Relatia Dintre Adaptarea Social Psihologica Si Perfectionism la Studenti
RELAȚIA DINTRE ADAPTAREA SOCIAL-PSIHOLOGICĂ ȘI PERFECȚIONISM LA STUDENȚI
CUPRINS:
Adnotare
Lista abrevierilor
Lista figurilor, tabelelor și anexelor
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: Perfecționismul și adaptarea social-psihologică la studenți:
repere teoretice 10
1.1.1 Istoricul și definirea conceptului de perfecționism
1.1.2 Structura și tipurile percfecționismului
1.1.3 Premisele etiologice ale perfecționismului
1.1.4 Modele cognitive ale perfecționismului
Adaptarea social-psihologică la studenți
1.2.1 Delimitări conceptuale ale adaptării social-psihologice
1.2.2 Adaptarea social- psihologică a studenților în mediul universitar
1.2.3 Factori ai adaptării studentului în mediul universitar
1.2.4 Relația dintre adaptarea social- psihologică și perfecționismul la studenți
Concluzii la capitolul I
CAPITOLUL II: Identificarea relației dintre adaptare social-psihologică și perfecționism la studenți
2.1 Structura grupului experimental
2.2 Descrierea metodelor aplicate
2.3 Prezentarea rezultatelor
2.4 Corelația indicilor perfecționismului și ai adaptării social-psihologice (r)
Concluzii la capitolul II
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ADNOTARE
Belenciuc Xenia
Relația dintre adaptarea social-psihologică și perfecționism la studenți
Teza de licență. Chișinău, 2014.
Structura tezei. Lucrarea constă din introducere, 2 capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie (31 surse), termeni-cheie, 4 anexe, 37 pagini de text de bază. În textul tezei sunt inserate 6 figuri și 3 tabele.
Termeni-cheie: perfecționism, adaptare social-psihologică, studenți, excpectanțe și criticism înalt, perfecțiune.
Scopul lucrării constă în stabilirea relației dintre nivelul de perfecționism și nivelul de adaptare social-psihologică la studenți;
Pentru realizarea scopului propus ne-am propus obiectivele: analiza teoretică a literaturii la tematica perfecționismul și adaptarea social-psihologică; măsurarea corelației dintre tipul de perfecționism și nivelul de adaptare la studenți; analiza și interpretarea rezultatelor;elaborarea de concluzii și recomandări
Semnificația teoretică și practică a lucrării: lucrarea dată contribuie la studierea fenomenului perfecționismului, care devine tot mai des întîlnit în societatea noastră. Deasemenea se analizează existența relației dintre perfecționism și adaptarea social-psihologică în rîndul studenților. Deși în R.M. nu există studii care ar măsura existența relațiilor dintre aceste două fenomene, cercetările psihologice de peste hotare confirmă că perfecționismul influențează direct asupra procesului de adaptare și nu doar, acesta avînd și alte sfere asupra cărora are o influență majoră. Astfel prin identificarea acestei probleme, sunt evidențiate teoriile și principiile ce stau la baza formării acestei legături. Rezultatele obținute oferă posibilitatea de a sublinia principalele ținte psihologice, asupra cărora trebuie să lucreze psihologii cu studenții ce întîmpină dificultăți în adaptarea social-psihologică. Deasemenea studiul dat poate fi folosit pentru cunoașterea mai detaliată a fenomenului perfecționism și pentru a împiedica transformarea comportamentului perfecționist în unul patologic. Deci se conturează necesitatea studierii acestui fenomen, pentru a putea educa percepția adecvată a standardelor impuse de societate și căpătarea unor așteptări adecvate de la cei din jur.
ANNOTATIONS
The relationship between social- psychological adjustment and perfectionism in students
Graduation Thesis written by Belenciuc Xenia; Chișinău, 2014.
The structure of the thesis. This work consists of an introduction, 2 chapters, conclusions and recommendations, bibliography (31 sources), key terms, 4 appendices, 37 pages of main text. The work also contains 6 figures and 3 tables.
The key terms are: perfectionism, social- psychological adaptation, students, high expectations and criticism, perfection.
The aim of this paper is to determine the relationship between levels of perfectionism and the social- psychological adaptation of the students.
In order to achieve the general aim of the research, we have set several objectives: theoretical analysis of the literature on the topic of perfectionism and social- psychological adjustment; measuring the correlation between the types of perfectionism and students level of adaptation; results analysis and interpretation, drawing conclusions and recommendations.
The theoretical and practical value: This research contributes to the study of a widespread phenomenon -perfectionism, which becomes more and more common in our society. Also considering the existence of the relationship between perfectionism and social psychological adjustment among students. Although in R.M. there are no studies on the existence of relations between these two phenomena, psychological research confirms that perfectionism directly influences the process of adaptation, and not just it but there are also other areas over which it has a major influence. Thus, by identifying this problem are highlighted theories and principles that underline the formation of this bond. The results provide an opportunity to highlight key psychological targets on which psychologists should work with students who face difficulties in social- psychological adjustment. Also the present study can be used for more detailed knowledge of the phenomenon and to prevent conversion of perfectionism into a pathological behavior. So emerges the need to study this phenomenon in order to educate proper perception of the standards imposed by society and gaining appropriate expectations from others.
Lista abrevierilor
A.- adaptarea
A.A.- acceptarea altora
A.S.- acceptare de sine
ASEM -Academia de Studii Economice din Moldova
C.E. – confort emoțional
C.I.- control intern
MPS – Scala Multidimensională ale Perfecționismului
T.D. -Tendința spre dominare
USM -Universitatea de Stat din Moldova
UTM -Universitatea Tehnică de Stat
Lista figurilor, tabelelor și anexelor
Lista figurilor
Figura 1: Factorii de natură externă………………………………………………………………………………….21
Figura 2: Factorii de natură internă………………………………………………………………………………….22
Figura 3: Distribuirea rezultatelor fenomenului de perfecționism………………………………………..30
Figura 4: Reprezentarea procentuală a scălilor perfecționismului…………………………………………31
Figura 5: Reprezentarea procentuală a rezultatelor adaptării social- psihologice………………….32
Figura 6: Reprezentarea procentuală a scălilor adaptării social-psihologice după nivele………33
Lista tabelelor
Tabelul 1: Corelația dintre scalele perfecționismului și ale adaptării social-psihologice…………34
Lista anexelor
Anexa 1: Multidimensional Perfectionism Scale (L.Hewitt și G.Flett 1991) ………………………44
Anexa 2: Metoda de diagnosticare a adaptării social-psihologice (K. Rodgers și R. Daimond) …46
Anexa 3: Rezultatele obținute la MPS………………………………………………………………………………..50
Anexa 4: Rezultatele Metodei de diagnosticare a adaptării social-psihologice……………………….51
INTRODUCERE
Actualitatea temei:
Pe parcursul a multor epoci tendința de a fi cel mai bun direcționa activitatea omului și ulterior influența asupra formării lui ca personalitate. Din timpuri străvechi se perpetuează ideea că, omul mereu a fost atras în goana după putere și supremăție pentru a obține șanse mai mari de a supraviețui și de a-și cîștiga ”locul său sub soare”. Necătînd la faptul că din momentul apariției omului s-au perindat cîteva epoci, ideea dată a rămas durabilă sub acțiunea timpului. Astfel, părinții incearcă să implimenteze ideea dată generînd apariția și dezvoltarea ulterioară a perfecționismului.
Analiza psihologică a tendințelor socio-culturale contemporane mărturisește despre faptul că, perfecționismul a devenit o importantă particularitate a omului. În ciuda faptului că interesul pentru cercetarea perfecționismului a pornit datorită consecințelor sale negative, în prezent există puține îndoieli cu privire la faptul că perfecționismul este un construct multidimensional care surprinde atît aspecte pozitive, cît și negative [11].
Tendința nestăpînită spre o perfecțiune irealizabilă este susținută de standardele socio-culturale ale societății contemporane, care supune omul unei presiiunii exercitate de o mulțime de imperative cu un caracter perfecționist și narcisic.
Cum afirmă E. T. Sokolova, din acest punct de vedere perfecționismul poate fi perceput ca unul din tipurile de ”patologii culturale” contemporane, care se manifestă ca dependența de un ideal irealizabil, ca escaladarea nelimitatului, atotputernicului și ”supranaturalului”, fără capacitatea de a accepta orice limite culturale evidente. ”Patologia culturală” de asemenea poate fi legată de tendințele conflictuale: orientarea spre succes, concurența și dominația în relații cu partenerii, comportamentul binevoitor [19, p.92]
Flett, Hewitt, Oliver și McDonald (2002) au menționat că perioada copilăriei rerezintă momentul cheie pentru formarea perfecționismului. Însă nu trebuie de uitat că ea este urmată de perioada instabila, numită adolescența, în care au loc schimbări majore în personalitate, unde sunt luate diverse decizii și are loc intensificarea tendinței spre performanță. Actualmente, societatea impune în mod indirect anumite standarde, care sunt aduse la cunoștința adolescentului în primul rînd prin intermediul familiei și apoi prin intermediul altor grupuri sociale. Din această cauză, la adolescenți, încă din perioada școlară apare sentimentul de îndatorire față de părinți și dorința de a-i bucura prin rezultatele lor înalte, care se propagă mai departe și în perioada studenției, persoana stabilindu-și scopuri și cerințe căt mai înalte față de sine și cei din jur.
Tendințele contemporane spre perfecționism servesc drept impuls pentru intensificarea cercetării acestui fenomen în psihologia clinică. Actualmente, mulți psihologi și psihiatri sunt încrezuți în nocivitatea tendinței continui spre perfecțiune. Cercetările perfecționismului în diferite condiții sociale demonstrează legătura lui cu unele tulburări epidimiologice cum ar fi: depresia, arderea profesională, stare de supraoboseală cronică etc.. Deasemenea, cercetătorii au evidențiat următoarele sfere asupra cărora influențează negativ perfecționismul: starea emoțională, activitatea productivă, contactele interpersonale [22, p.161], însă nu este exclus faptul ca acest fenomen are o rază mare de acțiune asupra omului.
Astfel se conturează necesitatea studierii acestui fenomen, începînd cu educația corectă a copiilor și educarea autocontrolului și percepției adecvate a standardelor din jur în timpul adolescenței, pentru a putea activa și relaționa cu ușurință cu grupul din care face parte persoana și nu doar. Adaptarea social-psihologică este un fenomen de maximă importanță care acționează direct asupra integrării persoanei în societate și dificultățile întimpinate pot duce la izolarea persoanei. În prezent, fenomenele date se intersecteză și influențează direct asupra tuturor sferelor vieții și activității omului, creînd o generație ce are dificultăți de exprimare, relaționare, încredere în sine ba chiar și nevroze, depresii sau suicid.
În literatura de specialitate română au fost preocupați de perfecționism și adaptare social-psihologică următorii cercetători: A.Matanie, L.Damian, A.Băban, O. Negru, E. Țărnă, M.Vîrlan, M. Bejenari etc.. În literatura de specialitate străină au fost cercetate fenomenele date de către: G.Flett, L.Hewitt, R.Frost, K. Fletcher, R.Slaney, J.Ashby, L.Collins, N.Garanyan, T.Iudeeva, E.Sokolova, T.Piciovskii, Ya. O. Zhebrun, P. F., Lovibond, J. E Gastă necesitatea studierii acestui fenomen, începînd cu educația corectă a copiilor și educarea autocontrolului și percepției adecvate a standardelor din jur în timpul adolescenței, pentru a putea activa și relaționa cu ușurință cu grupul din care face parte persoana și nu doar. Adaptarea social-psihologică este un fenomen de maximă importanță care acționează direct asupra integrării persoanei în societate și dificultățile întimpinate pot duce la izolarea persoanei. În prezent, fenomenele date se intersecteză și influențează direct asupra tuturor sferelor vieții și activității omului, creînd o generație ce are dificultăți de exprimare, relaționare, încredere în sine ba chiar și nevroze, depresii sau suicid.
În literatura de specialitate română au fost preocupați de perfecționism și adaptare social-psihologică următorii cercetători: A.Matanie, L.Damian, A.Băban, O. Negru, E. Țărnă, M.Vîrlan, M. Bejenari etc.. În literatura de specialitate străină au fost cercetate fenomenele date de către: G.Flett, L.Hewitt, R.Frost, K. Fletcher, R.Slaney, J.Ashby, L.Collins, N.Garanyan, T.Iudeeva, E.Sokolova, T.Piciovskii, Ya. O. Zhebrun, P. F., Lovibond, J. E Gaston etc..
Obiectul cercetării.: Perfecționismul ca factor de adaptare/dezadaptare social-psihologică a studenților;
Scopul cercetării: Stabilirea relației dintre nivelul de perfecționism și nivelul de adaptare social-psihologică la studenți;
Ipoteza cercetării: Studenții cu nivel înalt de perfecționism au un grad mai scăzut de adaptare social-psihologică, decît studenții cu un nivel mediu sau scăzut al perfecționismului.
Obiectivele cercetării:
1. Analiza teoretică a literaturii la tematica perfecționismul și adaptarea social-psihologică;
2. Măsurarea corelației dintre tipul de perfecționism și nivelul de adaptare la studenți;
3.Analiza și interpretarea rezultatelor;
4.Elaborarea de concluzii și recomandări
Metode de cercetare:
Studiul bibliografic;
Analiza;
Chestionarul;
Interpretarea cantitativă și calitativă a datelor;
Metode statistico-matematice;
Baza epistemologică: cercetarea s-a întemeiat pe idei cu referire la: studierea perfecționismului în domeniul psihologiei clinice (О. Kașina, N.G. Garanyan, А. B. Holmogorova, Т. I. Iudeeva, Е.Т. Sokolova, P.V. Țîgankova), studierea personalității și adaptării în psihologiei personalității (A.Adler, C. Jung, P. Popescu-Neveanu), adaptarea studentului în mediul universitar (Țărnă E., B.А.Salavatovna, А.G. Tereșenko). Deasemenea, cercetarea se bazează pe teoriile scalei multifactoriale ale perfecționismului (L.Hewitt și G.Flett, J. Stőber, K. Otto), concepțiile psihopedagogice privind factorii care inluențează adaptarea social-psihologică a studenților (V. A. Coașan, B.А.Salavatovna, A. Batrșina, А.G. Tereșenko).
Utilitatea teoretică și practică a lucrării: Cercetarea dată contribuie la studierea fenomenului pe larg răspîndit- perfecționismul, care devine tot mai des întîlnit în societatea noastră. Deasemenea se analizează existența relației dintre perfecționism și adaptarea social-psihologică în rîndul studenților. Deși în R.M. nu există studii asupra existenței relațiilor dintre aceste două fenomene, cercetările psihologice de peste hotare confirmă că perfecționismul influențează direct asupra procesului de adaptare și nu doar, acesta avînd și alte sfere asupra cărora are o influență majoră. Astfel prin identificarea acestei probleme, sunt evidențiate teoriile și principiile ce stau la baza formării acestei legături.
Rezultatele obținute oferă posibilitatea de a sublinia principalele ținte psihologice, asupra cărora trebuie să lucreze psihologii cu studenții ce întîmpină dificultăți în adaptarea social-psihologică. Deasemenea studiul dat poate fi folosit pentru cunoașterea mai detaliată a fenomenului perfecționism și pentru a împiedica transformarea comportamentului perfecționist în unul patologic. Astfel se conturează necesitatea studierii acestui fenomen, pentru a putea educa percepția adecvată a standardelor impuse de societate și căpătarea unor așteptări adecvate de la cei din jur.
Termeni cheie: perfecționism, adaptare social- psihologică, studenți, excpectanțe și criticism înalt, perfecțiune.
