Psihologia Transpersonală

PSIHOLOGIA TRANSPERSONALĂ

CUPRINS

Introducere

Obiectivele psihologiei transpersonala

Psihoterapia transpersonala

Terapii transpersonale

Istoria psihologiei transpersonala

Bibliografie

INTRODUCERE

„Trebuie sa fii cineva inainte de a deveni nimeni !”

Jack Engler (in "Journal of Transpersonal Psychology", Vol. 16, 1984)

Psihologia transpersonala extinde cercetarea psihologica spre dimensiunea spirituala a existentei, punand accent pe studiul "starilor" si proceselor in care oamenii experimenteaza legaturi profunde cu interiorul fiintei, cu aspectele esentiale din universul care ne inconjoara.
Este considerata ca cea de-a patra forta in psihologie si cea mai noua ramura a acesteia, ca o evolutie naturala a psihologiei umaniste, ingloband si cateva elemente din precursorii umanismului: psihanaliza si cognitivism-behaviorismul.

Aceasta ramura a psihologiei promoveaza dezvoltarea si explorarea tuturor potentialitatilor latente ale fiintei umane, intre domeniile studiate fiind cuprinse:

formele ("starile") de constienta modificata.

practici si experiente din religiile lumii si din cadrul traditiilor esoterice.

procesul de implinire a Sinelui.

transformarile si evolutia constiintei.

arta transpersonala – simboluri si arhetipuri transpersonale.

metode si tehnici de cercetare ale manifestarilor transpersonale.

maturizarea si optimizarea personalitatii.

psihoterapia transpersonala si consilierea spirituala.

abordari transpersonale in educatie.

creativitatea, empatia si intuitia spirituala.

experientele mistice si arhetipale.

psihologia meditatiei.

Psihologia transpersonala are doua obiective esentiale:

Intelegerea experientelor transpersonale, temporare, a nivelurilor si formelor/starilor de constienta accesibile omului.

Studiul si intelegerea dezvoltarii transpersonale a individului; a modificarilor permanente ale structurilor psihice si spirituale.

Psihologia transpersonala ia in considerare intreg spectrul experientelor umane, incluzand

psihopatologia, existentialismul si nivelurile spirituale. Modelele si teoriile sale nu rezulta din cercetarea bolilor psihice, ci pun accent pe experientele omului sanatos, matur, care doreste sa isi activeze toate capacitatile latente ale fiintei sale. Astfel, psihologia transpersonala este cel mai bine definita ca o psihologie a sanatatii si potentialitatilor umane.
Pentru aceasta orientare psihologica, personalitatea umana nu este un scop in sine, ci o parte a fiintei umane care permite manifestarea Sinelui, un intermediar intre spirit si lume. Cu alte cuvinte, personalitatea este cea care mediaza intre personal si transpersonal. Eul obisnuit, format prin interactiunea cu elementele sociale si culturale reprezinta pentru psihologia transpersonala doar o manifestare a "ceva" mult mai larg si profund, care constituie de fapt esenta fiintei umane. Oricare ar fi denumirea pe care i-o dam: Sine, Self, Atman, Lumina, acesta este sursa si destinatia intregului proces evolutiv al omului.

Psihoterapia transpersonala abordeaza omul integral, luand in considerare toate dimensiunile manifestarii umane: fizic, emotional, cognitiv si spiritual. Extinderea constientei dincolo de limitele eului este considerata fundamentala pentru vindecare. O caracteristica a abordarii metodologice din psihoterapia transpersonala este integrarea practicilor clinice occidentale si a tehnicilor meditative, de extindere a constiintei specifice traditiilor spirituale orientale. Psihoterapia transpersonala faciliteaza evolutia bio-psiho-spirituala si deschide portile pentru manifestarea luciditatii, creativitatii si intuitiei.

Terapii transpersonale

Termenul de ”terapii transpersonale” desemneaza toate acele mijloace, tehnici, sisteme de credinte cu aplicatii practice, „tehnologii ale sacrului” cum le numea Mircea Eliade, care exploateaza dimensiunea terapeutica a reconectarii fiintei omenesti la adevaratele sale origini si dimensiuni.

