Profilul Psihologic al Lui Mihail Gorbaciov
Profilul psihologic al lui Mihail Gorbaciov
Disertație de masterat
Cuprins
1. Introducere
2 Cadrul teoretic
3. Metodologie
4. Formarea lui Gorbaciov
4.1 Copilăria
4.2 Tinerețea
4.3 Căsătoria și primii ani de căsnicie
4.4 Ascensiunea în carieră
4.5 Preluarea puterii ca Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
5 Caracteristicile de funcționare și remarcabile ale lui Mihail Gorbaciov
5.1 Viața de Familie
5.2 Stil de Viață și Obiceiuri la Muncă
5.3 Funcționarea cognitivă
5.4 Sănătatea
5.5 Funcționarea în condiții de stres
5.6 Relații interpersonale
5.7 Influențe personale
5.8 Personalitatea și caracterul
5.9 Vulnerabilități
5.10 Idealurile lui Gorbaciov
6 Stil de Conducere
6.1 Leadership transformațional
6.2 Luarea deciziilor
6.3 Discursuri
6.4 Declinul lui Mihail Gorbaciov
6.5 Succese și eșecuri
6.6 Un loc în istorie
7 Analiza strategica a lui Mihail Gorbaciov
8 Analiza personalității
8.1 Testul Myers-Briggs
8.2 DECAS versiunea Big-Five
9 Profilul psihologic
10 Concluziile operative
Anexa 1
Bibliografie
Introducere
Prezentul studiu are drept scop evidențierea caracteristicilor de personalitate în urma analizei comportamentale și psihanalitice a evoluției lui Mihail Gorbaciov. Structura lucrării are drept elemente cheie, formare lui Gorbaciov, capitol in care sunt tratate evenimentele importante ce au avut loc și persoanele care au avut cea mai mare influență asupra viitorului acestuia. În capitolul doi sunt tratate caracteristicile de funcționare si cele remarcabile precum, funcționarea cognitivă, unde este tratat despre memoria lui, modul în care familia îi influențează viitorul din punct de vedere carieristic, stilul de viațăși obiceiurile de la locul de muncă, sănătatea fiziologică, modul în care interacționează cu cei din jurul lui, care sunt persoanele ce au avut cea mai mare influență asupra modului de a fi și acționa, subliniind astfel o caracterisitică importantă și anume dependența de părerea celorlalți. Personalitatea și caracterul sunt analizate din punctul de vedere al familiei, prietenilor, cunoscuților și a celor care au emis diverse ipoteze, într-un mod subiectiv. În subcapitolul vulnerabilități, au fost tratate punctele slabe ale liderului politic, aceasta fiind o introducere pentru următorul capitol unde este tratat despre idealurile acestuia.
În cea de-a doua parte a lucrării, a fost realizată analiza strategică SWOT aceasta fiind raportată la o eventualăcandidatură pentru președenție. În acest capitol au fost enumerate punctele tari, slabe, oportunitățile și slăbiciunile lui Gorbaciov, în cazul în care ar candida din nou la postul de președinte. În ultima parte a fost realizată analiza personalității folosind două metode cantitative și anume, Scala Myers – Briggs și DECAS, în baza celor prezentate în prima parte.
Studiul a fost realizat ca urmare a încercării înțelegerii într-un grad mai mare a influenței personalității aflate în spatele căderii comunismului în întreaga Europă și pentru a determina în ce grad a fost Gorbaciov implicat înviitorul a ceea ce a fost cândva Uniunea Sovietică. Un om care a reușit să câștige premiul Nobel pentru Pace și mai ales care a crescut într-un mediu relativ ostil, pe timpul lui Stalin și care este cunoscut în întreaga lume pentru optimismul său și care poate fi caracterizat ca fiind un lider umanizat, merită întreaga atenție și implicit a studierii comportamentului și personalității acestuia.
În cea mai mare parte a timpului petrecut la conducerea Uniunii Sovietice, Gorbaciov a fost cel mai popular politician din țara lui. În vest, el a devenit un erou deoarece a fost primul lider care a avut curajul să recunoscă faptul că nu mai exista comunism, deoarece murise (Brown, 1996).Conform lui Parish (2002), Gorbaciov nu avea probleme de exprimare, era nedogmatic, cu un stil personal agreabil, neegalat de nici unul dintre liderii ce l-au precedat. În Anglia 1984, Margart Thatcher spunea că remarcile lui mergeau în general pe linie marxistă, felul lui de a vorbi neîndepărtându-se prea mult de limbajul de lemn al aparatcikului sovietic. Cu toate acestea, ea a remarcat că stilul lui era mult mai interesant decat retorica marxistă, concluzionând că se putea coopera. Aceste aprecieri s-au dovedit ulterior a fi corecte, deși mulți observatori se arătau sceptici cu privire la sinceritatea unui lider sovietic, care susținea reducerea stocurilor de armament și se pronunța pentru relații mai strânse cu Occidentul. Chiar președintele Ronald Reagan, fruntașul retoricii antisovietice începuse să creadă în sinceritatea lui Gorbaciov, oricare ar fi fost motivele acestuia.
Gorbaciov a încercat încăde la începutul conducerii salesă cultive relații mai calde, spre deosebire de liderii anteriori și a recurs la comerțul cu țările dezvoltate atât din Vest cât și din Est. Dintre faptele remarcante, care merită menționate sunt semnarea unui acord cu președintele american Ronald Reagan prin care cele două țări își asumau repsonsabilitatea de a distruge toate stocurile existente de rachete nucleare de vârf cu rază medie și faptul că a supervizat retragerea trupelor sovietice din Afganistan după ocupația lor de nouă ani a țării (www.britannica.com).
Gorbaciov a plăcut Occidentul, pe locuitorii acestuia și a avut încredere în oamenii de stat occidentali atunci când aceștia susțineau că vor proceda într-un anumit fel și a ajuns chiar să-i considere pe unii dintre aceștia prieteni personali. El are o capacitate uimitoare de înțelegere și acționează în funcțiede buna sa credință, de integritatea, onestitatea, fidelitatea și de dorința de a obține acorduri în afacerile internaționale (Wohlforth, 2003).
Devenit deja unul dintre cei mai admirați oameni de stat din întreaga lume, Gorbaciov și-a asigurat un loc proeminent în 1989 când a refuzat să contracareze mișcările de independență din Est, ce au antrenat cu ele sfârșitul controlului sovietic asupra regiunii și implicit a Cortinei de Fier, toate acestea fiind simbolizate de Căderea Zidului Berlinului. Cert este că Gorbaciov a semnalat guvernelor din țările respective că din acel moment sunt stăpâne pe soarta lor. În Decembrie 1989 la Malta, Gorbaciov și președintele Statelor Unite ale Americii George Bush au declarat că Razboiul Rece s-a încheiat, astfel asigurându-și un loc în istorie (Parish, 2002).
Cadrul teoretic
În ultimii ani, cercetările în ceea ce privește psihologia personalității au devenit populare și prin urmare au apărut o varietate mare de metode obiective care măsoară caracteristicile de personalitate, motivațiile, neavând efectiv persoana analizată la îndemână, prin analiza conținutului a discursurilor, interviurilor și altor materiale verbale spontane. Aceste tehnici au fost adesea folosite în conceperea studiilor liderilor politici, ca de exemplu în prezicerea orientării politice. Asumpția majoră a realizării unei astfel de cercetări constă în faptul că modul de adresare și cuvintele folosite, precum și scorurile bazate pe acestea reprezintă un ghid rezonabil al personalității vorbitorului, nefiind influențat de efectele autorității, de managementul impresiei, dezinformare sau defensivitate a egoului.
Herman a elaborat o serie de concepte, fiecare constituit fiind de diferite combinații avute loc între variabilele cognitive și motivațiile. De exemplu orientarea expansionistă implică într-un grad mai mare controlarea teritoriului, a resurselor de toate tipurile, inclusiv cele umane (Hermann, Walker, Weintraub, Winter, 1991).
O altă metodă care a stat la baza realizării prezentului studiu a fost analiza personalității din perspectivă psihosocială. Princpipalul element constitutiv al oricărei structuri sociale îl reprezintă persoana, aceasta putând fi înțeleasă ca subsistem relațional bazal, având o anumită identitate și poziție socială, cu drepturi, obligații și funcții specifice în cadrul sistemului social din care face parte.
În ontogeneză mai întâi se poate vorbi despre individ, acesta find entitatea biologică a ființei, după ce are loc inserția socială (familie, școală, grupuri sociale etc.) își face apariția individualitatea, moment în care apare o diferențiere psihosocială și culturală prin structurarea însușirilor psihoindividuale și psihosociale. Următoarea ipostază psihosocială, persoana, apare după ce este parcurs drumul în viață și este caracterizată de faptul că are loc maturizarea, obținerea identității sociale, a unui statut, dar totodată și a obligațiilor și a drepturilor. Următoarea ipostază este dată de personaj, acest termen făcând referire la asumarea unor roluri, a valorilor și a idealurilor înalte. Ultima este dată de personalitatea șiPersonalitatea, în accepțiune curentă desemnează persoana maximal valorizată social, recunoscută ca fiind o persoană performantă, cu o ținută morală și profesională exemplară, judecată fiind în functie de rolul deosebit jucat în situații importante ce au loc în societate. Cu alte cuvinte, personalitatea este persoana devenită etalon valoric în anumite domenii de activitate sau pentru viața socială în general.
Psihologic vorbind, prin personalitate se înțelege o persoană ce deține un mod specific de organizare a însușirilor și trăsturilor psihofiziologice precum și cele psihosociale ale persoanei. Astfel persoana reușește să se adapteze la cerințele mediului natural și social într-un mod original (Cristea, 2007).
Personalitatea se referă la diferențeleindividuale înmodelelecaracteristicede gândire, simțireșicomportament. Studiulpersonalitățiise concentrează pedouă mari domenii: înțelegereadiferențelor individuale în ccea ce privește anumitecaracteristici de personalitate, cum ar fisociabilitatesauiritabilitate și înțelegerea modului în carediferitele părți aleunei persoanese completeazăformând un întreg (http://apa.org/topics/personality/).
În acest studiu au fost folosite ca modalități de analiză a personalității, abordări psihanalitice și cognitiv-comportamentale. Abordarea psihanalitică a fost tratată din punctul de vedere al etapelor de dezvoltare al lui Erikson. Însă pentru a le înțelege mai bine, mai întâi se va vorbi despre viziunea lui Freud asupra personalității, el fiind părintele psihanalizei.
Freud este cel care împarte personalitatea în trei componente și anume: sine, eu și supraeu. Sinele este cel care conține principiul plăcerii, acesta putând fi înțeles ca o poruncă de a avea grijă de nevoile fundamentale, precum nevoia de a mânca și de a bea. Eul este cel care crează legătura între organism și realitate, cu ajutorul conștiinței și caută obiecte pentru a satisface dorințele sinelui, adică nevoile organismului. El reprezintă realitatea și implicit rațiunea. În particular el ține seama de recompensele și pedepsele primite de la cele mai importante obiecte, anume mama și tata. Astfel se formează supraeul. Acesta conține două aspecte: unul este conștiința, care reprezintă introectarea pedepselor și avertismentelor, iar celălalt se numește eul ideal. Eul ideal este rezultatul recompenselor și a modelelor pozitive prezentate în timpul copilăriei. Conștiința și eul ideal transmit cererile lor eului, cele precum mândria, rușinea și vinovăția.
Erikson este un psiholog care a acceptat teoriile fundamentale ale lui Feud, adăugând Principiul epigenetic. Conform acestuia, dezvoltare are loc printr-o desfășurare predeterminată a personalității, în opt etape. Fiecare etapă include anumite lecțiide învățat pe parcursul dezvoltării, de natură psihosocială. Progresul este determinat de succesul sau de lipsa acestuia, în toate etapele anterioare. De exemplu, prima etapă se numește „încredere-neîncredere”. Conform lui Erikson trebuie să existe o balanță și anume, trebuie învățat în cea mai mare parte despre încredere, dar și puțină neîncredere, astfel încât la vârsta adultă persoana în cauză să nu devină un prostănac încrezător (Boeree, Wieser, 2006).
Conform Allport (apud Cristea, 2007), trăsăturile sunt tendințele generale care permit înțelegerea și anticiparea rezultatul recompenselor și a modelelor pozitive prezentate în timpul copilăriei. Conștiința și eul ideal transmit cererile lor eului, cele precum mândria, rușinea și vinovăția.
Erikson este un psiholog care a acceptat teoriile fundamentale ale lui Feud, adăugând Principiul epigenetic. Conform acestuia, dezvoltare are loc printr-o desfășurare predeterminată a personalității, în opt etape. Fiecare etapă include anumite lecțiide învățat pe parcursul dezvoltării, de natură psihosocială. Progresul este determinat de succesul sau de lipsa acestuia, în toate etapele anterioare. De exemplu, prima etapă se numește „încredere-neîncredere”. Conform lui Erikson trebuie să existe o balanță și anume, trebuie învățat în cea mai mare parte despre încredere, dar și puțină neîncredere, astfel încât la vârsta adultă persoana în cauză să nu devină un prostănac încrezător (Boeree, Wieser, 2006).
Conform Allport (apud Cristea, 2007), trăsăturile sunt tendințele generale care permit înțelegerea și anticiparea comportamentului unui individ, fără ca aceastea să fie singurii factori care intervin în elaborarea reacțiilor de natură comportamentală. Pentru realizarea unui porfil psihologic sunt definitorii trăsăturile centrale, acestea având o pondere semnificativă în structurarea comportamentului.
Din perspectiva socială, în structurarea proceselor psihosociale influența devine o parte importantă, fiind unul dintre factorii majori ai integrării și organizării sociale, precum și ai schimbării și progresului în societate. În sens larg, prin influență se înțelege fenomenul psihosocial care este constituit din modificarea sistemelor cognitiv-intelectuale, orientativ-atitudinale sau comportamental-acționale, acestea producându-se ca rezultat al interacțiunii dintre mai multe persoane, grupuri și organizații. În sens restrâns, reprezintă acțiunea prin care o persoană, grup sau organizație determină modificarea atitudinilor și comportamentelor unor persoane sau grupuri.
Ca mecanisme psihosociale de realizare a influenței, respectiv în schimbarea atitudinilor și comportamentelor pot fi enumerate următoarele:
Imitația: aceasta constă din reproducerea unor modele atitudinale și comportamentale oferite de o altă persoană, care contextual, posedă o semnificație specială sau ascendență socială. Acest gen de metodă este adaptată la tipul de personalitate deținut de către cel care imită. Aceasta este favorizată de ascendența socială sau afectivă a persoanei-model; eficiența recunoscută a modelului comportamental; nevoia de recunoaștere socială sau de protecție sau presiunea socială spre conformism;
Contagiunea: este caracterizată de tendința de imitare inconștinetăa unui model dominant, ce se propagă de la o persoană la alta într-un context favorabil; factorii afectivi și vectorii motivaționali sunt cei care joacă un rol important aici;
Disonanța cognitivă: cu ajutorul ei se asigură echilibrul cognitiv și afectiv, fiind necesar in situațiile în care persoana implicată se simte nesatisfăcută sau frustrată;
Persuasiunea: reprezintă modalitatea organizată și dirijată conștient de influențare a unei persoane sau grup, recurgând la folosirea unor argumente logice, susținută afectiv și motivațional, în scopul impunerii unor opinii, idei, atitudini sau comportamente care în primă fază nu erau acceptate de către cei vizați;
Manipularea: este acțiunea prin care o persoană determină un actor social (persoană, grup, organizație) să gândească și să acționeze în conformitate cu dorințele și interesele sale, uneori fiind dezavantajos pentru cel influențat;
Sistemele sociale, la toate nivelurile și în toate formele, implică o rețea de complexă de relații între persoane. Un punct important este dat de factorii care condiționează formarea relațiilor preferențiale. Cei mai importanți sunt următorii: apropierea fizică și socială, aparența fizică, similaritatea, considerația reciprocă.
Apropierea fizică: numeroși cercetători au demonstrat importanța factorilor de apropiere geografică și socială, în formarea și dezvoltarea relațiilor preferențiale;
Aspectul fizic: înfățișarea, stilul vestimentar, gestica, mimica, sunt cele care structurează prima impresie;
Asemănarea personală: prezența unor atitudini, sentimente, opinii comune facilitează nașterea unor atracții impersonale;
Valorizarea prin relație: trebuințele legate de considerație și recunoaștere socială ocupă un loc deosebit în structura motivațională a persoanei, aceasta influențând comportamentele interpersonale.
Afectivitatea reprezintă unul dintre principalii lianți ai vieții sociale, nevoia de afecțiune reprezentând unul dintre cei mai importanți factori motivaționali, de care depinde dinamica activității individuale. Profunzimea reprezintă unul din aspectele esențiale ale unei relații afective și este dată de intensitatea trăirilor emoționale ale partenerilor, sprijinul pe care și-l acordă reciproc și intimitatea raporturilor dintre ei.
Dragostea este o relație afectivă profundă, trăită la cele mai înalte cote de implicare emoțională. Trăsăturile definitorii ale dragostei sunt identificarea reciprocă, exclusivitatea relațională, întrajutorarea reciprocă și trăirea prin celălalt (Cristea, 2007).
Psihologia politică este o ramură nouă care prin înțelegerea bazelor psihologice ale comportamentelor manifestate, oferă o înțelegere mai complexă a comportamentului politic. Explicațiile tradiționale ale comportamentului politic adesea au eșuat să explice în mod adecvat cele mai importante decizii politice și acțiunile personalităților. Psihologia politică a devenit deosebit de importantă atât pentru științele politice cât și pentru psihologie, putând fi astfel explicate multitudinea aspectelor incluse în cadrul comportamentului politic.
Atât psihologii cât și oamenii de știință din domeniul politicii au devenit interesați în extinderea cunoștințelor ale problemelor de interes comun, cum ar fi luarea deciziilor în politica internă și cea externă, de către elită, conflictele, începând cu violența etnică până la războiae, genocide, terorism și comportamentele celor mai pacifiste persoane.
Psihologia politică implică explicarea a ceea ce fac oamenii, adaptându-le la conceptele psihologice, astfel încât să fie relevante pentru politică. De exemplu, psihologii au fost de mare ajutor pentru cei care studiază publicitatea negativă din cadrul politicii. Un alt exemplu este dat de faptul că psihologii adesea studiază procesul de luare a deciziilor a grupurilor (Cottam, Dietz-Uhler, Mastors, Preston, 2010).
În cadrul acestui studiu, analiza personalității a fost realizată prin folosirea unor teste cantitative, realizate de către Myer-Briggs și Sava Florin Alin. Primul a fost realizat de către Briggs Myers și mama acestuia, Katharine Briggs și este un test în care sunt analizate opt caracteristici de personalitate: extraversie, introversie, senzație, intuiție, gândire, emoție, judecată și percepție. În urma intersectării lor rezultă 16 tipuri diferite de personalitate. Acest test a avut la bază tipologia realizată de către Jung și are drept scop facilitarea înțelegerii acestuia din urmă.
În funcție de preferințele sociale o persoană poate fi caracterizată ca fiind extravertă, adica orientată spre lumea exterioară, sau introvertă, adică orientată spre lumea internă. În funcție de perceperea informației, o persoană poate fi focusată pe informațiile bazale sau preferă să interpreteze și să-i adauge un înțeles. În luarea deciziilor primul pas poate fi urmărirea firului logic și a consistenței, sau urmărirea oamenilor și a circumstanțelor speciale. În interacțiunea cu lumea externă, poate exista o preferință pentru luarea deciziilor neacceptând ulterior alte modificări sau persoana în cauză rămâne deschisă la modificări în funcție de noile informații primite (www.myersbriggs.org).
Cel de-al doilea test DECAS are la bază Modelul de personalitate Big Five de analiză a personalității, devenind una dintre cele mai bune metode, cunoscute la ora actuală (Ciucur, Pirvut, 2011). Poate fi spus că toate caracteristicile de personalitate pot fi descrise în funcție de combinarea a cinci factori, aceștia fiind:
Deschidere
Extraversie
Conștiinciozitate
Agreabilitate
Stabilitate emoțională
Pot fi desprinse următoarele informații relevante despre personalitatea celui evaluat, în urma combinării dimensiunilor de personalitate enumerate mai sus și anume:
Aspecte generale
Orientarea în viață (Deschidere și Extraversie)
Orientarea în societate (Deschidere și Agreabilitate)
Aspecte afective și de relaționare cu ceilalți
Interacțiunea cu oamenii (Extraversie și Agreabilitate)
Trăirile afective dominante (Extraversie și Stabilitate emoțională)
Reacția în situații de conflict (Agreabilitate și Stabilitate emoțională)
Reacția în situații de stres (Agreabilitate și Deschidere)
Aspecte legate de stilul de muncă
Stilul cognitiv (Conștiinciozitateși Deschidere)
Atitudinea față de muncă (Conștiinciozitate și Stabilitate emoțională)
Modul de implicare în sarcini (Conștiinciozitateși Extraversie)
Tipul caracterial (Conștiinciozitate și Agreabilitate) (www.decas.ro)
O altă parte importantă în realizarea unui profil o constituie analiza strategică. În cadrul
acestui studiu, a fost folosită analiza SWOT. Aceasta este o metodă folosită cu scopul de a identifica punctele forte, de a le îmbunătăți pe cele slabe, de a utiliza oportunitățile și a minimiza amenințările, inventat fiind de către armată.
Punctele forte se referă la ceea ce face ca o persoană să fie specială, care sunt punctele pozitive, ce o influențează și o motivează, care sunt atributele care contribuie la locul de muncă. Punctele slabe se referă la la zonele negative care necesită îmbunătățiri. Oportunitățile sunt condițiile externe pozitive, care pot avantaja persoana vizată, iar amenințările sunt condițiile negative ce nu pot fi controlate, dar care pot fi minimizate (Juneja, 2008).
Conform ultimelor cercetări (www.apa.org) președinții de succes au următoarele calități:
Muncește mai mult ca media populației
Este orientat spre atingerea scopurilor
Valorifică sentimentele oamenilor
Sunt capabili să-și susțină interesele și punctele de vedere
Există o corelție pozitivă între deschiderea la noi experiențe și succes
Își cunosc bine sentimentele
Sunt dispuși să se îndoiască de valorile tradiționale
Încearcă noi metode în realizarea sarcinilor
Sunt mai degrabă interesați de artă, decât de măreție prezidențială
Sunt asertivi
Sunt într-o oarecare măsură dezorganizați
Sunt mai degrabă extraverți
O altă părere cu privire la calitățile unui președinte de succes o are Sarver (2007) care a tras următoarele concluzii în urma analizei stilului de conducere și a stilului personal deținut de către cinsprezece președinți:
Din punct de vedere al stilului de conducere, președinții de succes au o tendință spre asumarea riscurilor, se așteaptă ca ceilalți să îi respecte și este persoana aflată la conducere. Ei cred că respectul de la cei pe care îi conduc este crucial, sunt încrezători, asertivi , cred în faptul că merită plătiți pentru munca depusă , se bucură de agitarea mediului înconjurător, sunt temuți de unii și cred că președintele este autoritatea finală cu privire la toate aspectele instituției.
Caracteristicile personale ale președinților de succes arată că aceștia iau în considerare metode alternative de educație livrare , de multe ori cum le plac oamenii care sunt diferiți, sunt văzuți ca persoane cu multe cunoștințe academice, care generează mai multe idei inovatoare, care folosesc internetul deseori, ce încalcă status quo-ul și care mențin un aer misterios.
Președinții de succes au studiile finalizate, au studii educaționale variate, au petrecut mai puțin timp în afara mediului academic și sunt mai susceptibile să vină de pe poziții non- universitare în cadrul instituției. Președinți tineri pot fi mai experimentați decât omologii lor mai în vârstă.
Metodologie
Analiza comportamentală este piesa centrală în realizarea acestui studiu. În realizarea prezentului profil psihologic au fost folosite metode cantitative și calitative, fiind sustrase informații cu semnificație psihologică relevante.
Metodele calitative de obținere a informațiilor cu semnificație psihologică folosite au fost următorele:
Studiul izvoarelor documentare
Metoda biografică
Analiza comportamentală
Analiza produselor activității
Anliza comportamentelor intra si intergrupală
Cu ajutorul studiului izvoarelor documentare au fost obținute informații cu privire la personalitatea lui Gorbaciov, fiindu-i analizată calea parcusă de-a lungul copilăriei, adolescenței, tinereții și a celor mai importante momente din perioada în care Gorbaciov s-a aflat la conducere. Au fost obținute date din autobiografiile și cărțile scrise de către acesta, precum și din articolele scrise de reporteri și persoane care i-au fost prieteni sau colegi în timpul școlii generale și a facultății.
Metoda biografică s-a bazat pe reconstituirea trecutului subiectului, a evenimentelor care au avut un impact deosebit asupra acestuia și care au contribuit la formarea persoanei din momentul prezent. Au fost folosite date obținute din discursurile și interviurile susținute de acesta, cărți scrise de parteneri și analiști politici, precum și de prieteni.
Analiza comportamentală a fost realizată prin analiza formelor statice, precum fața, prin intermediul analizei modului de îmbrăcare și a elementelor nelipsite din garderobă precum și accesoriile purtate. De asemenea aceasta a fost realizată prin descrierea privirii, formelor de manifestare în diverse situații, a gesturilor, cu alte cuvinte a limbajului nonverbal.
Studiul s-a bazat pe articolele din ziarele internaționale, cărți biografice, cercetări în care a fost analizat stilul de conducere și strategiile folosite de acesta în politica internă și externă. Au fost folosite datele furnizate de Gorbaciov, precum și de soția acestuia, de colegii de muncă, de către reporteriicare au scris cărți biografice, analiștii politici și persoane care l-au cunoscut foarte bine.
Metodele cantitative folosite în realizarea prezentului studiu au fost următoarele: analiza SWOT, realizată de către armată și care este folosit în acest studiu în realizarea capitolului analiza strategică, iar pentru măsurarea caracteristicilor de personalitate au fost folosite testele Myers Briggs și DECAS. Acestea două din urmă nu au fost aplicate direct lui Gorbaciov, ci au fost trase concluzii în baza a ceea ce a fost scris in capitolele ce il preced. Inventarul a fost elaborat de către Briggs Myers și mama acestuia, Katharine Briggs. Inventarul de Personalitate DECAS a fost realizat de către Profesorul Asociat Doctor Florin-Alin Sava, Directorul Departamentului de Psihologie din Timișoara. Licența de producere este deținută de PsihoProiect SRL.
Analiza psihanalitică are în vedere analiza parcurgerii celor opt etape ce au loc de-a lungul evoluției unei persoane și este tratată din punctul de vedere al lui Erikson. Analiza comportamentală este cea în care sunt măsurate varietatea de răspunsuri oferite la diferiți stimuli, acestea fiind extrase din articole de ziar, din cărți scrise de către diverși analiști politici, din jurnalele lui Gorbaciov, precum și a celor care l-au cunoscut.
Formarea lui Gorbaciov
Copilăria
Mihail Sergheevici Gorbaciov s-a născut într-un sat mic, numit Privolnoye și făcea parte dintr-o familie autentică de țărani. Conform lui Ruge (1993), aceast fapt îl deosebește de ceilalți conducători al Uniunii Sovietice, deoarece toți ceilalți conducători ai revoluției ruse proveneau din orașe sau așezări industriale și nu se trageau din stepele fără sfârșit ale Rusiei.
Mihail Gorbaciov s-a născut pe doi martie 1931, într-o familie cu origini mixte: ucraineană și rusă.Se poate afirma faptul că Gorbaciov a avut mai multe modele demne de urmat, iar acestea au fost: părinții lui, bunicii, în special cel din partea mamei.
Parinții săi erau Serghei și Maria Panteleevna. Mama era descrisă de către vecini, ca fiind o femeie energică, ce știa cum să răzbată în viață și să facă un tărăboi frumos, acesta fiind și talentul ei principal. De la mama acestuia a moștenit probabil tenacitatea, caracterul și echilibrul emoțional. Tatăl era descris ca fiind o personă liniștită, harnică și dispusă întotdeauna să ofere ajutor celor mai puțin experimentați. Faptul că ajuta pe oricine, indiferent de nivelul de trai al persoanei ce cerea ajutor, îi oferea lui Gorbaciov un model demn de urmat pentru atunci când avea să devină liderul Uniunii Sovietice. Unul dintre contemporanii lui Serghei, agronomul Liubenko a menționat faptul că acesta nu avea foarte multe studii, însă, în ceea ce privește parcul de mașini, avea o bogată experiență. Un alt aspect confirmat de către Liubenko dar și de către Ivan Maliko, constă în faptul că niciodată, indiferent de situație, el nu ridica tonul, nu înjura si nici nu insulta, răbdarea tatălui fiind deosebit de importantă pentru o dezvoltare armonioasă.
Un alt model pe care l-a avut Gorbaciov a fost bunicul lui din partea mamei, Pantelei Efimovici Gopkalo, ce provenea, dintr-o familie de cazaci. Cazacii au fost cei care au ocupat sudul Rusiei în secolul al XVIII-lea, sub împărăteasa Ekaterina și se spune despre aceștia că ar fi fost energici și afaceriști înăscuți. Mulți prieteni din timpul copilăriei lui Gorbaciov erau de părere că atitudinea acestuia față de viață ar fi consecința tradițiilor cazaco-țărănești, dobândite de la bunicul său. Trăsăturile principale ale bunicului Pantelei erau: autonomia în gândire și capacitatea de a lua hotărâri și de a-și asuma răspunderi, potrivit oamenilor din sat. Era un om de seamă și un țăran înstărit ce i-a ajutat pe țărani să-și păstreze și să-și lucreze pământul propriu, încercând astfel să îmbunătățească metodele de lucru ale pământului și obținerea unor beneficii pentru creșterea nivelului de trai. Ulterior, în timpul anilor de conducere, s-a observat faptul căși Gorbaciov a încercat același lucru pentru întreg poporul.
Educația religioasă a lui Mișa i-a fost facută de bunica sa, ducându-l la biserica de fiecare dată când avea ocazie,în perioada în care prigoana religioasa scăzuse din intensitate, deoarece în acea perioadă, Stalin strângea toate forțele Rusiei pentru apărarea Uniunii Sovietice. După aceea, când orice drum la biserică era periculos, mama lui a insistat să fie botezat și de asemenea ținea icoane ascunse în spatele portretelor lui Lenin și Stalin, fapt cu care soțul acesteia nu era de acord, însă aceasta, cu ajutorul sprijinului oferit de părinți, a reușit să-și păstreze obiceiurile religioase. Acest tip de comprtament probabil au fost hotărâtoare în asumarea faptului că este creștin, chiar dacă mult timp, Gorbaciov a declarat că este ateu.
Conform bătrânilor din sat, datorită faptul că Pantelei Gopkalo și-a asumat răspunderea de organizare a colhozului și de a fi președintele acestuia, oamenii din Privolnoye au suportat mai ușor decât restul țărănimii ruse anii cumpliți de foamete și de persecutare, din timpul lui Stalin. Asemenea acestuia, Gorbaciov și-a asumat ulterior rolul de aducător de pace, prin ascultarea oamenilor ce aveau nevoie de sfatul sau de experiența lui în agricultură (Ruge, 1993).
Gorbaciov a avut o copilărie dificilă în perioada în care țara se afla sub conducerea lui Joseph Stalin (www.thefamouspeople.com). Acesta a mărturisit că munca din fragedă copilărie alături de cei vârstnici i-au influențat formarea caracterului și a comportamentului. Într-una din cărțile scrise de Gorbaciov (apud www.gorby.ru), acesta spune că-și amintește faptul că în 1933 aproape jumătate din populația satului său natal a murit de foame, inclusiv două surori și un frate de-al tatălui său. Tot in anii '30, Gorbaciov (apud www.gorby.ru) își amintește că ambii bunici au fost arestați sub acuzații false, despre tatăl paternal Andrey Gorbaciov Moiseevich, știindu-se că a fost deportat în Siberia. Despre Pantelei Gopkalo se știe că a fost ținut la închisoare timp de 14 luni sub tortură și investigare. Toate acestea l-au impresionat pe copilul de-atunci și l-au maturizat de timpuriu.
Despre tatăl său, se mai știe că a lucrat ca operator la o combină de recoltare a grânelor și că în timpul războiului a primit multe medalii: Medalia pentru vitejie și două Ordine ale Stelei Roșii pentru faptul că a luptat în cel de-Al Doilea Razboi Mondial, astfel dând dovadă de patriotism (www.gorby.ru). Gorbaciov a avut astfel șansa nu numai să învețe o meserie care îi putea oferi un trai decent, ci și faptul că războiul nu poate aduce cu sine nimic bun, ci doar durere și tristețe.
Mișa a fost un elevatent, silitor, nu un tocilar, în opinia foștilor colegi. Învățătoarea își amintea că spre deosebire de ceilalți colegi, acesta era mai curios decât ceilalți, fiind sârguincios și dornic să-nvețe cât mai mult, reușind întotdeauna să ia cele mai mari note.
Un exemplu cu privire la inteligența sa sclipitoare a fost raportat de către profesoara sa de germană, Matilda Ignatenko, ce a avut multe lucruri bune de zis despre tânărul de cincisprezece ani. Aceasta a declarat căprima oară a întâmpinat-o cu o listă foarte bine elaborată cu cuvinte care păreau a fi în limba germană, dar care nu erau. Cu alte cuvinte acesta a încercat să-și dea seama dacă noua profesoară știe sau nu cu adevărat limba germană. Aceasta își amintește că a fost uimită de istețimea elevului. Ulterior, ea a aflat că Gorbaciov a fost cel care a descris-o unui prieten ca fiind o femeie cultă, ce preda perfect limba germană și pe care totodată i-a recomandat să o ia de sotie, chiar dacă era mai mare cu cinci ani decat el. Acesta a ascultat de sfatul prietenului său și câțiva ani mai târziu a luat-o de soție (Ruge, 1993). Din aceasta reiese nu numai că tânărul de-atunci avea o inteligență ieșită din comun, ci și faptul că el căpătase obiceiul să testeze abilitățile și aptitudinile celorlalți, precum și faptul că deținea o bună cunoaștere a caracterului uman.
După ce s-a întors acasă din razboi, tatăl său și-a reluat munca de odinioară și l-a învățat pe tânărul Mihail cum să lucreze cu combina de recoltare a grânelor, reușind astfel să-l responsabilizeze de timpuriu (Rosenberg, 2014). După terminarea celei de-a șaptea clasă, tatăl a insistat să-și continue studiile, acest fapt conducând la o perioadă în care Mișa a stat cu alți doi colegi cu chirie, în timpul perioadei de studii, iar în vacanțe se intorcea acasă, unde se urca pe combină (Ruge, 1993). Datorită faptului că acesta nu a renunțat și a lucrat fără pauze, Mihail a fost premiat cu Steagul Roșu al muncii la vârsta de șaptesprezece ani, dovedind astfel ca este o persoana sârguincioasă, ambițioasă și deja maturizată.