CAPITOLUL I: Perfecționiosm și adaptare social-psihologică la studenți: repere teoretice
Perfecționism. Delimitări conceptuale
Istoricul și definirea conceptului de perfecționism
În literatura de specialitate nu există o definiție unică și definitivă a conceptului de ”perfecționism”, fiecare autor avînd ideile sale asupra termenului dat. Deși problema perfecționismului a început a fi studiată în Europa și America în anii 1980, perfecționismul ca manifestare a îndreptării psihologice a fost observat cu mult mai devreme, în anii ’30 ai sec. XX, atunci cînd K. Horney și A. Adler au calificat tendința spre perfecțiune ca unul din factorii de bază în motivarea omului de a acționa. K. Horney subliniază faptul că cerințele înalte impuse de societate către individ, treptat duc la formarea necesitate nevrotica de perfecțiune, care se bazează pe ”Eul” idealizat , cu trăsături și caracteristici ideale ale personalității. Astfel cu timpul are loc înstrăinarea de ”Eul” real și formarea caracterului patologic narcisic. A.Adler menționează că perfecționismul este tendință compensatoare spre supremație și perfecțiune [25].
Psihologul clinician M. Hollander (1978), a fost unul dintre primii care a definit perfecționismul ca stabilirea față de sine a unor cerințe mult prea mari pentru înfaptuirea necesitaților cerute de circumstanțe cu care se confruntă zi de zi. Termenul a fost folosit pentru descrierea unei trăsături care apare în momentul înfăptuirii unei activități, persoana are scopul de a atinge perfecțiunea, deși activitatea nu necesită neapărat îndeplinirea ei la nivelul maxim. M. Hollander considera că această trăsătură a caracterulu are un rol dominant în formarea depresiilor și indica spre faptul că autorii contemporani o neglijează. Ulterior, renumitul psihoterapeut a curentului cognitiv D. Burns a efectuat o analiză detaliată a conceptului și a definit perfecționismul ca o ”rețea de cogniții”, care include așteptările, interpretarea evenimentelor, aprecierea a sinelui și acelor din jur. Potrivit descrierilor, persoanele perfecționiste ”sunt predispuse să stabilească standarde irealizabile , fiind dominați de tendința de a atinge scopuri ireale și să aprecieze propria valoare doar prin rezultatele reușitei și productivității sale” [25]. D. Burns a făcut o precizare importantă, adăugînd la definirea conceptului o componentă cognitivă – gîndire în termeni de "totul sau nimic", în care sunt admise doar două variante de activitate – cu respectarea deplină a standardelor înalte sau colaps total [27].
În cercetările ulterioare s-a menționat faptul că persistă predispoziția spre generalizarea standardelor în cadrul tuturor sferelor de activitate umană. A.Paht scria, că perfecționismul reprezintă o problemă foarte răspîndită și extrem de dificilă, legată cu diverse tulburări psihice și fiziologice (alcoolism, maladii psihosomatice, tulburări de personalitate, nevroze, depresii, etc.). Problema data are nu doar insemnătate clinico-psihologică, dar și sociologică, socio-psihologică, culturală etc. [22].
1.1.2 Structura și tipurile perfecționismului
Există două abordări care conceptualizează perfecționismul: unidimensională și multidimensională. Inițial, conceptul de perfecționism reprezenta un construct unidimensional ce conținea doar un singur parametru – ”standarde exagerate față de propria persoană”. În limitele abordării unidimensionale, D. Burns și A. Beck, puneau accent pe factorii cognitivi ai perfecționismului sub formă de convingeri iraționale sau setări disfuncționale [21, p.108].
În anii 1980-‘90 a fost înaintată o teză referitor la constructul multidimensional al perfecționismului. Fenomenul dat a început a fi studiat din perspectiva teorii trăsăturilor personale a fiecărui individ, conform căreia fiecare trăsătură cuprinde o mulțime de componente, unele din ele influențînd benefic asupra procesului de adaptare, altele fiind factorii principali ai dezadaptării sociale.
Ideea despre perfecționism multidimensional a fost treptat dezvoltată în trei concepte, elaborată de către cîteva colective – grupă de cercetători canadieni – Hewitt și Flett, grupă britanică în frunte cu R. Frost și cea americană – R. Slaney și J. Ashby. Astfel are loc dezvoltarea ideii conform căreia perfecționismul este un construct multidimensional, care are o structură dificilă ce conține pe lîngă un set de standarde înalte și un set de parametri cognitivi și interpersonali. În articolul de bază dedicată structurii complexe ale perfecționismului, Hewitt și Flett indică:
” … Perfecționismul a fost puțin studiat din punc de vedere social, noi presupunem că acest fenomen are aspecte interpersonale, care dau naștere la dificultăți semnificative în adaptarea social-psihologică ” [25].
Astfel Frost, Marten, Lahart și Rosenblate (1990) și Hewitt și Flett (1991), susțin că perfecționismul este o caracteristică de personalitate care presupune dorința de a nu comite erori, setarea de standarde excesiv de înalte și evaluări foarte critice. Bazîndu-se pe rezultatele observărilor clinice și folosind schițele predecesorilor săi, Hewitt și Flett au descris perfecționismul ca fiind fenomen tridimensional, care include în sine trei componente: perfecționismul orientat pe sine (personalizat sau subiectiv), orientat spre cei din jur (adresat celor din jur sau obiectiv), perfecționispum prescris de societate [21, p.108]. (Aceste scale vor fi descrise în partea practică a lucrării noastre.)
Putem menționa faptul că stabilirea și tendința spre standarde înalte nu e neapărat o trăsătură patologică, ba chiar din contra în unele situații reflectă o atîrnare pozitivă asupra vieții. W. Parker a menționat că reprezentarea structurii perfecționismului depinde în oarecare măsură de contextul în care are loc manifestarea lui și interpretarea acestuia: situații ale comportamentului social sau emoțional, problemele personale sau contextul cultural. Analizînd performanțele înalte ale oamennilor de arte în care nu persistă disfuncții nevrotice, între oamenii de știință a început să vehiculeze termenul de perfecționism sănătos și patologic (destructiv). Psihologul D. Hamachek (1978) a fost primul care a menționat existența acestor tipuri de perfecționism. Perfecționismul sănătos se caracterizează prin faptul că persoana depistează la sine calități de lider, aptitudine de muncă, energie, motivație intrisecă de a atinge scopul propus, însă în această situație omul își apreciază adecvat aptitudinile și forțele. În timpul activității astfel de persoană poate simți un pic de neliniște și azart, toată atenția lui este concentrată asupra posibilităților proprii și realizarea tuturor obiectivelor. Astfel se stabilesc cerințe înalte, însă concomitent se primește plăcere de la acțiunea realizată și atingerea scopurilor greu accesibile. În final, are loc ridicarea stimei de sine din motivul că individul este împlinit și mulțumit de munca săvîrșită.
Perfecționismul patologic este provocat de frica în fața insuccesului. La astfel de perfecționist, tendința de a fi cel mai bun devine idea fix, care trezește nemulțumirea față de toate rezultatele. De regulă pentru a demonstra stima și dragostea altora, persoana își alege un etalon care nu corespunde potențialului personal. Dacă primul tip de perfecționism constă din convingeri că este posibil și ar fi de dorit de atins scopul propus, al doilea tip se bazează pe ideea că rezultat ”imperfect ”este inadmisibil. Persoana își impune standarde exagerat de înalte și le urmează nu din plăcere sau ambiție, dar din frica de insucces și respingere din partea altora. În final goana după idealul se transformă în comportament autodistructiv [27]. Astfel în calitate de consecințe pot apărea: dezamăgirea în propriile forțe, care duce la apariția depresiei, scăderea stimei de sine, principiul ”totul sau nimic” forțează persoana de a renunța de la multe alte activități, atenția spre cele mai mici detalii ”fură” timpul prețios care putea fi folosit în alte direcții etc.. Deasemenea persoanele întimpină dificultăți în crearea carierei sau vieții personale din cauză că alți indivizi nu corespund standardelor stabilite din start de către perfecționist.
1.1.3 Premisele etiologice ale perfecționismului
Perfecționiștii acordă o mare importanță așteptărilor și estimărilor părinților săi. Mulți cercetători au descris această relație cu părinții săi ca o cauză a apariției tulburării. Cel mai des, perfecționiștii devin unicii copii din familie, iar în cazul unei familii numeroase, cea mai mare predispunere o are primul copil [29]. Psihologul D. Hamachek susține că principalul factor care provoacă apariția perfecționismului devine un stil parental autoritar, care combină standarde ridicate, așteptări înalte, regimul disciplinar rigid și cantități mici de suport emoțional și participare. În astfel de condiții părinții au speranțe mari față de copil, care la rîndul său trebuie să transforme aceste speranțe în realitate, atingînd succese mai maari ca părinții săi și evitînd comiterea acelora-și eșecuri. Psihologii afirmă că orientarea spre perfecționism începe să se dezvolte foarte devreme, de regulă începînd cu vîrsta școlarului mic, ba uneori și mai devreme. Se presupune că astfel de persoane au crescut într-un mediu în care dragostea și aprobare depindeau direct proporțional de succesele lor. Pentru a obține dragostea și aprobarea, ei trebuie să facă totul cu perfecțiunea în ascensiune. Orice insucces sau greșeală era strîns legată de riscul de a pierde susținerea și dragostea părinților săi. Pentru perfectionist evaluarea propriilor performanțe este legată în mod direct cu noțiunea de așteptări și de aprobare sau dezaprobare ale părinților săi. Odată cu începerea vieții de școlar succesurile copilului sunt fixate în formă de note. Și doar statutul de eminent al clasei, cel mai bun elev, cîștigătorul diferitor concursuri și olimpiede, ulterior deținătorul medaliei de aur, permite copilului să se simtă important și să simtă aprobarea persoanelor apropiate de care atît de tare are nevoie. Obstacolele evidente în atingerilea acestui statut frustrează copilul, ținîndu-l în stare de stres continuu. Insuccesele sunt retrăite foarte greu, în unele cazuri ajungînd pînă la tentative de sinucidere. Psihiatrii specializați în lucru cu adolscenții accentuiază: astfel de cazuri se întîlnesc destul de des între băieți și fete din familii favorabile, pentru care sensul activității sale se reduce la obținerea notelor înalte, iar o notă mai joasă respectiv reprezintă un insucces total. În timpul studenției acest fapt de asemenea se manifestă prin note mari, succesuri sportive, olimpiade, concursuri etc. [29].
Generalizînd ideile lui Hamachek, Burns și Hollander, Blatt scrie: " Acești copii nu sunt capabili de a dezvolta conceptul de "rezultat moderat bun", rezultatul fiind îndeplinirea activităților în detrimentul iubirii. Pentru a satisface așteptările părinților și pentru a evita critica, copilul nu mai are dreptul de a comite greșeli. Micul perfecționist continuă să lupte în speranța de a căștiga aprobarea părinților săi:” Dacă o să mă strădui, dacă voi deveni perfect, părinții mei o să mă iubească” .
În concluzie putem evidenția patru tipuri de experiențe timpurii care contribuie la formarea gîndirii perfecționiste:
1. Părinți exagerat de critici cu exigențe înalte.
2. Așteptările și standardele impuse de către părinți sunt pra înalte, critica rămînînd indirectă.
3. Remunerarea și/sau” lauda” din partea părinților lipsește
4. Părinții-perfecționiști servesc drept arhetip pentru căpătarea deprinderilor perfecționiste și formelor de purtare de către copii.
Cu toate acestea, rămîne neclar: părinții într-adevăr stabilesc astfel de standarde înalte pentru copiii lor sau copiii au tendința de a înțelege părinții lor, ca pe cei care stabilesc standarde supraînalte și au tendința de ai critica foarte dur [25]. Astfel, experiență din copilărie poate lăsa o urmă seriosă pe fiecare aspect al vieții și ulterior de a crea probleme. . Aceste momente reprezintă o pondere considerabilă a perfecționismului.
Deci, perfecționismul poate fi recepționat ca un potențial puternic care poate da nașterea unei frustrări, epuizări totale sau a unei incredibile satisfacții a activităților proprii și realizărilor creative, îndelinite la un nivel nou de dezvoltare personală, totul depinde ramura în care este direcționată energia și analiza rațională și obiectivă a șanselor și posibilităților proprii [17,p.43].
În cazul persoanelor cu perfecționism, individul își imagineaza cum ar trebui să fie în ipostaza ideala a sa și în același timp conștientizează că nu este perfect. Oamenii sunt întotdeauna mîndri nu de faptul cine sunt, ci ce ei prin sine reprezintă. Persoanei îi vine greu să cadă de acord cu imperfecțiunea sa și în consecință apare dezgustul față de propria persoana și de incapacitatea de a fi perfect. Astfel persoana pune o mască și formează Eul fals pe care o prezintă lumii întregi, ca fiind o persoană ce corespunde tuturor criteriilor impuse de societate. Prin urmare, el nimerește într-un cerc vicios în care stabilind criterii înalte față de sine, el le stabilește și față de alții, ceea ce duce la o comunicare și relaționare deficitară și ulterior la o integrare dificilă în grup.
1.1.4 Modele cognitive ale perfecționismului
După cum cunoaștem există două abordări ale perfecționismului, care au fost prezentate din perspectiva cognitivă. Cele mai cunoscute au fost modele ale constructului multidimensional, care au fost prezentate de către R. Frost (1990), L.Hewitt și G.Flett (1991) și R. Slaney (2001) [23].
Modelul R. Frost
Din perspectiva lui R. Frost, perfecționismul include în sine 6 componente:
Preocuparea pentru greșeli – se referă la reacții negative în ceea ce privește greșelile, o tendință de a interpreta orice greșeală ca și eșec total și o tendință de a crede că orice va duce la pierderea respectului celor din jur față de propria persoană;
Standarde personale – se refera la stabilirea de standarde foarte înalte și importanță excesivă acordată atingerii acestor standarde în procesul de autoevaluare;
Așteptările parentale – credința că proprii părinți stabilesc scopuri foarte înalte;
Critica parentală – percepția părinților ca fiind excesiv de critici;
Îndoieli cu privire la acțiunile întreprinse – sentimentul de insatisfacție în legatură cu finalitatea proiectelor intreprinse;
Organizarea – preferința și importanța acordată ordinii și curățeniei.
Inițial au fost aprobate cîteva variante ale modelului Frost:
Modelul din 4 factori în care s-au contopit următoarele perechi: retrăirile din cauza greșelilor și dubiile în activitate, și scalele” părintești” [4]. Ulterior, aceast model a fost demonstrat prin cercetare.
Modelul din 3 factori care include în sine: frica de a greși, orientarea spre scopul final și presiunea din partea părinților. Această versiune a obținut rezultate psihometrice mai înalte decît modelul original.
Modelul din 5 factori în care scalele părintești au fost contopite în una și denumită ”Presiunea părintească”.
Scala multidimensională propusă de R. Frost a fost supusă criticii din cauza abrogării trăsăturilor perfecționismului și premisele etiologice ale acestuia (rolul părinților). Însă modelul propus conține un șir de calități și anume: Frost a înaintat unul dintre primele modele ale perfecționismului în limitele cărora au fost depistate nu doar trăsăturile negative, ci și pozitive ale perfecționismului; părinții sunt acei care deseori însoțesc perfecționismul dezadaptativ, din acest motiv rolul părinților în apariția nu poate fi ignorat.
Modelul lui L.Hewitt și G.Flett
Cunoaștem că Hewitt și Flett au descris perfecționismul ca fiind fenomen tridimensional, ce include: perfecționismul orientat pe sine, orientat spre cei din jur, perfecționism prescris de societate. Însă mai tîrziu a fost prezentat și modelul 2 х 2.
Dezvoltările ulterioare, însă, au propus că, pe baza îmbinării nivelelor scăzut și înalt ale perfecționismului bazat spre sine și prescris social, se pot diferenția alte patru subtipuri de perfecționism:” non-perfecționiști”,” perfecționism orientat pur spre sine”,” perfecționismul pur prescris social”,” perfecționism mixt”. Primul subtip se referă la o combinație de niveluri scăzute ale standardelor personale și a grijilor de a nu atinge nivelul impus de sine și de societate. Al doilea subtip este legat de indicatori mai înalți ai motivației academice intrinseci, satisfacției, afectivității pozitive, atingerea scopului și unui nivel mai scăzut al depresiei, adică este prezent un nivel crescut al perfecționismului standardelor personale și scăzut al perfecționismul grijilor evaluative. Spre deosebire de alte subtipuriri, al treilea este perceput ca” perfecționismul care poate fi reglat din exterior” și se referă la nivel scăzut al adaptării social-psihologice. Ultimul subtip include în sine nivel crescut al ambelor tipuri de perfecționism menționate mai sus.