Psihologia si medicina  secolului XX a depasit cu greutate viziunea mecanicista asupra fiintei omenesti. Progresele stiintei, mai ales in domeniile fizicii cuantice, biologiei si biochimiei au confirmat insa viziunea holistica a stravechilor sisteme de credinta, astfel incat o noua viziune asupra Universului si a Fiintei isi face loc astazi, configurand ceea ce este cunoscut sub numele de ”noua paradigma”. Adica un nou concept asupra lumii, in care toate lucrurile din Univers sunt interconectate.

Experimentarea, constientizarea si integrarea acestei unitati a tot ceea ce exista, in sistemul de convigeri ale unei persoane are caracter terapeutic in sensul de vindecare holistica, la toate nivelurile: fizic, mental, emotional, energetic, spiritual.

In acest sens, terapiile transpersonale depasesc cu mult cadrul psihologiei clasice, referindu-se la fiinta omeneasca in integralitatea sa. Nu este vorba deci despre o terapie in sensul clasic al cuvantului, ci despre efectul terapeutic al relationarii noastre cu diferitele niveluri ale fiintei noastre si cu cele ale Universului.

Trairea unei experiente transpersonale are efecte terapeutice intrinseci.

In centrul conceptului de ”terapie transpersonala” se afla asadar reasezarea relatiei pe care o avem cu noi insine – intelegand prin aceasta toate nivelurile energetice ale Fiintei noastre – si cu intregul Univers, din perspectiva viziunii integrale si integrate asupra a tot ceea ce exista. Din aceasta perspectiva, terapiile transpersonale sunt o aplicatie practica la nivelul fiintei omenesti a viziunii cuantice asupra Universului.

Celebrul medic american de origine indiana Deepak Chopra, intr-una dintre scrierile sale despre noile abordari in medicina, formula astfel viziunea asupra umanitatii: ”suntem mai curand fiinte spirituale care experimenteaza materia, decat fiinte materiale care experimenteaza spiritualitatea.”

.

Unul dintre instrumentele de lucru cele mai importante si in acelasi timp cele mai puternice ale terapiilor transpersonale este reprezentat de starea de constiinta extinsa.

Stari de constiinta extinsa

Starile de constiinta extinsa (sau starile non-ordinare de constiinta) sunt acele stari in care nu mai suntem identificati exclusiv cu aspectele corporale si mentale ale fiintei noastre. Sunt stari de expansiune in care putem percepe dimensiunile spirituale ale propriei noastre fiinte. Experimentara unor asemenea stari ale constiintei are un efect profund transformator si vindecator la toate nivelurile, caci reveleaza straturile inconstientului personal si colectiv si le aduce in constienta.

 . Respiratia Holotropica (sau respiratia de foc )

Respiratia holotropica este o tehnica eficienta de a accesa stari de constiinta extinsa. Ea fost pusa la punct in forma in care exista astazi de catre psihiatrul american de origine ceha Stanislav Grof, unul dintre fondatorii psihologiei transpersonale. De altfel, respiratia holotropica s-ar putea spune ca este tehnica ce a stat la baza tuturor cercetarilor in psihologia transpersonala, dupa ce studiile cu substante psihedelice precum LSD au fost sistate, cel putin oficial.

Respiratia Holotropica in sine este o respiratie accelerata, combinata cu muzica sugestiva, in asa fel incat sa conduca subiectul la un nivel calitativ diferit al constiintei. Aceasta calitate diferita a constiintei face posibila intrarea in conexiune nu numai cu niveluri neobisnuite a ceea ce consideram ”propria noastra constiinta”, ci cu niveluri universale ale acesteia. Astfel, metoda respiratiei holotropice este un instrument extraordinar de auto-explorare ale carui atribute vindecatoare izvorasc din reconectarea noastra la sursele fiintei. Este de asemenea un mijloc de investigare a Constiintei in ansamblu, caci respiratia holotropica ne conduce intr-un spatiu in care realitatea isi reveleaza esenta ultima, cea despre care vorbesc toti misticii lumii, din toate traditiile spirituale. Din acest punct de vedere, practica respiratiei holotropice poate fi privita ca o cale spirituala si de auto-dezvoltare.