Gorbaciov nu a avut parte numai de greutăți în timpul copilăriei, ci i s-a permis, în măsura în care era posibil să se bucure și de mici plăceri, care au contribuit la formarea unei control și la dezvoltarea expresivității emoțiilor și la formarea unei bune dicții. Una dintre principalele metode a constituit-o principalul său hobby și anume urmarea unor cursuri de dramă. El a evoluat de mai multe ori pe scenă, dând dovadă de un talent natural. O dovada a generozității sale a constituit-o cumpărarea pentru copiii ce mergeau desculti, încălțăminte, cu ocazia unui tur, realizat cu teatrul în satele învecinate școlii, ocazie ce i-a oferit sansa lui Gorbaciov sa câștige bani.Între timp, el a absolvit liceul cu o medalie de argint, dovedind astfel ca poate face față cu brio atat activităților ce presupune rezistențăfizică și celor care presupun efort intelectual (www.gorby.ru).
În această etapă, conform lui Erikson, Gorbaciov a parcurs primele cinci etape de dezvoltare. În prima (0-1 an), relația cea mai importantă a avut-o cu mama lui, ea fiind cea care-l hrănește, îl îngrijește și îi oferă protecție și iubire. Din faptul că Gorbaciov era descris ca o persoană sociabilă, poate fi trasă concluzia că Gorbaciov și-a însușit foarte bine lecția în ceea ce privește încrederea, deoarece el consideră că lumea socială este un loc sigur și că oamenii sunt de încredere și iubitori. Poate fi spus de asemenea că a învățat bine și lecția despre neîncredere, exemplul cel mai relevant fiind cel cu testarea profesoarei de germană.
În cea de a doua etapă (2-3 ani) din nou poate fi afirmat că Gorbaciov și-a însușit bine lecția și anume de a deveni autonom. Despre părinții lui, cu care a avut cele mai semnificative relații, poate fi spus cu siguranță că aceștia i-au permis copilului să exploreze și să manipuleze dupa cum dorește, mediul înconjurător. Din faptul că el era descris de către profesori ca un copil sârguincios și atent, reiese faptul căacesta nu era un copil impulsiv, așa cum ar fi fost dacă părinții nu ar fi avut răbdare cu el să-l învețe.
În a treia etapă (3-6 ani), cele mai importante relații le-a avut cu întreaga familie. Probabil în această etapă a început să se facă resimțită prezența bunicilor, aceștia contribuind la dezvoltarea armonioasă, oferindu-i drept exemplu ce înseamnă să ia inițiativă și să fie responsabil. Conform lui Erikson în această etapă copilul învață să ia inițiativă fără a se simți prea vinovat. Este etapa în care părinții au responsabilitatea socială de a-l învăța pe copil să se maturizeze, dar nu într-un mod foarte brusc sau prea dur. În anii ce au urmat Gorbaciov s-a dovedit a fi învățat ce înseamnă sa iei inițiativă, el avansând în carieră prin forțele proprii și nu prin neținerea cont de ceilalți.
În a patra etapă de dezvoltare (7-12 ani),din faptul că a fost descris ca un elev premiant și care muncea alături de cei bătrâni, poate fi concluzionat că Gorbaciov a învățat cum să ducă la bun sfârșit toate însărcinările. Aici, interacțiunea cu vecinii și cu colegii de școală, precum și profesorii au fost cele mai importante.
În a cincea etapă de dezvoltare (12-18 ani) persoanele cu care putea trata ca de la egal la egal și modelele pe care acesta și le-a stabilit au fost cele mai importante. În această etapă copilul capătă identitate. Modelele, așa cum a fost scris mai sus au constituit-o părinții și bunicii, în special bunicul Pantelei. Datorită faptului că Gorbaciov a plecat de acasă spre finalul adolescentei, împins fiind de tatal lui, acesta a reușit să facă trecerea de la copil la adult. Cu toate acestea, faptul căel a fost implicat în munca pământului de la o vârstă relativ fragedă și fiindcă probabil părinții trebuie să fi fost puțin prea autoritari, Gorbaciov a dezvoltat ulterior o usoara tendință spre fanaticism. Aceasta poate fi afirmată fiindcă fanaticii cred în faptul că propria viziune este singura cale posibilă. Cu toate acestea, Gorbaciov nu a exagerat ulterior decât în luarea anumitor decizii în perioada în care s-a aflat la conducere (Boeree, Wieser, 2006). Un exemplu relevant este zicala lui de mai târziu: „Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?” (www.brainquote.com)
Tinerețea
Conform lui Erikson, în această perioadă, Gorbaciov a parcurs cea de-a șasea etapă de dezvoltare. În această etapă, Gorbaciov a învățat ce înseamnă intimitatea. Doar persoanele care reușesc să negocieze cum trebuie această etapă, vor fi capabile să iubeascăîntr-un mod matur și să lege relații de lungă durată(Boeree, Wieser, 2006).Intimitatea în acest caz s-a manifestat prin descoperirea unei tinere minunate, printre alți zeci de mii de studenți, cu originea din Siberia, si anume, a viitoarei soții Raisa Maksimovna Titorenko. Raya, pentru prieteni, era cu un an mai tânără decât Gorbaciov și era studentă la filozofie. Ea și-a câștigat dreptul de a urma cursurile la Universitatea din Moscova, datorită absolvirii în fruntea clasei, asemenea lui Gorbaciov, acesta constituind un prim motiv care i-a adus împreună. Cel de al doilea motiv a constituit-o copilăria ei, care a fost la fel de împovărată ca și a acestuia și la fel de marcată de represiunea politică (www.gorby.ru).
Gorbaciov a dat dovadă de tenacitate și de faptul că poate face față unei relații profunde, deoarece i-au luat trei luni să-i atragă atenția, pentru prima oară interactionând la un dans organizat pentru studenți (Rhodes, 2007). În memoriilesale (apud Rhodes, 2007) acesta spune că a fost impresionat deîntâlnirea cuRaisa, în schimb aceastaa fost neimpresionată, aproapeindiferentă cu privire la tânărulactivist dinComsomol(tânăr comunist), de origine din Stavropol, și care era cuunanîn spateleeila universitate. Mihaila încercat timp dedouă lunisă-i câștigeatenția.
După stabilizarea relației, se știe că aceștia se sprijineau reciproc, modelându-se unul pe celălalt, obișnuind să meargă la teatru, să citească și să poarte discuții legate de cărțile citite împreună. De asemenea amândurora le plăcea să meargă foarte mult pe jos. Raisa își aduce aminte că sentimentele nutrite unul față de celalalt erau încă de la început percepute de amândoi ca fiind normale. Amândoi au realizat că viața lor ar fi de neconceput fără prezența unuia în viața celuilalt, demonstrând că relația lor era una fuzională.
Nu erau siguri dacă relația lor va rezista, dacă mariajul va fi unul armonios, nici măcar nu s-au gândit la aceste aspecte, așa cum nu s-au gândit la aspectele financiare: moșteniri, conexiuni familiale, poziția în societate. Se aveau doar unul pe celălalt. Cei care intrau în contact cu ei au relatat ulterior că simțeau atunci când se aflau în jurul tânărului cuplu că parcă, întreaga lume începea cu ei doi (Rhodes, 2007).
Cu toate acestea, totuși, Gorbaciov nu s-a lasat orbit de iubirea ce i-o purta, și a continuat să muncească din greu, conform cunoscuților din timpul cursurilor urmate la facultate, aceștia descriindu-l ca fiind o persoanăsclipitoareși care era foarte atent în întemeierea unor bune relații cu oamenii influenți (www.yourdictionary.com). Un alt coleg îl caracterizează pe tânărul nesofisticat de la țară, student la facultatea de drept, venit din Privolnoye ca fiind o persoană romantică și inocentă, o descriere care nu se potrivește întocmai unei persoane mature. Deși în relațiile cu colegii acesta era descris ca fiind inocent, în ceea ce privește educația, cu toate acestea el a țintit cât mai sus posibil, demonstrând că are ambiții mari și totodată, că este încrezător în forțele proprii.
Aptitudinile deprinse din timpul facultății au constat în perfecționearea abilităților conversaționale și de dezbatere, acestea devenind ulterior principalele arme în cariera sa politică (Rosenberg, 2014).Fiind o persoană avidă de dobândirea cunoștințelor necesare în dezvoltarea unei cariere de succes, a intrat în contact cu savanți erudiți autentici ce i-au deschis ochii spre o lume intelectuală mai vastă. Printre personalitățile proeminente din acea vreme, s-a numarat Stepan Fyodorovich Kechekyan, profesorul de istoria gândirii juridice și politice. Datorită acestuia, Gorbaciov a luat în serios Marxismul și nu doar formula marxist-leninistă învățată pe de rost. Patruzeci de ani mai târziu, Gorbaciov menționează faptul căînainte de facultate era prins în propriul sistem de credințe, în sensul că asumpțiile nu erau puse la îndoială, totul era luat așa cum era oferit. Pe când, în timpul facultății a început să privească, să gândească lucrurile diferit, acesta fiind începutul unui lung proces de dezvoltare (Archie, 2004).
În ceea ce privește condițiile în care trăia Gorbaciov se știe că stătea alături de alți 21 de studenți (scăzând la 11 în anul doi și la șase în cel de-al treilea).Pentru un provincial născut în mijlocul foametei, ce a supraviețuit celui de-Al Doilea Război Mondial, era copleșitor să facă față noutății oferite de Piața Roșie, Kremlinul, Teatrul Bolshoi (unde a văzut prima operă, primul balet), Galeria de Stat Tretyakov, Muzeul Pușkin de arte frumoase, primei excursii cu barca pe râul Moscova, excursiilor ce aveau loc în împrejurimile capitalei, primei manifestații. O amintire decisivă pentru viitorul Secretar General și ulterior Președinte al Uniunii Sovietice (apud Rhodes, 2007) constă în faptul că vroia să-nvețe cât mai mult, fiind captivat încă de la început de cursurile predate, acestea ocupându-i tot timpul. Toate acestea spune despre el că a studiat cu pasiune și nerăbdare.
O altă responsabilitate pe care și-a autoasumat-o a fost îndeplinirea sarcinilor date de Partid, demonstrând astfel că este o persoană care se poate consacra unei îndeletniciri. Chiar dacă a studiat mult mai târziu, față de sofisticații săi colegi din Moscova, Gorbaciov și-a făcut timp să participe activ la întâlnirile stabilite de Uniunea Tineretului Comunist (Comsomol); studenții din acea perioadă amintindu-și că era aspru și dogmatic de fiecare dată când Partidul se-ndepărta de direcția prestabilită.
Monitorizarea și organizarea activităților clasei și ulterior a întregului corp ce alcătuia facultatea de drept, au contribuit la dezvoltarea unei autorități informale, aceasta contribuind la menținerea unei bune stime de sine. De-a lungul educației primite în cadrul Partidului a îndurat o modificare masivă din punct de vedere ideologic, care se presupune că a fost folosită pentru a preveni formarea unei minți critice, însă impreună cu Mlynar și cu colegii veterani de razboi, Gorbaciov dezbătea tot ceea ce se putea dezbate într-o încăpere care se presupunea că acorda intimitatea necesară, dar care nu era chiar asa (Rhodes, 2007).
În 1953 Stalin a murit, iar în Uniunea Sovietică a început o perioadă de agitație politică și intelectuală. Pentru tinerii asemenea lui Gorbaciov, ce erau activiști în partid, această perioadă a fost o provocare pentru inovare (www.yourdictionary.com). Conform lui Mlynar, cand a aflat că Stalin a murit, se afla în sala de curs împreună cu Gorbaciov. Asemenea altor sute de mii de persoane, au luat decizia de a-l vedea pe lider în sicriul său alb. Gorbaciov își aduce aminte căpână-n acel moment, nu-l văzuse pe Stalin. Pentru prima oară l-a văzut cu fața sa ca de ceară, lipsită de orice semn de viață. Acesta își aduce aminte că încerca să găsească semne de măreție, dar era ceva ce-l deranja la aspectul său, ca urmare sentimentele sale erau amestecate.
Căsătoria și primii ani de căsnicie
Nu se știe foarte multe despre căsnicia cuplului Gorbaciov, însă este cunoscut faptul că cea mai influentă persoană din viața lui Gorbaciov a fost Raisa. O primă dovadă a respectului și a iubirii pe care o purta, a constat în străduința acestuia de a strânge bani pentru cumpărarea rochiei demireasăce a fost realizată dintr-un frumoscrepitalian.Eapur și simpluarătasuperbînea" scrie Gorbaciov(apud Rhodes, 2007).
Despre nuntă se știe că a fostunasimplă, probabilspecifică studenților, cucâteva ornamente șiun minim absolutdecheltuieli. După cum prevedealegea sovietică, ceremonia a constat într-oscurtăîntâlnirecu oficialiisovieticinumițioficial,care aveau rolul de a oficiacăsătorii. Dupăfinalizarea formalităților, aproximativ30deprieteni ai cupluluiau sărbătoritmodestîntr-un colțalsăliiunde se mânca și se dormea. Nu a avut loc niciolună de miere, deoarece nu existau bani (Editors of TIME Magazine, 1988).
Despre Raisa Maximovna se mai știe că și-a însoțit soțul în timpul călătoriilor și pare să fi fost unul dintre oamenii în care Gorbaciov și-a pus cea mai mare încredere. În timp ce Mihail va fi ținut minte pentru prăbușirea URSS-ului, Raisa va fi ținută minte pentru abordarea modernă și pentru consilierea soțul ei în timpulcapitolului critic de încheiere al Războiului Rece (Watson, 2000).
După absolvire Universității, Mihail Gorbaciov a fost trimis în Stavropol ca avocat, unde cuplul Gorbaciov a primit o cameră într-un apartament comunal, apartamentul fiind împărțit cu alte familii.Întrebată desprecumse simteînrolulsoțieiunuilider de partidsus plasat, RaisaGorbaciov oferea informții cu privire la schimbările apărute în viața de zi cu zi declarând următoarele: "Tentațiaputeriia însemnatpentrumine o alarmășinoi grijiîn legătură cumuncasoțului meu, în plus față degrijile obișnuite din viața profesională șifamilie. Mai întâi a venitpreocuparea noastrăcomună,desigur, pentruafaceriledin regiune. Darnouasituație a schimbat viața noastrăîntr-o anumitămăsurădintr-un altpunctdevedere: s-a îmbunătățitsituația financiară afamiliei, au fost furnizate oportunitățimai bune pentrutratamente medicale și s-a extins cercul de contacteși de cunoștințe. Înianuarie 1957RaisaGorbaciova dat nastere unicei lor fiice,Irina(www.gorby.ru).
Ascensiunea în carieră
În ceea ce privește ascensiunea în carieră a celui ce avea să devină ultimul lider al Uniunii Sovietice se știe că a avut loc într-un ritm accelerat. După absolvire acesta s-a întors în regiunea sa natală, în orașul Stavropol. Din moment ce el avea o diplomă în drept și cu experiența practică acumulată la primul său loc de muncă în cadrul Procuraturii din Moscova, i-a fost asigurat un loc de muncă în cadrul biroului procurorului regional al Stavropolului.Cu toate acestea, lui Gorbaciov nu i-a luat mult timp pentru a-și da seama că nu-i place ceea ce face, în concluzie el a stat doar zece zile timp în care a scris soției sale (care se afla la momentul respectiv încă la Moscova, ajungândulterior în Stavropol), că lucratul în biroul procurorului nu este pentru el.
Fiind o persoană ce trece la acțiune în momentul luării deciziei, ela contactato parte dintre persoanele cunoscute din Comsomol și ca urmare a experienței sale în cadrul acestuiai-a fost oferit postul de șef adjunct al departamentului de propagandă și dezbatere în organizația regională a Comsomolului. Astfel a început cariera lui Gorbaciov ca politician cu normă întreagă (Brown, 1996).
Sarcina sa a constat în convingerea tinerilor să devină cetățeni model șisă lucreze într-un mod eficient. Acest fapt a implicat efectuarea unor drumuri în partea rurală, în niște locuri unde nu existau magazine de unde puteau fi cumpărate alimente sau unde să existe posibilitatea închirierii unei camere pentru noapte.Supraviețuirea a depins de multe ori de generozitatea oamenilor întâlniți sau de noroc. Un lucru ce arată că Gorbaciov deținea o bună capacitate de a însufleți o mulțime consta în faptul că încă din acei ani el reușea să-i facă pe ascultători să acorde o mare atenție fiecărui cuvânt spus, deși rândurile din spate mestecau semințe de floarea soarelui (Schmidt-Häuer, Tauris, 1986).
Dezvoltarea abilităților conversaționale și a artei persuasiunii au avut loc în această perioadă, fiind un oficial implicat în munca ideologică și de propagandă așa cum era Gorbaciov. Acest loc de muncă a constituit perioada de ucenicie a lui Gorbaciov ca politician, ucenicie ce a contribuit ulterior la reușita impresionării pubicului din Vest, mai degrabă decât a celei din țara sa. Din moment ce Comsomolul, chiar și în epoca lui Hrușciov, era o școală de politică, care a produsmulțibirocrați sovieticilipsiți de creativitate,este uimitor faptul că Gorbaciov cucreativitatea sa înnăscută ce a fost fortificată și îmbunătățităîn anii de facultate a avut posibilitatea să și-o folosească în timpul carierei sale politice. Astfel el a demonstrat căaceastă abilitate a fost chiar mai importantă decât natura activității desfășurate.
Multe dintre competențele politice și atributele necesare pentru o carieră de succes într-un sistem politic relativ liber sunt diferite de cele necesare pentru succes pe un post cu un nivel ridicat de autoritate. Gradul de receptivitate a opiniei publicediferă de la un caz la altul. Abilitățile necesare în dezbatere și capacitatea de a vorbi in public, la modul general, sunt, în mod clar, mai importante într-o democrație, dar prea puțin importante în sistemul politic sovietic nereformat. Gorbaciov a demonstrat că deține mai curând aceste calități, de aceea s-a centrat ulterior pe reforma statului, mai degrabă decât pe respectarea vechilor moduri de conducere. O mare parte din timp, oamenii aflați la putere nu erau niște persoane cultivate, însă chiar și-așa, unele atribute eraude valoare pentru politicienii din perioada regimurilor autoritare și pluraliste deopotrivă. Acestea includ inteligența, capacitatea de a te înțelege cu oameni ce aveau opinii diferite, precum și noroc.
O dovadă a inteligenței lui Gorbaciov a fost oferită de către Andrei Saharov, acesta fiind unul dintre cei mai mari oameni de științăai Uniunii Sovietice, precum și unul dintre cei mai faimoși dizidenți, cu alte cuvinte, un judecător rigurosal acestui atribut. Saharov, care fusese exilat a declarat că se pare că țara lor avea noroc, deoarece noul lider este inteligent. Când Saharov a purtat prima discuție față-n-față cu Gorbaciov, el nu și-a schimbat părerea cu privire la evaluarea inițială, evaluându-l ca fiind o persoană inteligentă, stăpână pe sine și ager în conversații.
Gorbaciov nu este doar o persoană inteligentă ci și una sensibilă, sclipitoare și în căutare de surse noi de inspiratie, în opinia directorului Institutului Statelor Unite și Canada, Georgy Arbatov, care l-a întâlnit prima dată pe Gorbaciov în a doua jumătate a anilor 1970. O altă calitate deținută de Gorbaciov este receptivitatea, conform lui Arkady Shevchenko, diplomatul sovietic cu cel mai înalt rang. Observații similare au fost făcute de către mulți alți interlocutori cu care a intrat Gorbaciov în contact, atât înainte, cât și după ce a devenit lider sovietic, deși sovietologiștii din Vest erau gata mereu să-l descrie pe Gorbaciov ca fiind un individ aflat cu puțin peste media indivizilor rezultați din sistemul nomenclaturist.
Cel de-al doilea atribut menționat mai sus, capacitatea de a stabili o relație personală cu diferite tipuri de personalități și cu oameni cu o varietate largă de opinii politice, a fost una dintre calitățile pe care Gorbaciov a demonstrat că le deține în arena internațională în timpul anilor în care s-a aflat la putere, mai exact, atunci când a stabilit relații personale excelente, nu numai cu personalitățile proeminente social-democrate ca Willy Brandt, Francois Mitterand, și Felipe Gonzalez, dar, într-un moddestul de izbitor, cu cei mai importanți politicienii conservatori din Vest – George Bush, Helmut Kohl, Margaret Thatcher, și chiar Ronald Reagan. Drept urmare nu este de mirare că înainte de1985, Gorbaciov a fost capabil să atragă sprijin și simpatie din partea politicienilor din diferite părți ale spectrului politic din cadrul Partidului Comunist Sovietic și anume: conservatorii din cadrul partidului reprezentat de influentul Mihail Suslov, reformatorul Yuri Andropov, și de asemenea membrii de partid așa numiți liberali, Eduard Șevardnadze și Alexander Yakovlev.
Norocul a fost o constantăîn viața lui Gorbaciov, până ce și-a dat demisia din postul de președinte și a fost datorat în mare parte locației în care și-a desfășurat activitatea. Stavropolul natal – în care, conform soției lui, el sa întors în mod voluntar din Moscova– este una din cele mai bogate zone agricole din Rusia, drept urmare a fost mai ușor pentru Gorbaciov, ca prim-secretar al partidului regional, să obțină rezultate bune în acel loc decât în orice altă parte a țării în care s-ar fi aflat. Este posibil ca un element și mai important care a condus la succesul în carieră să constea în faptul că în Stavropol se regăseau o serie de spa-uri, unde membrii Biroului Politic se duceau din când în când și Gorbaciov avea datoria (în calitate de șef local de partid) de a se întâlni cu acești vizitatori sus plasați, având posibilitatea de a face o impresie bună.
Unul dintre avantajele oferite de Stavropol a constat în faptul că în timpul anilor lui Brejnev, el a reușit să-și păstreze independența caracteristică personalității lui. În Stavropol el și-a autoimpus să intre în contact cu cât mai mulți oameni, reusind astfel sa stea conectat la nevoile comunitatii.
Promovarea lui Gorbaciov atât în cadrul Comsomolului cât și în Partidul Comunist peteritoriulStavropolului a fost rapidă conform standardele din acel timp, deoarece în epoca Brejnevistă stabilitatea cadrelor a fost ridicată la rang de virtute (Brown, 1986). O inițiativă avută de-a lungul avansării în carieră a constat în inițiereaunui club de discuții, o noutate de nemaiauzit și a prezidat toate reuniunile care au avut subiecte legate de cultură. A dat dovadă de fermitate, prin faptul că oricine îndrăznea să conteste metodele existente era desigur, pus la pământ. Însă, aici Gorbaciov a avut posibilitatea să-și afișeze încrederea în sine care se afla în plină dezvoltare și cu ajutorul educației formale i s-a oferit muniția necesară pentru a câștiga toate discuțiile.
Cu ocazia avansării și ca urmare a dedicării sale și a corectitudinii, Gorbaciov a avut ocazia de a studia stilurile prim-secretarilor existenți la acea vreme. Unul dintre acestia a fost Lebedev, un maestru mobilizator care ar fi ridicat și morții din mormânt pentru a recolta grânele.
Un moment de cumpănă a educației politice a lui Mihail Gorbaciov a reprezentat Congresul Partidului ce a avut loc pe data de 22 octombrie 1961. A fost prima sa experiență politică de mare anvergura ce-l implica pe Hrușciov, acesta din urma fiind la momentul respectiv în plină cădere în disgrație. Atitudinea lui față de Hrușciov a fost întotdeauna ambivalentă. Pe de o parte Hrusciov a fost cel care a înfruntat curentul Stalinist și cel care a generat primele mișcări ale căror efecte aveau să se facă cunoscute doua decenii mai târziu. Pe de altă parte, el nu a încercat să ajungă la rădăcina problemei și a fost de multe ori arbitrar în procesul de luare a deciziilor (McCauley, 2000).
Gorbaciov este un barbat ingrijit in opinia superiorului sau, Kulakov. Tot acesta considera ca Gorbaciov, arăta mai curând ca un funcționar cultural din Moscova decât ca un secretar provincial.
Per total, el a fost o persoana activă, ce efectua frecvent inspecții, mai mult decat le-ar fi placut oficialilor ce-i avea in subordine. Pentru că el i-a împins de la spate, pentru că a verificat personal punerea în aplicare a rezoluțiilor și deoarece i-a tras la răspundere pentru activitățile desfășurate pe oficialii locali, el a avut o reputație ca fiind o persoană severă.
Din ceea ce s-a menționat mai sus pot fi deduse trei calități care stau la baza caracterului său: el a fost un experimentator curajos, observa imediat opoziția și își știa limitele puterii sale, cu alte cuvinte el s-a dovedit un destul de bun tactician pentru a-și atinge obiectivele sale, fără a-și afecta perspectivele de avansare în carieră (Schmidt-Häuer, Tauris, 1986).).
Sub Andropov a apărut ca mâna dreaptăa secretarului general, care avea rolul de a prezida adesea ședințele Biroului Politic, în lipsa liderului partidului atunci cand era bolnav. Sub Cernenko, Gorbaciov din nou a stat de multe ori în locul liderului mult prea bolnav pentru a-și îndeplini atribuțiile, devenind astfel implicit cel de-al doilea secretar al partidului.
Nu a existat nimic concret în cariera profesională a lui Gorbaciov care să sugereze că el urma să se transforme într-un reformator îndrăzneț și dinamic. Dacă ar fi existat, in mod sigur avansarea sa în carieră, ce a avut loc în cea mai mare parte sub conducerea lui Brejnev, ar fi fost imposibilă. În timpul erei Brejnev ca să poți pătrunde în sistem trebuia să respecți cu strictețe regulile, inițiativa fiind dezirabilă numai în cantități suficient de mari pentru a demonstra un grad de competență. Cu alte cuvinte, unul din talentele indispensabilelui Gorbaciov a fost capacitatea sa de a induce în eroare colegii și superiorii săi, astfel putând să urce pe o scara alunecoasă. Încă de timpuriu, se pot vedea semne ale originalității și trăsături fine de independență pe fondul închis din cariera unui birocrat de succes al Uniunii Sovietice. În Stavropol el s-a facut cunoscut prin faptul că ieșea si vorbea cu oamenii de pe stradăși fiindcăfăceavizite la fața locului la ferme, fabrici și alte instituții aflate sub jurisdicția sa. El a fost influențat de spiritul reformist al erei Hrușciov, la începutul carierei sale. Ca șef de partid din Stavropol, Gorbaciova experimentat diverse modalități de îmbunătățire a eficienței la fermele colective, permițând țăranilor să-și organizeze liber munca lor și i-a încurajat.
O dată revenit la Moscova, Gorbaciov a devenit parte a grupului reformist colectat de Andropov în jurul lui (Kort, 1996).Ulterior, cu ajutorul lui Andropov, Gorbaciov a devenit cel mai tânăr membru al Biroului Politic. (Ringer, 2006). La scurt timp după ce a devenit membru cu drepturi depline al Biroului Politic, Gorbaciov i-a invitat pe Andropov și soția lui la cină, din moment ce locuiau în vile învecinate. Andropov a refuzat și l-a informat pe Mihail Sergheevici că el nu putea să se întalneascăîn particular cu un alt membru al Biroului Politic, deoarece șeful putea să audă și putea crede că cei doi au conspirat împotriva lui. Acest lucru a fost un episod revelator și a subliniat faptul că politica sovietică era de fapt o politică personală și că fiecare era pentru sine, de aceea Gorbaciov deși este posibil să fi avut mai multe idei luminoase cu privire la modul de îmbunătățire al agriculturii, acestea nu au putut fi puse în aplicare deoarece zonele de interes se aflau sub patronajul unei alte persoane(McCauley, 2000).
Încă de când a fost transferat din Stavropol la Moscova, i-a crescut influența și domeniul de aplicare din ce în ce mai mult asupra economiștilor, sociologilor și cercetătorilor în economie, cum ar fi Abel Aganbegyan, Tatyana Zaslavskaya și Piotr Bunich și a institutelor regionale (precum Novosibirsk) comunale (Schmidt-Häuer, Tauris 1986).Dar chiar și-asa toate aceste întruniri aveau loc într-un cadru pe care Gorbaciov l-a depășit cu siguranță. Cel mai evident aspect legat de evoluția sa politică remarcabilă ce poate fi menționat constă în faptul că, înainte de a deveni Secretarul Genereal al Uniunii Sovietice Mihail Gorbaciov a avut inteligența și capacitatea de a se adapta si de a transcende limitele sovietice convenționale. După aceea, posibilitatea de a-șiexercita puterea, realizarea enormității problemelor cu care se confruntă țara sa, și curajul de a le face față acestora au catalizat potențialul său și l-au transformat într-un om politic de talie internațională și de o importanță istorică autentică(Kort,1996).
Preluarea puterii ca Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
Alegerea sa ca secretar general, după câteva manevre în spatele scenei, a fost sprijinită cu entuziasm de către Biroul Politic îmbătrânit. La nominalizarealui Gorbaciov, ministrul de Externe, veteranul Andrei Gromyko a subliniat că acesta are un zâmbet frumos si dinți de fier.
Inainte de a ajunge pe postul de Secretar General, Gorbaciov și soția sa, Raisa au avut ocazia de a vizita și de a învăța despre Occident. Aceste experiențe l-au făcut pe Gorbaciov să se simtă destul de confortabil în preajma occidentalilor și totodatămai pregătit decât liderii anteriori în încercarea de a împrumuta metode atât din Statele Unite cât și din Europa de Vest (Kort, 1996).
Conform scrierilor lui Cherniaev (1993), la prima întâlnirea cu Margaret Thatcher, Doamna a adus numai complimente și s-a comportat într-un mod fermecător. Gorbaciov fiind o persoană extrem de bine educată a răspuns în același fel. Aparent, ea nu vroia doar să efectueze politică cu ajutorul fizicului ei placut, ci vroia să-lutilizeze pe Gorbaciov pentru a obține tot ce se putea mai bun de la Kohl, Mitterand și chiar Reagan însuși.
Kohl, Shultz, Mitternad, Thatcher și ceilalți au observat faptul că Gorbaciov avea obiceiul să-i angajezepe toți într-o conversație și nu să citeascădintr-o foaie de hârtie. Pentru ei, ca și pentru toți cei care au fost la înmormântarea lui Chernenko, a fost un semn de inteligență, competență, și cunoștințe, cu o mare dorință de modernizare a societății.
La o săptămână, oamenii erau în continuare fericiți si mulțumiți de noul lider. Un șofer de-al lui Gorbaciov a spus că el și prietenii lui sunt bucurosi că un bărbat adevărat a venit la putere. El a adăugat căpentru a guverna o astfel de țară, trebuie sa fii la fel de sănătos ca un cal, ceea ce putea fi afirmat cu certitudine despre Gorbaciov.
Și intelectualii au declarat că se vede că Gorbaciov este o persoana educată, inteligentă, fiind împotriva prefăcătoriei și care urăște prcaticarea cultului. Între timp, Gorbaciov se confrunta cu o mare varietate de probleme: știința și tehnologia atinseseră noi frontiere în întreaga lume în timp ce în propria țară erau în urma cu vre-o zece, treizeci de ani, agricultura era în dezordine, iar leadershipul era nefolositor, inclusiv a celor ce-l înconjurau.
Și intelectualii au declarat că se vede că Gorbaciov este o persoana educată, inteligentă, fiind împotriva prefăcătoriei și care urăște prcaticarea cultului.. Presa vorbea despre deciziile Comitetului Central în plen si nu despre cele ale secretarului general, ca urmare a deciziei luate de Gorbaciov de a responsabiliza comitetul. La secretariatul, pe care el însuși îl conducea, a vorbit împotriva ostentației, birocrației și vorbitului excesiv.
Evident a fost faptul că el avea mari așteptări de la ceilalți deoarce, el a spus că trebuie să muncească cu toții din greu, oferindu-se drept exemplu.Gorbaciov avea un program strict pe care și-l autoimpunea lucrând chiar și în zilele de sâmbătă. Deoarece dorea să aibe în jur politicieni care să își știe meseria și care să aibe viziuni asemănătoare cu cele proprii, el a abolit două departamente din cadrul Comitetului Central și a lichidat numeroase comisii ale Biroului Politic, în China, în Afganistan, în Orientul Mijlociu, pe motiv de contra-propagandă în Polonia, demonstrând astfel că știe să își aleagă oameni care să-l sprijine și care să îi pună în aplicare deciziile.
El își exprima poziția proprie cu privire la ceea ce trebuia făcut, atunci când îi dădea lui Andrey Gromyko Andreevici (Chernyaev, 2000), ministrul de externe în perioada 1957-1985, și președintele Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice între1985-1988 (www.britannica.com), misiuni de îndeplinit. Din ce în ce mai des îl punea pe Ponomarev responsabil de diferite probleme externeși nu pentru că el îl credea foarte competent pe Ponomarev, dar ca să-l încunoștințeze pe Gromyko că există un grup în cadrul Comitetului Central capabil de a da secretarului general o a doua opinie, acesta fiind un indiciu al faptului că monopolul lui Gromyko se încheiase.
La acea vreme Gorbaciov încă credea că, în ansamblu, totul era de fapt bine, că doar trebuiau aduse îmbunătățiri și intensificări (Chernyaev, 2000).Gorbaciov, în conformitate cu Breslauer (2002), a căutat să transforme sistemul într-un grad mai mare chiar decât Hrușciov. În timpul campaniei sale, el a permis ca domeniul de aplicare al criticii permise să se ridice la un nivel fără precedent. Deși el se temea că critica excesivă a trecutului stalinist l-ar putea submina din punct de vedere politic, el a avut foarte mult curaj si a încurajat intelectualitățile ce-l critica să meargă în paralel cu inovațiile sale doctrinare și să dezvolte o critică sistematică a problemelor curente. Critici publice extinse, spera el, va stimula inițiativa tinerilor educați, să fie expusă obstrucționarea birocraticăși să construiască legitimitate pentru o politică ce se afla în curs de dezvoltare. Aceastăcritică avea rolul de a construi, de asemenea, o metoda electorală urma să-l sprijine pe Gorbaciov din punct de vedere politic și prin care acesta putea să-i intimideze pe cei care aveaposibilitatea să reacție prin împotrivire.
O altă persoană care își aduce aminte despre liderul politic este Palazcenko. Conform acestuia, când a fost pentru prima oară în biroul lui Gorbaciov a interpretat remarcile sale unui reporter indian ușor uimit. Conform acestuia el l-a văzut pe Gorbaciov ca fiind un om plin de viață și dinamic, bine informat, ce dădea răspunsuri rapide la întrebări și într-o manieră neimpunătoare, lipsită de aroganța cu care era obișnuit. Răspunsurile sale nu conțineau niciorevelație și erau mai mult sau mai puțin ceea ce se aștepta să răspundă. Un lucru era imposibil de negat și anume că Gorbaciov știa cum să se facă plăcut.
