Pregatirea Copilului Pentru Intrarea In Scoala
LUCRARE DE LICENȚĂ
PREGĂTIREA COPILULUI PENTRU INTRAREA ÎN ȘCOALĂ
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
COPILUL, GRĂDINIȚA ȘI ȘCOALA
I.1. Copilul în ciclul preșcolar
I.1.1. Copilul și jocul
I.1.1.a. Definiții ale jocului
I.1.1.b. Caracteristicile jocului în viața copilului
I.1.1.c. Clasificarea jocurilor
I.1.1.d. Jocul didactic
I.1.2. Copilul și învățarea
I.1.2.a. Definiții ale învățării
I.1.2.b. Tipuri de învățare
I.2. Implicarea părinților în procesul învățării
I.3. Copilul în etapa pregătitoare intrării la școală
I.3.1. Experiențele pregătitoare
I.3.2. Grupa pregătitoare
I.3.3. Clasa pregătitoare
CAPITOLUL II
CURRICULUMUL PENTRU CLASA PREGĂTITOARE
II.1. Competențe generale vizate
II.2. Strategiile didactice utilizate în clasa pregătitoare
II.3. Evaluarea copiilor din clasa pregătitoare
CAPITOLUL III
III.1. Analiza proiectelor didactice din clasa pregătitoare
III.2. Analiza fișelor de lucru și de evaluare utilizate în clasa pregătitoare
III.3. Analiza materialelor didactice utilizate la clasa pregătitoare
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
CAPITOLUL I COPILUL, GRĂDINIȚA ȘI ȘCOALA
Învățământul românesc potrivit Legii Educației este structurat pe următoarele cicluri curriculare: învățământul preșcolar, învățământul primar, învățământul gimnazial, învățământul liceal care se poate divide în licee teoretice, vocaționale, tehnologice și școli profesionale sau școli de ucenici.
În capitolele următoare se va face referire, însă, la ciclurile preșcolar și primar considerate a fi fundamentale deoarece au o influență foarte mare asupra stării emoționale a copilului, precum și asupra unor procese cu care acesta se întâlnește pe parcursul celor două cicluri curriculare: jocul și învățarea.
I.1. Copilul în ciclul preșcolar
Ciclul preșcolar reprezintă primul ciclu curricular din învățământul românesc având o influență foarte mare asupra dezvoltării psihice și emoționale ale copilului, dar mai ales că prin intermediul acestuia, copilul va „părăsi” mediul familial și se va integra într-un colectiv în are va întâlni persoane de aceeași vârstă cu el cu care va interacționa pe parcursul unui interval orar prin activitatea cea mai des întâlnită la grădiniță și specifică acestei vârste, jocul.
I.1.1. Copilul și jocul
De-a lungul timpului s-au făcut diferite cercetări având ca temă centrală „jocul” tocmai din lipsa unei definiții clare și concrete ce ar putea delimita acest termen. Elaborările unor teorii privitoare la joc sunt strâns legate de secolul al XIX- lea și de numele unor gânditori ca: Fr. Schiller, H. Spencer, W. Wundt ce au tratat în câteva teze și „ jocul ca unul dintre cele mai răspândite fenomene ale vieții, legând originea jocului de originea artei” (Elkonin, 1980, p. 15).
I.1.1.a. Definiții ale jocului
În concepția lui Schiller, jocul reprezintă o „delectare legată de manifestarea surplusului de energie, eliberată de trebuințele vitale exterioare” (Elkonin, 1980, p. 16). Pentru acesta jocul este o activitate estetică, iar surplusul de energie reprezintă doar o condiție ce conduce la apariția unei desfătări artistice realizate prin intermediul jocului.
La fel ca și Schiller, H. Spencer nu acordă un loc însemnat jocului, nu se ocupă să elaboreze o teorie în acest sens, ci mai degrabă interesul acestuia se centrează asupra naturii trăirii estetice. Spre deosebire de Schiller, Spencer pune problema surplusului de energie în prisma unui context biologic mai larg. El își expune concepția față de joc în următoarele teze: „Activitățile denumite jocuri se leagă de activitățile estetice printr-o trăsătură comună și anume aceea că nici unele, nici altele nu ajută în vreun mod direct proceselor care servesc viața” (apud Elkonin, 1980, p. 16; Spencer, 1897, p. 413). Pentru Spencer, „ jocul este aceeași exersare artificială a disponibilităților care, dintr-o insuficientă folosire naturală, sînt gata să se descarce, încît în jocul unor activități naturale absolute, își caută ieșire în comportamente fictive” (apud Elkonin, 1980, p. 17; Spencer, 1897, p. 415).
În ceea ce privește înțelegerea justă a apariției jocului, cel care se apropie cel mai mult dea aceasta este W. Wundt, el privind jocul ca pe un rezultat al muncii, dar care prin firea sa îndepărtează scopul benefic al acestuia, propunându-și drept țel efectul plăcut care unește munca.
Copilul văzându-i pe cei mai mari din jurul său, are mereu tendința de a le imita gesturile, conduitele, inclusiv de a adopta aceeși ținută vestimentară astfel împlinindu-și un vis: acela de a fi un adult. Întreaga activitate a copilului, dar și jocul sunt dominate de prezența une persoane mai mari din viața acestuia, al având mereu nevoie de modele concrete după care își poate ghida întreaga sa activitate. Jocul depinde în mod indirect de viața adultului având în vedere că un copil nu are capacitatea de a munci ca un adult, acesta are tendința de a-i imita activitățile cum ar fi: punerea în pământ a răsadurilor, cusutul unei haine deteriorate, etc. Cei mici ajung să se joace astfel: „De-a mama”, „De-a învățătoarea”, „De-a grădinarul”, jocuri specifice etapei preșcolare. De la vârsta de 6-7 ani, copilul își dă seama de diferențele majore existente între el și adult și încearcă să se depărteze de acesta considerând că nu este la fel de bine pregătit și că nu poate face față anumitor încercări la care un adult face față cu succes.
I.1.1.b. Caracteristicile jocului în viața copilului
De asemenea, copiii văd un exemplu în cei care au o vârstă mai mare decât el, își exprimă dorința de a se juca cu aceștia mai mult decât în cazul celor mai mici deoarece în persoanele mai mari găsesc mai multă sguranță, protecție și experiență- trăsături afective ce un copil le observă mai mult în persoana tatălui. Dacă vom încerca să îi convingem pe copii să se joace cu cei mai mici decât dânșii, nu vom avea succes deoarece copiii nu vor fi de acord să fie tratați ca cei mici, ci ca cei mari considerând că ei au depășit acel nivel de vârstă și nu mai poate executa acele activități specifice unei etape pe care aceștia au depășit-o.
Între 1 și 3 ani, jocul se manifestă la copii prin manipularea obiectelor, observă unele asemănări și deosebiri între acestea, încearcă să le atribuie alte semnificații, uneori pentru a intra în contact cu aceste obiecte va răsturna diferite rafturi, coșuri spre nemulțumirea adulților deoarece acesta creează multă dezordine (apud Niculescu, 2007, p. 36).
Pentru un copil de 3 ani jocul este încă legat de obiecte și cuprinde elemente numeroase de manualitate activă. Interesul mare al copilului față de adulți, conduitele și forțele acestuia creează jocului o nouă consistență. Copilul începe să decupeze din conduitele umane, din jur momente, situații și să le reproducă. Astfel el va deveni pe rând doctor, învățător, telefonist, etc. (apud Șchiopu, Verza, 1997, p. 144).
Pentru copilul de 4 ani, jocul capătă un nou sens: el își manifestă dorința de a se juca împreună cu alți copii mai mari decât acesta deoarece aceștia își vor impune propriile reguli, dar îi și va coordona acțiunile. Dacă se va juca însă cu un copil mai mic decât dânsul, el va deveni un lider care va fi respectat deoarece el va comanda și organiza jocul.
Spre vârsta de 5 ani, jocul se va realiza fie în compania altui copil de vârsta lui/ mai mare/ a unei persoane în vârstă, fie copilul va apela la diferite jucării pentru a se juca, jucăria reprezentând un stimulent al jocului în această etapă (apud Șchiopu, Verza, 1997, p. 145).
La vârsta specifică școlii primare (6- 10 ani) apar jocurile de întrecere cunoscute ca fiind înfloritoare la această vârstă. În general, în acestă perioadă când unul dintre copii inițiază un joc, automat acesta va fi preluat de ceilalți copii astfel luând naștere un grup de joc alcătuit din jucători care evoluează împreună; copiii au tendința de a imita acțiunile altor copii, care țin de joc (copiii încearcă să imite un tren sau o găină) astfel creându-se un spirit competitiv între aceștia, dorind ca fiecare să-l depășească pe celălalt în ceea ce privește modalitatea de interpretare a unor sunete, gesturi, etc. „Competiția pregătește deci intrarea copilului mic în jocul copiilor mai mari” (Chateau, 1967, p. 70). De obicei cei mici au rolul într-un joc de a completa numărul de jucători neoferindu-li-se roluri greu de interpretat sau care pot implica o mai mare responsabilitate și sarcini mai greu de realizat. Astfel, putem crede că grupul copiilor mai mari nu poate fi omogen deoarece acesta se mărește în anumite împrejurări cu copiii de vârstă mai mică. Un grup are, de regulă, un conducător/ lider care îi ghidează pe cei mai mici sau pe cei de aceeași vârstă cu ei în toate etapele realizării unui joc. De asemenea el posedă anumite calități printre care putem enumera: diplomația, inițiativa, simț dezvoltat în ceea ce privește ordinea și organizarea, are caracter dominator, îi place să comande, este posesorul unei personalități puternice, etc.
Prin supunerea la o anumită regulă, copilul caută afirmarea eului. Există anumite manifestări particulare în ceea ce privește nevoia de ordine, printre care putem enumera: înclinația pentru ritmuri și repetări, aritmetismul (simpatia unui copil de a se juca cu numerele), geometrismul (des întâlnit în grădinițe când copiii se joacă cu cuburile, sunt interesați și încântați de forma sa geometrică). Acestea se nasc din nevoia copilului pentru simetrie, simplitate și armonie. „Ordinea înlesnește deci acțiunea prin care eul se exprimă și se afirmă” (Chateau, 1967, p. 88). Cea mai importantă consecință în ceea ce privește înclinația pentru ordine este reprezentată de înclinația pentru regulă: „Regula este ordinea pusă în actele noastre”. (Chateau, 1967, p. 89) În ceea ce privește ordinea putem distinge două noțiuni: ordinea obiectivă (ordinea numerelor) și ordinea subiectivă (pusă în actele și gândurile unui copil cu scopul de a facilita jocul). O regulă pornește de la un caz real (imitarea fetițelor în cadrul jocurilor „De-a mama”).
„Vârsta preșcolară este aceea care duce jocul pe culmile sale cele mai înalte. Jocul este acum modul de a acționa al copilului, este forma specifică și dominantă de activitate, este contextul ce dă substanță vieții preșcolarului, este cadrul ce face posibil progresul, evoluția sa în plan psihologic”. (Niculescu, 2007, p. 38)
I.1.1.c. Clasificarea jocurilor
O clasificare care face trimitere la tipurile de jocuri întâlnite în etapa preșcolară sunt :
jocuri de rol;
jocuri cu subiect și roluri alese din viața cotidiană;
jocuri cu subiecte și roluri din basme și povestiri- jocuri dramatizare;
jocuri de construcție;
jocuri de mișcare;
jocuri hazlii;
jocuri didactice. (apud Niculescu)
Jocul de rol „constă în <<provocarea unei discuții plecând de la un jic dramatic pe o problamă cu incidență asupra unui subiect ales>>, respectiv în plasarea subiecților în ipostaze comunicaționalae, acționale, operaționale diferite de la o activitate la alta, în vederea dezvoltării capacității de a empatiza, de a (re)acționa într-o anumită situație etc.” (apud Hobjilă, f.a., p. 31, Tudoran- Sabău-Antal, 2004, p. 23)
„Jocuri cu subiect și roluri alese din viața cotidiană, jocuri aparținătoare celor de creație dar care, la începutul perioadei sunt, mai degrabă, jocuri de imitație.
Jocuri cu subiecte și roluri din basme și povestiri- jocuri dramatizare- jocuri de creație, creația fiind mai evidentă în jocul propriu-zis decât în dramatizare, unde subiectul este propus de adult, costumația este dată, copilul prelucrând rolul doar între niște limite destul de restrânse.
Jocurile de construcție fac trecerea de la manipularea materialului de construcției cu eventualele încercări și reușite de suprapuneri, specifice la 3 ani, la realizarea unor construcții sofisticate din cuburi, combino și lego.
Jocul de mișcare este strâs legat de specificul vârstei, o vârstă a dinamismului, a mișcării. El se va păstra până la vârsta adultă, îmbrăcând alte forme dar păstrându-și motiderea dezvoltării capacității de a empatiza, de a (re)acționa într-o anumită situație etc.” (apud Hobjilă, f.a., p. 31, Tudoran- Sabău-Antal, 2004, p. 23)
„Jocuri cu subiect și roluri alese din viața cotidiană, jocuri aparținătoare celor de creație dar care, la începutul perioadei sunt, mai degrabă, jocuri de imitație.
Jocuri cu subiecte și roluri din basme și povestiri- jocuri dramatizare- jocuri de creație, creația fiind mai evidentă în jocul propriu-zis decât în dramatizare, unde subiectul este propus de adult, costumația este dată, copilul prelucrând rolul doar între niște limite destul de restrânse.
Jocurile de construcție fac trecerea de la manipularea materialului de construcției cu eventualele încercări și reușite de suprapuneri, specifice la 3 ani, la realizarea unor construcții sofisticate din cuburi, combino și lego.
Jocul de mișcare este strâs legat de specificul vârstei, o vârstă a dinamismului, a mișcării. El se va păstra până la vârsta adultă, îmbrăcând alte forme dar păstrându-și motivația interioară.