Conform autorilor, modelul 2×2 asigură o platformă interesantă pentru cercetările diferențierilor culturale și trăsăturilor generale în corelarea subtipurilor perfecționismului și a consecințelor acestuia. Studiile care au investigat modelul 2 × 2 al perfecționismului au confirmat ipoteza conform căreia perfecționismul standardelor personale este asociat, de regulă, cu variabile pozitive atunci cînd este controlată influența perfecționismului grijilor evaluative [10].
Modelul lui R. Slaney
Modelul a fost creat pentru a face distincția dintre perfecționism adaptativ și dezadaptativ. Inițial autorii au menționat 5 componente ale acestui fenomen: 1. standarde personale înalte; 2. Tendința spre ordine; 3. dificultăți în relațiile interpersonale; 4. anxietatea în momentul efectuării acțiunii; 5. neputința de a începe o activitate din cauza fricii de insucces. Primele două componente sunt legate de rezultatele pozitive din viață, iar ultimele patru cu negative. Mai tîrziu autorii au eliminat punctul 3, 4, 5 din motiv că aceste trăsături poate fi atît o cauză și o consecință a perfecționismului, sau pur și simplu să-l însoțească.
1.2 Adaptarea social psihologică la studenți
1.2.1 Delimitări conceptuale
Adaptarea este un proces care nu poate fi evitat și existența oricărei ființe într-un anumit mediu presupune un proces de adaptare. Inițial, pentru a pătrunde în esența procesului de adaptare social-psihologică la studenți, vom explica conceptul dat.
Literatura de specialitate atestă numeroase definiții ale adaptării ilustrînd complexitatea acestui proces. Astfel conform dicționarului de psihologie, adaptarea este definită ca:
• ansamblu al ajustărilor realizate de un organism pentru a supraviețui și a-și perpetua specia într-un mediu ecofizic dat (biologic);
• ansamblu al modificărilor conduitelor care vizează asigurarea echilibrului relațiilor între organism și mediile lui de viață și, în același timp, al mecanismelor și proceselor care susțin acest fenomen (general);
• ansamblu al fenomenelor senzoriale și comportamentale care se traduc prin realizarea unui nou echilibru de funcționare în urma unei perturbări (fiziologic);
• procesele de adaptare sunt utilizate de fiecare dată cînd o situație comportă unul sau mai multe elemente noi, necunoscute sau care nu sunt, pur și simplu, familiare [1, p.24].
Așadar, datorită plasticității sale, omul menține echilibrul dintre mediul exterior și cel interior. Ființa umana este permanent supusă schimburilor neîncetate între mediu și corpul său, unde are loc dubla acțiune a subiectului asupra obiectului și invers. Aceste moduri de acțiune intredependente se combină fără încetare formînd și menținînd echilibrul care definește adaptarea. Jean Piaget, afirma că există adaptare atunci cînd organismul se transformă în funcție de mediu, iar această variație are ca efect un echilibru al schimbărilor între mediu și el, favorabil conservării sale [7]. Adaptarea are loc în mod natural atunci cînd organismele reacționează la mediul lor înconjurător și reușesc să învingă greutățile inerente ale mediului. Adaptarea, menționează J. Piaget, rezultă din echilibrarea a două procese: asimilarea și acomodarea sau cum am menționat mai sus echilibrul schimburilor dintre subiect și obiecte [9, p.78].
Prin asimilare se înțeleg modificările pe care organismul le impune obiectelor lumii înconjurătoare prin absorbirea noilor informații, iar prin acomodare, fenomenul invers, constînd în modificarea acțiunilor individului în raport cu lucrurile [7, p.20]. Prin urmare, personalitatea modifică mediul și îi oferă structura necesară pentru a menține acel echilibru interior. La rîndul lui, mediul acționează asupra organismului și putem numi această acțiune proprie acomodare, înțelegînd că ființa nu suferă niciodată reacția în sine a corpurilor înconjurătoare, ci ea își modifică simplu ciclul asimilărilor, acomodîndu-l acestor reacții. Prin urmare, asimilarea și acomodarea sunt cei doi poli ai interacțiunii organism-mediu a căror echilibrare este fundamentală pentru orice dezvoltare și adaptare umană [12].
C. G. Jung afirmă că „din punct de vedere biologic, relația dintre subiect și obiect constă întotdeauna dintr-un raport de adaptare, orice relație dintre subiect și obiect presupunînd acțiuni ale unuia asupra celuilalt, acțiuni ce duc la acele modificări reciproce ale subiectului și obiectului care constituie însăși adaptarea” [5, p.13]. P. Popescu-Neveanu definește termenul de adaptare ca „ansamblul de procese si activități prin care se trece de la un echilibru mai puțin stabil, între organism și mediu, la un echilibru mai stabil; funcționarea organismului prin înglobarea schimburilor dintre el si mediu; dacă aceste schimburi favorizează funcționarea normală a organismului, acesta este considerat ca adaptat” [8]. Autorul precizează că “adaptabilitatea este capacitatea organismelor vii de a realiza reacții de răspuns care să le mărească șansele de supraviețuire în condițiile schimbătoare ale mediului. Ea este dezvoltată maxim la om, care nu numai că se conformează cerințelor mediului, ci le și modifică, transformîndu-le în concordanță cu necesitățile sale. Activitatea psihică este considerată o componentă și o formă superioară a adaptabilității” [8, p.24]. Autorul clasifică trei tipuri de adaptare: senzorială, psihologică și socială. Adaptarea senzorială este lege a sensibilității, proces constînd în modificarea tonusului sub influența unor stimuluri specifice de intensitate constantă; adaptarea psihologică este acceptată în sensul dat de J. Piaget; adaptarea socială semnifică potrivirea unei persoane cu mediul; acordul dintre conduita personală și modelele de conduită caracteristice ambianței; echilibrul dintre asimilarea și acomodarea socială [8, p.25].
Trebuie să menționăm faptul că anume conceptul de adaptare socială este implicat nemijlocit în dimensiunea de adaptare în mediul universitar a studenților. Astfel în literatura de specialitate adaptarea socială este definită ca: “potrivirea unei persoane cu mediul; acord între conduita personală și modelele de conduită caracteristice ambianței; echilibru între asimilare și acomodare socială” [12]. Prin urmare, adaptarea socială este procesul prin care o persoană sau un grup social devine capabil să trăiască într-un nou mediu social, ajustîndu-și comportamentul după cerințele mediului. Fenomenul dat descrie mecanismele prin care un individ se recunoaște apt de a aparține unui grup. Integrarea socială apare atunci cînd grupul admite un nou membru, adică momentul cînd studentul pășește pragul universității și adaptarea are loc doar atunci cînd el se simte confortabil și nu se simte străin în anturajul creat.
B. Berezin [14, p.24] definește adaptarea socială ca: ”proces de asimilare de către personalitate a relațiilor sociale existente, a normelor, a etaloanelor, a tradițiilor existente în societatea în care trăiește și activează”. Astfel, pentru ca persoana să se integreze în grup/societate e nevoie ca să aibă loc schimbări interne și anume cele individuale ca valori, opinii, atitudini. Persoana este predispusă să adere la grup în care se valorifică credințe, opinii asemănătoare, de alt fel, individul va avea contradicții profunde cu atitudinile interioare ale sale care vor duce ulterior la inadaptare.
Psihologul C. G. Jung declară că adaptarea presupune respectarea unor legi mai generale decît condițiile date într-un anumit moment sau loc [5, p.18]. Astfel prin fenomenul dat organismele încearcă să-și manifeste obișnuințele sau caracteristicile în așa fel ca să facă față transformărilor din mediu. O condiție vitală a procesului de adaptare conștientă este ca individul să aibă întotdeauna un scop determinat clar și precis [12, p.25].
Pentru a putea aborda satisfăcător interacțiunea individului cu mediul, Joop Hettema (1984) a propus conceptul de adaptare psihologică, înțeles ca posibilitate de a “conceptualiza persoana după modul în care ea intră în contact cu mediul”, operînd în sensul “transformării”, “dominării” acestuia. Pentru a realiza această performanță, individul trebuie să dețină două tipuri de informații cu privire la mediul său: care se referă la receptarea și clasificarea segmentelor mediului și la modul de transformare a mediului într-unul mai folositor [6, p.160].
1.2.2 Adaptarea social- psihologică a studenților în mediul universitar
Studiile în instituții superioare de învățămînt reprezintă o etapă nouă în viața fiecărei persoane. Deseori, începerea învățămîntului universitar duce la schimbarea locului de trai, fapt care generează distrugerea rețelei sociale ale persoanei. În fața studenților apare necesitatea de a colabora cu oameni noi, stabilind noi contacte sociale. Însă noua rețea socială se formează treptat, ceea ce duce la insufuciența unui sprijin social și economic pentru persoană, dar în cazul în care începerea vieții studențești nu duce la schimbarea locului de trai, are loc modificarea rolului social al persoanei.
Astfel de factori ca insuficiența sommnului, restanțele, epuizare, greutăți în auto-organizare, insuficiența ajutorului social, greutăți materiale, deseori duc la apariția stresului în viața de zi cu zi și, prin urmare, la o dezadaptare emoțională, dereglări psihice și tendințe suicidale la studenți [18].
Există mai multe abordări pentru studiul procesului de adaptare a studenților în cadrul universității. Autorii Grișanov A.C. și Țurcan V.D. afirmă că prin adaptarea socială a studentului e nevoie de înțeles procesul de aliniere a parametrilor fundamentali a caracteristicilor personali și sociale, în stare de echilibru dinamic cu condițiile noi din incinta instituțiilor superioare de învățămînt ca factor extern în raport cu studentul. Autorul Babahan I.S. a constatat importanța stimei de sine la studenți ca indicatorul capacității sale de a se adapta în mediul universitar, deoarece adaptarea întotdeauna reprezintă un echilibru dintre starea sa interioară sau exterioară în raport cu societatea [13, p.21]. Premisă importantă în adaptare studentului reprezintă prezența aptitudinii de a aprecia adecvat propriile forțe în raport cu cerințele care-i sunt înaintate, ca și în raport cu propriei organizări și cu regulile care determină resprectarea acestei organizări
Adaptarea social-psihologică a studenților către studiile la facultate presupune deținerea în comportamentul său a următoarelor caracteristici specifice:
Stare psihologică și fizică satisfăcătoare atît în cadrul situațiilor din universitate atît și în afara acestuia.
Acceptarea de către student a așteptărilor societății și cerințele impuse de către universitate și formarea unui comportament care corespunde standardelor date.
Capacitatea de a atribui situației din instituțiile superioare de învățămînt a unui vector convenabil pentru sine și de a folosi condițiile existente pentru realizarea scopurilor personale și sudențești cu succe [26, p.2].
Adaptarea social-psihologică reflectă schimbările statututlui social a studentului, asimilarea normelor și tradițiilor caracteristice universității. O împărțire clasică a etapelor adaptării o reprezintă examinarea adaptației primare și secundare [13, p.23]. Perioada primară de adaptare se referă la perioada de includere a studentului în procesul de învățămînt universitar, unde are loc formarea grupelor, schimbarea modului de percepere a materialului, stilurile de predare a profesorilor și primele sesiuni. Cea secundară include perioada continuă de dezvoltare și formare profesională. Studentul fiind deja adaptat mediului, pune accent pe formarea sa ca specialist și își pune ca scop asimilarea a cît mai multă informație din domeniul său.
Descriind regularitatea fenomenului de adaptare social-psihologică, o grupă de autori sub conducerea lui Dercaci A.A., au menționat 5 etape ale adaptării. Etapa pregătitoare constă în acumularea informației relevante despre mediul și cerințele sociale ale activității care urmează a fi efectuată. În funcție de caracteristicile psihologice individuale și sfera motivațională a personalității, acest pas ar putea decurge în forma activă sau pasivă. Etapa incipientă a tensiunii psihice este legată cu starea de retrăire psiho-nervoasă din cauza activităților pregătitoare pentru intrarea într-un mediu de activitate profesională, nou. În momentul dat are loc mobilizarea tuturor resurselor psihice și psihofiziologice necesare funcționării în condițiile noi. Următoarea etapă reprezintă perioada reacțiilor psihice acute, pragul după care persoana începe să simtă influența factorilor sferei sociale (luarea deciziilor în condiții noi pentru prima dată). Pentru procesul de adaptare este caracteristic apariția stării de frustrare care duce la reacții constructive (reevaluarea situației) sau distructive (reacții agresive sau evadarea de la situație). În cazul dezvoltarii cu succes a procesului de adaptare, are loc trecerea la ultima etapă a încordării psihice, caracterizată prin pregătirea psihicii omului pentru regimurile anterioare de funcționare, reîntoarcerea la modului obișnuit de viață. Etapa finală a procesului de adaptare este numită etapa finală reacțiilor psihice acute, care constă din complex de reacții emoționale și comportamentale, legate cu intrarea în sfera cunoscută de existență și activităte profesională [20].
1.2.3. Factori ai adaptării studentului în mediul universitar
Odata cu începerea unei noi etape în viața adolescenților, adică studenției, în majoritatea cazurilor drastic se schimbă și modul de viață, mediu de activitate, condițiile de existența, împrejurarile etc. Aceste circumstanțe deseori sunt factorul generator al problemelor cu care se confruntă studenții în timpul facultății. Cercetătorii constată prezența unui determinism multifactorial în procesul adaptării și faptul că în timpul diferitor etape ale învățămîntului acesta se caracterizează printr-o reconstrucție structurală a factorilor psihologici din care el este compus. Astfel în primul an de învățămînt, studenții întîmpină un tip de dificultăți în adaptare, iar pe parcursul următorilor ani acesta suferă modificări diferențiale cu cel din anul întii. Procesul de adaptare în mediul universitar nu poate fi redus la simpla însușire a informațiilor implicate în procesul de instruire. Acesta antrenează un cumul de factori interni și externi. Prin urmare, studentul nu este pasiv în raport cu condițiile de mediu, ci le asimilează prin intermediul condițiilor interne (premisele ereditare, stocul de programe și experiența de care dispune) [12]. Deci, gradul
de adaptare socială a studentului este determinat de o multitudine de factori care implică: caracteristicile psihologice individuale, comportamentale, orientarea valorilor și normelor personale, starea de sănătate, mediul social, mediul familial etc. Astfel, în urma analizei cercetărilor asupra adaptării socia-psihologice la studenți, s-a constatat că adaptarea depinde de relația interdependentă stabilită între factorii interni și factorii externi. Coașan Aurelia propune astfel de clasificare a factorilor interni și externi, care influențează adaptarea. În fig.1.1 sunt evidențiate trei blocuri de factori care fac parte din cele exterioare: pedagogic, socio-cultural și familial.
Fig. 1.1. Factorii de natură externă [3, p.17]
În cele pedagogice intră capacitățile și aptitudinile profesorilor, programul de învățămînt, caracteristicile instituției de învățămînt în care nimerește studentul, modalități de evaluare și altele. Factorul socio-sultural influențează asupra adaptării prin atmosfera care se crează în cadrul grupului, relația care se stabilește între profesor și student, opiniile societății referitor la instituția în care se vor realiza studiile. Studeții sunt predispuși să aleagă instituțiile de învățămînt superior conform unor criterii stabilite sau auzite de la cunoscuți, cum că instituția este prestigioasă sau condițiile de învățare sunt bune, astfel formindu-și o opinie despre alegerea din viitor. Astfel studentul nimerind în mediul mult dorit, se adaptează mult mai repede și mai ușor. Însă trebuie de ținut cont că adaptarea optimă depinde de condițiile unui climat universitar favorabil. Deasemenea nu putem exclude rolul familiei în procesul dat. Opinia și atitudinea părinților față de alegerea efectuată și ulterior de rezultatele primite influențează mult asupra procesului de adaptare. Pentru ca studentul să treacă mai ușor peste toate greutățile întîmpinate, e nevoie mereu de susținerea celor dragi.