O altă dovadă a modestiei sale a constat-o faptul că atunci când reporterul i-a cerut lui Gorbaciov să-i spunădacă era adevărat că într-o anumită măsură, el își datora ascensiunea în carieră ca urmare a sprijinului lui Andropov, el ar fi putut profita de acest fapt, dar nu a făcut-o ci doar a spus, da și că în perioada în care a lucrat cu Andropov a învățat multe de la el, dar că, de asemenea, de-a lungul timpului s-a intersectat și cu alți lideri de partid, cum ar fi Brejnev și Suslov. Mai târziu, de asemenea, Gorbaciov nu a încercat să exploateze atitudinea oamenilor față de predecesorii săi. Așa cum s-a aflat mai târziu, președintele francez Francois Mitterand, a remarcat după prima sa întâlnire cu Gorbaciov, că nu trăgea gloanțe ieftine în Brejnev sau Cernenko, ci el chiar înțelegea că sistemul era cel care trebuie să fie reformat.
Câteva săptămâni mai târziu, premierul indian Rajiv Gandhi a sosit pentru prima oară în vizită la Moscova. Acesta a fost, de asemenea, prima vizită a unui lider extern al Uniunii Sovietice, sub noua conducere. În cadrul convorbirilor oficiale, numai Gorbaciov și Gandhi au vorbit, păstrând aproape notele lor pregătite și spunând toate lucrurile standard necesare.
La prima întâlnire avută cu Gandhi, Gorbaciov, uneori se lansa în explicații lungi, bâjbâind după cuvântul potrivit și dădea impresia că gândește cu voce tare. Cu toate acestea sentimentul trăit era că Gorbaciov și Gandhi au avut lucruri în comun la un nivel mult mai profund. Nu și-au spus-o niciodatăîn atât de multe cuvinte, dar Palazcenko crede că s-au simpatizat reciproc pentru ca fiecare erau lideri ale unor țări extrem de dificile, doi oameni al căror succes nu era asigurat.Ideea lui Gorbaciov legat de importanța valorilor umane universale aflată cu mult peste lupta dintre clase sau ideologie nu evoluaseră încă într-un concept pe scară largă, dar lua deja contur o formă, ca urmare a influenței exercitate de ideile lui Gandhi care a spus că vroia să aducămoralitatea și politica împreună.
Gorbaciov avea încredere în Rajiv Gandhi. El i-a împărtășit propriile planurile, ideile sale, inclusiv unele care nu luaseră încă forma finală și chiar și îndoielile sale. S-au întâlnit uneori atunci când treceau prin momente dificile și discuțiile lor păreau să le dea puterea să meargă inainte, de a persevera în fața problemelor, șocurilor și trădărilor.
Primul pas al lui Gorbaciov, după accederea la putere și pe care toată lumea și-l amintește a fost de a începe o campanie antialcool. Aproape toată lumea este de acord că aceasta a fost prima greșeală a lui Gorbaciov, începândpe picior greșit cu ceva care nu era atat de presant și că astfel a ruinat baza de buget de-a lungul acestui proces. Presiune populației a fost masivă. Mass-media era plină de articole în care se cerea aplicarea unor măsuri drastice și uneori chiar se cerea interzicerea consumării alcoolului și nu toate dintre ele au fost orchestrate de către autorități. Scriitori proeminenți si respectați, academicienii și medicii au înfricoșat publicul cu avertismente de pericol pentru supraviețuirea genetica a națiunii și au cerut ca ceva să fie făcut (Palazcenko, 1997).
O dovadă a rigidității maifestate uneori în luarea deciziilor, a fost atunci când directorul adjunct al Gosplanului a sugerat să nu fie tăiată imediat sursa de venituri din vânzarea alcoolului deoarece nu ar fi posibilă acoperirea golului de cinci miliarde de ruble, moment în care, Gorbaciov l-a întrebat dacă vrea să construiască comunismul pe vodcă (Chernyaev, 2000). O dovadă a negândirii planului până la capăt a constat în faptul că în timpul procesului nimeni nu s-a gandit cum să cârpeasca golul bugetar. Cu toate acestea presa s-a plâns în continuare că nu este de ajuns ce s-a făcut pentru a lupta împotriva alcoolismului (Palazcenko, 1997).Pentru un an sau doi s-au observat niște schimbări, dar apoi problema s-a agravat. Consumul de alcool s-a dublat de atunci. Din argumentele lui Gorbaciov poate fi spus că el a privit campania anti-alcool, ca parte a luptei pentru supraviețuirea comunismului (Chernyaev, 2000).
Prin numirea celor care îi erau loiali, în poziții-cheie Gorbaciov a avut, fără îndoială, drept scop consolidarea puterii sale. Dar acest lucru nu pare a fi fost singurul motiv din spatele multitudinii schimbărilor. Gorbaciov a avut, de asemenea drept scop înlocuirea politicienilor îmbătrâniți, a oficialilor ineficienți și a conservatorilor cu persoane mai tinere, mai eficiente, orientate spre reformă (Kimura, 2000).
Caracteristicile de funcționare și remarcabile ale lui Mihail Gorbaciov
Viața de Familie
Odată cu alegerea lui Mihail Gorbaciov ca Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, viața cuplului s-a schimbat radical. Ca soție de șef al statului, Raisa l-a însoțit pe soțul ei în toate călătoriile sale interne și externe. Pentru prima dată în istoria sovietică Raisa Gorbaciov a fost cea care a schimbat imaginea tuturor ieșind din umbră. Însă aparițiile sale publice, pe lângă soțul ei ca Prima Doamnă au fost considerate ca fiind controversate de catre oamenii obișnuiți, ce erau atenți în primul rând la îmbrăcămintea pe care o purta în public. Într-un interviu Raisa Gorbaciov a spus că există oameni pe care îi cunoaste și care sunt interesați de partea exterioară a vieții sale, că aceștia chiar o invidiază – pentru hainele de pe ea și îmbrăcămintea de la întrunirile oficiale, dar nu acestea sunt lucrurile pe care ea le aprecia. Pentru ea importante erau ajutarea din cât mai multe puncte de vedere a soțului ei (www.gorby.ru). Activitățile sale au fost imediat acceptate în Occident, dar au fost subiectul multor critici în Uniunea Sovietică (Smith, 1999).
În memoriile sale, Mihail Gorbaciov a scris că principalul lucru care i-a legat a fost căsătoria lor, dar, de asemenea și opiniile lor comune despre viață, amândoi valorizândprincipiul egalității. Însă, când Gorbaciov a ajuns la apogeul puterii, acest fel de atitudini l-au adus în conflict cu două forțe puternice: primul a fost cu aripa conservatoare a Partidului Comunist Sovietic, determinatăsă-și apere poziția și privilegiile sale împotriva reformei și cea de a doua și totodată, probabil, o și mai mare forță a fost dată de codul tradițional și rigid patriarhal de comportament rus în care femeile erau rareori văzute,și auzite aproape niciodată.
Așa cum Gorbaciov a observat tot în memoriile sale(apud Smith, 1999), în societatea sovietică nu a existat o tradiție de acordare Primei Doamne un statut special. Nici măcar Nadezda Krupskaia, soția agresiv ideologică a lui Vladimir Lenin, fondatorul statului sovietic, nu a căutat să funcționeze ca o primă doamnă în sensul modern.
În țări străine personalitatea Raisei Gorbaciov a trezit un mare interes și admirație. În 1987, revista britanica Woman’s Own a numit-o pe Raisa Gorbaciov Femeia Anului; Fundația Internațională Together for Peace a premiat-o pe Raisa Gorbaciov cuPremiul de Pace pentru Femei; în 1991, ea a câștigat premiul Doamna Anului. În ochii comunității mondiale Raisa Gorbaciov a fost întotdeauna un asociat al președintelui sovietic și solul de pace (Smith, 1999).
O altă călătorie în străinătate care arăta încă o dată că cei doi erau de nedespărțit a avut loc în iulie 1989, când Raisa și Mihail Gorbaciov se regăseau la dineul privat oferit de cuplul Ceaușescu, acesta având loc la reședința Primăvara de pe pitorescul lac din București. La acea vreme Mihail Gorbaciov era bine informat despre starea lucrurilor din România: faptul că țara era adusă la sapă de lemn, iar poporul era disperat de lipsa celor mai elementare produse, de cozi nesfârșite după alimente, de teroarea securității și represalii dure în urma manifestării nemulțumirii. Una din responsabilitățile însoțitorilor lui Gorbaciov consta în înmânarea acestuia a unor materiale analitice ce vizau starea lucrurilor din țara ce urma a fi vizitată. Acestea erau citite atent de Gorbaciov înainte de fiecare vizită și întâlnire a sa. Nu a constituit o excepție nici întrevederea de la reședința “Primăvara”.
În cadrul întâlnirii, Ceaușescu încerca să-l convingă pe Gorbaciov cât de reușită era experiența de construcție a socialismului în Romania spunând că și-a achitat înainte de termene toate datoriile externe, că a rezolvat problema asigurării fiecărei familii unei locuințe, că a realizat cel mai democratic model de autoadministrare muncitorească și multe altele. Acesta era dornic să-i ofere musafirului din Kremlin o lecție despre ce și cum trebuie acesta să facă, dacă într-adevar dorește să-i readucă Uniunii Sovietice rolul și importanța de altă dată, conform spuselor lui Ceaușescu, invocând exemplul Romaniei în soluționarea problemelor economice și sociale.
Reactiile lui Mihail Gorbaciov au fost dure și încărcate emoțional. Acesta i-a spus că știe foarte bine situația din propria țară cât și pe cea din România. Cu cât mai serioase și argumentate erau replicile și comentariile lui Gorbaciov, cu atât mai vehementă și plină de reproșuri devenea pozitia lui Ceaușescu.
În această discuție aprinsă, singura cea care a îndrăznit să intervină a fost soția lui Gorbaciov, Raisa, spunăndu-i: “Mihail Sergheyevichi, calmează-te, doar știi cu cine ai de-a face…”(Ciobanu, 2003, p. 7).Acesta este un moment în care soția lui a reușit să-l calmeze adresându-i câteva cuvinte și din care poate fi dedus că dacă au existat momente în care Gorbaciov s-a pierdut cu firea, simpla prezență a soției i-a readus calmul și posibil echilibrul necesar desfășurării îndatoririlor pe care le avea ca secretar general.
O altă experiență care trebuie să fi fost cutremurătoare pentru cei doi a fost lovitura de stat din august 1991 împotriva lui Mihail Gorbaciov. Ținut sub arest împreună cu familia în dacha prezidențială din Foros (Crimea), persoana cea mai afectată a fost Raisa căreia i-a fost teamă pentru viața celor dragi. Ca urmare a stresului psihologic aceasta a avut mici probleme de sănătate, cauzând întunecarea vederii și o tulburare de vorbit.
Preocupările celor doi de după demisia lui Mihail Gorbaciov din postul de Președinte a URSS-ului în decembrie 1991, la început s-au limitat la scrierea unor cărți de către Mihail si la verificarea faptelor și cifrelor de către Raisa. Conducerea Clubului Raisa Maksimovna a fost preluată după moartea acesteia de catre Irina M. Virganskaya, fiica Raisei si a lui Mihail Gorbaciov, continuând activitatea ținând coferințe, organizând evenimente de caritate și obtinând suport pentru proiecte sociale (www.gorby.ru).
Raisa Gorbaciov a avut mulți suporteri pe măsură ce își croia propriul drum, dar au existat tot timpul sprâncene ridicate într-o parte sau alta cu privire la aproape toate inițiativele sale. Unele critici erau personale, dar multe dintre ele și-au avut proveniența la oponenții perestroikăi și glasnostului, piesele centrale ale politicii soțului ei.
Întrebări au fost puse atunci când ea-și însoțea soțul peste hotare și când apărea cu el în public acasă. Un exemplu care revelează opinia publica a fost atunci când aceasta i-a atras atentia soîțlui asupra unui copil în timp ce acesta se afla la o întrunire cu oamenii de pe stradă, iar cei de față au fost scandalizați opinând că o soție nu-i indică soțului la ce să fie atent, mai ales în public (Smith, 1999).
Aparențele exterioare ale căsătoriei lui Gorbaciov l-au identificat, de asemenea, ca o persoană mai degrabă ghidatăpe plan exterior decât intern. În opinia lui Boris Elțin rolul Raisei în ridicarea și căderea soțului ei nu ar trebui subestimat, ea fiind descrisă ca o femeie ambițioasă și inteligentă ce părea să exercite o influență puternică asupra lui Gorbaciov în toate problemele, inclusiv în activitatea de zi cu zi de guvernare. Elțin declara că atunci când Gorbaciov venea acasă de la locul de muncă, Raisa obișnuia să-l întâlnească la ușă și să-l ia la o plimbare, el obișnuind să-i povesteă tot ce a facut în ziua respectivă, literalmente minut cu minut. Elțin a spus că toate aceste informatii le deținea de la paznicii locuinței. El a scris de asemena că soția lui Gorbaciov nu era doar informată ci era pusă-n tema cu absolut tot ce se întâmpla.
Gorbaciov nu a ascuns niciodată greutatea pe care au dat-o sfaturile soției sale, numind-o șeful celulei de partid a familiei. Părea să fie o soție de politician perfectă, dar proeminența ei socială nu era în acord cu obiceiurile sovietice, aceasta constituind probabil o sursă de stres continuu pentru amândoi. Devotamentul lui Gorbaciov față de Raisa s-a reflectat rău asupra imaginii sale politice prin țară(Suraska, 1998). Tot Mihail Gorbaciov a spus că nu și-a identificat soția sa în calitate de consilier în declarațiile publice de la Moscova, dar a fost cunoscut faptul că el a făcut acest lucru în străinătate.Conform spuselor sale, el s-a bazat pe observațiile ei în timpul călătoriile sale în Uniunea Sovietică (Smith, 1999).
Privind înapoi pe drumul ei de viață cu Mihail Gorbaciov, Raisa Gorbaciov a scris în cartea sa autobiografică “Sper” că au existat de toate în viața lor: bucurie și tristețe, extrem de mult de lucru și tensiune nervoasă colosala, succese și eșecuri, sărăcie, foamete și bunăstare materială. Au trecut prin toate, în același timp încercând fiecare să păstreze baza originală a relației și devotamentul față de idealurile lor. Aceasta credea că puterea spiritului, curajul și fermitate îl vor ajuta întotdeauna pe soțul ei să reziste la încercările fără precedent din etapa cea mai dificilă din viața lor.
Boala bruscă și moartea tragică a Raisa Gorbaciov a zguduit lumea și mai ales pe cei din Rusia. În timp ce stătea în spitalul Muster, Raisa Gorbaciov a primit mii de scrisori și telegrame din întreaga lume care conțineau urări de recuperare rapidă. Citindu-le, cu puțin timp înainte de moartea ei, Raisa a spus ca a trebuit să se îmbolnăvesca cu o astfel de boala fatală și să moară pentru a-i face pe oameni să o înțeleagă (www.gorby.ru).
Stil de Viață și Obiceiuri la Muncă
O zi tipică din viața lui Mihail Sergheevici nu se petrecea în străinătate ci în Moscova. El obisnuia să se trezească devreme încă de când era băiatul de la ferma din Stavropol. El obișnuia să se uite pe cele mai importante cotidiene sovietice și probabil, citea documentele oficiale, ce erau așezate pe birou, denotând că deține o gândire progresistă, orientată spre îmbunătățirea calității vieții.Când el era cazat la dacha, coloana lui poate fi văzutămergând de-a lungul Kutuzovsky Prospect spre Kremlin în jurul orei 9 a.m.
Ziua lui, asemenea directoriloraglomerați din întreaga lume, se desfășura în mare parte la reuniuni și la telefon. Poate că mai mult decat predecesorii săi, Gorbaciov erao persoană orientată spre folosirea telefonului, o tendință care se potrivește naturii lui eficiente. De exemplu, el a ales telefonul pentru a comunica cu Andrei Saharov în îndepărtatul Gorky pânăcând exilul fizicianului disident s-a încheiat. Dupa standardele vestice, conexiunile telefonice sovietice obișnuite erau primitive.
Secretarul General menținea strânsă legătura cu jumătate de duzină din consilierii săi, vorbind cu ei zi de zi în persoană și la telefon. Gorbaciov de cele mai multe ori solicita membrilor Biroului Politic Alexander Yakovlev și Yegor Ligaciov să discute despre problemele interne. În materie de politică externă, se baza pe sfaturile primite de la Anatoli Dobrynin, consilierul său de top în afaceri internaționale și ministrul de externe Șevardnadze. Premierul Nikolai Rîjkov era un specialist pe probleme economice și Viktor Nikonov era expertul în agriculturăal Secretariatului.
Fizic vorbind, ceva este liniștitor la fața obișnuită și rotundă a lui Gorbaciov cu bărbia sa ușor dublă și cu capul chel acoperit cu câteva fire indisciplinate de păr cărunt. Cu excepția semnului din naștere de pe frunte de culoare vinului, nu există caracteristici distinctive, cum ar fi sprâncene sau negi și un nas mare. Sunt ochii cei care energizează aceste caracteristici liniștite și dau scânteie pentru un zâmbet sincer.
Atunci când vorbea cu mulțimile, Gorbaciov spunea că poate spune cine este sincer privindu-i în ochi. Cei care-l cunosc au afirmat căsunt întotdeauna luați prin surprindere de ochii lui. Îi mai este caracteristică strângerea de mână fermă, fixarea cu o privire binevoitoare, ceea ce îl făcea captiv pe cel vizat,un lucru care nu se uită niciodata. Ochii, a declarat el pentru spectatorii din Praga, nu mint niciodată.
Rusaeste o limbă care trebuie vorbită cu mâinile, sprâncenele arcuite, o mișcare ocazională a capului dintr-o parte în alta sau o ridicare din umeri. Gorbaciov este un maestru al gesturilor lingvistice. El secționează aerul într-o mișcare de karate modificat sau își învârte mâinile una în jurul celeilalte ca o morișcă. Uneori, el le întinde cu palmele în sus, într-un gest de vulnerabilitate, doar pentru a le strânge cu înverșunare în pumni, o clipă mai târziu.
Un exemplu evocator în acest sens a fost când a intrat în sala de la ferma Starnikovskky pentru a vorbi cu crescătorii de animale departe de scaunele de la tribunal, cand s-a așezat pe marginea mesei, astfel încât să fie liber să răspundă publicului. A fost un gest mic, dar care spune multe. Auditoriul aflat în dificultate aveanevoie de un lider solid pe care să știe că-și puteau ancora brațele pentru sprijin.
Gorbaciov însuși greu ar putea fi acuzat de a fi chic si plin de farmec. El era îmbrăcat întotdeauna cu grijă, conservator și, probabil, când situația o cerea în lucruri scumpe. El a avut mai multe costume realizate în străinătate, în Italia și Marea Britanie. Un croitor care a lucrat o dată la firma britanică de prestigiu Gives and Hawkes pe Saville Row din Londra, a declarat unei cunoștințe că i-a luat măsurătorile lui Gorbaciov pentru două costume la comandă în timpul vizitei din 1984 în Marea Britanie. Tarifele minime pentru costumele de la Gieves și Hawkes aveau prețul în intervalul 600-700 de dolari, acesta fiind echivalentul a mai multor salarii pentru mulți lucrători sovietice.
Secretarul general purta un ceas Rolex din oțel inoxidabil pe încheietura stângă. În 1985, în timpul vizitei la Paris a fost văzut purtând pantofi atât de noi încât aceștia nu aveau nicio urmă de uzură pe tălpi, un posibil indiciu al faptului că le-a cumpărat în timpul excursiei. El favorizează cămășile albe, din material rigid.
Un articol de îmbrăcăminte al secretarului general si care este neîndoielnic specific rusesc este cravata. Acestea erau conservatoare cu o tentă vag metalică. Sovietici sunt cunoscuțipentru aceste cravate distinctive.
Într-o zi obișnuită a secretarului general, el părăsea biroul și se indreapta spre casa în jur de ora 18.00. Ocazional, daca ședința de joi a Biroului Politic rula până mai târziu, coloana lui de mașini nu se vedeaîndreptându-se spre dacha până la 9 pm sau chiar mai târziu. Chiar și în zilele când pleca la o oră normală, el aduce acasă de lucru.
El obișnuia să-și ia vara o vacanță lungă, de aproximativ cinci săptămâni, din care o parte din ea, probabil, și-o petrecea în locul său de origine, care este plin cu stațiuni. Atunci când își lua concediu, consilierii lui îi transmiteauregulat documente, și el le trimitea înapoi la muncă.
Nu multe se stie despre preocupările sale de agrement, în afară de participarea sa la teatru cu Raisa(Time Magazine Editors, 1988) și de faptul că îi plăcea să profite maxim de puținele lui ore libere, citind, mergând la cinema și ascultând muzică. O pasiune neobișnuită și pe care acesta o numește ca fiind cea mai placută îndeletnicire a lui o constituie plimbările în padure (Ruge, 1993).
Sovietologistul britanic Archie Brown (apud Richmond, 2003)a afirmat că influența călătoriilor realizate în străinătate de către Gorbaciov asupra gândirii sale politice l-a ajutat să evolueze de la reformatorul comunist de orientare ortodoxă la unul social democrat. Conversațiile cu Willy Brandt și Felipe Gonzalez, precum și cu unii dintre consilierii săi, au jucat un rol important în evoluția opiniilor social-democratice.
Gorbaciov a luptat pentru realizarea unor legături ce ulterior credea el vor ajuta la refacerea URSS-ului. În acest sens există mai multe dovezi. De exemplu, în Praga, pe zece aprilie 1987, Gorbaciov a vorbit despre interdependența dintre națiuni, comparându-le cu alpiniștii legați împreună pe o frânghie, spunând că ei pot fie să urce împreună la summit sau să cadă împreună în abis. Un alt moment a fost în decembrie 1987, cand a vizitat din nou Londra, fiind primul lider sovietic care a facut acest gest în ultimii treizeci de ani.
Într-un discurs la Națiunile Unite, ceea ce reflectă fără îndoială influența călătoriilor sale avute anterior în Europa de Vest și Canada, Gorbaciov a vorbit despre necesitatea de creștere a cooperării internaționale și a sugerat că țările ar putea învăța unele de la altele, chiar dacă ideologiile lor erau diferite. Conform acestuia eforturile de a rezolva problemele globale necesita un nou domeniu de aplicare și îmbunătățirea interacțiunii dintre statele și curenții social-politici, indiferent de diferențele ideologice (Gorbaciov, în NewYork Times, opt decembrie 1988 ). Și într-o abatere majoră de la ideologia sovietică, el a vorbit despre diversificarea opțiunilor de dezvoltare socială, în diferite țări, atât capitaliste cât și socialiste și a cerut respect pentru opiniile și pozițiile celorlalți, toleranță, dorința de a percepe ceva diferit care nu este neapărat rău sau ostil, precum și capacitatea de a învăța să trăiască alături de alte persoane, chiar daca au opinii diferite și nu sunt întotdeauna de acord unii cu alții.
La ținerea discursului despre Națiunilor Unite, Pavel Palazchenko, interpretul lui Gorbaciov a scris că atunci când Gorbaciov a îmbrățișat ideea de interdependență globală și faptul căUniunea Sovietică ar fi parte dintr-un ansamblu global interdependent, iar în momentul în care conceptul a fost aprobat de către ierarhia Partidului Comunist, s-a produs o ruptură decisivă cu trecutul care a avut consecințe pe termen lung și care la momentul respectiv a fost neapreciat la adevărata valoare. Acest punct de vedere a fost împărtășit si de către fostul secretar de stat al SUA , George Shultz spunând că dacă cineva a declarat sfârșitul Războiului Rece, Gorbaciov a făcut-o în acel discurs. Alții au fost de acord, și în 1990 Mihail Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace (Richmond, 2003).
Chiar dacă majoritatea liderilor sovietici nu au fost în mod particular interesați de problemă și cei mai mulți oficialii militari s-au axat în principal pe preocupările lor locale, Gorbaciov însuși s-a ingrijit personal despre modul în care țara sa era văzutăîn comparație cu restul lumii. Spre deosebire de majoritatea altor lideri sovietici, Gorbaciov chiar de la începutul carierei sale, a călătorit în străinătate destul de mult și nu numai în excursii oficiale, ci și în interes personal, adesea fiind însoțit de soția sa, Raisa Maximovna. Ei au călătorit, nu numai în cadrul blocului sovietic, dar si în Europa de Vest. Deoarece unele dintre aceste călătorii au fost private, ele nu au fost raportate în presa sovietică și, prin urmare, nu erau cunoascute de către analiștii lor de informații occidentale, care au ținut o evidență detaliată a deplasărilor externe ale oficialilor sovietici. Numai o datăcu publicarea memoriilor lui Gorbaciov în 1995 s-a aflat de exemplu, că el și Raisa au vizitat Italia în 1971 și aufăcut un tur cu mașina timp de trei săptămâni în Franța în 1977, care acoperă aproximativ cinci mii de kilometri (Gorbaciov, 1995).
Într-o vizită realizată în Franța, Gorbaciov și sotia sa Raisa, au vizitat Place de la Bastille, inima simbolică a revoltelor ce avuseseră loc cu 200 de ani în urmă. Gorbaciov se afla în acel moment în căutarea unui raspuns a efectelor pe care le-ar putea produce o revoluție.
În seara respectivă, la un dineu de stat oferit de președintele Francois Mitterand la Palatul Elysee, Gorbaciov a declarat că spiritul Revoluției Franceze a fost întotdeauna prezentă în viața socială a țării, adăugând că cetățenii sovietici sunt mai în măsură în acel moment să înțeleagă sensul deplin al Declarației franceze a Drepturilor Omului, deoarece perestroika este de asemenea, o revoluție, referindu-se la planul său de restructurare politică și economică în Uniunea Sovietică. Speranța lui era că va cunoaște un destin mare, care nu va fi limitat doar la un context național.
Gorbaciov de asemenea fiind o persoană ce credea în potențialul tinerilor ce urmau să preia puterea și care puteau face lucruri mărețe, a dorit să vorbească și cu studenții și intelectualii francezi de la Sorbona în acea după-amiază. Întâlnirea de la Sorbona, care a fost solicitată de domnul Gorbaciov, avea o greutate simbolică importantă, deoarece viața intelectuală franceză fusese marcată timp de peste un deceniu de critica Uniunii Sovietice și a sistemelor totalitare, în general.
Vizita lui Gorbaciov conform oficialilor francezi și sovietici, avea drept scop semnarea unui acoord bilateral, care urma să acopere aspecte cum ar fi producerea de televizoare franceze de înaltă calitate și furnizarea lor în Uniunea Sovietică, instruirea managerilor de afaceri sovietice și deschiderea de centre culturale la Moscova și Paris. De asemenea un alt scop era semnarea unui acord care să permită reluarea contactelor dintre francezi și unitățile militare sovietice, legături ce au fost rupte după invazia sovietică din Afganistan în 1979. Conform unor scrieri de la acea vreme, în Le Monde, Mihai Tatu a observat că francezii erau "Gorbofili", nu "Gorbomaniaci", ca în Germania de Vest(Markham,1989).
Din toate aceste vizite se observă clar că Gorbaciov era o persoană care punea pe primul loc necesitățile țării, necesități care erau în opinia lui prioritizate în funcție de ceea ce credea el ca țara duce lipsă: o mai bună comunicare și o interdependență între națiunile de pe tot mapamondul. Din vizita efectuată în Franța poate fi dedus că educația era foarte importantă, el dorind ca tinerii să facă față unui viitor în care toți trebuie să se ajute indiferent daca opiniile diferă sau nu. El încerca de asemenea să umanizeze relațiile dintre Uniunea Sovietică și marile puteri: Anglia, Franța, SUA, Germania, promovând pacea.
Gorbaciov a fost, fără îndoială, convins de necesitatea unei reforme pe scară largă în Uniunea Sovieticăaceasta fiind datorată acceptăriifaptului că economia sovietică era deplorabila. În special, el și-a dat seama că politica externă condusă până atunci și costurile apărării combative a Uniunii Sovietice au fost cu mult peste capacitatea economică. El a acceptat de asemenea că obiceiurile de muncă existente și socializarea industrială trebuiau să fie schimbate, că trebuiau introduse stimulente pentru muncă, iar greutatea paralizantă a birocrațieipartidului trebuia ridicată(Robertson, 2003).
Procesul lui Gorbaciov de a lua controlul personal al politicii externe și de a pune proprii oameni în poziții-cheie pentru punerea în aplicare a dispozitiilor a fost în esență, completat până-n primăvară anului 1986.Până la jumătatea anului 1987 Gorbaciov a reușit să pună bazele unui comitet de consilieri în politică externă cu influență și responsabilități împărțite unui număr de persoane din cadrul Secretariatului și din Ministerul de Externe, apoi a revenit în condiții de siguranță la rolul său tradițional de implementator, mai degrabă decât de politician. O concluzie pertinentă este că Gorbaciov a difuzat responsabilitatea, și prin urmare, potențialul de putere în politica externă, astfel încât să se asigure că el însuși are sub control totul, reușind astfel să previnămanifestarea opozițiilor din partea celor care nu erau de acord cu noua politică.
Gorbaciov a demonstrat că el crede în rezultate mai degrabă decât în sloganuri și îndemnuri. El a încercat să facă sistemul să funcționeze fără a schimba natura sau principiile care stăteau la bază. Pentru a face acest lucru, el avea nevoie de oameni care puteau îmbina dinamismul cu pragmatismul, asemenea lui și care totodată vroiau să renunțe la obiceiurile de lucru vechi și care să revigoreze sistemul (Farrar, Zemtsov, 2009).
În timpul primilor doi ani ca secretar general, prioritatea lui Gorbaciov a fost reforma economică. El credea că economia planificată era practic rezonabila, dar corupția în rândul managerilor și obiceiurile de lucru proaste ale cetățenilor sovietici au subminat sistemul. În concluzie, Gorbaciov a introdus o serie de politici menite să recompenseze munca grea și astfel să scape de lene și corupție.
Planul său de cinci ani (1986-1990), era numit astfel pentru că avea drept scop creșterea obiectivelor de producție și a venitului național. Pentru a elimina deșeurile birocratice și ineficiența, el a simplificat agricultura recurgând la o coordonare riguros realizată. Gorbaciov, de asemenea, a creat Gospriemka, o organizație de control al calității al cărui inspector monitoriza ieșirile din fabrică, produsele de calitate inferioară urmând să fie distruse și managerii responsabili mustrați sau concediați și muncitorii penalizați (Cook, 2001).
Mai multe lucruri legate de obiceiurile din tinerețe și despre interesele sale au fost publicate într-un interviu dat revistei L' Unita, în care Gorbaciov a oferit unele revelații personale spunând că prima opțiune a fost studierea literaturii, înainte de trecerea la lege si ulterior economie.
El a declarat că a considerat întotdeauna slăbiciunea sa ca fiind interesul acordat mai multor domenii si nu doar unuia. El de asemenea afirma că se poate consimți că oamenii care se concentrează pe un anumit domeniu realizeaza mai mult în viață, dar oamenii cu o viziune mai largă erau pe placul lui.
De când a început campania sa de glasnost și reformăa societății sovietice, Gorbaciov a spus că a avut puțin timp liber și prin urmare, greu de trăit o viață normală după standardele rusești.Părerea lui era că într-o situație asemănătoare cu perioada unei revolutii, cei aflați la conducere trebuie să se dăruiască pe sine în întregime, indiferent de tot. Gorbaciov a declarat că dezaprobă cultul personalității, care în mod tradițional înconjura liderii Sovietului Suprem.
Liderul Sovietic, care a fost deseori criticat de către comuniștii conservatori, datorită programului reformator ce avea drept scop înlăturarea corupției și a oficialilor ineficienți, a declarat că el nu a încercat să transforme Uniunea Sovietică într-o democrație occidentală. Din contră, lucrurile stîteau total diferit, scopul nu era prăbușirea sistemului politic existent la acel moment, ci folosirea lui la potențialul său maxim (Tuohy, 1987).
Păstrătorul flăcării leniniste așa cum a fost supranumit Gorbaciov, a fost de asemenea un yuppie sovietic. Totul despre Gorbaciov începînd cu felul său pretențios de a se îmbrăca până la obiceiurile sale de lucru obsesive, l-au transformat într-un simbol de mobilitate ascendentă într-o societate aparent fără clase. Pe masura ce avansa, de la colhozul din Privolnoye la un cămin din Universitatea de la Moscova până la formarea unei cariere meteorice în Partidul Comunist, el a manifestat o facilitate naturală în a-și face aliați și colaboratori. Cu toate acestea a avut foarte putini prieteni intimi, soția sa Raisa, o femeie frumoasă și ambițioasă, a fost partenerul ideal pentru el în călătoria sa și totodată cea mai bună prietenă. Opiniile și idealurile sale le-a păstrat de-a lungul timpului, dar modul în care el se uita la lume, a fost puternic influențată de cei din jurul lui.
După ce a aderat la clubul liderilor mondiali, el a început să se uite la problemele țării sale și la relația ei cu restul lumii dintr-o perspectivă diferită. Opiniile lui Reagan, Thatcher și Kohl au început să conteze pentru el aproape la fel de mult ca și cele ale asociaților din Politburo. Unii dintre consilierii săi de mai târziu au pretins că laudele primite din partea liderilor occidentali precum și "Gorbiemania" mulțimilor i s-au urcat la cap.Mereu dornic să se autodepășească, avea întotdeauna la el best-sellerul lui Dale Carnegie „Cum să câștigi prieteni și să influențezi oameni” tradusa în limba rusă. El a adoptat cu succes perceptele sale: strângerea de mână fermă, zâmbetul sincer, tehnica de a-și aminti mici detalii cu privire la interlocutorii săi.
Un om de o curiozitate insațiabilă, Gorbaciov a absorbit faptele și impresiile de viață din Occident. Atunci cand avionul survola peste un oraș cum ar fi Paris sau Londra, el obisnuia să se uite în jos la străzile curate și le casele îngrijite, făcând comparații mentale cu mizeria de pe străzile din Uniunea Sovietică. Nici un detaliu nu era prea mic pentru atenția lui.
Într-un portret psihologic al liderului sovietic realizat de catre CIA pregătit pentru Reagan în ajunul summit-ului de la Geneva au fost relevate următoarele: " Gorbaciov are într-o mare măsură încredere în sine, chiar aroganță, mai mult decât ultimii liderii sovietici cu privire la capacitatea sa de a revitaliza sistemul sovietic, care tratează într-un mod eficient cu liderii străini și restabilește credibilitatea diplomației sovietice…în spatele zâmbetului și abordabilității, Gorbaciov are o latură dură…Deși istoricul și modalitatea de apropiere al lui Gorbaciov sunt neobișnuite, el rămâne un produs al sistemului sovietic. " (Dobbs, 1998, p. 150).
Noul mod de gândire sovietic (myshlenie Novo ) a fost aplicat mai întâi în Asia de Nord-Est și-n regiunea Pacificului, apoi în Statele Unite și Europa.O nouă abordare a devenit evidentă sub conducerea lui Gorbaciov-mai puțin agresivă, mai sofisticatădin punct de vedere diplomatic, mai conciliantă, gata să stabilească relații bune cu toate țările din regiune.Reformatori sovietici au abandonat o politică bazată pe ideologie, orientată spre conflict și izolatoare,în favoarea unei politici pragmatice bazate pe valorile umane universale, interesată de comerț și stabilitate și promovând reforma pașnică (Ziegler, 1993).
Ceea ce influența de asemenea imaginea liderului sovietic era cea a modului de a se-mbrăca și de a fi a soției lui. Conform Lindemann (2013), exista ceva dezarmant de deschis și sincer cu privire la cuplul format de Gorbaciov și Raisa: Gorbaciov a avut o soție îmbrăcată modern, asertivă, un companion intelectual pentru el, în contrast izbitor cu soțiile de lideri sovietici din timpul lui Stalin.Gorbaciov obișnuia să abordeze noile sale responsabilități, cu mare entuziasm, de multe ori lucrând pana la primele ore ale dimineții înainte de a dormi șase ore sau mai puțin (Moss, 2005).
Gorbaciov declara (apud Moss, 2005) că prin însăși natura lui a fost mereu atras spre radicalism și democrație, aceasta fiind întotdeauna așa, drept urmare stilul de lucru dezvoltat înStavropol a corespuns cu asta. Cu toate acestea acel stil de lucru nu a fost considerat acceptabil, nefiind modul stereotip în care ar fi trebuit cadrele să se comporte.
Acesta afirma că s-a comportat ca un credincios ce credea în iluminare sperând că noi oameni educați o să vină și-o să schimbe totul. Punctul de cotitură în gândirea lui nu a fost conectat direct cu ideile lui Andropov, deși el a vrut cu siguranță să înceapăsă facă modificări, sprijinind promovarea unor noi funcționari. Schimbarea de fapt a venit ca urmare a unui caz particular, la sugestia lui Andopov cand l-a însărcinată să dea un raport la cea de-a șaizecea aniversare de la moartea lui Lenin. Această însărcinare l-a pus pe ganduri pentru o lungă perioadă de timp, neștiind care ar putea fi concepția centrală al acelui raport, și astfel a luat decizia să recitescă ultimele articole ale lui Lenin.
Dorința de a înțelege care au fost marile sale preocupări la momentul respectiv, de ce acele scrieri finale ale lui au văzut lumina zilei. Văzând că toată puterea era concentrată în mâinile birocrației comuniste, Lenin a subliniat în mod constant ideea că socialismul este similară cu activitatea vitală și creatoare a maselor. Acesta era în opinia lui Gorbaciov, Lenin cel care revenise la sine lui adevărat: ideea că bazele pentru socialism pot fi puse prin dezvoltarea democrației și că socialismul devine o realitate prin democrație. Gorbaciov afirma în continuare că drama din jurul acestui om abia în acel moment i-a fost revelată: un gigant revoluționar, un om de mare cultură, care a ajuns un prizonier al propriilor sale construcții ideologice. La final, el a încercat să iasă din cercul închis al dogmei ce-l ținea împrejmuit.
Acest lucru a fost impulsul necesar ce l-a condus să reflecte în continuare asupra problemei. Atunci, punctul lui de vedere a devenit din ce în ce mai puternic, că mai multă democrație, atât în interiorul partidului cât și în societatea în ansamblu era necesară pentru a revigora socialismul. Posibilitatea de a alege între diferitele alternative a văzut-o ca un mijloc de a oferi persoanelor din jur, posibilitatea de auto-determinare și de auto-realizare (Gorbachev, Mlynar, 2002).
Gorbaciov a fost dornic să promoveze o concurență mai mare între indivizi, grupuri de lucru, și între întreprinderi, atât în producția socială cât și în cea privată. Gorbaciov părea să înțeleagă că practicile care au insultat firmele sovietice ce se aflau în competiție internă și internațională a generat indiferență cu privire la calitatea produselor și totodată explica și ritmul lent al inovării tehnologice, toate acestea compromițând economia țării (Evans, 1993).
Gorbaciov a oferit unele informații suplimentare într-un interviu într-un jurnal al Comitetului Central în 1989, astfel s-a aflat ca el a câștigat 1200 de ruble pe lună, asemenea celorlalți membri ai Biroului Politic, având un venit suplimentar considerabil din drepturile de autor și alte surse (cartea Perestroika a apărut în mai mult de 100 de țări), dar conform spuselor acestuia, a donat toate veniturile de acest fel la bugetul de partid și pentru diverse cauze caritabile (White, 1993).
Conform scrierilor lui Michael Reagan, fiul lui Ronald Reagan, tatăl său suspecta ca Mihail Gorbaciov ar fi fost un credincios ce se ascundea. Această idee l-a intrigat pe tânărul Michael și pe parcursul întâlnirilor sale Gorbaciov și el au discutat probleme despreDumnezeu și credință, atât în privat cât și pe scenă. Gorbaciov i-a spus că bunicii soției lui au fost uciși în timpul epurărilor staliniste pentru că aveau icoane religioase în casa lor și că propriile sale bunicii păstrau icoane creștine în casa lor, ascunse în spatele imaginilor lui Lenin și Stalin.Statul sovietic a fost ostil față de religie, astfel încât, în scopul de a putea avansa în Partidul Comunist, Mihail Gorbaciova pretinscă este un ateu.
La mai multe evenimente din oraș, Michael l-a întrebat pe Gorbaciov cui cerea călăuzire înainte de cele mai importante întâlniri. El obișnuia să-i spună ca el este ateu și că nu căuta ajutorul lui Dumnezeu, însădupă o perioadăi-a dat un raspund diferit spunându-i că bunica lui era o femeie creștină și că se ducea în fiecare zi la biserică. Apoi aceasta obișnuia să-i facă o vizită și-i spunea că se roagă pentru ateiști asemenea lui.
După mulți ani, în primăvara anului 2008, London Telegraph a raportat o poveste ce avea drept titlul: "Mihail Gorbaciov recunoaște că este un creștin ". Povestea descrie vizita surpriză al lui Gorbaciov, împreună cu fiica lui Irina, la mormântul Sfântului Francisc de Assisi în Roma. Gorbaciov a spus ca Sfântul Francis este, pentru el echivalentul lui Hristos sau mai bine spus celălalt Hristos. Povestea lui, afirmă Gorbaciov, l-a fascinat și a jucat un rol fundamental în viața lui. Prin Sfantul Francis a ajuns el la biserică, așa căci era important să meargă să viziteze mormântul lui. Acesta a mai declarat că era foarte emoționat pentru că se afla în acel loc, un loc important nu numai pentru credința catolică, ci pentru întreaga omenire (Denney, Reagan, 2010).
Funcționarea cognitivă
Cea mai importantă caracteristică cognitivă ce poate fi concluzionată ca fiind o caracteristică ieșită din comun a lui Gorbaciov, din declarațiile celor care au intrat în contact cu acesta este uimitoarea lui capacitate de memorare. Se spune că el este deosebit de eficicent într-o sală de conferință, unde își poate afișa memoria sa fenomenală pentru detalii, precum și căldura sa personală. El îi face pe cei prezenți să simtă că el știe exact cine sunt și că el este conștient de munca lor și că îi pasă de asta. Un ajutor a spus că el poate oricând să dea informații cu privire la temele de interes.
Gorbaciov își afișa, de asemenea, aceste calități în sesiunile cu vizitatorii străini. În timpul interviuluisău din 1985 de la Kremlin cu editorii de la Time, de exemplu, el avea un teanc de hârtii fotocopiate (evident, materiale sau rezumatele știrilor) pe masa din fața lui. Ele erau subliniate cu roșu, verde și albastru. Vizitatorii au fost puși în dificultate de codificare lui în culori, nereușind să-și dea seama cum funcționa. La un moment dat, el a luat una din foile dintr-un teanc și a citat dintr-o traducere a unei coloane scrise de jurnalistul american Mary McGrory. El și-a exprimat, de asemenea interesul cu privire la diferitele reviste publicate de Time și a apreaciat atunci când i-a fost promis că va primi un pachet săptămânal de reviste. Nu se știe dacă secretarul general, a cărei competență pentru limbile străine sunt rudimentare în cel mai bun caz, le vedeavreodată. Raisa însă a declarat corespondentului Nancy Traver în timpul summit-ului de la Washington că ea citește revista în mod regulat (Editors of Time, 1988).
Direcția și domeniul de aplicare al schimbării în politica externă sovietică după 1985 nu poate fi explicată fără a se face referire la impactul reprezentărilor lui Gorbaciov la nivelul problemei de securitate sovietică. Modificări în distribuția internațională a capacităților militare și a schimbărilor generațiilor sunt explicații neprecizate ca urmare a schimbărilor în politica externă sovietică. Bazându-se pe propunerile cogniției sociale și psihologiei organizationale, prin metoda de învățare încearcă și greșeste, Gorbaciov a dezvoltat o nouă reprezentare a problemei de securitate sovietică structurată nefavorabil. Gorbaciov a învățat în parte pentru că el a fost un gânditor relativ neconstrâns de problemele de securitate și era deschis la ideile experților. El a fost, de asemenea, extrem de motivat să învețe din cauza angajamentului său față de reforma internă. Relația interactiva complexă dintre învățare și acțiune, care a furnizat un feedback rapid este capturată de către cogniția socială de învățare prin practică.Condiționalitatea de învățare a politicii sugerează o agendă bogată in cercetări în care erau analizate schimbările din politica externă (Stein, 2009).
Conform scrierilor lui Palazchenko, Gorbaciov a lucrat în liniște și cu o vigoarea echilibrata și atenție la detalii diplomatice (Palazchenko, 1997).Opinia lui Janice Stein (apud Malici, 2008) este că Gorbaciov a fost un gânditor liber și un elev motivat deoarece el a fost deschis la ideile experților în politică externă și întotdeauna pregătit să-și modifice convingerile sale ca răspuns la experiență.
La începutul mandatului său, intențiile lui Gorbaciov au fost caracteristice unui visător, crezând că datorită faptului că membrii noii elite aveau ceva în comun si anume o critică omogenă a sistemului sovietic și o convingere de neclintit a nevoii de schimbare și reformă, gradul de schimbări în urma reformării ar putea avea un efect major asupra populatiei într-un ritm alert. Încălcarea regulilor raționalității strategice, Gorbaciov a ales să se miste în direcția angajării în niste tactici de cooperare, combinate cu mișcări deescaladare, în timp ce el adopta o strategie de alterare a imaginii create până să vina el la putere. Scopul lui Gorbaciov a fost să-i demonstreze lui Reagan că imaginea lui despre Uniunea Sovietica era falsă (Malici, 2008).
Este cunoscut din cartea Memoriile scrisă de Gorbaciov (apud Rhodes, 2008) că el a avut o bază de cunoaștințe detaliată, care implica existența unei memorii foarte bune despre insula Cuba, dedicand un capitol întreg relației lor. El a declarat că din acel moment a avut întotdeauna sentimente de simpatie pentru cubanezi, țara lor și pentru Castro însuși
Primul studiu ce se concentra pe Gorbaciov a fost publicat de Tetlock în 1998 (apud Feldman, Landtsheer, 2000) care a raportat că diferiți liderii sovietici au arătat nivele de complexitate destul de diferite, atunci când venea vorba de rezolvarea problemelor de politică internă sau relațiile internaționale. Analiza este una detaliată a discursurilor ținute de Mihail Gorbaciov. Wallace, Suedfeld si Thatchuck a constatat că el a dat dovada în mod constant de o mai mare complexitate atunci cand vorbea despre politica externă decât despre problemele interne. Acest model reflectă, eventual, interesul lui Gorbaciov mai mare în domeniul extern. De asemenea, poate fi concluzionat că abordarea sa complexă a diplomației internaționale a dus la mult mai multe succese și aclamații decât politicile sale interne.
Ar trebui remarcat că a existat o creștere globală a complexității în ambele domenii până în 1989, după care, complexitate în ambele domenii a scăzut. Un astfel de model curbiliniu poate reflecta în primul rând, angajamentul de creștere a resurselor pentru rezolvarea problemelor în moduri complexe și apoi un declin atunci când aceste resurse erau epuizate sau problemele erau recunoscute ca fiind de nerezolvat. În timpul celor mai dificile momente petrecute acasa (1989-1991) i se schimbă complexitate fiind compatibilă cu ipoteza stresului perturbator (Feldman, Landtsheer, 2000).
Un caz interesant de disonanță cognitivăeste atunci când Gorbaciov scria că țările socialiste ar trebui să fie principala prioritate pentru politica sovietică, chiar dacă în mintea lui ele în mod clar nu erau. Prioritea sa în acel moment erau Europa și controlul armelor (Blanton, Savranskaya, Zubok, 2010).
Comentatori și politicieni vestici erau înclinați să-l descrie pe Gorbaciov ca un lider tânăr, viguros, însă agresiv. În 1987, apărându-și șeful de acuzațiile aduse în care se spunea că ar fi fost naiv, Chernyaev încearcă să prezinte performanța nonconformistă a lui Gorbaciov în afacerile externe ca fiind tactici conștiente, bine calculate ale unui politician, cu ochii larg deschiși. Credința lui Gorbaciov era că o Uniune Sovietică renovată, într-o zi putea să devină un competitor real al Occidentului. Drept urmare, astfel de raționamente l-au împins să concluzioneze că, în scopul obținerii unei schimbari substanțiale în atitudinea Occidentului față de sovietici și pentru a distruge persistentele suspiciuni, trebuie să fii primul care începe să se schimba (Grachev, 2008).
Sănătatea
Este bine cunoscut că Gorbaciov chiar și atunci când a sărbătorit cei cincizeci și patru de ani de la naștere se bucura de o sănătate robustă, el fiind un contrast puternic și bine venit dupa cei trei secretarii generali în vârstă și lipsiți deputere, care au condus URSS-ul de la Leonid Brejnev când a început îmbolnăvirea safizică cu un deceniu înainte (Oberdorfer, 1998).Din punctul de vedere al lui Bain (2006) era important faptul că era mai tânăr și mai sănătosdecât predecesorii săi din imediata apropiere, atunci când a venit la putere în 1985, deoarece el astfel se putea foarte bine să sefi simțit mult mai înclinat să facă schimbări radicale, atât pentru personal cât și pentru politică.El a declarat că mergea mereu la culcare foarte târziu, deoarece avea nevoie de timp pentru toate sarcinile întreprinse, acesta putând fi considerat un element deosebit de important în succesul profesional. El obișnuia să spuna că viața va pedepsi pe cei care dorm prea mult, zâmbind (Mohn, 2001, 2005).
A fostdeseori observat că Gorbaciov nufuma și bea cu moderație, că el se limita la un pahar sau două de vin în timpul mesei atunci când călătorea în străinătate în calitate de invitat. Un astfel de lider putea fi tentat să-și asume într-un mod gresit că și concetățenii săi puteau să aibe același tip de voință și de autoreținere (Kimura, 2000).
Din acele vremuri se stie faptul că obiceiurile alimentare ale cetățenilor din Uniunea Sovietică au rămas mai tradiționale decat în țările occidentale industrializate. La diferite ocazii se consuma zakusi (aperitive), supe cum ar fi borș sau shchi (supă de varză). Cu toate acestea în vremea lui Gorbaciov au construite câteva francize, cum ar fi McDonald`s și Pizza Hut unde se știa că se duce și el cu nepoatele (Moss, 2005).
Funcționarea în condiții de stres
Gorbaciov poate fi caracterizat ca fiind o persoană ce își păstrează calmul atunci când se confruntă cu o situație stresantă și care acționează prompt într-o manieră creativă. Un exemplu este dat de momentul în care programele lui Gorbaciov au început să se clatine,iar el a avut posibilitatea să reacționeze la fel ca Hrușciov și Brejnev, adică să caute sprijin reînnoit de la tradiționalistii pe care-i potolise în prima etapă a administrației sale, dar nu acesta a fost primul lucru ca reacție inițială la frustrare. În schimb, în timp ce continua să încerce să impună limite cu privire la schimbarea radicală, a împins înainte cu radicalizarea, mai degrabă decât să încerce contrariul.El a abrogat rolul de conducere al Partidului, introducând postul de președinte, acesta fiind independent de Partidul Comunist, asigurându-se astfel că va putea să-și exercite puterea așa cum dorea. În continuare, el a liberalizat politica de emigrare, disidența, libertatea de asociereprecum și libertatea religioasă.
În străinătate a retras trupele sovietice din Afganistan și a tolerat prăbușirea comunismului în Europa de Est. Nu există nici un motiv de a atribui toate acestea presiunii politice din cadrul Partidului de Stat.KGB-ul avea în continuare aceeași autoritate, la momentul respectiv (1989-1990) deși ar fi putut fi desființat în cazul în care Gorbaciov ar fi ordonat să aibe loc acest lucru. Tancurile sovietice ar fi putut patrula în Europa de Est sau, cel puțin, Gorbaciov ar fi putut amenința cu un eventual atac,dar liderul sovietic a ales să nu o ia pe aceasta cale. Radicalizarea lui Gorbaciov nu a fost percepută ca fiind un răspuns la frustrarea din 1988-1989, mai degrabă, este văzută ca pe o trecere la dreapta,cel puțin în ceea ce privește problemele interne, începand cu toamna lui 1988. Dar o mare parte din dovezile aduse sunt în conformitate cu eforturile lui Gorbaciov de a impune limite la radicalizare. Cu alte cuvinte, comportamentul lui Gorbaciov intre anii 1987-1988 nu difera de cel din timpul anilor 1989-1991.
În mod similar, îndrazneața evadare a lui Gorbaciov a fost văzută ca fiind o căutare a puterii absolute, eliminand astfel eventualii rivali și totodatâ o încercare de a distruge capacitatea partidului de a-l mai constrânge. Dar această incontestabilă strategie de consolidare a puterii este diferită doar ca grad de ceea ce Gorbaciov a făcut între anii 1985-1988. Ceea ce-l scoate în evidență pe Gorbaciov a fost determinarea lui, atât pentru a consolida și mai mult strânsoarea lui personală asupra puterii și a radicalizarii și mai mult a politicii prin transferul de putere de la Partid la instituția de stat raspunzătoare de electorat (Breslauer, 2002).
Un alt eveniment care a scos in evidență capacitatea de autocontrol și de menținere pe poziție a avut loc în 1991 când Gorbaciov a mers la casa lui preferată de odihnă de la Foros, în Crimeea, una dintre vilele menținute pentru liderul URSS-ului, timp de două săptămâni în mijlocul lunii august pentru a se odihni. Întoarcerea la Moscova era programată pe data de 19 august, deoarece trebuia să semneze noul Tratat al Uniunii pe data de 20 august. Cu toate acestea, în după-amiaza zilei de duminică pe 18 august, o delegație a sosit pe neașteptate pentru a-l vedea pe Gorbaciov. Aceasta era formata din secretarul de partid și adjunctul lui Gorbaciov de la Consiliul de Apărare, Oleg Baklanov, secretarul de partid, Oleg Shenin, ministrul adjunct general al apărării, Valentin Varennikov și șefulde personal în care Gorbaciov avea cea mai mare încredere, Valery Boldin. Delegația a venit cu scopul de a-l informa pe Gorbaciov că ceilalți membri ai conducerii au fost de acord că trebuie să fie declarată o stare de urgență și l-au îndemnat să aprobe și să semneze o astfel de directivă sau să demisioneze și să predea autoritatea sa vicepresidentelui Yanayev. Gorbaciov a refuzat categoric, drept urmare i s-au tăiat liniile de comunicare cu lumea din afară sș a rămas sub arest la domiciliu timp de trei zile.
Este posibil ca determinarea lui Gorbaciov de a aduce Uniunea Sovietica la vechea glorie să-l fi orbit și de aceea să nu fi observat din timp pericolele la care se expunea si care vor avea drept rezultat afectarea tuturor. Însă un lucru este sigur, acela că el a reușit timp de mai muțti ani să facă față nivelului de stres ridicat la care era expus și a facut tot posibilul să meargă înainte cu planurile initiale de reformă și de a pune bazele unor legaturi internaționale indestructibile.
Atunci cand a fost sub arest în propria casă, a fost unul dintre momentele în care a ieșit la suprafață faptul căGorbaciov a subestimat puterea convingerilor conservatorilor și disponibilitatea acestor asociați de a acționa pe cont propriu la fel cum și aceștia au subestimat hotărârea sa de a nu ceda în fața unei astfel de presiuni. Acesta probabil a fost un moment crucial si terifiant pentru Gorbaciov, însă acesta a dat dovadă de tărie de caracter și a ajuns încă o dată la un compromis care i-a permis pentru o perioadă să se întorcă la conducere. Acesta a autorizat desigur planificarea de urgență pentru o posibilă stare de urgență, iar aceste planuri au fost puse în aplicare parțial. Dar în ocazii anterioare precum și in acest caz, el a refuzat cu hotărâre orice pretext pentru a impune reguli de urgență (Garthoff, 1994).
Relații interpersonale
Prietenul lui Gorbaciov cel mai apropiat a fost soția lui, Raisa. De-a lungul anilor în care acesta a fostla putere, ea a fost ținută la curet cu noutățile. Aceasta a spus într-un interviu din 1987 că el discuta totul cu ea (Moss, 2005).
Cel mai bun prieten de la Universitatea de Stat din Moscova a fost Zdenek Mlynar, un tânăr comunist ceh, care mai târziu a devenit un lider al Primăverii de la Praga. Ulterior acesta a fost expulzat din Partidul Comunist și apoi din țară. Când Gorbaciov a devenit secretar general al Partidului Comunist, Mlynar a fost unul dintre puținii străini care puteau declara că-l cunosc bine pe Gorbaciov: "Vorbim despre un om care atribuie mai multă importanță propriilor sale experiențe, a ceea ce a trăit și simțit decat a ceea ce este decretat pe hârtie." (www.economist.com)
Nu foarte mulți au fost cei care se puteau numi prieteni intimi de-ai lui Gorbaciov, însă printre aceștia s-au numărat și ministrul indian Rajiv Gandhi cu soția lui de origine italiană, Sonia. Aceștia au fost printre singurele persoane invitate la dacha lui Gorbaciov, în calitate de prieteni oficiali ai cuplului Gorbaciov, Raisa și Sonia au părut să se fi înțeles foarte bine în timpul vizitei în 1985 când cuplul Gandhi a fost la Moscova. În timpul unei alte vizite în 1987, Rajiv și Sonia au fost invitați la o cină de familie intimă acasă la Gorbaciov și Raisa. Având în vedere aversiunea raportată deseori a Raisei cu privire la divertisment nu multe persoane au văzut interiorul casei, sau împrejurimile acesteia și nici un detaliu despre mărimea sau mobilierullor au fost făcute publice (Editors of Time, 1988).
Până când problemele sale politice au început să escaladeze la sfârșitul anilor 1980, el a impresionat mai mulți oameni cu care s-a întâlnit, făcându-șii prieteni. Printre aceștia s-au numărat comuniștii în vârstă ca Andropov, Kosîghin și Suslov,disidenți, cum ar fi Saharov sau lideri străini, cum ar fi prim-ministrul britanic Margaret Thatcher. După întâlnirea cu Gorbaciov de la Londra la sfârșitul lui 1984, Thatcher a anunțat: " Îmi place de domnul Gorbaciov. Putem face afaceri împreună . " (Moss, 2005, p. 454).
Președintele Reagan a fost unul dintre personalitățile care au pictat un portret măgulitor la adresa lui Mihail S. Gorbaciov spunând că-l privește pe liderul sovietic ca pe un prieten care împinge țara spre reformele mult timp dorite si susținute de Statele Unite ale Americii.Intervievat de un grup de reporteri de televiziune străină cu zece zile înainte de summit-ul său de la Moscova cu Gorbaciov, Reagan a avut doar cuvinte de laudă pentru omologul său sovietic și politicile sale, inclusiv pentru eforturile acestuia de a extinde libertățile personale ale cetățenilor sovietici.
Întrebat dacă el consideră că Gorbaciov este un prieten adevărat, Reagan a răspuns că nu se poate abtine decât să spună da, pentru că puteau să dezbată și puteau să nu fiede acord, dar nu existaniciodată un sentiment de animozitate personală, atunci când discuția se încheia. Această afirmație arată faptul că deși Gorbaciov era o persoană care-și susținea cu tărie opiniile, nu era o persoana ranchiunoasă, ci una care putea ține cont și de părerile celorlalți, astfel reușind să le câștige încrederea și totodată respectul.
Reagan la momentul în care se pregătea pentru prima sa vizită în Uniunea Sovietică l-a lăudat pe Gorbaciov pentru progresul în domeniul drepturilor omului și a spus că ar dori să-l ajute pe Gorbaciov să pună în aplicare reformele sale cel puțin făcându-i acestuia cunoscut că are aprobarea conducerii SUA pentru ceea ce avea în plan. Reagan, care a petrecut cea mai mare parte a carierei sale politice ca un antagonist al liderilor Uniunii Sovietice a devenit din ce în ce mai împăcat cu ideea că la momentul respectiv la putere se afla o persoană cu care se putea împrietenii și în care se poate încrede. Această schimbare în gandire a survenit în urma summiturilor la care auparticipat cei doi lideri, schimbare ce i-a înfuriat pe unii dintre susținătorii lui de extremădreapta (Ullmann, 1988).
Influențe personale
Un rol important l-a jucat colegul său de cameră, un ceh, atras de Occident și cosmopolit, ce l-a molipsit cu idei și cu stiluri cu totul noi pentru el(Parish, 2002).Cel mai probabil, Gorbaciov s-a simțit dispus să aibă încredere în Mlynar tocmai pentru că Mlynar, fiind un străin, a fost el însuși vulnerabil. Și cehul cu vederile sale preponderent europene asupra lumii l-a inițiat pe Gorbaciov, cu un anumit risc în ceea ce-l privea, asupra faptelor și noțiunilor despre lumea din afară, desi menționarea lor în interiorul Uniunii Sovietice era interzisă. Exista un alt punct de vedere cu privire la care ambii bărbații și-au mărturisit opiniile lor: ambii erau comuniști dedicați. În cele din urmă, spre deosebire de majoritatea colegilor, care pur și simplu au trecut prin propunerile de rezoluție ca urmare a slabei lor implicare in politică, atât Gorbaciov și Mlynar au fost interesați și implicați în activități de natură politică. Ei erau de părere că politica ar putea face o diferență în viața oamenilor și în ciuda a tot ceea ce se intampla la acea vreme ei nu au fost cinici în legatură cu societatea sovietică (Editors of Time Magazine, 1988).
Poate fi spus cu certitudine căGorbaciov a fost influențat de modelele pe care și le-a ales. Acesta nu a fost Luther ci Lenin,acesta rămânând modelul lui Gorbaciov până-n 1989. Simpatizanții au observat afecțiunea specială pentru Lenin și-l atribuiau impactului profund al culturii politice sovietice avut asupralui Gorbaciov. Dar Gorbaciov trebuie să se fi simțit atașat de personalitatea lui Lenin în care mai degrabă, conform viziunii sale idealizate si cenzurate a văzut o reflectare a propriilor trăsături: intelectualism febril, optimism și determinarea de a trece neabătut ca peștele prin apă,prin haosul social și politic. Gorbaciov i s-a confesat lui Chernyaev că el mental i-a cerut sfatul lui Leninpână la începutul anului 1989 (Cherniaev, 1993).
Dupa ce a fost ales secretar general, Gorbaciov a obținut monopolulasupra prerogativelor de putere. Puterea ar fi putut să-l facă să-și dorească bogății mai multe pentru sine și nu pentru popor, însă acesta nu a fost acuzat niciodata de lăcomie sau ca fiind o persoană interesată de bunăstarea lui și a familiei, decât de cea a poporului. Aceasta îi face cinste chiar și acum la mulți ani după ce nu se mai afla la putere și îl propune drept model pentru liderii din ziua de azi. Așadar, chiar dacă uneori a părut să fie prea înverșunat a facut-o doar pentru binele poporului, chiar daca acesta din nefericire nu a avut aceeași viziune și drept urmare multe dintre dorințele lui Gorbaciov nu s-au îndeplinit.
Din momentul în care Gorbaciov a venit la putere, el a râvnit la sprijinul intelectualității pentru inovațiile sale, deoarece acesta credea că în ei iți poți pune toată încrederea. În timp ce intelectualii au rămas pasivi și timizi, neîncrezandu-se în Kremlin și temător de a nu fi prinși într-o nouă capcană, Gorbaciov a inițiat rapid contacte cu intelectualii proeminenți, atât în campusul liberalilor și rusofililor, printre acestia numărându-se Yevgenii Yevtushenko, Valentin Rasputin și altii. În 1986, după ce si-a consolidat poziția sa politică, Gorbaciov a fost capabil să-l elibereze pe Andrei Saharov din exil și de a face mai multe gesturi conciliatorii față de intelectuali.
Deși el a fost liderul sovietic cel mai educat dedupâ Stalin, el a fost complet nefamiliarizat cu operele majore liberale din Rusia din timpul anilor 1960. În conformitate cu memoriile sale, târziu în viața sa, după ce a devenit secretar general el a început să analizeze ideile din anii 1960, ca de exemplu rolul opiniei publice, independenta mass-mediei precum și conceptul de economie descentralizată.
El a fost serios influențat de călătoriile sale în străinătate: Italia, Franța, Belgia și Germania de Vest. Viitoarele sale opinii liberale au fost de asemenea influențate de Alexander Yakovlev, care l-a metamorfozat din ortodox dedicat întru totul partidului într-unaprig democrat. Se poate presupune de asemenea că ambele idei: de privatizare și a pluralismului politic și-au făcut loc în mintea lui Gorbaciov și implicit la Kremlin direct din Occident si datorită vizitelor realizate cu diferite ocazii de Gorbaciov nefiind însoțit de intelectualii sovietici în calitate de intermediari (Shlapentokh, 2001).
Personalitatea și caracterul
În timpul conducerii, personalitatea lui Gorbaciov putea fi considerată ca fiind constituită dintr-un amestec individualizat de trăsături. El a fost un credincios în ceea ce credea el ca fiind avantajele socialismului asupra capitalismului, mult mai mult decât ceilalți membri ai Comitetului Central.
O altă caracterisitică evidentă era ura sa față de violență și de vărsarea de sânge, însă așa cum s-a dovedit ulterior i-a fost imposibil să anticipeze consecințele faptelor sale. În același timp, el a fost absorbit de păstrarea puterii cu orice pret și părea confortabil în rolul de lider totalitar. El a fost de multe ori crud cu cei din jurul lui și a înlocuit întregul Birou Politic și majoritatea membrilor din Comitetului Central cu noi membrii.
Menținând în același timp o conștientizare a intrigilor din aparatul de partid, Gorbaciov a avut în aparență o slabă înțelegere a consecințelor sociale ca urmare a extinderii libertății comportamentului uman. El a crezut sincer în unele dintre dogmele propagandei sovietice, în special in prietenia dintre diferitele grupuri etnice.
O altă caracteristică legată de ura față de violență a ieșit în evidență ca urmare a nerecurgerii la măsuri precum represiunea în masă, deși era considerat un lider totalitar. Când a devenit evident că reformele nu au avut succes și că acest eșec a prezentat o amenințare directă la adresa puterii sale, Gorbaciov a avut un moment de ezitare, posibil de slăbiciune, dar în cele din urmă, el a refuzat să folosească violența pentru a-și consolida puterea și a reveni la modelul propagat de liderii totalitari ce l-au precedat (Editors of Time Magazine, 1988).Gorbaciov dorea reducerea nivelul represiunilor și a toleranței, mai degrabă decât să permită dezvoltarea unei situații în care forțele sociale ar avea posibilitatea sa se angajeze în izbucniri de furie sau acte de violență revoluționară (Hewett, Winston, 1991).
În timpul studenției a dat dovadă de inteligență, maturitate, cu o gamă largă de interese intelectuale, aceastea impresionandu-i pe studenții care l-au cunoscut. Pe când în timpul conducerii a dat dovada de nesiguranță și de naivitate atunci când insista în uniunea modială, neînțelegând mai bine complexitatea relațiilor etnice.
Este un nonconformist, una dintre cele mai izbitoare caracteristici ale lui Gorbaciov fiind dată de combinația dintre convingerile comuniste și o antipatie față de formalitate birocratică. Faptul ca Mlynar de origine străină a fost algerea sa de a si-l face cel mai bun prieten și faptul că Gorbaciov tindea să se amestece cu elevii mai în vârstă decât el, de multe ori aceștia fiind veterani din cel de-Al Doilea Război Mondial, cum ar fi Lieberman, constituie un alt exemplu care vine în sprijinul comportamentului său nonconformist.
Are o firemîndră, dorind să avanseze cu ajutorul froțelor proprii, deoarece nu și-a etalat niciodată propriile realizări politice, pe care ar fi avut ocazia să o facă dacă ar fi purtat la clasa lui emblema cu Steagul Roșu al muncii. Premiul, cu conotație sale de excelență politică, l-ar fi putut ajuta să primească favoruri de la profesori.
Este o persoana deschisă, inteligentă, fără a fi arogant, știind să asculte, fiind cinstit și bineintenționat, astfel reușind să dobândească o autoritate naturală, menținându-și mândria conform viitorul lider sovietic, Mlynar (apud Editors of Time Magazine, 1988). Practic, el a fost un reformist de la natură.
Are mult curaj și nu îi este teamă să fie ironic cu cei pe care îi consideră incompetenți atunci când era vorba de învățătură. Un exemplu edificator a fost descris de Lieberman. Conform acestuia Gorbaciov a devenit iritat atunci când un profesor a insistat la sala de lectură să citească cu voce tare în clasă pagină după pagină, o nouă lucrare de-a lui Stalin în loc să încerce să o analizeze sau să o discute cu clasa, conform opiniei lui Gorbaciov. Acesta, împreună cu Lieberman au scris o notă anonimă lectorului, amintindu-i că toată lumea în clasă putea citi. Instructorul a fost atât de supărat încât a citit biletul cu voce tare în fața clasei și a denunțat autorul ca fiind un antisocialist. În acel moment Gorbaciov s-a ridicat calm și a recunoascut că el este autorul, și-a subliniat convingerile sale comuniste și rolul său de lider în calitate de membru al Comsomolului și a insistat că lui pur și simplu nu-i plăcea modul pedant al profesorului de a prezenta activitatea lui Stalin. Deși mai târziu criticat de oficiali pentru acest act de impertinență, Gorbaciov nu a fost pedepsit disciplinar, iar lectorul a fost înlocuit.
Este o persoană cu mai multe straturi de personalitate. În opinia lui Ezech (apud Editors of Time Magazine, 1988), ceea ce este pozitiv la Gorbaciov este că el se afla în imposibilitatea de a-și supraestima calitățile. Conform acestuia, încă de atunci era clar că nu v-a urma o carieră juridică.
Este o persoană cu o bună stimă de sine, ordonată și detrminată, minuțioasă, disciplinată și care lua întotdeauna note bune conform lui Alexander Stromas (apud Editors of Time Magazine, 1988) un coleg ce nu-l știa pe Gorbaciov bine și care a absolvit cu trei ani înaintea acestuia. O dovadă a generozității și a faptului că Gorbaciov era orientat spre ajutarea oamenilor consta în faptul căși-a utilizat influența sa politică ca activist în cadrul Comsomolului pentru a-l scoate pe Stromas dintr-o problemă de natură politică nespecificată, la universitate.
Un argument care vine însprijinul faptului că Gorbaciov desconsideră legislația este oferit de colegul lui Mlynar, care a spus că Gorbaciov i-a povestit despre experiențele sumbre din mediul rural în care a crescut el. Gorbaciov a fost cel care i-a explicat cat de insignifiantă era legislația fermelor colective în viața de zi cu zi și cât de importantă, a fost pe de altă parte, forța brută, singura care asigura disciplina atunci când se lucra pe la fermele colective (Editors of Time Magazine, 1988).
Din ceea ce au raportat colegii de munca, reiese faptul ca Gorbaciov este un om cu o energie imensă, pasiune, inteligență și cu o mare dorință de a rezolva probleme.O dovadă a entuziasmului său constă în faptul că acesta putea deveni în mod sincer fascinat de lucruri noi, o trăsătură care cu greu putea fi considerată caracteristică membrilor mai vechi ai Biroului Politic Brejnev, conform unui consilier.
Este o persoana obsedată în ceea ce privește eficiența atunci când venea vorba de îndeplinirea sarcinilor. Un alt consilier, Anatoly Chernyaev cel ce l-a însoțit pe Gorbaciov în Europa, a spuscă în timp ce mergeaprin părțile belgiene și olandeze, Gorbaciov aproape că nici nu se uite pe geam să vadă ce era pe-afară, din contră, tot drumul l-a ținut pe Chernyaev de cot și i-a dovedit prin argumente logice cât de important era să facă una sau alta în Stavropol, aceasta constituind o dovadă relevantă a entuziasmul lui Gorbaciov și a dorinței sale de a aduce cât mai multe îmbunătățiri sistemului. Gorbaciov avea obiceiul să spuna că ceva trebuia să fie făcut sau ar putea fi realizat și prin urmare, era necesar să convingă publicul că așa și trebuie să fie făcut.
Are credințe puternice pe care nu i le schimbă nimeni odată stabilite, aceasta observandu-se în stilul de conducere, bazat pe convingerea oamenilorcă perestroika era de dorit, necesară și posibil unica șansă pentru popor. Într-adevăr, Gorbaciov a fost o persoanăsigură pe sine, un om mândru de capacitatea sa de argumentare logică și impresionant în capacitatea sa de auto-prezentare.
În memoriile sale, el susține că prin anul întâi ca student la drept el putea dezbate precum și cei mai buni colegi de clasă. El se mândrea că nu-i era frică să-și arate slăbiciunile punând întrebări ale căror răspunsuri nu le cunoștea; acest fapt i-a ascuțit abilitățile sale pentru a putea dezbate într-un mod eficient (Breslauer, 2002).
Fără îndoială, caracteristicile centrale și cele mai evidente în consecință a personalității lui Gorbaciov au fost remarcabila lui încrederea în sine și optimismul. Abilitatea sa de a-și reveni era cu adevarat extrem de importantă pentr a face față greutăților întâmpinate.
Ca individ, Gorbaciov a posedat un ego foarte sănătos și valori stabile. Mediile politice și sociale in care a trăit (regiunea Kuban Cossacks în partea de sud a Rusiei, Universitatea de Stat din Moscova si Poliburo, unde a fost de departe cel mai tânăr membru) i-au hrănit buna lui stimă de sine, astfel căpătând o credință neclintită în propriile sale capacități de a reuși în tot ceea ce își propune (Zubok, 2007).
Există și elemente negative pe care le posedă, nu doar pozitive. Despre Gorbaciov ar putea fi spus, de asemenea, că era insensibil cu colegii lui. De exemplu, când Eduard Shevarndze, ministrul de Externe și-a anunțat demisia la Congresul Deputaților Poporului, Gorbaciov l-a acuzat public de lipsă de loialitate și a lăsat să se înțeleagă că a fost un laș. Desigur, Gorbaciov a fost șocat și supărat, dar în exprimarea cu voce tare a sentimentelor pe care alți politicieni le-ar fi păstrat pentru cercul lor închis de consilieri, a confirmat impresia că el era un om fără confidenți (Steele, 1994).
Încrederea în sine a lui Gorbaciov așa cum a mai fost spus și mai sus i s-a alăturat o minte setată pe optimism. Mulți observatori își amintesc că tânărul Gorbaciov era un optimist, o caracteristicăremarcabilă având în vedere circumstanțele dificile ale tinereții sale (colectivizarea, Marea teroarea și Al Doilea Război Mondial).Traducatorul său oficial afirma că secretarul general Gorbaciov era foarte optimist cu privire la capacitatea de punere în mișcare a poporului, a reformelor pe care le începuse. Se știe că un consilier apropiat a raportat că deși știa că nu existau sorți de izbândă, atunci când ajungea în fața acelui om fermecător care-și dorea atât de mult să facă ceva pentru țară, nu avea inima să-l contrazică.
Gorbaciov a fost în mod clar un idealist al cărui credințe și acțiuni, cu privire la campaniile locale din Stavropol și la reformarea sistemului sovietic acestea fiind susținute de pasiune și optimism, dar și de o personalitate atent controlată.Optimismul, pasiunea, intensitatea, curiozitate, egocentrismul, energia nesățioasă și încrederea în sine combinate cu controlul riscului si prudența sunt trăsături de personalitate pe care Gorbaciov le-a adus la masa conducerii pe măsură ce el a ales strategia politică pentru reformarea sistemului, atunci când a avut puterea de a face acest lucru(Breslauer, 2002).
O persoană cu un vocabular elevat nu poate face decât o impresie foarte bună, așa cum a fost în cazul lui Mario Soares, ministrul Portugaliei (Gorbachev, 2011). În opinia lui, Gorbaciov nu a vorbit într-o limbă de lemn așa cum spun francezii, pentru a descrie utilizarea discursului ideologic de către sovieticii din acea vreme chiar și de către cei aflați la cel mai înalt nivel. Conform acestuia, el a răspuns la toate întrebările imediat, clar și cu o sinceritate ce l-au emoționat. Modul de a fi al lui Gorbaciov a reprezentat ceva cu adevărat nou pentru un om din Vest, cum era Soares, cu o oarecare experiență în ceea ce privește comunismul ca urmare a excursiilor anterioare realizate în Uniunea Sovietică.
Gorbaciov a fost un fenomen original și surprinzător, așa cum istoria a demonstrat-o mai târziu. Un umanist, cu o mare experiență și cu o cultură vastă, un politician umanizat, curios despre alții și de ceea era diferit. Un suporter puternic al coexistenței pașnice în general și determinat să schimbe Uniunea Sovietica, ce a luptat pentru libertate, pentru respectarea drepturilor omului și pentru valorile de mediu.Foarte tânăr, energic, inteligent, prudent, pragmatic, moale, elegant, dar de prestigiu, aceasta este descrierea lui Mihail Gorbaciov făcută de prim-ministrul japonez Yasuhiro Nakasone, după ce s-a întâlnit cu noul lider sovietic la Moscova, la înmormântarea lui Cernenko (Kimura, 2000).
La un moment dat Gorbaciov a fost acuzat că a mințit în legătură cu masacrul de la Katyn. În încercarea de a-l discredita pe fostul președinte, acuzația adusă constând în faptul că Gorbaciov știa adevărul despre Katyn si că a ascuns-o. Conform scrierilor lui Chernyaev (2000), Gorbaciov a fost foarte deschis cu oamenii apropiați lui și vehement atunci când venea vorba de manifestarea emoțiilor atunci când afla despre actele criminale înfăptuite în trecut, pentru a-și ține emoțiile pentru sine. El spunea că în cazul în care Gorbaciov ar fi văzut un document cu semnăturile lui Stalin, Molotov și Voroșilov, condamnând prizonieri polonezi la exterminare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-ar fi știut cu siguranță despre asta. El afirmă de asemenea că își amintește de furia lui Gorbaciov atunci când a văzut listele de execuție din timpul anilor 1937-1938 cu semnăturile și comentariile acelorași lideri și cu toate acestea, le-a făcut publice.
Politica lui Gorbaciov are un caracter universal. Acesta s-a focalizat asupra unei game mai largi din pătura socială, aceasta trebuind să fie înțeleasă în acești termeni: în timp ce primii lideri sovietici au solicitat sprijinul social al lucrătorilor și a celor din administrație precum și a inginerilor proveniți direct din muncitori și țărani, Gorbaciov a solicitat suportul de la mult mai larga clasă de mijloc și nu doar de la intelectuali, dar, de asemenea, de la așa numiții birocrați și lucrătorii educați care doreau să intre în clasa de mijloc. El folosea expresia casă europeană comună, pentru a se referi atât la politica sa internă de reintegrare a Rusiei și a Europei de Est (inclusiv Germania de Est), în civilizație europeană și economia mondială și în politica externă și militară, care erau necesare pentru a realiza aceasta.
El a urmărirt o strategie politică foarte sofisticată, bazată pe cooperare. Cu toate acestea, fără îndoială, el a urmat un program clasic de consolidare a puterii în interiorul partidului, elementul nou adus de către acesta constând în scoaterea oficialilor vechi, mult mai rapid decât orice alt secretar general din istorie.
Abilitatea de a persuada oamenii de a face precum își dorea, constituie un alt punct forte al acestuia. În acest sens, un exemplu este dat de faptul că el a convins un sfert din membrii cu drept de vot din Comitetului Central să demisioneze de bună voie, trei ani mai târziu, dupa venirea la putere. După ce a devenit președinte al Sovietului Suprem, a fost practic imposibil pentru conservatorii din Comitetul Central să-l elimine, fără o manifestare de rezistență în stradă.
Gorbaciov este o persoană cu inițiativă, aceasta observându-se când nu a ezitat să pună în practică ceea ce a spus într-o conversație avută cu Secretarul General al ONU, Javier Perez de Cuellar și anume, de a crea cât mai multe poduri cu marile puteri: Anglia, Franța și America. Gorbaciov în fapt și-a confirmat această ambiție a politicilor sale spunând că tactica folosită era una de a-și tracta partenerii în spate. Lui de Cuellar i-a spus că cineva trebuie să ia inițiativă și să facă primul pas și că dacă partenerii lor nu sunt gata să o facă, trebuie să o faca ei inșiși. În ciuda faptului că el se referea la un caz concret, decizia de a opri listarea armelor nucleare ale Franței și Marii Britanii, luându-le în calculul parității strategice Est-Vest, explicația lui Gorbaciov a reflectat nu numai tactica lui diplomatică aplicată la un caz specific, dar, de asemenea, filozofia generală și stilul lui personal.
Candoarea și simplitatea reies din analiza acestui stil, cuvântul său de onoare dat reprezentând o bază sigură pentru colaboratorii săi (Grachev, 2008). Gorbaciov se diferenția de predecesorii săi prin faptul că nu vrea sa dezvolte un cult al personalității, evitând astfel discreditarea (Richard, 2007).
Gorbaciov și-a exprimat de multe ori sentimentul că el conducea o revoluție, însă totodată el părea să accepte ideea învechită conform căreia revoluțiile sunt ca omletele și nu pot fi realizate fără a sparge ouăle. Gorbaciov a demonstrat că este o persoană care nu-și asumă riscuri mari atunci când se adreseaza populației. El obișnuia să se plaseze foarte confortabil în centru, înțelegand că are de-a face cu o populație care vroia cu disperare mai multă libertate și o mai mare integrare în Occident, dar care se afla încă la mai multi zeci de ani de acceptarea posibilității unei despărțiri a țării (Hough, 1989).
Vulnerabilități
Prietenii lui Gorbaciov recunosc ca acesta s-a aflat mereu la cuțite cu tendințele mentalitatății ruso-sovietice. Cu toate acestea, Gorbaciov a realizat un efort herculean de a trezi societatea din stupoarea teribila și sclavie a totalitarismului sovietic. El a împins "bolovanul" de pe locul său de odihnă. Restul, Chernyaev susține, a fost inevitabil: societatea s-a dovedit a fi nedemnă de așteptările liderului, noul mod de gândire a fost înaintea timpului său. Având în vedere toate acestea, lui Gorbaciov i se poate acorda verdictul de nevinovăție, atunci când bolovanul societății sovietice a început să se rostogolească la vale, zdrobind totul în calea lui.Un alt autor afirmă că Gorbaciov a fost un naiv în infailibilitatea credinței că oamenii au nevoie doar să se trezească și că munca creativă a maselor ar putea duce la un viitor mai bun (Wohlforth, 2003).
Prieteni și dușmani deopotrivă au evidențiat două consecințe cheie ale optimismului și naivității fundamentale ale lui Gorbaciov: lipsa lui congenitala de a realiza un plan strategic cu rază lungă de acțiune și aversiunea sa față de detaliile practice ale guvernării. Ei toți recunosc că perestroika nu a avut niciun plan la baza și că noua gândire a fost vagă și nu putea fi un ghid practic pentru reforme. Expresiile preferate ale lui Gorbaciov, pe lângă impredictibilitate erau „să fie lăsat procesul să se dezvolte” și „un șir de evenimente se află-n plină evoluție”.
La zece ani după ce a pierdut puterea, Gorbaciov însuși într-o discuție a fost de acord că acțiunile sale au fost rezultatul naivității sale și a utopismului. Dar el a adăugat că a preferat să riște în mod deliberat destabilizarea politică din anul 1988 pentru că a vrut să trezească poporul sovietic (Zubok, 2007).
O eroare majoră al lui Gorbaciov a fost că el l-a tratat greșit pe Boris Elțîn. Acesta a fost exemplul cel mai evident al unuia dintre principalele puncte slabe ale lui Gorbaciov, judecata slabă a persoanelor și incapacitatea sa de a-si face prieteni apropiați, în acea perioadă stresantă. Social vorbind, în timpul conducerii, Gorbaciov a fost un singuratic. Intervievat fiind de către o televiziune rusescă, la un an dupa demisia sa, el a dezvăluit că nu a invitat niniunul dintre vechii prieteni la apartamentul său de la acel moment. El a afirmat că locuința era castelul familiei. Lukianov, unul dintre colegii săi de la Universitare,în asentiment cu declarațiile fostului lider a spus că nu a fost invitat la casa lui Gorbaciov de-a lungul anilor de perestroika (Steele, 1994).
Obsesia lui Gorbaciov de a moderniza societatea sovietică și de a revitaliza economia sovietică moleșită, considera acesta că ar fi putut fi realizat doar prin manifestarea voinței poporului, adică, prin efectuarea unei schimbări radicale și permanente în comportamentul forței de muncă sovietică. De aici se observă că Gorbaciov a văzut o Uniune Sovietică modernizată, ca o societate în care publicul ar putea și ar trebui să i se acorde mai multă responsabilitate și în general, să poată avea încredere în conducătorii lor, mai mult decât au avut în trecut. Așteptările sale nerealiste, ca populația să lucreze mai mult și cu siguranță economică mai scazută, a constituit un alt punct slab al acestuia. Drept urmare muncitorilor, deși le era atribuit un rol cheie în scenariul lui Gorbaciov, ei au refuzat să-și joace rolul trasat.
Incosistența și ambiguitățile au putut fi identificate în multe dintre noile legi adoptate sub conducerea lui Gorbaciov, în reforma constituțională, în economie și în legea criminală, acestea fiind parte a perestroikăi (Fernando, 2010). O alta dovadă a inconsistenței a constat-o faptul căglasnostul nu a fost controlat în niciun fel, conducând în final la îndepărtarea liderului (Gibbs, 1999).
Idealurile lui Gorbaciov
În cei douăzeci și trei de ani ca funcționar de partid în Stavropol, Gorbaciov a fost motivat de următoarele idealuri: să lucreze din greu la locul de muncă, ceea ce a și făcut de la început până la sfârștul carierei, trezindu-se dimineața și autoimpunându-și să nu plece acasă până ce nu termina ce își propunea, să devină un administrator model, oferindu-se drept exemplu și să se mențină departe de corupția care se regăsea în cadrul aparatul de partid. El a ținut criticile sale pentru sine, a urmat cu fidelitate ghidarea partidului și cu o îndemânare demnă de invidiat a obținut favoruri din partea unor protectori din partid sus puși, precum Andropov.
Un alt ideal al lui Gorbaciov a fost menținerea socialismului. Aceasta a afirmat că de mai multe ori i s-a spus că a sosit momentul sa pună capăt pasiunii sale pentru socialism iar acesta a raspuns că socialismul este convingerea lui cea mai profundă, pe care-l va promova atât timp cât el va putea vorbi și lucra. Ceea ce a vrut el să spună a fost că el promovează un socialism uman, democratic căruia să i se alăture o abordare socialistă cu interesele individuale (Abrams, 2001).
Stil de Conducere
Stilul de conducere al lui Gorbaciov poate fi caracterizat ca fiind colegial. Modul lui de operare constă în punerea unor întrebări cheie pentru a deschide discuții cu echipa sa, astfel împărțind responsabilitatea pentru deciziile luate, cu grupul de consilieri. El a folosit mijloace democratice, oferind oamenilor săi dreptul de a-și exprima în mod liber opiniile și implicarea lor în rezolvarea problemelor. Soția sa Raisa a jucat rolul de consilier politic și personal, special până în ziua în care a muri. În ciuda defectelor sale ca lider, Mihail Gorbaciov este un bun exemplu de cum să rămâi un idealist și de asemenea cum să nu-ți pierzi demnitatea personală la cele mai înalte nivele din lumeă politică.
Gorbaciov obișnuia să țină o ședință cu oficialii din apărare, agricultură și industrie, aproximativ o dată pe lună. Aceasta ținea aproximativ cinci sau șase ore, timp în care Gorbaciov îi intreba pe cei prezenți care sunt opiniile lor. Uneori, remarcile sale erau punctate. La o întâlnire cu profesorii de științe sociale descrise de istoricul Uniunii Sovietice Moshe Lewin, Gorbaciov s-a plâns că instruirea în mai multe discipline sociologice a devenit ceva birocratic, drept urmare plictisitor și oficial.
Unul dintre elementele stilului managerial al lui Gorbaciov consta în faptulcă, mai mult decât oricare dintre predecesorii săi, el ieșea și vorbea cetățenilor de rând. Cu aceste ocazii, el prezida în cadrul a una sau două întâlniri ale liderilor politici, civile și industriale locale. Întâlnirile erau de obicei televizate și ele probabil, ofereau o imagine a modului în care el conducea întâlnirile sale închise la Kremlin. El obișnuia să vorbească despre diverse probleme locale sau naționale, de multe ori întrerupandu-și temporar discursul, întrebând dacă așa este sau daca persoanele de față sunt de acord cu ceea spune, în așa fel încât publicul să nu se plictisească și implicit să devină neatent (Editors of Time Magazine, 1988).
Gorbaciova întruchipat și a încurajat o mentalitate diferită de cea a tuturor liderilor sovietici anteriori, încetand să fie un leninist, chiar în timp ce el a continuat să-i acorde lui Lenin ca politician mai mult respect decât era cazul. Deși temperamentul lui era orientat spre evoluție, mai degrabă decât spre revoluție, Gorbaciov a lansat atât o revoluție conceptuală cât și o reformă instituțională. Ele au produs schimbari atât intenționate cat și neintenționate.
Libertatea de exprimare și încetarea fricii au fost câștiguri enorme pentru societatea sovietică și rusă, dar având în vedere acumularea de nemulțumiri și nu în ultimul rând cele ale anumitor naționalități, cu ocazia încetării suprimării vocilor discordante, au oferit ocazia celor care aveau oricum sentimente separatiste pentru a aduna sprijin asfel încât să destabilizeze forța armată. Legitimarea unui pluralism de opinie, a fost întărită prin schimbări instituționale care au evoluat destul de rapid în pluralismul politic. În mod similar, îndrăzneala lui Gorbaciov de a limita puterea aparatului de partid, accelerată prin introducerea de alegeri contestate, a subminat nu numai propria sa bază instituțională, dar, de asemenea, structura care a jucat un rol imens în exploatareastatului sovietic multinațional.
Permiterea formelor federale de a achiziționa substantță, constrâns fiind de partidul unic, centralizat de partid, a avut drept scop menținerea tuturor celor cincisprezece republici sovietice în cadrul aceluiasi spațiu politic, legal, toate acestea reprezentand pentru Gorbaciov o munca demna de Sisif. În cele din urmă, încercarea de a menține această uniune, pe baza unei federații mai flexibile sau chiar confederații, iar efortul de a menține prin persuasiune integritatea teritorială a unui stat care cunoscuse până în acel moment doar mâna unei conduceri autoritare sau totalitare, s-a dovedit a fi o punte de legătură prea dificila chiar și pentru un astfel de constructor excepțional și calificat de poduri, ca Gorbaciov.
Gorbaciov a venit la putere în 1985 ca un reformator comunist, crezând că sistemul ar putea fi îmbunătățit substanțial. Deși încă de la început a folosit democrația, precum și perestroika (reconstrucție), glasnost (deschidere sau transparență) și uskorenie (accelerare), ceea ce a avut în vedere între 1985 și 1987 este mai bine descrisă ca liberalizare decât democratizare.
Opiniile sale, cu toate acestea, au evoluat rapid, parțial ca răspuns la rezistența care au urmat reformelor modeste cât și în parte, ca urmare a nivelului de sprijin destul de ridicat întâlnit în cadrul inteligenției ce au îmbrățișat glasnostul și i-au întins contururile. Gorbaciov a fost, de asemenea, influențat atât înainte cât și după venirea la putere de către interlocutorii din Vest și în mod mai regulat, de către cei aproape de el aflati la conducere, precum și de către asistenții și consilierii săi.
O schimbare în stilul lui Gorbaciov a survenit în 1988 atunci când acesta a încetat să mai fie un reformator al sistemului sovietic și a trecut la o transformare sistemică. Introducerea de alegeri contestate pentru o nouă legislație, a avut drept scopîntâlnirea de mai multe ori în timpul unui an a membrilor partidului și de a avea șansa exercitării funcției având puteri reale (în contrast, în ambele privințe cu vechiul Soviet Suprem), aceasta fiind o schimbare calitativă în sistemul politic. Gorbaciov a fost obligat să-șifolosească întreaga greutate a autorității ca secretar general, atât pentru a câștiga bătălia din spatele scenei pentru a introduce o astfel de modificare cât și pentru a preveni temerileprofunde ale multor aparatchiki regionali și care ar fi avut posibilitatea să pună în pericol punerea sa în aplicare.
În martie 1988, a apărut un manifest anti-perestroika (scris de Nina Andreeva, un lector obscur din Leningrad), susținut de către conservatori. Cu această ocazie Gorbaciov nu a arătat nicio formă de indecizie atât de des atribuită lui, ci și-a folosit pe deplin autoritatea sa personalăși instituțională atunci când s-a confruntatcu colegii săi mai conservatori. Între 1988 și 1990, Gorbaciov a mutat în mod conștient puterea politică a partidului în instituțiile de stat și după ce a transformat pericolul reprezentat de articolul Nina Andreeva într-o victorie politică, el i-a pus pe adversarii săi reacționari și tradiționalisti în defensivă pe tot parcursul anilor 1988-1989, anii în care sistemul polititcal sovietic a fost schimbat fundamental.
Un punct important este indubitabil încheierea Războiul Rece în timp ce Gorbaciov a fost la cârmă. Pentru George Schultz Războiului Rece deja se terminase atunci cand el a părăsit biroul în calitate de secretar de stat la sfârșitul anului 1988. Până atunci Ronald Reagan și Gorbaciov semnaseră trate politice importante de control al armamentelor și Reagan făcuse vizita sa amiabilă la Moscova în cursul căreia el a spus că Uniunea Sovietică nu mai era un imperiu malefic.
Probabil stilul de conducere al lui Gorbaciov a fost influențat într-un grad ridicat de interesul lui sincer, față de ideile noi. Una dintre ideile noi a inclus-ope cea cu privire la relațiile internaționale ale căror conduită, în măsura în care l-a interesat pe Gorbaciov, nu ar mai fi trebuit să fie determinate de prejudecățile ideologice închistate sau de către puterea politică pură. Robert English a spus că Gorbaciov a avut o sete insațiabilă pentru cunoaștere și acest lucru l-a făcut să citească lucrări care nu ar fi apărut pe biroul majorității membrilor elitei politice sovietice, inclusiv lucrări de științe politice occidentale și memoriile politicienilor occidentali. Chiar și după ce a devenit secretar general și în special în primele etape ale conducerii sale, între 1985 și1986, Gorbaciov si-a extins lectura cu și mai mult. Cărți occidentale care nu erau disponibile pentru cititorii obișnuiti, au fost traduse și tipărite în ediții mici și restricționate pentru a fi distribuite exclusiv membrilor de rang înalt ai nomenclaturii. Aici poate fi observată tendința lui Gorbaciov de a se asigura că nu cunoaște doar el informațiile necesare unui lider de succes, el a a vrut sincer să se asigure că atunci când toți colegii lui vor ajunge la același nivel vor reusi împreună să schimbe soarta Uniunii Sovietice. El a avut planuri mărețe și a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a avea succes. Una dintre cele mai importante căi în care el însuși a fost mai bine informat a fost posibilă prin încurajarea cercetătorilor sovietici să gândească ceea ce era de neconceput și să nu se teamă de a respinge înțelepciunea convențională într-o țară în care a nu fi corect politic, a avut în mod tradițional consecințe mai grave decât în vest. Asa cum English observă, soția sa, Raisa, i-a prezentat ideile integraționiste, social-democrate, sprijinindu-se pe semidisidenții, oamenii de știință de la Moscova.
Cu interesele sale mergând dincolo de propunerile specifice de reducere a armamentului la concepțiile fundamentale de securitate internațională si la aspectele de bază de supraviețuire, civilizație și dezvoltare umană în ajunul secolului XXI, Gorbaciov, de asemenea, a revizuit scrierile din domeniu, începând cu manifestul Einstein-Russel, din 1955 și cu a celor mai recente lucrări de mișcare a oamenilor de știință Pugwash (Brown, Shevstova, 2001).
Mihail Gorbaciov a căutat să reformeze sistemul economic corupt și ineficientși a încercat să mențină în același timp sistemul socialist. Având un slab contact cu celelalte Republici Sovietice din afara Republicii Ruse, Gorbaciov a subestimat puterea loialității etnice în cadrul multietnic (Upshur, Terry, Holoka, Cassar, Goff, 2012).
Leadership transformațional
Gorbaciov a fost un lider transformațional. Termenul indică faptul că transformarea apare și liderul este într-o măsură semnificativă, agentul aceastei transformări. Leadershipul transformațional denotă nu numai schimbarearadicală a politicii, dar si transformarea sistemică.
În mai puțin de un deceniu, Rusia a trecut de la a avea un sistem bazat pe autoritate excesiva (Gorbaciov este printre cei care numesteUniunii Sovietica nereformată"totalitară"), la pluralism politic, de la o economie autoritară la o economie capitalistă; de la hegemonia politică și militară asupra Europei de Est, la acceptare autonomiei Europei Centrale de Est, însoțită de dizolvarea Pactului de la Varșovia; de la Războiul Rece la cooperare între Est și Vest și de la a fi un stat al cărui teritoriu cuprindea Republicile Baltice, Ucraina, Caucaz și întinderilevaste din Asia Centrală, la o țară minimizata la o singura republica, din cele cincisprezece avute, în care în prezent aproximativ 80 la sută din populație este reprezentată de ruși (în comparație cu puțin peste 50 la sută înainte de dezintegrarea marii Rusii, care a fost Uniunea Sovietică). În toate aceste cinci remarcabile transformari, Gorbaciov a jucat un rol crucial, deși ultima a fost o consecință neintenționată determinată de alte modificări (Ross, 2004).
În iulie 1990, el l-a indepărtat pe Ligaciov și mulți alți conservatori din partea conducerii și a Comitetului Central. Explicația pentru această schimbare îsi are originea în interacțiunea dintre convingerile lui Gorbaciov și ritmul accelerat al mobilizarii sociale și a polarizării.
O explicație exprimate în întregime în ceea ce privește personalitea acestuia ar sugera că Gorbaciov și-a pierdut cumpătul în fața eșecurilor în cascadă (la domiciliu și în străinătate) și ca urmare a incertitudinii cu privire la ceea ce ar putea opri valul. O explicație la nivelul credințelor subliniază că mobilizarea socială amenința în mod clar destrămarea Uniunii Sovietice, o valoare pe care Gorbaciov nu a fost niciodată dispus să o piarda. Prin urmare, atunci când nivelul mobilizării sociale a amenințat dezintegrarea URSS-ului, calculele făcute până atunci de Gorbaciov s-au schimbat. Costul perceput al toleranței a crescut până la punctul în care costul represiunii părea mai acceptabil. Prin contrast, D' Agostion, susține că această schimbare a fost de fapt un efort al lui Gorbaciov de a-și consolida puterea personală (Breslauer, 2002).
Luarea deciziilor
O dovadă a independenței sale a fost menționată de Neznansky. Conform acestuia, avansarea lui Gorbaciov la locul de muncă cel puțin în faza inițială în cadrul komsorgului a fost realizată într-o manieră oarecum lipsită de scrupule, deoarece Gorbaciov obișnuia să înlocuiască un kommsorg existent după ce-l îmbăta în noaptea de din-nainte de o întâlnire a Comsomolului și apoi îl denunța spunand că este nedemn ca un activist comunist tânăr să vină beat. Alți colegi ai lui Gorbaciov, au spus că fie nu-și amintesc sau că nu vor să discute despre acest incident.
Nu se dezice de la a lua decizii care influențează în bine viitorul celor pe care îi consideră inteligenți. Neznansky recunoaște că Gorbaciov și-a folosit influența politică pentru a-l ajuta în etapele finale ale facultății de drept, atunci când el se pregătea pentru primul său loc de muncă în afara universității. Stromas îl creditează, de asemenea pe Gorbaciov pentru ca l-a ajutat să scape din niste probleme politice și Lieberman, un evreu, afirmă că Gorbaciov nu s-a disociat de paranoia anti-semită care a cuprins Uniunea Sovietică, la începutul anului 1953, în ultimele luni ale vieții lui Stalin.
Deranjant a fost faptul că Gorbaciov a fost evident zelos în căutarea de a expulza din cadrul Comsomolului și, în unele cazuri, de la Universitatea din Moscova elevicu rude care au fost deținuți în lagărele de muncă sau care au avut o reputație proastă din punct de vedere politic. Lev Yudovich spune că el își poate aminti vocea de oțel a secretarului Comsomolului a Facultății de Drept, cerând expulzarea din Comsomol chiar și pentru cele mai mici ofense aduse, de la a spune anecdote politice până la eschivarea de a fi trimis la un colhoz. Yudovich spune că Grobaciov a avut o reputația de a fi fost servil atunci când venea vorba de îndeplinirea propriilor scopuri din punct de vedere politic (Editors of Time Magazine,1988).
Din timpul anilor în care a fost la conducere, membrii ai conducerii sovietice își aduc aminte că nu au fost entuziasmțti cu privire la deciziile de politică externă ale lui Gorbaciov, toate acestea fiind datorate credințelor și personalității acestuia. De aici rezultă că Gorbaciov a avut grade de libertate politică pentru a alege altfel de cum doreau ceilalți, așa cum s-a observat încă din anii facultății. El ar fi putut săincerce să se angajeze într-o reintegrare selectivă, așa cum a procedat în programul său politic străin și totuși, în politica internă, el a ales să nu o facă (Breslauer, 2002).
Gorbaciov a declarat că toată viața lui a lucrat pentru a perfecționa sistemul și că abia aștepta să ajungă în poziția de cel mai puternic om, pentru că s-a gândit că abia atunci va putea să rezolve problemele care doar liderul le putea rezolve. Dar, când a ajuns acolo, a realizat că avea nevoie de o schimbare revoluționară și că singura modalitate de a rezolva ceva era posibil dacă știai pe cineva sau daca plăteaipe sub masă, deci, concluziona acesta ce sistem exista? Raspunsul pe care tot acesta l-a dat era că sosise timpul să demonteze totul (Schwarzenegger, 2012).
Așa cum faimosul jurnalist politic și activist Egor Gaydar (apud Zemtsova, 2011).a remarcat, Gorbaciov a fost foarte bun în propunerea de idei inovatoare și întotdeauna a încercat să ajungă la un consens. De multe ori a ajuns să ia deciziiparțiale în timp ce situația din țară cerea o mână mai fermă și acțiuni lipsite de ambiguitate.
Gorbaciov a fost ferm în luarea deciziilor cu privire la forțele militare și încheierea Războiului Rece. În general, Gorbaciov a promis că va modifica două caracteristici distinctive ale politicii tradiționale sovietice de securitate națională referitoare la folosirea forței. Acestea sunt orientarea ofensivă a strategiei sovietice și rolul autonom al armatei în planificare strategică și evaluare a amenințărilor (Legro, 2008).
Gorbaciov a recunoscut că înarmările SUA și aURSS-ului au fost inutile, dovedind faptul că el căuta să obțină pacea între cele două puteri. În 1986, Gorbaciov a prezentat ideea unei lumi fără arme nucleare, ceea ce a dus la dialogul sovieto-american asupra dezarmării nucleare și semnarea unui tratat cu privire la lichidarea rachetelorde rază medie și scurtă. Cele două părți opuse au decis să distrugă o întreagă clasă de arme care ar putea fi cauza declanșării unui război nuclear. Decizia a fost urmată de negocieri privind reducerile strategice ale ofensivelor armate, reducerea armelor convenționale și interzicerea armelor chimice, bacteriologice și biologice. Gorbaciov a decis în mod voluntar să renunțe la menținerea amenințării nucleare ca o modalitate de susținere a sistemului sovietic (Shevtsova, 2011).
Două evenimente din 1986 l-au motivat pe Gorbaciov să depună și mai mult efort pentru a putea să faciliteze punerea în aplicare a noului său program economic. Primul incident a fost atunci când instalația nucleară de la Cernobîl a explodat și a avut loc răspândirea contaminării radioactive in Europa de Vest. Atunci, Gorbaciov a fost profund deranjat de reținerea a ceea ce se intamplase de fapt și a informațiilorși nu a încercat să devieze presiunea internațională asupra celor implicați în mușamalizare.
Al doilea eveniment a fost prezentarea filmului Pocăința. Pocăința a apărut la sfârșitul anului 1986 și a fost făcut de un georgian pe nume Tengiz Abuladze. Povesteaa fost despre teroarea provocata de Stalin în timpul sfârșitului anilor 1930. Filmul s-a dovedit a fi un eveniment emoționant pentru Gorbaciov, a cărui familie suferise ca urmare a represiunilor politice ale lui Stalin (Reeson, 2006).
Discursuri
În raportul său la cel de-al douăzeci și șaptelea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în 1986, 25 februarie, Gorbaciov a declarat ca Securitatea nu poate fi construita la nesfârșit pe teama de represalii, pe doctrinele de izolare sau descurajare. În contextul relațiilor dintre URSS și SUA, securitate poate fi doar reciproc, iar dacă sunt luate relațiile internaționale în ansamblul său nu poate fi decât universala, declara acesta. Cea mai mare înțelepciune nu este interesată exclusiv de sine, în special în detrimentul altei părți. El încerca să transmită un mesaj ce avea drept scop unirea tuturor marilor forte de la momentul respectiv, nu avand drept scopuri egoiste, ci unul care să aducă beneficii pentru toți. Acesta, la momentul respectiv credea că este vital ca toți să se simtă la fel de sigur. Și pentru a-i reasigura pe toti că intențiile lui erau pasnice, a spus că în domeniul militar el și partidul și-au propus să acționeze în așa fel încât să nu dea motive nimanui de teamă, chiar și cele de natură imaginativă, cu privire la securitatea lor.
Conform scrierilor lui Raymond Garthoff (apud Malici, 2008), noul element care a dominat raportul, în discuțiile despre lumea contemporană și politica sovietică, a fost interdependența globală și nevoia de securitate internațională stabilă și reciproca. Structura discuției, precum și conținutul au reflectat această schimbare în gândire, care de fapt îi aprținea transmitatorului.În loc să reflecte imaginea conflictuală a lui Stalin care vorbea întotdeauna despre două lumi (Uniunea Sovietica și restul lumii), sau chiar discutarea în termeni de separare a socialismului de țările în curs de dezvoltare și lumi capitaliste occidentale, discuția a fost despre o singură lume .
În continuare va fi realizată analiza psihologică a discursului lui Gorbaciov cu privire la accidentul nuclearde la Cernobîl (Anexa 1), ce a avut loc pe 14 Mai 1986, la Moscova. În ceea ce privește vorbirea, acesta a recurs la fraze scurte, alternând cu cele lungi, exprimate într-un mod corect. A descris exact ceea ce s-a întâmplat, contracrând astfel eventualele învinuiri din partea oponenților politici, cât și pe cele ale poporului. A avut grijă să nu panicheze și mai mult, asigurând faptul că toată lumea ce va avea nevoie de ajutor, îl va primi, subliniind acest fapt prin folosirea cuvintelor precum: „supravegherea atentă”, „pentru a exclude o repetare a ceva de același fel”, „datoria noastră prioritară”, „asistență eficientă”, sunt folosiți „cei mai buni specialiști științifici și medicali din țară”, „oamenii au acționat și continuă să acționeze eroic, altruist”.
În a doua parte a discursului a subliniat faptul că reacția celor din străinătate față de nenorocire a fost una de înțelegere, astfel demonstrând că nu toată lumea a criticat modul de acționare. A făcut o trecere rapidă de la a mulțumi celor care au reacționat cu compasiune, la cei care au criticat și care au pornit campanii anti-sovietice, prin folosirea cuvintelor „dar este imposibil să plec”. A subliniat faptul că ei erau victimele și nu a blamat efectiv pe cineva pentru ceea ce se spunea despre ceea ce se întâmplase, spunând că „ne-am confruntat cu un munte veritabil de minciuni – minciunile cele mai necinstite și rău intenționate”, fiind conștient de faptul că cei vizați vor știi că la ei se referă, demonstrând faptul că poate fi diplomat în astfel de situații, în care a fost atacat pe nedrept. Nu a folosit cuvinte grele, ci a fost ponderat în folosirea termenilor acuzatori sau prea jignitori, deoarece scopul lui era să se-nțeleagă cu SUA și cu țările NATO și nu să pornească un nou război.
În a treia și cea mai lungă parte a discursului a vorbit despre cooperare internațională, Întrajutorare și Încheierea Războiului Rece, propunând patru pași pentru soluțiionarea practică a eventualelor viitoare accidente, prin întâlnirea imediată la Viena cu marile puteri sub atenta supraveghere a Agenției de Energie Atomică Internațională, crearea unui regim internațional de dezvoltare și implicarea activă a Organizației Națiunilor Unite, acceași care aducea critici constante. La final a îndemnat SUA să se-ntâlnească cât mai curând posibil pentru interzicerea testelor nucleare, deoarece era nucleară necesita o abordare nouă a relațiilor internaționale, punându-l pe Reagan și cei care se aflau alături de acesta la conducere, într-o poziție neplăcută prin folosirea următoarelor cuvinte: “să arate prin fapte preocuparea lor pentru viața și sănătatea oamenilor”.
Acest moment a fost probabil unul din momentele cele mai dificile întâlnite de către Gorbaciov, pe perioada în care s-a aflat la putere, deoarece un Al Treilea Război Mondial putea oricând să izbucnească, iar dezastrul care avusese loc, putea constitui motivul perfect pentru declanșare. Datorită tacticilor folosite și prin aducerea unor argumente logice, prin asigurarea faptului că totul va fi bine, deoarece totul se afla sub controlul specialiștilor, Gorbaciov a reușit poate acolo unde mulți ar fi eșuat.
Declinul lui Mihail Gorbaciov
Într-un articol (Quinn-Judge, 1987) apărut cu ceva vreme înainte de demisia președintelui se scria că în urmă cu șase luni, s-ar fi părut de neconceput ca Gorbaciov să fie nevoit să liniștească poporul sovietic informându-l că era implicat total în conducerea Uniunii și cătotul era sub control. Dar dupăceva timp, în toamnă, imaginea sa a început să se estompeze ușor. Discursuri discordante susținute de Ligaciov și Viktor Cebrikov, șeful KGB (poliția secretă), a dat naștere la speculații cum că liderii de partid de rang înalt au fost nemulțumiți de ritmul rapid al schimbărilor.Pe de alt[ parte, Boris Elțîn a criticat ritmul lent al reformelor și drept urmare a fost ulterior eliminat ca șef de partid din Moscova. Cu toate acestea, brusc au crescut comentariilor publice informale, cea mai mare parte fiind negative, cu privire la rolul important jucat de soția lui Gorbaciov, în declinul acestuia. Niște funcționari și non-oficiali, au spuscăei cred că zvonurile au fost în parte în mod deliberat inspirate de adversarii politici ai lui Gorbaciov.
În martie 1990 Gorbaciov, nedorind încă să se dea bătut și-a reactualizat titlul său oficial, adăugând un post nou creat în calitate de președinte al Uniunii Sovietice, deși el nu a fost într-adevăr un președinte ales în mod democratic. El s-a înconjurat de consiliul politic alcatuit din 15 politicieni de top, însăfaptul că nu avea sprijinul poporului și al birocrațilorde nivel mediu din întreaga țară, i-au grăbit finalul. La acea vreme Gorbaciov a început să experimenteze neputința în eforturile sale de a schimba sistemul sovietic gigantic, el făcându-și-o cunoscută prin utilizarea profanărilor și manifestării furiei la întâlnirile sale cu membrii Guvernului sovietic și cu liderii industriali.
Gorbaciov se confrunta cu o sarcină imposibilă de modernizarea structurii fragile a comunismului sovietic, mai ales complexul militar-industrial sovietic masiv și ineficientunde opoziția fațăde reforme a fost cel mai organizat și ineficiența a fost disimulatăsub forma unui secret militar, făcând-o astfel de nereformat. Gorbaciov încă era perceput ca Secretarul General al Partidului Comunist Sovietic și aceast stigmat a devenit cea mai slabă parte din imaginea sa în ochii multor oameni deschiși la minte și care învățau rapid din ceea ce se întâmpla în Uniunea Sovietică.
Efortul său de a câștiga în greutate politic vorbind, prin adăugarea unei figuri de vice-președinte al Uniunii Sovietice nu a reușit și în curând a eșuat. Greșeală fatală a lui Gorbaciov a fost ca i-a lăsat pe membrii Politburosă aleagă vice-președintele Uniunii Sovietice în spatele ușilor închise, la Kremlin; cel ales, a fost un comunist de carieră Gennadi Yanayev care avea foarte curând să-l trădeze pe Gorbaciov în timpul loviturii de stat (www.imdb.com).
Criticii începeau să aibeo viziune comună de rău augur fațăde afinitate lui Gorbaciov cu Occidentul. Ei susțin că succesul personal uimitor al lui Gorbaciov în rândul publicului vest-european și american l-a transformat într-un îngâmfat. El a început să pună mai presus relațiile sale de prietenie cu liderii străini în fața intereselor de stat.
Psihologic, spun ei, Gorbaciov a apelat la Occident pentru recunoaștere pe măsură ce tot mai mult popularitatea lui de la domiciliu a început să se scufunde rapid, ca urmare a haosului social și politic în creștere. După cum observa Valery Boldin, democratizarea începuse, dar ea afost cea care a luat brusc un viraj greșit și nu Gorbaciov și astfel calea a fost eliberată pentru arhaicul său inamic Elțîn. Drept răspuns la amenințarea de-a fi înlăturat de la putere, Gorbaciov și-a pus toate speranțele în Occident.
De asemenea, criticile subliniau că sfaturile celor din Vest au jucat un rol tot mai mare și sinistru în devierea lui Gorbaciov de la cursul politicii externe și interne dintre 1985 si 1987 spre un nou curs de reforme politice radicale. Ei suspectează căeuforia lui Gorbaciov datorată călătoriilor sale din Vest și a contactelor ce aveau loc la nivel înalt ar fi constituit principalul motiv pentru graba lui în toate domeniile din politică, inclusiv diplomația de a pune capăt Războiului Rece (Wohlforth, 2003).
O dovadă a faptului că Gorbaciov nu este o persoană ranchiunoasă a constituit-o faptul că nici în timpul, nici mai târziu nu i-a reproșat gărzii sale de corp, Medvedev faptul că a plecat la ordinele lui Plekhanov, șeful acestuia, atunci când a avut loc lovitura de stat. Acesta era conștient de faptul că garda sa de corp nu putea refuza să îndeplinească un ordin direct primit de la comandantul său. În urma loviturii de stat, cu toate acestea, Gorbaciov și-a creat un cadru alcătuit din mai multe gărzi de corp prezidențiale ce urmau în primul rând ordinele lui (Brown, 1996).
Succese și eșecuri
După lansarea perestroikăi, Mihail Gorbaciov declara căprincipala realizarea a acesteia a fost democrația și glasnostul, iar acesta este un factor decisiv în întregul curs al reformei. Gorbaciov a explicat, de asemenea, teoria sa de tranziție editorilor revistei Time, afirmând căPerestroika a trezit deja poporului și că acesta s-a schimbat. Acesta susținea că exista o societate diferită și că niciodată nu vor mai aluneca înapoi, cu toate acesta exista încă o chestiune importantă și anume legată de timpul în care procesul va evolua și dacă acesta va fi mai mult sau mai puțin dureros. O persoană cu o capacitate și o abilitate înaăcuta de a-nțelege natura poporului rus, probabil a știut din-nainte că încăpățânarea oamenilor de a se opune schimbărilor nedorite va ridica mari probleme ulterior. Cu toate acestea, optimismul acestuia în ceea ce privește dorința poporului de a evolua și de a duce într-o zi o viață prosperă și speranța că el va putea constitui un model pentru ceilalți îl făceau să creadă că planul lui va avea succes în cele din urma.
Același optimism, l-au făcut să spună că tot poporul va continua cu siguranță în mișcarea de-naintare, cu toate că era conștient de faptul că vor exista niste zig-zaguri de-a lungul drumului (Hewett, Winston, 1991).Perestroika este adesea susținut a fi fost cauza dizolvării Uniunii Sovietice, revoluțiilor din 1989 din Europa de Est (Polonia, Ungaria, Germania de Est, Bulgaria, Cehoslovacia și România), precum și a sfârșitului Războiului Rece (Heuvel, Cohen, 2009)
Cu toate acestea, efecte ale glasnostului au existat acestea fiind vizibile abia după dezastrul de la Cernobîl și curând după aceea nici o parte a societății sovietice sau istoria sa nu a fost scutită de acest proces (Bain, 2006)
L. Abalkin (director al Institutului de Economie) a scris în Moskovskie novosti(26 iunie 1988), sub titlul „Neliniștitutul început al reformei" cădacă e să se vorbeasca despre succese economice reale, a indicatorilor de creștere, a situației de pe piață, în magazine, din păcate foarte puține fuseseră realizate. În opinia acestuia era naiv din partea lui Gorbaciov să se aștepte ca niște decrete și declarații să modifice viața reală, mai ales fiindcă procesul fusese demarat cu puțin timp în urmăși că la momentul respectiv nu exista nici un sistem complet [global] de management, care ar fi putut produce rezultate (Nove, 2011).
La începutul anului 1988, Armenia a supus glasnostul și perestroika, la primul lor adevărat test; a fost un esec, ca urmare, în 1988, peste 200.000 de refugiați armeni din Azerbaidjan s-au mutat în deja supraaglomerată Armenia. În februarie 1988, a avut loc un alt masacru în Sumgait, Azerbaidjan, unde au fost uciși zeci de armeni, case au fost arse, iar femeile au fost violate și puse pe foc. Datorită atitudinii rigide, situația social-politică și emoțională putea fi descrisă ca fiind o combinație între agitație politică, tensiune, furie, resentimente, dezamăgire și neîncredere (Zinner, Williams, 1999). Toate acestea poate fi spus că era o reflecție a tensiunilor și chiar furiei resimțite de Gorbaciov.
Smith (apud Marina, 2007), în analiza sa legata de schimbare psihologic în masă în urma perestroikai, a observat că schimbările variau la nivel psihologic de la delegitimarea vechiului regim și declinul ideologiei, la epuizare emoțională. În timp ce multe familii, în special cele din generația mai în vârstă exprimau epuizarea emoțională față de situațialor, precum și de cel al țării lor, de asemenea, un număr tot mai mare de cupluri care au fost în măsură să-si schimbe situația în bine se aflau la momentul respectiv în fruntea clasei de mijloc.
Ca răspuns la atacurile adresate Perestroikăi și Glasnostului și a rezistenței depuse de popor, Secretarul General Gorbaciov a declarat că interesele egoiste, cu conservatorismul lor și inerția, operau în contradicție cu cererile de reînnoire, creativitatea și inițiativa constructivă, prin urmare, problema consta în faptul că interesele ar trebui să fie modelate și direcționate în moduri noi de-a lungul unor noimodele (Shevtsova, 2011)Acestea ar putea fi considerate ca fiind primele eșecuri ale conducerii în ceea ce privește conducerea internă. În continuare va fi vorba despre Criza din Caucaz, un alt eșec al lui Gorbaciov, ca urmare a unui stil de conducere mult prea vag.
În centrul crizei post-sovietice din Caucaz se aflau trei cauze interdependente. Unul a fost răbufnirea vechilor certuri etnice greu de rezolvat, care au fost purulente și care s-au inflitrat de-a lungul deceniilor de regim sovietic în secolul dominație țariste de din-nainte de 1917. Un al doilea a fost prezența continuă a influențelor mixte și adesea contradictorii ale Rusiei considerabil slăbite și afectată de politica confuză. Iar a treia era lipsa unui înlocuitor viabil pentru suveranitatea rusă.
Popoarele din Caucaz au fost cu totul nepregătite, psihologic și instituțional pentru o existență post-imperiala, pentru că prăbușirea Uniunii Sovietice a venit pur și simplu fără avertisment. Gorbaciov poate fi spus că a fost responsabili pentru punerea involuntară în mișcare al unui lanț de evenimente care au dărâmat vechea ordine.
A fost oferit un vis, visul lui Gorbaciov și a celor care gândeau asemenea, care din păcate era foarte vag, în parte datorită vitezei evenimentelor. În nici un moment nu a fost arătată o înclinație spre pregătiri practice, presupusa tactică folosită nefiind cu mult diferită față de cea folosită de anticolonialiști sau revoluționari zeloși, puternici pe retorică și rezistență, dar slabiîn esență și-n construirea de stat, așa cum a fost dureros de evident în toate statele africane postcoloniale (Tismaneanu, 1995).
În țară, încercările lui Gorbaciov de a păstra sprijinul maselor și a fruntașilor politici, a oscilat când într-un sens când într-altul, uneori părând că vrea să facă de toate pentru toți. Pe termen scurt (singurul avut la dispozitie), reformele au agravat situația, asa cum se întâmpla adesea cu reformele înainte ca beneficiile lor să înceapă a se face simțite. Într-un interviu acordat la câțiva ani după ce și-a dat demisia, Gorbaciov a declarat că asemenea reformatorilor dinaintea lui, el a crezut că avea un sistem ce putea fi îmbunătățit și că în loc de aceasta, a descoperit că avea un sistem ce trebuia înlocuit.
Ca urmare a puciului, poporul și-a dat seama că Elțîn îi luase locul ca figura politică cea mai puternică din URSS. Numai sub presiunea lui Elțîn, Gorbaciov a luat ceva măsuri împotriva oficialilor care cedaseră în fața incercării loviturii de stat; Lipsa de voință a președintelui sovietic de a acționa a arătat în mod clar că el nu avea în vedere o curățenie generalăîn partid și guvern și totodată că rămânea atașat doctrinei comuniste, drept urmare nu era pregătit să-nlocuiască sistemul.
Cu toate acestea au existat și succese. Datorită diplomației lui constructive, promovării libertății statului al cărui președinte fusese, i-au atras admiratia statornică a întregii lumi și au condus la Terminarea Războiului Rece (Parish, 2002).
Un loc în istorie
Fostul președinte sovietic apare ca o personalitate dramatică în primul rând pentru că după începerea marii transformări a țării, el nu a putut mergepână la capătul drumului.El a fost primul om din istoria Rusiei care a plecat de la Kremlin, fără a se agăța de putere.
Mihail Gorbaciov, cu toate aceste, a devenit un monument în timpul vieții sale. Gorbaciov este istorie și așa cum spune Thomas Carlyl, istoria lumii este de fapt o biografie a oamenilor mari. După ce Gorbaciov și-a asigurat un loc în eternitate, el a rămâne un om remarcabil, cu o personalitate mai mare decât viața (Shevtsova, 2011).
Gorbaciov a luptat pentru instaurarea pacii si a încercat să redefinească atitudinea sovietică față de problemele de securitate, conform felului lui de a privi lucrurile. Prin noul mod de gândire declara că mijloacele politice nu vor domina asupra celor militare în rezolvarea problemelor pe plan internațional; prevenirea războiului era telul suprem al lui Grobaciov. (Meyer, 1988). Motivele lui Gorbaciov păreau să fie legate de eforturile sale de a revigora economia sovietică. Noul mod de gândire în afacerile de securitate era determinat de dorința de a ameliora tensiunile și concurența în arena internațională, permițând astfel viitoarelor resurse de apărare să fie redirecționate către modernizarea bazei tehnologice și industriale a URSS-ului. Pe plan intern, noua doctrină îi permitea lui Gorbaciov să obțină controlul asupra agendei de securitate națională (precum și implicațiile sale bugetare), care altfel ar fi fost dominate de gândirea și de interesele tradiționale, aceasta constituind un impediment in calea evolutiei (Legro, 2008).
Într-un interviu dat în 2013 lui Evgeny Lebedev în US Vogue, proprietarul ziarului Evening Standard, Gorbaciov a declarat că vrea ca lumea să-și amintească de el ca fiind o persoană OK, ca fiind responsabil pentru terminarea Războiului Rece, pentru că a oferit șansa Germaniei de a se reuni. De asemenea el a declarat că speră că lumea își va aminti de meritele glasnostului și perestroikăi (Cecil, 2013).
Analiza strategica a lui Mihail Gorbaciov
În acest capitol este prezentată analiza SWOT raportată la candidarea pentru președenție a lui Mihail Gorbaciov. Analiza SWOT presupune enumerarea punctelor tari, slabe, a oportunităților și a amenințărilor în eventualitatea în care Gorbaciov ar adera la postul de președinte.
Analiza personalității
Testul Myers-Briggs
Testul Myers-Briggs conține patru scale, acestea fiind: introversie (I-Introversion), extraversie (E-Extraversion), aceasta fiind explorată de către Jung în teoria sa despre diferitele tipuri de personalitate, încercând să descrie modul în care oamenii răspund și interacționează cu lumea din jurul lor; cea de-a doua se referă la modul în care persoana adună informațiile din jur și anume într-un mod senzorial (S-Sensing) sau intuitiv (N-Intuition); în funcție de modul în care persoana ia decizii bazate pe informații adunate într-un mod reflexiv (T-Thinking) sau afectiv (F-Feeling); ultima scală se referă la modul în care persoanele tind să proceseze informația primită și anume judecativ (J-Judging) sau perceptiv (P-Perceiving)
Conform testului de personalitate, Gorbaciov se încadreazăîn tipul ENFJ. Persoanele care corespund acestei scale mai sunt numiți și Învățători deoarece posedă un talent natural de a-i conduce pe ceilalți. Sunt cunoscuți ca fiind idealiști, fiind capabili să-i motiveze pe ceilalți să-și atingă potențialul maxim în învățare. Învățătorii sunt capabili aproape fără efort să creeze noi metode de învățare.
În orice domeniu și-ar alege, învățătorii sunt în primul rând interesați de oameni, fiind instictiv interesați de problemele celorlalți și doresc să se implice în ajutarea lor. Sunt foarte buni oratori și probabil cei mai expresivi. Nu ezită în exprimarea propriilor sentimente. Ei vorbesc cu entuziasm, exprimându-se cu pasiune și dramatism, devenind astfel niște oratori carismatici. Datorită talentului de a vorbi clar și cursiv, au puterea de a-i influența pe ceilalți, iar cei din jur le cer să preia rolul de conducător.
Învățătorilor le plac ca lucrurile să fie bine organizate și la locul lor și-și programează din timp întâlnirile și atribuțiile ce le revin de-ndeplinit. O mare calitate a lor constă în faptul că te poți încrede în cuvântul lor. Ei au drept valori precum cooperarea interpersonală și întreținerea unor relații armonioase, fiind foarte toleranți cu ceilalți, acest fapt asigurându-le popularitatea.
Intuiția lor este foarte bine dezvoltată, fiind înzestrați cu sensibilitate. Se cunosc pe sine foarte bine, știind exact ce se află în interiorul lor și acest fapt îi ajută să-i cunoască foarte bine și pe cei din jur. Ei au capacitatea de a empatiza cu ceilalți, captând caracterisiticile, emoțiile și credințele celor din jurul lor. Datorită acestui fapt, ei se simt conectați cu cei din jurul lor (colegi, familie, prieteni, clienți) și astfel interesul lor în ceea ce privește bucuriile și problemele celorlalți este unul sincer (Idealist portrait of the Teacher, keirsey.com)
Gorbaciov a dovedit în nenumărate rânduri că este o persoană menită să conducă, prin faptul că el a ajuns la putere la o vârstă considerabil mai mică decât a predecesorilor, prin forțele proprii. Idealismul său a constat în faptul că el a crezut sincer că poate schimba soarta Uniunii Sovietice și pentru că a crezut că poporul își dorea aceleași lucruri ca și el și anume, libertatea de a fi fericit în baza propriilor forțe. A demonstrat că principalul țel pe care l-a avut a fost să-i ajute pe ceilalți să evolueze, cu ajutorul propriilor puteri și capacități.
În nenumăratele discursuri și interviuri susținute, precum și-n cărțile scrise despre viața lui, atât cea particulară cât și cea profesională, nu a ezitat niciodată în a-și face cunoscute simțămintele. Astfel a ajuns să fie iubit și apreciat de către cei care l-au susținut de-a lungul vieții.
Așa cum reiese din capitolele anterioare, una dintre principalele calități a lui Gorbaciov a fost persuasiunea. Știa cum să vorbească, în fraze clare și folosind cuvinte cheie care să-i susțină argumentele folosite pentru a persuada interlocutorul sau telespectatorii. El dădea impresia că știa ce trebuie făcut și că tot ceea ce spune va fi făcut, întocmai.
Așa cum s-a observat încă din tinerețe, când încă nu-și terminase studiile și pe când muncea în timpul vacanțelor alături de tatăl lui, îi plăcea ca lucrurile să fie foarte bine organizate: când era vorba de muncă, lucra cu sârg, iar când era plecat la școală, învăța cât mai mult posibil. Ulterior, când a ajuns Secretar General, avea un program foarte încărcat cu foarte multe întruniri, ședințe și plecări în afara țării, care fără o organizare riguroasă, nu ar fi făcut față nici măcar un an de zile.
Nu în puține discursuri a transmis mesaje lumii întregi, că fără o cooperare mondială, siguranța zilei de mâine nu poate fi asigurată. A militat pentru o cooperare armonioasă, indiferent de origine, bazată pe acceptarea diferențelor și astfel putând fi asigurat un viitor în care va fi posibilă o coexistență pașnică, în care lumea să poată avea multiple mijloace de autorealizare. Cel mai bun prieten al său a fost de origine străină, aceasta probabil contribuind la formarea opiniei conform căreia nu conta care este originea atât timp cât există scopuri comune. Ulterior s-a înțeles foarte bine cu Rajiv Ghandi, acesta fiind printre singurele persoane invitate la el acasă, cu Margaret Thatcher care a declarat că se poate face afaceri cu Dl. Gorbaciov, deși aceasta era renumită pentru faptul că avea mari așteptări de la persoanele cu care comunica. Reagan l-a numit pe Gorbaciov prietenul lui, deși poporul sovietic era văzut ca amenințător și implicit cel care se afla la conducerea acestuia.
Gorbaciov a demonstrat că-și cunoaște foarte bine limitele și că înțelege ceea ce simt cei cu care vorbea, făcându-i să se simtă înțeleși în profunzime. Privirea lui este descrisă ca fiind a unei persoane care poate citi până-n cele mai ascunse colțuri ale sufletului, constituind subiectul multor discuții.
Nu în ultimul rând, a arătat că valorează părerile celorlalți, în special cele ale marilor lideri, ca Margaret Thetcher și Ronald Reagan, cu condiția ca acestea să coincidă cu viziunile sale progresiste, cu interesele și idealurile proprii. Doar în aceste condiții le punea în practică. Era sincer entuziasmat atunci când venea vorba de punerea în aplicare a planurilor care aveau să aducă prosperitate poporului și care să asigure dezvoltarea unei cooperări mondiale, deoarece el intuia cât de important era pentru viitorul omenirii existența șansei unui viitor în care tuturor să nu le mai fie teamă de izbucnirea unui război.
DECAS versiunea Big-Five
Pentru realizarea unui portret cât mai fidel al lui Gorbaciov a fost folosit Inventarul de personalitate DECAS în versiunea Big-Five. Concluziile prezentate se bazează pe informațiile prezentate în studiu și în baza elementelor de personalitate obținute din raportul pregătit pentru Decas Iulia, acesta fiind dezvoltat de către Sava Florin Alin (www.decas.ro).
Scurtă caracterizare psihologică:
Deschidere
Avantaje
este o persoană cu simț creativ
dotat cu simț artistic
are interese intelectuale variate, documentând-se în legătură cu tot ceea ce este nou, în politică, știri atât din țară cât și din afară, legat de tehnologie și publicații legate de psihologie
deschis la schimbări
orientat spre implementarea unor legi menite să îmbunătățească viața celorlalți
tolerant și răbdător cu cei pe care dorește să îi ajute
Riscuri
Este un nonconformist, un exemplu fiind dat de faptul că nu accepta mentalitatea conform căreia femeia trebuie să se supună bărbatului, el crezând în egalitate
Este naiv. Îi place să creadă că poate exista o pace mondială, o înțelegere între oameni cu gândire, cu personalități și temperamente diferite
Extraversiune
Avantaje
Gorbaciov este o persoană entuziastă, fiind exaltat atunci când vorbea cu diverse persoane despre planurile lui
Este o persoană cu inițiativă, care propune proiecte noi
Posedă un grad ridicat de optimism, din declarațiile lui reieșind că el credea că trebuie aduse doar câteva îmbunătățiri sistemului și ulterior reiese faptul că avea speranțe mari cu privire la condițiile de trai ale poporului. O parte a optimismului său era parte din personalitatea sa, iar o alta a fost atent studiată la cei din Vestul Europei și în lecturile sale cu privire la provocările asupra ortodoxismului Marxist-Leninist
Stabileste ușor relații de prietenie, aceasta fiind evidențiată de prieteniile pe care le-a legat cu persoane de diferite naționalități. În timpul facultății a reușit să stabilească bazele unor relații profitabile cu persoane care fuseserăîn Război și care i-au oferit șansa să devină înțelept
Se apropie repede de oameni care au idei asemănătoare cu el. O dovadă o constă faptul că a stabilit o relație de prietenie cu ministrul de externe Shevardnadze în baza idealurilor comune
Este o persoană care se faceremarcată ușor prin inteligență, bun simț, față senină și prin abilitatea de a își exprima părerile fără a fi agresiv
Riscuri
Uneori, când devine prea entuziasmat de un plan anume are tendința să vorbească prea mult
Are tendința de a controla oamenii așa cum s-a observat imediat dupa ce a devenit secretar general, din faptul că a concediat și a convins aproximativ trei sferturi dintre cei aflați în partid să își dea demisia
Se plictisește repede, dorind să implementeze noi reforme
Conștiinciozitatea
Avantaje
Este o persoană organizată, având un program strict cu pauze scurte, dormind doar mimimum necesar de ore pe noapte
Este o persoană ambițioasă, demonstrat fiind de avansarea sa rapidă în carieră
Are standarde ridicate, atât în ceea ce îl privește cât și în ceea ce îi privește pe ceilalți, controlând modul de ducere la bun sfârșit a însărcinărilor dispuse de către acesta
În fața obstacolelor este tenace, nerenunțând până ce nu obține ceea ce dorește, fie că e vorba de avansarea în carieră sau de încheierea Războiului Rece
Riscuri
Datorită faptului că își impunea să conducă Uniunea Sovietică spre stabilitate și progres, stătea foarte mult la servici, drept urmare familia era neglijată
A dat dovadă de rigiditate în ceea ce privește problema cu alcoolismul
Agreabilitate
Avantaje
Preferă armonia, încercând să împace pe toată lumea
Dorește să poată coopera cu colegii, împărțind puterea în mod egal
Este o persoană modestă, aceasta fiind evidențiată din timpul facultății când avea lucruri curate, dar puține
Este sincer, nesfiindu-se să-și exprime părerea, indiferent că vorbea cu cel mai bun prieten, Zdenek Mlynar, cu cei care îi erau colegi de muncă sau chiar cu Ronald Reaggan și Margaret Thatcher
Este o fire generoasă, deoarece atunci când încă era copil a luat încălțăminte copiilor cu banii câștigați din vânzarea unor bilete la piesa jucată în satele din jurul școlii. Deasemenea, toți banii pe care i-a luat de pe urma drepturilor de autor al cărții Glasnost și Perestroika, i-a dat partidului pentru a aduce îmbunătățiri acestuia și fondarea unor fundații precum cel în lupta cu leucemia și cu prezervarea mediului
Deși este un bun lider, el este în esență o persoană care lucrează mai bine în echipă, având nevoie să existe persoane care să poată implementa în toate sectoarele planurile sale
Riscuri
Este un naiv atunci când își pune încrederea în persoane care nu îi sunt loiale
Este ușor influențabil, punându-și încrederea în soție, lideri politici externi, în perioade de confuzie și atunci când nu știe cum să obțină ceva
Stabilitate emoțională
Avantaje
Este sensibil și atent la nevoile celorlalți, ajutând încă din fragedă copilărie bunicii și părinții la treburile casei, apoi când a crescut, pe tatăl său la munca pământului și ulterior când a fost Secretar General, la nevoile poporului, oferindu-le libertatea de a-și exprima opiniile
Este descris ca fiind cel mai umanist lider pe care l-a avut Uniunea Sovietica, o dovadă fiind câștigarea Premiului Nobel pentru Pace
Este o persoană prevăzătoare, încercând întotdeauna să prevină eventualele nemulțumiri atât ale liderilor din vestul Europei, a Statelor Unite ale Americii, precum și ale poporului prin apariții televizate și prin ținerea de discursuri, moment în care avea grijă să dea cât mai multe detalii cu privire la planurile de viitor și la progresele făcute în acest sens
Riscuri
Teama să-și asume riscuri, observatăatunci când se adresa publicului. O prudență exagerată atunci când venea vorba de implementarea planurilor, preferând să lase lucrurile să se desfășoare în ritmul proprieâu
Are așteptări nerealiste, dorind ca poporul să muncească cu o nesiguranță mai mare și pe mai puțini bani
În continuare vor fi acoperite aspectele generale, cele afective și de relaționare cu oamenii și cele legate de stilul de muncă. Aspectele generale vizează orientarea în viață și orientarea în societate. Aspectele afective și de relaționare cu ceilalți vizează intercațiunea cu oamenii, trăirile afective dominante, reacția în situații conflictuale si în situații de stres. Ultima categorie, aspecte legate de stilul de muncă, vizeazăstilul cognitiv, atitudinea față de muncă, modul de implicare în sarcini și tipul caracterial.
Aspecte generale
Orientarea în viață
Gorbaciov este o persoană spontană, degajată și inventivă, drept urmare el este un experimentator. În activitățile desfășurate el preferă abordări inovative, cerând subalternilor să iasă din sfera propriilor credințe și să gândească creativ. Caută mereu să învețe cât mai mult atunci când călătorește în afara țării.
Este pătimaș atunci când dorește să-și cucerească soția. Este tenace când vrea să înlăture problema alcoolismului, să semneze tratate de încheiere a testării armelor nucleare, când înființează Green Cross International și alte fundații menite să ajute lumea și să contribuie la pacea mondială.
Datorită faptului că îi place să se implice în politică, unul dintre scopurile lui fiind o mai bună comunicare internațională, iese în evidență, prin felul său de a-și exprima părerile și opiniile. În timpul ocupării diverselor posturi în Stavropol, datorită originalității și nonconformismului aflat la limita acceptabilității (regimul de atunci fiind unul conservator), a reușit să iasă în evidență dintre multitudinea de colegi și a reușit să avanseze.