Jocurile hazlii foarte apropiate uneori de cele de mișcare nu se confundă cu acestea, întrucât există astfel de jocuri în care mișcarea lipsește cu desăvârșire. Ele se aseamănă și cu jocurile didactice, prin faptul că, de obicei pun în fața celor mici o problemă de rezolvat.” (Niculescu, f.a., pp. 40-41)
Jocul apare în viața unui copil ca o modalitate prin care acesta poate participa la anumite activități prin care are loc o trecere a acțiunilor mintale la acțiuni mintale sprijinite pe limbaj. O importanță deosebită a jocului în dezvoltarea intelectuală a unui copil a acordat-o J. Bruner susținând că prin combinațiile materialelor, diversificarea lor și adaptarea acestora conform cu caracteristicile prin care se desfășoară jocul se poate utiliza materialul respectiv în soluționarea unor probleme. Însă, această activitate nu a fost denumită de Bruner ca fiind un joc, ci o investigație deoarece copiii intrau în posesia materialului fără a-l implica pe acesta în anumite probleme cu conținut diferit. „Chiar dacă adultul și-a păstrat o atitudine deschisă și dorința de a fi cu copilul său cât mai mult, el consideră jocul ca fiind o << joacă >>, o pierdere de timp pe care nu și-o poate permite în tensiunea unei vieți cu foarte multe probleme de rezolvat”. (Dumitrana, 2000, p. 99)
Când unui copil i se oferă o jucărie pentru a se juca, datoria adultului este să-l învețe pe acesta și cum să se joace, cum să procedeze pentru a nu deterioara sau murdări jucăria, etc. De asemenea unele jocuri abordate de adulți/ părinți trebuie să-i ajute pe copii să dobândească anumite desprinderi cum ar fi număratul, comunicarea, să deseneze, etc.
La vârsta preșcolară unul din comportamentele ce prezintă un progres spectaculos este reprezentat de joc. Copilul învăță să se obișnuiască cu prezența altor copii fie de vârstă cu el sau mai mari cu care își desfășoară activitățile de joc. Când un copil se joacă cu cei de aceeași vârstă cu el apare o situație conflictuală fie că fiecare din ei ar dori să interpreteze același personaj sau să se joace cu aceeași jucărie. „Copilul de vârstă preșcolară se joacă cu alți copii atâta timp cât aceștia se supun dorințelor lui; însă copilul se bucură și mai tare în momentul când întâlnește și alți copii cu care va încerca să se împrietenească și să-și schimbe comportamentul, va încerca să renunțe la unele dorințe pentru ca el să poată deveni prietenul tuturor. Pe la vârsta de 5 ani copilul începe să desfășoare jocurile de rol care îl va ajuta pe acesta să poată socializa cu cei de vârsta lui” (apud Elkonin, 1980, p. 304). Interpretarea unor roluri îl vor ajuta pe acesta să achiziționeze și să adopte anumite comportamente pe care le vor utiliza în mod frecvent de-a lungul vieții sale. Imitarea unor gesturi îl fac pe copil să se pregătească pentru o viitoare profesie.
Când se produce trecerea de la jocul obiectual la jocul de rol există un paradox și anume că în momentul în care aceasta se petrece la nivelul ambienței obiectuale a elevilor nu are loc nici o schimbare ce poate fi considerată a fi esențială. „La hotarul trecerii de la jocul obiectiv la cel cu roluri copilul nu cunoaște încă nici funcțiile sociale ale adulților, nici rolurile sociale ale acestora, nici sensul social al activității lor” (Elkonin, 1980, p. 306).
Copilul acționează conform dorinței lui, dar se transpune în situația adultului astfel realizându-se o orientare în plan emoțional ceea ce va determina la o acțiune din partea copilului cu privire la acțiunea pe care o realizează adulții. Putem considera că în acest caz intelectual precedă existența emoțional- acțională. Chiar dacă un copil încearcă să se atașeze emoțional de rolul unui adult, cel dintâi se va simți totuși ceea ce este: un copil. Copilul se va privi, se va analiza prin rolul pe care și l-a asumat, cel de adult, se va compara cu acesta din punct de vedere emoțional, însă va realiza că nu este deocamdată adult. Ceea ce îl va face pe copil să conștientizeze că încă este copil este jocul care îl determină pe acesta să își stabilească un nou scop: să ajungă adult și să realizeze acțiunile la care participă.
Spre sfârșitul vârstei preșcolare apar noi motive în viziunea copilului în ceea ce privește maturizarea acestuia: se lasă îndemnat de dorința de a merge la școală în vederea participării sale la o activitate serioasă cu însemnătate socială. Jocul pentru copil reprezintă doar o acțiune prin care acesta își satisface anumite trebuințe. Prin joc apare și o formă de motivație de ordin psihologic ce conduce la o trecere de la motive manifestate sub forma unor dorințe de natură afectivă la motive de natură conștientă. Putem spune că și alte tipuri de activități pot conduce la formarea de noi trebuințe, însă o încărcătură emoțională ce provine din relația copilului cu adulții, o detașare vizibilă între funcțiile sociale și sensul activității umane îi este specifică doar jocului în ceea ce privește dezvoltarea copilului.
I.1.1.d. Jocul didactic
Un rol important în dezvoltarea copilului îl are și jocul didactic, acesta având atribuția de a-i dezvolta vorbirea, „deoarece forma de joc antrenează intens copilul în stimularea și exersarea vorbirii, în direcția propusă în cadrul fiecărui joc, fără ca preșcolarul să conștientizeze acest efort” ( Vasilescu, Dima, 1979, p.57). Jocurile didactice sunt eficiente în cazul dezvoltării vorbirii doar atunci când cadrul didactic știe să selecteze raportându-se la situațiile concrete prezente în grupa/ clasa de copii.
„Jocul didactic este o metodă activ-participativă ce valorifică, sub forma ludicului (concretizată într-o anumită structură, guvernată de anumite reguli, corespunzătoare anumitor finalități), capacitatea elevilor de a se implica în propria instruire/formare, în procesul de descoperire de noi cunoștințe, dar și de (re)actualizare, fixare, (re)sistematizare, evaluare a celor asimilate anterior” (Hobjilă, f.a., p. 25).
I.1.2. Copilul și învățarea
Ca și jocul, învățarea reprezintă pentru copilul de vârstă preșcolară modalitatea prin care acesta poate interacționa cu ceilalți copii, prin care poate achiziționa diferite priceperi și desprinderi ce îi vor fi de folos pe parcursul întregului său proces educativ.
I.1.2.a. Definiții ale învățării
Pentru unii autori cum ar fi A. Clausse și R. Gagne, învățarea a fost definită astfel: „ Învățarea este o modificare în comportament, realizată prin soluționarea unei probleme care pune individul în relație cu mediul” după A. Clausse, în timp ce R. Gagne a definit învățarea ca fiind „acea modificare a dispoziției sau a capacității umane care poate fi menținută și care nu poate fi atribuită procesului de creștere” (apud Sălăvăstru, 2004, p. 14). Psihologii educației ne oferă o altă definiție, una adoptată într-un sens mai restrâns. Aceștia definesc învățarea ca fiind „ o activitate sistematică, dirijată, desfășurată într-un cadru organizat (instituții specializate de instruire și educație), orientată în direcția asimilării de cunoștințe și a formării structurilor psihice și de personalitate” (Sălăvăstru, 2004, p. 14).
În activitatea de învățare școlară, copilul trece printr-o serie de faze: mai întâi el percepe/ receptează materialul ce îl va determina să fie atent, apoi copilul va înregistra, percepe datele și forma verbală prin care se vor transmite informațiile lecției, în urma acestora se vor desprinde relațiile și notele relevante, urmând ca acestea să fie fixate în memorie, iar în final aceste informații să fie utilizate (apud Ionescu, Bocoș, 2009, p. 78).
I.1.2.b. Tipuri de învățare
Aplicând anumite criterii de conținut putem identifica următoarele tipuri de învățare, conform clasificării lui M. Golu:
învățarea prin obișnuire (habituarea);
învățarea prin condiționare de tip clasic (pavlovian);
învățarea prin condiționare instrumentală (skinnerian);
învățarea perceptivă;
învățarea motorie;
învățarea verbală.
„Învățarea prin obișnuire (habituarea) se manifestă fie în cadrul adaptării senzoriale, fie în plan psihoafectiv, ca atenuare sau estompare treptată a efectului inițial al unui stimul, ca urmare a prelungirii în timp a acțiunii lui sau a creșterii frecvenței lui în câmpul nostru perceptiv.
Învățarea prin condiționare de tip clasic (pavlovian) se realizează fie în planul primului sistem de semnalizare (legătură temporară între stimuli fizici), fie în planul celui de-al doilea sistem desemnalizare (legătură între stimuli fizici concreți și denumirile lor verbale, așa cum se întâmplă în formarea conceptelor sau în învățarea discriminatorie a formelor, sau legătură între doi stimuli verbali în baza căreia se stabilesc raporturi semantice între cuvinte).
Învățarea prin condiționare instrumentală (skinnerian) constă în stabilirea unei legături adaptative între secvențele comportamentale și elementele situației externe potrivit distribuției întăririlor (recompensă sau pedeapsă).
Învățarea perceptivă importantă atât sub aspect cognitiv, ea fiind implicată în însușirea sistemelor de semne, simboluri și forme care se utilizează în diferitele științe, cât și comportamental, prinidentificarea și interpretarea stimulilor și codurilor figurale prin prisma stărilor de necesitate și asarcinilor de reglare aflate în fața subiectului.
Învățarea motorie care se concretizează în articularea mișcărilor simple, singulare, în sisteme funcționale unitare integrate, fie cu valoare instrumentală, subordonate rezolvării unor sarcini de muncă, fie cu valoare finalistă în sine, cum este cazul sistemelor motorii din activitatea sportivă și din balet.
Învățarea verbală care, pe de o parte, înlesnește formarea și îmbogătirea în timp a vocabularului intern, iar pe de altă parte, asigură dezvăluirea și fixarea legăturilor semantice și sintactice între cuvinte” (Sălăvăstru, 2004, p. 15)
O altă clasificare abordată de data aceasta de Gagne cu privire la tipurile de învățare prezintă următoarele concepte:
învățarea de semnale;
învățarea stimul- răspuns;
înlănțuirea;
învățarea de asociații verbale;
învățarea prin discriminare;
învățarea noțiunilor;
învățarea regulilor;
rezolvarea de probleme.
„Învățarea de semnale prin care se are în vedere clasicul reflex condiționat al lui Pavlov. O caracteristică importantă este aceea că individul învață să dea un răspuns general, difuz, la un semnal.
Învățarea stimul-răspuns ce corespunde condiționării operante a lui Skinner. Ea se diferențiază de forma precedentă prin faptul că subiectul este capabil de a discerne și de a da un răspuns specific la un stimul determinat.
Înlănțuirea este, de asemenea, o formă simplă de învățare. Ea se mai numește și „învățarea de secvențe" și presupune învățarea unei serii de legături S-R înlănțuite într-o ordine determinată.
Învățarea de asociații verbale presupune tot serii de legături S-R, dar acestea sunt de natură verbală. Formarea lanțurilor verbale poate fi considerată un caz particular de înlănțuire. Lanțurile verbale se formează cu prilejul învățării cuvintelor unei limbi și al îmbinării lor în propoziții. În această formă de învățare, memoria joacă un rol important.
Învățarea prin discriminare în care subiectul învață să răspundă diferențiat acelor caracteristici ale obiectelor care servesc la distingerea acestora: forme, mărimi, culori. Însușirea discriminărilor este o activitate de mare importanță în procesul de instruire școlară
Învățarea noțiunilor se referă la faptul că subiectul poate să clasifice obiectele pe baza unor proprietăți comune.
Învățarea regulilor se bazează pe învățarea noțiunilor, în termenii cei mai simpli, o regulă reprezentând un lanț de două sau mai multe concepte.
Rezolvarea de probleme este un tip de învățare ce necesită eforturi interioare numite în mod obișnuit gândire. Ea poate fi privită ca un proces prin care regulile învățate anterior sunt combinate cu scopul găsirii unei soluții într-o situație problematică” (apud Sălăvăstru, 2004, pp. 16-17)
Tipurile de învățare întâlnite cel mai frecvent în viața școlară sunt: învățarea prin receptare și învățarea prin descoperire.
Învățarea prin receptare „este cunoscută și sub denumirea de învățare verbală, de învățare a conceptelor (noțiunilor), de învățare a sensului sau de învățare conștientă” (Nicola, 2003, p. 169), acest tip de învățare fiind studiat amănunțit de D. Ausubel. Conform tezei sale, elevii învață mai întâi prin receptare, apoi prin descoperire. De obicei copiilor li se transmit anumite concepții, idei care reprezintă conținutul de informații ce urmează a fi învățat, acestea sunt receptate și într-o mai mică măsură sunt descoperite de copii. D. Ausubel interesându-se de latura didactică a învățării prin receptare adoptă o strategie de predare care conține patru componente: denumirea unui concept, definiția acestuia, delimitarea atributelor relevante și irelevante, apel la exemple și la nonexemple.
Cel mai des utilizat model în învățarea verbală este modelul predării expozitive, evoluția în învățare obținându-se pe cale deductivă, de la general la particular. Acest model include patru parametri: sporirea interacțiunii dintre profesor și elevi, utilizând schmbul de mesaje; în explicația sa profesorul să recurgă la cât mai multe exemple; utilizare preponderentă a căii deductive, conceptele dominante vor fi predate la început, pentru ca cele definitorii să se derive din ele; predarea se realizează respectând fiecare pas parcurs independent.
„Învățarea prin descoperire, se referă la o situație în care materialul de învățat nu este prezentat într-o formă finală, el urmează să fie descoperit, ca urmare a unei activități mintale, și apoi inclus în structura cognitivă a celui învățat” (Nicola, 2003, p. 171), acest tip de învățare avându-l ca adept pe J. S. Bruner. Acest tip de învățare îl pune pe elev în situația de reorganizare a datelor pe care le deține cu scopul de a dobândi o nouă informație. Astfel, învățarea prin descoperire presupune formarea de noi concepte, enunțarea generalizărilor, rezolvarea problemelor, etc. Conform opiniei lui Bruner, demersul didactic al acestui tip de învățare este predominant inductiv. Învățarea prin descoperire este utilizată în rezolvarea problemelor matematice, iar din punct de vedere teoretic, aceasta desemnează un generator al motivației și conduce la creștere a stimei de sine a elevului.
Alte două tipuri de învățare specifice învățământului școșar sunt: învățarea logică și învățarea mecanică. Învățarea logică este modalitatea în care achiziția finală dobândită în urma procesului de învățare poate fi inclusă în componenta cognitivă a elevului, poate fi pusă în corelație cu ceea ce știe să facă elevul înainte de învățare, oferindu-i achiziției un sens. „Învățarea logică/ conștientă presupune îndepliirea următoarelor 3 condiții:
Materialul în sine trebuie să fie raportabil, în mod nearbitrar și substanțial, la o structură cognitivă ipotetică.
Cel ce învață trebuie să posede unele idei relevante la care să raporteze materialul.
Cel ce învață trebuie să aibă intenția de a raporta noile idei la structura saa cognitivă într-un mod nearbitrar și substanțial” (Ausubel, Robinson, 1981, p. 79).
Învățarea mecanică este o modalitate în care achiziția finală se obține în urma unei memorări nevizându-se cunoștințe dobândite anterior.
În perioada preșcolară și a micii școlarități învățarea se produce pe baza unor comportamente observate la adulți și apoi însușite de copii urmând ca prin analiza atentă a acestora, comportamentele pot deveni o obișnuință pentru copii, dar și învățare deoarece copilul își va însuși, fixa anumite elemente definitorii și particulare pentru un anumit obiectiv, comparativ cu altul, pentru un anumit simbol, culoare, etc. De asemenea în cadrul micii școlarități copiii au tendința de a imita comportamentul învățătoarei, când o observă pe aceasta că scrie în aer o literă, încearcă și ei să facă același lucru, încearcă să reproducă anumite cuvinte pe care le aud la aceasta deoarece le consideră a avea o sonoritate mai bună sau sunt mai frumoase, etc.
Învățarea se poate produce ținând cont și de personalitatea, dar și de problemele psiho-comportamentale, afective sau fizice pe care le poate avea un copil. Nu este un element de noutate faptul că nu toți copiii pot învăța la fel de bine ca alții: unii învață mai repede, alții mai greu, unii pot învăța doar în liniște, iar pe alții nu îi deranjează zgomotul în învățare, etc. Pentru ca procesul învățării să nu fie perturbat de alți factori externi, copilului îi sunt necesare îndeplinirea anumitor condiții ce îi pot facilita învățarea printre care putem enumera: un climat familial potrivit, amenajarea unei camere în scopul îndeplinirii unor sarcini, relația părinte- copil, modul în care părinții sunt sau nu interesați de educația copilului, relația cadru didactic- părinți, etc.
Când copiii învață să scrie sau să deseneze aceștia se bazează pe un suport reprezenat fie de părinți, bunici, educatori, care îi indică un model, fapt ce îl va determina pe copil să-l ia în considerare, să-l imite, un tip de învățare ce se bazează pe reproducerea experienței unor generații anterioare. Acest tip de învățare poate fi realizată în două modalități: „transmitere de către educator și prin participarea celui educat” (Stoica, 1982, p. 74). În primul caz, obiectul educației- elevul dobândește experiență cu ajutorl altora (părinți, profesori), aceștia având rolul unor executanți docili, în timp ce în al doilea caz, elevul participă la propria lui pregătire înmagazinând experiență doar prin silința proprie.
În demersul procesului de învățare întâlnim o serie de condiții care pot fi cunoascute de preșcolari, respectiv școlari în vederea facilitării acestui proces. Una din condiții este existența unui scop pe care copilul ar trebui să-l cunoască prin intermediul căruia i s-ar explica pentru ce se învață, acesta este urma de existența unei motivații prin care i se explică elevului de ce se învață aducându-i-se argumente, existența unei capacități dobândite anterior ce va conduce la achiziționarea unor alte capacități, acestea fiind urmate de o altă condiție esențială în învățare și anume starea de sănătate acelui care învață. Acestor condițiili se mai pot adăuga și altele de natură externă printre care enumerăm: mijloacele de instruire la care s-a apelat, igiena locului de muncă precum și ambianța camerei de lucru, condiții ce pot fi create ca efect a unei măiestrii didactice de care dă dovadă profesorul.
I.2. Implicarea părinților în procesul învățării
O influență aparte în educația unui copil o are familia care îi determină aspectele personalității copilului în devenire. Atitudinea pe care o au părinții față de școală și față de cadrele didactice le influențează și atitudinea copilului într-un mod puternic. Aceasta este realizată prin intermediul pretențiilor, așteptărilor și cerințelor formulate de către părinți cu privire la eforturile de învățare și rezultatele școlare dobândite de copii.
Nivelul aspirațiilor și așteptărilor părinților din partea copilului poate varia de la o familie la alta, ele putând fi prezentate ca două extreme: foarte ridicate și foarte scăzute. Putem observa că în ultima perioadă tot mai mulți părinți manifestă un mare interes față de unitățile școlare și față de procesul instructiv- educativ urmat de copiii lor. Acest faptpoate intensifica de multe oriși așa- numitele „ presiuni” ce sunt făcute de părinți asupra copiilor cu finalitatea obținerii unor rezultate școlare bune și prin continuarea de studii vor conduce la obținerea unei calificări de ordin superior.
Intensitatea presiunii poate varia de multe ori raportându-ne la diferiți factori dintre care îi putem enumera pe cei mai importanți, poziția socio-culturală a familiei și gardul de pregătire școlară a părinților. Majoritatea părinților ce au pregătire superioară, dar și cei cu pregătire medie fac presiuni asupra copiilor cu scopul de a-i determina pe aceștia să obțină rezultate bune sau foarte bune cu precizarea că aceasta îi va ajuta să dobândească o carieră de nivel înalt. Acest lucru poate fi considerat un fapt pozitiv deoarece a fi un bun cetățean sau a ajunge un bun profesionist este esențială o mai multă pregătire în domeniul educativ decât era în trecut.
Însă, atât scopurile cât și nivelele de instruire ce li se impun copiilor sunt uneori prea ridicate. Acest lucru se întâmplă atât în familiile ale căror părinți au o pregătire superioară, cât și în cele ale căror părinți au o pregătire medie: primii nu pot concepe că pregătirea copiilor nu se poate ridica la nivelul pregătirii lor, iar cei din urmă consideră că prin insistențe puternice față de copii, îi va determina să dobândească o pregătire superioară. În aceste cazuri, părinții își văd proprii copii ca fiind o prelungire în timp a lor înșiși, unii dorind să poată realiza prin intermediul copilului ceea ce nu au putut realiza dânșii, din diferite motive. Astfel, pregătirea școlară a propriilor copii devine „ preocuparea” principală chiar din primele zile de școală sau din anii etapei preșcolare pretinzându-le acestora să obțină rezultate școlare bune și foarte bune deoarece sunt convinși că doar valoarea ridicată a notei poate reflecta nivelul dezvoltării intelectuale al copiilor. Un lucru grav este acela că părinții nu se gândesc dacă propriul copil poate atinge un anumit nivel de performanță, dar nici nu îi sugerează prin ce mijloace ar putea ajunge să-l dobândească. Deseori copiii care obțin calificativul impus sunt lăudați, chiar recompensați, iar cei care nu obțin rezultatele așteptate sunt blamați și descurajați. De asemenea copiii nu pot obține constant rezultate școlare maxime chiar și în cazul unor elevi străluciți, de aceea pretențiile părinților nu pot fi satisfăcute, fapt ce va conduce la o nemulțumire din partea părinților și o stare de vinovăție din partea copilului.
Starea de vinovăție a copilului poate conduce și la centrarea atenției copilului asupra notelor mai mult decât la disciplina de învățământ și îl poate determina pe acesta să apeleze la mijloace necinstite în vederea obținerii unei note bune sau foarte bune ce va avea ca finalitate bucuria și lauda din partea părinților.
Astfel, părinții exercită anumite presiuni asupra copilului, lucru ce va conduce la creșterea interesului și mulțumirii copilului că a avut parte de „o glorie școlară de suprafață”, lucru consemnat în carnetul de elev cu un rezultat foarte bun. Fiindcă aceste rezultate satisfac ambițiile și orgoliile părinților, aceștia apelează la copii prin diverse metode cum ar fi: umilințele, lingușirile, cadourile etc. „Aceasta este un joc periculos, deoarece ignoranța mascată astfel poate fi lesne dezvăluită de proxima probă școlară serioasă, cinstită și nepărtinitoare” (Boroș, 1992, p. 110). Un exemplu pertinent poate fi considerat cu prilejul unor examene de admitere în cazul elevilor de la care se așteaptă rezultate bune și foarte bune.
Dacă aspirațiile nerealist de ridicate se consideră a fi dăunătoare, la capătul opus se află aspirațiile inadmisibil de scăzute uneori mai păgubitoare ca primele. Un exemplu poate fi considerat părinții care sunt extrem de modești în ceea ce privește perspectiva de viitor a copilului, aspirațiile pe care le au aceștia nu depășesc nivelul de instruire obligatoriu. Această limitare în ceea ce privește instruirea școlară conduce uneori la abandonul școlar, fapt determinat de unele cazuri sociale cum ar fi familiile cu venituri foarte mici, dar care sunt numeroase (mulți membri), lucru ce va conduce la necesitatea prestării copilului a unei munci finalizate prin plată. Un alt factor ce conduce la susținerea acestei perspective o reprezintă sfatul dat copiilor de către părinții care susțin că pentru a te putea „ realiza” în viață, „ nu e nevoie să știi prea multă carte”. Acești părinți consideră că a ști să scrii și să citești este suficient și îi îndeamnă pe copii să le urmeze exemplul argumentându-le că ei chiar dacă nu au studii superioare câștigă mult mai mulți bani decât cei cu studii superioare. Însă, reducerea avantajelor instruirii școlare la câștig este o perspectivă înșelătoare și are un efect dăunător pentru copii. De asemenea, avantajele unei instruri pot fi observate, iar modalitatea de percepere pe sine și pe alții, nivelul de înțelegere și interpretare a evenimentelor ce se petrec în decursul vieții face diferența între o persoană cu mai multă instruire școlară și una cu un nivel scăzut/ redus de instruire.
Există și părinți care fac diferențe între copii: primului copil îi oferă totul (cheltuiesc toată avuția pentru a-i asigura copilului un climat necesar ce îl va conduce spre o carieră importantă cum ar fi meseria de doctor), iar pe ceilalți copii îi pot neglija (le asigură absolvirea gimnaziului sau a liceului). Această modalitate poate fi acceptată doar în cazul în care primul copil are un nivel ridicat de intelect, în timp ce ceilalți copii pot prezenta diferite deficiențe și nu pot ajunge la performanțele obținute de fratele/ sora mai mare. Un alt aspect important îl poate reprezenta însuși relația copil-părinte care poate fi una rece ce nu îi conferă copilului o stare de siguranță și înțelegere, iar părinții îl poate vedea pe copil ca nefiind drăgălaș sau cuceritor, sentiment resimțit de copil ce îl poate împiedica să aibă performanțe școlare. Un aspect important poate consta și climatul familial de care beneficiază sau nu un copil: un copil poate avea acasă o stare materială foarte bună, însă prin intermediul unor factori externi are un nivel slab de performanță școlară în timp ce altul cu o stare materială precară este ambiționat să-și depășească nivelul de trai prin obținerea unor rezultate școlare foarte bune. În procesul educativ, pe lângă relația copil-părinte o însemnătate deosebită o are și relația existentă între cadrul didactic și elev. „ Relația profesorului cu elevii reprezintă o construcție reciprocă, dinamică, ce se repliază permanent în funție de circumstanțe și scopuri educative. Ea este rezultatul unei <<opere>> comune ce se definitivează în timp, prin implicarea ambelor părți.”(Cucoș, 2006, p. 331)
Climatul familial are un rol important în viața copilului mai ales atunci când acesta văzând pregătirea părinților și nivelul intelectual al acestora conduc la un respect al copilului față de asemenea valori, aceștia visând de mici să-și însușească nivelul intelectual pe care îl au proprii părinți. Aspirațiile copiilor ajung să fie influențate puternic de contextul familial, acestea nemaifiind impuse de părinți, ci mai degrabă sugerate. Asftel, copiii întrebați dacă părinții lor insistă ca aceștia să aibă performanțe școlare foarte bune vor răspunde negativ, iar în cazul unor rezultate școlare slabe cu toate că părinții sunt nemulțumiți de aceștia nu le reproșează nimic.
Există și părinți care din dorința ca proprii copii să aibă performanțe foarte bune la învățătură le sugerează metode eficiente de învățare care pot fi uneori mai simple de abordat de copii. Acest lucru se întâmplă în mod frecvent în faza inițială a școlarizării cu precădere în clasa I, etapă considerată de părinți a fi decisivă pentru destinul copilului ca elev. Însă sugestiile făcute în ceea ce privește metodele de învățare nu trebuie confundate cu rezolvarea parțială sau integrală a temelor de către părinți în vederea obținerii notelor impuse copilului. „Urmărirea sistematică a activității de învățare a copilului, cu precădere în faza inițială a școlarității, și supravegherea îndeaproape a progreselor și regreselor școlare ale acestuia face posibilă descoperirea timpurie de către acești părinți a posibilităților și limitelor sale” ( Boroș, 1992, p.114).
Pentru fixarea unor aspirații realiste este necesară cunoașterea disponibilităților și capacităților fiecărui copil, dar nu numai aspirațiile părinților sugerate și preluate de copii, ci și strictețea și rigiditatea acestora au o mare importanță în procesul educativ al copiilor. Condițiile aspirațiilor realiste conduc la o conduită școlară mai puțin tensionată. Conduita școlară este reflectată însăși de succesele și insuccesele elevului.
I.3. Copilul în etapa pregătitoare intrării la școală
Sistemul de invățământ considerat a fi un produs al dezvoltării sociale a luat mereu în calcul cerințele, dar și posibilitățile ce sunt oferite de societate, considerându-se, la rândul său, un factor în dezvoltarea socială. Ținând cont de cerințele dezvoltării sociale, sistemele de învățământ sunt într-o continuă modificare, aspirându-se la o moderizare în ceea ce privește metodele de predare, conținutul, modalitățile de organizare, dar și modalitățile de colaborare dintre cele trei instituții educative din viața copilului: familia, grădinița și școala.
„Depășind poate pentru prima dată spațiul restrâns, familiar, al casei, copilul învăță că există o lume interesantă dincolo de acesta, dorește să se implice în cunoașterea și transformarea ei, se descoperă pe sine ca o persoană care are abilitatea de a face să se întâmple anumite lucruri, câștigă autonomie în cunoaștere și inițiativă”(Glava, 2002, p. 9).
Pregătirea copiilor de vârstă preșcolară pentru școală este considerată a fi o problemă de mare actualitate având în vedere condițiile de intensificare și accelerare a procesului de învățământ. Grădinița este considerată a fi instituția care poate realiza sprijinul activității viitoare cu ajutorul a două modalități specifice: jocul și învățarea. Pregătirea copilului pentru școală devine una din sarcinile grădiniței. Prin particularitățile sale, grădinița prezintă un caracter specific ce răspunde cerințelor preșcolarilor de vârstă cuprinsă între 3 și 6 ani, dar și elemente structurale comune activității altor instituții de învățământ (apud Păun, Iucu, 2002, p. 180).
Legătura dintre cele două instituții amintite mai sus (grădinița și școala) prezintă un sens dublu, aceasta având ca scop dezvoltarea continuă a copilului precum și continuarea procesului educativ.
Pregătirea copiilor pentru intrarea la școală reprezintă un întreg proces de formare, de antrenare continuă și cultivarea unor abilități, deprinderi, modalități de acționare și atitudini, dispoziții ale acestora de natură afectiv- motivațională ce îl determină pe copil să fie apt pentru solicitările venite din partea unor situații școlare. Pentru ca aceștia să poată atinge un grad de dezvoltare și adaptare solicitat în cadrul unei activități școlare este necesar ca grădinița să se integreze în sistemul școlar în vederea dobândirii unei legături continue între activitățile specifice grupei mari și clasei I.
Școlarizarea copiilor prin intermediul grădiniței conduce la o atenuare a dificultăților de adaptare ale preșcolarului întâlnite în momentul când acesta ia pentru prima dată contactul cu școala. Grădinița este prima instituție care îl pregătește și îl obișnuiește pe copil cu viața socială când acesta nu se mai află în centrul familiei sale, însă putem preciza că în grădiniță copilul întâlnește căldura și protecția specifică familiei deoarece aici nu se ia în vedere disciplina și un orar școlar strict.
„Pregătirea pentru școală a copilului este mai curând un proces soldat cu un produs, decât un scop în sine” (Vasilescu, Dima, 1979, p. 4). Pregătirea reprezintă efectul dezvoltării imediate a copilului căruia se asigură condițiile optime în ceea ce privește satisfacerea anumitor nevoi sau interese.
Intrarea copilului în școală reprezintă momentul crucial din viața lui, perioada de la 3 la 6-7 ani lăsând cele mai profunde urme cu privire la personalitatea copilului deoarece această perioadă este decisivă asupra receptivității, maleabilității psihice și mobilității copilului.
I.3.1. Experiențele pregătitoare
Conform DEX, termenul experiență reprezintă un „ansamblu de cunoștințe într-un domeniu de activitate achiziționate în procesul practicii îndelungate” în cazul de față domeniul de activitate fiind reprezentat de educația copilului, iar procesul practicii îndelungate fiind reprezentat de acțiunea prin care elevul ajunge să dobândească anumite achiziții prin intermediul mijloacelor didactice.
În ceea ce privește experiența pregătitoare din domeniul educației atât din perspectiva abordării grupei pregătitoare, cât și a clasei pregătitoare, de regulă părinții își înscriu copiii pe o perioadă nedeterminată la anumite cluburi speciale care poartă denumirea de „Cluburile copiilor” și care au rolul de a-i ajuta pe aceștia să se formeze în anumite domenii pe care le întâlnesc pe parcursul învățământului preșcolar și primar. Părinții consideră că aceasta este vârsta potrivită pentru copil (5-6/7 ani) să dobândească anumite cunoștințe și deprinderi în afara unităților de învățământ și apelează la aceste instituții care au personal pregătit în diferite domenii și care pot îndeplini nevoile copilului.
Aceste instituții sunt organizate din diferite cercuri conform ariei cărora îi aparține. În funcție de alegerea părinților și de necesitățile copiilor, aceștia pot fi înscriși la mai multe cercuri ce aparțin unor arii diferite la care aceștia pot obține performanțe într-un anumit timp. Copiii pot fi înscriși la cercuri care se ocupă cu studiul limbilor străine, cum ar fi: limba engleză, limba franceză, limba italiană, limba spaniolă, etc., sau la centre de pictură, de gimnastică, de teatru, pian, dans modern sau popular, etc.
Pregătirea continuă a copilul atât în în prezența persoanei ce se ocupă de cercul respectiv cât și acasă îl poate ajuta pe acesta să dobândească performanțe prin participarea la anumite concursuri ce pot avea ca finalitate pentru copil obținerea unor premii importante, medalii sau diplome.
Înscrierea copiilor la „Cluburile copiilor” facilitează dobândirea unor cunoștințe de către aceștia, dar constituie și un ajutor pentru părinții care nu se pot ocupa în permanență de educația propriului copil.
I.3.2. Grupa pregătitoare
Măsura legislativă ce a îndrumat la o lărgire a duratei învățământului preșcolar de la 3 la 4 ani a condus la discuții intense în sferele pedagogice.
Prima temă dezbătută a fost poziția acesteia în sistemul de învățământ: să fie introdusă în cadrul învățământului preșcolar purtând denumirea de grupă pregătitoare sau în cadrul învățământului primar sub numele de clasă pregătitoare. Până în anul 2012 s-a optat pentru soluția grupei pregătitoare prezente în cadrul învățământului preșcolar urmând ca din anul precizat aceasta să fie introdusă sub denumirea de clasă pregătitoare la școală. Însă, până la adoptarea acestei schimbări, grupa pregătitoare prezenta un curriculum ce era centrat pe anumite elemente prealabile pentru învățământul primar. Între cele două nivele de învățământ (preșcolar și primar) mijlocul de legătură îl face grupa pregătitoare ce conține copiii de 6-7 ani, în perspectiva sprijinului diferențiat de care vor beneficia aceștia pentru egalitatea posibilității unei reușite școlare.
Astfel, grupa pregătitoare stabilește baza prin care se depășește limita dintre grădiniță și școală. Deoarece învățământul preșcolar nu este obligatoriu la toate nivelele de vârstă (grupa mică, mare, etc.), existența grupei pregătitoare obligatorii ar putea evita decalajul ce este produs în clasa I între copiii care vin din familie și cei care au frecventat grădinița, constituindu-se astfel adaptarea copiilor la activitatea școlară ce va urma.
Când un copil intră în școală, acesta ar trebui să dețină:
„ abilitatea de a lua decizii asupra a ceea ce intenționează să facă și cum va acționa;
abilitatea de a defini și rezolva probleme;
autodisciplina, abilitatea de a identifica scopuri personale și capacitatea de a-și urmări și completa propriile sarcini;
abilitatea de a se angaja cu alți copii și adulți în grupuri de lucru, cooperare și efort comun;
abilități expresive: a vorbi, a scrie, a dramatiza și a reprezenta grafic experiențele, sentimentele și ideile;
abilitatea de a înțelege expresia altora în timpul vorbirii, scrierii, reprezentărilor artistice și grafice;
abilitatea de a realiza clasificarea, scrierea în raport cu timpul, spațiul și cantitatea; rezolvări matematice în diverse situații din viață;
deprinderi și abilități în artă, știință și mișcare fizică, în care să-și exprime personal talentul și energia;
deschiderea spre conduitele, valorile și opiniile altora;
spirit avid de cunoaștere și un simț personal al valorilor;
formarea unor interese vocaționale pe ermen lung, care să poată fi folosite în afara școlii, în viața de zi cu zi” (Păun, Iucu, 2002, p. 190).
Asigurarea acestor obiective sunt subordonate implicării preșcolarului în diferite acțiuni, relații abstracte, de reprezentare, ce sunt incluse în conținuturi variate. Acțiunea presupune atât activitatea didactică, cât și jocurile, evaluarea și influența socială dintre preșcolari.
În corespondență cu programul organizării învățământului preșcolar s-a elaborat o programă nouă pentru educația preprimară. Aceasta are în vedere asigurarea continuității în cadrul aceluiași cilcu curricular, o corespondență mai bună între activitățile specifice grădiniței și cele din primele clase primare (clasele I și a II-a). Programa conține activitățile specifice unei grădinițe destinate să conducă la stimularea unei dezvoltări intelectuale, afectiv-motivaționale și motrice a fiecărui preșcolar.
Schimbările ce au fost introduse în noul curriculum sunt:
„ o nouă structură pe două niveluri de vârstă: niveelul 3-5 ani și nivelul 5-7 ani;
adaptări specifice în raport cu tipul de grădiniță (un program normal, prelungit sau săptămânal);
un număr minim și maxim de activități pe săptămână pentru fiecare nivel de vârstă;
o nouă structurare a tipurilor de activități: activități comune, alese, opționale și extinderi;
numărul activităților alese, precum și al celor comune este fix pentru fiecare nivel, în parte, iar numărul activităților opționale sau al extinderilor este variabil în funcție de nivelul de vârstă și de decizia educatoarei” (Păun, Iucu, 2002, p.191).
Programa propune ca activitățile pentru vârsta 5-7 ani să fie îndreptate pe pregătirea copilului pentru școală. Intrarea la școală desemnează o schimbare în viața copilului, schimbare ce este resimțită și de familie. Când acesta intră în școală începe o viață nouă, focalizată pe învățarea școlară și în rolul de elev el va avea de îndeplinit anumite reguli. În această etapă, învățarea va reprezenta pentru elev o ocupație permanentă în urma căreia acesta va fi evaluat (Curriculum pentru învățământul preșcolar).
Dacă un copil la intrarea la grădiniță, în grupa mică, se simte ușor stânjenit, îi duce dorul mamei pe care o consideră singura persoană în care poate avea încredere mai ales că întâlnește persoane străine de aceeași vârstă cu el, pe măsură ce acesta crește, atingând pragul grupei pregătitoare, „copilul are nevoie de grupuri de apartenență unde să dezvolte relații constante, unde să-și desfășoare propriile-i drame și bucurii”(Farca, 2009, p. 277). Copiii nou-veniți într-o grupă vor fi priviți la început cu suspiciune până când vor demonstra că se vor putea adapta condițiilor specifice grupei și nu aută să o schimbe. Pe parcursul grădiniței, copiii învață să relaționeze între ei, își descoperă afinități și rivalități, învață să-și rezolve eventualele neînțelegeri, să repare ceea ce au greșit sau să identifice anumite pasiuni pe care le au în comun cu ceilalți.
În cazul apariției unor conflicte provenite în urma modalității de desfășurare a unui joc, de rolurile pe care un copil și le asumă în cadrul unui joc, alegerea temei jocului sau împărțirea jucăriilor, educatoarea trebuie să fie capabilă să adopte strategii potrivite în rezolvarea conflictului și soluționarea problemelor survenite între copii. Ea trebuie să le explice copiilor că cearta și violența nu sunt acte potrivite pentru copii și nu îi ajută pe aceștia să primească laude sau alt tip de recompense.
Tot în această etapă copiii din grupa pregătitoare învață să-și tempereze mișcările, stările de energie, ei trebuie astfel să se supună noilor reguli, să încerce să nu-i deranjeze pe ceilalți și să memoreze anumite acțiuni, informații ce îi vor fi utile în următoarea etapă, cea a micii școlarități. „ Efortul de autocontrol care i se cere acum, îi va orienta treptat comportamentele și energia spre relația cu celălalt, spre gândirea și activitatea coordonată (să scrie, să deseneze etc)” (Cattarossi, Sefcick, 2012, p. 34-35).
I.3.3. Clasa pregătitoare
Începutul anului școlar 2012-2013 a adus cu sine o nouă schimbare atât pentru învățământul primar cât și pentru cel preșcolar: grupa pregătitoare cu care erau familiarizați copiii, părinții și cadrele didactice a fost adoptată de învățământul primar sub denumirea de clasa 0 /clasa pregătitoare și înlăturată din învățământul preșcolar stârnind diverse controverse, dar și având parte de susțineri.
Astfel, „copilului i se deschide o lume diferită de cea a grădiniței, pe care trebuie s-o <<îmblânzească>>” (Cattarossi, Sefcick, 2012, p. 39). El întâlnește prin intermediul clasei pregătitoare „fețe noi” – un nou ghid în transmiterea informațiilor educaționale- învățătoarea, dar și colegi, alți copii decât cei cu care se obișnuise la grădiniță, trebuie să-i accepte ca făcând parte din noul grup și să se supună noilor reguli.
O importanță deosebită o are și familia în acest sens care reprezintă punctul de sprijin al copilului în noua etapă a vieții sale. Când copilul va observa la părintele său că această instituție nu îi este străină și va colabora împreună cu cadrul didactic în decursul procesului educativ al propriului copil, cel din urmă nu va mai simți o stare de stânjenire, anxietate față de mersul la școală. Pentru a-l pregăti pe copil pentru școală, este necesar ca părinții să se adapteze noilor schimbări, să nu mai vadă școala prin propria experiență- în momentul în care erau ei elevi, ci redescoperind-o pe aceasta și regulile ei, participând la întâlniri cu învățătoarea și transmițându-i regulile și valorile școlare, pentru ca acesta să înțeleagă ce se va aștepta de la el. Necesitatea introducerii clasei pregătitoare în învățământul primar a fost ca prin aceasta să se reducă rata abandonului școlar din țara noastră, să se ofere tuturor copiilor posibilitatea de a fi instruiți în pofida faptului că 20% din copiii cu vârsta între 3-6 ani nu au fost niciodată la grădiniță în vederea pregătirii acestora pentru clasa I.
Înscrierea pentru clasa pregătitoare se face prin completarea unei fișe de către părinți/ tutorele legal al copilului, acesta nefiind testat la începutul anului deaoarece la acestă vârstă toți copiii au dreptul de a lua parte la un învățământ de calitate, iar testările la clasa pregătitoare sunt interzise.
Pe parcursul clasei pregătitoare, copiii înscriși își vor dezvolta capacitatea de a comunica, vor stabili sau consolida primele contacte cu lumea numerelor sau a literelor, vor învăța să interacționeze cu ceilalți copii, dar și cu adulții prin intermediul jocurilor didactice, activități de descoperire (prin desen sau muzică) sau realizate în echipă. De asemenea copiii vor beneficia de ore special destinate unei pregătiri fizice amonioase adecvate vârstei. În ceea ce privește sala de clasă în care vor fi integrați copiii clasei pregătitoare, aceasta este dotată cu un mobilier adaptat vârstei copiilor în așa fel încât să se poată realiza învățarea prin joc, dar și pregătirea pentru clasa I.