În fig. 1.2 sunt prezentate factorii de natură internă care participă activ la adaptarea persoanei la mediul. Studentul este în primul rînd personalitate și caracteristicile sale joacă rolul primordial în procesul de adaptare. Așadar, analizînd personalitatea studentului, trebuie să luăm în considerare ansamblul caracteristicilor sale, începînd cu cele morfologice, constituționale, comportamentale, continuînd cu cele psihice și psihosociale. Toate elementele structurale ale personalității formează un ansamblu unitar, un sistem cu un anumit coeficient de integrare și coerență internă [12, p.29]. Maturitatea socio-afectivă, toleranța la frustrare, stabilitatea emoțională, sistemul motivațional-atitudinal, setul de atitudini, aptitudini- reprezintă setul care va determina timpul în care studentul se va adapta, cît de rapid va trece perioada de acomodare și în final adaptare la noile cerințe, mediu, oamenii.
Fig. 1.2.Factorii de natură internă [3, p.22]
Deci nu putem exclude influența pe care o au factorii asupra adaptării social-psihologice a studenților atît în primul an de învățămînt, cît și în anii următori. Astfel caracterul multifactorial al procesului de adaptare necesită rezolvarea problemei exhaustiv prin suportul din partea pedagogilor, coordonatorilor, psihologilor pentru primul an de învățămînt. Aceste măsuri vor rămîne în vigoare și pentru următorii ani de învățămînt.
1.2.4. Relația dintre adaptarea social- psihologică și perfecționismul la studenți
Ideea de a studia fenomenul perfecționismului cît și procesul de adaptare a apărut de cîtva timp în urmă, însa aceste două subiecte se studiau pe filiere diferite, perfecționismul fiind studiat mai mult în domeniul psihologiei clinice, iar adaptarea în psihologia școlară sau socială.
Tempourile rapide de dezvoltare a societății contemporane, duc la stabilirea unor standarde comportamentale înalte și prin urmare la imposibilitatea de a primi satisfacție în urma obținerii rezultatelor. În acest context, în ultimii ani, a fost intens studiat tendința spre perfecționism, astfel conform studiilor străine, perfecționismul ca trăsătură de personalitate generează un raport de concurență în rîndul studenților, ceea ce duce la izolare sociala și o lipsa de sprijin [15, p.73]. Aceasta poate fi o sursă a tensiunilor continue, ceea ce afectează negativ asupra personalității și poate duce la idei suicidare în randul studenților [Ibidem, p. 74].
Din păcate, pe teritoriul Republicii Moldova încă nu au fost realizate studiile asupra relației dintre aceste două fenomene, probabil din motivul că populația nu întîmpină mari dificultăți în adaptare social-psihologică sau din cauza că este deprinsă cu standarde înalte prescrise de societate și cu modul de viață creat pe baza lor. Însă această relație este activ studiată peste hotare, și rezultatele cercetărilor confirmă existența legăturii directe dintre perfecționism și adaptarea social-psihologică la studenți.
Deci, astfel de studii au fost realizate în Rusia de către: N.G. Garanyan, Ya.O. Zhebrun, V.I. Gusarova și alții. În cercetările N.G. Garanyan pe lîngă fenomenul de adaptare a mai fost studiat și comportament evitant la studenți cu diferit nivel de perfecționism. Studiul a fost realizat asupra la 290 de studenți în primul an universitar al Universității Tehnice din Moscova. Pentru măsurarea adaptării/dezadaptării emoționale și evitării sociale, au fost folosite un șir de chestionare: Scala de depresie a lui Beck (BDI), Scala de anxietate a lui C. Sarason (TAS), Scala de evitare socială și disstres (SADS), Scala evitării studenților a lui S. Lay (PSS), Scala generală a evitării a lui Tuckman (TGPS). Pentru măsurarea perfecționismului a fost folosit chestionarul elaborad de Garanyan și Holmogorova, care testează 6 parametri ai fenomenului studiat. În urma analizei rezultatelor s-a ajuns la concluzia că [15, p.75]:
Studenții cu un nivel înalt al perfecționismului, au demonstrat un nivel mai înalt al dezadaptării emoționale și psihologice, decît cei cu nivel mediu sau scăzut;
Pentru studenții cu nivel înalt al perfecționismului sunt mai caracteristice diverse forme ale comportamentului de evitare decît cei cu nivel mediu sau mic;
Cei cu perfecționim înalt manifestă un grad mai înalt de evitare socială, decît restul studenților; [Ibidem, p. 79]
Astfel studenții la care a fost depistat nivelul înalt al perfecționismului, în momentul confruntării cu o situație nouă, trec printr-un stres puternic. Acest mecanism constă în faptul că orice abatere de la” ideal” este interpretat ca eșec total. Persoanele nu pot primi plăcere de la lucrul efectuat, din motiv că niciodată nu sunt mulțumiți de el. Deasemenea este prezentă convingerea că cei din jur au așteptări mari față de el și orice greșeală poate să-i respingă. Din acest motiv persoana întîmpină greutăți în adaptare și preferă să manifeste un comportament evitant.
Ya.O. Zhebrun a efectuat o cercetare asemănătoare cu a noastră în care a comparat doar adaptarea social-psihologică cu perfecționism, folosind aceleași chestionare: MPS și Scala de diagnosticare a adaptării social-psihologice. Studiul a fost efectuat asupra 120 de studenți din Bureatia cu scopul de a stabili valoarea orientării și a capacităților adaptive personale a studenților din Kazahstan cu nivel diferit a perfecționismulu [16, p.36]. Astfel s-a stabilit corelație negativă semnificativă la scalele: perfecționism orientat spre alții cu: adaptare (r= -0,46; p<0,001), cu cît studenții au cerințe înalte către cei din jur, cu atît mai greu le vine greu să facă parte din grup și să le accepte așa cum sunt, din motiv că nimeni nu poate realiza activitatea ideal; acceptarea altora (r= -0,38; p<0,01), ceea ce completează ideea de mai sus, persoanele nu pot accepta oamenii care nu pot îndeplini sarcina la cel mai înalt nivel și activitatea perfecționiștilor este însoțită de agresivitate și suspiciune către ceilalți. Deasemenea există corelație negativă semnificativă între perfecționism prescris de societate și acceptare de sine (r= -0,54; p<0,001) și acceptarea altora (r= -0,45, p<0,001). Aceste rezultate pot fi explicate prin faptul că studenții au nevoie permanent de susținere, atenție din partea altora. Persoanele sunt direcționate de standarde înalte impuse de societate, astfel imprefecțiunea sa și a altora nu poate fi acceptată și primită normal [Ibidem, 37].
În urma cercetărilor efectuate s-a ajuns la concluzia că în procesul adaptării socio-psihologice, studenții perfecționiști întîmpină dificultăți. Prezența standardelor și simțului de responsabilitate față de sine și celor din jur vin în contrariu cu realitățile autohtone și circumstanțele create, ducînd la dezadaptare.
Concluzii la Capitolul I
În urma studierii literaturii și a cercetărilor efectuate referitor la fenomenul perfecționismului și adapatării social-psihologice, putem afirma că există o legătură nemijlocită între ele. Elementul standardelor înalte nu poate fi exclus din societatea noastră și influența lui asupra personalității omului este mult mai mare decît pare a fi. Încă din copilărie suntem învățați că trebuie sa fim cei mai buni și să atingem scopul propus, astfel societatea prin intermediul părinților, educatorilor, profesorilor, ne programează să fim critici față de lucrările noastre, de oamenii care nu corespund standardelor, față de tot ce este” imperfect”. O astfel de educație impusă de societate, duce la apariția problemelor în adaptare începînd cu grădinița și finisînd cu grupul din cadrul universității sau a locului de muncă.
Sistemul educațional contemporan reprezintă rezultatul unor reforme cu caracter sistematic. Modernizarea acestui proces include scopul de bază – atingerea unei calități înalte în domeniul educațional și obiectivele variabile care depind de cerințele economice și sociale necesare pentru integrarea în sistemul mondial de învățămînt. Situația studenților în societate, tendințele și perspectivele dezvoltării acesteia reprezintă un domeniu de interes pentru societate. Din acest motiv, putem afirma că studenții involuntar devin perfecționiști pentru a nu dezamăgi așteptările părinților și a întregii societăți. Cum a fost menționat în primul subcapitol, perfecționismul sănătos influențează benefic asupra personalității și activității pe care o realizează, însă există un limes foarte nesemnificativ între perfecționism sănătos și patologic. Ca urmare, studentul nu se poate isprăvi cu imperfecțiunea lumii înconjurătoare și întîmpină dificultăți în adaptarea social-psihologică.
În astfel de cazuri se necesită implicarea psihologului pentru a elabora un complex de metode efective în eliminarea obstacolelor care împiedică adaptarea studențior cu tendințe perfecționiste.
CAPITOLUL II: Identificarea relației dintre adaptare social-psihologică și perfecționism la studenți
Structura grupului experimental
Subiecții experimentali au constituit tineri cu vîrsta între 20-22 ani, variabila gender fiind ignorată. Grupul de control a cuprins 73 de tineri cu nivel educațional înalt, care studiază în intituții de învățămînt cum ar fi: USM, UTM, ASEM. În grupul de studiu au fost incluși studenți de la diferite facultăți cum ar fi: Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Facultatea de Bănci și Finanțe, Facultate de Urbanism și Arhitectură, Facultate de Științe Economice, Facultate de Inginerie și Management în electronică și telecomunicații.
Descrierea metodelor aplicate
Pentru realizarea scopului și a obiectivelor cercetării, s-au aplicat următoarele chestionare:
Multidimensional Perfectionism Scale (L.Hewitt și G.Flett 1991)
Metoda de diagnosticare a adaptării social-psihologice (K. Rodgers și R. Daimond)
Multidimensional Perfectionism Scale (MPS) reprezintă o modalitate validă și informativă de studiere și diagnosticare a nivelului de perfecționism și determinarea relației dintre componentele sale. Astfel testul este format din trei subscale, în care la rîndul său se includ cîte 15 afirmații. Fiecare dintre care măsoară gradul de intensitate și exprimare a uneia dintre componentele perfecționismului ale subiectului. Conform studiilor efectuate de către Hewitt și Flett s-au stabilit 3 tipuri de perfecționism: perfecționism orientat către sine, orientat către alții și prescris social.
Perfecționismul orientat către sine – presupune prezența unor cerințe prea înalte și irealizabile față de sine însuți, o cercetare minuțioasă a sinelui și autocritica, care duce la inacceptarea propriilor neajunsuri și eșecuri. Nivelul înalt al perfecționismului orientat către sine presupune prezența unor standarde supraînalte stabilite de către persoană pentru sine. Acest element al perfecționismului este legat de perseverență și tendința de a-și stabili niște scopuri greu accesibile și concentrarea asupra acestora. Acest tip de perfecționism își atribuie un sens primar pentru respectarea acestor standarde fără dubii, fapt care trezește unele oscilații în privința încrederii în sine și o nesatisfacție cronică de la propriile activități.
Perfecționismul orientat către alții presupune prezența unor cerințe exagerate și irealizabile față de cei din jur. Nivelul înalt al perfecționismului, orientat către alții presupune prezența unor standarde extrem de înalte,care se manifestă prin perserverența, nerăbdarea, neputința de a ierta greșelile altora. El include în sine standarde ireale pentru persoanele apropiate, așteptarea perfecțiunii umane dar și aprecierea continuă a celor din jur.
Perfecționispum prescris de societate reprezintă o convingere generalizată sau senzație despre faptul că lumea din jur are cerințe prea înalte față de persoană, pe care este necesar dar foarte greu de urmat pentru a fi apreciat. Tipul dat reflectă tendința spre apreciere socială, acceptare și propagare și într-un oarecare sens a unei perfecțiuni ”impuse” [21, p.109].
S-a afirmat că perfecționismul orientat spre sine și spre ceilalți sunt dimensiuni pozitive ale perfecționismului, pe cînd perfecționismul prescris social reprezintă dimensiunea negativă a perfecționismului. Adică, Hewitt și Flett au afirmat că, perfecționismul prescris social este o formă dezadaptativă a perfecționismului care prezintă asocieri pozitive puternice cu simptome de anxietate, depresie și afecte negative. Perfecționismul orientat spre sine, însă, pare a fi o formă mai adaptativă, prezentînd asocieri atît cu variabile negative, cît și pozitive [4, p.2].
Testul conține 45 de afirmații la care persoana examinată va nota răspunsul său prin:
1-acordul total, 7-dezacord total, 4- atitudine neutră sau întilniți dificultăți. Testarea se face individual sau colectiv și durează 10-15 minute.
Interpretarea: pentru trei scale avem următoarele rezultate:
Perfecționism orientat către sine: 18-56 denotă nivel scăzut, 57-77 reprezintă nivel mediu și 78-126 de puncte- nivel înalt al perfecționismului.
Perfecționism orientat către alții: 15-53 de puncte reprezintă nivel scăzut, 54-59 relevă nivel mediu și 60-105 de puncte – nivel înalt.
Perfecționism prescris social: 13-54 indică nivel scăzut, 55-60 denotă nivel mediu și
61-91 reprezintă nivel înalt al perfecționismului.
Metoda de diagnosticare a adaptării social-psihologice reprezintă metoda prin care are loc măsurarea adaptării social-psihologice prin prisma a 6 scale: adaptare, acceptarea altora, control intern, acceptare de sine, confort emoțional, tendința spre dominare. Pentru îndeplinirea testului sunt acordate 45 de minute, unde persoana alege unul din 6 variante de apreciere numerotate de la 1-6: „1" – aceasta nu mi se atribuie deloc, „2" – mă îndoiesc că aceasta mi se atribuie mie, „3" – nu pot lua decizia că aceasta mi se atribuie, „4" – aceasta mi se atribuie, dar nu sunt sigur, „5" – aceasta mi se atribuie, „6" – sigur este despre mine.
Testul conține 100 de afirmații, dintre care 37 corespund criteriilor personalității psiho-social adaptibile, adică se referă la maturitatea persoanei în care se include: stima de sine și capacitatea de a respecta pe alții, capacitatea de a percepe problemele și tendința de a le soluționa. Următoarele 37 de afirmații se referă la dezadaptare socială, adică neacceptarea de sine și altora, prezența barierelor protectoare în perceperea experienței sale actuale, ce pare a fi o modalitate de a rezolva problemele, adică soluționarea acestora la un nivel psihologic subiectiv, conform propriilor convingeri dar nu și în viața reală. Ultimile 26 de afirmații sun neutre și conțin întrebări ce se referă la scala minciunii
Interpretarea: se consideră norma pentru următoarele scale:
Adaptare – 68-136 de puncte
Acceptarea altora – 12-24 de puncte
Control intern – 18-36 de puncte
Acceptare de sine – 22-42 de puncte
Confort emoțional – 14-28 de puncte
Tendința spre dominare – 6-12 de puncte
Metodele de prelucrare statistică utilizate:
Pentru prelucrarea statistică a datelor obținute în urma aplicării testelor, am selectat metoda de calcularea a coeficientului de corelație Pearson. Această metodă statistică este utilizată pentru a determina relațiile dintre două sau mai multe variabile/fenomene, în cazul nostru relația dintre perfecționism și adaptare social-psihologică la studenți. Rezultatul variază între (-1 și +1), unde valorile extreme presupun o relație perfectă între variabile în timp ce 0 înseamnă o lipsă totală de relație liniară. Vom identifica dacă corelația este semnificativă sau nu și dacă aceasta este pozitivă sau negativă. Astfel, gradul de corelație al fenomenelor cercetate va fi stabilit prin testarea semnificației statistice a coeficientului. Deci pentru a afla dacă există corela/ie dintre aceste două fenomene, rezultatele au fost introduse în formula r , unde x indică variabila perfecționismului, iar y – fenomenul adaptării social-psihologice la studenți, indicatorul n reprezintă numărul participanților.
Prezentarea rezultatelor
Perfecționismul
În urma analizei datelor a fost înregistrată distribuție egală între rezultatele fenomenului de perfecționism în rîndul studenților. Astfel am obținut 34,24% nivel scăzut, 26,03% mediu și 39,43% nivel înalt al perfecționismului. (fig.2.1) Deci nu există decalaj mare între rezultate, fapt care demonstrează că acest fenomen este răspîndit proporțional în rîndul studenților, astfel putem găsi în cadrul facultăților persoane cu un nivel mic, mediu sau înalt al perfecționismului.
Cercetările realizate în Orient asupra relațiilor dintre perfecționism și anxietate în rîndurile studenților din Malaysia, au rătat că 70,8% dintre student dețin nivel înalt al perfecționismului și doar 2,8% nivel scăzut.
Dacă facem comparație între studiul nostru și cel din Malaysia, vom observa o diferență enormă dintre rezultate, ceea ce poate fi explicat prin faptul că diferența de mediu înconjurător din care fac parte studenții, dintre normele și standardele existente și în general viața pe care o duc aceștia, exercită o influență asupra personalității.
Fig. 2.1. Distribuirea rezultatelor fenomenului de perfecționism
Astfel în urma efectuării cercetării am stabilit că din cele trei categorii, cel mai mare nivel îl dețin studenții cu perfecționismul orientat către alții (67,14%). Pe locul doi se amplasează nivelul înalt de perfecționism prescris social (49,33%). Și doar 2,73% dintre cei chestionați au nivel înalt de perfecționism orientat spre sine. (fig. 2.2)
Rezultatele înalte obținute la scalele perfecționismului prescris social și cel orientat spre alții, reliefează ideea că studenții au tendința de a avea cerințe extrem de înalte față de alții și în același timp să fie conduși de standardele impuse și existente din cadrul societății. Procentajul înalt (61,64%) al nivelului scăzut al perfecționismului orientat către sine, demonstrează faptul că studenții își analizează obiectiv puterile, aptitudinile și cerințele pe care le au față de propria persoană sunt adecvate. Însă la 67,14% dintre studenți persistă așteptări înalte de la colegii săi sau de la profesori. Persoanele stabilesc un scop, o treaptă, pe care după părerea lor toți trebuie s-o atingă. Nerespectarea standardelor propuse duce la apariția disprețului, nemulțumirilor, înrăutățirea relațiilor, pierderea încrederii în cei din jur etc. Studenții nici nu își dau seamă că uneori singuri nu corespund cerințelor pe care le înaintează altora, ei preferă să ceară decît să ofere. Astfel rezultatele scăzute ale perfecționismul orientat către sine, confirmă ideea că suntem predispuși să cerem foarte multe de la cei apropiați, însă să nu manifestăm astfel de cerințe față de propria noastră persoană.
Fig. 2.2 Reprezentarea procentuală a scalelor perfecționismului
Însă pe lîngă faptul că există așteptări înalte de la alții, un procentaj mare de studenți își impun statutul de” perfecțiune” pentru a corespunde așteptărilor din societate. Acțiunile pe care le realizează, în primul rînd sunt efectuate pentru satisfacerea cerințelor altora, pentru a fi recunoscuți ca indivizi” ideali”. Concomitent are loc formarea acelor standarde pentru alții pe care le așteaptă persoana, astfel se formează un cerc vicios în care fiecare tip de perfecționism acționează asupra formării altuia. Astfel de persoane au convingere generalizată că societatea înaintează subiectului standarde greu accesibile, care necesită a fi respectate pentru a primi aprobarea lor.
Astfel, analizînd studiile efectuate în țările unde persistă practic același mod de gîndire și normele sociale, vom obține o diferență minimă între rezultate. De exemplu în cercetarea efectuată în Rusia de către N.G. Garanyan, asupra relației dintre fenomenul de adaptare și comportament evitant la studenți cu diferit nivel de perfecționism, s-a ajuns la răspîndirea proporțională a perfecționismului în rîndul studenților. Astfel 34,13% dețin nivel scăzut al perfecționismului, 32,41% nivel mediul și 33,44% nivel înalt. Practic rezultatele sunt asemănătoare cu cele pe care le-am obținut și noi în urma interpretării chestionarelor [15, p.75].
Deci putem afirma că nivelul de dezvoltare a societății noastre stabilește standardul după care se direcționează și spre care tinde populația, în special studenții care pășind pragul universității au deja stabilit scopul final la care vor tinde următorii ani sau chiar pe parcursul al întregii vieți. Astfel pentru atingerea lui, cineva se mobilizează și cere de la sine, alt cineva o face prin intermediul altora, iar a treia categorie realizează acțiuni, care după părerea lor sunt cerute de către societate.
Adaptarea social-psihologică
În baza rezultatelor obținute la adaptărea social-psihologică, putem oferi următoarea caracteristică grupului nostru: conform indicatorului integral ”Adaptarea”, grupa se caracterizează ca una ce posedă capacități înalte de adaptare, adică în mare măsură sunt prezenți respondenți cu un nivel înalt și mediu al adaptării. Astfel studenții au obținut un indicator înalt la cele șase scale ale adaptării social-psihologice: adaptare, acceptarea altora, control intern, acceptare de sine, confort emoțional, tendința spre dominare.
Fig. 2.3 Reprezentarea procentuală a rezultatelor adaptării social- psihologice
Unul dintre motivele rezultatelor înalte, ar putea fi anul de studiu al studenților. Persoanele chestionate sunt anul II și III de învățămînt. Astfel începînd cu anul I și pînă la finele studiilor, tinerii au trecut benefic prin perioada de adaptare. Studiile anterioare realizate de S.A.Pakulina în 2004, confirmă creșterea coeficientului de adaptare din primul an pînă în anul trei practic cu 20-30%, nivelul scăzut de rămînînd constant de 5-8% [28, p.809]. Deci putem afirma că indicatorul înalt al adaptării se datorează faptului că studenții deja sunt familiarizați cu mediul în care se află, cu ritmul și modul de activitate al universității, cu grupul de studenți din care fac parte și desigur cu profesorii care predau materia.
Dintre toate scalele menționate în fig.2.4, cel mai mare procentaj (96,64%) l-a acumulat nivelul mediu de adaptare. În lucrările lui A. V. Petrovski, sunt elaborate criterii ale eficienței adaptării social-psihologice și anume: eficiența activității social-utile, integrarea în grup, autorealizarea emoțională, bunăstarea emoțională [24, p.14]. Practic în ultimul an universitar, toate aceste criterii sunt respectate de către student, din acest motiv nu se înregistrează nivelul scăzut al adaptării.
Adaptabilitatea ca o caracteristică a persoanei, actualiziază și componentele emoționale ale acesteia, ce se manifestă în comportament și include: acceptarea de sine, altora, confortul emoțional, dominarea și rezistența psiho-nervoasă.
Fig.2.4 Reprezentarea procentuală a scălilor adaptării social-psihologice după nivele
Este important de specificat că în rîndul studenților practic nu persistă nivel scăzut de adaptare, doar 0,88 % au rezultate scăzute la scala tendinței spre dominare, restul scalelor fiind datate cu 0%. Deasemenea, putem observa că procentajul nivelului înalt al adaptării este la fel scăzut, cel mai mare procentaj l-am obținut la scala acceptării de sine (23,01%) și cel mai scăzut la confort emoțional (2%). Putem concluziona că în rîndul studenților mai mult persistă nivelul mediu de adaptare, existența factorilor externi și interni care acționează asupra procesului dat împiedică acumularea nivelul înalt. Astfel doar 2 % dintre studenți se simt confortabil în mediul universitar și nu întîmpină dificultăți de diferit ordin, iar 98 % încearcă să facă față unor probleme cotidiene. Capacitatea de a găsi soluția unor întrebări explică frecvența redusă a nivelului scăzut al adaptării social-psihologice și rezultatele înalte acumulate la cel mediu.
Un studiu realizat asupra relației dintre adaptarea social-psihologică și strategiile de coping la studenți în Rusia (2012), a prezentat la fel rezultate înalte ale scalelor adaptării la studenți. Practic nu există o mare diferență dintre ceea ce am obținut noi și cercetătorii din Rusia. La fiecare dintre scalele adaptării s-a acumulat aproximativ același procentaj, mici diferențieri fiind menționate la scala confortului emoțional, unde 5% de studenți din Saratov au obținut nivel scăzut, 61% mediu și 34% înalt. În R.M. 98% au obținut nivel mediu și doar 2% înalt, cel scăzut fiind egalat cu zero [30, p.12]. Rezultatele pot fi explicate prin faptul că teritoriul și mediul în care se află persoanele este mult mai mic decît în Rusia, astfel pe parcursul anilor, tinerii se acomodează în așa fel ca să se simtă confortabil nu doar în mediu exterior, dar și interior. Studenții se învață să-și stăpînească și controleze emoțiile pentru a menține starea de bine. Deasemenea o mare diferență există între procentajele acumulate la acceptarea de sine. Dacă în cazul nostru nu am depistat nivel scăzut al scalei date, în Saratov 23% dintre studenți nu se acceptă pe sine, fiind critici față de propira personalitate [Ibidem, p.14]. Acest comportament poate avea mai multe cauze: nivelul de trai, lipsa perspectivei pentru tineri sau alte probleme de ordin social sau personal.
Rezultatele apropiate pot fi explicate prin mediul asemănător de trai și de învățămînt în care se află studenții din ambele orașe, unica diferență ar fi statutul pe care îl are orașul: capitala Chișinău, unde studenții se simt ca o parte dintr-un mecanism mare și Saratov, un simplu oraș al Rusiei.
Corelația indicilor perfecționismului și adaptării social-psihologice (r)
Pentru prelucrarea statistică a datelor obținute în urma aplicării testelor, am selectat metoda de calculare a coeficientului de corelație Pearson. Această metodă statistică este utilizată pentru a determina relațiile dintre două sau mai multe variabile/fenomene, în cazul nostru dintre nivelul de adaptare social-psihologică și perfecționism la stidenți. El variază între (-1 și +1), unde valorile extreme presupun o relație perfectă între variabile, în timp ce 0 înseamnă o lipsă totală de relație liniară. De asemenea, am utilizat pentru identificarea corelației coeficientul Pearson, așa cum acesta oferă o viziune clară asupra intensității, direcției și a semnificației statistice. Vom identifica dacă corelația este semnificativă sau nu și dacă aceasta este pozitivă sau negativă. Astfel, gradul de corelație al fenomenelor cercetate va fi stabilit prin testarea semnificației statistice a coeficientului.
În tabelul 2.1 sunt afișate rezultatele coeficientului de corelație r dintre tipul de perfecționism și scalele adaptării social-psihologice.
Tabelul 2.1 Corelația dintre scalele perfecționismului și ale adaptării social-psihologice
Cu ajutorul coeficientului dat au fost scoase la iveală legăturile ce se stabilesc dintre cele două variabile. După cum observăm din tabel am obținut doar trei corelații negative semnificative cu perfecționismul orientat către sine și anume: scala adaptării, controlului intern și acceptării de sine. Între scalele rămase s-au stabilit legături nesemnificative, ceea ce demonstrează că nu există relația strănsă între restul variabilelor.
Toate scalele au rolul său în procesul de adaptare, însă s-au evidențiat doar trei dintre ele asupra căruia perfecționismul are o influență mai mare. Adaptarea, controlul intern și acceptarea de sine sunt într-o relație interdependentă, astfel putem explica cum funcționează variabilele date în cazul unui perfecționist orientat către sine.
Deci, prima scală unde persistă o corelație negativă semnificativa este adaptarea (r= -0,34, p<0,01). Ea ar însemna următorul lucru: cu cît persoana este mai perfecționistă cu propria persoană, cu atît întimpină mai multe dificultăți de adaptare în diverse sfere de activitate. Integrarea în grup decurge greu din cauza cerințelor înalte față de sine care duc la o atitudine aspră și părere critică despre rezultatele sale, care impiedică relaționarea adecvată cu cei din jur. Persoana este permanent în stare de nemulțumire față de activitatea pe care o realizează și rezultatele acesteia. Tînărul student va fi de părerea că permanent este loc pentru ceva mai bun și din acest motiv nu se va bucura de munca sa.
După cum știm fiecare persoană se simte bine în mediul în care se dezvoltă ca personalitate, unde are succese, unde are persoane care apreciază munca și prezența acestuia. Perfecționistul nu va putea găsi ușor astfel de anturaj din motivul că după părerea lui niciodată nu va putea face față cerințelor stabilite de propria persoană. Din cauza oscilațiilor în privința încrederii în sine, persoana va avea permanent dubii asupra activității pe care o va realiza. Nesatisfacția cronică va împiedica crearea unei analize obiective asupra rezultatului primit și împăcarea cu situația reală existentă. Nu putem afirma că perfecționiștii nu se adaptează deloc mediului, pînă la urmă fiecare găsește locul în care se simte confortabil. Însă modificările se dau greu studentului, din motivul că schimbările anturajului cer stabilirea unor scopuri și standarde noi, pe care va trebui să le realizeze pe parcurs. Astfel are loc reprogramarea metodelor pe care le folosește pentru atingerea acestor scopuri, care necesită un timp mai îndelungat decît la restul persoanelor. Statutul primar pe care îl atribuie perfecționistul acestor scopuri, duce la respecatrea fără dubii a standardelor și cerințelor existente.
Acest val al necesităților de a realiza totul” ideal” este cauzat de incapacitatea de a menține controlul intern. Din acest motiv între perfecționism și scala dată deasemenea se stabilește o corelație negativă (r= -0,39, p<0,01). Studentul permanent este direcționat de o forță interioară, care este greu controlabilă. Astfel cu cît nivelul de perfecționism este mai mare, cu atît mai puțin se deține controlul intern. Persoana nu poate face la timp delimitarea între perseverență, unde se oferă toată străduința pentru a efectua totul la nivel înalt și starea de absurd, în care perfecționistul încearcă să elaboreze din ceva cu adevărat bun, un lucru perfect. Din păcate nici un rezultat nu poate fi considerat ideal, fiindcă pentru fiecare perfecțiunea își are întruchiparea sa. În anii universitari studenții permanent elaborează referate, monografii, esee, astfel persoanelor le vine greu să-și controleze comportamentulperfecționist. Permanent există tendința de realiza cerința ideal, ceea ce ar părea un avantaj însă diferența dintr-un simplu student ce a realizat un eseu bun și un perfecționist, este faptul că primul poate evalua și aprecia munca și timpul pe care a depus, iar pentru celălalt niciodata nu va fi deajuns nici timp, nici forță pentru a-și atinge ” idealul” său.
Ca o consecință studentul întămpină dificultăți în acceptarea propriei persoane. Cu cît nivelul perfecționismului este mai mare, cu atît persoana nu se acceptă pe sine. Corelația negativă semnificativă (r = -0,35, p<0,01) confirmă existența relației dintre aceste două scale. Studentul se consideră neputincios din motivul că nu poate duce nimic pînă la capătul ideal, toate lucrările sale sunt bune, dar nu în destul. Neîncrederea în propriile forțe și în propriile creații este un factor ce perturbă acceptarea de sine, persoana stă la dubii și frecvent își schimbă părerea despre cum ar trebui să fie varianta finală. Critica excesivă a acțiunilor sale duce ulterior la judecata trăsăturilor și caracteristicilor personalității. Perfecționistul nu este satisfăcut de abilitățile pe care le deține, comportamentul pe care îl manifestă în unele situații, fiindcă prin intermediul lor nu poate ajunge la rezultatul care îi va bucura sufletul și va aduce stare de împlinire.