Textual, ”holotropic” provine din limba greaca si inseamna ”indreptare catre intreg”. Este vorba despre intregirea propriei noastre constiinte, despre recuperarea calitatii sale universale, despre integrarea unor aspecte ale sale de care, in mod normal, nu suntem constienti.

Radacini

In multe traditii spirituale exista tehnici de respiratie  folosite pentru a intra in stari de constiinta extinsa. Acest tip de tehnica, sau de ”tehnologie a sacrului” – cum numeste Mircea Eliade procedeele de activare a nivelurilor constiintei extinse – poate fi regasita sub diverse forme in traditii de pe tot cuprinsul planetei: in traditiile samanice siberiene, in tehnicile antice chinezesti, in meditatile yogine, in ritualurile indienilor nativi nord –americani, in culturile precolumbiene ale Americii de Sud, in insulele Pacificului si in traditiile africane. Practic in toate exista tehnici de respiratie folosite pentru accesul la o constiinta non-ordinara. Respiratia si legatura ei cu energia universala face parte din cunostintele ancestrale care au traversat istoria umanitatii.

.

Experientele care pot fi traite in timpul unei sesiuni de Respiratie Holotropica au fost impartite generic in cateva categorii.

Experiente corporal-senzoriale in care apar constientizari neobisnuite la nivel corporal si energetic. In multe cazuri se experimenteaza dilatarea corpului, pierderea granitelor corporale, senzatii de expansiune, decorporalizare, sau dimpotriva, senzatia de ingreunare, de unificare cu pamantul. Corpul isi reveleaza adevarata natura, se pot simti blocajele energetice in corp, curgerea energiei sale.

Experiente biografice. 

Pot fi retraite cu mare intensitate episoade biografice post-natale, inclusiv unele de la o varsta foarte mica. Retrairea acestor episoade biografice pot arunca o lumina noua asupra evenimentului si a contextului respectiv. Pot aparea episoade reprimate, traumatice, insotite de revelatia unor semnificatii majore. Acest tip de experienta are de multe ori un efect vindecator remarcabil pentru ca reaseaza experienta respectiva intr-un context in care poate fi integrata.

Experiente perinatale.

Sunt o categorie fundamentala de experiente. Perinatal inseamna ”din preajma nasterii”. Poate fi retrait momentul nasterii si etapele premergatoare, secvente din viata intrauterina, emotii si sentimente care au fost ingropate in inconstient. Stanislav Grof considera nasterea cea mai grava trauma din viata unui om. Felul in care ne-am nascut ne influenteaza intreaga viata. In cursul experientelor perinatale apar amintiri si intelesuri care ne pot reconstrui intregul mod de a vedea realitatea vietii noastre. Sunt experiente extrem de vindecatoare ce pot fi asimilate cu o renastere la un nou nivel.

Experiente transpersonale.

 Sunt experiente in care transcendem identificarea cu corpul, mintea, emotiile si convingerile noastre constiente. Sunt experiente in care ne putem identifica cu orice lucru sau fiinta din univers, in care putem accesa teritorii necunoscute ale psihicului si constiintei noastre. Putem trai experiente mistice fundamentale, identificari cu personaje mitologice sau apartinand unor mari traditii mistice. Putem trai experiente ale unor vieti anterioare, putem accesa intreaga ”baza de date” a inconstientului colectiv despre care vorbea C.G.Jung. In experientele transpersonale orice este posibil, caci cele mai elevate niveluri ale constiintei devin accesibile prin experimentare directa. Sunt printre cele mai transformatoare experiente.

Forta vindecatoare a starilor de Constiinta extinsa.

Totul este Constiinta.

Incepand cu nivelurile cele mai subtile ale Fiintei noastre, acolo unde de fapt putem simti intregul Univers, si terminand cu densitatea corpului fizic, totul este Constiinta.

Identificarea cu starea de constiinta obisnuita, limitat
Totul este Constiinta.

Incepand cu nivelurile cele mai subtile ale Fiintei noastre, acolo unde de fapt putem simti intregul Univers, si terminand cu densitatea corpului fizic, totul este Constiinta.