Orientarea în societate
Gorbaciov este o persoană tolerantă, romantică, blândă și orientată spre progres, drept urmare el face parte din categoria „Progresistul”. El este o persoană idealistă, crezând în bunătatea oamenilor, în faptul că aceștia doresc să progreseze, să învețe lucruri noi, precum și în faptul că oamenii sunt capabili să lege legături de lungă durată, indiferent de etnie, de gândire, oricât de diferite ar fi punctele de vedere asupra anumitor aspecte și mai ales de statutul social.
Este o persoanăcultivată, citind despre moduri în care să se facă mai plăcut, ascultând sfaturile primite de la soția lui, precum și a celor care îi sunt colegi. Nu a dorit puterea doar pentru sine, deoarece în timpul conducerii el a susținut împărțirea sarcinilor și brain stormingul în cadrul ședințelor săptămânale și lunare avute cu membrii partidului.
Are încredere în evoluția favorabilă a societății aceasta fiind evidențiată de declarațiile sale din timpul conducerii, cu privire la progresul societății în urma implementării reformelor economice. Înainte de a ajunge la putere conform declarațiilor acestuia, el credea că oamenii au nevoie de un impuls ca să se trezească și că munca creativă ar putea duce la un viitor mai bun.
Așa cum s-a observat de mai multe ori, inclusiv când a fost în vizită în Franța, Gorbaciov pune mare accent pe educație. El a fost cel care a inițiat deschiderea unor centre culturale la Moscova și Paris, pentru a oferi oportunitatea studenților de a avea acces la informații de specialitate în diverse domenii.
Este tolerant fiind cinstit și având o atitudine permisivă cu cei care au opinii diferite, care au naționalități, etnii și credințe diferite.
Aspecte afective de relaționare cu ceilalți
Interacțiunea cu oamenii
Gorbaciov este o persoană activă, care preia inițiativă, sociabilă, generoasă, prietenoasă și orientat spre nevoile celorlalți. Drept urmare el face parte din categoria „Popularul”.
Este o persoană care dorește să aibe tot timpul în preajma sa pe cineva cu care să poată vorbi despre ideile și planurile lui, fie că e vorba despre colegii lui de facultate, precum Zdenek Mlynar, fie că e vorba despre soția lui, căreia îi spunea în detaliu tot ceea ce făcuse în ziua respectivă, fie că era vorba de colegi, membrii ai partidului, cu care se consulta tot timpul și cu care se întâlnea la ședințele stabilite de el. Așa cum s-a observat încă din primii ani de servici, în Stavropol, i-a luat foarte puțintimp să se integreze și să se bucure de o popularitate din ce în ce mai mare, deoarece știa cum să asculte pe cei care aveau greutăți și putea discuta cu oficialii care veneau la stațiunea de recuperare din Stavropol, la același nivel.
El este un lider înascut, fiind capabil să catalizeze persoanele cu idealuri înalte, să-i motiveze să muncească din greu asemenea lui, pentru a obține ceea ce își doresc empatizând cu aceștia, prin luarea inițiativei atunci când celorlalți le era teamă și prin păstrarea calmului în situații stresante. Chiar și Reagan care nu avea încredere în liderul Uniunii Sovietice, a ajuns să-l numească pe Gorbaciov prieten și Thatcher, care a declarat că se poate face afaceri cu Domnul Gorbaciov.
El pune mare accent pe nevoile oamenilor, pe educație, oferirea unei stabiilități economice și pe asigurarea unui viitor prosper. El a fost primul lider care a promovat o politică umanizată, în care interdependența ar trebui să pună bazele unor relații de lungă durată.
Trăirile afective dominante
Gorbaciov este o persoană stăpână pe sine, calmă, veselă, optimistă, amuzantă, energică și expansivă. El face parte din categoria „Optimistul”.
Gorbaciov a demonstrat din adolescență că este orientat spre viitor, încă de când muncea din greu alături de tatăl său și în același timp avea grijă să se țină de școală, obținând cele mai mari note. Ulterior, când a ajuns la facultate a stabilit relații cu oamenii mai în vârstă și cu un istoric bun în ceea ce privește activitatea întreprinsă în cadrul partidului. În timpul avansării sale de la un post la altul în Stavropol, a pus bazele unor relații ce aveau să-l ajute să se întoarcă la Moscova ca mâna dreaptă a celui mai puternic om și anume, secretarul general, ca ulterior să ajungă chiar el să ocupe acest post.
Știe să aprecieze bucuriile oferite de viață, atunci când călătorește, când stă alături de soția lui și discută despre cărțile citite, se plimbă prin padure, merge la teatru și cinema. După ce s-au născut nepoțelele a început sămeargă cu acestea la McDonald’s.
Nu este o persoană ranchiunoasă trecând repede peste supărări, demonstrând că este posesorul unui autocontrol foarte bun asupra propriilor simțăminte. De exemplu când a avut loc asediul ar fi putut să se supere pe cel care îl păzea, dar nu a facut-o. Este un optimist demonstrat deoarece el a crezut în popor și în dorința acestuia de a lupta pentru propria evoluție, în oamenii pe care i-a ales drept colegi de muncă, în faptul că reformele economice vor avea succes și în privința terminării Războiului Rece.
Reacția în situații de conflict
Gorbaciov este o persoană relaxată, simțită și senină. El face parte din categoria „Liniștitul”. Se înfurie foarte rar, două situații find date de nepuținta sa de a reforma economia și chiar și atunci a continuat să fie optimist în declarațiile sale televizate și când ministrul de externe și-a dat demisia. Este o persoană care caută continuu modalități noi de a mulțumi pe ceilalți și caută consensul în cazul unor situații conflictuale așa cum a fost în cazul Războiului Rece.
Reacția în situații de stres
Grobaciov face parte din categoria „Raționalizatorul” deoarece este inteligent, deschis la nou, chiar mai mult, doritor de a fi la curent cu inovațiile și cultivat, deoarece a făcut două facultăți și a citit foarte multe cărți. Atunci când se confruntă cu o situație stresantă stă și analizeazăîn mod obiectiv ceea ce se întâmplă și abia ulterior iese în public pentru a calma spiritele, așa cum a procedat în cazul dezastrului de la Cernobîl. Un alt eveniment relevant este asediul caruia a trebuit sa îi facă față. Nu și-a pierdut încrederea și a așteptat, refuzând să cedeze presiunilor, ca momentul sa treacă și să poată să se întoarcă la Moscova. Este o persoană ce găsește soluții aproape de fiecare dată, convingând pe toată lumea că el știe ceea ce face și cum trebuie făcut. Dacă nu știe cum trebuie procedat nu se sfiește să ceară ajutorul și să găsească soluții la problemele apărute.
Aspecte legate de stilul de muncă
Stilul cognitiv
Stilul său cognitiv aparține mai degrabă unei persoane erudite, cu vaste cunoștințe în psihologia maselor, a liderilor și a politicii. Este excentric prin refuzul său de a se supune regulilor și de a accepta regulile întâlnite în partidul birocratic. Chiar unul dintre primele lucruri făcute în momentul în care a ajuns la putere a fost să se adreseze în cadrul unei ședințe profesorilor din cadrul Universității și să le reproșeze că materiile predate au ajuns să fie mult prea birocratice.
Este un visător, deoarece credea cu tărie că o dată implementate anumite reforme, o dată cu eliberarea glasului poporului, cu deschiderea unor canale de comunicare cu Europa și cu America, toți vor evolua și vor reda gloria mult dorită de către acesta. Făcând parte dintr-o familie de țărani, încă de mic a dobândit o intuiție foarte bună în ceea ce privește caracterul uman, reușind astfel să își pună creativitatea în slujba generării unor idei și proiecte mărețe, menite să aducă prosperitate și siguranță. Așa cum el a declarat era interesat de informații, aceasta fiind una dintre caracteristicile sale cele mai ieșite din comun pentru o persoană care a trăit într-o perioadă în care ceea ce era tradițional era considerat aproape sacru.
Cu toate că are foarte multe idei, el a demonstrat că nu reușește să le și pună în practică, fără a avea pe cineva care să le pună în aplicare. În cazul în care un proiect eșuează are obiceiul să își dubleze eforturile în altă direcție. Un exemplu este legat de implementarea petrestroikăi. Atunci când nu a reușit să convingă lumea de beneficiile aduse și-a dublat eforturile în problemele externe. Astfel poate fi concluzionat faptul că el face parte din categoria „Proiectantul”.
Atitudinea față de muncă
Gorbaciov deține o capacitate uimitoare atunci când vine vorba de muncă, aceasta fiind demonstrată din timpul adolescenței dovedind că știe ceea ce vrea și că poate să îndeplinească srcinile ce îi sunt atribuite, muncind chiar cu mai mult sârg decât orice băiat de vârsta lui. El nu ezită în a își asuma responsabilități pe care le duce la îndeplinire. A demonstrat deseori că este un spirit competitiv atunci când a câștigat Steagul Roșu al Muncii și când a avansat în carieră mai repede decât oricare dintre cunoscuții săi. În concluzie el face parte din categoria „Perseverentul”.
Țelurile sale încă din tinerețe au fost să ajungă pe locul cel mai influent din cadrul partidului și prin dedicare, iscusință și optimism a reușit. Chiar și când rezistențele la schimbare manifestate de către popor și chiar de către unii colegi, s-au făcut resimțite, el nu s-a dat batut și a continuat să lupte pâăna la capăt. În ceea ce privește beneficiile obținute de pe urma unui astfel de comportament, nu au fost dorite pentru sine, demonstrând astfel că nu este o persoană egoistă, ci pentru întreg poporul.
Rareori își alocă timp pentru activități plăcute, fiind permanent implicat în câte o acțiune menită să îmbunătățească viețile oamenilor, punând întotdeauna pe primul loc nevoile celorlalți și abia ulterior pe ale sale. Deoarece este o persoană orientata spre îndeplinirea sarcinilor, nu prea este flexibil cu ceilalți, impunându-le să muncească la fel de mult ca și el, acest lucru fiind posibil printr-o supraveghere permanentă.
Modul de implicare în sarcini
Gorbaciov a demonstrat că este o persoană fermă, care se interesează îndeaproape de necesitățile celorlalți atunci când încearcă să implementeze diverse proiecte, precum înlăturarea corupției, combaterea alcoolismului și instaurarea unei discipline solide. A dat dovadă de pricepere în ceea ce privește relațiile externe, în crearea unei imagini pacifiste și în terminarea Războiului Rece.
Este un înteprinzător, luând inițiativă, realizând un plan și punându-l în aplicare. Atunci când este presat de forțe externe, nu renunță și își reînnoiește forțele, încercând să depășească obstacolele, așa cum a facut în cazul Războiului Rece. Un alt caz l-a constituit explozia de la Cernobîl, acesta fiind un moment crucial, el aflându-se în pericol de a fi destituit din post, deoarece a durat prea mult până ce a făcut o declarație televizată, însă așa cum s-a dovedit ulterior, aceasta nu a dorit decât să știe ca cei care au fost în preajma centralei au la dispoziție cei mai buni specialiști și cele mai sofisticate metode.
Este provocat de tot ceea ce presupune cariera unui politician orientat spre responsabilizarea și disciplinarea celor pe care îi conduce, spre crearea unei imagini pozitive în întreaga lume și mai ales spre punerea bazelor unei cooperari bazate pe interdependență mondială. Sarcinile pe care le-a îndeplinit de-a lungul timpului, au fost gradual vorbind din ce în ce mai dificile, parcurgând astfel etapele și învățând de la cei mai puternici oameni precum Andropov și din cărțile citite cu biografiile marilor lideri, precum Lenin.
Tipul caracterial
Responsabilitatea, faptul că sare în ajutor atunci când colegii lui au dificultăți precum si modestia lui il incadreaza in tipologia „Loialul”. Este o persoană pe care te poți bizui la bine și la greu, aceasta manifestându-se atât în cadrul familiei cât și în cadrul partidului, rămânând loial până la sfârșit propriilor credințe. El ofera ajutor celor pe care îi vede că doresc să avanseze pe scara socială și care încearca să-și autodepășească limitele.
Este auto-disciplinat nerecurgând la injurii sau orice altă formă de agresivitate, decât în momentele de maximă tensiune, fiind un pacifist ce încearca să prevină apariția focarelor de conflict. Se implică voluntar în activități caritabile, în protejarea mediului și ulterior după moartea soției în lupta contra leucemiei. Ceea ce îl face un altruist constă în faptul că el nu are nicio așteptare pecuniară sau de altă natură, singura lui dorință fiind să ajute cât mai mult posibil.
Profilul psihologic
În acest capitol vor fi prezentate caracteristicile de personalitate pe scurt făcându-se referire la comportamentele utilizate ce demonstrează veridicitatea celor susținute în capitolele anterioare. De asemenea acestea vor sta la baza realizării concluziilor.
Gorbaciov este o persoană extravertă, aceasta fiind subliniată de faptul că el încuraja colegii de muncă să interacționeze, de faptul că lua inițiativa de a vorbi în public, de faptul că dorea ca tot timpul să fie cineva lângă el cu care să poată vorbi despre diverse planuri, având abilitatea de a fi natural în toate aceste situații. Este o persoană politicoasă cu o perceptivitate ridicată în ceea ce privește psihologia maselor. În perioada în care s-a aflat la conducere el a încercat să facă pe placul tuturor.
Este o persoană activă atunci când dezbate diverse subiecte politice. Spontaneitatea este o altă caracteristică definitorie, el vorbind de multe ori liber, fără a citi de pe diverse foi. Expresivitatea dobândită ca urmare a cursurilor de actorie l-au ajutat foarte mult în timpul carierei politice, reușind să transmită în primă fază mesajele dorite.
A dat dovadă de curaj atunci când a riscat să fie respins de către societate cînd a pus bazele glasnostului ca și atunci cînd a luptat pentru încheierea Războiului Rece. A demonstrat că este devotat cauzelor umanitare. Este lipsit de pretenții din mai multe puncte de vedere, una dintre ele fiind în ceea ce privește vestimentația și locuința, așa cum reiese din anii de studenție și primii ani în care a lucrat în Stavropol.
Este o persoană mai degrabă care lucrează eficient în grup, deoarece este dependent de părerile consilierilor și a persoanelor care le consideră a fi mai experimentate și care au mai multe resurse. Faptul că susține multiple cauze menite să contribuie la ajutarea persoanele defavorizate sau la protejarea mediului înconjurător, denotă faptul că este un asociat în care poate fi pusă baza.
Din punct de vedere emoțional, Gorbaciov este stabil. Este o persoană constantă caracterial vorbind și atunci cînd dorește să își atingă scopurile, fiind o persoană pe care se poate pune baza. O dovadă a faptului că este o persoană pe care se poate pune baza o constituie modul în care și-a tratat soția, arătându-i respect și devotament până la moartea acesteia. Face față realității cu calm, un exemplu fiind dat de momentul în care acesta a fost obligat să își dea demisia.
Este o persoană ce are încredere în oameni. El a avut încredere în colegii de muncă și în faptul că aceștia îl vor susține până la capăt, demonstrând că nu este o persoană suspicioasă. A dat dovadă de încredere atunci când i-a spus lui Ghandi despre planurile și visele sale.
De asemenea este o persoană care a arătat o mare încredere în forțele proprii, în capacitatea de a reforma economia și de a stabilii relații bazate pe prietenie cu America. Este o persoană cu o bună stimă de sine, care este mulțumită de schimbările produse.
A dat dovadă de faptul că este o persoană relaxată la locul de muncă, mediul nefiind unul tensionat. Discuțiile libere, faptul că toată lumea avea dreptul la o opinie proprie sunt datorate faptului că Gorbaciov nu este o persoană anxioasă.
O altă caracteristică definitorie este senzitivitatea. Este o persoană conștientă de emoțiile resimțite de către interlocutori și care înțelege stările acestora. Aceasta este posibilă ca urmare a cărților din domeniul psihologiei citite, dar și datorită faptului că el a jucat mai mulți ani în piese de teatru, unde exprimarea emoțiilor era ceva necesar. O dovadă a faptului că deține o bună intuiție este dată de faptul că el avea abilitatea de a manipula auditoriul atunci când făcea declarații publice.
Deschiderea în fața schimbărilor este o altă caracteristică pe care Gorbaciov a afișat-o deseori prin dorința sa de a schimba economia, de a deschide noi centre culturale, de a accepta publicarea unor cărți ca fiind imorale, a unor filme care aduceau ofense la adresa foștilor lideri politici.
Este o persoană căreia îi place să experimenteze, atunci când se înscrie la cursurile de dramă, atunci când devine liderul studenților din timpul facultății de drept, atunci când încearcă să implementeze reformele economice și când devine unul dintre fondatorii Green Peace International. Posedă o gândire analitică, fiind capabil să înțeleagăși să rezolve problema complexă ridicată de Războiul Rece.
Din punct de vedere al dominanței, Gorbaciov este o persoană puternică, care a demonstrat că atunci când se încăpățânează poate combate corupția. Este o persoană competitivă, aceasta fiind evidențiată de faptul că deși a pornit din clasa de jos, a putut să ajungă cea mai influentă persoană din Uniunea Sovietică.
O persoană cu o bună cunoaștere a psihologiei maselor, care are o bună intuiție în ceea ce privește natura umană, prezintă o caracteristică ce intră în contradicție cu cele enumerate. Aceasta se referă la faptul că el nu a fost nici măcar o clipă suspicios înainte de trădarea celor care îi erau colegi de muncă.
Nu în ultimul rând este o persoană nonconformistă, încălcând regulile convenționale, ce nu tolerează birocrația, care nu acceptă metode învechite de predare a materiilor, care împarte puterea cu membrii partidului și care acceptă să fie numit egalul soției.
Concluziile operative
În urma analizei strategice SWOT realizat pe postul de președinte, au fost evidențiate punctele tari, slabe, oportunitățile și amenințările ale lui Mihail Gorbaciov. În capitolul cadrul teoretic au fost enunțate calitățile care ar trebui să le dețină un președinte de succes, acestea fiind extrase din caracteristicile de personalitate ale președinților care au avut succes în trecut.
În prezentul capitol vor fi enunțate carcateristicile pe care Gorbaciov le are și comportamentele care stau la baza acestora. La finalul acestui capitol va putea fi trasa concluzia dacă acesta poate sau nu să facă față unui job de președinte în zilele de azi.
Gorbaciov este o persoană care muncește foarte mult atunci când are un plan, alocând o mare parte din timp îndeplinirii acestuia, dormind puțin și care în final dovedește că își folosește cunoștințele și abilitățile în îndeplinirea acestuia. Este orientat spre atingerea scopurilor, aceasta fiind dovedită de faptul că el se gândea la metodele care trebuie puse în aplicare pentru atingerea scopurilor și fiindcă vizualiza finalul procesului. De exemplu în ceea ce privește încheierea Războiului Rece s-a concentrat asupra acestui aspect, a căutat metode de a-l convinge pe Reagan că încetarea testării armelor nucleare este benefică pentru întreaga lume și a perseverat până ce și-a atins scopul.
Valorifică sentimentele oamenilor, aceasta fiind evidențiată de faptul că Gorbaciov a recurs de-a lungul timpului la comportamente precum: ascultarea activă a oamenilor, onestitatea, răbdarea, asumarea responsabilităților menite să îmbunătățească viața oamenilor și respectul deprins încă din fragedă copilărie. O alto davadă care arată că lui îi pasă de popor și nu numai constă în faptul că el a fondat mai multe organizații de protejare a mediului și pentru cei cu boli grave. Este capabil să-și susțină punctele de vedere în public, el recurgând mai întâi la atragerea atenției țintei vizate și menținerea ei, apoi are loc transmiterea mesajului într-un mod persuasiv, menită să convingă că are dreptate și că cea mai bună cale este cea indicată de el.
Gorbaciov este o persoană aflată în continuă căutare a informațiilor menite să îmbunătățească viața. În acest sens el a dat dovadă de faptul că este o persoană curioasă din punct de vedere intelectual, citind și punând întrebări celor care erau experți în diverse domenii.
Își cunoaște bine sentimentele și prin urmare el este o persoană cu un bun autocontrol. Este o persoană asertivă, care își cunoaște drepturile, ce își exprimă sentimentele și gândurile fără rețineri și care deține controlul asupra agresivității.
Încă de la începutul carierei a demonstrat că el pune la îndoială valorile tradiționale, căutând revigorarea partidului prin schimbarea vechilor membrii cu unii noi care doreau modernizarea asemenea lui. În realizarea sarcinilor a dat dovadă că poate recurge la metode noi de îndeplinire a acestora, precum ieșitul pe stradă și stat de vorbă cu oamenii, vorbitul la telefon, stabilirea unor întâlniri cu membrii partidului și prin aparițiile constante la televizor.
Este o persoană extravertă, dând dovadă de entuziasm în tot ceea ce întreprinde, fiind o persoană comunicativă și căreia îi face plăcere să fie înconjurată de multă lume, bucurându-se să socializeze. Îi plac persoanele care sunt diferite în felul de a percepe lucrurile, o dovadă constând în faptul că îl aprecia foarte mult pe Ghandi, acesta fiind un politician filozof ce dorea includerea moralității în politică.
Gorbaciov a urmat cursurile a două facultăți și anume dreptul și agricultura, terminîndu-le cu note maxime. Aceasta dovedește că are o bază bogată în ceea ce privește cunoștințele academice.
Pe lângă caracteristicile necesare unui președinte de succes expuse până în acest punct Gorbaciov mai deține următoarele calități: o bună capacitate cognitivă, charismă și rezistență fizică. Cu toate acestea el are și unele defecte care pentru a avea succes ca președinte ar trebui să le dețină în unele cazuri și să le modifice în altele. Acestea sunt:
Spre finalul conducerii a dat dovadă că nu știe să se facă temut de către opoziție
Deși este un inovator din multe puncte de vedere, el nu a știut cum să se țină de cuvânt atunci când a promis că va revigora sistemul economic
Sinceritatea lui poate fi considerată în unele cazuri ca fiind exagerată, puțin mister fiind probabil o variantă mai bună în cazul unui președinte
În concluzie, dacă Gorbaciov ar avea cum să învețe cum să se facă temut și implicit respectat de către popor și colegii de muncă, dacă s-ar ține de cuvânt și ar duce la bun sfârșit ceea ce a început și dacă ar învăța că puțin mister nu este dăunător, ar putea face parte din elita președinților din ziua de azi.
În acest capitol vor fi prezentate caracteristicile de personalitate, pe scurt, făcându-se referire la comportamentele utilizate, ce demonstrează veridicitatea celor susținute în capitolele anterioare. De asemenea acestea vor sta la baza realizării concluziilor.
Gorbaciov este o persoană extravertă, aceasta fiind subliniată de faptul că el încuraja colegii de muncă să interacționeze, de faptul că lua inițiativa de a vorbi în public, de faptul că dorea ca tot timpul să fie cineva lângă el cu care să poată vorbi despre diverse planuri, având abilitatea de a fi natural în toate aceste situații. Este o persoană politicoasă cu o perceptivitate ridicată în ceea ce privește psihologia maselor. În perioada în care s-a aflat la conducere el a încercat să facă pe placul tuturor.
Este o persoană activă atunci când dezbate diverse subiecte politice. Spontaneitatea este o altă caracteristică definitorie, el vorbind de multe ori liber, fără a citi de pe diverse foi. Expresivitatea dobândită ca urmare a cursurilor de actorie l-au ajutat foarte mult în timpul carierei politice, reușind să transmită, în primă fază, mesajele dorite.
A dat dovadă de curaj atunci când a riscat să fie respins de către societate, cînd a pus bazele glasnostului ca și atunci cînd a luptat pentru încheierea Războiului Rece. A demonstrat că este devotat cauzelor umanitare. Este lipsit de pretenții din mai multe puncte de vedere, una dintre ele fiind în ceea ce privește vestimentația și locuința, așa cum reiese din anii de studenție și primii ani în care a lucrat în Stavropol.si a 2-a? Mai multe, exemplu se da minim 2!
Este o persoană mai degrabă (inclinata spre a lucra ) care lucrează eficient în grup, deoarece este dependent de părerile consilierilor și a persoanelor care le consideră a fi mai experimentate și care au (ce detin) mai multe resurse. Faptul că susține multiple cauze menite să contribuie la ajutarea persoanele defavorizate sau la protejarea mediului înconjurător, denotă faptul că este un asociat în care poate fi pusă baza.
Din punct de vedere emoțional, Gorbaciov este stabil. Este o persoană constantă caracterial vorbind și atunci cînd dorește să își atingă scopurile, fiind o persoană pe care se poate pune baza. O dovadă a faptului că este o persoană pe care se poate pune baza o constituie modul în care și-a tratat soția, arătându-i respect și devotament până la moartea acesteia. Face față realității cu calm, un exemplu fiind dat de momentul în care acesta a fost obligat să își dea demisia.reactionand cum?
Este o persoană ce are încredere (increzatoare) în oameni. El a avut încredere în colegii de muncă și în faptul că aceștia îl vor susține până la capăt, demonstrând că nu este o persoană suspicioasă.si ca este credul, nu? A dat dovadă de încredere atunci când i-a spus lui Ghandi despre planurile și visele sale.
De asemenea este o persoană care a arătat o mare încredere în forțele proprii, în capacitatea de a reforma economia și de a stabilii relații bazate pe prietenie cu America. Este o persoană cu o bună stimă de sine, care este mulțumită de schimbările produse.
A dat dovadă de faptul că este o persoană relaxată la locul de muncă, mediul nefiind unul tensionat. Discuțiile libere, faptul că toată lumea avea dreptul la o opinie proprie sunt datorate faptului că Gorbaciov nu este o persoană anxioasă.
O altă caracteristică definitorie este senzitivitatea. Este o persoană conștientă de emoțiile resimțite de către interlocutori și care înțelege stările acestora. Aceasta este posibilă ca urmare a cărților din domeniul psihologiei citite, dar și datorită faptului că el a jucat mai mulți ani în piese de teatru, unde exprimarea emoțiilor era ceva necesar. O dovadă a faptului că deține o bună intuiție este dată de faptul că el avea abilitatea de a manipula auditoriul atunci când făcea declarații publice.
Deschiderea în fața schimbărilor este o altă caracteristică pe care Gorbaciov a afișat-o deseori prin dorința sa de a schimba economia, de a deschide noi centre culturale, de a accepta publicarea unor cărți ca fiind imorale, a unor filme care aduceau ofense la adresa foștilor lideri politici.
Este o persoană căreia îi place să experimenteze, atunci când se înscrie la cursurile de dramă, atunci când devine liderul studenților din timpul facultății de drept, atunci când încearcă să implementeze reformele economice și când devine unul dintre fondatorii Green Peace International. Posedă o gândire analitică, fiind capabil să înțeleagă și să rezolve problema complexă ridicată de Războiul Rece.
Din punct de vedere al dominanței, Gorbaciov este o persoană puternică, care a demonstrat că atunci când se încăpățânează poate combate corupția.
Este o persoană competitivă, aceasta fiind evidențiată de faptul că deși a pornit din clasa de jos, a putut să ajungă cea mai influentă persoană din Uniunea Sovietică.
O persoană cu o bună cunoaștere a psihologiei maselor, care are o bună (cu capacitate de a intui )intuiție în ceea ce privește natura umană, prezintă o caracteristică ce intră în contradicție cu cele enumerate.-nu are sens! Aceasta se referă la faptul că el nu a fost nici măcar o clipă suspicios înainte de trădarea celor care îi erau colegi de muncă.
Nu în ultimul rând este o persoană nonconformistă, încălcând regulile convenționale, ce nu tolerează birocrația, care nu acceptă metode învechite de predare a materiilor, care împarte puterea cu membrii partidului și care acceptă să fie numit egalul soției. Daca te exprimi nu in ultimul rand , atunci in ultimul rand ce zici?
Anexa 1
Bună seara tovarăși,
După cum știți cu toții, o nenorocire s-a abătut – accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl. Aceasta a afectat dureros oamenii sovietici și a provocat anxietate publicului internațional. Pentru prima dată ne-am întâlnit, în realitate cu o astfel de forță sinistră ca energia nucleară, care a scăpat de sub control. Deci, ce s-a întâmplat? Asa cum specialiștii au raportat, capacitatea reactorului a crescut brusc în timpul unei opriri programate a celei de-a patra unități. Emisia considerabilă de abur și reacția ulterioară a dus la formarea de hidrogen, explozia acestuia, stricând reactorul și emisia radioactivă asociată. Este încă devreme să fie luată o hotărâre definitivă cu privire la cauzele accidentului. Toate aspectele legate de problemă: designul, proiectarea, funcționarea și detaliile tehnice se afla sub supravegherea atentă a comisiei Guvernului.
Este de la sine înțeles că, atunci când ancheta accidentului este finalizată, toate concluziile necesare vor fi elaborate și măsuri vor fi luate pentru a exclude o repetare a ceva de același fel. Gravitatea situației a fost evidenta. A fost necesar să fie evaluat urgent și competent. Și, de îndată ce am primit informațiile inițiale de încredere au fost puse la dispoziția oamenilor sovietici și au fost transmise prin canale diplomatice la guvernele țărilor străine. În situația în care a luat forma, am considerat-o datoria noastră prioritara, o datorie de o importanță deosebită pentru a asigura securitatea populației și pentru a oferi asistență eficientă pentru cei care au fost afectați de accident.
Locuitorii așezării din apropiere stației au fost evacuati la cateva ore și apoi, când a devenit clar că exista o potențială amenințare pentru sănătatea oamenilor din zona adiacentă, au fost de asemenea mutați în zone sigure. Cu toate acestea, măsurile care au fost luate nu au reușit să protejeze mulți oameni. Doi au murit la momentul accidentului, Vladimir Nicolaevici Shashenok, un ajustator al sistemelor automate și Valery Ivanovici Khodemchuk , un operator de la centrala nucleară.
Începând de astăzi 299 de oameni au fost în spital diagnosticțti ca având boli datorate radiațiilor, cu diferite grade de gravitate. Șapte dintre ei au murit. Fiecare tratament posibil este dat celorlalti. Cei mai buni specialiști științifici și medicali din țară, clinici de specialitate din Mosova și alte orașe participă la tratarea lor și au la dispoziție cele mai moderne mijloace de medicina.
În numele Comitetului Central al Partidului Comunist și guvernul sovietic, îmi exprim condoleanțe profunde pentru familiile și rudele celor decedați, pentru colectivele de muncă, pentru toți cei care au avut de suferit datorită acestei nenorociri, care au suferit pierderi personale. Guvernul sovietic va avea grijă de familiile celor care au murit și care au suferit.
Un test sever a fost trecut și este trecut de toti – pompierii, lucrătorii de la transporturi și construcții, medicii, unitățile speciale de protecție chimică, echipajele de pe elicoptere și alte detașamente ale Ministerului Apărării și a Ministerului Afacerilor Interne.
Trebuie să spun că oamenii au acționat și continuă să acționeze eroic, altruist. Cred că vom avea încă o ocazie de a numi acești oameni curajoși și să le evaluam faptele glorioase cu demnitate.
Consecințele cele mai grave au putut fi evitate. Desigur, sfârșitul nu a venit încă. Acesta nu este momentul să ne odihnim. Activitate intensă și de lungă durata încă se află în fața noastra. Nivelul de radiații în zona stației și de pe teritoriul din imediata vecinătate rămâne periculos pentru sănătatea umană.
Eu nu pot să nu menționez încă un aspect al acestei chestiuni. Mă refer la reacția în străinătate cu privire la ceea ce s-a întâmplat la Cernobîl. În intreaga lume, iar acest lucru trebuie subliniat, nenorocirea care ne-a lovit și acțiunile noastre avute în această situație complicată au fost tratate cu înțelegere.
Suntem profund recunoscători pentru prietenii noștri din țările socialiste care au demonstrat solidaritate față de poporul sovietic, într-un moment dificil. Suntem recunoscători pentru figurilor politice și publice din alte state pentru simpatia sinceră și pentru sprijin.
Ne exprimăm sentimentele noastre amabile față de oamenii de știință și specialiștii străini care au arătat disponibilitatea de a veni cu asistență în depășirea consecințelor accidentului. Aș dori să mentionez participarea medicilor americani Robert Gale și Paul Terasaki în tratamentul persoanelor afectate și să-mi exprime recunoștința față de mediul de afaceri din acele țări care au reacționat prompt la cererea noastră pentru achiziționarea anumitor tipuri de echipamente, materiale și medicamente.
Evaluăm într-un mod potrivit atitudinea obiectivă a evenimentelor de la centrala nucleară de la Cernobîl din partea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică și a directorului general, Hans Blix. Cu alte cuvinte, noi apreciem extrem de mult simpatia tuturor celor care au tratat ghinionul noastră și problemele noastre cu inima deschisă.
Dar este imposibil să plec fără a atenționa și evalua politic modul în care evenimentul de la Cernobîl a fost întâmpinat de către guverne, personalitățile politice și mass-media în anumite țări NATO, în special "Campania anti-sovietica" din Statele Unite ale Americii. Ei au lansat o campanie anti-sovietica neîngrădita.
Este dificil să ne imaginăm ceea ce a fost spus și scris în aceste zile – „mii de victime'', „gropi comune ale morților”, „Kievul parasit'', că ‚,toată Ucraina a fost otrăvita'' și așa mai departe. În general vorbind, ne-am confruntat cu un munte veritabil de minciuni – minciunile cele mai necinstite și rău intenționate. Este neplăcut să se amintească toate acestea, dar ar trebui să fie făcut. Publicul internațional ar trebui să știe la ce a trebuit să facem față. Acest lucru ar trebui făcut pentru a găsi răspunsul la întrebarea: Ce, de fapt, a fost în spatele campaniei extrem de imorale?
Organizatorii, fără îndoială, nu erau interesați în aflarea informațiilor adevărate despre accidentul sau de soarta oamenilor de la Cernobîl, în Ucraina, în Belarus, în orice alt loc, în orice altă țară.Ei au avut nevoie de un pretext pentru a încerca să defăimeze Uniuniunea Sovietică, politica sa externă, pentru a reduce impactul propunerilor sovietice privind încetarea testelor nucleare și eliminarea armelor nucleare și, în același timp, pentru a adânci critica tot mai mare a SUA desfășurată pe scena internațională și, desigur a rutei militare.