Nu există corelație sau nu sunt semnificative indicii între restul tipurilor de perfecționism și scalele adaptării social-psihologice. Spre deosebire de rezultatele obținute în cercetarea noastră, studiile din Rusia au stabilit existența corelației dintre perfecționismul orientat spre alții și prescris social, cel orientat către sine neavînd o mare însemnătate. Deci între perfecționismul orientat către alții și adaptare (r= -0,46, p<0,001), acceptarea altora (r= -0,38, p<0,01), controlul intern (r= -0,49, p<0,001), persistă corelație negativă semnificativă. Deasemenea s-a stabilit relație asemănătoare între perfecționismul prescris social și adaptare (r= -0,52, p<0,001), acceptare de sine (r= -0,54, p<0,001), acceptarea altora (r= -0,45, p<0,001) și confort emoțional (r= -0,48, p<0,001) [16, p.38]. Rezultatele date pot fi explicate prin diferența dintre tendințele și standardele existente în Rusia și R.M. Nivelul de dezvoltare dictează unele stadarte cărora studenții vor să le corespundă, din acest motiv se crează o conexiune interdependentă între cele două tipuri de perfecționism și adaptare.
În final putem afirma că rezultatele sunt destul de interesante: deși perfecționismul orienatt către sine are cele mai puține rezultate înalte, acesta influențează cel mai mult adaptarea social-psihologică a studenților. În concluzie, dacă avem puține persoane cu perfecționism orienat către sine ridicat, atunci majoritatea sunt adaptați social. Deși în cercetarea noastră am obținut cel mai mare procentaj la perfecționiști orientați către alții (67,14%), modul lor de gîndire și viață nu acționează atît de mult asupra adaptării social-psihologice și relaționării cu lumea din jur.
Concluzii la Capitolul II
În urma efectuării studiului nostru putem concluziona că rezultatele obținute în urma cercetării, confirmă parțial ipoteza înaintată în urma calculării corelației dintre cele două fenomene studiate, deci într-adevăr studenții cu nivel înalt de perfecționism orientat către sine au un grad mai scăzut de adaptare social-psihologică, decît studenții cu un nivel mediu sau scăzut al perfecționismului. Procesul de aplicare a chestionarelor nu a prezentat o mare dificultate, datorită studenților receptivi și dornici de a face parte din studiul nostru. Persoanele au dat dovadă de responsabilitate și interes față de tema cercetată și majoritatea așteptau cu nerăbdare rezultatele finale.
Cu ajutorul Metodei de diagnosticare a adaptării social-psihologice și Scalei multidimensionale a perfecționismului, s-a putut stabili cel mai frecvent tip de perfecționism întîlnit în rîndul studenților, care poate oferi o explicație elocventă comportamentului și atitudinei tinerilor față de colegii sau de profesorii lor. Deși s-au evidențiat cei mai mulți perfecționiști orientați către alții, în urma efectuării calculelor de corelație, s-a demonstrat că tipul dat de perfecționism nu acționează asupra procesului de adaptare social-psihologice, o însemnătate mai mare avînd primul tip. Anume între perfecționismul orientat către sine și adaptare s-a stabilit o corelație negativă semnificativă, care deasemenea explică dificultățile pe care le întîmpină studentul perfecționist nu doar în mediul universitar, dar și în afara acestuia. Astfel au fost delimitate scalele cde adaptare social-psihologică care scad odata cu creșterea nivelului perfecționismului.
Unul dintre rezultatele surprinzătoare l-a constituit nivelul de adaptare social-psihologică a studenților. În urma interpretării rezultatelor am obținut indici înalți ai adaptării, ceea ce ar însemna că studenții nu întîmpină dificultăți în procesul dat. Cum am menționat în cap. II, cauza acestor rezultate poate fi anul de învățămînt al studenților și aptitudinile elaborate pe parcursul anilor universitari. Într-u cît inițial nu a fosr pus accent pe studenții primului an, cercetarea a fost efectuată asupra studenților anului II și III, datorită cărora am obținut rezultate bune la adaptarea social-psihologică. Acum putem doar presupune că în cazul în care am efectua din nou același studiu, însă doar asupra studenților nou-veniți, am marca un procentaj mai mare al dezadaptării social-psihologice.
Partea practică a oferit posibilitatea de a verifica gradul de răspîndire a fenomenului perfecționismului printre studenți și influența acestuia asupra gradului de adaptare atît în mediul universitar cît și în societate în general.
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Analiza psihologică a tendințelor culturii moderne sugerează că perfecționismul a devenit o caracteristică importantă a persoanei din timpul nostru. La momentul actual se realizează cercetări care efectuează studii asupra diferitor aspecte ale perfecționismului și influența acestora asupra personalității. Cu toate acestea, sfera dată rămîne un spațiu imens de explorare pentru oameni. Deși fenomenul dat este mai mult studiat în domeniul psihologiei clinice, în această lucrare am abordat aspectul social al perfecționismului cu adaptarea socia-psihologică. Întru-cît standardele sociale au o influență majoră asupra modelării și formării noii generații, am considerat important să studiem perfecționismul în cadrul studenților, care se află în perioada de formare a viziunilor și atitudinilor asupra vieții și societății din care fac parte. Astfel s-au evidențiat mai multe sfere și procese asupra cărora perfecționismul are o mare influență, procesul de adaptare făcînd parte din ele.
Adaptarea social-psihologică reflectă schimbările statututlui social al studentului, asimilarea normelor și tradițiilor caracteristice universității, ceea ce deja presupune un proces complex în perioada căruia apar dificultăți de diferit ordin. Deci în cadrul universității apar diverse circumstanțe, care deseori sunt factorul generator al problemelor cu care se confruntă studenții în timpul facultății. Pe lîngă schimbarea statutului, anturajului, grupului și stilului de viață, pot exista și alți factori generatori ai dezadaptării, cum ar fi perfecționismul.
Scopul acestei lucrări a fost stabilirea relației dintre nivelul perfecționismului și al adaptării social-psihologice la studenți. Astfel în urma efectuării cercetării date, analiza diferitor studii și surselor bibliografice, putem afirma că prin realizarea obiectivelor am ajuns la confirmarea parțială a ipotezei și am atins scopul stabilit inițial.
În Capitolul I am inclus studiul bibliografic al fenomenelor cercetate și anume definiții ale perfecționismului și adaptării social-psihologice, particularitățile generale, clasificări și geneza studierii acestora. Deasemenea sunt analizate aspectele psihologice ale influenței perfecționismului asupra personalității și procesului de adaptare a studenților în mediul universitar, precum factorii și fazele prin care are loc realizarea acestuia. Pentru a pătrunde în esență, au fost cercetate o multitudine de articole dedicate studierii fenomenelor atît separat cît și integral, după care a fost realizat studiul practic.
În Capitolul II care reprezintă studiul experimental al lucrării, au fost descrise metodele aplicate pentru determinarea nivelului perfecționismului- Scala MPS și adaptării la studenți- Metoda de diagnosticare a adaptării social-psihologice. După care s-au calculat mediile și coeficientul de corelație Pearson (r), cu ajutorul căruia a fost demonstrată existența relației dintre fenomenele date și au fost stabilite scalele atît la perfecționism cît și la adaptare, care au o influență majoră una asupra alteia. În urma analizei rezulatatelor, s-a confirmat parțial ipoteza înaintată și s-a demonstrat că studenții cu un nivel înalt de perfecționismorientat către sine trec mai greu prin procesul de adaptare social-psihologică decît cei cu nivel mediu sau scăzut. Astfel persoanele perfecționiste au tendința de a se interioriza, de a fi mai închise, pasive în rezolvarea problemelor proprii și de a nu-și accepta propria persoană așa cum este.
Studiul teoretico-experimental asupra rolului perfecționismului în procesul de adaptare a studentului în mediul universitar, ne-a permis să deducem următoarele concluzii generale:
S-au adus dovezi științifice care menționează influența perfecționismului asupra formării modului de gîndire și a comportamentului uman. Astfel, se conturează necesitatea studierii fenomenului dat, pentru a putea educa percepția adecvată a standardelor impuse de societate și căpătarea unor așteptări adecvate de la cei din jur.
Pentru a putea oferi ajutor studenților ce întimpină dificultăți în adaptare, este necesar să cunoaștem particularitățile perfecționismului și modul în care putem schimba sfera lui de acțiune. Este necesar să învățăm cum să extragem punctele forte care vor acționa nu împotriva persoanei ci de partea ei, avînd un efect benefic asupra procesului de adaptare și relaționare a studentului în cadrul universității.
Numărul mare al studenților cu perfecționism orientat către alții demonstrează existența așteptărilor, cerințelor înalte de la colegi sau de la profesorii lor. Nerespectarea standardelor propuse duce la apariția disprețului, nemulțumirilor, înrăutățirea relațiilor, pierderea încrederii în cei din jur etc., ceea ce acționează nociv asupra adaptării la mediu și relaționării cu cei din jur.
Cerințele exagerat de înalte față de propria persoană împiedică gîndirea și analiza obiectivă a situațiilor, precum și acceptarea rezultatelor proprii. Critica permanentă dezvoltă o neîncredere în sine și în propriile forțe, dînd naștere a dubiilor care nu permit luarea unor decizii corecte. Această stare de balansare își lasă amprenta asupra perioadei adaptării persoanei la mediul nou, astfel avînd nevoie de mai mult timp pentru a se simți confortabil atît fizic cît și emoțional.
Deși s-au evidențiat cei mai mulți perfecționiști orientați către alții, în urma efectuării calculelor de corelație, s-a demonstrat că tipul dat nu acționează asupra procesului de adaptare social-psihologice, o însemnătate mai mare avînd primul tip. Anume între perfecționismul orientat către sine și adaptare s-a stabilit o corelație negativă semnificativă, care explică dificultățile în adaptare, acceptare de sine și control intern, pe care le întîmpină studentul perfecționist nu doar în mediul universitar, dar și în afara acestuia.
În acest context, rezultatele cercetării ne-a condus la următoarele recomandări utile în optimizarea procesului de adaptare a studenților în mediul universitar:
Studenții care întîmpnă dificultăți în adaptare pot fi ajutați prin implementarea programenlor speciale dedicate dezvoltării competențelor de adaptare în mediul universitar, în care vor activa psihologi ce vor oferi consiliere și suport psihologic necesar.
Pentru a evita apariția problemelor de adaptare, studenții trebuie să învețe să controleze comportamentele perfecționiste. În momentul lucrului în grup, perfecționistul de regulă preia toată inițiativa asupra sa și rezultatele sunt considerate ca fiind proprii. În astfel de cazuri e necesar ca însărcinările să fie distribuite în egală măsura, ca în final rezultatul și scopul atins să fie comun. Atribuirea unor responsabilități altora va permite studentului să se simtă mai liber și să aibă posibilitatea de a conlucra cu alți și de a face parte din grup, ceea ce garantează o adaptare mai ușoară.
Deasemena un lucru important este stabilirea unor scopuri reale, studentul trebuie să se învețe să meargă la compromis cu propria persoană. Persoana trebuie să accepte imperfecțiunea sa și să înțeleagă că timpul pierdut pe atingerea unui scop poate fi direcționat pe realizarea mai multor lucruri concomitent. Astfel e necesar de înțeles că nu există limita perfecțiunii și nimeni nu poate afirma că” idealul” este atins, din motivul criteriilor subiective stabilite de fiecare în parte.
Candidații la studii superioare trebuie să fie informați din timp referitor la cerințele studiilor superioare, fapt care va acționa benefic asupra adaptarii la procesul de învățămînt.
Putem concluziona prin faptul că perfecționismul își lasă amprenta asupra tuturor sferelor de activitate a studentului și asupra modului de gîndire, acțiune ale acestuia. Goana după standardele societății dezvoltă un comportament patologic, care acționează nociv asupra adaptării social-psihologice în cadrul universității și relaționării, acceptării atît persoanelor cît și a realității existente din jur.
BIBLIOGRAFIE
Ardeleanu A., Dorneanu D. Larousse. Marele dicționar al psihologiei, București: Editura Trei, 2006, p. 1358.
Al-Naggar R.A., Bobryshev Y.V., Alabsi M. Perfectionism And Social Anxiety Among University Students In Malaysia. În: ASEAN Journal of Psychiatry, 2013, № 14 (1).
Coașan A. Adaptare școlară, București: Editura Științifică, 1988, p. 127.
Damian L.E. Factori premergători și consecințe ale perfecționismului la adolescenți, 2013, teză de doctor.
Jung C. Puterea sufletului. Antologie II. Descrierea tipurilor psihologice, București: Anima, 1994, p. 226.
Neculau A. Psihologie Socială. Aspecte contemporane, Iași: Polirom, 1996, p. 488.
Piaget J. Psihologia inteligenței, București: Editura Științifică, 1965, p. 216.
Popescu-Neveanu P. Personalitatea și cunoașterea ei, București: Editura Militară, 1969, p. 236.
Racu I., Racu I. Psihologia dezvoltării, Chișinău: UPS ”Ion Creanga”, 2007, p. 257.
Stoeber J., Otto K.,Positive conceptions of perfectionism: Approaches, evidence,challenges. În: Personality and Social Psychology Review, 2006, № 10, p. 295-319.
Stoeber J., The Frost Multidimensional Perfectionism Scale revisited: More perfect with four (instead of six) dimensions. În : Personality and Individual Differences, 1998, № 24, p. 481-491.
Țărnă E. Adaptarea studentului în mediul universitar, 2013, teza de doctor în pedagogie.
Бабахан Ю.С., Самооценка студента как показатель его способности к учебной адаптации. În: Психологические и социально-психологические особенности адаптации студента, 1973, p. 21-25.
Березин Б.Ф. Психическая и психофизиологическая адаптация человека, Ленинград: Наука, 1988, p. 270.
Гаранян Н. Г. ș.a., Перфекционизм как фактор студенческой дезадаптации. În: Психологическая наука и образование, 2009, № 1, p. 72-82.
Жебрун Я. Особенности социально-психологической адаптации студентов,склонных к перфекционизму. În: Вестник Бурятского Госуниверситета, 2010, № 5, p. 36-38.
Кашина О. Проблема перфекционизма и нарциссизма в современном обществе. În: Социальные науки, 2010, № 2, p. 41–46.
Салаватовна Б. А. Психологические факторы эмоциональной дезадаптации у студенто. În: IV заочная Всероссийская научно-практическая конференция с международным участием студентов и аспирантов ”Молодежь – будущее России”, 2012.
Соколова Е.Т. ș.a, Перфекционизм и когнитивный стиль личности у лиц, имевших попытку суицида. În: Вопросы психологии, 2011, № 2, p. 90–100.
Терещенко А. Изменение особенностей психических процессов у студентов в связи с адаптацией к учебной деятельности. În: Адаптация учащихся и молодежи к трудовой и учебной деятельности 1986 p. 89-103.
Федулеева А.Г. Особенности проявления перфекционизма. În: Вестник Пермского Университета, 2013, № 1, p. 108-116.
Ясная В.A. Перфекционизм: история изучения и современное состояние проблемы. În: Вопросы психологии, 2007, № 4, p. 157–166.
Ясная В.А. Ениколопов С.Н., Современные модели перфекционизма. În: Психологические исследования, 2013, vol. 6, № 29.
Vîrlan M., Bejenari M., Factorii adaptării preadolescenților la treapta gimnazială. În: Psihologie, 2009.
http://www.psihologie.key.md/wp-content/uploads/2009/11/Psihologia-dezvoltarii-VIRLAN_BEJENARI.pdf (vizitat 25.02.2014)
Гаранян Н.Г., Перфекционизм и психические расстройства. În Трудный Пациент, 2006. http://t-pacient.ru/articles/6001/ (vizitat 30.03.2014
Дубовицкая Т.Д., Крылова А.В., Методика исследования адаптированности студентов в вузе. În: Психологическая наука и образование, 2010, № 2
www.psyedu.ru ( vizitat 25.04.2014)
Ильин Е.П., Перфекционизм здоровый и невротический: как развить первый и избавиться от второго. În: Элитариум, 2012.
http://www.elitarium.ru/2012/03/23/perfekcionizm_zdorovyjj_nevroticheskijj.html. (vizitat 30.03.2014)
Караваева Е. М., Печерский В. Г., Иванов Д. Е. Различия показателей социально-психологической адаптации у школьников и студентов. În: Экспериментальная психология в России: традиции и перспективы, 2010.
http://psyjournals.ru/exp_collection/issue/34873_full.shtml (vizitat 14.05.2014)
Краснова Ю.А., Адушинова А.Г., Перфекционизм в структуре личности. În: Молодежный Вестник ИРГТУ, 2011, № 1.
http://mvestnik.istu.irk.ru/?ru/journals/2011/01 (vizitat 05.04.2014)
Малышев И.В., Характеристика социально-психологической адаптации и копинг стратегий личности в разных условиях социализации. În: Современные исследования социальных проблем, 2012, № 12(20).
www.sisp.nkras.ru (vizitat 13.05.2014)
Мир Психологии
http://psychology.net.ru/talk/viewtopic.php?t=52965 (vizitat 25.01.2014)
Anexe
Anexa 1
Multidimensional Perfectionism Scale (L.Hewitt și G.Flett 1991)
Vă rugăm să luați cunoștință cu fiecare din afirmațiile de mai jos. Apreciați valoare acordului sau dezacordului dvs., în raport cu acestea, încercuind una dintre cifrele indicate.