Identificarea cu starea de constiinta obisnuita, limitata la nivelul mental, ne impiedica sa percepem integralitatea Fiintei. Expansiunea permite insa experimentarea oricarui nivel al Constiintei, a oricaror continuturi ale acesteia, fie ele ”interioare” sau ”exterioare” si are un caracter terapeutic intrinsec la toate nivelurile. In stari de Constiinta extinsa putem percepe mecanismele care transforma de pilda o convingere sau un mod de gandi realitatea intr-o suferinta emotionala si in cele din urma fizica. Putem demonta realitatea interioara si constientiza mecanismele acesteia. ”Nodurile” mentale, energetice sau emotionale isi dezvaluie originile si modurile de functionare. Simpla constientizare a unor continuturi traumatice reprimate poate conduce la vindecari psihologice importante.

La nivel mental, devenim constienti de mecanisme de gandire intepenite, mostenite, care ne blocheaza. La nivel emotional, retrairea unor episoade traumatice la adevarata lor intensitate poate debloca continuturi osificate, foarte vechi care afecteaza calitatea vietii de fiecare zi. Deblocarile la nivelurile superioare aduc de foarte multe ori modificari ale fiintei la nivel fizic.

Un important aspect terapeutic il are trairea unor stari mistice si de uniune cu universul. Este ceea ce misticii numesc Starea lui Unu. Reconectarea cu dimensiunea spirituala si numinoasa a Fiintei poate schimba in intregime modul in care ne raportam la intreaga realitate. Intreaga ierarhizare a valorilor umane se schimba.

Respiratia Holotropica este un instrument puternic de acordare cu schimbarile fundamentale prin care trece Constiinta in ansamblul sau si prin care trecem cu totii. Noua Constiinta care se instaleaza acum este un nivel al constiintei care integreaza dimensiunea umana si cea divina a fiintei omenesti. Aceasta integrare este un proces dificil si presupune transformari majore la toate nivelurile, iar starile de constiinta extinsa sunt pentru moment singura cale prin care putem sonda direct natura acestor transformari.

O istorie pe scurt a psihologiei transpersonale

Abraham Maslow este considerat fondatorul psihologiei transpersonale. In 1968, el scrie in lucrarea "Toward a Psychology of Being" (Spre o psihologie a fiintarii): "Consider ca psihologia umanista, cea de-a treia forta, este una tranzitionala, o pregatire pentru o alta, transpersonala, trans-umana".

In 1969, el a fondat Asociatia Americana de Psihologie Transpersonala, impreuna cu Carl Rogers, Viktor Frankl, Anthony Sutich, Stanislav Grof, Jim Fadiman. In acelasi an, asociatia a editat Jurnalul de psihologie transpersonala, care a grupat ani la rand studii si cercetari in domeniu.

O a doua orientare, rezultata prin extinderea perspectivei transpersonale din psihologie spre sociologie, antropologie, etnologie, educatie, comunicare, a fost sustinuta de infiintarea Asociatiei Transpersonale Internationale (ATI). Aceasta a organizat conferinte in toate continentele: Islanda in 1972; Brazilia, Finlanda, SUA in1979; Australia, India in 1982; Elvetia, 1983; Japonia, 1985; Praga, SUA, 1992; Irlanda, 1994; Brazilia, 1996.

Noua paradigma si-a facut aparitia si in alte stiinte, in domenii conexe transpersonalului. Realitatile "ascunse", pana nu demult apartinand misticilor vor fi explicate si descrise prin teorii stiintifice. Drumul deschis de Albert Einstein (teoria relativitatii generalizate 1905), Werner Heisenberg (principiul nedeterminarii/incertitudinii, 1930) si Max Planck (teoria cuantica) va fi explorat pe larg prin cercetari moderne: teoria "bootstrap" a lui Geoffrey Chew (1977), ordinea "implicata"- David Bohm, teoria catastrofelor – Rene Thom, modelul holografic-Karl Pribram, Structurile disipative- Ilya Prigogine, cauzalitatea morfogenetica-Rupert Sheldrake, Gaia, fiinta planetara- James Lovelock (1972), matricile perinatale- Stanislav Grof (1972)…
Toate acestea au deschis o noua viziune spirituala a existentei si dezvoltarii umane. Schimbarea paradigmei a fost favorizata si de cunoasterea extensiva a practicilor si metodelor orientale de transformare, multe dintre ele fiind adaptate pentru Occident.

