Profilul Psihologic al Copilului

Copilaria este cunoscuta ca perioada celei mai intense dezvoltari a omului.Luata in ansamblul ei,acesta dezvoltare nu este un process omogen. Compand doi copii de varste diferite,se poate observa ca felul cum ei gandesc,simt si actioneaza e diferit calitativ.

Acest fapt ne arata prezenta unor particularitati psihice de varsta specifice.lucru care face posibila impartirea copilariei in perioade,mai mult sau mai putin distincte .(,,trepte’’ ,,etape’ ,,stadii)’)

Dupa unii autori,stadiile ar reprezenta diferite moment ale dezvoltarii,definite printr-un ansamblu de trasaturi coerente si structutate.Aceste trasaturi reprezinta o imagine globala pentru fiecare perioada,care insa este trecatoare,

In dezvltarea sa psihica,copilul parcurge mai multe trepte ale dezvoltarii,trecand succesiv de la o perioada la alta.Intre diferitele perioade de varsta exista o legatuta interna:fiecare perioada precedenta constituie o etapa pregatitoare pentru perioada urmatoare si peste care copilul nu poate trece in dezvolatarea sa psihica

.Suuccesiunea cronologivca a varstei copilariei nu se produce la intamplare,ci este direct legata de legile generale ale dezvoltarii psihicului. .Aceaste dezvoltare se produce in conditiile interactiunii copilului cu mediul social,a activitatilor concrete pe care le desfasoara si ca urmare a influentelor instructive-educative pe care adultul le exercita asupra lui.

Dezvolatrea psihica generala se explica prin acumularile cantitative si calitative ce au loc in anumite perioade de varsta,Dar in sanul acestor perioade,procesele psihice nu au o cale independenta de dezvoltare Dimpotiva,.ele se leaga unele de altele in raporturi,,interfunctionale’specifice,fapt care confera varstei un anumit profil psihologic(modul de interactiune).Astfe spus. unui anumit nivel de dezvoltare a proceselor cognitive(perceptii,memorie,gandire)ii corespunde si un anumit nivel relative egal al altor procese si trasaturi de personalite( affective , voluntare,caracteriala)si invers. De la o perioada de varsta la alta se produce nu numai schimbarea structurii proceselor psihice – de exemplu ,de la memoria intuitiva se face trecerea la treapta superioara a memoriei verbal-logice-, ci se produce si scimbarea raporturilor functionale d intre diferitele procesele psihice.Pentru dezvoltarea psihica a copiluli,pentru trecerea de la o perioada de varsta la alta,este esentiala tocmai scimbarea acestor raporturi.Tre erea de la formele mai simple ,la cele mai complexe ale activitatii psihice,se exprima prin scimbarea acestor raporturi.

.Reorganizarea proceselor psihice,nu se produce numai intr-o directve:de la simplu la complx,ci si in sens invers.Astef .L.S Vigotski sustine ca că în perioadele timpurii ale copilăriei, dezvoltarea se produce „de jos în sus”, în sensul că procesele psihice mai complexe se formează pe baza proceselor psihice elementare, pentru ca în perioadele mai avansate dezvoltarea să se producă „de sus în jos”, procesele psihice complexe influențându-le pe cele elementare

Profilul psihologic este o expresie cantitativ-calitativă a totalității componentelor, proceselor și însușirilor psihice, precum și a relațiilor interfuncționale dintre acestea, caracteristice unei anumite etape din dezvoltarea ontogenetică a copiilor și diferențiate de la un individ la altul. Dezvoltarea ontogenetică se desfășoară concomitent pe trei planuri – biologic, psihic și social, între care se stabilesc raporturi de interdependență, cu ritmuri și manifestări diferite. Profilul psihologic reprezintă punctul de plecare în activitatea educativă, cât și rezultatul acțiunii educaționale (Nicola, Farcaș, 1994, p.38.39).

Vârsta preșcolară, a intereselor subiective concrete, între

In ceea ce priveste dinamica dezvoltarii pshice,acesta poate sa fie diferita la copiii de aceeasi varsta.Varsta cronologica,nu asigura,prin ea insasi nivelul dezvoltarii psihice.Acesta depinde de ritmul de acumulare aexperientei senzoriale, verbale ,social istorice etc decatre copii, .care poat fi mai lent sau mai rapide . Datorita acestui fapt,varsta psihologica poate sa devanseze sau sa ramana in urma fata de varsta conologica. Luind in considerare ritmul individual al dezvoltarii, se pot constata atat particularități psihologice individuale cat si un profil psihologic individual.

(T,cretu….

Particularitatile de varsta si individuale ale fiecarui copil trebuie sa fie cunoascute,identificate si valorificate ,aceste particularitati fiind de fiecare date altele ,inedited in diferitele i[ostaze ale devenirii copilului…

Dezvoltarea psihica nu se produce spuntan ,nu se produce de la sine ,ci este determinate de ifluenta a trei factori fundamentali:ereditatea,mediul si educatia.

Inca dela nastere copilul este inzestrat cu anumite dispozitii ale sistemului nervos,cu un dat ereditar,pe care incepe constructia personalitatii umane.apoi,copilul patrunde intr-un mediu social foarte complex care exercita asupra lui o onfluenta foarte puternica,

Mediul social se impune ca factor al dezvoltarii psihice nu prin prezrenta oamenilor si a obiectelor.ci mai ales prin raporturile ce se stabilesc intre copil si produsele mediului.Pe fondul ereditar existent si in mediul fizic si social,care creeaza conditiile dezvoltarii,,educatia are actiunea cu caracter stimulativ si corectiv asupra dezvoltarii umane.

Dupa cum s-a vazut,dezvoltarea psihicului este rezultatul interactiunii complexe a organismului cu mediul socio-uman,care,sub influenta instructiei si educatiei,exercita o influenta conducatoare asuppra dezvoltarii,De aceea ,periodicizarea psihilogica a copilarieu va corespunde in buna parte cu periodicizarea pedagogica.Deoarece scimbarile care au loc in conditiile inluentelor instructive-educative exercitate asupra copilului duc la scimbari calitative in dezvoltarea activitatii sale psihice,rewzulta ca periodicizarea psihologica a copilariei n-o putem separa de trewptele invatamantu;lui.In functie de acesta,perioada copilariei ,in ansamblul ei,poate fi impartita in urmatoarele etape de dezvoltare psihica:( al rosca,psihologia copiluyi pag 27);

Varsta sugarului9de la nastere pabna la 12/14 luni)

Varsta anteprescolara 9De la 1 pan ala 3 ani

Varsta prescolara( de la 3 pana la 7 ani)

Varsta scolara (da la 7 pana la 17/18 ani)

Varsta cuprinsa intre 3-6/7 ani ,cea la care se face referire in preznta lucrare ,reprezinta periada in care au loc progrese remarcabile in toate planurile dezvoltarii copilului:,,somatic,psihice,cat si in planul vietii relationale”(Anca,Dragu;Sorin,Cristea-Psi,hologie si Pedagogie scolara,Ed.a II-a,revazuta si adaugita,Ovidius University Press,2003,p 31)

Perioada prescolara ,sau varsta de aur a copilariei.este varsta unor achizitii psiho-comportamentale fundamentale,a caror calitate va influenta in mare masura nivelul de adaptare si de integrare a copilului in fazele urmatoare ale evolutiei si dezvoltarii lui. Importanta decisiva a acestei periode ,ce marcheaza bazele constituirii personaliatii ,este cunoscuta prin expresia popular,,cei sapte ani de acasa.

Varsta prescolara este o perioada a descopoperirii,in care copilul invata ca exista o lume interesanta dincolo de spatiul casei si doreste sa se implice in cunoasterea ei.Se largeste astfel contactul copiluli cu mediul social si cultural,fapt ce determina o integrare tot mai active spre conditia umana.Procesul devenirii ca persoana unica,independent si perfect functional isi are radacinile in copilaria timpurie.

Dezvoltarea psihologica a copilului se exprima printr-o evolutie progresiva, globala, a tonusului, a miscarii, a afectivitatii, a inteligentei, a limbajului. Aceste niveluri interactioneaza strâns. Orice anomalie a unuia se reflecta asupracelorlalte, asa cum demonstreaza de exemplu, întârziereadezvoltarii fizice care se observa la copii lipsiti de afectiune Critian vasile.

Pentru ca dezvoltarea psihica are loc in stransa legatura cu dezvoltarea fizica a copilului .e necesar conoasterea particularitatilor anatomo-fiziologice a cestuia.

In perioada prescolara dezvoltarea fizica este spectaculoasa,chiar daca nu este la fel de intense ca in perioada anteprescolara,.Ca statura are loc o crestere de la aproximativ 92 cm la 116 cm,iar ponderal,de la circa 14 kg la 22 KgU,Sciopu psihologia varstelor p 97)

Deasemenea are loc o, dezvoltare a structurii muscular;, descresterea tesutului adipos(gras)procesul de osificare este mai intens la nivelelei epifizelor oaselor lungi,a celor toracice si claviculare.  Dantura provizorie deterioreze si mugurii danturii definitive se intaresc. Organismul devine mai elastic, miscarile mai suple si sigure. Persista o oarecare iritabilitate a cailor rino-faringiene si implicit o sensibilitate fata de bolile copilariei, plus o usoara contractare de gripe si. Afectiuni bronho-pneumonale Continua dezvoltarea structural si a diferentelor fine in antrenarea functionala a structurilor scoartei cerebrale,departajarea zonelor vorbirii si fixarea dominatiei asimetrice a uneia dintre cele doua emisfere,ceea ce imprima caracterul de dreptaci, stangaci sau ambidextru a manualitatii copilului. Dezvoltarea biochimismului interndevine mai complexa , accentuandu-se producerea de hormoni la nivelul tiroidieni si cei ai timusului (glanda cresterii). . Inca din aceasta perioada apar o serie de diferente intre fete si baieti Se poate observa o agitatie mai mare la baieti, o cooperare mai dezvoltata la fete insotita de o activate verbala mai bogata, o tendinta de izolare a baietilor in activatii de constructii, etc.

Deosebit de active aste formarea comportamentelor autonome,organizarea deprinderilorsi obisnuintelor(de alimentare,de imbracare, igienice etc)Aceste deprinderi si obisnuinte se pastreaza toata viata si creeaza personalitatii un support de adaptare generala,de responsabilitae pentru propria persoana si de autonomie,contribuind astfel la structuraraea constiintei de sine,a eu-lui corporal.

Dezvoltarea psihică,la varsta precolara ete intense si se realizează pe baza transformărilor biologice și a rezolvării contradicțiilor dintre solicitările externe și posibilitățile proprii.

,Integrarea copilului in institutiile prescolare,solicita toate posibilitatile lui de adaptare..Diferentele dintre cerintele familiei si cele din gradinita si solicita o mare varietate de conduite. Copilul trebuie sa asculte deo autoritate (educatoarea) ssa intarzie satisfacea imediata a dorintelor.aspiratiilor,intereselor sale Apare astfel contradictia dintre dorintele copilului si posibilitatea lord ea fi satisfacute..Pe acest

Pe langa factorii native si biologici,conditiile psihologice,mai ales cele psihosociale joaca un rol determinant in formarea personalitatii. ,copilul se vede nevoit sa renunte la pozitia privilegiata din relatia mama-copil si sa se integreze vietii in colectivitate. In gradinita I se inpun fata numeroase cerinte noi,altete decat cele din familie. fond se dezvolta negativismul infantil,dar si o reglare profunda a intregii vietii psihice,o interiorizare si un castig de intelegere aceea ce este permis si ceea ce nu este permis,a ce este posibil si ce nu este posibil ,

O alta contradictie specifica varstei ,se realizeaza in planul cunoasterii.Datorita dezvoltarii imaginatiei,copilul descopera faptulca,imaginar,se poate transpune in orice situatie,pe cand situatiile de viata sunt limitate si banale ca semnificatie.

Legata de aceasta contradictie se dezvolta dorinta de a crea, de a schimba, de a se imbogati si de a trai din plin.

Aecste forme de contradictii constituie puncte de plecare pentru dezvolatrea exploziva a comportamentelor,a conduitelor sociale,a dobandirii de abilitati specifice varstei.( U schiopu,e verza)

Jocul reprezinta pricipala forma de activitate ;a varsta prescolara.Prin joc se imbogateste viata afectiva,intelectuala,se dezvolta curiozitatea si se contureaza interesele,se extinde sfera relatiilor interpersonal si se deschide –in planul fantezie si al imitarii -accesul la viata si activitatile adultului. In gradinita jocul se impleteste cu activitati obigatorii.,ce reprezinta o forma a ,, invatarii’’ prescolare.Pri imbinarea jocului cu elemente de invatae se produc inseminate scimbari in structura proceselor psihice.

