin expunerea la o serie de stimuli cu rol de prime, pentru a reduce efectele psihopatiei, fiind realizată pentru prima dată la noi în țară.

Teza de față își propune să aducă o contribuție puțin abordată până în prezent , aceea a relației de moderare de către primingul emoțional a relației dintre psihopatie și abilitatea de recunoaștere a emoțiilor, cu fundament teoretic și suport în psihologia comportamentului antisocial, această lucrare fiind expresia a doi ani de observații în activitățile din cadrul masterului și din cadrul voluntariatului în penitenciarele din București și Craiova.

Datorită domeniului restrâns de studiu al relației dintre psihopatie și recunoașterea emoțiilor, în care cercetătorii continuă să investigheze problema icapacitării funcționării sociale, ideea că potențialul empatiei poate fi stimulat, educat, nu mai reprezintă o simplă afirmație ipotetică. Dezvoltarea abilităților de interacțiune socială este deja transpusă în variate programe. În țările înalt dezvoltate, programele educaționale vizează dezvoltarea copiilor ca membri responsabili pentru calitatea interacțiunilor lor. Acest lucru ar putea fi dezvoltat și denumit generic ca o formă a conștiinței sociale.

Activitatea practică din domeniul penitenciarelor presupune dezvoltarea acestor abilități sub forma programelor de asistență psihologică a persoanelor ce execută pedepse privative de libertate, iar literatura de specialitate tratează acest domeniu pe această populație specifică. De aceea studiile realizate în acest domeniu vizează implicațiile expunerii explicite la stimuli și exerciții ce au ca scop creșterea empatiei persoanelor psihopatice.

Din motivele amintite mai sus, centrarea studiului pe "psihopații liberi" și intervenția asupra acestora la un nivel implicit, poate constitui o metodă de prevenție a acțiunilor împotriva celor din jur. Identificarea unor modalități valide de acțiune care să nu prezinte risc pentru persoană precum și identificarea unor modalități de a atrage persoanele înal psihopatice într-un studiu care presupune lipsa conștiinței asupra scopurilor reale, prezintă cele mai mari provocări ale acestei lucrări.

Această abordare poate fi văzută ca un revers al eforturilor depuse până în prezent. Dacă majoritatea acțiunilor desfășurate în lucrul cu această categorie de persoane, a presupus reducerea comportamentului antisocial și blocarea tendinței de a manifesta răceală afectivă în cadrul interacțiunilor. Lucrarea de față vine și postulează ideea că stimularea anumitor componente ale dispoziției emoționale în cadrul individului, modifică modalitatea în care acesta îi percepe și se raportează la ceilalți. Cu alte cuvinte, relația dintre primingul emoțional și recunoașterea emoțiilor, poate reduce efectul pe care trăsăturile psihopatice le au asupra abilităților sociale.

Caracterul de noutate al acestei lucrari este dat tocmai de faptul că această variabilă (primingul) este considerată suficient de puternică pentru a determina variații în cadrul variabilei dependente, acest predictor fiind direct manipulat în cadrul studiului. Se ia în considerare interacțiunea dintre psihopatie și primingul emoțional pentru a crește puterea explicativă o modului cum funcționează aceste efecte asupra abilității de recunoaștere a emoțiilor la nivelul expresiilor faciale

Preocupările din viitor cu privire la această temă vizează creșterea obiectivității măsurării psihopatiei prin studii realizate pe baza anomaliilor la nivelul amigdalei și prin creșterea obiectivității în măsurarea efectelor la nivelul modificărilor dispoziției emoționale (cu ajutorul salivetelor și a idențificării nivelului de cortisol secretat). În acest mod, efectul primingului emoțional devine fundamentat la nivel profund, iar recunoașterea emoțiilor poate fi evaluată la nivel de performanță.

Capitolul 1. Cadrul teoretic

1.1 Psihopatia

Scopul principal în abordarea psihopatiei este predicția comportamentului agresiv și al abuzului (fizic și sexual). Vien și Beech (2010), arată printr-un studiu extensiv al literaturii de specialitate că cele mai importante rezultate pe care PCL-R (Psychopathy Checklist Revised) le poate prezice, sunt delicvența incărcată cu agresivitate și abuzul sexual. În cazul delicvenței, subiecții ce obțin un scor mai mare de 30, vor comite mai multe abuzuri față de cei cu scor sub 30. Mai mult, în cazul psihopaților, rata de recidivism este de peste 80% pe o perioadă de cinci ani (Ganpat și colab., 2014). Un studiu metaanalitic realizat de Cottle, Lee și Heilburn (2001), arată faptul că tublurarea de personalitate de tip antisocial, alături de istoricul faptelor, reprezintă cei mai puternici predictori ai actelor delicvente viitoare.

Psihopatia este o tulburare de personalitate severă și cronică, ce este caracterizată de empatie scăzută, cu o prevalență de 1% în populația generală. (Hare 2003, în Dawel și colab., 2012).

1.2. Abordarea psihopatiei

La nivelul literaturii de specialitate, abordarea psihopatiei se realizeză în două moduri distincte, o abordare taxometrică și o abordare dimensională. Modalitatea de a trata acest fenomen are implicații atât la nivel teoretic (analiză factorială sau proceduri taxometrice), cât și la nivel practic-aplicativ, (în cazul sănătății mentale).

Abordarea dimensională a psihopatiei, implică faptul că nu există o categorie specifică, a psihopaților, ci toți oamenii dispun de trăsături de personalitate legate într-o măsură mai mare sau mai mică de construct (Wright, 2009). Este deci vorba de un continuum al caracteristicilor psihopatice în cadrul populației. Duncan si Mitchell-Perez, 2007 în Moreira și colab., 2014 afirmă că însuși utilizarea termenului de psihopat este chestionabilă, atâta timp cât nu poate fi stabilită o categorie distinctă față de ceilalți. De aceea autorii recomandă utilizarea exprimării “persoane cu înalte caracteristici ale personalității psihopatice“ (Moreira și colab., 2014, p. 193). Lucrarea de față, abordează psihopatia într-o manieră dimensională în prima fază, ținând cont de toată plaja de întindere a scorurilor, selectând ulterior participanții din quartila superioară a scorurilor (abordare taxometrică).

Etiologia psihopatiei, rămâne ca și în cazul multor tulburări, incertă și în continuă dezvoltare (Reidy, Shelley-Tremblay și Lilienfeld, 2011). Cu toate acestea, de-a lungul timpului, au existat mai multe modele teoretice, care vizează cauzele psihopatiei.

1.3. Primingul

Paradigma primingului afectiv își are originea în cercetările primingului clasic și prezintă la momentul actual o dezvoltare continuă. În termeni generali procesul se desfășoară pornind de la un cuvânt (prime) care precede prezentarea unui alt cuvânt/ stimul la o perioadă scurtă de timp. Cel de-al doilea cuvânt/ stimul trebuie evaluat conform cu o anumită perspectivă (ex. dacă este cuvânt sau non-cuvânt), apăsând o anumită tastă, într-un timp cât mai scurt.

Literatura de specialitate susține faptul că atunci când stimulul prime se află în congruență cu stimulul țintă, procesarea devine mai rapidă (Lu și colab., 2001). Conceptele asociate cu stimulul prime sunt activate în mod automat din memorie în timpul prezentării și facilitează răspunsurile la cuvintele/stimulii țintă (Schneider și Shiffrin, în Costa, 2013). La nivel specific, primingul afectiv, poate produce modificări la nivelul stării afective al persoanei expuse, precum și la nivel comportamental (Wyer, Calvini, Nash și Miles, 2010).

1.4.Recunoașterea emoțiilor

Recunoșterea emoțiilor se referă șa abilitatea de a detecta indicii afective la ceilalți. aceste indicii pot fi vizuale (emoții la nivelul expresiei faciale, gesturi, postura), sau auditive (elemente de prozodie). Capacitatea de a repera și interpreta în mod corect aceste indicii se află la baza interactiunilor sociale și a comunicării interpersonale. (Dolan & Fullam, 2006; Kornreich și colab., 2001). Există argumente conform cărora încapacitatea de a recunoaște reacțiile emoționale ale altora, ar putea duce la diminuarea nivelului empatiei (Suchy și colab., 2009), rezultând nu doar în probleme de interacțiune socială ci și conducând la comportamente deviante, antisociale sau de agresivitate impotriva celorlalți, (Carr & Lutjemeier, 2005). Consistent cu această abordare, deficitul recunoașterii emoțiilor devine o caracteristică a unor populații predispuse la încălcarea normelor. (Kosson și colab., 2002; McCown, Johnson, și Austin, 1986). Aceste deficite sunt interpretate ca sugerând anormalități la nivelul sistemului limbic, cel mai importantă fiind procesarea la nivelul amigdalei și al circuitului amigdalo-orbitofrontal (Birbaumer și colab., 2005; Kiehl, Bates, Laurens, Hare, & Liddle, 2006; Kiehl și colab., 2001).

1.5. Modele ale psihopatiei

Primul model este acela al fricii scăzute (Lykken, 1957 în Fowles și Dindo, 2009). Autorul a conceptualizat deficitul reactivității emoționale ca fiind un temperament cu nivel scăzut de frică. În situații ce implică atât recompensă cât și pedeapsă, ce sunt contingente cu comportamentul antisocial (furt, jaf, asalt), apare un eșec al anticipării pedepsei și implicit al apariției fricii, comportamentul antisocial nu este inhibat, ci este înlocuit cu o anticipare a recompensei imediate și implicit cu un comportament impulsiv. Autorul a raportat o condiționare slabă a fricii în cazul psihopaților, participanții fiind incapabili să își inhibe răspunsurile ce ar fi putut fi pedepsite.

Pornind de la primul model, s-a dezvoltat cel de-al doilea model explicativ al psihopatiei, și cel mai utilizat până în prezen, modelul dual al psihopatiei. Alături de lipsa fricii și a empatiei, se adaugă o incapacitate de autoreglare comportamentală. Acest model stă la baza celui mai utilizat instrument în evaluarea psihopatiei, PCL-R (Psychopathy Checklist Revised). Mai specific, psihopatia este împărțită în doi factori, (Hare, 2003 în Sandvik și colab., 2015; Guay, Knight, Ruscio și Hare, 2007): Factorul 1 (F1) este asociat cu deficiențe în experiențe și procesare a distresului emoțional și al afectului negativ iar Factorul 2 (F2) este asociat cu impulsivitate și comportamente antisociale.

Testarea modelului, rămâne curentă și în continuă dezvoltare, studii diferite obținând rezultate relativ omogene în relaționarea empatiei și emoționalității în cazul tulburărilor de personalitate din cadrul triadei negre. Wai și Tiliopulos (2012), au extins prezumția deficitului emoțional și empatic și asupra narcisismului și machiavelismului, rezultatele au susținut deficitul emoțional precum și cel al empatiei emoționale, pe un lot de 139 de studenți. Proba de recunoaștere a expresiilor faciale, aduce un argument în plus în susținerea deficitului emoțional.

Confluența dintre emoționalitate și empatie în cazul persoanelor înalt psihopatice, este abordată de Lishner și colab. (2012), care susțin că incapacitatea de a resimți empatia de tip emoțional în relațiile cu cei din jur, este o caracteristică definitorie persoanelor psihopatice. Autorii au testat această asumpție manipulând și testând contagiunea emoțională și îngrijorarea empatică, la nivel de stare, a unui lot de adolescenți încarcerați și a unui lot de control de aceeași vârstă. Rezultatele obținute vin în contradicție cu nivelul cunoașterii actuale, persoanele înalt psihopatice dezvoltând un nivel crescut de empatie emoțională. În plus, analizele de tip follow-up au arătat că psihopatia este pozitiv asociată cu trăiri pervazive ale tristeții, furiei și fricii.

Alături de celelalte modele vechi în explicarea psihopatiei, este si modelul arousalului scăzut, propus de Quay (1965), care afirmă că psihopații posedă un nivel anormal de scăzut al arousalului, ceea ce are ca și consecință căutarea neîncetată a senzațiilor extreme. Comportamentele antisociale și cu potențial mare de pericol, devin un mod de a compensa stimularea interioară scăzută.

Baza neurologică pentru problemele observate în recunoașterea emoțională este considerată a fi o disfuncționalitate amigdaliană (Blair și colab., 2004). Acest set de explicații se constituie în modelul Sistemului Integrat al Emoțiilor (IES- Integrated Emotion System), fiind cel mai relevant model pentru susținerea studiului de față. Există evidențe puternice cu privire la implicarea amigdalei în procesarea emoțiilor precum și în comportamentele agresive (Brown și colab., 2008), iar persoanele (atât adulții cât și copii) cu trăsături psihopatice prezinta o funcționare și o structură anormală a amigdalei (Blair, 2003).

1.6. Teorii explicative ale psihopatiei

Teoriile dezvoltării susțin că în apariția tulburării de personalitate este implicat comportamentul antisocial și agresiv al părinților (Vien și Beech 2006), însă nu există un set coerent de date în acest sens.

Un al doilea set de explicații biologice ale psihopatiei, vizează nivelul de cortizol produs de axa hipotalamo-hipofizo-gonadică. La acest nivel de analiză, există un acord în ceea ce privește relația dintre nivelul de cortizol secretat și manifestările specifice psihopatiei în cazul bărbaților și la un nivel mai restrâns, în cazul femeilor (Cima, Smeets și Jelicic, 2008, O’Leary, Taylor și Eckel, 2010). Welker și colab., (2014), au realizat un studiu corelațional pentru a verifica relația dintre psihopatie (măsurată prin self-report) și nivelul de cortizol salivar, rezultatele indicând o relație pozitivă, cu o mărime a efectului moderată (în cazul bărbaților). În analiza ulterioară a datelor, echipa a descoperit un efect moderator al cortizolului în relația dintre psihopatie și testosteron în eșantionul de bărbați (relația dintre testosteron și psihopatie fiind pozitivă pentru niveluri crescute ale cortizolului și negativă pentru nivelurile scăzute ale cortizolului). O’Leary, Loney și Eckel, (2006), au surprins același rezultat, datele sugerând caracterul de marker specific genului, pentru trăsăturile de personalitate de tip psihopatic.

1.7. Sinteză a studiilor și cercetărilor

1.7.1. Studii ce vizează relația dintre psihopatie și recunoașterea facială:

Expresiile faciale sunt un canal important al comunicării sociale, ce oferă informații despre stările emoționale ale celorlalți.

Implicațiile teoretice ale deficitului în recunoașterea emoțiilor, au dus la apariția în literatură a două teorii ce implică funcționarea amigdalei. Cele două teorii sunt diferite din punct de vedere al rolului deficitului recunoașterii emoțiilor. Cel mai influent teoretician, Blair (1995), afirmă faptul că deficite specifice în recunoașterea fricii și tristeții, aduc o contribuție semnificativă la apariția psihopatiei. Mai recent, alți cercetători (Dadds și colab., 2011 în Dawel și colab., 2012), au concluzionat că psihopatia este legată de funcționarea anormală a atenției în cadrul proceselor sociale, mai exact, o lipsă a centrării atenției pe indicatorii sociali relevanți (de exemplu ochii), iar acest mecanism devine explicativ pentru lipsa recunoașterii emoțiilor.

Modul în care abordarea specifică a recunoașterii faciale (Blair, 2001) aduce explicații în comportamentul specific psihopatiei, face referire la perceperea, în mod natural, a expresiilor de frică și tristețe, ca fiind neplăcute. Astfel, un comportament care ar avea ca și rezultat o astfel de expresie, va tinde spre extincție, prin mecanismul de condiționare. În cazul psihopatiei, lipsa recunoașterii celor două expresii, premite continuarea comportamentului antisocial. Această explicație este consistentă cu răceala și lipsa vinovăției din comportamentele agresive ale persoanelor psihopatice.

În acest sens, Cima și Raine (2009), aduc dovezi cu privire la distincția comportamentală între agresivitatea reactivă și agresivitatea proactivă. În cazul agresivității reactive este vorba de un control scăzut al impulsului și de o procesare superficială a informațiilor, în timp ce în cel de-al doilea caz, abuzatorii tind să își planifice atacul, prezintă răceală afectivă și un nivel scăzut al excitării fiziologice. Un studiu metaanalitic realizat de Blais, Solodukhin și Forth, (2014) arată o relație semnificativă și moderată între psihopatie și cele două tipuri de agresivitate (reactivă și instrumentală). Literatura de specialitate aduce dovezi și pentru tipul de agresivitate familială sau în cuplu (Hussain și colab., 2013), consecințele unor astfel de acte fiind trauma, depresia sau chiar suicidul (Wu, Huff și Bhandari, 2010) .

Vaillancourt și Sunderani (2011), aduc dovezi suplimentare, prin relaționarea tipului de psihopatie, cu agresivitatea indirectă, denumită și agresivitate relațională sau socială. Cei doi autori iau în considerare două tipuri de psihopatie, pentru a vedea care dintre acestea se relaționează mai bine cu agresivitatea socială. Psihopatia primară, este caracterizată de răceală afectivă și manipulare interpersonală, alături de lipsa fricii și niveluri scăzute ale empatiei și anxietății iar psihopatia secundară, este caracterizată de tendințe criminale și stil de viață periculos, impulsivitate și niveluri ridicate ale anxietății și empatiei, datorate stilului de viață agitat. În studiul realizat de cei doi autori, datele susțin o relaționare puternică a agresivității indirecte cu psihopatia primară.

Cea mai mare parte a cercetarilor ce studiaza deficitul recunoașterii emoțiilor, asociat psihopatiei, s-a centrat pe expresiile faciale, în special expresiile bazale ale emoțiilor. Brook și colab. (2013), realizează o sinteză a unsprezece studii ce vizează relația dintre psihopatie și recunoașterea facială, șapte dintre acestea relevând un deficit în procesarea afectului la nivel facial, (cu un efect moderat sau mare), două studii nu au identificat niciun efect, iar un studiu a identificat abilități superioare ale psihopaților în identificarea emoțiilor, având o mărime medie a efectului. Hasting, Tangney și Stuewig (2008), obțin rezultate asemănătoare într-un studiu ce vizează recunoașterea emoțiilor, cu diferite grade de expresivitate facială (60% și 100%), bărbații cu trăsături înalt psihopatice scorând mai slab decât toate celelalte grupuri la proba de recunoaștere, indiferent de intensitatea expresiei. Autorii au obținut însă o corelație negativă neașteptată între psihopatie și recunoașterea expresiilor de bucurie. Dovezile tinzând spre susținerea existenței unui deficit generalizat în recunoașterea afectului.

Dovezile cele mai răsunătoare în literatura de specialitate fiind legate de deficitul recunoașterii fricii. Iria și Barbosa (2009), au testat abilitatea participanților psihopați vesrus nonpsihopați, încarcerați și din libertate de a identifica expresia fricii, într-o sarcină de tipul (adevărat/fals). Stimulii au fost prezentați pentru 500 ms, cu expresii de fericire și dezgust ca și distractori. Atât psihopații încarcerați cât și cei din libertate, au înregistrat un număr mai mare de erori, față de non-psihopați.

La un nivel mai puțin extins, însă în continuă dezvoltare, literatura de specialitate acordă interes studiului deficitului în recunoașterea tristeții. În acest sens, Wai și Tiliopoulos (2912), au arătat importanța psihopatiei în explicarea deficitului identificării fricii și a altor emoții bazale, autorii realizând un studiu ce vizează toate cele trei tulburări din triada neagră. În analiza multivariată a datelor, în momentul în care scorurile la psihopatie erau ținute sub control, și machiavelismul și narcisismul deveneau nesemnificative în predicția expresiilor.

Literatura de specialitate curentă vine și chestionează caracterul limitat al deficitului în perceperea emoțiilor la psihopați, metaanaliza realizată de Dawel, O’Kearney, McKone și Palermo, (2012), are ca scop să clarifice dacă deficitele emoționale din psihopatie sunt restrânse la anumite emoții și modalități sau sunt mult mai prevazive. Cercetarea sistematică s-a realizat pe douăzci și șase de studii, implicând șase categorii de emoții (furie, dezgust, frică, fericire, tristețe și surpriză) și trei modalități (expresie facială, vocală și posturală). Autorii au descoperit dovezi ale incapacității de recunoaștere de-a lungul modalităților vocală și facială, cu deficite semnificative pentru un număr mai mare de emoții, nu doar frică și tristețe, atât la adulți cât și la copii.

Acest studiu tratează relația dintre psihopatie și recunoașterea emoțiilor la nivel facial, din perspectiva teoriei empatiei față de victimă, care afirmă că în momentul în care relationăm cu o persoană, primim indicatori emoționali din partea acesteia; fapt ce ne permite să ne adaptăm comportamentul, astfel încât să obținem afilierea cu ceilalți. Literatura de specialitate, arată faptul că persoanele care manifestă niveluri crescute ale psihopatiei, prezintă deficit în recunoașterea indicatorilor emoționali (în special de frică și de tristețe). În acest sens, Fairchild și colab., au afirmat că prin intermediul expresiilor faciale se transmit informații cu privire la stările emoționale ale celorlalți și au adus dovezi cu privire la faptul că persoanele cu un înalt nivel au psihopatiei, manifestă deficit în recunoașterea sentimentelor de frică, (Z= -2.96, p= .003, r= .53). În cadrul acestei teorii, Marshall, Hudson, Jones si Fernandez (1995), în Ward, Polaschek și Beech (2008), au reușit să conceptualizeze empatia, într-un model teoretic, ce se desfășoară în patru etape: prima etapă – recunoașterea facială (adesea implică afecte), etapa a doua – preluarea perspectivei (abilitatea de a vedea lumea din perspectiva altei persoane), etapa a treia – replicarea emoției (abilitatea de a trăi emoția altei persoane) iar etapa a patra – răspunsul (răspunsul comportamental, selectat pe baza informațiilor provenite din etapele anterioare).

Pornind de la această teorie și de la literatura de specialitate, (Fairchild și colab., 2010) se poate întelege faptul că persoanele cu un grad crescut de psihopatie, prezintă un deficit încă de la prima fază a modelului.

1.7.2. Studii ce vizează relația dintre primingul emoțional și recunoașterea emoțiilor la nivel facial

Este evident faptul că învățarea are loc pe baza experiențelor anterioare, iar în cazul fricii, învățăm să identificăm și să evaluăm stimulii periculoși pentru a ne feri de ei (Ekman și Friensen 1969).

În cadrul literaturii de specialitate există dovezi recente care evidențiază rolul potențator al primingului emoțional în percepția afectelor la nivel facial, în special prin focusarea atențeie asupra celorlalți (Wyer, Calvini, Nash și Miles, 2010). Există însă și dovezi ale lipsei efectului primingului (Andrews și colab., 2011), orientarea voluntară și conștientă spre stimulul cu caracter de prime, rămânând un predictor valid în potențarea recunoașterii emoțiilor la nivel facial (Fazio, 2001).

În alegerea naturii stimulului de tip prime, literatura de specialitate, oferă o serie de modalități; sunete (Platek, Thompson și Gallup, 2004), imagini (Hermans, Spruyt și Eelen, 2003) și cuvinte (Storbeck și Robinson, 2004, Hermans și colab., 1994). Studiile nu au reușit să evidențieze diferențe între modurile utilizate (Caroll și Young, 2005), ci doar între congruența afectivă dintre prime și stimulul țintă (Kring, Siegel și Barrett, 2014; Hansen și Shantz, 1995).

Huertas (2012), realizează un studiu prin care un grup de voluntari învață să asocieze stimulii periculoși cu expresiile faciale corespunzatoare. În cadrul studiului, o expresie facială neutră este asociată cu un șoc electric moderat, iar o alta, cu un ton slab. Ambele imagini sunt asociate fie cu un prime aversiv, fie cu unul neutru. Învățarea s-a produs cel mai rapid în cazul asocierii cu șocul electric, în condiția de prime aversiv.

Hoschel și Irle (2001), au testat efectul primingului emoțional asupra capacității de recunoaștere facială a emoțiilor, pe un lot de schizofreni și pe un lot de persoane sănătoase. Participanților li se arătau expresii faciale ce exprimau trăiri pozitive sau negative ca și stimuli de tip prime, urmate de o expresie facială neutră. Aceștia trebuiau să evalueze dacă expresia de la final, exprimă o emoție pozitivă sau o emoție negativă. Toți participanții au evaluat expresia neutră ca fiind semnificativ statistic mai negativă în condițiile de priming cu expresii negative, comparativ cu situațiile de priming pozitiv sau neutru. Rezultate asemănătoare obțin și Lee și colab. (2011) în cazul procesării fricii, participanții evaluând chiar și expresiile de bucurie ca fiind mai amenințătoare, atunci când primingul fusese realizat cu expresii de frică. Pause și colab. (2004), evidențiază efectul primingului în procesarea bucuriei, în cazul evaluării unei expresii neutre, prime-ul inițial fiind făcut cu expresii vesele. Participanții (femei), au evaluat expresia neutră ca fiind mai binedispusă în contextul primingului pozitiv.

Lucrarea de față pornește de la rezultatele obținute de literatura de specialitate și își propune să studieze caracterul de facilitator al primingului în recunoașterea emoțiilor la nivel facial. Abordarea relației se realizează diferit față de studiile precedente, în acest caz, primingul realizându-se cu ajutorul unor cuvinte (cu caracter afectiv sau neutru).

În susținerea acestui demers, există date oferite de literatura de specialitate, cele mai relevante rezultate fiind obținute de Aguado și colab. (2007). Autorii evidențiază relația dintre primingul emoțional (realizat cu ajutorul unor stimuli lexicali) și evaluarea emoțiilor la nivel facial. Relația dintre priming și evaluarea emoțiilor, rămâne semnificativă chiar și când subiecților li se cere să evalueze caracteristica de cuvânt/non-cuvânt a stimulului de tip prime. Cele mai puternice relații fiind obținute atunci când cuvântul este evaluat în mod intenționat de participanți din punct de vedere al valenței emoționale.

1.7.3. Studii ce vizează relația dintre psihopatie, priming și recunoașterea expresiilor emoționale la nivel facial

Lucrarea de față este susținută la nivelul cercetării anterioare de un studiu ce se bazează pe o sarcină pe calculator, având ca scop investigarea abilităților de identificare a emoțiilor la violatori de copii. Experimentul realizat de Oliver si colab. (2009), a constat în două etape (prime și probă) și a măsurat rata de timp și de eroare în recunoașterea expresiilor faciale. Faza de priming a constat în prezentarea de fraze scurte pe computer, cu caracter neutru sau sexual, în timp ce faza de probă a constat în prezentarea unor expresii faciale, de frică sau surpriză. Rezultatele au arătat faptul că abuzatorii sexuali, au avut o acuratețe mai scazută în recunoaștere. Mai mult, efectul de priming, a imbunătățit capacitatea violatorilor de a recunoaște expresiile de frică.

Reidy, Zeichner și Foster, (2009), pornesc de la ideea că incapacitatea de a procesa anumite emoții pe parcursul dezvoltării, are ca efect disfuncționalitate la nivelul relațiilor sociale și implicit riscul de apariție a comportamentelor antisociale. Autorii au realizat măsurători pe un lot de 88 de femei, care au fost testate sub aspectul psihopatiei, al agresivității și al procesării cuvintelor cu încărcătura emoțională (lexical-decision-task; LTD). Rezultatele au fost conforme cu ipotezele lansate, factorul 1 din psihopatie (F1), fiind asociat cu deficitul procesării cuvintelor triste (r = -.44, p = .005). Mai mult, acest deficit joacă rolul de mediator al relației dintre F1 și agresivitatea proactivă. Autorii au testat de asemenea și modalitatea în care expunerea anterioară la imagini cu încărcătură emoțională, prezice procesarea cuvintelor cu încărcătură emoțională. Rezultatele relevă faptul că în situația de expunere la imagini cu încărcătură pozitivă, nu există relație între psihopatie și procesare lexicală, însă în cazul expunerii la imagini cu încărcătură violentă, F1 din psihopatie a prezis deficitul în procesarea cuvintelor ce exprimă tristețe.

Capitolul 2. Obiectivele și metodologia cercetării:

Cercetarea de față are un caracter cvasiexperimental, scopul lucrării fiind acela de a arăta modul în care se modifică relația dintre psihopatie și abilitatea de recunoaștere a emoțiilor, în funcție de prezența unui priming emoțional negativ sau a unui priming neutru.

Așa cum am văzut în partea teoretică a lucrării, literatura de specialitate evidențiază în mod constant caracterul potențiator al primingului în raport cu abilitatea de recunoaștere a emoțiilor precum și caracterul negativ al psihopatiei în manifestarea aceleiași abilități.

Relațiile interpersonale se bazează pe abilitatea oamenilor de a empatiza unii cu ceilalți. La baza acestei abilități se află capacitatea de decodare a semnalelor emoționale pe care interlocutorii le transmit. Funcționarea limitată a acestor procese, ca în cazul persoanelor înalt psihopatice, poate conduce la manifestări antisociale, comportamente impotriva celorlalți sau la un nivel mai redus, la o adaptarea ineficientă în colectivul social și profesional. Descoperirea unor modalități de a crește această abilitate de interacțiune, permite deszvoltarea altor abilități interpersonale, ce se pot transfera în domeniul ocupațional, garantând succesul pe o piață a muncii în continuă evoluție, cu o nevoie acută de angajați capabili să lucreze în echipe și care să asigure rezistența în fața concurenței.

Introducerea unor forme de stimulare emoțională implicită, este resimțită la nivel superficial (încruntare, agitație motorie, distragerea atenției de la cuvintele stimul, verbalizare accentuată), la nivel cognitiv și afectiv ( modificarea dispoziței, decizii cu privire la oferirea ajutorului) dar și la nivel comportamental (creșterea timpului de răspuns, dezimplicarea din anumite tipuri de activități, creșterea responsivității față de nevoile celorlalți).

Ținând cont de observațiile de mai sus, am pornit de la ideea că tinerii care sunt caracterizați de niveluri înalte ale psihopatiei (rămânând la un nivel subclinic), vor prezenta o capacitate mai scăzută în recunoașterea emoțiilor, față de cei cu niveluri scăzute ale acesteia. Adițional, cei ce vor fi expuși unor stimuli cu încărcătură emoțională negativă, vor prezenta o creștere a abilității de recunoaștere a emoțiilor la nivelul expresiilor faciale, în raport cu tinerii ce au fost expuși unor stimuli neutri.

2.1. Obiectivele cercetării:

Studierea relației dintre psihopatie și recunoașterea emoțiilor la nivel facial

Identificare unor modalități de surprindere și măsurare recunoașterii emoțiilor la nivelul expresiilor faciale

Stabilirea unui criteriu de inducere a primingului, pe baza literaturii de specialitate;

Identificarea unui instrument valid sau a unei sarcini prin care să se măsoare capacitatea de recunoaștere a expresiilor faciale;

Administrarea sarcinii pe două loturi de subiecți : un lot cuprinde tineri ce primesc înaintea evaluării emoționale priming negativ iar celălalt lot de tineri ce evaluează în condiții de priming normal.

2.2. Ipotezele cercetării:

H1: Tinerii care prezintă un nivel mai crescut al psihopatiei vor recunoaște intr-o măsură semnificativ statistic mai mică emoțiile exprimate la nivel facial, față de cei care prezintă niveluri scăzute ale psihopatiei.

H2: Se așteaptă ca tinerii care vor fi expuși unui priming negativ să prezinte o creștere semnificativă statistic a capacității de recunoaștere a emoțiilor spre deosebire de cei expuși unui priming neutru

H3: Prezenta primingului emotional are un rol de moderator in relația dintre psihopatie si recunoasterea emotiilor

2.3. Modelul cercetării:

Cele trei variabile ce compun modelul cercetării de față sunt: presiunea temporală, primingul și recunoașterea emoțiilor la nivel facial, relația dintre ele contribuind la explicarea fenomenului de recunoaștere a emoțiilor. Abilitatea de recunoaștere a emoțiilor la nivelul expresiilor faciale, joacă în studiul de față rolul de variabilă dependentă, valorile sale căpătând modificări prin acțiunea celor doi predictori, nivelul psihopatiei și natura primingului.

Pentru a asigura condițiile de priming atât la nivel obiectiv cât și la nivel subiectiv, am cercetat literatura de specialitate, care propune câteva modalități de inducere a acestuia. Dintre acestea am ales varianta propusă de Oliver, Watson, Gannon și Beech (2008), prin care participanților li se prezenta o sarcină computerizată și erau puși să identifice una din cele patru expresii țintă (frică, tristețe, dezgust sau surpriză), expresiile fiind precedate de un cuvânt (în articol este o frază) cu rol de prime, cu conotație negativă sau neutră (în articol este conotație sexuală sau neutră). Expunerea cuvintelor se făcea pentru o perioadă de 200 ms (Hermans și colab., 2003). Pentru a asigura caracterul obiectiv al prezentării, programul a fost setat să randomizeze expunerea, cu fiecare aplicare.

Pornind de la abordarea pe un continuum a psihopatiei, aceasta prezintă patru fațete, manipulare interpersonală, răceala afectivă, tendința de căutare a senzației și comportamente antisociale, cele mai relevante pentru acest studiu fiind cele ale interacțiunii sociale; mai exact, manipularea interpersonală și răceala afectivă. Pentru variabila independentă s-au calculat scorurile pe cele patru fațete ale psihopatiei (manipulare interpersonală, răceală afectivă, căutarea senzației și comportamente antisociale), precum și un scor total (sumă a celor patru fațete).

Abilitatea de recunoaștere a expresiilor este variabila criteriu, modalitatea de analiză a acesteia realizându-se cu ajutorul unor indicatori obiectivi. Alocarea scorurilor pentru aprecierea expresiei emoțiilor la nivel facial, s-a realizat cu ajutorul răspunsurilor corecte (scorul maxim posibil este de 40), prin intermediul acurateții (procent al scorurilor corecte din total) și prin intermediul timpului de reacție în aprecierea expresiilor faciale (inregristrat automat de computer). Având în vedere fundamentul teoretic, s-a calculat acuratețea pentru tristețe și pentru frică, acestea fiind raportate în literatura de specialitate ca fiind diminuate în cazul persoanelor cu psihopatie crescută (Blair și colab., 2001). Pentru aceasta s-au inregistrat răspunsurile corecte și s-au raportat la numărul maxim de răspunsuri (10 pentru fiecare emoție).

2.4. Selecția participanților:

Lotul este constituit din 100 de participanți, studenți ai Facultății Politehnica din București (45%), ai Universității de Medicină și Farmacie din Craiova (12%), ai Facultății de Psihologie și Stiințele Educației din București (30%), ai Facultății de Litere (13%), cu vârstele cuprinse între 18-30 de ani, raportul din punct de vedere al genului fiind echilibrat, cu o ușoară dominanță a genului masculin. Încadrarea în lotul de cercetare s-a realizat pe bază de voluntariat, atribuirea în grupul experimental și în cel de control, realizându-se pe baza extragerii dintr-un sac a unui bilețel. În saculeț erau 32 de bilețele, 16 cu numărul 1 (corespondent al grupului experimental) și 16 cu numărul 2 (corespondent al grupului de control), participanții neștiind semnificația reală a numărului. Alocarea în unul din cele două grupuri s-a realizat înaintea colectării datelor, astfel încât fiecare participant avea șansa de a fi încadrat în oricare din cele două grupuri. În urma extragerii biletelor, în grupul experimental au intrat 48 de participanți iar în grupul de control 52 de participanți.

2.5. Instrumente:

2.5.1. SRP III

Scalele de tip self-report prezintă avantajul timpului și costului redus precum și al administrării acestora pe populație criminală și non-criminală. Limita acestor scale, mai ales în testarea psihopatiei, constă în posibilitatea apariției răspunsului nesincer. (Lilienfeld și Fowler, 2006 în Blais, Solodukhin și Forth, 2014).

Aceste scale au dezvoltate pornind de la scalele clinice de evaluare a psihopatiei, de aceea ele corelează foarte puternic între ele și imită foarte bine fațetele din scalele clinice (Falkenbach și colab., 2007). Relevantă pentru acest studiu este Scala de tip Self-Report pentru Psihopatie (SRP-Self-Report-Scale) ce este reprezentată cel mai bine de fațetele PCL-R, (r =.54). Scala corelează puternic cu Psychopathic Personality Inventory (PPI), ambele relevând structura duală a psihopatiei (interpersonal-afectivă și stil de viață periculos), (Benning și colab., 2005). Zeier și Newman, (2013), au arătat printr-un studiu ce presupunea o sarcină de tip Stroop, relația funcțională dintre scalele de tip self-report și cei doi factori din psihopatie.

SRP III este cea mai nouă versiune a scalei de psihopatie și prezintă un numă de 64 de itemi, ce surprind la nivel latent patru factori ai psihopatiei. Indicatorii alpha de consistență internă pentru cele patru subscale sunt (Comportament antisocial = .91, Manipulare interpersonală = .76, Răceală afectivă = .74, Căutarea impulsivă a senzațiilor .67), la nivel global, scala prezintă un indice de fidelitate de .88. Scala de personalitate SRP III, a fost validată pe populație normală, analiza factorială confirmatorie indicând valoarea RMSEA .085, CFI de .90 iar Incremental Fit Index .90. Corelația între SRP-III și alte scale de personalitate a fost abordată de autori, SRP-III corelând pozitiv cu celelalte scale de tip self-report de psihopatie; LSRP și EPQ-P (r = .62 pentru fiecare, p < .01), PPI (r = .34, p < .01). Corelația cu NPI și Mach-IV au fost .46 respectiv .58. Scala SRP-III a corelat negativ cu Agreabilitatea (r = -.46, p < .01) și Conștiinciozitatea (r = -.23, p < .01). Scala corelează pozitiv și cu preferințele pentru divertisment antisocial (r = .36, p < .01) și cu fațetele SRD pentru comportament deviant (r = .47, p < .01), (Williams, Nathanson și Paulhus, 2003).

2.5.2. KDEF

Setul Karolinska Directed Emotional Faces (KDEF) conține în total 4900 de imagini cu expresii faciale ale emoțiilor. Materialul a fost dezvoltat de Lundqvist, Flykt și Öhman (1998) la Karolinska Institutet, departamentul de Clinical Neuroscience, secțiunea Psihologie, Stockholm. Materialul a fost dezvoltat pentru scop de cercetare medicală și psihologică. În mod specific, acesta a fost creat pentru a se potrivi experimentelor de percepție, atenție, emoție și memorie. Setul conține 70 de persoane, fiecare exprimând 7 emoții diferite, fiecare expresie fiind fotografiată din 5 unghiuri diferite. Goeleven, Raedt, Leyman și Verschuere (2008), au realizat un studiu de validare a setului de imagini, extrăgând un număr de 490 de fotografii, care au fost evaluate din punct de vedere al conținutului, al intensității și al arousalului. Rezultatele confirmă validitatea setului de imagini, rata de identificare corectă a acestora fiind de 72% iar fidelitatea test-retest .75.

2.5.3. Priming emoțional

Price și Hanson în Price, Beech, Mitchell și Humphreys (2013), au dezvoltat un set de cuvinte pentru a măsura interesul pentru comportamentul sexual deviant. Scopul acestui set de cuvinte a fost de a distrage atenția de la termenii sexuali utilizați în mod normal în cercetare și de a orienta spre preferințele abuzatorilor sexuali. După ce acestea au fost generate, cuvintele au fost categorizate în descriptori emoționali, acțiuni sexuale și descriptori fizici. Pentru studiul de față a fost generat un set de 20 de termeni care constituie stimuli pentru priming negativ preluați și traduși din lista de cuvinte negative și agresive și 20 de termeni pentru priming neutru, din lista de termeni neutri (în Price, 2010).

2.6. Aparatura:

Pentru expunerea cuvintelor cu rol de priming și a imaginilor pentru recunoașterea emoțiilor la nivel facial, s-a utilizat programul OpenSesame versiunea 2.9.5 Hesitant Heisenberg, lansat în Aprilie, 2015. Programul este cu acces liber pentru public, în scop de cercetare experimentală, în domeniul științelor sociale. Mathot și colab. (2012), fiind cei care au lansat primul articol în susținerea acestui program. Acesta oferă o interfață modernă și accesibilă ce permite construirea experimentelor complexe, permițând atașarea unor aparate suplimentare (eye trackers, boxe pentru feedback sau alte dispozitive paralele). Într-un studiu asemănător lucrării de față, Jiang (2014), a utilizat același soft pentru a măsura efectul asupra recunoașterii emoției la nivel facial, în funcție de context. Programul a fost rulat cu ajutorul unui laptop HP Pavilion, ce funcționează cu Windows 7.

2.7. Procedura:

Chestionarul SRP III pentru psihopatie, a fost supus unui proces de reconversie lingvistică, realizat in mai multe etape. În prima etapă chestionarul a fost tradus (din engleză în română) de 3 persoane bilingve, specialiști în domeniul psihologiei, fiecare obținând propria versiune a acestuia. În urma unei întâlniri au avut loc dezbateri cu privire la sensul frazelor și s-a ajuns la o variantă comună a chestionarului. Acesta a fost aplicat pe un lot de 35 de participanți, masteranzi ai Facultății de Psihologie și Științele Educației discutându-se gradul de înțelegere al itemilor. La interval de o săptămână, s-a aplicat chestionarul original în limba engleză, patru participanți retrăgându-se din proces din cauza necunoașterii limbii engleze. Pentru a verifica gradul de corespondență al celor două chestionare, s-a aplicat testul t pentru eșantioane dependente precum și corelația Pearson între cele două seturi de date, Tabelul 1. sintetizează datele cu privire la rezultate.

Indicele alpha Cronbah a fost calculat pentru lotul de cei 30 de masteranzi iar după eliminarea itemilor 19, 30, 47, 9, 46, 34, 28, 55, 6, 31, 25, 1, 60, 42, 40, 59 și 5 s-a obținut un indice de consistență internă de .71.

Participanții au fost informați pe cale orală cu privire la faptul că scopul studiului nu poate fi dezvăluit în întregime, precum și o parte din procedură, dezvăluirea completă realizându-se decât după încheierea întregului proces. Participarea la studiu se realizează pe bază de voluntariat, informațiile cu privire la persoană nu vor utilizate decât într-o formă procesată, iar datele rezultate pot fi utilizate pentru publicarea lucrării. Obținerea consimțământului oral al participanților permitea demararea procedurii de încadrare în cele două grupuri experimentale precum și colectarea datelor cu privire la nivelul psihopatiei. Parcurgerea următoarei etape de colectare a datelor (priming negativ sau neutru și etapa de evaluare a abilității de recunoaștere a emoțiilor la nivel facial) se realiza în urma unui instructaj scris, prezentat în cadrul progamului, consimțământul participantului pentru această etapă se realiza prin apăsarea butonului OK de pe ecran. Refuzul continuării acestei etape, conducea la încheierea testării și la excluderea automată din cercetare. Au existat două cazuri de retragere din cercetare, după etapa de chestionar.

Proba de calculator s-a rulat cu ajutorul programului OpenSesame, în care a fost creată o secvență de testare standardizată, prima parte constând în prezentarea setului de cuvinte cu rol de priming (negativ/neutru) pentru o durată de 200 ms (Zhang, Li, Gold și Jiang, 2010), participanților li se prezenta un punct de fixare înainte de fiecare cuvânt și o perioadă de repaus de 500 ms. După această sesiune, începea automat proba de expunere a imaginilor cu expresii faciale, în program fiind introduse 40 de imagini (10 exprimând dezgust, 10 exprimând frică, 10-surpriză și 10-tristețe). Cei patruzeci de stimuli erau prezentați într-o ordine aleatoare de computer, între ei existând un punct de fixare cu o expunere de 1000 ms. Pentru fiecare imagine, participanții aveau de evaluat în care categorie se încadrează emoția prezentată, presând pe tastele laptopului dd- pentru dezgust, ff- pentru frică, ss- pentru surpriză sau tt- pentru tristețe. Programul are capacitatea de a înregistra un număr mare de variabile, însă pentru acest studiu s-au oprit doar răspunsurile corecte, ordinea imaginilor și răspunsurile oferite de participanți (pentru a se calcula acuratețea răspunsului pe fiecare emoție în parte) și timpul de reacție în estimarea emoțiilor.

Capitolul 3. Rezultatele cercetării

3.1. Analiza preliminară a datelor

Pentru toate variabilele s-au realizat analize la nivel univariat, variabila timp de reacție prezentând o puternică asimetrie pozitivă, precum și o aplatizare accentuată, pentru a reduce acest efect s-a efectuat procedura de logaritmare. Diagrama 1. prezintă frecvențele valorilor pentru această variabilă iar Tabelul 2. sintetizează informațiile relevante pentru caracteristicile distribuțiilor.

Diagrama 1. Stem-and-Leaf Plot pentru timpul de reacție

Frequency Stem & Leaf

11.00 1 . 22234444444

36.00 1 . 555555666666666777777778888888999999

18.00 2 . 000111222333333344

8.00 2 . 55556789

9.00 3 . 011223444

1.00 3 . 7

2.00 4 . 14

1.00 4 . 6

2.00 5 . 00

12.00 Extremes (>=613)

Stem width: 100.00

Each leaf: 1 case(s)

O modalitate suplimentară de verificare a normalității distribuțiilor a fost utilizarea testului Shapiro Wilk, acesta evidențiind lipsa normalității pentru variabilele priming, comportament antisocial, răceală afectivă, timp de reacție, acuratețe_frică și acuratețe tristețe. Pentru aceste variabile (excepție face variabila timp de reacție), indicatorii simetriei și boltirii nu se abăteau semnificativ de la normalitate de aceea nu s-a procedat pentru normalizarea lor. În urma logaritmării, variabila timp de reacție prezintă un Skewness 1.78 și un Kurtosis 2.69.

Tabelul 3. Testul de normalitate Shapiro Wilk, Grade de libertate 100

3.2. Testarea modelului de moderare:

Testarea relației de moderare s-a realizat etapizat, primul pas fiind verificarea corelațiilor între fațele personalității de tip psihopat și indicatorii recunoașterii faciale. Acest lucru oferă o primă imagine asupra potențialilor predictori pentru ca mai apoi să se procedeze la nivel multivariat.

Tabelul 4. Corelația personalității cu indicatorii recunoașterii faciale, N=100, (**) p<.001

Tabelul de intercorelații susține ca și predictor unic, comportamentul antisocial, pentru scorul golbal al recunoașterii emoțiilor la nivel facial. Din acest motiv, s-a apelat la o altă modalitate de analiză a datelor, prin intermediul analizei factoriale.

Primul pas în analiză a fost testarea măsurii în care variabilele independente produc diferențe între grupuri, la nivelul variabilelor dependente. Răceala afectivă diferențiază între grupuri la nivelul abilității de recunoaștere a fricii, p= .02, p< .05 precum și la nivelul timpului de reacție în recunoașterea emoțiilor, p=.02, p< .05. Cea de-a doua variabilă care diferențiază între grupuri este comportamentul antisocial, susținut și în cazul analizei de Corelație, la nivelul abilității de recunoaștere a emoțiilor, p=.002, p< .05. Pima ipoteză este susținută de date, la nivelul celor două fațete ale psihopatiei. Primingul, ca și variabilă predictor, nu produce diferențe la nivelul niciunei variabile dependente, cea de-a doua ipoteză nu este susținută de date.

Testarea ultimei ipoteze, prin punerea în relație a predictorilor s-a realizat cu ajutorul analizei de varianță. Acest lucru s-a realizat prin verificare mai multor modele de moderare.

Primul set de modele sunt cele susținute de literatura de specialitate, și vizează relația dintre psihopatie și recunoașterea emoțiilor la nivel facial, primingul jucând rolul de moderator. La nivelul scorului gobal al variabilei dependente, relația nu a fost semnificativă statistic, pentru primul efect principal, F=.07, p= .78, p> .05, pentru cel de-al doilea efect principal F= .01, p= .89, p> .05, iar pentru efectul de interacțiune, F= .10, p= .74, p> .05.

Același model a fost testat și cu alți indicatori specifici ai recunoașterii emoțiilor (cu rol de variabile criteriu). În cazul relației de moderare dintre psihopatie și acuratețea recunoașterii emoțiilor, de către priming, relația nu a fost statistic semnificativă. Pentru primul efect principal, (F= .07, p= .78, p> .05), pentru cel de-al doilea efect principal, (F= .00, p= .97, p> .05) iar pentru efectul de interacțiune (F= 14, p= .70, p> .05). Relația de moderare între psihopatie și recunoașterea specifică a emoției frică, de către priming, nu a fost susținută de datele colectate, primul efect principal (F= .46, p= .49, p> .05), cel de-al doilea efect principal, (F= .23, p= .62, p> .05) iar pentru efectul de interacțiune, (F= 1.99, p= .16, p> .05); în același mod se prezintă și relația de moderare ce are ca și criteriu recunoașterea specifică a emoției de tristețe ( primul efect principal F= .01, p= .90, p> .05, cel de-al doilea efect principal F= .07, p= .78, p> .05 iar efectul de interacțiune F= .00, p= .98, p> .05). Ultima relație testată în acest set, este moderarea de către priming a relației dintre psihopatie și timpul de reacție în recunoașterea expresiilor faciale. Această relație este nesemnificativă statistic, pentru primul efect principal (F= .22, p= .63, p> .05), pentru cel de-al doilea efect principal (F= .89, p= .34, p> .05) iar pentru efectul de interacțiune, (F= .71, p= .40, p> .05). În acest mod, cea de-a treia ipoteză nu este susținută de datele colectate.

3. 3. Analiza datelor la nivelul fațetelor psihopatiei

În următoarea etapă a studiului s-a trecut la analiza unor multiple modele specifice, utilizând ca predictori fațetele personalității, în rolul de moderator rămâne primingul iar criteriile din analiză sunt indicatorii recunoașterii emoțiilor.

Cel de-al doilea set de modele testate vizează relația de moderare dintre tendințele de manipulare interpersonală, acest predictor fiind cel mai relevant pentru persoanele cu trăsături psihopatice de nivel subclinic. Primul model vizează moderarea de către priming a relației dintre manipularea interpersonală și abilitatea de recunoaștere a emoțiilor la nivel global. Această relație este nesemnificativă statistic, primul efect principal (F= .06, p= .80, p> .05), cel de-al doilea efect principal (F= .02, p= .88, p> .05) iar efectul de interacțiune (F= .48, p= .48, p> .05). Cel de-al doilea model testat vizează moderarea de către priming a relației dintre manipularea interpersonală și acuratețea în recunoașterea emoțiilor la nivel facial. Acest model de moderare nu este susținut de datele colectate, însă relația de interacțiune a predictorilor este semnificativă statistic (F= 3.65, p= .05). La cei cu priming negativ, acuratețea recunoașterii emoțiilor crește o dată cu creșterea capacității de manipulare interpersonală, în timp ce la cei care au primit priming neutru, această acuratețe scade (vezi Figura 1.)

Figura 1. Interacțiunea dintre manipularea interpersonală și priming

Cel de-al treilea model testat vizează relația de moderare dintre manipularea interpersonală și abilitatea de recunoaștere a expresiilor de frică, de către priming, statistic semnificativă fiind relația de interacțiune dintre cei doi predictori, F= 10.23, p= .002, p< .05. Persoanele care au primit priming negativ, o dată cu creșterea tendinței de manipulare interpersonală, crește și acuratețea recunoașterii expresiilor de frică, în timp ce la cei cu priming neutru, aceasta scade (vezi Figura 2.).

Figura 2. Interacțiunea primingului cu manipularea interpersonală

Ultimele două modele de moderare nu se confirmă la nivel de date, pentru efectele principale (F= .01, p= .90, p> .05, F= 1.28, p= .26, p> .05, F= .31, p= .57, p> .05, F= 1.32, p= .26, p> .05) iar pentru efectele de interacțiune (F= .00, p= .97, p> .05 și F= .10, p= .74, p> .05).

Următorul set de modele de moderare vizează cea de-a doua fațetă a psihopatiei, în relație cu indicatorii recunoașterii emoțiilor, rolul de moderator fiind atribuit primingului. Prima relație de moderare nu este semnificativă statistic, F= .05, p= .80, p> .05- primul efect principal, F= .42, p= .51, p> .05- cel de-al doilea efect principal, F= .12, p= .73, p> .05- efectul interacțiunii. Cea de-a doua relație de moderare din acest set de modele, nu este semnificativă statistic, F= .04, p= .83, p> .05- primul efect principal, F= 3.03, p= .08, p> .05- cel de-al doilea efect principal, F= 1.74, p= .19, p> .05- efectul interacțiunii.

În concordanță cu rezultatele anterioare, o dată cu creșterea răcelii afective, scade timpul de reacție în recunoașterea expresiilor faciale, modelul de moderare nefiind susținut de date, însă cel de-al doilea efect principal, fiind semnificativ statistic, F= 5.42, p= .02, p< .05. Cel de-al treilea model de moderare, nu este susținut de datele culese, însă o dată cu creșterea răcelii afective, scade abilitatea de recunoaștere a emoțiilor de frică, mai accentuat pentru cei care au fost expuși unui priming neutru, cel de-al doilea efect principal este semnificativ statistic, F= 4.77, p= .03, p< .05 (vezi figura 3.). Modelul de moderare de către priming a relației dintre răceala afectivă și abilitatea de recunoaștere a expresiilor de tristețe nu este confirmat la nivelul setului de date, F= .01, p= .89, p> .05 –primul efect principal, F= .56, p= .45, p> .05 – cel de-al doilea efect principal F= .00, p= .94, p> .05 – efectul interacțiunii.

Figura 3. Interacțiunea primingului cu răceala afectivă

Cel de-al patrulea set de modele, vizează relația dintre căutarea senzației și indicatorii recunoașterii emoțiilor la nivelul expresiilor faciale, moderată de priming. Primele două modele din cadrul acestui calup nu ating pragul statistic de semnificație pentru niciunul din efecte, (F= .08, p= .53, p> .05 –primul efect principal al primului model, F= .53, p= .46, p> .05 – cel de-al doilea efect principal al primului model F= 1.15, p= .28, p> .05 – efectul interacțiunii din primul model, F= .09, p= .75, p> .05 –primul efect principal al celui de-al doilea model, F= .06, p= .80, p> .05 – cel de-al doilea efect principal al celui de-al doilea model F= 1.09, p= .29, p> .05 – efectul interacțiunii din cel de-al doilea model. Modelul de moderare de către priming în relația dintre căutarea senzației și recunoașterea la emoțiilor de frică la nivel specific, nu este confirmat de datele culese, însă datele susțin efectul de interacțiune al celor doi predictori, F= 3.89, p= .05. Astfel persoanele care au fost expuse la priming negativ, o dată cu creșterea tendinței de căutare a senzațiilor, crește și abilitatea de recunoaștere a expresiilor de frică, în timp ce la cei expuși la priming neutru această abilitate scade (vezi Figura 4.)

Ultimele două modele din acest cluster nu ating pragul statistic de semnificație pentru niciunul din efecte, (F= .00, p= .93, p> .05 –primul efect principal al primului model, F= .01, p= .92, p> .05 – cel de-al doilea efect principal al primului model F= .53, p= .46, p> .05 – efectul interacțiunii din primul model, F= .32, p= .57, p> .05 –primul efect principal al celui de-al doilea model, F= .06, p= .80, p> .05 – cel de-al doilea efect principal al celui de-al doilea model F= .41, p= .52, p> .05 – efectul interacțiunii din cel de-al doilea model.

Ultimul cluster de modele vizează relația dintre comportamentul antisocial și indicatorii recunoașterii emoțiilor la nivel facial, relație moderată de prezența primingului negativ sau neutru. Primul model al clusterului susține relația de predicție a comportamentului antisocial pentru abilitatea de recunoaștere a emoțiilor la nivel facial, din cadrul modelului, doar cel de-al doilea efect principal fiind semnificativ statistic, F= 9.69, p= . 002, p< .05, ή2=.09, 1- β= .86. Relația este una negativă, o dată cu creșterea frecvenței comportamentelor antisociale, scade capacitatea de recunoaștere a emoțiilor (Figura 5. ).

Figura 5. Relația dintre comportamentele antisociale și recunoașterea emoțiilor

Următoarele două modele de moderare din acest cluster nu sunt susținute de datele colectate, pentru niciunul din efecte, (F= .10, p= .74, p> .05 –primul efect principal al primului model, F= 1.85, p= .17, p> .05 – cel de-al doilea efect principal al primului model F= .06, p= .80, p> .05 – efectul interacțiunii din primul model, F= .50, p= .48, p> .05 –primul efect principal al celui de-al doilea model, F= 3.51, p= .06, p> .05 – cel de-al doilea efect principal al celui de-al doilea model F= .05, p= .82, p> .05 – efectul interacțiunii din cel de-al doilea model.

Ultimele două modele din acest cluster nu ating pragul statistic de semnificație pentru niciunul din efecte, (F= .00, p= .97, p> .05 –primul efect principal al primului model, F= 3.18, p= .07, p> .05 – cel de-al doilea efect principal al primului model F= .07, p= .78, p> .05 – efectul interacțiunii din primul model, F= .28, p= .59, p> .05 –primul efect principal al celui de-al doilea model, F= .01, p= .91, p> .05 – cel de-al doilea efect principal al celui de-al doilea model F= .59, p= .44, p> .05 – efectul interacțiunii din cel de-al doilea model. Pentru toate modelele discutate anterior, mărimea efectului a înregistrat valori foarte mici, acestea fiind sintetizate in Tabelul 6.

Capitolul 4. Concluzii și discuții

S-a stestat un model de moderare al primingului emoțional în relația dintre psihopatie și recunoașterea emoțiilor la nivelul expresiilor faciale, pornind de la lipsa dovezilor din literatura de specialitate. Studiul de față reprezintă primul studiu din țară care să testeze relația de moderare de către un set de cuvinte cu încărcătură emoțională, dintre psihopatie și abilitatea de recunoaștere a emoțiilor. Această relație s-a testat într-un mod exstins, analizând inclusiv relațiile dintre fațetele psihopatiei, așa cum reies din chestionarul de psihopatie SRP III și indicatorii relevanți ai recunoașterii emoțiilor sugerați în literatura de specialitate. Modelul lansat în formă inițială, nu este susținut la nivel de date, însă analiza ulterioară la nivel specific, susțin două modele de interacțiune a primingului cu manipularea interpersonală în predicția recunoașterii expresiilor precum și a acurateții în recunoașterea acestora. De asemenea o dată cu creșterea răcelii afective scade timpul de recunoaștere a expresiilor faciale și performanța în recunoașterea fricii, mai accentuat în cazul lotului expus la priming neutru. Un alt rezultat al cercetării de față evidențiaza faptul că o dată cu creșterea tendinței de căutare a senzațiilor recunoașterea expresiilor de frică are un trend crescător pentru lotul expus unui priming negativ și un trend descrescător pentru lotul expus unui priming neutru.

Ultimul rezultat susținut de datele culese arată o scădere semnificativă a abilității de recunoaștere a emoțiilor la nivelul expresiilor faciale, o dată cu amplificarea patternului de comportamente antisociale. Pentru toate rezultate, mărimea efectului este mică iar lipsa studiilor pentru această relație contribuie la scăderea capacității de a trage concluzii puternice. Cu toate acestea, există un nivel ridicat de congruență cu literatura de specialitate în ceea ce privește deficitul în recunoașterea emoțiilor la psihopați precum și în influența limitată a primingului emoțional asupra procesării emoțiilor.

Rezultatele obținute clarifică și chestionează anumite aspecte ale relației dintre psihopatie, priming și recunoașterea emoțiilor postulate și in studiile din domeniu. Congruent cu Wai și Tiliopoulos, (2012), este capacitatea persoanelor cu psihopatie înaltă de a citi în mod corect emoțiile celorlalți în cazul în care au fost expuși unor stimuli negativi, pentru a putea lansa strategii de atingere a propriilor obiective, însă datorită răcelii afective rămân incapapibili sau superficiali în a evalua teama celorlalți, fapt ce îi predispune la provocarea unor pagube persoanelor din jur. În urma rezultatelor devine chestionabilă evaluarea psihopatiei sub aspect global în a diferenția la nivelul capacității de recunoaștere a emoțiilor la nivel facial.

4.1. Limite ale cercetării

Prima limită a acestui studiu are legătură cu puterea scăzută a modelului. Fiind vorba de testarea unor modele de moderare, o mare parte din acestea nu au avut suficientă putere pentru a atinge pragul de semnificație statistică. În această situație, relațiile de predicție ale expresiilor de tristețe sau de teamă, postulate în literatura de specialitate, au reieșit din studiul de față ca fiind nesemnificative statistic.

Una din cele mai semnificative limite ale cercetării de față vizează identificarea unei modalități de manipulare puternică a primingului emoțional astfel încât acesta să producă diferențe semnificative în cadrul loturilor de testare (negativ versus neutru). De asemenea performanța măsurată sub forma timpului de reacție oferă informații importante asupra primingului afectiv, însă prezintă câteva limite. Un aspect legat de aceste limite se referă la faptul că termenii utilizați ca și prime, oferă un efect mai sporit atunci când aceștia sunt procesați. De asemenea incongruența între termenii prezentați și imaginile stimul, creează o durară mai mare în apreciere, ceea ce duce la modificarea parametrilor timpului de reacție, (în Zhang, Li, Gold și Jiang, 2010). O altă limită a acestui studiu se referă la metodologia de recrutare, astfel că incluziunea pe bază de voluntariat poate duce la erori de auto-selecție în cadrul studiului. În plus caracterul eterogen al grupului, ar putea conduce la rezultate mixate în cadrul răspunsului la stimulii de tip prime.

4.2. Puncte tari și direcții viitoare de cercetare

Utilizarea unui lot diversificat sub aspectul domeniului de educație precum și a regiunilor de proveniență crește gradul de eterogenitate al grupului. De asemenea utilizarea unui lot din afara mediului carceral, reduce acumularea istoricului antisocial, astfel încât ponderea fațetelor psihopatiei să rămână echilibrată. Acest studiu, a fost primul realizat la noi în țară pe acest model de moderare, de asemenea s-a folosit pentru prima dată metoda primingului în raport cu psihopatia pentru a ameliora deficiența recunoașterii emoțiilor. Din acest motiv, abandonul eforturilor ulterioare în utilizarea acestei metode de intervenție, nu este recomandat. În schimb, se pot depunde eforturi pentru a face termenii utilizați în priming mai adaptați acestei populații, și mai puternici în a diferenția la nivelul perfomanței de recunoaștere a emoțiilor.

Anexe:

Anexa 1. Chestionarul de psihopatie SRP- III (Sesiunea de conversie lingvistică)

Vă rog să evaluați măsura în care următoarele afirmații vă sunt caracteristice. Vă rog să răspundeți onest deoarece scopul acestei sesiuni este de a confirma corectitudinea lingvistică a chestionarului. (1-dezacord puternic, 2-dezacord, 3-neutru, 4-acord, 5-acord puternic)

Sunt o persoană rebelă

Sunt mai încăpățânat decât ceilalți

Cred că aș putea păcali un detector de minciuni

Am consumat droguri ilegale (e.g., marijuana, ecstasy)

Nu am fost niciodată implicat intr-o activitate delicventă de grup

Nu am furat niciodată un camion, o mașina sau o motocicletă

Majoritatea oamenilor sunt lași

Flatez oamenii în mod intenționat pentru a-i atrage de partea mea

Am făcut adesea ceva periculos doar pentru senzația pe care o oferă

Am păcălit pe cineva să îmi dea bani

Mi se pare chinuitor să văd un animal rănit

Am atacat un polițist sau un reprezentant al legii

Am pretins că sunt altcineva pentru a obține un avantaj

Îmi planific activitățile săptămânale

Îmi place să văd lupte cu pumnii

Nu sunt șiret sau viclean

Aș fi bun pentru slujbe periculoase deoarece iau decizii rapid

Nu am încercat să forțez pe cineva să facă sex

Prietenii mei ar spune că sunt o persoană afectuoasă

M-aș distra dacă aș înșela pe cineva

Nu am atacat pe cineva cu gândul de a-l răni

Nu îmi încalc promisiunile

Evit filmele de groază

Am încredere că ceilalți sunt sinceri

Urăsc condusul cu viteză crescută

Îmi pare rău când văd un om fără adăpost

Este amuzant să vezi cât de mult poți împinge pe cineva înainte să se supere

Îmi place să fac lucruri nebunești

Am spart o locuință sau un vehicul pentru a fura ceva sau vandaliza

Nu mă deranjez să mai păstrez legătura cu familia

Îmi este greu să manipulez oamenii

Rareori urmez regulile

Nu plâng niciodată la filme

Nu am fost arestat niciodată

Ar trebui să profiți de alți oameni înainte să profite ei de tine

Nu îmi place să joc la noroc pentru bani

Oamenii spun uneori că sunt insensibil

Oamenii pot spune adesea dacă mint

Imi place să fac sex cu oameni pe care abia îi cunosc

Îmi plac filmele și sporturile violente

Uneori trebuie să te prefaci că îi placi pe ceilalți pentru a obține ceva de la ei