In Europa, psihologia are ca precursori pe C.G.Jung (care a utilizat prima data termenul de "transpersonal" in 1916), Roberto Assagioli-fondatorul psihosintezei, francezul Pierre Weil (cosmodrama), germanul Graf Durckheim cu terapia initiatica, austriacul Victor Frankl si logoterapia. s.a. Oficializarea transpersonalului in Europa s-a facut in 1987, cand a luat fiinta Asociatia Transpersonala Europeana. Aceasta a organizat congrese la Bruxelles (1984), Strasbourg (1990), Londra (1994), Varsovia (1997). Recunoasterea academica a psihologiei transpersonale in Europa a venit in 1997, prin infiintarea de catre Academia britanica a unei sectiuni de Psihologie Transpersonala in cadrul Departamentului de psihologie.
Dezvoltarea psihoterapiei transpersonale a fost sprijinita de infiintarea in 1994 a Asociatiei Internationale de Psihiatrie Spirituala. Primul sau congres, desfasurat la Lyon (Franta) a avut tema "Meditatia si Psihoterapia" si a constituit punctul de plecare pentru abordarea transpersonala si spirituala in psihoterapie. Urmatorul simpozion, organizat la Sorbona in 1995 a fost intitulat "Spiritualitatea: pluralitate si unitate".

In prezent, reprezentanti marcanti ai psihologiei transpersonale sunt: Ken Wilber, Charles Tart, Claudio Naranjo, Roger Walsh, Frances Vaughan, Pierre Weil, Marc-Alain Descamps, Laura Boggio Gilot, Stanislav Grof, Arthur Deikmann, J.F.Bugental, Daniel Goleman, Elmer Green, Stanley Krippner, Lawrence LeShan, Michael Hutton.

In tara noastra, primul curs de psihologie transpersonala a fost sustinut in perioada 1995-1998 de prof. Ion Manzat la Facultatea de Parapsihologie si Stiinte Cognitive a Universitatii Ecologice. In prezent, psihologia transpersonala se studiaza la: Facultatea de Psihologie a Universitatii de Vest din Timisoara – curs sustinut de prof. Anca Munteanu incepand cu anul 2000. Facultatea de Psihologie si Asistenta Sociala a Universitatii `Petre Andrei` din Iasi – curs sustinut incepand cu anul scolar 2001/2002 de prof. Ion Manzat.

BIBLIOGRAFIE

Mânzat I., (2002), Psihologie transpersonală, Editura Cantes, Iași;

Munteanu A., (2002): Psihoterapia holotropică sau în căutarea „textului” pierdut,

Jurnalul de Psihologie Transpersonală, nr.1;

Munteanu A., (2004): Pledoarie pentru o nouă arhitectură a constiinței,

Revista de Psihoterapie Experiențială, nr. 25-26;

Grof, S.Grof, C. (2013) Respiratia holotropica. Elena Francisc Publishing, București;

Grof S., (2005): Psihologia viitorului, Elena Francisc Publishing, București;

http://www.psihologiaonline.ro/biblioteca-online

http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologie

BIBLIOGRAFIE

Mânzat I., (2002), Psihologie transpersonală, Editura Cantes, Iași;

Munteanu A., (2002): Psihoterapia holotropică sau în căutarea „textului” pierdut,

Jurnalul de Psihologie Transpersonală, nr.1;

Munteanu A., (2004): Pledoarie pentru o nouă arhitectură a constiinței,

Revista de Psihoterapie Experiențială, nr. 25-26;

Grof, S.Grof, C. (2013) Respiratia holotropica. Elena Francisc Publishing, București;

Grof S., (2005): Psihologia viitorului, Elena Francisc Publishing, București;

http://www.psihologiaonline.ro/biblioteca-online

http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologie