Problematica Generala a Stresului. Stresul Ocupational

CUPRINS

Argument

Partea teoretica

CAPITOLOL I : Problematica generala a stersului. Stresul ocupational

I.1. Definirea stresului

I.1. 1. Stresul ca raspuns

I.1. 2. Stresul ca stimul

I.1. 3. Stresul ca interactiune

I.2. Stadii ale stresului

I.3. Modele ale stresului ocupational

I.3.1 Modelul Mediu-Persoana-Reactie

I.3.2. Modelul solicitarilor și controlului („cerere-control)

I.3.3 Modelul potrivirii persoana – mediu

I.3.4. Modelul vitamina

I.3.5 Modelul dezechilibrului dintre efort și recompensa

I.3.6 Modelul solicitarilor, abilitatilor și suportului

I.4. Surse ale stresului ocupational (stresori)

CAPITOLUL II: Modaliatati de coping

II.1. Strategii de aparare fata de stresul ocupational

II.2. Modalitati de coping

CAPITOLUL III: Stresul ocupational al cadrelor didactice

III.1. Cauzele stresului la profesori

Partea practica

CAPITOLUL IV : DESIGNUL CERCETARII

IV.1.1 Obiectivul și ipotezele cercetarii

IV.1.2. Instrumente de cercetare

IV. 2. Populatia și esantionul investigat

CAPITOLUL V :REZULTATELE OBTINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

V.1. Prezentarea și interpretarea rezultatelor

Concluzii

CAPITOLUL VI: Cocluziile cercetarii

VI.1. Validarea/ invalidraea ipotezelor cercetarii

V. Anexe

Instrumente foloșite

Tabel cu date statistice

Bibliografie

Argument

Profesia de cadru didactic este o profesie nobilă prin misiunea sa, aceea de a dezvolta gândirea elevului, de a-l ajuta cum să gândeascã, nu ce să gândească. De asemenea, cadrul didactic își pune amprenta într-o mare măsură pe dezvoltarea personalității elevului.

„Meseria de profesor este o mare și frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nici o alta, o meseria care nu se părăsește seara odata cu hainele de lucru. O meserie aspră și plăcută, umilă și mândră, exigentă și liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea exceptională este abia satisfacatoare, o meserie care epuizează și înviorează, care dispersează și exaltă, o meserie care a ști nu înseamnă nimic fără emoție, în care dragostea este sterilă fără forță spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată și plină de farmec” (Salade D., „Educație și personalitate”, 1990, pag. 135)

Lucrarea care urmează este o teză de disertație, având ca temă proiectarea unei cercetări privind „Percepțiile stresului ocupațional al cadrelor didactice din învățământul primar și preșcolar , privat și de stat din Bucuresti și Prahova.”

Am ales aceasta temă plecând de la implicațiile mele de cadru didactic în învățământul preșcolar și am considerat că, determinând factorii care cauzează stresul pentru profesorii din învățământul primar și preșcolar putem construi un plan de a optimiza activitatea didactică dar și confortul nostru psihic. Majoritatea profesorilor consideră, la un moment dat, că sunt din ce în ce mai solicitați, iar pentru unii aceasta poate deveni o problemă cronică.

Stresul a devenit cea mai gravă „boală” a secolului XXI. Stresul la locul de muncă reprezintă un adevărat motiv de ingrijorarea in ceea ce priveste sănătatea angajatilor.

După cum bine stiti, stresul ne afectează intreaga viată, ne scade productivitatea și poate cauza depresii; de asemenea, stresul profesional poate să aibă, mai devreme sau mai tarziu, consecinte grave, cum ar fi depresia, divort sau destrămarea unei relatii de lungă durată, reducerea drastică a performantei in muncă sau chiar deces. Probabil cu totii ne confruntăm cu starea de stres atat in viata de zi cu zi, dar mai ales la locul de muncă.

Din păcate, in aceste vremuri, auzim din ce in ce mai mult de profesori care se imbolnăvesc și nu mai pot profesa, ba chiar se ajunge și la deces. Din punctul meu de vedere, bolile gave ale cadrelor dicatice se datorează stresului, fie el profesional sau personal.

Agentia Europeană pentru Securiate și Sănătate in Muncă apreciază că „ in Uniunea Europeană, stresul in muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afectiunile dorsale, printre cele mai des intalnite probleme de sănătate. Aceasta afectează 28% dintre angajatii UE” (Agentia Europeană pentru Securitate și Sănătate in Muncă, 2002)

In lucrarea de fată mi-am propus să evidentiez care sunt motivele stresului ocupational al cadrelor didactice din învățământul primar si preșcolar și cum pot fi diminuatea aceste motive.

Lucrarea cuprinde sase părti, structurate astfel încât să poată fi făcută trecerea de la partea teoretică spre cea practică.

Prima parte cuprinde argumentarea alegerii temei.

Parte a doua cuprinde două capitole: Capitolul I – „Problematica generala a stresului. Stresul ocupational” cuprinde delimitarile conceptuale despre stresul ocupational. Capitolul al II lea – „Modalităti de coping” se referă la modalitătile de aparare a unei persoane fată de stresul ocupational.

In parte a treia se găseste aplicatia practică cu obiectivul și ipotezele cercetarii și esantionul investigat.

Partea a patra face referire la validarea sau invalidarea ipotezelor.

In partea a cincea avem concluziile, partea a sasea anexele, iar in ultima parte bibliografia.

Partea teoretică

Capitolul I „Problematica generală a stresului. Stresul ocupational”

„Starea lipsită de stres se numeste moarte”

( Hans Seley)

I.1. Definirea stresului

Deși, asocierea termenului de stres la conditia umană se află in literatura stiintifică incă din anii 1930 și in literatura medicală incă din anii 1950, cuvantul a devenit popular abia la sfarsitul anilor 1970, inceputul anilor 1980. Astăzi, termenul este utilizat in vocabularul nostru de zi cu zi pentru a face referire la o varietate de experiente umane care sunt deranjante și distructive intr-o anumită măsură.

Constrangerea la locul de muncă este percepută ca o pedeapsă. Skinner spunea că „pedeapsa ne arată ce nu trebuie să facem și nu ce ar fi bine să facem”. La aparitia pedepsei intră in functiune mecanismele de apărare aprăute in copilarie: fixatia, identificarea, refularea, deplasarea, negarea și proiectia. Aceste mecanisme de apărare nu ne pot feri la nesfarsit de pericol.

Managerul are datoria să apeleze la stiinte și tehnici moderne, cum ar fi psihologia personalului, psihologia socială, ergonomia, etc, deoarece cea mai importantă resursă a unei institutii de invătămant este resursa umană. Una dintre problemele care apar foarte des la locul de muncă al cadrelor didactice este stresul. Ca să-l putem preveni și gestiona trebuie să-l intelegem.

Comisia Europeana a sesizat că stresul la locul de muncă este unul dintre riscurile cele mai ridicate asupra sănătatii și securitătii la locul de muncă.

Comisia Europeana defineste stresul la locul de muncă astfel: „reactia emotională și psiho-fiziologică la aspectele aversive și dăunatoare ale muncii, mediului de lucru și organizării muncii. Este o stare caracterizată printr-un nivel ridicat de excitare și suferintă și adesea prin sentimentul neputintei de a gestiona situatia”. Agitatia provocată de neplăceri la locul de muncă provoacă stres și apoi boală.

Conform Conventiei 72 a Organizatiei Mondiale a Sănătătii, Stresul este definit că „o stare percepută ca negativă de un grup de angajati, acompaniată de disconfort sau disfunctionalitati la nivel fizic, psihic și/sau social și care este consecinta faptului că angajatii nu sunt in măsură să răspundă exigentelor și asteptărilor care le sunt impuse de situatia lor la locul de muncă”.

Hans Selye, creatorul conceptului general de stres, defineste stresul astfel: „ o reactie generală nespecifică a organismului la actiunea externă a unor factori – agenti stresori – de natură variată (fizică, chimică, biologică și psihică)”.

A. Von Eiff defineste stresul ca fiind „ Reactie psiho-fizică a organismului generată de agenti stresori ce actionează pe calea organelor de simt asupra creierului, punandu-se in miscare un șir intreg de reactii neuro-vegetative și endocrine cu răsunet asupra intregului organism”.

M. Golu defineste, in literatura de specialitate, stresul ca fiind „Stare de tensiune, incordare, disconfort detreminată de agenti afectogeni cu semnificatie negativă de frustrare sau reprimare a unor motivatii (trebuinte, dorinte, motivatii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme”.

Teodora Gheorghevici afirmă in „Combaterea stresului la locul de muncă” faptul că, afirmatia „stresul este boala managerilor” este falsă, deoarece, toată lumea poate fi stresată din cauza muncii sale, mai ales muncitorii care efectuează o muncă de rutină sau care nu au nici un fel de cuvant de spus in ceea ce priveste munca lor.

Prof. Univ. Doctor Anghel Andreescu afirmă in „Managementul stresului profesional” faptul că „există doua tipuri de stres: „stresul bun” (eustresul) și „stresul rău” (distresul)” și că „este esential să găsim permanent nivelul optim de stres, care să ne asigure o stare bună de sănătate”.

Eustresul sau „stresul bun” este provocat de competitie, de cerintele motivante de zi cu zi sau de la locul de muncă și de dorinta de a duce la bun sfarsit un lucru inceput. Starea de eustres ajută la găsirea strategiilor care pot ajuta la reducerea situatiilor dificile și amenintătoare asupra propriei persoane.

Distresul sau „stresul rău” este termenul ce desemnează stresurile care au un potential nociv pentru organism. Distresul apare cand există un dezechilibru intre solicitările obiective asupra organismului și posibilitătile pe care subiectul consideră ca le are pentru a le face fată.

Atunci cand se face referire la stresul care afectează viata profesională, termenul consacrat este cel de stres ocupational. Definitiile ce fac referire la stresul ocupational trebuiesc privite din perspectiva multidisciplinaritătii, deoarece stresul ocupational are influente atat pe plan psihologic cat și sociologic și fiziologic.

I.1.1. Stresul ca răspuns

Stresul ca răspuns a fost initial dezvoltat și examinat de către Hans Selye in „The Stress Of Life” (1956). El a fost un pionier in dezvoltarea și testarea de teorii relevante pentru stresul dint punct de vedere fiziologic și medical. Ca și medic el a fost intrigat de răspunsurile comune inflamatorii pe care le-a observat la pacienti, indiferent de boala lor specifică.

Selye a văzut stresul că răspuns la stimulii nocivi sau stresori din mediu și la definit drept „răspunsul nespecific al organismului la stimulii nocivi” (Selye, „The stress of life”, 1956, pag. 12). Astfel, el a definit stresul ca un răspuns și a devenit variabilă dependentă in cercetarea stresului. El introduce boala legată de stres in termenii sindromului general de adaptare (SGA), sugerand că stresul este un răspuns nespecufic al corpului uman la solicitările exercitate asupra sa. Accentul eszte evident unul medical: boală generică era caracterizată de pierderea motivatiei, a greutătii și tăriei. Din studiile realizate pe animale, cercetătoeii au indicat și o deteriorare și o degradare fizică internă. S-a considerat că răspunsurile la stres nu depind de natura factorului stresor ci urmează un model universal.

Incă de la sfarșitul anilor 1970, au existat multe incercări de a măsura răspunsul oamenilor la stres cum ar fi ritmul cardiac, a tensiuni arteriale. După cum mentionează Lindsey (1993), nu este posibil să capeti răspunsul la stres dorit și importanta răspunsului numai din astfel de variabile.

I.1.2 Stresul ca stimul

Tema centrală a modelului stresului ca stimul este identificarea potentialelor surse de stres. Fortele externe care actionează asupra organismului intr-o manieră distructivă sunt motivul acestei abordări.

Originile definitiilor stresului ca stimul se află in fizică și inginerie, analogia constând în faptul că stresul poate fi definit ca o forță exercitată, care antrenează în consecință o cerere sau o reacție la încărcare, creând astfel o distorsiune. Dacă toleranța organismului este depășită, pot apare defecțiuni temporare sau definitive. Individul este în permanență bombardat cu  potențiale surse de stres , ian la solicitările exercitate asupra sa. Accentul eszte evident unul medical: boală generică era caracterizată de pierderea motivatiei, a greutătii și tăriei. Din studiile realizate pe animale, cercetătoeii au indicat și o deteriorare și o degradare fizică internă. S-a considerat că răspunsurile la stres nu depind de natura factorului stresor ci urmează un model universal.

Incă de la sfarșitul anilor 1970, au existat multe incercări de a măsura răspunsul oamenilor la stres cum ar fi ritmul cardiac, a tensiuni arteriale. După cum mentionează Lindsey (1993), nu este posibil să capeti răspunsul la stres dorit și importanta răspunsului numai din astfel de variabile.

I.1.2 Stresul ca stimul

Tema centrală a modelului stresului ca stimul este identificarea potentialelor surse de stres. Fortele externe care actionează asupra organismului intr-o manieră distructivă sunt motivul acestei abordări.

Originile definitiilor stresului ca stimul se află in fizică și inginerie, analogia constând în faptul că stresul poate fi definit ca o forță exercitată, care antrenează în consecință o cerere sau o reacție la încărcare, creând astfel o distorsiune. Dacă toleranța organismului este depășită, pot apare defecțiuni temporare sau definitive. Individul este în permanență bombardat cu  potențiale surse de stres , iar un eveniment aparent minor poate rupe echilibrul delicat între modalitatea de control a stresuluiși anularea completă a comportamentelor de control a stresului. În concluzie, acest model al stresului consideră stresul ca fiind o variabilă independentă.

I.1.3. Stresul ca interactiune

Abordarea interacțională în definirea stresului se concentrează pe interacțiunea statistică între stimul și răspuns. Această abordare structurală și cantitativă este una în care o relație, de obicei o corelație, este presupusă între un stimul și un răspuns. Această abordare este, în esență, una statică (de tip cauză și efect). O astfel de definire, care se concentrează doar pe interacțiunea dintre două variabile, este limitată în încercarea de a explica complexitatea unei asemenea relații la manipulări structurale, cum ar fi introducerea unei a treia variabile moderatoare, care însă nu explică stresul în sine (Pitariu & Vîrgă, 2008).

Având în vedere aceste aspecte, considerăm că stresul ar trebui văzut ca o tranzacție, o relație continuă între individ și mediu. Abordarea interacțională are o capacitate limitată de a demonstra  lanțul cauzal prezent în această relație. În contrast, modelul tranzacțional își propune explorarea naturii esențiale a relației stresor-răspuns-rezultat și explicarea dinamicii acestui proces, nu numai evidențierea unor legături statistice între variabile (Cooper, Dewe și O’Driscoll, 2001).

Stresul este astfel nu doar un factor ce ține de individ sau de mediu, ci mai degrabă este încadrat într-un proces permanent în care individul tranzacționează în diferite medii, evaluează factorii stresori și își propune să treacă peste situațiile stresante. În esență, definirea tranzacțională a stresului presupune că stresul este o stare cognitivă dinamică. Este un defect în homeostază sau un dezechilibru care impune o soluție de re-echilibrare sau o restaurare a homeostazei (Dewe și colab., 1993).

I.2. Stadiile stresului

După biochimistul Hans Selye, există trei stadii ale stresului:

Stadiul de alarmă, reprezintă primul răspuns al organismului, mobilizarea generală a fortelor de apărare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde două faze:

Faza de soc, caracterizată prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasă, cu vătămare generală bruscă;

Faza de contrasoc, in care apar fenomenele de apărare.

Stadiul de rezistentă, in care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul reactiilor sistemice provocate de o expunere prelungită la stimuli fată de care organismul a elaborat mecanisme de apărare.

Stadiul de epuizare. Acest stadiu este foarte asemănător celui de alarmă, cănd datorită prelungirii agentilor nocivi, adaptarea organismului cedează.

Fig. 1. – Graficul răspunsului la stres

Prin urmare, stresul reprezintă starea de conjunctie rezultată din actiunea agentului stresor și capacitatea de actionare a organismului. Cu cat o persoană se află mai frecvent in starea de alarmă sau de rezistentă, cu atat este mai mare riscul instalării epuizării cu toate consecintele sale negative.

I.3. Modele toretice ale stresului ocupational

Deși majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu natura tranzactională a stresului, acest acord este mai ales la nivel teoretic, marea parte a cercetărilor empirice fiind încă desfășurate dintr-o perspectivă interactională deși au existat încercări de a recunoaște măcar natura dinamic-adaptativă a stresului. Această abordare a fost însă foarte importantă în a decela acele aspecte, constructe care joacă un rol semnificativ în întelegerea stresului.

Exista mai multe modele ale stresului ocupational, in special. In timp au fost proiectate numeroase modele explicative ale stresului ocupational, dar adesea datele experimentale rezultate au fost controversate.

Voi enumera și detalia cele mai importante modele teoretice ale stresului ocupational.

I.3.1 Modelul Mediu-Persoana-Reactie

Este unul dintre primele modele ale stresului ocupational fiind dezvoltat de psihologii Universitătii și Institutului de Cercetări Sociale din Michigan. Acest model sustine că mediul afectează perceptia persoanei, care, la rândul ei, îi afectează răspunsurile și care, în final, influentează sănătatea individului.

Fig. 2. – Modelul Mediu – Persoană – Reactie, după Bogathy

In literatura psihologică de specialitate, modelul de stres Mediu-Persoană-Reactie, este cel mai discutat. El sustine ideea că reactiile la stres au loc in momentul in care relatia dintre persoană și mediu este in dezechilibru. „Prezenta unor carente intre particularitătile individuale ale persoanei și mediu pot conduce la neindeplinirea trebuintelor individuale sau neindeplinirea cerintelor muncii.” (Bogathy). Acestea conduc la instalarea unei stări stresante, care se reflectă in diferite reactii individuale. Reactiile la stres sunt, de fapt, rezultatul unor perceptii subiective.

Acele caracteristice specifice organizatiei, cum ar fi dimensiunea organizatiei, structura ierarhică, descrierea postului, pot conduce la stresori de genul: conflictul de rol, ambigiutatea de rol și incărcătura muncii. De asemenea, acesti stresori, pot conduce la reactii de stres care se referă la răspunsurile afective, fiziologice sau comportamentale ale individului. Aceste reactii la stres pot conduce atat la tulburări fizice (boli cardiovasculare etc.), cat și la tulburări psihologice (depresie).

Chiar dacă modelul a stimulat o multitudine de cercetări, nu este fundamentat pe o perspectivă teoretică pe baza căreia să fie dezvoltată o ipoteză de cercetare, motiv pentru care validarea empirică a acestui model este foarte dificilă.

I.3.2. Modelul solicitărilor și controlului („cerere-control”)

Modelul solicitărilor și controlului apartine lui Karasek și sugerează că cei doi factori: solicitările postului de muncă și controlul, sunt proeminenti in producerea stresului. Acest model defineste solicitările postului ca o incărcare a muncii sau o solicitare intelectuală și controlul postului ca o combinatie de autonomie pe post și posibilitatea de a utiliza diferite deprinderi.

Imbunătătirea stării fizice și mentale a angajatilor rezultă din gradul sporit al controlului la locul de muncă, in timp ce gradul scăzut al controlului conduce la afectarea acestora. Impactul reactiilor fiziologice și psihologice va depinde maximal de perceptia pe care o are individul asupra controlului pe care il poate exercita in activitătile desfăsurate. Dacă individu are autoritatea decizională și iși poate folosi liber aptitudinile și abilitătile, nivelul stresului poate fi tinut sub control, chiar diminuat.

I.3.3 Modelul potrivirii persoană – mediu

Acest model care a fost introdus de către French, Caplan și Harrison in 1982, sustine că această potrivire dintre persoană și mediu determină nivelul de stres pe care il percepe pesoana. Cand aptitudinile și deprinderile unei persoane se potrivesc cu solicitările postului apare o bună potrivire persoană – mediu, adică un nivel scăzut al stresului. Pe de altă parte, o potrivire redusă intre persoană și mediu este asociată cu reactii crescute la stres.

Modelul potrivirii dintre persoană și mediu se focalizează pe perceptiile indivizilor aspura abilitătiilor și deprinderilor relationate cu solicitările mediului de muncă. El ia in considerare acele influente externe, cum ar fi suportul social al familiei și sursele de muncă. Este dovedit faptul că, starea de bine a angajatilor variază in functie de perceptiile acestora asupra muncii și experientele din mediul familial. Dacă nu există o potrivire bună atat in cadrul familiei, cat și in mediul de muncă, există probabilitatea ca stresul cumulativ să conducă la performantă scăzută in muncă și la probleme de sănătate.

Acest model recunoaste faptul că stresul poate influenta indivizii in mod diferit, in functie de valorile și abilitătile acestora.

I.3.4. Modelul vitamina

„Ideea centrală a modelului este că sănătatea mentală este afectată de caracteristicile pșihologice ale mediului, cum sunt caracteristicile postului, intr-un mod analog cu efectele pe care se presupune că vitaminele le au asupra sănătătii fizice.” (Capotescu, „Stresul ocupational. Teorii, modele, aplicatii”, 2006, pag. 26)

Acest model stă la baza rolului vitaminelor in asigurarea sănătătii fizice și psihice a oamenilor și rolul diferitelor caracteristici ale mediului psihologic in care iși desfăsoară activitatea individul asupra stării de bine a acestuia. Există noua caracteristici ale muncii, stabilite de Warr: castigul financiar, securitatea fizică a muncii, pozitia socială valorificată, oportunitate pentru control, oportunitatea utilizării abilitătilor, scopuri generale, varietate, claritatea mediului, oportunitatea contactelor interpersonale. Asigurarea optimă acestor caracteristici duce la o bună desfăsurare a activitătii și evită instalarea stresului. In schimb, lipsa sau excesul lor, conduce la perturbări ale activitătii și instalarea stresului.

Modelul „vitamina” este centrat pe situatie și se focalizează pe o asociere intre caracteristicile postului și sănătatea mentală.

I.3.5 Modelul dezechilibrului dintre efort și recompensă

„Modelul postulează relatia dintre echilibru sau dezechilibru intre efort și recompensă, ca sursă fie pentru aparitia stării de bine, satisfactie, de eustres, fie pentru instalarea stărilor de disconfort.” (Zlate, „Tratat de psihologie organizational-managerială”, 2007, pag. 584)

Acest model al dezechilibrului efort-recompensă, aduce in discutie rolurile de muncă ale unui angajat, care sunt considerate drept un element care leagă functii importante in autoreglare cu structura socială de oportunităti și recompense.

Fig. 3 – Modelul dezechilibrului efort-recompensă (Capotescu, pag. 29)

Principiul reciprocitătii stă la baza acestui model. Acest principiu al reciprocitătii spune că un efort ridicat in muncă in combinatie cu recompense scăzute poate cauza o stare de distres emotinal.

Efortul se imparte in două categorii: un efort extrinsec in care intră solicitările postului (presiunea timpului, solicitări fizice, responsabilitate) și un efort intrinsec care se referă la o supraimplicare.

Capotescu spunea că „recompensele sunt distribuite angajatilor in trei modalităti diferite: bani, stimă și oportunităti de carieră” (Capotescu, „Stresul ocupational. Teorii, modele, aplicatii.”, 2006, pag. 29)

Această combinatie de efort crescut și recompense scăzute este un factor in instalarea stresului.

I.3.6 Modelul solicitărilor, abilitătilor și suportului

„Modelul stresului ocupational distinge două axe paralele de bază in relatia dintre caracteristicile muncii și starea de bine: pe prima axă, solicitările calitative și cantitative ale posturilor se asociază cu consecinte la nivelul sănătătii/reactii, iar pe cea de-a doua axă utilizarea deprinderilor și suportul social se relationează cu consecinte la nivel atitudinal / stare de bine.” (Capotescu, „Stresul ocupational. Teorii, modele, aplicatii.”,2006, pag. 33)

Fig. 4 – Modelul solicitărilor, abilitătilor și suportului (Capotescu, pag. 33)

I.5. Surse ale stresului ocupational (stresori)

Stresorul reprezintă orice stimul fizic sau psihic la care un individ răspunde. Cerintele la care acesta trebuie să răspundă in cadrul organizatiei și conditiile de lucru reprezintă, de multe ori, stresori. Acestia au consecinte fizice și psihologice negative pentru majoritatea persoanelor expuse la ei.

„Parker și Spring (1999) arată că paradoxul organizatiilor moderne este că oamenii au oportunităti de dezvoltare a deprinderilor și interactiunilor cu alte persoane, dar se confruntă de asemenea cu lipsa securitătii locului de muncă, ambiguitatea muncii și presiune generată de surse exterioare muncii.” (Capotescu, „Stresul organizational. Teorii, metode, aplicatii”, 2006, pag. 39)

Stimulii cu potential de generare a stresului in cadrul organizatiei pot fi categorizati in trei categorii: continutul muncii, conditiile de muncă, conditiile de angajare și reteaua socială la locul de muncă. Fiecare categorie are proprii săi stresori, iar in continuare am să prezint cativa din acesti stresori caracteristici fiecărei categorii.

Continutul muncii:

Supraincărcarea / Subincărcarea muncii;

Complexitatea muncii;

Monotonia muncii;

Responsabiliatea crescută;

Munca cu un grad crescut de pericol;

Solicitări conflictuale.

Conditii de muncă:

Substante toxice;

Conditii inadecvate (zgomot, vibratii etc.);

Pozitia in timpul muncii;

Solicitări fizice excesive;

Situatii periculoase;

Lipsa igienei;

Lipsa măsurilor de protectie.

Conditii de angajare:

Program de lucru;

Nivel scăzut de salarizare;

Posibilităti scăzute de dezvoltare a carierei;

Contracte de muncă inflexibile;

Insecuritatea muncii;

Reteaua socială la locul de muncă:

Management defectuos;

Suport social scăzut;

Participarea scăzută la luarea decizilor;

Discriminare.

Cel mai intalnit stresor este supraincărcarea. Acest concept se poate analiza din două perspective: una calitativă și una cantitativă. Supraincărcarea cantitativă inseamnă a avea prea mult de lucru și rezultă din faptul că are prea multe sarcini de realizat și insuficient timp pentru a le face fată, in timp ce supraincărcarea calitativă se referă la dificultatea și complexitatea sarcinii și are loc atunci cand angajatii au senzatia că nu posedă abilităti cerute, cunostinte sau competente pentru a face fată sarcinilor de muncă.

Un alt stresor ocupational bine cunoscut este rolul in organizatie. El este definit ca asteptări comportamentale pe care anumiti indivizi și grupuri le cominică angajatului la locul de muncă. Există și disfunctii in activitătile de atribuire de rol și asumare de rol, și anume: ambiguitatea de rol și conflictul de rol.

Ambiguitatea de rol apare atunci cand există neclarităti in ceea ce priveste obiectivele postului, relatia cu colegii. Cand acestea nu sunt bine definite, angajatului ii este greu să-și indeplinească asteptările de rol, lucru care duce la insatisfactie in muncă și tensiune. Această ambiguitate de rol se poate datora faptului că supervizorii sau managerii nu comunică angajatilor informatia adecvată in ceea ce priveste asteptările lor, iar angajatii nu-și inteleg rolul in termeni de comportamente specifice.

Conflictul de rol rezultă in momentul in care unei persoane ii sunt comunicate anumite expectante despre cum ar trebui să se comporte in indeplinirea unui rol iar această expectantă ingreunează realizarea altor roluri deja existente. Poate apărea și incărcarea de rol in momentul in care de la un individ se asteaptă prea multe comportamente sau comportamentul cerut este prea dificil de a fi dus la sfarșit. Această supraincărcare de rol este asemănătoare cu supraincărcarea atributiilor pe care le are un angajat. Aceste forme ale conflictului de rol contribuie la cresterea nivelului de stres al angajatilor.

Capitolul II : Modalităti de coping

II.1 Strategii de apărare fată de stresul ocupational

Modalitatea de control a stresului este efortul cognitiv și comportamental al unei persoane de a reduce cerintele interne și externe ale mediului, care depăsesc resursele psihoemotionale a persoanei respective.

Oamenii pot răspunde la stres in două feluri: o strategie ratională de control a stresului, prin rezolvare de probleme și adoptarea unor stretegii care să minimizeze direct emotiile negative prin modificarea volumului sau continuturilor gandurilor referitoare la sursele de stres, adică strategia de control emotional a stresului.

Există 14 strategii de control a stresului, popuse de Carver:

Reinterpretare pozitivă și crestere;

Modalitate activă de control a stresului;

Planificare;

Căutarea sprijinului social pentru probleme emotionale;

Căutarea sprijinului social pentru probleme instrumentale;

Renuntarea la activităti concurente;

Religie;

Acceptare;

Dezangajare mentală;

Concentrare pe emotii;

Dezangajare comportamentală;

Negare;

Consum de alcool;

Umor.

Deși există mai multe strategii de control al stresului, indivizii nu le folosesc pe toate, ci doar unele dintre ele, acelea cu care ei sunt obisnuiti.

II.2 Modalităti de coping

Conceptul de coping desemnează un ansablu de mecanisme și conduite pe care un individ le interpune intre el și evenimentul perceput ca amenintător pentru a diminua impactul acestuia asupra stării sale de confort psihic și fizic.

Există două premize esentiale, in ceea ce priveste caracteristicile coping-ului:

Acesta presupune efort constient indreptată asupra modului in care situatia stresantă este percepută, prelucrată și stocată;

Coping-ul presupune o anumită etapizare ce se concretizează in: anticiparea șituatiei, confruntarea propriu – zisă și redefinirea situatiei prin prisma confruntarii, analiza semnificatiei personale a situatiei post-confruntare.

Ca și forme ale coping-ului, intalnim două: coping-ul centrat pe problemă și coping-ul centrat pe emotie. Prima formă, denumită și coping direct, este centralizată pe rezolvarea sau minimalizarea situatiei stresante. Ea cuprinde strategii de acceptare a confruntării cu agentul stresor. Cea de-a doua, coping-ul centrat pe emotii, denumită și coping indirect, se centrează pe persoană și pe capacitatea sau incapacitatea ei de a face fată stresului, in care confruntarea cu agentul stresor este amanată sau chiar nu are loc.

Există o relatie intre cele două tipuri de coping, ele sustinandu-se reciproc: coping-ul centrat pe emotii creaza conditiile pentru solutionarea problemei, iar coping-ul centrat pe problemă reduce distresul emotional.

Capitolul III: Stresul ocupational al cadrelor didactice

Stresul a fost descris ca reactia adversă pe care oamenii o au la anumite presiuni. Chiar dacă stresul nu este o boală, este recunoscut faptul că stresul excesiv sau indelungat poate fi cauza unor imbolnăviri fizice sau psihice.

Un studiu britanic arată că unul din cinci oameni este foarte sau extrem de stresat la locul de muncă și că stresul, anxietatea și depresia conduce la pierderea locului de muncă.

Cercetătorii britanici, prin studiile făcute, au catalogat ocupatia de profesor ca fiind una dintre cele mai stresante, profesorii respondenti catalogandu-se ca „foarte stresati”.

Potrivit Biroului pentru Statistică Natională, din Londra, s-a inregistrat o crestere cu 80% in ceea ce priveste numărul sinuciderilor in randul profesorilor intre 2008 (35 de profesori) și 2009 (63 de profesori). Chiar dacă, nu este intotdeauna posibilă demonstrarea unei legături directe dintre stresul profesorilor și asemenea tragedii, dovezile sugerează că stresorii, cum ar fi inspectiile, au fost conectate cu sinuciderea acestora.

In decembrie 2012, ziarul londonez „The Guardian”, publică un articol in care face referire la numărul profesorilor care și-au luat concediu medical ca rezultat al stresului, care a crescut cu 10% fată de numărul acestora din ultimii patru ani.

Un studiu al profesorilor din 2013, finantat de către Teachers Assurance, a dezvăluit faptul că, nivelul de stres afectează abilitătile profesorilor in ceea ce priveste indeplinirea cu succes a rolurilor lor. Organizatia a aflat că 76% din profesori cred că nivelul de stres are repercusiuni asupra sănătătii, iar 56% au spus ca se vor simti mult mai bine la locul de muncă dacă vor fi mai putin stresati.

Consecintele stresului excesiv asupra profesorilor sunt grave și pot include simptome fizice, cum ar fi durerea de cap, cresterea tensiunii arteriale, infectii, boli de inimă sau cancer, depresie, deteriorarea relatiilor personale care conduc la probleme de familie.

III.1. Cauzele stresului la profesori

Principalele surse ale nivelului crescut al stresului la profesori includ :

Volumul de muncă excesiv și orele de lucru – adesea exacerbate de un exces de „initiative” din partea statului;

Comportamentul sărac al elevilor, care adesea este agravat de probleme cum ar fi, numărul mare de elevi in clasă;

Presiuni ale evaluării și inspectiilor;

Intimidare din partea managerului;

Lipsa de oportunităti profesionale.

Un studiu realizat de către Uniunea Natională a Profesorilor a sugerat că indisciplinaritatea elevilor este principalul obstacol in imbunătătirea vietii profesorilor. Ei spun că reducerea stresului cadrelor didactice va avea succes numai in cazul in care acestea sunt complet integrate intr-o gamă largă de măsuri care să abordeze toate cauzele profunde ale stresului in profesia de cadru didactic. Aceleași teme reapar constant in situatii diferite. Cercetările efectuate in 2005 de catre Consiliul Profesoral General a constatat că problemele legate de volumul de muncă excesiv continuă să fie frustrarea principală a cadrelor didactice in ceea ce priveste indeplinirea sarcinilor lor.

Cercetările britanice au indicat că cele mai frecvente cauze ale profesorilor din intreaga lume sunt:

Volumul de munca excesiv;

Agresiunea de la elevi sau parinti;

Conflictul cu manegerii sau colegii;

Lipsa de progres in carieră.

Partea practică

Capitolul IV Metodologia de cercetare

IV.1. Obiectivul și ipotezele cercetării

In urma consultării literaturii de specialitate in vederea alcătuirii părtii teoretice, mi-am propus următorul obiectiv:

O.1: Identificarea stresorilor (surselor de stres) care afectează activitatea didactică a cadrelor didactice din învățământul primar și preșcolar .

Ip.1.1: Stresul specific cadrelor didactice din invătămantul primar și preșcolar , afectează performanta didactică a acestora?

O.2: Diferentierea nivelului de stres la cadrele didactice din învățământul privat și cel de stat.

Ip.2.1: Nivelul de stres este mai ridicat la cadrele didactice care iși desfăsoară activitatea in institutii private decat al celor din institutiile de stat?

VI.3. Instrumente de cercetare

Ca instrument in lucrarea de fată am folosit un chestionar care se referă la sursele de stres al cadrelor didactice din învățământul primar și preșcolar .

Chestionarul cuprinde 16 itemi, unde primii 3 se referă la datele demografice, următorii 5 la datele profesionale iar restul la surse ale stresului.

IV.2. Esantionul investigat

Chestionarul a fost aplicat pe un numar de 55 de cadre didactice din învățământul primar și preșcolar , de stat și privat, din Bucuresti și Prahova.

Capitolul V: Rezultatele obtinute și interpretarea lor

Pentru interpretarea rezultatelor celor 16 intrebări este necesară o vizualizare grafică.

In urma centralizării chestionarelor au rezultat urmatoarele:

Date demografice

Sexul (genul):

In urma prelucrării datelor colectate prin intermediul acestui chestionar, am constat că prezenta cadrelor didactice de gen feminin este preponderent dominantă fată de cadrele didactice de gen masculin.

Din cei 55 de respondenti, 51 sunt cadre didactice de gen feminin, adică 93%, și doar 4 cadre didactice de gen masculin, adică 7%.

Din această intrebare putem vedea că numărul cadrelor didactice de sex feminin predomină semnificativ numărul cadrelor didactice de gen masculin. Putem spune că meseria de invătător/invătătoare sau educatore este predestinată doamnelor.

Varsta:

La această intrebare am avut anumite intervale de varstă cuprinse intre 20-30; 31-40; 41-50; 51-60; peste 60.

Din totalul de 55 de respondenti, categoria de varstă preponderent dominantă este cea cuprinsă in intervalul 20-30 ani – 35 de cadre didactice, adică 65%. Cadrele didactice respondente cuprinse in intervalul de varstă 31-40 ani, au fost 13, adică 24%. 3 cadre didactice cuprinse in intervalul 41-50 ani, adică 6%, 2 cadre didactice cu varsta intre 51-60 ani, adică 4% și doar un cadru didactic trecut de 60 de ani, adică 2%.

Din analiza acestei intrebări reiese clar faptul că cel mai ridicat numar al cadrelor didactice din învățământul primar și preșcolar este cu varsta cuprinsă intre 20-30, adică persoane tinere, poate chiar proaspăt absolventi.

Domiciliul:

Analiza datelor colectate relevă faptul că doar 38% sunt cadre didactice din Municipiul Bucuresti și 62% cadre didactice din Judetul Prahova.

Date profesionale

Pentru a putea face o diferentiere corectă a lotului de subiecti referindu-ne la nivelul lor de stres, am impărtit această sectiune in : mediul in care predau; unitatea scolară unde lucrează; studiile; caracteristicile postului și perfectionarea profesională.

Mediul in care predati:

Această intrebare se referă la mediul rural sau urban și din cele 55 de cadre didactice respondente 17, adică 30%, predau in mediu rural și 39, adica 70%, in mediu urban.

Unitatea scolară:

La această intrebare, din păcate, nu am putut obtine răspunsuri decat de la 11 respondenti, adică 20%, din învățământul privat, restul de 44, adică 80%, fiind din învățământul de stat.

Studii:

Intrebarea numărul 6 este legată de studiile respondentilor. Din cei 55 de respondenti cei mai multi, 30, adică 55%, au studii universitare, 14, adică 25%, studii preuniversitare, 11, adică 20%, studii postuniversitare de masterat și nici un respondent nu are studii postuniversitare de doctorat.

Postul:

Această intrebare contine 4 itemi: profesor invătămant primar, profesor invătămant preșcolar , invătător/invătătoare, educatoare. Cei mai multi respondenti lucrează pe un post de profesor invătămant preșcolar , 24 de respondenti, adica 44%; 18 respondenti lucrează pe un post de profesor invătămant primar, adica 33%; 9, lucrează pe postul de educatoare, adica 17% și doar 3 respondenti pe un post de invătător/invătătoare, adică 6%.

Perfectionarea profesională:

In ceea ce priveste perfectionarea profesională cei mai multi respondenti, un număr de 16, deci un procent statistic de 29% sunt Titulari in invătămant ceea ce insemna că au cel mult 2 ani de experientă. Următorul procent de 23%, adică un număr de 13 respondenti au obtinut definitivatul in invătămant. Pentru Gradul al II lea și Gradul I am obtinut un procent egal de 14%, adica 8 respondenti, la fel și pentru varianta Suplinitor calificat. In ceea ce priveste suplinitorul necalificat am obtinut un procent de 5%, adică numai 3 respondenti.

Cum ati definii stresul?

Această intrebare are rostul de a vedea cum percep respondentii termenul de stres. Cei mai multi respondenti asociază stresul cu oboseală, boală, nervii sau presiune.

Considerati că scoala este stresantă pentru elevi / preșcolari?

La această intrebare, un număr de 36, adică 67% consideră că scoala este in mică măsură stresantă pentru elevi. Un procent de 26%, ceea ce insemnă 14 respondenti consideră că scoala nu este stresantă deloc pentru elevi/preșcolari. Doar 4 respondenti, un procent de doar 7%, consideră scoala stresantă pentru elevi/preșcolari in măsură medie și nici un respondent nu o consideră stresantă in mare măsură.

In ce măsură considerati că scoala este stresantă pentru dumneavoastră?

Această intrebare vrea să arate nivelul stresului la cadrele didactice din învățământul primar și preșcolar . După analiza datelor colectate am realizat că un număr de 39 de respondenti, adică 71%, consideră scoala stresantă in măsură medie. 12 respondenti, adică un procent de 22%, consideră scoala stresantă in mică măsură. Doar un procent de 7%, adică un număr de 4 respondenti o consideră in mare măsură și nici un respondente nu o consideră stresantă deloc.

Din fericire datele statistice scot la iveală faptul că un număr foarte mare de cadre didactice din învățământul primar și preșcolar consideră scoala stresantă in măsură medie.

Care considerati că sunt factorii care cauzează stresul?

La această intrebare respondentii au avut posibilitatea de a alege raspunsuri multiple. Am aplicat această intrebare pentru a determina care consideră respondentii că sunt factorii stresori.

Varianta de răspuns “Numărul ridicat de sarcini acordat de superiori” are un procent de 12%.

Următoare variantă de răspuns “Lipsa unei comunicări reale intre colegi, pe probleme de activităti didactice” a primit un procent de 17%.

Varianta “Prezenta permanentă a pericolelor privind esecul la oră / activiate”, un procent de 17%.

Varianta “Frustarea că nu sunt recunoscute meritele” a primit cel mai mare procent, și anume 21%.

Următoarea variantă “Rivalitatea intre scoli/grădinite” nu are nici un procent, asemeni variantei “Prezenta persoanelor străine in scoli/grădinite”

Varianta “Existenta activitătilor administrative și birocratice”, 12%

Varianta “Motivatia financiară”, un procent de 19 %

Iar varianta de răspuns “Altele”, are un procent de 2%

Considerati concurenta dintre dumneavoastră și colegii dumneavoastră ca fiind o cauză a stresului?

După colectarea rezultatelor, datele statistice rezultă că un procent de 18%, adică un număr de 10 respondenti nu consideră concurenta dintre ei și colegii lor ca fiind un factor al stresului. Cei mai multi respondenti, un număr de 25, ceea ce insemnă un procent de 45%, consideră concurenta intre colegi ca fiind un factor al stresului in mică măsură. Un număr de 20 de respondenti, adică 36%, consideră că această concurentă intre ei și colegi este un factor al stresului in măsură medie și un procent de 0%, adică nici un respondent, consideră că această concurentă intre colegi este un factor al stresului in mare masură.

In ce măsură considerati schimbările legislative frecvente ca fiind un factor al stresului?

La această intrebare cei mai multi respondenti au acordat un procent de 85%, adică un numar de 47, variantei de răspuns “in mare măsură”. Varinata de răspuns “in măsură medie” a primit un procent de 15 % de la 8 respondenti iar variantele “in măsură mică” și “deloc” nu au primit nici un procent.

Din păcate, se pare că factorul principal al stresului ocupational al cadrelor didactice este această schimbare permanentă a “Legii educatiei nationale”.

Ce propuneri aveti pentru limitarea conditiilor de stres din scoala/grădinita dumneavoastră?

Această intrebare a fost una cu răspuns deshis. Am aplicat această intrebare pentru a vedea care sunt propunerile respondentilor in ceea ce priveste reducerea nivelului de stres la locul lor de muncă.

Cele mai multe răspunsuri primite au fost acelea de a reduce birocratia și activitătile administrative care conduc la intocmirea de acte inutile. Printre răspunsuri am gasit și schimbarea managementului defectuos, introducerea unei mici pauze pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar . Unii respondenti nu au nici o propunere pentru limitarea conditiilor de stres din scoala/grădinita unde iși desfăsoară activitatea.

Credeti că stresul vă afectează activitatea didactică?

La această intrebare, un procent de 83%, adică un numar de 40 de respondenti, consideră că activitatea lor didactică și performanta acesteia este afectată de nivelul de stres și doar 8 respondenti, ceea ce inseamnă un procent de 17%, nu consideră că stresul le afectează activitatea didactică. Ceilalti respondenti, un numar de 6 respondenti, nu au răspuns la această intrebare.

Concluzii

IV.1. Concluziile cercetării

In prezenta lucrare s-a dorit realizarea unui sondaj de opinie in urma căruia să se evalueze factorii de stres perceputi de cadrele didactice din învățământul primar și preșcolar .

Cercetarea s-a efectuat pe un esantion de 55 de respondenti, iar chestionarele au fost completate atat in Bucuresti cat și in Prahova, de către cadre didactice din învățământul primar și preșcolar care iși desfăsoară activitatea in institutii scolare de stat sau private.Lucrarea de fată a avut ca obiectiv evaluarea nivelului stresului la cadrele didactice și factorii stresori.

In urma centralizarii rezultatelor s-a efectuat o analiză a datelor din care putem observa următoarele:

In ceea ce priveste sexul, putem observa mai sus că 93% dintre respondenti sunt de sex feminin și doar 7% de sex masulin, neexistand un echilibru intre respondenti;

Majoritatea respondentilor se incadrează in categoria de varsta 20-30 ani, acestia reprezentand un procent de 65%, urmati de cei cu varsta cuprinsă intre 31-40 ani 24 %. Urmatoarele categorii de varsta au primit un procent de 6%, 4% și 2%: “41-50 ani”, “51-60 ani”, “peste 60 ani”;

In ceea ce priveste domiciliul, un procent de 62% locuieste in Prahova și doar 38% in Municipiul Bucuresti;

Un procent de 70%, preda in mediul urban, și doar 30% in mediul rural;

Cei mai multi respondenti, un procent de 80% lucreaza intr-o institutie de stat, restul de 20% lucrand in institutie privata;

In ceea ce priveste studiile, cei mai multi respondenti au absolvit o institutie superioara și au studii universitare 55%, un procent de 25% au absolvit numai liceul, cei cu o diploma de masterat 20%, și nici un respondent nu are o diploma de doctorat.

Majoritatea respondentilor, un procent de 44% sunt profesori in invatamant preșcolar , 33% profesori in învățământul primar, 17% lucreaza pe un post de educatoare și numai 6 % pe un post de invatator/invatatoare;

La intrebarea legata de perfectionarea profesionala cel mai mare procent il are arianta titular 29%, urmata indeaproape de cei cu definitivatul 23%, respondentii cu gradul al-II-lea și gradul I se afla la egalitate 14%, 14% sunt suplinitori calificati și doar 5% suplinitori necalificati;

La intrebarea “Cum ati definii stresul?”, 29 dintre respondenti conșidera stresul ca fiind o boala sau o stare de oboseala, printre raspunsurile respondentilor am mai gasit și raspunsuri ca: o stare de tensiune, nervi, dezorganizare. Un resondent a definit stresul ca fiind „o pereche de cercei pe care chiar daca ii uiti acasa simti ca iti lipsesc. Il regasim zi de zi in viata noastra in cantitati mai mici sau mari!”.

In ceea ce priveste intrebarea “Considerati ca scoala este stresanta pentru elevii/preșcolar ii dumneavoastra?” 36 de respondenti au fost de parere ca scoala este stresanta pntru elevi/preșcolar i in mica masura, 14 deloc, 4 in masura medie și nici unul nu este de parere ca scoala este stresanta pentru elevi/preșcolar i in mare masura;

Pentru intrebarea “In ce masura considerati ca scoala este stresanta pentru dumneavoastra?” 71% sunt de parerea ca este in masura medie, 22% in mica masura, 7% in mare masura și 0% deloc.

La cea mai importanta intrebare “Care considerati ca sunt factorii care cauzeaza stresul?” varianta “frustrarea ca nu sunt recunoscute meritele” a primit cel mai mare procentaj 21%, urmata de “motivatia financiara” 19%, 17% pentru “lipsa unei comunicari reale intre colegi, pe probleme de activiati didactice” și “prezenta permanenta a pericolelor privind esecul la ora/activiatate”, “numarul ridicat al sarcinilor acordat de catre superiori” și “existenta activitatilor administrative” au primit un procentaj de 12%, varianta de raspuns “altele” 2% și la aceasta varianta respondentii au spus: “birocratie multa”. Variantele de raspuns : “rivalitatea intre scoli/gradinite” și “prezzenta persoanelor straine in scoala/gradinita” nu au primit nici unu procent. Au fost 2 persoane care la aceasta intrebare nu au ales nici o varianta;

La intrebarea “Conșiderati concurenta dintre dumneavoastra și colegii dumeavoastra ca fiind o cauza a stresului?” cei mai multi respondenti 25, considera ca este in mica masura o cauza a stresului, 20 in masura medie, 10 deloc și nici un respondent nu a ales varianta de raspuns “in mare masura”;

85% dintre respondenti considera schimbarile frecvrente legislative ca fiind o cauza a stresului in mare masura, 15% in masura medie și 0% pentru in mica masura sau deloc;

Cei mai multi respondenti au spus ca nu au propuneri pentru limitarea stresului din scoala/gradinita lor, 28 de respondenti. Pe urmatorul loc se afla “schibarea managementului defectuos”. Am mai primit raspunsuri cum ar fi “lipsa activitatilor administrative” sau o comunicare mai eficienta intre colegi”

Din pacate 83% considera ca stresul le afecteaza activiatea didactica și doar 17% nu considera ca stresul le afecteaza activiatea.

Rezultatele care s-au remarcat la acest chestionar sunt urmatoarele:cadrele didactice din învățământul primar și preșcolar au foarte multi stresori și drept urmare resimt stresul ocupational la locul de munca.

In concluzie, putem spune ca cel mai intalnit stresor din randul stresului ocupational a cadrele didactice din invatamamntul primar și preșcolar este “schimbarile legislatice frecvente” și se pare ca acest lucru afecteaza și performanta didactica a respondentilor. Pe locul al-II-lea in alegerile respondentilor s-a aflat varianta de raspuns “frustrarea ca nu sunt recunoscute meritele”.

Avand in vedere procentul mare de respondenti care au ales un factor al stresului, putem spune ca profesorii din învățământul primar și preșcolar au un nivel mare a stresului.

IV.2. Validarea/invalidarea ipotezelor cercetarii

Prin analiza datelor obtinute in urma interpretarii chestionarelor completate, se observa ca prima ipoteza “Stresul specific cadrelor didactice din invatamntul primar și preșcolar , afecteaza performanta didactica a acestora?” este valida, primind un procent de 83% de la respondenti la intrebarea „Credeti ca stresul va afecteaza activitatea didactica.

In ceea ce priveste ipoteza numarul 2 „Nivelul de stres este mai ridicat la cadrele didactice care iși desfasoara activitatea in institutii private decat al celor din institutiile de stat?”, din cauza unui dezechilibru in ceea ce priveste respondenti din institutiile scolare de stat și cele private nu pot spune ca este valida ipoteza, drept urmare este o ipoteza invalida.

Anexe

Anexa nr.1

CHESTIONARUL ESTE ANONIM

Chestionarul se adresează numai cadrelor didactice din învățământul primar și preșcolar .

Chestionarul are ca obiectiv determinarea factorilor care cauzeaza stresul ocupational al cadrelor didactice.

CHESTIONAR

Data …… Nr. chestionar …..

Bună ziua. Mă numesc Andreea Pop și realizez un sondaj de opinie referitor la factorii stresanti ai profesorilor. Întrebările din acest chestionar vor fi analizate și prezentate în cadrul lucrării de disertatie „Forme de stres la locul de munca al cadrelor didactice din învățământul primar și preșcolar ”. Prin urmare vă garantez că datele și informațiile pe care dumneavoastră le furnizați sunt confidențiale și vor fi utilizate exclusiv pentru analiză.

Sexul :

Feminin

Masculin

Varsta:

20-30 ani;

31-40 ani;

41-50 ani;

51-60 ani;

Peste 60 ani.

Domiciliul:

Bucuresti

Prahova.

Mediul in care predati:

Rural;

Urban.

Unitatea scolara:

De stat;

Privata.

Studii:

Preuniversitare (liceu);

Universitare (licenta);

Postuniversitare (masterat);

Postuniversitare (doctorat).

Postul:

Profesor invatamant primar;

Profesor invatamant preșcolar ;

Invatator/invatatoare;

Educatoare.

Perfectionarea profesionala:

Suplinitor necalificat;

Suplinitor calificat;

Titular;

Definitivat;

Gradul al-II-lea;

Gradul I.

Cum ati definii stresul?

Considerati ca scoala este stresanta pentru elevi/preșcolar i?

Deloc;

In mica masura;

In masura medie;

In mare masura.

In ce masura considerati ca scoala este stresanta pentru dumneavostra?

Deloc;

In mica masura;

In masura medie;

In mare masura.

Care considerati ca sunt cauzele care cauzeaza stresul? (raspunsuri multiple)

Numarul ridicat al sarcinilor acordat de catre supeiori;

Lipsa unei comunicari reale intre colegi, pe probleme de activitati didactice;

Prezenta permanenta a pericolelor privind esecul la ora/activitate ( comportamentul elevilor/preșcolar ilor in timpul orei/actvitatii etc.);

Frustrarea ca nu sunt recunoscute meritele;

Rivalitatea intre scoli/gradinite;

Prezenta persoanelor straine in scoala/gradinita;

Existenta activitatilor administrative și birocratice;

Lipsa motivatiei financiare;

Altele……….

Considerati concurenta dintre dumneavoastra și colegii dumneavoastra ca fiind o cauza a stresului?

Deloc

In mica masura;

In masura medie;

In mare masura.

In ce masura considerati schimbarile legislative frecvente ca fiind o cauza a stresului?

Deloc;

In mica masura;

In masura medie;

In mare masura.

Ce propuneri aveti pentru limitarea stresului din scoala/gradinita dumneavoastra?

Credeti ca stresul va afecteaza performanta didactica?

Da;

Nu.

Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat!

Anexa nr. 2

Rezultatele Chestionarului

Anexe

Anexa nr.1

CHESTIONARUL ESTE ANONIM

Chestionarul se adresează numai cadrelor didactice din învățământul primar și preșcolar .

Chestionarul are ca obiectiv determinarea factorilor care cauzeaza stresul ocupational al cadrelor didactice.

CHESTIONAR

Data …… Nr. chestionar …..

Bună ziua. Mă numesc Andreea Pop și realizez un sondaj de opinie referitor la factorii stresanti ai profesorilor. Întrebările din acest chestionar vor fi analizate și prezentate în cadrul lucrării de disertatie „Forme de stres la locul de munca al cadrelor didactice din învățământul primar și preșcolar ”. Prin urmare vă garantez că datele și informațiile pe care dumneavoastră le furnizați sunt confidențiale și vor fi utilizate exclusiv pentru analiză.

Sexul :

Feminin

Masculin

Varsta:

20-30 ani;

31-40 ani;

41-50 ani;

51-60 ani;

Peste 60 ani.

Domiciliul:

Bucuresti

Prahova.

Mediul in care predati:

Rural;

Urban.

Unitatea scolara:

De stat;

Privata.

Studii:

Preuniversitare (liceu);

Universitare (licenta);

Postuniversitare (masterat);

Postuniversitare (doctorat).

Postul:

Profesor invatamant primar;

Profesor invatamant preșcolar ;

Invatator/invatatoare;

Educatoare.

Perfectionarea profesionala:

Suplinitor necalificat;

Suplinitor calificat;

Titular;

Definitivat;

Gradul al-II-lea;

Gradul I.

Cum ati definii stresul?

Considerati ca scoala este stresanta pentru elevi/preșcolar i?

Deloc;

In mica masura;

In masura medie;

In mare masura.

In ce masura considerati ca scoala este stresanta pentru dumneavostra?

Deloc;

In mica masura;

In masura medie;

In mare masura.

Care considerati ca sunt cauzele care cauzeaza stresul? (raspunsuri multiple)

Numarul ridicat al sarcinilor acordat de catre supeiori;

Lipsa unei comunicari reale intre colegi, pe probleme de activitati didactice;

Prezenta permanenta a pericolelor privind esecul la ora/activitate ( comportamentul elevilor/preșcolar ilor in timpul orei/actvitatii etc.);

Frustrarea ca nu sunt recunoscute meritele;

Rivalitatea intre scoli/gradinite;

Prezenta persoanelor straine in scoala/gradinita;

Existenta activitatilor administrative și birocratice;

Lipsa motivatiei financiare;

Altele……….

Considerati concurenta dintre dumneavoastra și colegii dumneavoastra ca fiind o cauza a stresului?

Deloc

In mica masura;

In masura medie;

In mare masura.

In ce masura considerati schimbarile legislative frecvente ca fiind o cauza a stresului?

Deloc;

In mica masura;

In masura medie;

In mare masura.

Ce propuneri aveti pentru limitarea stresului din scoala/gradinita dumneavoastra?

Credeti ca stresul va afecteaza performanta didactica?

Da;

Nu.

Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat!

Anexa nr. 2

Rezultatele Chestionarului