In jurul varsti de 5 se intensifica functia reglatoare a cuvantului iar subiectivismul dorintelor si al fanteziei dispare,fiind inlocuit de realitateaobiectiva.

Prescolarul mic(3-4 ani)

Copilu se adpteaza greu la mediul gradinitei iar lucrul acesta se explica datorita dependentei de mama si a instabiliatii lui pshihomotorii. Adaptarea este dificial si datorita faptului ca nestiind sa se exprime destul de clar, copilul nu untelege prea bine ce I se spune.La toate acestea se adauga si confuzia dintre realitatiea obiective si realitatea personala, subiectiva denumita de J.Piaget egocentism.In acesta preriada cresc aspiratiile ,dorintele,interese legate de explorare amediului. Amediului,In ceea cepriveste dezvoltarea intelectuala.,are loc o decentrare de pe obiectele concrete sip e integrarea lor in alte strategii de utilizare cu functii simbolice.Gandirea prescoalrului mic este subordonata actiunii cu obiectele iar limbajul este situativ.Principala forma activitate este jocul ce are acum un continut sarac,copilul preferand sa manipuleze jucariile si s a se foace mai mult singur.Din punct de vredere afectiv,prescparul mic este instabil,tr foarte impresionabil,plange razand si trece cu o usurinta de la o dispozitie la alta. (E verza,U schiopu, PSH varstelor pag 101)

Subperioada prescolara mica este una de trecere la perioada prescolara propriu-zisa,iar din punct de vedere al dezvoltarii ,de la satisfacerea trebuintelor biologice spre activitatile de satisfacere aunor trebuinte psihologice.

Subperioada prescolara mijlocie

Apar progrese in dezvoltare copilului atat din punct de vedere al motricitatii,cat si din punct de vedere cognitive si al insusurilor de personalitae. Miscarile devin mai precise si mersul mai rapid.Prin miscare ,copilul isi mareste spatiul perceptiv,ceea ce duce la dezvoltarea bazei intuitive a gandirii.

Limbajulse dezvolta mult in acesta perioada(se cstiga cam 50 cuvinte pe luna),in special a formei sale interioare..Se observa o crestere a autunomiei datorita formarii de prinderilor de imbracat,igienice de alimentareSe intensifica dezvoltarea cosstiintei de sine,copilul punandu-si in valoare propria personalitate prin incercarea de a atrage atentia alor personae asuppra sa. Acest ,lucru se manifesta prin opozabie fata de adulti , negativism,spirit de contrazicere.a.Jocul devine activitatea de baza la grupa mijlocie,care acum este mai bogat in continut.,prin care copilu si valorifica experienta de viata,obsrvatiileactiunile ,emotiile si diferitele comportamente ce sle observa in jurul sau,Prin imitarea adultilor si conduitelor acstora,apare jocul cu rol si subiect din viata cotidiana.

\Datorita structurarii a unor caracteristivi volitionale,copilul se implica in activitati de mai multa

durata si se straduieste sa-I fie pep la adultului.Precolarul da varsta mijlocie devine mai sensibil

la toate evenimentele din jurul sau si devine capabil sa faca aprecieri fata de comportamentul altora.

Creste insa ,,fragilitatea”sa afectiva (E verza etc

Curiozitatii varsta este exprimata prin intrebariel de ce pentru ce cumde ce -urilor

Subperioada prescolara mareface trecerea catre perioada scolara.SE mentine opozitia fata de adult ice se manifesta spontan dar este marcata de tendinta de reconcilierePresclarul mare se adpteaza realtiv usor la i mediul social in care traieste,iJoculeste activitatea domonanta in acesta perioada,care se impeteste armonios cu activitata de invatare sistematica,sustinuta de imensul interes de cunoastere.

.A apar primele forme ale gândirii logice orientate spre sistematizarea și observarea faptelor particulare; sunt utilizate unele procedee de memorare; atenția voluntară își prelungește durata; crește forța și agilitatea; apare capacitatea de a se inhiba; se atașează repede; opoziția față de adult

.Unii copii nu isi manifesta direct aceasta atidunine opzanta,ea fiind oprimata prin comportament insa este alimentata subconstient, si se poate manifesta sob forma unor comportamente alimentare(anorexie).

.

. Observam astfel o dilatare a personalitatii, cresterea intereselor si aspiratiilor ca expresii ale proiectarii personalitatii, scazând totodata egocentrismul ce înainte cu un an se exprima prin atentia excesiva de tot într-un mod acaparator. Jocul în colectiv este foarte dorit mai ales jocurile de miscare.

Am arătat că dezvoltarea psihică se realizează în stadii, fiecare caracterizându-se printr-o configurație proprie de procese și însușiri psihice. Din punct de vedere pedagogic cele două aspecte au semnificații diferite. Aspectul interstadial sau trecerea de la un stadiu la altul evidențiază saltul ce s-a produs pe linia relațiilor interfuncționale dintre diferite componente psihice, iar aspectul intrastadial scoate în evidență relațiile care se stabilesc între aceste componente în interiorul stadiului respectiv. Profilul psihologic individual include totalitatea trăsăturilor și caracteristicilor proprii fiecărui individ, prin care se diferențiază de ceilalți indivizi în cadrul aceleiași vârste.
Esențial pentru dezvoltarea ontogenetică nu este atât succesiunea formelor inteligenței, condiționată de factori biologici sau sociali, cât faptul că ea este un proces psihohiologic de echilibrare care tinde „spre o generalitate din ce în ce mai înaltă și spre un echilibru din ce în ce mai stabil" (F. Longeat, 1969, p. 11).
In funcție de activitatea dominantă, de trăsăturile diferitelor componente psihice și de structura de ansamblu,, fiecărui stadiu îi corespunde o perioadă determinată din viața copilului. Vom putea delimita astfel următoarele perioade:
• perioada sugarului (0-1 an),
• perioada antepreșcolară (1-3 ani)
• perioada preșcolară (3-6-7 ani)
• perioada școlară (6-7 – 18-19 ani), cu cele trei subperioade:
-vârsta școlară mică (6-7 – 10-11 ani);
-vârsta școlară mijlocie (pubertatea, preadolescenta (10-11 -14-15 ani))
-vârsta școlară mare (adolescența (14-15 – 18-19 ani)) 

PROFILUL PSIHOLOGIC AL VÂRSTEI PREȘCOLARE
(3-7 ANI)
Trăsăturile principale ale vârstei preșcolare contin trei dimensiuni, considerate ca definitorii pentru circumscrierea profilului psihologic: intelectuală (cognitivă), afectivă și relațională.
Din perspectivă intelectuală acest stadiu a fost caracterizat de J. Piaget ca fiind stadiul „preoperațional" sau al „inteligenței reprezentative", în sensul interdependenței ei cu reprezentările, ca imagini cognitive ale realității (1965 P- 172)
-la această vârstă procesarea informației se realizează cu ajutorul simbolicii reprezentative sau a gândirii în imagini
-gândirea nu este încă noțională sau logică. Este, cu alte cuvinte, o gândire conceptuală care funcționează cu ajutorul simbolurilor imagistice
-cu timpul copilul reușește să se detașeze de propria viziune și să admită existența unor puncte de vedere diferite 
– unul din stadiile preoperaționale numit ,,egocentrism” este preyent pana si in limbajul copilului. Un ex. este atunci cand el vorbește cu bucurie despre ceea ce face chiar dacă nimeni nu-l ascultă. Aceasta se poate întâmpla când copilul este singur sau chiar când se află într-un grup de copii, unde fiecare vorbește fără a se încropi, de fapt, un dialog sau o conversație. J. Piaget numește acest lucru „monolog colectiv" (A. Woolfolk, 1990, p. 50).

Regie live

SENZORIALITATEA

La varsta prescoalara,mediul cu care copilul intra in contact se extinde si,manat de imensa lui curiozitate doreste sa exploreze totul in jurAcest lucru face posibila exersarea tuturor capacitatilor sale senzoriale.Capacitate a de a evea senzatii se accentueaza pe fondul maturizarii tuturor analizatorillor.In primul rand a se dezvolta sensibilitatea vizuala si auditiva,carora li se subordoneaza sensibilitatea tactila,ca instrument de contol si sustinere .Auzul conoaste o serie de specializari interioare:verbal.muzical,ce va determina recunoasterea obiectelor sau persoanelor dupa sunetul emis.,Sensibilitatea olfactiva si gustative continua sa se dezvolta si ele,dar in mai mica masura decat celalte. . Procesele senzorial –perceptive sunt strans legate de procesele motorii si actionale.