1-acordul total, 7-dezacord total, 4- atitudine neutrală sau întilniți dificultăți.
1.Atunci cînd lucrez asupra la ceva, nu mă pot relaxa pînă ce lucrul nu este făcut ideal. 1234567
2.Nu am tendința de a critica pe cineva pentru faptul că cedează prea ușor în fața la ceva.1234567
3.Cînd relaționez cu persoanele apropiate, nu mă conduc după principiul bunăstării acestor. 1234567
4.Nu-mi critic prietenii pentru faptul că ei acceptă ceva inperfect. 1234567
5.Îmi vine greu să corespund cu cerințele celor ce mă înconjoară. 1234567
6.Unul din scopurile mele este de a fi perfect în toate. 1234567
7.Totul ce fac persoanele din jur, trebuie să fie făcut calitativ. 1234567
8.Eu niciodată nu-mi propun ca scop să fac ideal ceea cu ce mă ocup. 1234567
9.Persoanele ce mă-nconjoară se atîrnă cu înțelegere la faptul că eu, ca și ceilalți, pot comite greșeli. 1234567
10.Nu mă irită faptul că cei din jur nu-și folosesc propriile forțe la maxim. 1234567
11.Cu cît sunt mai mari realizările mele cu atît mai înalte devin cerințele față de mine. 1234567
12.Nu am prea mare nevoie de a fi perfect. 1234567
13.Orice lucru care va fi realizat de mine inperfect, va fi calificat de cei din jur drept necalitativ. 1234567
14.Eu tind să fiu perfect. 1234567
15.Pentru mine contează foarte mult ca orice încercare de-a mea să fie cu succes. 1234567
16.Eu am așteptări înalte față de persoanele care -mi sunt importante. 1234567
17.Tind să fiu cel mai bun în ceea ce fac. 1234567
18.Cei ce mă-nconjoară consideră că eu trebuie să am succes în orice activitate de care mă ocup. 1234567
19.Nu am cerințe înalte față de cei ce mă-nconjoară. 1234567
20.Eu cer de la mine însumi nimic alt ceva decît perfecțiune. 1234567
21.Alții o să mă placă chiar dacă nu voi izbuti să ajung la rezultate înalte în toate activitățile care le voi practica. 1234567
22.Persoanele care nu tind spre rezultate înalte, nu-mi trezesc interes. 1234567
23.Îmi este foate neplăcut să-mi depistezi propriile greșeli în activitățile proprii. 1234567
24.Nu am cerințe înalte față de prietenii mei. 1234567
25.Dacă ceva mi-a reușit, asta înseamnă că de acum eu voi fi nevoit să depun încă mai multă sîrguință pentru a satisfce pe cei din jur. 1234567
26.Dacă rog să fie efectuat ceva, trebue efectuat perfect. 1234567
27.Nu suport cînd cineva comite o eroare. 1234567
28.Îmi pun scopuri globale și greu accesibile. 1234567
29.Oamenii care-mi sunt importanți, niciodată nu trebuie să mă dezamăgească. 1234567
30.Cei din jur au o impresie bună despre mine, chiar dacă eu nu obțin succes în orice activitate. 1234567
31.Simt că oamenii sunt prea exigenți cu mine. 1234567
32.Permanent trebuie să depun unefort maxim. 1234567
33.Chiar dacă oamenii nu-mi mărturisesc, ei se dezamăgesc în mine cînd obțin insucces. 1234567
34.Nu este neapărat să fiu perfect în tot ceea ce fac. 1234567
35.Familia mea consideră că eu trebuie să fiu perfect și așteaptă de la mine acest lucru. 1234567
36.Nu-mi pun scopuri globale și greu accesibile. 1234567
37.Părinții mei nu prea se așteaptau la faptul că eu voi avea succes în toate sferele vieții mele. 1234567
38.Resprect oamenii simple, care nu sunt reprezentativi prin ceva. 1234567
39.Oamenii așteaptă doar perfecțiune. 1234567
40.Am foarte mari cerințe față de mine însumi. 1234567
41.Oamenii așteaptă de la mine mai mult decît eu sunt în stare să le ofer. 1234567
42.Permanent trebuie să am succes în studii sau la serviciu. 1234567
43.Nu mă irită faptul că persoanele importante pentru mine nu depun efort maxim. 1234567
44.Cei din jur vor continua să mă considere competent chiar dacă voi comite o greșeală. 1234567
45.Eu nu consider că cei din jur trebuie să obțină succese în tot ceea ce fac. 1234567
Anexa 2
Metoda de diagnosticare a adaptării social-psihologice (K. Rodgers și R. Daimond)
Citind și ascultînd acest chestionar, atribuiți-1 mai întîi deprinderilor voastre, la modul vostru de viață și apreciați: în ce măsură aceste afirmații pot fi atribuite D-stră. Pentru a marca răspunsul D-stră în formular alegeți cel mai potrivit după părerea D-stră unul din 6 variante de apreciere numerotate de la 1-6:
– „1" – aceasta nu mi se atribuie deloc.
– „2" – mă îndoiesc că aceasta mi se atribuie mie.
– „3" – nu pot lua decizia că aceasta mi se atribuie.
– „4" – aceasta mi se atribuie, dar nu sunt sigur.
– „5" – aceasta mi se atribuie.
– „6" – sigur este despre mine.
1.Simte incomoditate, cînd intră cu cineva în discuție.
2.Nu are dorința de a se destăinui cuiva.
3.În tot ceea ce face preferă competiția și lupta.
4.Își impune cerințe înalte.
5.Deseori se învinuiește pe sine pentru ceea ce a făcut.
6.Deseori se simte înjosit.
7.Are îndoieli, că poate să-i placă cuiva din sexul opus.
8.Promisiunile sale le îndeplinește întotdeauna.
9.Are atitudini calde și bune față cei ce îl înconjoară.
10.Persoană timidă, închisă în sine; se ține deoparte de toți.
11.În eșecurile sale se învinuiește pe sine.
12.Este om responsabil, se poate de bazat pe el.
13. Simte că nu este în stare ceva să schimbe toate străduințele sunt în zadar.
14.La toate lucrurile privește cu ochii persoanelor de aceeași vârstă.
15.Primește în general acele reguli și cerințe, pe care trebuie să le urmeze.
16.Nu-i ajung convingeri și reguli proprii.
17.Îi place să viseze – câteodată chiar în plină zi. Cu greu revine din vis în realitate.
18.Întotdeauna este gata de a se apăra și de a ataca: „se blochează" la ofensele provocate, analizând modalitățile de răzbunare.
19. Deține controlul asupra sa și asupra acțiunilor proprii, își impune să le rezolve singur; autocontrolul – nu este o problemă.
20.Deseori are căderi de dispoziție: se lasă dus de tristețe și proastă dispoziție.
21. Tot ce se referă la alți nu-1 interesează: este axat pe sine; este preocupat de sine.
22.Oamenii de obicei îi plac.
23.Nu-i este rușine de sentimentele sale, le expune deschis.
24.In comunitate se simte singur.
25.La moment nu se simte bine: ar dori să se lase de toate, și să se izoleze undeva.
26. Cu cei din jur de obicei se împacă.
27.Îi este tot mai greu să se lupte cu sine.
28. Se îndoiește de bunăvoința nemeritată a celor din jur.
29. În suflet este optimist – crede în bine.
30.Persoană de necucerit, încăpățînat; așa fel de oameni sunt considerați greoi.
31. În relație cu oamenii este critic și îi judecă, dacă consideră că ei merităaceasta.
32.De obicei nu se consideră conducător, dar care este condus: nu întotdeauna îi reușește să gândească și să acționeze de sinestătător.
33.Majoritatea celor care îl cunosc se atârnă bine față de el, îl iubesc.
34.Câteodată îi apar așa gânduri, care nu ar dori să le împărtășească cu nimeni.
35.Este o persoană atrăgătoare.
36.Persoană neajutorată, are nevoie ca cineva să-i fie alături.
37.Luând o decizie, o urmează.
38.Sa-r părea că ia decizii singur, dar nu poate să scape de influența altor oameni.
39.Trăiește sentimentul vinovăției, chiar și atunci când nu este nu este vinovat.
40.Urăște tot ce îl înconjoară.
41.Este mulțumit de tot.
42.Neorganizat: nu-și poate aduna gândurile, să se ia în mâini și să se organizeze.
43.Simte slăbiciuni; tot ce îl preocupa cândva, a devenit deodată apatic.
44.Este echilibrat, liniștit.
45.Înfuriindu-se, rareori își pierde controlul asupra sa.
46.Deseori se simte ofensat.
47.Persoană impulsivă, nerăbdătoare, cu temperament: nu-i ajunge răbdare.
48.Se întâmplă că bârfește.
49.Nu întotdeauna are încredere în intuiția sa: ea câteodată te duce în eroare.
50.Este destul de greu să fii tu însuți.
51.Pe primul loc este rațiunea, dar nu sentimentele: înainte de a face ceva, se va gândi.
52.Tot ce se întâmplă cu el, interpretează după viziunea sa, este în stare să inventeze ceva de prisos.
53.Persoană răbdătoare cu lumea, și acceptă pe fiecare așa cum este.
54. Se străduie să nu se gândească la problemele sale.
55.Se consideră persoană interesantă – atrăgătoare ca personalitate, remarcabilă
56.Persoană rușinoasă, ușor roșește.
57.Numaidecât trebuie să-i amintești, să-1 motivezi, ca să ducă lucrul până la capăt.
58.În suflet se simte mai presus ca alții.
59.Nu se manifestă prin nimic, nu își accentuează personalitatea, Eu-1 său.
60.Îi este frică, de ceea ce vor crede alții despre el.
61. Ambițios, nu este indiferent fată de succes, laudă: în tot ceea ce consideră important pentru el, se străduie să fie printre primii.
62.Persoană care are la moment multe lucruri, care sunt demne de dispreț.
63.Persoană activă, energică și plină de inițiativă.
64.Cedează greutăților și situațiilor, care vor crea complicații.
65. Nu se apreciază la justa valoare.
66.De fire este conducător și poate să influențeze pe alții.
67.Atitudinea de sine în general este bună.
68.Persoană insistentă, energică; pentru el este important să-și impună punctul de vedere.
69.Nu-i place să rupă relațiile cu cineva, mai ales dacă neînțelegerile sunt evidente.
70.Cu greu ia o decizie, iar apoi se îndoiește în corectitudinea sa.
71. Intră în stare de confuzie, pentru el totul este amestecat, încurcat.
72. Mulțumit de sine.
73. Este ghinionist (fără noroc).
74.Persoană agreabilă, atractivă.
75.Fizic nu este prea atrăgător, dar plăcut ca om, ca personalitate.
76.Urăște persoanele de sex opus și nu intră în contact cu ele.
77.Când are ceva de făcut, este cuprins de frică; dar dacă – nu am să fac față, dar dacă – nu am să mă isprăvesc.
78. Este liniștit în suflet, nu este nimic ce l-ar putea deranja.
79. Poate cu sârguință să lucreze.
80. Simte că se maturizează și crește; se schimbă atât el cât și atitudinea față de mediu.
81.Se întâmplă că vorbește despre ceva în ce singur nu cunoaște.
82.Întotdeauna spune adevărul.
83.Este iritat, enervat și tensionat.
84.Ca să-1 impui să facă ceva, trebuie să insiști cum se cuvine, și numai el va ceda.
85.Este neîncrezut în sine.
86.Împrejurările deseori îl impune să se apere și să motiveze acțiunile sale.
87.Persoană care cedează, ușor influențabil, îngăduitor cu cei din jur.
88.Persoană inteligentă, îi place să gândească.
89.Iubește să se laude în exces.
90.Ia decizii și imediat le schimbă; se urăște pentru lipsa de voință, dar nu poate face nimic cu sine.
91.Se străduie să se bazeze pe puterile proprii, nu se bazează pe ajutorul cuiva.
92.Niciodată nu întârzie.
93.Se simte stingherit (jenat), încătușat în interior.
94. Se evidențiază printre alții.
95.Nu este un prieten de încredere, nu se poate baza pe el.
96. Se cunoaște bine pe sine.
97.Comunicativ, persoană deschisă; intră ușor în contact cu oamenii.
98.Puterile și abilitățile corespund în totalitate cu acele sarcini, ce urmează să fie soluționate; se poate isprăvi cu toate.
99.Nu se prețuiește; nimeni nu îl privește cu seriozitate, în cel mai bun caz față de el sunt îngăduitori, pur și simplu îl rabdă.
100.Este alarmat că persoanele de sex opus îl prea preocupă.
101.Toate deprinderile sale le consideră bune.
Anexa 3
Tabelul 2. Rezultatele obținute la MPS
Anexa 4
Tabelul 3. Rezultatele Metodei de diagnosticare a adaptării social-psihologice
BIBLIOGRAFIE
Ardeleanu A., Dorneanu D. Larousse. Marele dicționar al psihologiei, București: Editura Trei, 2006, p. 1358.
Al-Naggar R.A., Bobryshev Y.V., Alabsi M. Perfectionism And Social Anxiety Among University Students In Malaysia. În: ASEAN Journal of Psychiatry, 2013, № 14 (1).
Coașan A. Adaptare școlară, București: Editura Științifică, 1988, p. 127.
Damian L.E. Factori premergători și consecințe ale perfecționismului la adolescenți, 2013, teză de doctor.
Jung C. Puterea sufletului. Antologie II. Descrierea tipurilor psihologice, București: Anima, 1994, p. 226.
Neculau A. Psihologie Socială. Aspecte contemporane, Iași: Polirom, 1996, p. 488.
Piaget J. Psihologia inteligenței, București: Editura Științifică, 1965, p. 216.
Popescu-Neveanu P. Personalitatea și cunoașterea ei, București: Editura Militară, 1969, p. 236.
Racu I., Racu I. Psihologia dezvoltării, Chișinău: UPS ”Ion Creanga”, 2007, p. 257.
Stoeber J., Otto K.,Positive conceptions of perfectionism: Approaches, evidence,challenges. În: Personality and Social Psychology Review, 2006, № 10, p. 295-319.
Stoeber J., The Frost Multidimensional Perfectionism Scale revisited: More perfect with four (instead of six) dimensions. În : Personality and Individual Differences, 1998, № 24, p. 481-491.
Țărnă E. Adaptarea studentului în mediul universitar, 2013, teza de doctor în pedagogie.
Бабахан Ю.С., Самооценка студента как показатель его способности к учебной адаптации. În: Психологические и социально-психологические особенности адаптации студента, 1973, p. 21-25.
Березин Б.Ф. Психическая и психофизиологическая адаптация человека, Ленинград: Наука, 1988, p. 270.
Гаранян Н. Г. ș.a., Перфекционизм как фактор студенческой дезадаптации. În: Психологическая наука и образование, 2009, № 1, p. 72-82.
Жебрун Я. Особенности социально-психологической адаптации студентов,склонных к перфекционизму. În: Вестник Бурятского Госуниверситета, 2010, № 5, p. 36-38.
Кашина О. Проблема перфекционизма и нарциссизма в современном обществе. În: Социальные науки, 2010, № 2, p. 41–46.