Fără menajamente vorbind, unii politicieni occidentali au urmărit obiective foarte clare – distrugerea posibilităților de echilibrare a relațiilor internaționale, să semene semințe noi de neîncredere și suspiciune față de țările socialiste.Toate acestea s-au făcut simțite în mod clar în cadrul reuniunii celor șapte liderilor ce a avut loc la Tokyo, nu cu mult timp în urmă. Ce-au spus lumii, despre ce pericole au avertizat omenirea? Libia a fost acuzată nejustificat de terorism și de asemenea, Uniuniea Sovietica, care se pare, nu a reușit să le ofere informații complete cu privire la accidentul de la Cernobîl. Și nici un cuvânt despre cel mai important lucru, cum să fie oprită cursa înarmărilor, cum să scape lumea de amenințarea nucleară.
Accidentul de la Cernobîl și reacția la el au devenit un fel de test de moralitate politică. Încă o dată, două abordări diferite, două linii diferite de conduită au fost revelate tuturor.
Cercurile conducătoare ale SUA și aliaților lor cei mai zeloși printre care aș dori să menționez, în special RFG-ul, au considerat incidentul în cauză numai ca o altă posibilitate de a pune obstacole suplimentare care sa încetineasca dezvoltarea și aprofundarea curentului dialogului dintre Est si Vest, care progresează încet așa cum este și astfel să justifice cursa înarmărilor nucleare. Atitudinea noastră față de această tragedie este absolut diferită. Ne dăm seama că acesta este un alt fel de toxină solidă, un alt avertisment sumbru că epoca nucleară necesită un nou mod de gândire politică și o nouă politică.
În ceea ce privește lipsa de informații, în jurul căreia o campanie specială a fost lansată cu conținut politic și caracterul acesteia, această problemă în cazul dat este unul inventat. Următoarele fapte confirmă faptul că aceasta, într-adevăr, este adevarată.
Toată lumea își amintește că le-a luat autorităților SUA zece zile pentru a informa propriul Congres și luni pentru a informa comunitatea internațională despre tragedia care a avut loc la centrala atomică de la Three Mile Island, în 1979.
Lecția incontestabilă de la Cernobîl pentru noi constă în faptul că, în condiții de dezvoltarea în continuare a revoluției științifice și tehnice, întrebările legate de nivelul de încredere și siguranță a echipamentelor, întrebările de disciplină, ordine și organizare capătă o importanță prioritară. Sunt necesare cele mai stricte cerințe peste tot și în toate.
Mai mult, considerăm că este necesar să se declare pentru o cooperare mai serioasă și mai profundă în cadrul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Ce măsuri ar putea fi luate în considerare în acest sens?
În primul rând, crearea unui regim internațional de dezvoltare în condiții de siguranță a energiei nucleare, pe bază de cooperare strânsă cu toate națiunile care se ocupă cu ingineria nucleară. Un sistem de avertizare rapidă și furnizarea de informații în caz de accidente și de defecțiuni la centralele nucleare, în mod special atunci când aceasta este însoțită de scăpări radioactive, ar trebui să fie stabilite în cadrul acestui regim. De asemenea, este necesar să se adapteze unui mecanism internațional, atât pe o baza bilaterală cât și multilaterală, pentru a fi oferite cele mai rapide asistențe reciproce atunci când apar situații periculoase.
În al doilea rând, pentru discutarea întreagi game de probleme, ar fi justificat să se convoace o conferință internațională specializata la nivel inalt în Viena sub atenta supraveghere a Agenției de Energie Atomică Internațională (A.E.A.I.). În al treilea rând, faptul că A.E.A.I. a fost fondată în 1957 și că resursele și personalul acestuia nu sunt în concordanță cu nivelul de dezvoltare de astăzi a ingineriei nucleare, ar fi util să-și consolideze rolul și posibilitățile realizarii unei organizații internaționale unice.
În al patrulea rând, este convingerea noastră că Organizația Națiunilor Unite și instituțiile sale specializate, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății și Programul Națiunilor Unite pentru Mediu ar trebui să se implice mai activ în efortul de a asigura dezvoltarea în condiții de siguranță activitatea nucleară.
Accidentul de la Cernobîl a arătat din nou, ce abis se va deschide dacă războiul nuclear va cădea asupra omenirii. Referitor la arsenalele nucleare stocate există mii și mii de dezastre mult mai oribile decât cel care a avut loc la Cernobîl, ce ar putea avea loc.
În condițiile în care atenția la problemele nucleare a crescut, guvernul sovietic, luând în considerare toate circumstanțele legate de securitatea poporului său și întreaga omenire, a decis să prelungească moratoriul unilateral asupra testelor nucleare, până la data de șase august a acestui an, dată la care în urmă cu mai mult de 40 de ani, prima bombă atomică a fost aruncată asupra orașului japonez Hiroshima, care a avut drept urmări pierderea a sute de mii de oameni.
Îndemnăm Statele Unite din nou să ia în considerare că cea mai mare responsabilitate datorată pericolului ce se profilează asupra omenirii, este să țină seama de opinia comunității mondiale. Fie ca cei care sunt în fruntea Statelor Unite să arate prin fapte preocuparea lor pentru viața și sănătatea oamenilor. Confirm propunerea mea pentru președintele Reagan să se întâlnească fără întârziere în capitala oricarui stat european care va fi pregătit să ne accepte sau, să zicem, în Hiroshima și să cadă de acord privind interzicerea testelor nucleare.
Era nucleara solicită o nouă abordare a relațiilor internaționale, punerea în comun a eforturilor statelor cu sisteme sociale diferite de dragul de a pune capăt cursei înarmărilor dezastruose și de o îmbunătățire radicală a climatului politic mondial. Orizonturi largi vor fi purificate pentru o cooperare fructuoasă a tuturor țărilor și popoarelor, precum și oamenii de pe pământ vor câștiga din asta.
Bibliografie
http://apa.org/topics/personality/, accesat la data de 13.05.2014
Smith, D. (2000), What makes a president great?, Monitor staff, Vol 31, No. 9, accesat la data de 28.05.2014 http://www.apa.org/monitor/oct00/presidential-success.aspx,
Encyclopedia of World Biography, Copyright 2010 The Gale Group, Inc,accesat la data de 30.01.2014 http://www.yourdictionary.com/mikhail-sergeevich-gorbachev
Idealist Portrait of the Teacher (ENFJ), Adapted from Please Understand Me II, by Dr. David Keirsey, accesat pe 3.05.2014 http://www.keirsey.com/4temps/teacher.asp
The Editors of Encyclopaedia Britannica, last updated 8-1-2014, accesat la data de 30.01.2014 http://www.britannica.com/EBchecked/topic/238982/Mikhail-Gorbachev
The famous people, accesat la data de 30.01.2014 http://www.thefamouspeople.com/profiles/mikhail-gorbachev-58.php (2014)
The Gorbachev Foundation (2010), Biography, Mikhail Gorbachev, accesat la data de 28.01.2014 http://www.gorby.ru/en/gorbachev/biography/
The Gorbachev Foundation, Raisa Gorbachev, Biography (2010), accesat la data de 03.02.2014http://www.gorby.ru/en/gorbacheva/biography/
The man who trusted his eyes (2009), accesat la data de 15.01.2014 http://www.economist.com/node/14793729
The Myers &Briggs Foundation, accesat la data de 18.05.2014 http://www.myersbriggs.org/my-mbti-personality-type/mbti-basics/
Abrams, I. (2001), The Nobel Peace Prize and the Laureates: An Illustrated Biographical History, 1901-2001, Science History Pubns, Tel Aviv
Bain, M., J. (2006), Soviet-Cuban Relations 1985 to 1991: Changing Perceptions in Moscow and Havana, Lexington Books, Plymouth, United Kingdom
Blanton, T., Savranskaya, S., Zubok, V. (2010), Masterpieces of History: The Peaceful End of the Cold War in Europe, 1989 (National Security Archive Cold War Readers), Central European University Press, Budapest, Hungary
Boeree, C. G. (dr.), Wieser, D. (2006), Sigmund Freud accesat la data de 13.05.2014 http://www.social-psychology.de/do/pt_freud.pdf, Erik Erikson accesat la data de 13.05, 2014 http://www.social-psychology.de/do/pt_erikson.pdf
Breslauer, G. W., (2002), Gorbachev and Yeltsin as Leaders, Cambridge University Press, New York
Brown, A. (1996), The Gorbachev Factor, Oxford University Press
Brown, A., Shevtsova, L. (2001),Gorbachev, Yeltsin, and Putin: Political Leadership in Russia's Transition, Carnegie Endowment for International Peace, Washington, D. C.
Cecil, N. (2013), Mikhail Gorbachev: what I achieved in Russia has been distorted, destroyed, accesat la data de 21.02.2014 http://www.standard.co.uk/news/world/mikhail-gorbachev-what-i-achieved-in-russia-has-been-distorted-destroyed-8551178.html
Chernyaev, A. S., (2000), My Six Years with Gorbachev, The Pennsylvania State University Press, United States of America
Cherniaev, A. S. (1993), Shest let s Gorbachevym: Po dnevnikovym zapisiam (Russian Edition), Kultura, Moscow
Ciobanu, C. (2003), Mikhail Gorbachev: Decadenta Socialismului si Renesansul Europei de Rasarit (notitele unui "insider"), accesat la data de 04.02.2014 http://www.ipp.md/libview.php?l=ro&idc=171&id=237
Ciucur, D., Pirvut, A. F. (2011), The „Big Five” Personality Factors and the working styles, SciVerse ScienceDirect, Procedia – Social and Behavioral Sciences 33 (2012) 662-666, accesat la data de 15.05.2014 http://ac.els-cdn.com/S1877042812002121/1-s2.0-S1877042812002121-main.pdf?_tid=4d6fa8b4-dbfc-11e3-b8b3-00000aab0f27&acdnat=1400136422_6a14b53d22550b066fdaec599be77bd4
Cook, B. A. (2001), Europe Since 1945: An Encyclopedia, Volume 2, Garland Publishing, Inc., New York
Cottam, M. L., Dietz-Uhler, B., Mastors, E., Preston, T. (2010), Introduction to Political Psychology: 2nd Edition, Psychology Press, New York
Cristea, D. (2007), Tratat de Psihologie Sociala, Editura ProTransilvania, Bucuresti
Denney, J., Reagan, M. (2010), The New Reagan Revolution: How Ronald Reagan's Principles Can Restore America's Greatness, St. Martin’s Press, New York
Dobbs, M. (1998), Down with Big Brother: The Fall of the Soviet Empire, p.150, First Vintage Books Edition, United States of America
Editors of TIME Magazine, With an introduction by Strobe Talbott, Edited by Donald
Morrison (1988), Mikhail S. Gorbachev, An Intimate Biography, Time Incorporated, New York
Evans, A. B., (1993), Soviet Marxism-Leninism: The Decline of an Ideology, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, United States of America
Farrar, J., Zemtsov, I. (2009), Gorbachev: The Man and the System, Transaction Publishers, New Jersey
Fernando, A. C. (2010), Business Ethics And Corporate Governance, Dorling Kindersley, India
Garthoff, R. L. (1994), The Great Transition: American-Soviet Relations and the End of the Cold War, The Brookings Institution, Washington, D. C.
Gerd, R.(1993), Mihail Gorbaciov, Ed. Doina, București
Gibbs, J. (1999), Gorbachev's Glasnost: The Soviet Media in the First Phase of Perestroika (Eugenia & Hugh M. Stewart '26 Series on Eastern Europe), Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, United States of America
Gorbachev, M. S. (1995), Zhizn i Reformy (Russian Edition), Novosti; 1st edition
Gorbachev, M. S., Mlynar, Z. (2002), Conversations with Gorbachev: On Perestroika, the Prague Spring, and the Crossroads of Socialism, Columbia University Press, New York Chichester, West Sussex
Grachev, A. (2008), Gorbachev's Gamble: Soviet Foreign Policy and the End of the Cold War, Polity Press, Cambridge, UK
Hermann, M. G., Walker, S. G., Weintraub, W., Winter, D. G. (1991), The personalities of Bush and Gorbachev Measured at a Distance: Procedures, Portraits, and Policy, Political Psycgology, Vol, 12, No. 2
Heuvel, K., Cohen, S. F., (2009), Gorbachev on 1989, A wide-ranging Nation interview with the former Soviet president, accesat la data de 20.02.2014 http://web2.thenation.fayze2.com/article/gorbachev-1989
Hewett, E. A., Winston, V. H. (1991), Milestones in Glasnost and Perestroyka: Politics and people, Volume 2, The Brooking Institution, Washington, D. C.
Hough, J. F. (1989), Gorbachev's Politics, accesat la data de 21.02.2014 http://www.foreignaffairs.com/articles/45128/jerry-f-hough/gorbachevs-politics
Juneja, M. (2008), Leadership & Conflict Management Learnings, accesat la data de
17.05.2014 http://manpreetjuneja.wordpress.com/2008/03/14/dilemma-during-interviews-personal-swot/
Kimura, H. (2000), Japanese-Russian Relations Under Gorbachev and Yeltsin (Distant Neighbors), M E Sharpe Inc, New York, USA
Kort, M. (1996), The Soviet Colossus: History and Aftermath, M.E. Sharpe, Russia, 7th edition, New York
Landtsheer, C., Feldman, O. (2000), Beyond Public Speech and Symbols: Explorations in the Rhetoric of Politicians and the Media, Greenwood Publishing Group, Inc., United States of America
Legro, J. W. (2008), Sovietcrisisdecision‐making and the Gorbachevreforms, accesat la data de 16.02.2014 http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00396338908442478?journalCode=tsur20#.U2kk8aKv94A
Lindemann, A. S. (2013), A History of Modern Europe: From 1815 to the Present, John Wiley & Sons, Ltd, The Atrium, Southern Gate, Chichester, West Sussex, UK
Malici, A. (2008), When Leaders Learn and When They Don't: Mikhail Gorbachev and Kim Il Sung at the End of the Cold War (S U N Y Series in Global Politics), State University of New York Press, Albany, State University of New York, United States of America
Markham, J. M. (1989), Gorbachev Likens Soviets To French, The New York Times archive, accesat la data de 5.02.2014 http://www.nytimes.com/1989/07/05/world/gorbachev-likens-soviets-to-french.html
McCauley, M. (2000), Gorbachev: Profiles in Power Series, Longman Pub Group, Biography & Autobiography, London, England
Meyer, S. M. (1988), The Sources and Prospects of Gorbachev’s New Political Thinking on Security, Vol 13, No. 2, International Security, accesat la data de 22.02.2014 http://www.jstor.org/discover/10.2307/2538974?uid=3738920&uid=2129&uid=2&uid=70&uid=4&sid=21104118884093
Mohn, L. (2001, 2005), The Heart of Business: Integrating Prosperity and Values for Real Change, Three Rivers Press, New York, member of the Crown Publishing Group, a division of Random House, Inc.
Moss, W. G. (2005), A History Of Russia Volume 2: Since 1855, Anthem Press, London
Nove, A. (2011), Glasnost in Action (Routledge Revivals): Cultural Renaissance in Russia, Routledge 2 Park Square, Milton Park, Abingdon, Oxon
Oberdorfer, D. (1998), From the Cold War to a New Era: The United States and the Soviet Union, 1983-1991, Johns Hopkins University Press, Baltimore, Maryland, United States of America
Palazchenko, P. (1997), My six years with Gorbachev and Shevardnadze: The Memoir of a Soviet Interpreter, The Pennsylvania State University Press, United States of America, University Park
Parish, T. (2002), Enciclopedia Razboiului Rece, trad. Ion Nastasia, Ed. Univers Enciclopedic, București
Quinn-Judge, P. (1987), Gorbachev needs proof that risk-taking pays off. Superpower leadership on the line at summit. Reagan and Gorbachev approach their talks politically weakened and struggling with their nations' economies. Both are hoping for achievements that will restore some lost luster to their political standings at home, accesat la data de accesat la data de 17.02.2014 http://www.csmonitor.com/1987/1207/osum.html
Reeson, G. (2006), Mikhail Gorbachev: Changing the World, accesat la data de 21.02.2014 http://voices.yahoo.com/mikhail-gorbachev-changing-world-48455.html?cat=37
Richmond, Y. (2003), Cultural Exchange and the Cold War: Raising the Iron Curtain, The Pennsylvania State University Press, Pennsylvania
Ringer, R. E. (2006), Excel HSC Modern History, Pascal Press, Higher School Certificate Examination (N.S.W.), printed in Singapore by Green Giant Press
Rhodes, R. (2007), Vintage Books, Arsenals of folly: the making of the nuclear arms race, USA, New York
Robertson, D. (2003), The Routledge Dictionary of Politics, Taylor and Francis Group, London
Rosenberg, J.(2014) accesat la data de 29.01.2014http://history1900s.about.com/od/people/p/gorbachev.htm
Ross, C. (2004), Russian Politics Under Putin, Manchester University Press, Manchester, United Kingdom
Sava, F. A. (coord.) (2010), DECAS Profilul de personalitate în versiunea „Big-Five”, raport pregătit pentru Decas Iulia, accesat la data de 15.05.2014 http://www.decas.ro/reports/exemplu_business.pdf
Shelokhonov, S., Mikhail Gorbachev Mini Bio, accesat la data de 18.02.2014 http://www.imdb.com/name/nm0329784/bio?ref_=nm_ov_bio_sm#mini_bio
Shevtsova, L. (9 February 2011), Gorbachev: A leader who changed the world, accesat la data de 16.02.2014http://rbth.com/articles/2011/02/09/gorbachev_a_leader_who_changed_the_world_12398.html
Schmidt-Häuer, C., Tauris, I. B. (1986), Gorbachev: The Path to Power, London, England
Schwarzenegger, A. (2012), Total Recall (Enhanced Edition): My Unbelievably True Life Story, Simon & Schuster Paperbacks, New York
Shlapentokh, V. (2001), A Normal Totalitarian Society: How the Soviet Union Functioned and How It Collapsed, M. E. Sharpe, Inc., Library of Congress Cataloging-In-Publication Data, New York
Smith, J. Y. (1999), accesat pe 04.02.2014 http://www.washingtonpost.com/wp-srv/inatl/daily/sept99/gorbachev21.htm
Steele, J. (1994), Eternal Russia: Yeltsin, Gorbachev, and the Mirage of Democracy, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, United States of America
Stein, J. G. (2009), Political learning by doing: Gorbachev as uncommitted thinker and motivated learner, Abstract, International Organization International Organization,Volume 48, Issue 02, Spring 1994, The IO Foundation 1994
Suraska, W. (1998), How the Soviet Union Disappeared: An Essay on the Causes of Dissolution, Duke University Press, North Carolina
Tismaneanu, V. (1995), Political Culture and Civil Society in Russia and the New States of Eurasia (International Politics of Eurasia), M.E. Sharpe, New York
Tuohy, W., (1987), accesat la data de 7.02.2014 http://articles.latimes.com/1987-05-21/news/mn-1714_1_nuclear-weapons
Ullmann, O. (1988), Reagan: Gorbachev A Friend Seeking Reform President Has Good Words To Say About Soviet Counterpart, accesat la data de 14.02.2014 http://articles.philly.com/1988-05-20/news/26260120_1_nancy-reagan-larry-speakes-soviet-leader
Upshur, J.-H., Holoka, J., Terry, J. J., Goff, R. D., Cassar, G. H. (2012),World History, Since 1500: The Age of Global Integration, Wadsworth, Gengage Learning, Boston, United States of America
Watson, R. P. (2000), The Presidents' Wives: Reassessing the Office of First Lady, Lynne Rienner Publishers, London, United Kingdom
White, S. (1993), After Gorbachev, Cambridge University Press, New York
Wohlforth, W. C. (2003), Cold War Endgame: Oral History, Analysis, Debates, The
Pennsylvania State University Press, United States of America
Zemtsova, N. (2011),Mikhail Gorbachev and His Role in the Peaceful Solution of the Cold War, City University of New York. City College, New York, United States of America
Ziegler, C. E. (1993), Foreign Policy and East Asia: Learning and Adaptation in the Gorbachev Era, Cambridge University Press, Cambridge, Great Britain
Zinner, E. S., Williams, M. B. (1999), When A Community Weeps: Case Studies In Group Survivorship (Series in Trauma and Loss), Taylor & Francis, United States of America
Zubok, V. M. (2007), A Failed Empire: The Soviet Union in the Cold War from Stalin to Gorbachev, The University of North Carolina Press, Quadraat, Eagle, United States of America
Bibliografie
http://apa.org/topics/personality/, accesat la data de 13.05.2014
Smith, D. (2000), What makes a president great?, Monitor staff, Vol 31, No. 9, accesat la data de 28.05.2014 http://www.apa.org/monitor/oct00/presidential-success.aspx,
Encyclopedia of World Biography, Copyright 2010 The Gale Group, Inc,accesat la data de 30.01.2014 http://www.yourdictionary.com/mikhail-sergeevich-gorbachev
Idealist Portrait of the Teacher (ENFJ), Adapted from Please Understand Me II, by Dr. David Keirsey, accesat pe 3.05.2014 http://www.keirsey.com/4temps/teacher.asp
The Editors of Encyclopaedia Britannica, last updated 8-1-2014, accesat la data de 30.01.2014 http://www.britannica.com/EBchecked/topic/238982/Mikhail-Gorbachev
The famous people, accesat la data de 30.01.2014 http://www.thefamouspeople.com/profiles/mikhail-gorbachev-58.php (2014)
The Gorbachev Foundation (2010), Biography, Mikhail Gorbachev, accesat la data de 28.01.2014 http://www.gorby.ru/en/gorbachev/biography/
The Gorbachev Foundation, Raisa Gorbachev, Biography (2010), accesat la data de 03.02.2014http://www.gorby.ru/en/gorbacheva/biography/
The man who trusted his eyes (2009), accesat la data de 15.01.2014 http://www.economist.com/node/14793729
The Myers &Briggs Foundation, accesat la data de 18.05.2014 http://www.myersbriggs.org/my-mbti-personality-type/mbti-basics/
Abrams, I. (2001), The Nobel Peace Prize and the Laureates: An Illustrated Biographical History, 1901-2001, Science History Pubns, Tel Aviv
Bain, M., J. (2006), Soviet-Cuban Relations 1985 to 1991: Changing Perceptions in Moscow and Havana, Lexington Books, Plymouth, United Kingdom
Blanton, T., Savranskaya, S., Zubok, V. (2010), Masterpieces of History: The Peaceful End of the Cold War in Europe, 1989 (National Security Archive Cold War Readers), Central European University Press, Budapest, Hungary
Boeree, C. G. (dr.), Wieser, D. (2006), Sigmund Freud accesat la data de 13.05.2014 http://www.social-psychology.de/do/pt_freud.pdf, Erik Erikson accesat la data de 13.05, 2014 http://www.social-psychology.de/do/pt_erikson.pdf
Breslauer, G. W., (2002), Gorbachev and Yeltsin as Leaders, Cambridge University Press, New York
Brown, A. (1996), The Gorbachev Factor, Oxford University Press
Brown, A., Shevtsova, L. (2001),Gorbachev, Yeltsin, and Putin: Political Leadership in Russia's Transition, Carnegie Endowment for International Peace, Washington, D. C.
Cecil, N. (2013), Mikhail Gorbachev: what I achieved in Russia has been distorted, destroyed, accesat la data de 21.02.2014 http://www.standard.co.uk/news/world/mikhail-gorbachev-what-i-achieved-in-russia-has-been-distorted-destroyed-8551178.html
Chernyaev, A. S., (2000), My Six Years with Gorbachev, The Pennsylvania State University Press, United States of America
Cherniaev, A. S. (1993), Shest let s Gorbachevym: Po dnevnikovym zapisiam (Russian Edition), Kultura, Moscow
Ciobanu, C. (2003), Mikhail Gorbachev: Decadenta Socialismului si Renesansul Europei de Rasarit (notitele unui "insider"), accesat la data de 04.02.2014 http://www.ipp.md/libview.php?l=ro&idc=171&id=237
Ciucur, D., Pirvut, A. F. (2011), The „Big Five” Personality Factors and the working styles, SciVerse ScienceDirect, Procedia – Social and Behavioral Sciences 33 (2012) 662-666, accesat la data de 15.05.2014 http://ac.els-cdn.com/S1877042812002121/1-s2.0-S1877042812002121-main.pdf?_tid=4d6fa8b4-dbfc-11e3-b8b3-00000aab0f27&acdnat=1400136422_6a14b53d22550b066fdaec599be77bd4
Cook, B. A. (2001), Europe Since 1945: An Encyclopedia, Volume 2, Garland Publishing, Inc., New York
Cottam, M. L., Dietz-Uhler, B., Mastors, E., Preston, T. (2010), Introduction to Political Psychology: 2nd Edition, Psychology Press, New York
Cristea, D. (2007), Tratat de Psihologie Sociala, Editura ProTransilvania, Bucuresti
Denney, J., Reagan, M. (2010), The New Reagan Revolution: How Ronald Reagan's Principles Can Restore America's Greatness, St. Martin’s Press, New York
Dobbs, M. (1998), Down with Big Brother: The Fall of the Soviet Empire, p.150, First Vintage Books Edition, United States of America
Editors of TIME Magazine, With an introduction by Strobe Talbott, Edited by Donald
Morrison (1988), Mikhail S. Gorbachev, An Intimate Biography, Time Incorporated, New York
Evans, A. B., (1993), Soviet Marxism-Leninism: The Decline of an Ideology, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, United States of America
Farrar, J., Zemtsov, I. (2009), Gorbachev: The Man and the System, Transaction Publishers, New Jersey
Fernando, A. C. (2010), Business Ethics And Corporate Governance, Dorling Kindersley, India
Garthoff, R. L. (1994), The Great Transition: American-Soviet Relations and the End of the Cold War, The Brookings Institution, Washington, D. C.
Gerd, R.(1993), Mihail Gorbaciov, Ed. Doina, București
Gibbs, J. (1999), Gorbachev's Glasnost: The Soviet Media in the First Phase of Perestroika (Eugenia & Hugh M. Stewart '26 Series on Eastern Europe), Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, United States of America
Gorbachev, M. S. (1995), Zhizn i Reformy (Russian Edition), Novosti; 1st edition
Gorbachev, M. S., Mlynar, Z. (2002), Conversations with Gorbachev: On Perestroika, the Prague Spring, and the Crossroads of Socialism, Columbia University Press, New York Chichester, West Sussex
Grachev, A. (2008), Gorbachev's Gamble: Soviet Foreign Policy and the End of the Cold War, Polity Press, Cambridge, UK
Hermann, M. G., Walker, S. G., Weintraub, W., Winter, D. G. (1991), The personalities of Bush and Gorbachev Measured at a Distance: Procedures, Portraits, and Policy, Political Psycgology, Vol, 12, No. 2
Heuvel, K., Cohen, S. F., (2009), Gorbachev on 1989, A wide-ranging Nation interview with the former Soviet president, accesat la data de 20.02.2014 http://web2.thenation.fayze2.com/article/gorbachev-1989
Hewett, E. A., Winston, V. H. (1991), Milestones in Glasnost and Perestroyka: Politics and people, Volume 2, The Brooking Institution, Washington, D. C.
Hough, J. F. (1989), Gorbachev's Politics, accesat la data de 21.02.2014 http://www.foreignaffairs.com/articles/45128/jerry-f-hough/gorbachevs-politics
Juneja, M. (2008), Leadership & Conflict Management Learnings, accesat la data de
17.05.2014 http://manpreetjuneja.wordpress.com/2008/03/14/dilemma-during-interviews-personal-swot/
Kimura, H. (2000), Japanese-Russian Relations Under Gorbachev and Yeltsin (Distant Neighbors), M E Sharpe Inc, New York, USA
Kort, M. (1996), The Soviet Colossus: History and Aftermath, M.E. Sharpe, Russia, 7th edition, New York
Landtsheer, C., Feldman, O. (2000), Beyond Public Speech and Symbols: Explorations in the Rhetoric of Politicians and the Media, Greenwood Publishing Group, Inc., United States of America
Legro, J. W. (2008), Sovietcrisisdecision‐making and the Gorbachevreforms, accesat la data de 16.02.2014 http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00396338908442478?journalCode=tsur20#.U2kk8aKv94A
Lindemann, A. S. (2013), A History of Modern Europe: From 1815 to the Present, John Wiley & Sons, Ltd, The Atrium, Southern Gate, Chichester, West Sussex, UK
Malici, A. (2008), When Leaders Learn and When They Don't: Mikhail Gorbachev and Kim Il Sung at the End of the Cold War (S U N Y Series in Global Politics), State University of New York Press, Albany, State University of New York, United States of America
Markham, J. M. (1989), Gorbachev Likens Soviets To French, The New York Times archive, accesat la data de 5.02.2014 http://www.nytimes.com/1989/07/05/world/gorbachev-likens-soviets-to-french.html
McCauley, M. (2000), Gorbachev: Profiles in Power Series, Longman Pub Group, Biography & Autobiography, London, England
Meyer, S. M. (1988), The Sources and Prospects of Gorbachev’s New Political Thinking on Security, Vol 13, No. 2, International Security, accesat la data de 22.02.2014 http://www.jstor.org/discover/10.2307/2538974?uid=3738920&uid=2129&uid=2&uid=70&uid=4&sid=21104118884093
Mohn, L. (2001, 2005), The Heart of Business: Integrating Prosperity and Values for Real Change, Three Rivers Press, New York, member of the Crown Publishing Group, a division of Random House, Inc.
Moss, W. G. (2005), A History Of Russia Volume 2: Since 1855, Anthem Press, London
Nove, A. (2011), Glasnost in Action (Routledge Revivals): Cultural Renaissance in Russia, Routledge 2 Park Square, Milton Park, Abingdon, Oxon
Oberdorfer, D. (1998), From the Cold War to a New Era: The United States and the Soviet Union, 1983-1991, Johns Hopkins University Press, Baltimore, Maryland, United States of America
Palazchenko, P. (1997), My six years with Gorbachev and Shevardnadze: The Memoir of a Soviet Interpreter, The Pennsylvania State University Press, United States of America, University Park
Parish, T. (2002), Enciclopedia Razboiului Rece, trad. Ion Nastasia, Ed. Univers Enciclopedic, București
Quinn-Judge, P. (1987), Gorbachev needs proof that risk-taking pays off. Superpower leadership on the line at summit. Reagan and Gorbachev approach their talks politically weakened and struggling with their nations' economies. Both are hoping for achievements that will restore some lost luster to their political standings at home, accesat la data de accesat la data de 17.02.2014 http://www.csmonitor.com/1987/1207/osum.html
Reeson, G. (2006), Mikhail Gorbachev: Changing the World, accesat la data de 21.02.2014 http://voices.yahoo.com/mikhail-gorbachev-changing-world-48455.html?cat=37
Richmond, Y. (2003), Cultural Exchange and the Cold War: Raising the Iron Curtain, The Pennsylvania State University Press, Pennsylvania
Ringer, R. E. (2006), Excel HSC Modern History, Pascal Press, Higher School Certificate Examination (N.S.W.), printed in Singapore by Green Giant Press
Rhodes, R. (2007), Vintage Books, Arsenals of folly: the making of the nuclear arms race, USA, New York
Robertson, D. (2003), The Routledge Dictionary of Politics, Taylor and Francis Group, London
Rosenberg, J.(2014) accesat la data de 29.01.2014http://history1900s.about.com/od/people/p/gorbachev.htm
Ross, C. (2004), Russian Politics Under Putin, Manchester University Press, Manchester, United Kingdom
Sava, F. A. (coord.) (2010), DECAS Profilul de personalitate în versiunea „Big-Five”, raport pregătit pentru Decas Iulia, accesat la data de 15.05.2014 http://www.decas.ro/reports/exemplu_business.pdf
Shelokhonov, S., Mikhail Gorbachev Mini Bio, accesat la data de 18.02.2014 http://www.imdb.com/name/nm0329784/bio?ref_=nm_ov_bio_sm#mini_bio
Shevtsova, L. (9 February 2011), Gorbachev: A leader who changed the world, accesat la data de 16.02.2014http://rbth.com/articles/2011/02/09/gorbachev_a_leader_who_changed_the_world_12398.html
Schmidt-Häuer, C., Tauris, I. B. (1986), Gorbachev: The Path to Power, London, England
Schwarzenegger, A. (2012), Total Recall (Enhanced Edition): My Unbelievably True Life Story, Simon & Schuster Paperbacks, New York
Shlapentokh, V. (2001), A Normal Totalitarian Society: How the Soviet Union Functioned and How It Collapsed, M. E. Sharpe, Inc., Library of Congress Cataloging-In-Publication Data, New York
Smith, J. Y. (1999), accesat pe 04.02.2014 http://www.washingtonpost.com/wp-srv/inatl/daily/sept99/gorbachev21.htm
Steele, J. (1994), Eternal Russia: Yeltsin, Gorbachev, and the Mirage of Democracy, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, United States of America
Stein, J. G. (2009), Political learning by doing: Gorbachev as uncommitted thinker and motivated learner, Abstract, International Organization International Organization,Volume 48, Issue 02, Spring 1994, The IO Foundation 1994
Suraska, W. (1998), How the Soviet Union Disappeared: An Essay on the Causes of Dissolution, Duke University Press, North Carolina
Tismaneanu, V. (1995), Political Culture and Civil Society in Russia and the New States of Eurasia (International Politics of Eurasia), M.E. Sharpe, New York
Tuohy, W., (1987), accesat la data de 7.02.2014 http://articles.latimes.com/1987-05-21/news/mn-1714_1_nuclear-weapons
Ullmann, O. (1988), Reagan: Gorbachev A Friend Seeking Reform President Has Good Words To Say About Soviet Counterpart, accesat la data de 14.02.2014 http://articles.philly.com/1988-05-20/news/26260120_1_nancy-reagan-larry-speakes-soviet-leader
Upshur, J.-H., Holoka, J., Terry, J. J., Goff, R. D., Cassar, G. H. (2012),World History, Since 1500: The Age of Global Integration, Wadsworth, Gengage Learning, Boston, United States of America
Watson, R. P. (2000), The Presidents' Wives: Reassessing the Office of First Lady, Lynne Rienner Publishers, London, United Kingdom
White, S. (1993), After Gorbachev, Cambridge University Press, New York
Wohlforth, W. C. (2003), Cold War Endgame: Oral History, Analysis, Debates, The
Pennsylvania State University Press, United States of America
Zemtsova, N. (2011),Mikhail Gorbachev and His Role in the Peaceful Solution of the Cold War, City University of New York. City College, New York, United States of America
Ziegler, C. E. (1993), Foreign Policy and East Asia: Learning and Adaptation in the Gorbachev Era, Cambridge University Press, Cambridge, Great Britain
Zinner, E. S., Williams, M. B. (1999), When A Community Weeps: Case Studies In Group Survivorship (Series in Trauma and Loss), Taylor & Francis, United States of America
Zubok, V. M. (2007), A Failed Empire: The Soviet Union in the Cold War from Stalin to Gorbachev, The University of North Carolina Press, Quadraat, Eagle, United States of America
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Profilul Psihologic al Lui Mihail Gorbaciov (ID: 165961)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.