Sunt o persoană impulsivă

Am consumat droguri puternice (heroină, cocaină)

Sunt o persoană sensibilă

Pot să conving oamenii să facă orice

Nu am furat niciodată dintr-un magazin

Nu îmi place să îmi asum riscuri

Oamenii sunt prea sensibili când le spun adevărul despre ei

Am fost acuzat de o infracțiune foarte gravă

Majoritatea oamenilor spun minciuni în fiecare zi

Intru în bucluc pentru aceleași lucruri

Ocazional port cu mine o armă (cuțit sau pistol) pentru protecție

Oamenii plâng prea mult la înmormântări

Poți obține ceea ce vrei spunându-le oamenilor ceea ce vor să audă

Mă plictisesc ușor

Nu mă simt vinovat rănindu-i pe ceilalți

Am amenințat oamenii să îmi dea bani, haine sau cosmetice

Foarte mulți oameni sunt fraieri și pot fi prostiți ușor

Recunosc că adesea mă ia gura pe dinainte

Uneori părăsesc prieteni de care nu mai am nevoie

Nu aș călca pe cineva în picioare pentru a obține ceea ce vreau

Am prieteni apropiați ce au fost în închisoare

Am încercat în mod intenționat să lovesc pe cineva cu un vehicul pe care îl conduceam

Am încălcat termenii eliberării condiționate

Anexa 2. Exemplu imagine pentru recunoașterea facială a dezgustului:

Anexa 3. Exemplu imagine pentru recunoașterea facială a fricii:

Anexa 4. Exemplu imagine pentru recunoașterea facială a surprizei

Anexa 5. Exemplu imagine pentru recunoașterea tristeții

Anexa 6. Exemplu stimul de tip prime – neutru

Anexa 7. Exemplu stimul de tip prime – negativ

Anexa 8. Printscreen cu secvențele experimentului

Bibliografie

Aguado, L., Garcia-Gutierrez, A., Castaneda, E. & Sugar, C. (2007). Effects of Prime Task on Affective Priming By Facial Expressions of Emotion. The Spanish Journal of Psychology, 10 (2), 209-217

Andrews, V., Lipp, O., Mallan, K. & Konig, S. (2011). No evidence for subliminal affective priming with emotional facial expression primes. Motivation and Emotion, 35, 33-43

Bare, R. (2005). Psychopathic Traits in College Students: Electrodermal Reactivity, Anxiety, Disinhibition, Risk-Taking, and Executive Functioning, (Doctoral Dissertation), University of Tennessee, Knoxville

Benning, S. & colab. (2005). Convergent and Discriminant Validity of Psycopathy Factors, Assessed Via Self-Report, A Comparison of Three Instruments. Assessment, 12 (3), 270-289

Birbaumer, N., Ralf, R., Lotze, M., Erb, M., Hermann, C., Grodd, W. & Flor, H. (2005). PhD Deficient Fear Conditioning in Psychopathy A Functional Magnetic Resonance Imaging Study. Arch Gen Psychiatry, 62, 799-805

Blair, R. J. (1995). A cognitive developmental approach to morality: investigating the psychopath. Cognition, 57 (1), 1-29

Blair, R., Colledge, E., Murray, L. & Mitchell D. (2001). A Selective Impairment in the Processing of Sad and Fearful, Expressions in Children With Psychopathic Tendencies. Journal of Abnormal Child Psychology, Vol. 29, No. 6, pp. 491–498

Blair, R. J. (2003). Neurobiological basis of psychopathy, The British Journal of Psychiatry, 182, 5-7

Blair, R.J.R. & colab. (2004). Reduced sensitivity to others’ fearful expressions in psychopathic individuals. Personality and Individual Differences, 37, 1111-1122

Blais, J., Solodukhin, E. & Forth, A. (2014). A Meta-Analysis Eploring the Relationship Between Psychopathy and Instrumental Versus Reactive Violence. Criminal Justice and Behavior, 41 (7), 797-821

Brook, M., Brieman, C. & Kosson, D. (2013). Emotion processing in Psychopathy Checklist-assessed psychopathy: A review of the literature. Clinical Psychology Review, 33, 979-995

Brown, G. & colab. (2008). Salivary cortisol, dehydroepiandrosterone, and testosterone interrelationship in healthy young males: A pilot study with implications for studies of aggressive behavior. Psychiatry Research, 159, 67-76

Caroll, N. & Young, A. (2005). Priming of Emotion Recognition. The Quarterly Journal of Experimental Psychology Section A. Human Experimental Psychology, 58, 7, 1173-1197

Carr, M.B. & Lutjemeier, J.A. (2005). The relation of facial affect recognition and empathy to delinquency in youth offenders. Adolescence, 40(159), 601-19.

Cima, M., Smeets, T. & Jelicic, M. (2008). Self-reported trauma, cortisol levels and aggression in psychopathic and non-psychopathic prison inmates. Biological Psychology, 78, 75-86

Cima, M. & Raine, A. (2009). Distinct characteristics of psychopathy relate to different type of aggression. Personality and Individual Differences, 47, 835-840

Costa, M. (2013). Effects of mode, consonance, and register in visual and wordevaluation affective priming experiments. Psychology of Music, 41(6), 713–728

Cottle, C., Lee, R. & Heilburn, K. (2001). The prediction of criminal recidivism in juveniles, A Meta-Analysis. Criminal Justice and Behavior, 28(3), 367-394.

Dawel, A., O’Kearney, R., McKone, E. & Palermo, R. (2012). Not just fear and sadness: Meta-analytic evidence of pervasive emotion recognition deficits for facial and vocal expressions in psychopathy. Neuroscience and Behavioral Reviews, 36, 2288-2304

Dolan, M. & Fullam, R. (2006). Face affect recognition deficits in personality-disordered offenders: association with psychopathy. Psychological Medicine, 11, 1563-1569

Ekman, P., Sorenson, R. & Friesen, W. (1969). Pan-Cultural Elements in Facial Displays of Emotion. Science, 164(3875), 86-88

Falkenbach, D. & colab. (2007). Reliability and Validity of Two Self-Report Measures of Psychopathy. Assessment, 14(4), 341-350

Fairchild, G. & colab. (2010). Facial Expressions Recognition. Fear Conditioning and Startle Modulation in Female Subjects with Conduct Disorder. Biological Psychiatry, 68, p. 272-279

Fazio, R. (2001). On the automatic activation of associated evaluations: An overview. Cognition and Emotion, 15(2), 115-141

Fowles, C. & Dindo, L. (2009). Temperament and Psychopathy. Current directions in psychological science, 18(3), 179-183

Ganpat, S. & colab. (2014). The Influence of Criminal History on the Likehood of Committing Lethal Versus Nonlethal Violence. Homicide Studies, 18(2), 221-240

Glass, S. & Newman, J.P. (2006). Recognition of Facial Affect in Psychopathic Offenders. Journal of Abnormal Psychology, 115(4), 815– 820

Goeleven, E., De Raedt, R., Leyman, L. & Verschuere, B. (2008). The Karolinska Directed Emotional Faces: A validation study. Cognition & Emotion, 22(6), 1094-1118

Guay, J-P., Ruscio, J., Knight, R & Hare, R. (2007). A Taxometric Analysis of the Latent Structure of Psychopathy: Evidence for Dimensionality. Journal of Abnormal Psychology, 116(4), 701-716

Hansen, C. & Shantz, C. (1995). Emotion-Specific Priming: Congruence Effects on Affect and Recognition Across Negative Emotions. Personality and Social Psychology Bulletin, 21(6), 548-556

Hasting, M., Tangney, J. & Stuewig, J. (2008). Psychopathy and identification of facial expressions of emotion. Personality and Individual Differences, 44, 1474-1483

Hermans, D., Spruyt, A., Hower, J. & Eelen, P. (2003). Affective priming with subliminally presented pictures. Canadian Journal of Experimental Psychology, 57(2), 97-114

Hermans, D., Hower, J. & Eelen, P. (1994). The affective priming effect: Automatic activation of evaluative information in memory. Cognition and Emotion, 8(6), 515-533 Hoschel, K. & Irle, E. (2001). Emotional priming of facial affect identification in schizophrenia. Schizophrenia Bulletin, 27(2), 317-327

Huertas, E. (2012). Aversive Priming: Cognitive Processing of Threatning Stimuli is Facilitated by Aversive Primes. The Spanish Journal of Psychology, 15(3), 910-921

Hussain, N. & colab. (2013). A Comparison of the Types of Screening Tool Administration Methods Used for the Detection of Intimate Partner Violence: A Systematic Review and Meta-Analysis. Trauma, Violence & Abuse, 12(13), 1-10

Iria, C. & Barbosa, F. (2009). Perception of facial expression of fear: comparative research with criminal and non-criminal psychopaths. Journal of Forensic Psychiatry and Psychology, 20(1), 66-73

Jiang, Y. (2014), Measuring facial expression and emotional experience under diverse social context in a negative emotional setting. Proceedings of Measuring Behavior, 27-29.

Kiehl, K.A., Smith, A., Hare, R.D., Mendrek, A., Forster, B., Brink, J. &  Liddle, P.F. (2001). Limbic abnormalities in affective processing by criminal psychopaths as revealed by functional magnetic resonance imaging. Biological Psychiatry, 1, 50(9), 677-84.

Kiehl, K.A., Bates, A.T., Laurens, K.R., Hare, R.D., & Liddle, P. (2006). Brain potentials implicate temporal lobe abnormalities in criminal psychopaths. Abnormal Psychology, 115(3), 443-53.

Kornreich, C. (2003). Impaired emotional facial expression recognition in alcoholics, opiate dependence subjects, methadone maintained subjects and mixed alcohol-opiate antecedents subjects compared with normal controls. Psychiatry Research, 119, 251–260

Kring, A., Siegel, E. & Barrett, L. (2014) Unseen Affective Faces Influence Person

Perception Judgments in Schizophrenia. Clinical Psychological Science, 2(4), 443-454

Lee, S. Y., Kang, E., Lee, E. & Namkoong, K. & Lan, K. (2011). Differential priming effect for subliminal fear and disgust facial expressions. Attention Perception Psychophysics, 73, 473-481

Lishner, D. & colab. (2012). Evaluating the Relation Between Psychopathy and Affective Empathy: Two Preliminary Studies. International Journal of Offender Therapy and Comparative Criminology, 56(8), 1161-1181

Lu, C., Bates, E., Hung, D., Tzeng, O. & Roe, K. (2001). Syntactic Priming of Nouns and Verbs in Chinese. Language and Speech, vol. 44(4), 437-471

Lundqvist, D., Flykt, A., & Öhman, A. (1998). The Karolinska Directed Emotional Faces – KDEF, CD ROM from Department of Clinical Neuroscience, Psychology section, Karolinska Institutet, ISBN 91-630-7164-9

Mathôt, S., Schreij, D., & Theeuwes, J. (2012). OpenSesame: An open-source, graphical experiment builder for the social sciences. Behavior Research Methods,44(2), 314- 324. 

McCown, W., Johnson, J., & Austin, S. (1986). Inability of delinquents to recognize facial affects. Journal of Social Behavior and Personality, 1, 489-496

Moreira, C. & colab. (2014). Psychopathy: A comprehensive review of its assessment and intervention. Aggression and Violent Behavior, 19, 191-195

O’Leary, M., Taylor, J. & Eckel, L. (2010). Psychopathic personality traits and cortisol response to stress: The role of sex, type of stressor and menstrual phase. Hormones and Behavior, 58, 250-256

O’Leary, M., Loney, B. & Eckel, L. (2006). Gender differences in the association between psychopathic personality traits and cortisol response to induced stress. Psychoneuroendocrinology, 32, 183-191

Oliver, C. & colab. (2009). The Effect of Sexual Priming Cues on Emotional Recognition in Nonviolent Child Sexual Abusers: A Preliminary Study. International Journal of Offender Therapy and Comparative Criminology, 53(3), 292

Pause, M., Ohrt, A., Prehn, A & Ferst, R. (2004). Positive Emotional Priming of Facial Affect Perception in Females is Dimished by Chemosensory Anxiety Signals. Chemical Senses, 29(9), 797-805

Platek, S., Thompson, J. & Gallup, G. (2004). Cross-modal self-recognition: The role of visual, auditory, and olfactory primes. Consciousness and Cognition, 13(1), 197-210

Price, S., (2010). Cognitive assessment of deviant sexual interest using the emotional stroop and fMRI, University of Birmingham Research Archive, (Teza de doctorat)

Price, S., Beech, R., Mitchell, I. & Humphreys, W. (2013). Measuring Deviant Sexual Interest Using the Emotional Stroop Task. Criminal Justice and Behavior, 40(9), 970-987

Quay, H. (1965). Psychopathic Personality as Pathological Stimulation-Seeking. American Journal of Psychiatry, 122(2), 180-183

Reidy, D., Zeichner, A. & Foster, J. (2009). Psychpathy, aggression, and emotion processing of violent imagery in women. Journal of Research and Personality, 43, 928-932

Reidy, D., Shelley-Tremblay, J. & Lilienfeld, S. (2011). Psychopathy, reactive aggression, and precarious proclamations: A review of behavioral, cognitive, and biological research. Aggression and Violent Behavior, 16, 512-524

Sandvik, A. & colab. (2015). Psychopathy, anxiety, and resiliency- Psychological

hardiness as a mediator of the psychopathy-anxiety relationship in a prison setting. Personality and Individual Differences, 72, 30-34

Suchy, Y., Whittaker, J., Strassberg, D. & Eastvold, A. (2009). Facial and Prosodic Affect Recognition Among Pedophilic and Nonpedophilic Criminal Child Molesters. Sexual Abuse: A Journal of Research and Treatment, 21(1), 93-110

Storbeck, J. & Robinsons, M. (2004). Preferences and Inferences in Encoding

Visual Objects: A Systematic Comparison of Semantic and Affective Priming. Personality and Social Psychology Bulletin, 30(1), 81-93

Vien, A. & Beech, A. (2006). Psychopathy: Theory, Measurement, and Treatment, Trauma. Violence & Abuse, 7(3), 155-174

Vaillancourt, T. & Sunderani, S. (2011). Psychopathy and indirect agression: The roles of cortisol, sex and type of psychopathy. Brain and Cognition, 77, 170-175

Wai, M. & Tiliopoulos, N. (2012). The affective and cognitive emphatic nature of the dark triad of personality. Personality and Individual Differences, 52, 794-799

Ward, T., Polaschek, D. & Beech, A. (2008). Theories of Sexual Offending. John Wiley and Sons, Ltd. West Sussex, England

Welker, K. & colab. (2014). Thestosteron, cortisol, and psychopathic traits in men and women. Physiology and Behavior, 129, 230-236

Williams, K., Nathanson, C. & Paulhus, D. (2003). Structure and Validity of the Self-Report Psychopathy Scale-III in Normal Populations. Poster presented at the annual convention of the American Psychological Association, Toronto.

Wright, E. (2009). The Measurement of Psychopathy: Dimensional and Taxometric Approaches. International Journal of Offender Therapy and Comparative Criminology, 53(4), 464-481

Wu, V., Huff, H. & Bhandari, M. (2010). Pattern of Physical Injury Associated with Intimate Partner Violence in Women Presenting to the Emergency Department: A Systematic Review and Meta-Analysis. Trauma, Violence & Abuse, 11(2), 71-82

Wyers, N., Calvini, G., Nash, A. & Miles, N. (2010). Priming in Interpersonal Contexts:

Implications for Affect and Behavior. Personality and Social Psychology Bulletin, 36(12), 1693-1705

Zeier, J. & Newman, P. (2013). Both Self-Report and Interview-Based Measures of Psychopathy Predict Attention Abnormalities in Criminal Offenders. Assessment, 20(5), 610-619

Zhang, Q., Li, X., Gold, B. & Jiang, Y. (2010). Neural correlates of cross-domain affective priming. Brain Research, 1329, 142-151

Rezumat:

Suport teoretic: Cel mai semnificativ studiu în care cele trei variabile sunt analizate împreună, este realizat de Oliver, Watson, Gannon și Beech, (2009) care desfășoară o procedură asemănătoare pe un lot de violatori de copii, arătând că în urma primingului emoțional, aceștia devin mai performanți în recunoașterea expresiilor de frică. Autorii pleacă de la premiza că violatorii prezintă un nivel mai scăzut al recunoașterii faciale iar primingul permite îmbunătățirea acestei abilități.

Obiectivul cercetării de față vizează studierea relației dintre psihopatie și abilitatea de recunoaștere a emoțiilor primare la nivelul expresiilor faciale, moderatorul acestei relații este valența primingului emoțional. Această relație este studiată pe tineri, pornind de la ipoteza că persoanele cu niveluri crescute ale psihopatiei și care au fost expuse unui priming negativ vor prezenta o abilitate de recunoaștere a emoțiilor mai mare față de cele expuse unui priming neutru. Cu toate acestea abilitatea de recunoaștere facială la cei cu psihopatie înaltă va rămâne sub nivelul performanței celor cu niveluri scăzute ale acesteia.

În lucrarea de față sunt testați 100 de participanți, reprezentanți ai populației tinere din România, persoane cu vârsta între 18 și 35 de ani, încadrați în forme de învățământ superior din București și din țară. Aceștia au fost împărțiți în două grupuri; un grup experimental alcătuit din 48 de subiecți (cei cu priming negativ), și un grup de control care cuprinde un număr de 52 de subiecți (cei cu priming neutru). Selecția subiecților în cadrul studiului s-a făcut pe bază de voluntariat, iar încadrarea în cele două loturi în mod aleator. Omogenitatea grupului a fost asigurată prin includerea în eșantion a participanților din multe domenii de activitate.

În colectarea datelor, s-au utilizat 3 secvențe de activitate, ultimele două fiind realizate cu ajutorul unui computer. Prima a constat în completarea chestionarului de psihopatie, cea de-a doua în urmărirea succesiunii de cuvinte cu rol de prime iar cea de-a treia etapă a constat în evaluarea expresiilor faciale ale unor actori ruși, și încadrarea lor în una din cele patru categorii: frică, dezgust, tristețe sau surpriză.

Rezultatele prezintă un nivel de concordanță cu studiile anterioare, anumite fațete ale psihopatiei contribuind la un nivel scăzut al recunoașterii emoțiilor, de asemenea introducerea pringului negativ, contribuie la un efect de interacțiune ce schimbă sensul relației dintre psihopatie și recunoașterea emoțiilor. Studiul de față aduce în lumină relații noi între căutarea senzațiilor și creșterea abilităților de identificare a fricii precum și caracterul negativ pe care îl are istoricul comportamentelor antisociale asupra abilității generale de recunoaștere a expresiilor faciale.

Discuțiile se centrează pe relațiile de interacțiune pe care primingul le are cu diferitele fațete ale psihopatiei în explicarea variației la nivelul abilității de recunoaștere a emoțiilor.

Limitele lucrării de față se referă în principal la abordarea metodologică, concluziile trase făcând referire doar la efectele de interacțiune, primingul nereușind să contribuie la explicarea directă a variației scorurilor variabilei criteriu. Aceste limite urmează a fi depășite prin continuarea studiilor în acest domeniu, prin testarea acestor interacțiuni și pe populație specifică, primingul emoțional având potențialul de a deveni o metodă de intervenție în cazul persoanelor psihopatice.

Summary:

Support Theory: The most significant study in which the three variables are analyzed together, is conducted by Oliver Watson Gannon and Beech (2009), performing a similar procedure on a group of children sexual abusers, showing that after emotional priming, they become more effective in recognizing fear expressions. The authors start from the premise that the sexual abusers show a lower level of facial recognition and priming can improve this skill.

The objective of the present research aimed at studying the relationship between psychopathy and primary emotion recognition ability, the moderator of this relationship is priming's emotional valence. This relationship is studied on young adults, on the assumption that people with elevated levels of psychopathy that were exposed to a negative priming will present a higher ability to recognize emotions than those exposed to neutral priming. However the ability of facial recognition for those with high levels of psychopathy will remain below the performance of those with lower levels.

In this paper are tested 100 participants, representatives of young adults in Romania, people aged between 18 and 35 years, engaged in higher forms of education in Bucharest and countrywide. They were divided into two groups; the experimental group consisting of 48 subjects (exposed to negative priming) and a control group comprising a total of 52 subjects (with neutral priming). Selection of subjects in the study was made on a voluntary basis, and the inclusion in the two groups was random. Homogeneity was ensured by the inclusion in the sample of participants from many fields.

Data collecting had three activity sequences, the latter two being carried out with a computer. The first stept consisted in assessing psychopathy, the second one, in tracing the sequence of prime words and the third stage was to assess the facial expressions, and to integrate them into one of four categories: fear, disgust, sadness or surprise.

The results show a good level of consistency with previous studies, some facets of psychopathy contributing to a low level of emotional recognition, also after introducing the negative primes, an interaction effect occurs which changes the direction of the relationship between psychopathy and the ability of emotion recognizing. This study brings to light new relations between sensation seeking and the skills in identifying fear and also the negative effect that antisocial history of one it has on the ability of recognizing facial expressions.

The conclusions are focused on interaction effects that priming it has with different facets of psychopathy in explaining variation in the ability to recognize emotions.

The limits of this paper mainly refer to the methodological approach, the conclusions that can be drawn are referring only to the interaction effects. Emotional priming failed to explain directly the variation of the criterion variable scores. These limits are to be overcome by further studies in this area, by testing these interactions on a specific population, emotional priming having the potential to become an intervention method for psychopathic individuals.