Салаватовна Б. А. Психологические факторы эмоциональной дезадаптации у студенто. În: IV заочная Всероссийская научно-практическая конференция с международным участием студентов и аспирантов ”Молодежь – будущее России”, 2012.
Соколова Е.Т. ș.a, Перфекционизм и когнитивный стиль личности у лиц, имевших попытку суицида. În: Вопросы психологии, 2011, № 2, p. 90–100.
Терещенко А. Изменение особенностей психических процессов у студентов в связи с адаптацией к учебной деятельности. În: Адаптация учащихся и молодежи к трудовой и учебной деятельности 1986 p. 89-103.
Федулеева А.Г. Особенности проявления перфекционизма. În: Вестник Пермского Университета, 2013, № 1, p. 108-116.
Ясная В.A. Перфекционизм: история изучения и современное состояние проблемы. În: Вопросы психологии, 2007, № 4, p. 157–166.
Ясная В.А. Ениколопов С.Н., Современные модели перфекционизма. În: Психологические исследования, 2013, vol. 6, № 29.
Vîrlan M., Bejenari M., Factorii adaptării preadolescenților la treapta gimnazială. În: Psihologie, 2009.
http://www.psihologie.key.md/wp-content/uploads/2009/11/Psihologia-dezvoltarii-VIRLAN_BEJENARI.pdf (vizitat 25.02.2014)
Гаранян Н.Г., Перфекционизм и психические расстройства. În Трудный Пациент, 2006. http://t-pacient.ru/articles/6001/ (vizitat 30.03.2014
Дубовицкая Т.Д., Крылова А.В., Методика исследования адаптированности студентов в вузе. În: Психологическая наука и образование, 2010, № 2
www.psyedu.ru ( vizitat 25.04.2014)
Ильин Е.П., Перфекционизм здоровый и невротический: как развить первый и избавиться от второго. În: Элитариум, 2012.
http://www.elitarium.ru/2012/03/23/perfekcionizm_zdorovyjj_nevroticheskijj.html. (vizitat 30.03.2014)
Караваева Е. М., Печерский В. Г., Иванов Д. Е. Различия показателей социально-психологической адаптации у школьников и студентов. În: Экспериментальная психология в России: традиции и перспективы, 2010.
http://psyjournals.ru/exp_collection/issue/34873_full.shtml (vizitat 14.05.2014)
Краснова Ю.А., Адушинова А.Г., Перфекционизм в структуре личности. În: Молодежный Вестник ИРГТУ, 2011, № 1.
http://mvestnik.istu.irk.ru/?ru/journals/2011/01 (vizitat 05.04.2014)
Малышев И.В., Характеристика социально-психологической адаптации и копинг стратегий личности в разных условиях социализации. În: Современные исследования социальных проблем, 2012, № 12(20).
www.sisp.nkras.ru (vizitat 13.05.2014)
Мир Психологии
http://psychology.net.ru/talk/viewtopic.php?t=52965 (vizitat 25.01.2014)
Anexe
Anexa 1
Multidimensional Perfectionism Scale (L.Hewitt și G.Flett 1991)
Vă rugăm să luați cunoștință cu fiecare din afirmațiile de mai jos. Apreciați valoare acordului sau dezacordului dvs., în raport cu acestea, încercuind una dintre cifrele indicate.
1-acordul total, 7-dezacord total, 4- atitudine neutrală sau întilniți dificultăți.
1.Atunci cînd lucrez asupra la ceva, nu mă pot relaxa pînă ce lucrul nu este făcut ideal. 1234567
2.Nu am tendința de a critica pe cineva pentru faptul că cedează prea ușor în fața la ceva.1234567
3.Cînd relaționez cu persoanele apropiate, nu mă conduc după principiul bunăstării acestor. 1234567
4.Nu-mi critic prietenii pentru faptul că ei acceptă ceva inperfect. 1234567
5.Îmi vine greu să corespund cu cerințele celor ce mă înconjoară. 1234567
6.Unul din scopurile mele este de a fi perfect în toate. 1234567
7.Totul ce fac persoanele din jur, trebuie să fie făcut calitativ. 1234567
8.Eu niciodată nu-mi propun ca scop să fac ideal ceea cu ce mă ocup. 1234567
9.Persoanele ce mă-nconjoară se atîrnă cu înțelegere la faptul că eu, ca și ceilalți, pot comite greșeli. 1234567
10.Nu mă irită faptul că cei din jur nu-și folosesc propriile forțe la maxim. 1234567
11.Cu cît sunt mai mari realizările mele cu atît mai înalte devin cerințele față de mine. 1234567
12.Nu am prea mare nevoie de a fi perfect. 1234567
13.Orice lucru care va fi realizat de mine inperfect, va fi calificat de cei din jur drept necalitativ. 1234567
14.Eu tind să fiu perfect. 1234567
15.Pentru mine contează foarte mult ca orice încercare de-a mea să fie cu succes. 1234567
16.Eu am așteptări înalte față de persoanele care -mi sunt importante. 1234567
17.Tind să fiu cel mai bun în ceea ce fac. 1234567
18.Cei ce mă-nconjoară consideră că eu trebuie să am succes în orice activitate de care mă ocup. 1234567
19.Nu am cerințe înalte față de cei ce mă-nconjoară. 1234567
20.Eu cer de la mine însumi nimic alt ceva decît perfecțiune. 1234567
21.Alții o să mă placă chiar dacă nu voi izbuti să ajung la rezultate înalte în toate activitățile care le voi practica. 1234567
22.Persoanele care nu tind spre rezultate înalte, nu-mi trezesc interes. 1234567
23.Îmi este foate neplăcut să-mi depistezi propriile greșeli în activitățile proprii. 1234567
24.Nu am cerințe înalte față de prietenii mei. 1234567
25.Dacă ceva mi-a reușit, asta înseamnă că de acum eu voi fi nevoit să depun încă mai multă sîrguință pentru a satisfce pe cei din jur. 1234567
26.Dacă rog să fie efectuat ceva, trebue efectuat perfect. 1234567
27.Nu suport cînd cineva comite o eroare. 1234567
28.Îmi pun scopuri globale și greu accesibile. 1234567
29.Oamenii care-mi sunt importanți, niciodată nu trebuie să mă dezamăgească. 1234567
30.Cei din jur au o impresie bună despre mine, chiar dacă eu nu obțin succes în orice activitate. 1234567
31.Simt că oamenii sunt prea exigenți cu mine. 1234567
32.Permanent trebuie să depun unefort maxim. 1234567
33.Chiar dacă oamenii nu-mi mărturisesc, ei se dezamăgesc în mine cînd obțin insucces. 1234567
34.Nu este neapărat să fiu perfect în tot ceea ce fac. 1234567
35.Familia mea consideră că eu trebuie să fiu perfect și așteaptă de la mine acest lucru. 1234567
36.Nu-mi pun scopuri globale și greu accesibile. 1234567
37.Părinții mei nu prea se așteaptau la faptul că eu voi avea succes în toate sferele vieții mele. 1234567
38.Resprect oamenii simple, care nu sunt reprezentativi prin ceva. 1234567
39.Oamenii așteaptă doar perfecțiune. 1234567
40.Am foarte mari cerințe față de mine însumi. 1234567
41.Oamenii așteaptă de la mine mai mult decît eu sunt în stare să le ofer. 1234567
42.Permanent trebuie să am succes în studii sau la serviciu. 1234567
43.Nu mă irită faptul că persoanele importante pentru mine nu depun efort maxim. 1234567
44.Cei din jur vor continua să mă considere competent chiar dacă voi comite o greșeală. 1234567
45.Eu nu consider că cei din jur trebuie să obțină succese în tot ceea ce fac. 1234567
Anexa 2
Metoda de diagnosticare a adaptării social-psihologice (K. Rodgers și R. Daimond)
Citind și ascultînd acest chestionar, atribuiți-1 mai întîi deprinderilor voastre, la modul vostru de viață și apreciați: în ce măsură aceste afirmații pot fi atribuite D-stră. Pentru a marca răspunsul D-stră în formular alegeți cel mai potrivit după părerea D-stră unul din 6 variante de apreciere numerotate de la 1-6:
– „1" – aceasta nu mi se atribuie deloc.
– „2" – mă îndoiesc că aceasta mi se atribuie mie.
– „3" – nu pot lua decizia că aceasta mi se atribuie.
– „4" – aceasta mi se atribuie, dar nu sunt sigur.
– „5" – aceasta mi se atribuie.
– „6" – sigur este despre mine.
1.Simte incomoditate, cînd intră cu cineva în discuție.
2.Nu are dorința de a se destăinui cuiva.
3.În tot ceea ce face preferă competiția și lupta.
4.Își impune cerințe înalte.
5.Deseori se învinuiește pe sine pentru ceea ce a făcut.
6.Deseori se simte înjosit.
7.Are îndoieli, că poate să-i placă cuiva din sexul opus.
8.Promisiunile sale le îndeplinește întotdeauna.
9.Are atitudini calde și bune față cei ce îl înconjoară.
10.Persoană timidă, închisă în sine; se ține deoparte de toți.
11.În eșecurile sale se învinuiește pe sine.
12.Este om responsabil, se poate de bazat pe el.
13. Simte că nu este în stare ceva să schimbe toate străduințele sunt în zadar.
14.La toate lucrurile privește cu ochii persoanelor de aceeași vârstă.
15.Primește în general acele reguli și cerințe, pe care trebuie să le urmeze.
16.Nu-i ajung convingeri și reguli proprii.
17.Îi place să viseze – câteodată chiar în plină zi. Cu greu revine din vis în realitate.
18.Întotdeauna este gata de a se apăra și de a ataca: „se blochează" la ofensele provocate, analizând modalitățile de răzbunare.
19. Deține controlul asupra sa și asupra acțiunilor proprii, își impune să le rezolve singur; autocontrolul – nu este o problemă.
20.Deseori are căderi de dispoziție: se lasă dus de tristețe și proastă dispoziție.
21. Tot ce se referă la alți nu-1 interesează: este axat pe sine; este preocupat de sine.
22.Oamenii de obicei îi plac.
23.Nu-i este rușine de sentimentele sale, le expune deschis.
24.In comunitate se simte singur.
25.La moment nu se simte bine: ar dori să se lase de toate, și să se izoleze undeva.
26. Cu cei din jur de obicei se împacă.
27.Îi este tot mai greu să se lupte cu sine.
28. Se îndoiește de bunăvoința nemeritată a celor din jur.
29. În suflet este optimist – crede în bine.
30.Persoană de necucerit, încăpățînat; așa fel de oameni sunt considerați greoi.
31. În relație cu oamenii este critic și îi judecă, dacă consideră că ei merităaceasta.
32.De obicei nu se consideră conducător, dar care este condus: nu întotdeauna îi reușește să gândească și să acționeze de sinestătător.
33.Majoritatea celor care îl cunosc se atârnă bine față de el, îl iubesc.
34.Câteodată îi apar așa gânduri, care nu ar dori să le împărtășească cu nimeni.
35.Este o persoană atrăgătoare.
36.Persoană neajutorată, are nevoie ca cineva să-i fie alături.
37.Luând o decizie, o urmează.
38.Sa-r părea că ia decizii singur, dar nu poate să scape de influența altor oameni.
39.Trăiește sentimentul vinovăției, chiar și atunci când nu este nu este vinovat.
40.Urăște tot ce îl înconjoară.
41.Este mulțumit de tot.
42.Neorganizat: nu-și poate aduna gândurile, să se ia în mâini și să se organizeze.
43.Simte slăbiciuni; tot ce îl preocupa cândva, a devenit deodată apatic.
44.Este echilibrat, liniștit.
45.Înfuriindu-se, rareori își pierde controlul asupra sa.
46.Deseori se simte ofensat.
47.Persoană impulsivă, nerăbdătoare, cu temperament: nu-i ajunge răbdare.
48.Se întâmplă că bârfește.
49.Nu întotdeauna are încredere în intuiția sa: ea câteodată te duce în eroare.
50.Este destul de greu să fii tu însuți.
51.Pe primul loc este rațiunea, dar nu sentimentele: înainte de a face ceva, se va gândi.
52.Tot ce se întâmplă cu el, interpretează după viziunea sa, este în stare să inventeze ceva de prisos.
53.Persoană răbdătoare cu lumea, și acceptă pe fiecare așa cum este.
54. Se străduie să nu se gândească la problemele sale.
55.Se consideră persoană interesantă – atrăgătoare ca personalitate, remarcabilă
56.Persoană rușinoasă, ușor roșește.
57.Numaidecât trebuie să-i amintești, să-1 motivezi, ca să ducă lucrul până la capăt.
58.În suflet se simte mai presus ca alții.
59.Nu se manifestă prin nimic, nu își accentuează personalitatea, Eu-1 său.
60.Îi este frică, de ceea ce vor crede alții despre el.
61. Ambițios, nu este indiferent fată de succes, laudă: în tot ceea ce consideră important pentru el, se străduie să fie printre primii.
62.Persoană care are la moment multe lucruri, care sunt demne de dispreț.
63.Persoană activă, energică și plină de inițiativă.
64.Cedează greutăților și situațiilor, care vor crea complicații.
65. Nu se apreciază la justa valoare.
66.De fire este conducător și poate să influențeze pe alții.
67.Atitudinea de sine în general este bună.
68.Persoană insistentă, energică; pentru el este important să-și impună punctul de vedere.
69.Nu-i place să rupă relațiile cu cineva, mai ales dacă neînțelegerile sunt evidente.
70.Cu greu ia o decizie, iar apoi se îndoiește în corectitudinea sa.
71. Intră în stare de confuzie, pentru el totul este amestecat, încurcat.
72. Mulțumit de sine.
73. Este ghinionist (fără noroc).
74.Persoană agreabilă, atractivă.
75.Fizic nu este prea atrăgător, dar plăcut ca om, ca personalitate.
76.Urăște persoanele de sex opus și nu intră în contact cu ele.
77.Când are ceva de făcut, este cuprins de frică; dar dacă – nu am să fac față, dar dacă – nu am să mă isprăvesc.
78. Este liniștit în suflet, nu este nimic ce l-ar putea deranja.
79. Poate cu sârguință să lucreze.
80. Simte că se maturizează și crește; se schimbă atât el cât și atitudinea față de mediu.
81.Se întâmplă că vorbește despre ceva în ce singur nu cunoaște.
82.Întotdeauna spune adevărul.
83.Este iritat, enervat și tensionat.
84.Ca să-1 impui să facă ceva, trebuie să insiști cum se cuvine, și numai el va ceda.
85.Este neîncrezut în sine.
86.Împrejurările deseori îl impune să se apere și să motiveze acțiunile sale.
87.Persoană care cedează, ușor influențabil, îngăduitor cu cei din jur.
88.Persoană inteligentă, îi place să gândească.
89.Iubește să se laude în exces.
90.Ia decizii și imediat le schimbă; se urăște pentru lipsa de voință, dar nu poate face nimic cu sine.
91.Se străduie să se bazeze pe puterile proprii, nu se bazează pe ajutorul cuiva.
92.Niciodată nu întârzie.
93.Se simte stingherit (jenat), încătușat în interior.
94. Se evidențiază printre alții.
95.Nu este un prieten de încredere, nu se poate baza pe el.
96. Se cunoaște bine pe sine.
97.Comunicativ, persoană deschisă; intră ușor în contact cu oamenii.
98.Puterile și abilitățile corespund în totalitate cu acele sarcini, ce urmează să fie soluționate; se poate isprăvi cu toate.
99.Nu se prețuiește; nimeni nu îl privește cu seriozitate, în cel mai bun caz față de el sunt îngăduitori, pur și simplu îl rabdă.
100.Este alarmat că persoanele de sex opus îl prea preocupă.
101.Toate deprinderile sale le consideră bune.
Anexa 3
Tabelul 2. Rezultatele obținute la MPS
Anexa 4
Tabelul 3. Rezultatele Metodei de diagnosticare a adaptării social-psihologice
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Relatia Dintre Adaptarea Social Psihologica Si Perfectionism la Studenti (ID: 166075)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.