Senzatiile la prescolari nu se dezvolta independent,ci impreuna cu perceptiile Ele sunt subordonate si integrate perceptiiior.Perceptia la copilului mic ,are un cracter nediferentiat,Pe de o parte,datorita experientei sale limitate,copilul nu poate sa diferentieze insusirile esentiale de cele neesentiale ale unui obiect,iar pe de alta parte,atentia lui poate fi usor atrasa un amanunt total accidental,,pe care el il percepe ca elementnt izolat,nu ca parte a intregului,.Acest lucru se explica prin capacitatea redusa a prescolarului de analiza si sinteza.Treptat,datorita activitatilor instructive-educative,se face trecerea de la formele primare si neorganizate ale perceptiei,spre perceptia organizata si orientate in conformitate cu un anumit scop..Datorita relatiei cu gandirea si vointa ,copilul se deprinde sa observe mai cu atentie obiectele si sa desprinda insusurile esentiale ale ocestora.,Actiunea perceptiva capata astfel un carcter intentionat si se se transforma in activitate observatie..Adultul are rolul important de a dirija copilul, prin indicatii verbale si concrete, spre însușirile importante ale obiectelor si de a-l stimuli sa exprime verbal sau prin desen ceea ce observa,

Un rol important in dezvoltarea perceptiilorcopiilor prescolari il are jocul,in special jocul didactic.In joc,copilul alege un obict sau altul pentru necesitatile joculu si diferentiaza astfel obiectele dupa culoare,duritate,marime etc Prin activitatile de modelej si desen se faciliteaza perceptiei formei obiectelor Percepția spațiului se realizează mai ușor prin antrenarea mai multor analizatori: tactil-chinestezic și cel vizual . .Perceptia marimii este strans legata de dezvoltarea perceptiei distantei la care se afla obiectele .Perceptia timpului si a volumului raman inca deficitare, la acesta varsta. Progresele inregistrate in planul perceptive prin desprinderea treptata a insusirilor esentiale ale oiectelor si verbalizarea lor,constituie premisa. formarii reprezentarilor.

.Reprezentarile ajută copiii să cunoască obiectele în absența lor, să-și reamintească experiența trecută și s-o integreze în cea prezentă sau chiar în cea viitoare; La varsta prescolara copilul este capabil de reprezentări privind animale,plante,, fenomene ale naturii, situații morale, evenimaente taite etc, Se dezvolta reprezentarile memoriei si imaginatiei,

Deși au un caracter intuitive si situativ, , spre sfarsitul prescolaritatii , reprezentarile încep să se shematizeze,sa capete claritate si stabilitate si astfel largesc si maresc coerenta vietii psihice a copilului.

Intelectul

Dupa B.s.Bloom,dezvoltarea intelectuala la varsta prescolara se realizeaza intr-o proportie foarte mare,nemaintalnita in celelelte etape de dezvoltare a psihicului.Astfel.65-70%din dezvoltarea inteligentei are loc pana la varsta de 4 ani si aproximativ 30% intre 4 si 8 ani.Cu toate acestea

gandirea copilului are un caracter intuitive,ramanand legata de imagine si se orienteaza dupa demersurile individualeCaracteristicile gandirii anteprescolarului inca persista la prescolarul mic si anume : egocentismul(copilul se crede centul universului,datorita faptului ca nu distinge bine realitatea subiective decea obiectiva,,animismul,(atribuirea de insusiri umane obiectelor) artificialismul( credinta ca toate lucrurile,inclusive astrele, sunt construite de oamenii)nclusiv de tatal sau,caruia ii atribuie calitati deosebite) magismul(adultul apare ca un magician care jongleaza cu fu,cu lumina,cu intunericul cu focul,,cu electricitateaetcel fiind la originea universului).Ulterior copilul va constientiza ca gandire adultului este diferita de a sa ,incepe sa aceepte existent a doua puncte de vedere ,realizand un salt important de la egocentrism la reciprocitate.

Gandirea prescolarului are si un caracter sincretic,el facand adesea confuzie intre parte si intreg,Acest lucru se diminueaza in timp.prin intermediul activitatilor de cunoastere a mediului si a celor matematice.

Treptat gandirea prescolarilor se va sprijini pe experienta perceptive tot mai bogata,pe reprezentare si pe o comunicare mai intense.pe la 5 ani copilulare o gandire preoperatorieceea ce inseamana ca ea operereaza cu oserie constructe care nu sunt nici noțiuni individualizate, nici noțiuni generale, dapa care isi face aparitia progresiv gandirea concret operatorie, mai compleza,incarcata de nuante.Un alt aspect al gandirii

. Prin acțiunea directe asupra obiectelor sustinuta de comunicarea cu adultul,isi formeaza notiuni empirice,ce consituie premise pentr notiunile stiintifice stiintifice.Capacitatea de a forma notiuni este facilitate si influentata de dezvoltarea limbajului.

INTELECTUL. Gândirea copilului preșcolar este preconceptuală

Pe baza experienței perceptive și a descrierilor oferite de către adult, preșcolarul își

Treptat,spre varsta prescolara mare se face trecerea de la perceptiile cu un caracter profund afectiv si situational,catre cele centrate pe obiect,pe caracteristicile lui esentiale,reale,Actiunea perceptive capata un caracter intentionat.Creste si apacitatea

Perceptile auditive realizeaza un progres in toate planurile:auz verbal,musical,fonematic Auzul verbal se dezvolta , ceea ce determina recunoasterea obiectelor sau persoanelor dupa sunetul emis.Auzul musical este de doua ori mai fin in acesta perioada si copii pot sa asculte dar si sa interpreteze linii melodice Cel mai mult se dezvoltauzulfonematic,copiidevenind capabili sa receptioneze corect mesajele primate, iar pronuntia cuvintelor si a frazelor este evident, inbunatatita

Percertiile tactile devin deasemenea mai fine deoarece dezvoltarea motricitatii da posibilitatea copilului ,nu doar sa manipuleze obiectele ci sa le pipaie si astfel sa sesizeze mult mai usor-insusurile ale obiectelor:netezime, rugozitate,moliciune etc Trepatat,,informatiile tactile se integreaza intr-un tot, copilul devenind capabil sa recunoasca in obiect doar daca il pipaie,dar sis a verbalizeze mai bine aceste insusiri tactile

VASILE

O dezvoltare spectaculoasa este remarcata în planul

senzorio-perceptiv. Perceptia devine observatie perceptiva si este

implicata în toate formele de învatare. Începe sa se consolideze

logica practica a relatiilor privind marimea (lung, lat, înalt),

cantitatea (mai mult, putin, deloc), succesiunea si simultaneitatea

(acum, dupa aceea, întâi, dupa, deodata), comparatia (la fel, tot

atât), etc. Copilul exploreaza, este preocupat de cunoasterea

interiorului si exteriorului locuintei si al gradinitei, al strazii, al

magazinului, al mobilierului si sa identifice locul diferitelor

obiecte.

41

Este atent la caracteristicile fiecarui membru al familiei, la

identitatea acestora si comporta

Perioada preșcolară mică (3-4 ani)

Important este însă faptul că are loc o foarte intensă dezvoltare a activității nervoase superioare, care constituie suportul funcțional al activității conduitei. Se dezvoltă zonele motorii și cele verbale ale creierului. Mușchii sunt insuficient dezvoltați, îndeosebi cei care pun în mișcare cutia toracică și coloana vertebrală. Mai întâi se dezvoltă mușchii membrelor, cei lungi mai rapid decât cei scurți. Din această cauză, este nevoie de multe exerciții, mai ales pentru activitățile ce necesită precizie: scris, desenat, tăiat. În mod concret, după 3 ani copilul urcă și coboară scările, se urcă și coboară de pe scaune lăsându-și greutatea în picioare, pe care le întinde spre podea, fapt ce presupune, pe lângă o creștere a coordonării mișcărilor și utilizarea de strategii motorii mai sigure și mai eficiente. Viteza în mers crește, echilibrul este mai sigur la 3-4 ani, atunci când copilul fuge, viteza crește chiar dacă situațiile de cădere sunt încă numeroase.

Perioada preșcolară mijlocie (4-5 ani)

La 5 ani, încep să devină evidente elementele legate de complicarea și coordonarea mișcărilor. Totuși, dezvoltarea mișcărilor este relativ lentă, precizia lor se tulbură ușor. De exemplu, dacă pe stradă vine o mașină în fața unui preșcolar de 4- 5 ani, el este în primejdie de a fi călcat din cauza frământărilor și nehotărării, care-l fac să o ia când înainte, când înapoi. Sistemul nervos al copilului nu este destul de dezvoltat. Astfel preșcolarul mijlociu nu este încă pe deplin stăpân pe mișcările sale, nu are suficient de bogată experiența mișcărilor. Reflexul de orientare devine mai fin și mai încărcat experimental. Orizontul de cunoaștere crește pe măsură ce se interiorizează, fapt ce face ca un copil de 5 ani să recunoască numeroase amănunte privind mobilele din casă, poziția lor și a ușilor, conținutul sertarelor. Cunoaște de asemenea modul de folosire a robinetelor și chiar unele reguli legate de economisirea apei și precauțiile legate de utilizarea lor, cunoaște drumul spre grădiniță și alte amănunte. La 4-5 ani poate modela din plastilină figuri, poate aranja un scenariu din figurine mici, poate face din hârtie mici jucării, poate desena sau colora desene simple.

Perioada preșcolară mare (5-6 ani)

După 5 ani, copilul începe să simtă gustul performanțelor. Este atras de balustrade, cățărări pe garduri, se angajează în jocuri mai dificile, cum ar fi lovirea mingii spre o anumită direcție, intră în jocuri în care există strategii de mișcare și orientare. Progrese mari au loc și în direcția mișcărilor mâinii.

Schimbările în dimensiunile corpului și dezvoltarea sistemului osteo-muscular permit efectuarea cu mai mare siguranță a mișcărilor care reclamă coordonarea concomitentă a mai multor mușchi ( mers, fugă, sărituri ). În mediul nostru actual sociocultural, spre sfârșitul preșcolarității, cam în jurul vârstei de 5-6 ani, “desenarea” devine o activitate preferată a preșcolarului. Cum desenul este un produs al activității copilului, studiul desenelor infantile ne dezvăluie o seamă de particularități de vârstă ale preșcolarului. Primul lucru care ne izbește în studiul acestor desene este impreciziunea contururilor. În desen, mai ales la începuturile acestei activității, preșcolarul are o linie “tremurată”, contururile obiectelor sunt încă foarte neprecise. La acest fapt contribuie în primul rând slaba dezvoltare a mușchilor mici, care trebuie să asigure conducerea creionului.

De asemenea, preșcolarul întâmpină dificultăți serioase și în coordonarea oculomotorie, atât de necesară efectuării unor mișcări fine și nuanțate reclamate de executarea unui desen. În privința tehnicii de executare, evident, necunoașterea perspective dă un aspect specific, primitive obiectelor reprezentate. Preșcolarul desenează mai mult ideea și nu caută o reprezentare adecvată a ei. Din acest motiv apar desenele “transparente” unde figurează și elemente ale realității care în mod normal nu se văd, cum ar fi mâncarea în abdomenul omului sau scările interioare ale casei etc. Echilibrul static începe să fie mai bun după vârsta de 5 ani și jumătate. Mecanismele motrice sunt perfectibile și adesea inedite, deoarece au la bază un control multilateral, o dinamică a intențiilor controlată de anumite cerințe interne și externe.

Varsta prescolara se caracterizeaza printr-o dezvoltare complexa si interesantain care seinregistreaz aprogrese remarcabile inplanfizic siphihic, cu influiente majore asupra evolutiei biopsihice ulterioarea copilului., .Importanta decisive acestei periode ,ce marcheaza bazele constituirii personaliatii ,este sesizata in expresia populara ,,cei 7 ani de acasa.Aceasta perioada este una a cunoasterii,prin largirea contactului cu mediul social si cultural l din care se asimileaza modele de viata ce determina o integrare tot mai activa spre conditia umana

. Mediul solicita copilul nu numai la adaptari ale comportamentului la sisteme diferite de cerinte in conditii de tutele, protectie si afectiune, dar creeaza in acelas timp o mai mare sesizare a diversitati lumi si vieti, o mai densa si complexa antrenare a deciziilor, curiozitatii, trairilor interne la situatii numeroase si inedite concomitent dezvoltandu-se si bazele personalitatii copilului si capacitatile de cunoastere, comunicare, expresia si emanciparea comportamentelor ce ating grade de complexitate raportate la caracteristicile de varstra si dezvoltare psihofizica.