Evaluarea la clasa pregătitoare nu se va face prin intermediul testelor de evaluare, copiii neobținând note sau calificative, ci vor primi diferite recompense din partea cadrului didactic, urmând ca la finele anului școlar cadrul didactic să întocmească un raport scris din care se poate afla gradul dezvoltării psihice și psiho-intelectuale, nivelul utilizării limbajului și disponibilitățile de comunicare a copilului.
Acest raport va fi realizat de cadrul didactic în urma observării sistematice a progresului elevului în decusrul anului școlar, iar părinților li se vor comunica date privind nivelul capacităților de învățare, dar și informații ce țin de atitudinea copilului față de învățare.
Concluzii
Copilul parcurge încă din primii ani de viață două procese (etape): jocul și învățarea care vor desemna pentru el o continuitate în decursul vieții.
Atât în învățământul preșcolar, cât și în cel primar, copilul se va juca- proces specific ciclului preșcolar, însă și în primii ani ai ciclului primar, dar va și învăța, va dobândi anumite achiziții, deprinderi, cunoștințe ce vor fi deprinse doar prin intermediul parcurgerii acestui proces.
Părinții reprezintă un sprijin afectiv, dar și o sursă materială în viața copilului, sunt persoanele cele mai interesate de educația copilului, ceea ce îi determină să participe în mod direct atât la jocurile desfășurate de copii cât și în vederea asigurării unui climat favorabil în vederea desfășurării procesului de învățare.
CAPITOLUL II CURRICULUMUL PENTRU CLASA PREGĂTITOARE
II.1. Competențe generale vizate
„Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini dezvoltate prin învățare, care permit rezolvarea unei probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte particulare diverse” (Programa pentru clasa pregătitoare, 2013, p. 2).
Din perspeciva programelor școlare competențele pot fi împărțite în două categorii:
Competențele generale;
Competențele specifice.
Competențele generale vizate la nivelul fiecărei discipline în parte jalonează achizițiile de cunoaștere și comportamentale ale elevului pe întreg parcursul ciclului primar (Programa pentru clasa pregătitoare, 2013, p. 2).
Competențele specifice derivă din competențele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora și se formează în intervalul unui an școlar.
Atât competențele generale cât și cele specifice diferă în funcție de disciplina abordată. Pentru disciplinele ce sunt studiate pe parcursul clasei pregătitoare, programa prevede o serie de competențe generale ce sunt vizate pentru fiecare disciplină în parte, după cum urmează:
În cadrul disciplinei Limba română programa din 2013 prevede următoarele competențe generale ce vor fi urmărite de cadrul didactic pe parcursul anului școlar:
Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute;
Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare;
Receptarea unei variații de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute;
Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare.
Din acestea derivă competențele specifice care sunt prevăzute tot în programă oferindu-se și exemple de activități de învățare la care poate apela cadrul didactic cu scopul de a îndeplini competențele generale prevăzute.
În perspectiva disciplinei Matematică programa prevede alte competențe generale diferite de cele care sunt vizate la disciplina Limba română, după cum urmează:
Utilizarea numerelor în calcule elementare;
Evidențierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spațiul înconjurător;
Identificarea unor fenomene/ relații/ regularități/ structuri din mediul apropiat;
Generarea unor explicații simple prin folosirea unor elemente de logică;
Rezolvarea de probleme pornind de la sortarea și reprezentarea unor date;
Utilizarea unor etaloane convenționale pentru măsurări și estimări.
Pentru ca acestea să fie îndeplinite, cadrul didactic va urmări să îndeplinească competențele specifice și exemplele de activități de învățare prevăzute de programa din 2013 pentru disciplina Matematică.
Pentru disciplina Educație muzicală, cadrul didactic va urmări următoarele competențe generale prevăzute în programă:
Receptarea unor cântece pentru copii și a unor elemente simple de limbaj muzical;
Interpretarea de cântece pentru copii, cu mijloace specifice vârstei;
Exprimarea unor idei, sentimente și experiențe, prin intermediul muzicii și mișcării, individual sau în grup.
Pentru disciplinele Arte vizuale, respectiv Abilități practice programa specifică următoarele competențe generale ce vor fi urmărite de cadrul didactic pe parcursul clasei pregătitoare în demersul instructiv-educativ:
Exploararea de mesaje artistice exprimate în limabj vizual într-o diversitate de contexte familiare;
Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici elementare diverse.
Din perspectiva disciplinei Educație fizică competențele generale ale acesteia vizează dezvoltarea motricității elevului, familiarizarea acestuia cu deprinderile necesare unei vieți sănătoase și unei dezvoltări fizice armonioase. Pentru acestă disciplină programa prevede următoarele competențe generale:
Valorificarea achizițiilor psiho-motrice în menținerea sănătății și a dezvoltării fizice armonioase;
Exersarea deprinderilor și a capacităților motrice în funcție de capacitatea psiho-motrică individuală;
Participarea la jocurile și activitățile motrice organizate sau spontane.
Pentru parcurgerea și realizarea cu succes a fiecăreia din competențele generale prezentate este necesar ca profesorul din învățământul primar să cunoască programa, să îndeplinească competențele specifice precizate în aceasta și să realizeze unele din exemplele de activități de învățare prevăzute în programă.
II.2. Strategiile didactice utilizate în clasa pregătitoare
Pornind de la o definiție ce îi aparține autorului Cucoș Constantin, „strategiile didactice sunt demersuri acționale și operaționale flexibile (ce se pot modifica, reforma, schimba), coordonate și racordate la obiective și situații prin care se creează condițiile predării și generării învățării, ale schimbărilor de atitudini și de conduite în contextele didactice diverse, particulare” (Cucoș, 2006, p. 282). Astfel, strategia reprezintă o schemă de tip procedural ce prefigurează realitatea educațională care se realizează în anumite condiții ce pot fi modificate.
Strategia didactică are următoarele dimensiuni: epistemologică (strategia didactică este un construct teoretic care se supune anumitor reguli științifice), pragmatică (intervențiile și operațiile didactice trebuie să se suprapună cu situațiile didactice concrete), operațională (strategia trebuie să culeagă mai multe operații pe care să le dispună reciproc și să le utilizeze cu scopul generării efectelor așteptate) și metodologică (strategia este compusă prin îmbinarea metodelor și procedeelor didactice care se află în relație de compatibilitate și reciprocitate).
Strategiile didactice se pot clasifica după mai multe criterii:
„după domeniul conținuturilor instrucționale adiacente, strategiile didactice pot fi: strategii cognitive, strategii psihomotrice, strategii afectiv-atitudinale și strategii mixte.
după operațiile cognitive predominante, strategiile didactice pot fi: strategii inductive (concret-abstract), strategii deductice (abstract-concret), strategii analogice (explicarea unor informații dintr-un domeniu la altul), strategii transductive (prin utilizarea unui vocabular de specialitate, prin jocuri de limbaj) și strategii mixte.
după gradul de structurare a sarcinilor de instruire, strategiile pot fi clasificate astfel: strategii algoritmice (sunt bazate pe anumite structuri fixe ce presupun diferite acțiuni mintale), strategii semi-prescrise (presupune o perspectivă mai largă ce poate permite schimarea traiectoriei) și strategii euristice (stimulează descoperirea pe cont propriu prin abordarea a două forme de tip încercare, respectiv eroare)” (Iucu, 2001, p.101).
Strategiile didactice vor fi adoptate în cadrul învățământului primar atât în clasa pregătitoare, cât și la clasele mai mari (clasele I-IV) în funcție de disciplină și de decizia profesorului de la clasă. Pentru fiecare disciplină studiată este recomandat ca profesorul să insiste asupra menținerii interesului copilului față de aceasta și pe dezvoltarea încrederii în sine.
În cadrul disciplinelor Limba română și Matematică este recomandat să predomine jocul didactic deoarece acesta presupune o participare activă, individuală și în grup a întregului colectiv de elevi dintr-o clasă și prin care este permisă exprimarea liberă a propriilor idei și sentimente. Este recomandat ca în decursul unei ore de Limba română să se realizeze diferite jocuri sau antrenamente amuzante, iar din spațiul clasei să nu lipsească jucăriile având în vedere că elevii sunt la vârsta în care aceștia învăță prin joc, iar lipsa totală ale acestora îi poate determina pe copii să se simtă stânjeniți. În clasa pregătitoare se pune accentul pe spontaneitatea și creativitatea răspunsurilor date de copii și nu pe rigiditatea științifică a acestora (Programa pentru clasa pregătitoare la disciplinele Limba română și Matematică, 2013, p. 20).
Programa pentru disciplina Abilități practice, dar și pentru Educație plastică permite o abordare didactică flexibilă ce permite adaptarea la particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor din perspectiva opțiunilor metodologice ale fiecărui cadru didactic. În ceea ce privește abordarea acestei discipline, este recomandat să se utilizeze strategii didactice prin care să fie încurajată inițiativa și libertatea de exprimare prin intermediul limbajului vizual, ținând seama că la acestă vârstă accentul se pune pe elementul ludic. Abordarea integrată îi îngăduie cadrului didactic să aleagă anumite teme și subiecte pe care le consideră a fi potrivite pentru a menține interesul elevilor treaz. Pentru această disciplină se recomandă realizarea unor secvențe didactice prin intermediul cărora copiii să poată manifesta o libertate de alegere în ceea ce privește instrumentele și suviectele realizate. Pentru atingerea acestui obiectiv programa recomandă ca profesorul din învățământul primar să organizeze în sala de clasă un Colț de Artă în care vor fi așezate materiale și instrumente ce se vor afla mereu la îndemâna copiilor (Programa pentru clasa pregătitoare la disciplinele Arte vizuale și Abilități practice, 2013, p. 13).
Strategiile didactice care sunt prezentate în cadrul diciplinei Educație muzicală presupun ca acestea să fie însoțite mereu de mișcare. În realizarea Educației muzicale, cadrul didactic trebuie să apeleze la următoarele mijloace: cântarea vocală, cântarea instrumentală (cu jucării muzicale) și audiția muzicală, acestea finalizându-se cu mișcare. Pentru vârsta preșcolară și școlară, mișcarea pe muzică presupune: bătăi din palme, pe genunchi, pe piept, pași simpli de dans, mișcări ale brațelor și ale trunchiului, mânuirea jucăriilor muzicale (utilizate într-o formă variată), etc. Pentru copii, cântecul ocupă locul cel mai important în educația muzicală, condiția fiind ca îmbinarea textului cu melodia și conținutul de idei să îndeplinească capacitatea vocală și particularitățile de vârstă ale copiilor (Programa pentru clasa pregătitoare la disciplina Educație muzicală, 2013, p. 12).
Pentru disciplina Dezvoltare personală, strategiile didactice recomandate sunt cele activ-participative deoarece această disciplină are un caracter explorator și practc-explicativ care presupune o implicare directă a copiilor. O importanță deosebită este constituită de modalitatea în care sunt organizate activitățile, dacă îi ajută pe copii s se simtă bine, dacă le place, acest lucru determinându-i să învețe mai ușor. Sunt recomandate următoarele metode pentru acestă disciplină: conversația euristică, problematizarea, lucrul în echipă, jocul de rol, exercițiul, jocuri didactice, turul galeriei, ciorchinele, etc. (Programa pentru clasa pregătitoare la disciplina Dezvoltare personală, 2013, p. 11).
Strategiile didactice ce sunt recomandate pentru disciplina Educație fizică pun accentul pe utilizarea jocului ca metodă cu scopul de a face mai atractivă ora pentru copii, presupune ca profesorul să utilizeze un limbaj de specialitate specific acestei discipline menționând că nu trebuie să lipsească metafora ca mijloc de realizare a imaginii mentale. De asemenea la clasa pregătitoare se pune accentul pe lucrul în perechi și în grup, pe utilizarea unor mijloace (mingi, cercuri, steaguri, etc.) atractive pentru copii și ușor de manevrat și care să înlăture posibilitatea apariției unor accidente (Programa pentru clasa pregătitoare la disciplina Educație fizică, 2013, p. 11).
II.3. Evaluarea copiilor din clasa pregătitoare
„Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se furnizează informații utile, permițând luarea unor decizii ulterioare. Actul evaluării presupune trei momente relativ distincte: măsurarea, aprecierea rezultatelor școlare și adoptarea măsurilor ameliorative” (Cucoș, 2006, p. 367).
Evaluarea copiilor se face cu scopul de a identifica sau verifica nivelul achizițiilor școlare, se urmărește perfecționarea modalităților de formare a copiilor cu ajutorul celor mai ușoare căi de instrucție și educație și de a sancționa unele schimbări ce se produc asupra copiilor ce se află într-un întreg proces de formare educațională.
Conform programelor adoptate anul 2013 evaluarea copiilor din clasa pregătitoare este recomandată să se facă prin utilizarea unor metode moderne de evaluare dintre care putem enumera: observarea sistematică a comportamentului elevilor, centrarea pe progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achizițiile copiilor și să stimuleze în același timp dezvoltarea de valori și atitudini în contexte firești adaptate după nivelul de vârstă, verificarea temelor pentru acasă, verificarea temelor de lucru în clasă (prin completarea fișelor de lucru asigurându-se un feedback imediat sau prin completarea unor fișe de evaluare). Tot programele recomandă cadrului didactic ca evaluarea să fie realizată prin raportare la competențele specifice pe care le achiziționează fiecare copil într-un timp mai scurt sau mai lung și să se evite comparațiile între elevi. (Programa pentru clasa pregătitoare, 2013, p. 20)
Evaluarea nu este doar un instrument de control și măsurare a competențelor elevilor ci are ca scop să permită cadrului didactic să se orienteze în reglarea strategiilor de predare pe care să le adapteze conform particularităților individuale și de vârstă ale elevilor. Prin intermediul evaluării profesorul din învățământul primar va urmări evoluția elevilor reflectată în achiziții cognitive, emoționale, comportamentale și atitudinale indiferent de disciplină.
Procesul de evaluare al elevilor din clasa pregătitoare se realizează în decursul anului școlar și este finalizat prin completarea unui Raport de evaluare de către profesorul din învățământul primar de la clasă pentru fiecare elev în parte, în vederea pregătirii elevilor de a răspunde la solicitările de tip școlar. Prin completarea Raportului de evaluare de către cadrul didactic de la clasa respectivă se vor oferi informații despre nivelul dezvoltării fizice al copilului, nivelul dezvoltării socio-emoționale, cognitive, a limbajului și a comunicării precum și nivelul de dezvoltare a capacității și atitudinilor de învățare. De asemenea în acest raport este prevăzută și o rubrică în care vor fi completate de profesor și unele aprecieri și recomandări făcute de acesta în perfecționarea și îmbunătățirea procesului educativ al copilului.
În ceea ce privește evaluarea pe parcursul unui an școlar, la disciplinile Limba română, Matematică, Educație muzicală, Abilități practice, Educație plastică se poate opta pentru aceleași metode, diferența fiind făcută de conținutul fiecărei discipline în parte și competențele specifice urmărite de fiecare disciplină conform programei. O diferență în cadrul procesului evaluativ este oferită de disciplina Dezvoltare personală pentru care programa recomandă metode de evaluare precum: activitățile practice, proiecte individuale și de grup, postere/ desene/ colaje și protofolii. O mare importanță o are asigurarea feedbackului permanent față de evoluația fiecărui elev, indiferent de disciplină, încurajare în exprimarea ideilor și argumentelor personale, expunerea și valorificarea produselor obținute în urma procesului de învățare. Tot în cadrul disciplinei Dezvoltare personală mai sunt recomandate și alte modalități de evaluare cum ar fi discuțiile de grup, utilizarea cadranului învățării (Ce mi-a plăcut, Ce nu mi-a plăcut, ce am învățat), dar și completarea de către cadrul didactic a unor fișe individuale de observație.
În cadrul disciplinei Educație fizică, evaluarea este recomandată să se utilizeze în mod continuu mai ales că asigurarea feedbackului se poate face imediat, fără a dura prea mult timp și care îl va ajuta pe copil să conștientizeze ceea ce a greșit și cum își poate îmbunătăți starea în care se află cu scopul de a progresa la această disciplină.
Procesul de evaluare pune accent pe recunoașterea competențelor dobândite de copii în contexte nonformale sau informale, iar evoluția copiilor trebuie înregistrată, comunicată și discutată cu părinții. Ca acest lucru să se producă este necesar ca părintele să manifeste interes față de școală și față de progresul sau regresul propriului copil interesându-se mereu de situația școlară a copilului prin comunicare permanentă cu cadrul didactic de la clasă.
Concluzii
Legătura dintre învățământul preșcolar și cel primar a fost reprezentată de grupa pregătitoare prin intermediul căreia copilul utiliza achizițiile, deprinderile și cunoștințele dobândite și pe care le îmbogățea cu scopul de a se pregăti pentru viața de școlar.
Această legătură dintre cele două cicluri școlare a suferit însă o schimbare de la începutul anului școlar 2012-2013: grupa pregătitoare a devenit clasa pregătitoare, activitățile specifice grupei pregătitoare s-au modificat din perspectiva clasei pregătitoare, însă aceasta a rămas considerată un sprijin pentru trecerea copiilor de la un ciclu la altul.
CAPITOLUL III
III.1. Analiza proiectelor didactice din clasa pregătitoare
În elaborarea proiectului didactic prevăzut în Anexa 1 competențele specifice fiecărei discipline nu au fost prezentate conform programei. Astfel, competențele specifice prevăzute în Programa școlară pentru disciplina Matematică și explorarea mediului la clasa pregătitoare (Aprobată prin ordin al ministrului Nr. 3418/ 19.03.2013) sunt următoarele:
1.3. Ordonarea numerelor în concentrul 0-31, folosind poziționarea pe axa numerelor;
5.2. Rezolvarea de probleme în care intervin operații de adunare sau scădere cu 1-5 unități în concentrul 0-31, cu ajutorul obiectelor.
Competența specifică prevăzută în Programa școlară pentru disciplina Comunicare în limba română la clasa pregătitoare ce se regăsește în acest proiect de lecție este următoarea:
1.2. Identificarea unor informații variate dntr-un mesaj scurt, rostit clar și rar.
De asemenea competența specifică ce se regăsește în Programa pentru disciplina Dezvoltare personală la clasa pregătitoare este prezentată sub următoarea formă:
2.2. Identificarea regulilor de comunicare în activitatea școlară.
Analizând proiectul didactic prezentat în Anexa 1 se poate constata că lipsește scopul lecției care reprezintă finalitatea acțiunii educative vizate.
În ceea ce privește elaborarea obiectivelor operaționale se constată că fiecare obiectiv formulat nu îndeplinește cel de-al treilea indicator urmărit (performanța așteptată) potrivit tehnicii de elaborare a obiectivelor operaționale din perspectiva lui R. F. Mager (1962) și nu sunt îndepliniți doi din cei cinci parametri (nu este menționat cine va produce comportamentul vizat și nici în baza căror criterii poate fi considerat a fi produsul satisfăcător) de operaționalizare a unui obiectiv propuși de G. de și V. De Landsheere (1979).
Strategiile didactice utilizate în acest proiect de lecție sunt des întâlnite și în alte domenii decât cele vizate, metoda conversației fiind considerată cea mai amplă și mai simplă metodă de abordat în demersul instructiv-educativ. Prin completarea cu alte metode cum ar fi explicația, exercițiul sau problematizarea se ajunge la îndeplinirea scopului vizat de cadrul didactic în demersul educativ și poate întreține o atmosferă de colaborare între elevi în ceea ce privește îndeplinirea unor sarcini de lucru sau diverse activități ce se pot realiza în clasa de elevi. O altă metodă care este recomandată deoarece este considerată a fi potrivită aceastei vârste este jocul didactic prin care profesorul poate include colectivul întreg de elevi, poate îndepărta monotonia unei activități obișnuite și îl poate ajuta pe elev să dobândească anumite cunoștințe într-un mod atractiv.
O altă modalitate prin care se poate activiza întreaga clasă este prin forma de organizare în care sunt așezați copii. Se recomandă activități ce îi poate integra pe aceștia în echipe sau pe grupe, fiecărui elev revenindu-i o sarcină pe care trebuie să o îndeplinească în cadrul grupului din care face parte, astfel evitând starea de plictiseală sau neatenție a elevului.
Proiect didactic ( Anexa 2)
În ceea ce privește elaborarea proiectului didactic prevăzut în Anexa 2 competențele specifice fiecărei discipline au fost respectate conform Programelor școlare pentru clasa pregătitoare aprobate în 2012 respectiv 2013, însă comparativ cu proiectul didactic prezentat anterior, în acesta sunt specificate și competențele generale care sunt vizate de regulă pe parcursul unui ciclu școlar.
Spre deosebire de proiectul anterior, acesta are specificat scopul lecției, forma de organizare a lecției prezentând o activitate integrată în care elevii își pot însuși competențe din diferite arii curriculare.
Obiectivele operaționale prezentate în acest proiect didactic nu sunt formulate conform tehnicii de elaborare recomandată de Mager caracterizată prin respectarea celor trei indicatori: și în acest proiect nu este clar definită performanța așteptată în cadrul nici unui obiectiv operațional. De asemenea se poate constata lipsa a doi dintre parametrii urmărinți de G. de și V. De Landsheere în ceea ce privește operaționalizarea corectă a obiectivelor operaționale: nu este specificat nici cine va produce un anumit comportament vizat și nici criteriile după care un anumit produs poate fi considerat a fi sau nu satisfăcător.
Strategiile utilizate în acest proiect de lecție prezintă printe metodele utilizate și jocul didactic specific vârstei preșcolare și școlare prin intermediul căruia elevii participă la activitatea propusă de cadrul didactic fără a se plictisi sau să manifeste neatenție și indiferență față de ceea ce se petrece în sala de clasă. Turul galeriei este o metodă prin care elevii au posibilitatea de a observa și lucrările altor colegi, pot face comparație între propria lucrare și a celorlalți, pot face aprecieri asupra unor lucrări argumentând de ce le-a plăcut lucrarea respectivă sau nu, îi ajută să le comunice colegilor propriile impresii și chiar cum ar identifica ei o soluție în ceea ce privește îmbunătățirea sau personalizarea lucrării.
Mijloacele de învățământ specificate în acest proiect cum ar fi fișele de colorat sau fișele cu arborele genealogic le permit elevilor să-și manifeste anumite cunoștințe privind culorile unor obiecte întâlnite de aceștia în viața cotidiană și pe care trebuie să le reproducă în imaginile respective, precum și completarea arborelui genealogic a fiecărui copil îi determină pe aceștia să manifeste mare interes (unii copii pot fi singuri la părinți sau pot avea frați/ surori etc).
Spre deosebire de proiectul anterior, forma de organizare a activității nu este rezumată doar la individual și frontal, activitatea fiind proiectată și pe grupe determinându-i pe toți elevii să participe la activitatea propusă de cadrul didactic.
Alte exemple de activități ce mai pot fi realizate pe tema „ Familia mea” ar fi: realizarea unei scenete cu un conținut adaptat nivelului de vârstă al copiilor, realizarea unor păpuși simbolice reprezentând fiecare membru al familiei din știuleți de porumb, interpretarea unor activități de către unii elevi realizate de regulă de un anumit membru din familie prin mim și identificarea de către colegi a persoanei care realizează această activitate, intonarea unui cântecel despre familiei/un membru al familiei, etc.
Proiect didactic ( Anexa 3)
Proiectul didactic prezentat în Anexa 3 este subordonat disciplinei Matematică și Explorarea mediului, iar competențele specifice ce se regăsesc în acesta aparțin programei din anul 2012. Pentru Programa la disciplina Matematică și Explorarea mediului s-a făcut unele modificări cu privire la formularea competențelor specifice. Astfel, competențele vizate în proiectul didactic prezentat sunt înlocuite de altele după cum urmează:
1.3. Ordonarea numerelor în concentrul 0-31, folosind poziționarea pe axa numerelor;
3.2. Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relație cu mediul familial;
6.2. Utilizarea unor unități de măsură pentru determinarea/ estimarea duratelor unor evenimente familiale.
Urmărind competențele specifice, cadrul didactic care a elaborat acest proiect didactic a formulat un scop potrivit pentru îndeplinirea competențelor specifice ce sunt vizate.
Comparativ cu proiectele didactice analizate anterior, acest proiect de lecție prezintă obiective operaționale care îndeplinesc cei trei indicatori (precizarea comportamentului final al acțiunii realizate de elev, precizarea condițiilor de realizare specifice cadrului de manifestare a comportamentului vizat și performanța așteptată) ce sunt vizați în elaborarea obiectivelor operaționale potrivit propunerii lui Mager, însă nu îndeplinesc doi dintre parametrii utilizați în operaționalizarea unui obiectiv potrivit opiniei lui G. de și V. de Landsheere. Ca în proiectele analizate anterior nu este specificate cine produce comportamentul vizat și nici criterii după care produsul va fi sau nu considerat satisfăcător.
Spre deosebire de celelalte proiecte, strategiile didactice abordate sunt utilizate într-un număr mai mare. În acest proiect este utilizată ca metodă descoperirea/ învățarea prin descoperire și jocul de rol, dar și jocul didactic. Varietatea mijloacelor de învățământ poate păstra interesul elevilor pentru lecție, le pot capta atenția, îi determină să se implice în etapele unei activități, să se integreze mai bine în grupul de elevi.
De asemenea activitatea elevilor se realizează sub diferite forme: frontal, individual încercând ca fiecare copil să aibă o contribuție asupra realizării lecției, dar și pe grupe cu scopul de a-i integra într-un grup, de se identifica cu ceilalți membri ai grupului, de a manifesta interes față de partea de activitate care îi revine și astfel să-și îndeplinească sarcina spre satisfacția colegilor din grup.
Proiect didactic (Anexa 4)
Proiectul didactic abordat în Anexa 4 aparține disciplinei Matematică și Explorarea mediului, iar tipul de activitate pentru care a optat cadrul didactic este unul integrat în care se regăsesc discipline din mai multe arii curriculare și care prezintă diferite competențe specifice.
Potrivit competențelor specifice întâlnite Programa din cadrul disciplinei Matematică și Explorarea mediului aceasta prevede următoarele:
Recunoașterea și scrierea numerelor în concentrul 0-31;
Compararea numerelor în concentrul 0-31;
2.1. Orientarea și mișcarea în spațiu în raport cu repere/ direcții precizate, folosind sitagme de tipul: în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în fața, în spatele, sus, jos, stânga, dreapta, orizontal, vertical, oblic;
5.1. Sortarea/ clasificarea unor obiecte/ materiale etc., pe baza unui criteriu dat.
Conform Programei Comunicare în limba română din 2013 aceasta prevede următoarele competențe specifice:
2.1. Pronunțarea clară a sunetelor și a cuvintelor în enunțuri simple;
2.4. Exprimarea propriilor idei în contexte cunoscute, manifestând interes pentru comunicare;
Competența specifică ce este subsumată disciplinei Arte vizuale și Abilități practice apare în proiectul didactic conform cu programa pentru această disciplină din 2013.
Ca și alte proiecte analizate anterior, obiectivele operaționale care se regăsesc în acest proiect didactic nu îndeplinesc cei trei indicatori potrivit tehnicii abordate de Mager cu privire la tehnica de elaborare a obiectivelor operaționale. La fel ca în celelalte proiecte didactice, nici în acesta nu este specificată performanța așteptată în cadrul obiectivului operațional.
De asemenea nu sunt respectați cei cinci parametri de operaționalizare a obiectivelor potrivit propunerii lui G. de și V. de Landsheere. Ca și în celelalte proiecte didactice nu se specifică în obiectivul operațional nici cine produce comporatmentul vizat și nici criteriile în care va fi sau nu considerat produsul satisfăcător.
Strategiile didactice utilizate în demersul acestui proiect didactic nu se diferențiază cu nimic comparativ cu proiectele ce au fost analizate anterior, metodele și procedeele didactice utilizate în acest proiect didactic se regăsesc și în celelelalte proiecte, însă contextul în care sunt utilizate este diferit.
Mijloacele de învățământ alese de cadrul didactic diferă în funcție de activitatea pe care dorește să o realizeze în demersul didactic, acestea fiind prezentate într-o formă variată. Formele de organizare a activității instructiv-educative sunt: frontal, individual și pe perechi. Activitatea organizată pe perechi are ca scop determinarea elevilor de a-și exprima opinii față de colegul/ colega cu care este în pereche și cu care va întreprinde o anumită activitate. Această modalitate de activizare a elevilor conduce la o concurență din partea elevilor unii față de ceilalți și manifestarea unui interes aparte în ceea ce privește obținerea unor puncte, figurine, aplauze, stimulente, etc.
Proiect didactic (Anexa 5)
Activitatea prezentată în Anexa 5 este proiectată în prisma disciplinei Matematică și Explorarea mediului. Prin intermediul acesteia se urmărește consolidarea numerelor 0 la 10- recunoaștere, comparare, ordonare, dar ca tip de activitate acesta este una integrată în care sunt consolidate și urmărite competențe specifice subsumate și altor discipline ce sunt abordate pe parcursul clasei pregătitoare.
Competențele specifice vizate potrivit Programei din cadrul disciplinei Matematică și Explorarea mediului sunt:
Recunoașterea și scrierea numerelor în concentrul 0-31;
Compararea numerelor în concentrul 0-31;
Ordonarea numerelor în concentrul 0-31, folosind poziționarea pe axa numerelor;
5.1. Sortarea/ clasificarea unor obiecte/ materiale etc., pe baza unui criteriu dat.
Competențe specifice vizate în cadrul altor discipline cum ar fi Comunicare în limba română potrivit programei din 2013 sunt următoarele:
2.1. Pronunțarea clară a sunetelor și a cuvintelor în enunțuri simple;
2.4. Exprimarea propriilor idei în contexte cunoscute, manifestând interes pentru comunicare.
Competența specifică disciplinei Muzică și mișcare este prezentată în proiectul didactic conform Programei pentru această disciplină din anul 2013.
Competențele specifice vizate în cadrul diciplinei Educație fizică ce apar în proiectul didactic conform cu programa disciplinei sunt:
Utilizarea cu interes a variantelor de mișcări specifice segmentelor corpului;
2.2. Participarea la jocuri dinamice care antrenează capacitățile motrice individuale.
Scopul ce se regăsesște în proiectul didactic vizează dezvoltarea capacițății elevilor de a utiliza cifre și numere în diferite activități întâlnite cu precădere la disciplina Matematică și Explorarea mediului.
Obiectivele operaționale formulate nu respectă indicatorii de operaționalizare a obiectivelor operaționale conform opiniei lui Mager. Ca și în cazul altor proiecte ce au fost întâlnite nu este specificată performanța ce se așteaptă din partea elevului. Nici parametrii recomandați de G. de și V. de Landsheere în vederea elaborării obiectivelor operaționale nu sunt respectați în totalitate în acest demers didactic: nu este menționat cine va produce comportamentul vizat și nici criteriile prin care este considerat sau nu produsul a fi satisfăcător. Sunt respectați doar următorii parametri: comportamentul observabil va demonstra dacă obiectivul a fost atins sau nu, care este produsul comporatamentului vizat și în ce condiții trebuie să aibă loc acest comportament.
Strategiile didactice prevăzute în proiect sunt clasificate în funcție de metodele utilizate care nu se diferențiază cu nimic față de cele întâlnite în proiectele anterioare. Se poate constata că doar conținutul este diferit, în general metodele fiind aceleași și având aceleași caracteristici. Mijloacele de învățământ utilizate sunt diferite: în acest proiect sunt utilizate fișele de lucru, jetoanele, cretă colorată, etc. Modalitatea de organizare a activității este atât individuală, cât și frontală, dar și în perechi.
Proiect didactic (Anexa 6)
Proiectul didactic prevăzut în Anexa 6 aparține ariei curriculare Limbă și comunicare, iar disciplina în cadrul căreia acesta este abordat este reprezenat de disciplina Comunicare în limba română. Acest proiect cuprinde activități specifice și altor discipline, de aceea acest proiect a fost abordat într-o manieră integrată.
Competențele specifice prevăzuteîn proiectul didactic se regăsesc și în Programa pentru disciplina Comunicare în limba română din 2013, după cum urmează:
Identificarea semnificației unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostt clar și rar;
Identificarea unor informații variate dintr-un mesaj scurt, rostit clar și rar.
Programa din anul 2013 pentru disciplina Dezvoltare personală cuprinde următoarele competențe specifice:
2.1. Recunoașterea emoțiilor de bază în situații simple, familiare;
2.2. Identificarea regulilor de comunicare în activitatea școlară.
Programa din 2013 pentru diciplina Matematică și Explorarea mediului cuprinde următoarea competență specifică:
Manifestarea grijii pentru comportamentarea corectă în relație cu mediul familial.
Și acest proiect nu îndeplinește indicatorii vizați de Mager în elaborarea obiectivelor operaționale. Ca în proiectele anterioare nu este specificată în nici un obiectiv formulat performanța care este așteptată din partea elevului. În obiectivele operaționale prezentate nu se regăsește decât primii indicatori, și anume: comportamentul final al acțiunii elevului și condițiile de realizare specifice ce conduc la manifestarea comportamentului vizat. Nici în acest proiect nu sunt îndepliniți parametrii recomandați de Landsheere, și în acest caz persoana care va produce comportamentul nu este specificată, precum nici criteriile în care este considerat produsul a fi acceptabil.
Strategiile didactice utilizate în acest proiect sunt întâlnite cu precădere și în celelalte proiecte didactice ce au fost analizate. Forma de organizare a activității este individuală precum și frontală. Spre deosebire de metodele utilizate în cadrul celorlaltor proiecte didactice, acest proiect mai prezintă o metodă ce se utilizează cu precădere la disciplina Comunicare în limba română reprezentând astfel o metodă specifică acestei discipline.
Mijloacele didactice utilizate în acest proiect sunt unele planșe pentru două dintre cele petru anotimpuri, imagini cu personaje din diferite povești, calendarul naturii, etc.
Proiect didactic (Anexa 7)
Proiectul de lecție prevăzut în Anexa 7 prezintă o activitate integrată între mai multe discipline: Comunicare în limba română, Matematică și Explorarea mediului și Dezvoltare personală.
Scopul acestei activități este constituit de consolidarea și verificarea cunoștințelor referitoare la diferite meserii ce sunt întâlnite în societate, dezvoltarea unor procese psihice de cunoaștere precum și îmbogățirea vocabularului de către elevi cu denumiri de meserii și forme verbale care fac trimitere la meserii.
Obiectivele operaționale ce apar în proiectul didactic nu îndeplinesc indicatorii vizați de Mager în elaborarea obiectivelor operaționale. Primii doi indicatori (precizarea comportamentului final al acțiunii întreprinse de elev și condițiile de realizare manifestării comportamentului vizat) se regăsesc în obiectivele operaționale, însă al treilea care vizează performanța așteptată nu se regăsește în formularea obiectivelor operaționale.
Nici parametrii stabiliți de Landsheere nu sunt respectați în totalitate în elaborarea obiectivelor operaționale. Ca în marea majoritate a proiectelor didactice întâlnite nu este menționat cine va produce comportamnetul așteptat și nici criteriile nu sunt specificate în urma cărora ar putea fi considerat satisfăcător produsul așteptat.
Printre metodele ce sunt utilizate des în elaborarea proiectelor didactice cum ar fi explicația, conversația, exercițiul, jocul, în acest proiect este indicată și utilizarea unei alte metode, cea a pramidei.
Materialele didactice utilizate în demersul instructiv educativ sunt planșe ce desemnează anumite meserii, roata meseriilor, ghicitori, scrisori-surpriză care sunt adaptate nivelului de vârstă al copiilor și conform cerințelor fiecăruia. Forma de organizare a activității este frontală, respectiv individuală, iar în acest proiect se poate observa absența competențelor specifice fiecărei dicipline abordate în demersul instructiv-educativ.
Proiect didactic (Anexa 8)
Proiectul de lecție prezentat în Anexa 8 este elaborat pentru diciplina Dezvoltare personală, însă forma prin care această activitate se realizează este integrată. Disciplinele care mai sunt vizate în activitatea integrată este: Comunicarea în limba română și Educație pentru societate.
Acestui proiect îi lipsește scopul activității, însă apar în proiectarea acestuia competențele specifice fiecărei discipline în parte care se regăsesc și în programele pentru disciplinele Comunicare în limba română, Dezvoltare personală, dar și Educație pentru societate.
Competențele specifice vizate ce se regăsesc în Programa pentru disciplina Dezvoltare personală sunt următoarele:
Identificarea regulilor de comunicare în activitatea școlară;
Identificarea unor rutine în activitatea școlară.
Competența specifică ce este menționată în proiectul didactic se regăsește și în Programa pentru disciplina Comunicare în limba română aprobată în 2013, numai că a suferit unele modificări:
1.1. Identificarea semnificației unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar.
Nici obiectivele operaționale din acest proiect didactic nu respectă criteriile propuse de Mager, respectiv Landsheere. La fel ca în cazul celorlaltor proiecte de lecție din obiectivele operaționale lipsește performanța așteptată, al treilea indicator din ei prezentați de Mager în vederea eleborării obiectivelor operaționale. În ceea ce privește respectarea celor cinci parametri recomandați de Landsheere în elaborarea obiectivelor operaționale, primul este absent nefiind specificat cine va produce comportamentul vizat, la fel și al cincilea care este reprezentat de criteriile ce determină a fi considerat sau nu satisfăcător produsul.
Ca metode utilizate în acet demers didactic au fost utilizate următoarele metode: conversația, explicația, jocul de rol, dar și o altă metodă, ciochinele. Mijloaceele de învățământ nu sunt multe ca număr, însă sunt variate: videoproiector, coli de hârtie, caiet auxiliar, bandă adezivă etc.
Formele de organizare sunt frontală, individuală și în perechi fiecare având specificul său, însă forma de organizare individuală permite ca profesorul să verifice competențele fiecărui elev nefiind influențat de activitatea manifestată de celălalt, iar cea în perechi îi ajută pe elevi să comunice, să-și împărtășească propriile impresii, gânduri, dar poate dezvolta și spiritul competitiv între aceștia.
Proiect didactic (Anexa 9)
Proiectul didactic prevăzut în Anexa 9 este elaborat pentru disciplina Muzică și mișcare, însă este prezentat sub forma unei activități integrate apelând și la alte discipline cum ar fi Comunicare în limba română, Educație pentru societate precum și Dezvoltare personală.
În acest proiect de lecției lipsește scopul activității, însă apar competențele specifice ce sunt vizate pentru fiecare disciplină. Pentru disciplina Muzică și mișcare programa din 2013 prevede următoarele competențe specifice:
1.1. Receptarea unor sunete din mediul înconjurător, cu durate și intensități contrastante;
2.1. Cântarea în colectiv, asociind mișcarea sugerată de text.
Programa pentru disciplina Comunicare în limba română aprobată în 2013 prevede următoarea competență specifică:
1.1. Identificarea semnificației unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar.
Programa pentru disciplina Dezvoltare personală aprobată în 2013 prevede următoarea competență specifică:
2.2. Identificarea regulilor de comunicare în activitatea școlară.
Obiectivele operaționale identificate în acest proiect didactic nu respectă în totalitate tehnica de elaborare a obiectivelor operaționale, nerespectând decât primul și al doilea din cei trei indicatori propuși de Mager. Performanța care este așteptată nu se regăsește în nici o formulare a vreunui obiectiv operațional.
Nici parametrii prezentați de Landsheere în operaționalizarea obiectivelor nu au fost parcurși în totalitate: nu este specificat în niciun obiectiv operațional cine va produce comportamentul vizat și nici criteriile care determină produsul să fie considerat a fi satisfăcător.
Metodele utilizate în acest demers educativ sunt aceleași pe care le-am mai întâlnit și în alte proiecte didactice, însă se poate preciza că aceste metode sunt adaptate în funcție de conținutul disciplinei vizate. Formele de organizare pentru realizarea activității în cadrul disciplinei Muzică și mișcare sunt: individuală, frontală și în perechi. Mijloacele didactice utilizate sunt puține ca număr, însă la cele prezentate mai pot fi adăugate și altele care pot fi considerate a fi potrivite în realizarea acestui tip de activitate.
Alte activități ce pot fi realizate în cadrul unei activități integrate ce are ca disciplină Muzica și mișcarea pot fi: realizarea de diferite colaje cu titlul „Primăvara”, realizarea din materiale sintetice a unui cuib de păsărele considerate a fi vestitoarele ce aduc acest anotimp, etc.
Proiect didactic (Anexa 10)
Proiectul didactic prezentat în Anexa 10 este elaborat pentru disciplina Comunicare în limba română, însă ca tip de activitate utilizată este cea integrată. Celelalte discipline ce au fost integrate în acest demers instructiv-educativ sunt: Dezvoltare personală, Matematică și Explorarea mediului, Arte vizuale și abilități practice.
Pentru acest proiect nu s-a formulat un scop care să specifice așteptările din partea elevilor în urma activității, însă au fost prezentate competențele specifice fiecărei discipline integrate în acest proiect de lecție. Astfel, pentru disciplina Comunicare în limba română programa din 2013 prevede următoarele competențe specifice:
1.3. Identificarea sunetului inițial și/ sau final dintr-un cuvânt, a silabelor și a cuvntelor din propoziții rostite clar și rar
1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute
3.1. Recunoașterea unor cuvinte uzuale, din universul apropiat, scrise cu litere mari și mici de tipar
4.1. Trasarea elementelor grafice și a contururilor literelor, folosind resurse variate.
Pentru disciplina Matematică și Explorarea mediului competențele specifice întâlnite în programa din 2013 sunt următoarele:
1.1. Recunoașterea și scrierea numerelor în concentrul 0-31;
5.1. Sortarea/ clasificarea unor obiecte/ materiale etc., pe baza unui criteriu dat.
În elaborarea obiectivelor operaționale nu au fost respectați indicatorii prevăzuți de Mager: primii doi indicatori au fost respectați, însă nu și ultimul care includea vizarea performanței așteptate. De obicei în elaborarea obiectivelor operaționale se utilizează doar primii doi indicatori care se referă la precizarea comportamentului final al acțiunii elevului și condițiile de realizare specifice manifestării comportamentului vizat.
Nici cei cinci parametri prezentați de Landsheere privind operaționalizarea obiectivelor nu au fost respectați în acest proiect: nu este specificat nici cine produce comportamentul vizat și nici criteriile care conduc la considerarea produsului a fi sau nu satisfăcător.
Metodele didactice utilizate în acest proiect sunt: conversația, explicația, demonstrația,exercițiul întâlnite cu precădere în diferite activități, însă ca metode didactice au mai fost utilizate și jocul didactic, analiza și explozia stelară. Mijloacele de învățământ sunt puține ca număr, ar mai putea fi completate cu câteva care să-i determine pe elevi să fie mai atrași de activitatea ce se desfășoară. Formele de organizare ale activității sunt: individual, frontal și pe grupuri. Este important ca forma de organizare a activității să varieze, să nu apară monotania deoarece elevii pot părea a fi distrași și nu vor mai fi atenți la activitățile ce se desfășoară.
III.2. Analiza fișelor de lucru și de evaluare utilizate în clasa pregătitoare
Fișa de lucru- Anexa 11
Fișa de lucru ce se regăsește în Anexa 11 este concepută pentru disciplina Comunicare în limba română și are ca scop verificarea unor cunoștințe dobândite de elevi pe parcursul unei ore referitoare la conținutul poveștii „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă. Aceasta conține un rebus a cărui dezlegare o reprezintă coloana verticală A-B ce surprinde un anotimp îndrăgit mai ales de copiii având în vedere că ei iubesc foarte mult natura ce învie de viață în acest anotimp specific. Fiecare copil care va primi fișa va trebui să completeze rebusul individual, urmând ca la final acesta să fie verificat și corectat. Elevii vor completa fiecare rând conform cerinței, utilizând cuvintele potrivite, iar la final aceștia vor observa că s-a format pe verticală un cuvânt ce reprezintă un anotimp: anotimpul de primăvară. În urma completării acestei fișe cadrul didactic poate face o recapitulare împreună cu elevii întrebându-i ce schimbări se petrec în natură cu ocazia sosirii acestui anotimp, ce mari sărbători sunt în acest anotimp, care este ziua cea mai importantă pentru ei din luna Martie ce aparține anotimpului de primăvară, la ce alte activități participă ei în cadrul familiei, școlii, grupului de prietene, etc.
Fișa de lucru- Anexa 12
Acest tip de fișă se utilizează la disciplina Matematică și are ca scop verificarea unor cunoștințe, deprinderi, priceperi însușite anterior legate de cifre, respectiv numere. Elevii vor avea de rezolvat prima sarcină prin completarea unor mulțimi cu diverse elemente, la alegere (floricele, ghiocei, inimioare, frunzulițe etc.) conform numărului indicat în căsuța alăturată, de asemenea vor completa și rezultatul operației ce a fost efectuată, iar la a doua sarcină vor avea de rezolvat o problemă: vor completa cu numerele potrivite conform imaginii date, vor indica semnul potrivit pentru operația ce urmează a fi efectuată, urmând ca la final să completeze și rezultatul final al acestei probleme.
Fișă de lucru- Anexa 13
Fișa de lucru ce se regăsește în Anexa 13 poate fi utilizată la disciplina Comunicare în limba română. Utilizarea acesteia are ca scop să verifice cunoștințele elevilor referitoare sunet și la literă. La prima sarcină elevii au de identificat poziția sunetului, respectiv a literei din cuvântul „iepuraș”. În acest exemplu litera „ș” se identifică la finalul cuvântului, însă utilizând alte exemple copiii vor putea identifica acest sunet la începutul cuvântului (exemplu: „șarpe”, „șapcă”) sau în poziției mediană/ în interiorul cuvântului (exemplu: „ușă”, „cocoșat”).
În sarcina a doua li se cere elevilor să încercuiască cu roșu litera „ș” și cu albastru litera „Ș” din cuvintele date. Pentru acesta elevii vor identifica mai întâi literele care urmează a fi încercuite din cuvintele date, apoi aceștia vor rezolva exercițiul conform indicațiilor date.
A treia sarcină este reprezentată de niște imagini ce sunt însoțite de niște cuvinte ce nu se regăsesc în aceeași ordine în care apar imaginile. Elevii vor asocia imaginea cu cuvântul pe care îl consideră a fi potrivit. Este de menționat că fiecărei imagini îi revine un cuvânt, iar unul dintre cuvinte va rămâne fără imagine. Cadrul didactic îi poate întreba pe elvi dacă ei cunosc semnificația acestui cuvânt, dacă l-au întâlnit în vreun context, iar în caz contrar acesta va fi explicat de cadrul didactic. În funcție de dificultatea acestui cuvânt se pot formula și 2-3 propoziții în care acest cuvânt să se regăsească. Astfel, pentru imaginea reprezentativă cu cifra „7”, copiii o vor asocia pe aceasta prin trasarea unei săgeți către cuvântul „șapte”, pentru imaginea ce reprezintă o șapcă se va trasa o săgeată spre cuvântul „șapcă”, etc. LA fel se va proceda și ăn cazul celorlaltor imagini și cuvinte.
A patra sarcină solicită din partea elevilor să realizeze corespondența dintre litera mare de tipar și cea mică de tipar.
A cincea sarcină solicită din partea elevilor să traseze săgeți de la litera „ș” ce se regăsește pe primul rând la literele „ș” din prima coloană fără a omite vreuna din ele. La final, după ce elevii vor termina de completat fișa de lucru, fiecare sarcină va fi verificată prin sondaj, urmând ca la final cei care nu au avut greșeli să fie recompensați, iar cei cu două- trei/ mai multe greșeli să li se explice că pentru a completa acest tip de fișă trebuie să fie mai atenți, să nu se grăbească etc.
Fișă de lucru- Anexa 14
Fișa de lucru din Anexa 14 se utilizează la disciplina Matematică. Ea are ca scop verificarea de către cadrul didactic a cunoștințelor dobândite de elevi referitoare la noțiunile de cifră, respectiv număr, dar și verificarea operației de scădere cu 4. Aceștia vor avea de rezolvat două sarcini prezentate după standardele de la ușor la dificil.
La prima sarcină aceștia vor avea de identificat câte elemente se regăsesc în fiecare mulțime, câte sunt tăiate, câte rămân netăiate, iar în urma identificării acestora elevii vor completa în căsuță numărul de elemente care au rămas netăiate. Pentru a identifica câte elemente are fiecare mulțime copiii vor număra conștient, prin înconjurare câte elemente sunt în total în mulțimea respectivă, apoi le va identifica pe cele tăiate tot prin numărare și înconjurare urmând ca la final să identifice câte elemente au rămas în acea mulțime. Numărul de elemente netăiate va reprezenta numărul ce va fi completat în căsuță. La fel se va proceda și pentru celelalte mulțimi, cadrul didactic putând solicita din partea elevilor să formuleze o problemă folosindu-se de elementele tăiate și netăiate din mulțimea dată.
A doua cerință solicită din partea elevilor să rezolve problema dată. Copiii vor formulate datele problemei oral, după care vor identifica ceea ce cunosc din problema dată, ceea ce nu cunosc și urmează să afle, urmând ca ceea ce ei cunosc să fie reprezentat în căsuță cu numărul corespunzător elementelor identificate, iar ceea ce nu cunosc și trebuie să afle să fie identificat pe baza imaginii date. La final ei vor identifica rezultatul problemei, vor fi verificați și corectați urmând să fie apoi apreciați și recompensați de cadrul didactic.
Fișă de lucru- Anexa 15
Fișa de lucru din Anexa 15 se utilizează în cadrul disciplinei Comunicare în limba română. Aceasta poate fi distribuită în sala de clasă pentru elevi cu scopul de a verifica dacă elevii pot identifica sunetul respectiv litera „ț/ Ț” din cuvinte date, dacă nu au tendința de a înlocui aceste sunete/ litere cu altele cunoscute de ei, dacă nu au anumite dificultăți în pronunție sau scriere etc.
Prima sarcină solicită din partea elevilor să identifice litera „Ț” dintre celelalte litere cunoscute de ei, să o încercuiască, apoi să coloreze ouăle de paști ce conțin litera „ț”. În a doua sarcină se regăsesc trei imagini sugestive pentru anumite animale/ insecte cunoscute de elevi. Pentru fiecare imagine dată sunt oferite câte trei cuvinte, iar elevii vor trebui să identifice doar cuvântul corect ce se potrivește cu imaginea dată. Ei vor bifa prin „X” cuvântul pe care l-au găsit a fi potrivit cu imaginea dată.
A treia sarcină prezintă un rebus din care copiii vor identifica cuvintele ce se regăsesc în acesta, le vor scrie după cum vor dori, iar la final le va așeza în ordine pentru a formula un enunț ce va avea sens și se va potrivi cu imaginea prezentată alături de rebus.
A patra sarcină prezintă o imagine cu o găină ce stă pe ouă. Elevii vor trasa cu ajutorul creionului o linie continuă ce va începe de la „start” și se va termina la „sfârșit”. Copiii care vor ajunge la „sfârșit” vor afla că datorită trasării corecte a liniei au ajutat găina să facă mai multe ouă pentru paști.
După ce elevii vor termina de completat fișa de lucru, acesta va fi verificată prin sondaj, unde vor fi identificate greșeli se vor corecta, iar cei care nu au avut greșeli vor fi recompensați de cadrul didactic.
Fișă de evaluare- Anexa 16
Fișa de lucru de la Anexa 16 este concepută pentru a verifica atât cunoștințele ce aparțin disciplinei Comunicare în limba română cât și cele care aparțin diciplinei Matematică și explorarea mediului.
Primul item solicită din partea elevilor să sublinieze doar literele pe care le-au învățat. Al doilea item solicită din partea elevilor să identifice câte silabe are fiecare cuvânt format reprezentativ pentru imaginea dată și să bifeze cu „X” numărul corespunzător silabelor din care este format cuvântul. Pentru cuvântul „rachetă” copiii vor identifica trei silabe, pentru cuvântul „corabie” ei vor identifica patru silabe, pentru cuvântul „elicopter” vor identifica patru silabe, iar pentru „tren” vor idenfica o singură silabă.
La al treilea item elevii vor avea de completat grafic cu cuvinte potrivite în căsuță pentru imaginile date: pentru prima imagine copiii vor completa în spațiul dat cuvântul „casă”, pentru a doua imagine vor completa cu cuvântul „ramură”, iar pentru a treia imagine ei vor completa cu „lalele”.
La al patrulea item copiii vor avea de completat un tabel cu literele cunoscute în funcție de cum aceștia le-a învățat. Cel de-al cincilea item solicită din partea elevilor să coloreze scara numerică în funcție de numărul reprezentat pentru fiecare coloană (exemplu: dacă într-o coloană apare cifra 1 atunci copiii vor colora o singură căsuță din scara numerică/ dacă într-o coloană apare cifra 4 atunci copiii vor colora patru căsuțe din scara numerică).
La al șaselea item li se cere elevilor să completeze cu un număr de steluțe potrivit în așa fel încât numărul dat să poată fi descompus printr-un număr de steluțe (exemplu: Dacă se dă cifra 5 acesta se descompune în două căsuțe în care se vor completa- la prima căsuță cu o sngură steluță, iar în căsuța a doua se vor completa cu patru steluțe pentru a se obține numărul cinci).
La al șaptelea item elevii vor avea de colorat doar alimentele necesare pentru hrma unui copil pentru o zi din imaginea cu piramida alimentelor.
Fișe- Anexa 17
În Anexa 17 sunt prezentate fișe de lucru tematice („Despre mine, „Despre anotimpuri” etc) pentru diferite discipline studiate în clasa pregătitoare.
În acestea se regăsesc sarcini precum: colorarea literelor învățate, desenarea propriului potret, prezentarea propriei persoane indicând numele, colorarea literelor pe tastatură care compun numele unui elev, colorarea unei imagini ce indică anotimpul în care s-a născut elevul, să deseneze un cadoul pe care și-l dorește să-l primească de ziua lui, identificarea organelor de simț (gură, ochi, nas etc), identificarea hainelor potrivite pentru fiecare gen (pentru băieți pantaloni, pentru fetițe rochițele), să identifice din obiectele din propria cameră, să formuleze enunțuri, să își exprime propria stare desenând un chip potrivit pentru fiecare (supărat, vesel etc.) ș.a.
III.3. Analiza materialelor didactice utilizate la clasa pregătitoare
Materialele didactice utilizate în clasa pregătitoare pot fi: planșele cu litere de tipar sau de mână pentru diciplina Comunicare în limba română, planșele cu numere pentru disciplina Matematică, planșe cu anotimpuri pentru disciplina Comunicare în limba română sau Arte vizuale. Acestea sunt concepute și adaptate conform nivelului de vârstă al copiilor, trebuie să respecte anumite reguli, să nu fie prea încărcate, să nu se utilizeze prea multe culori în ceea ce privește partea estetică a lor.
De asemenea cadrul didactic poate folosi în cadrul disciplinei Muzică și mișcare diverse cd-uri ce conțin cântece potrivite pentru activitățile pe care le va desfășura pe parcursul anului școlar, să asigure un spațiu necesar elevilor pentru a desfășura și mișcare însoțită de cânt etc.
În cadrul disciplinei Abilități practice este recomandat ca profesorul să utilizeze planșe în care să se regăsească atât produsul final (ceea ce se așteaptă de la elev), dar și etapele de lucru în vederea obținerii produsului final. De asemenea este necesar ca elevilor să li se explice procedeele prin care vor obține acest produs și să li se arate modalitatea prin care acesta este obținut.
Nelipsite din clasa pregătitoare sunt și jetoanele cu numere, litere, dar și cu unele instrumente specifice pentru o meserie prin care cadrul didactic poate organiza diferite activități. Li se vor da sarcini elevilor să identifice jetonul potrivit pentru imaginea dată, să ridice jetonul cu numărul potrivit pentru obiecte expuse, să identifice literele cunoscute ce se regăsesc în cuvintele date etc.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Ausubel, P., Robinson, D., G., Floyd, (1981). Învățarea în școală- o introducere în psihologia pedagogică. Editura Didactică și Pedagogică. București;
Boroș, M., (1992). Părinți și copii. Editura Gutinul. Baia Mare;
Cattarossi, F., Sefcick, R., (2012). Intrarea la școală- Grădinița și clasa pregătitoare (ghidul părinților), (trad. Decei Lia). Editura Corint, București;
Chateau, J., (1967). Copilul și jocul- pentru părinți. Editura Didactică și Pedagogică. București;
Crețu, T., (2009). Psihologia vârstelor. Editura Polirom. Iași;
Cucoș, C., (2006). Pedagogie- ediția a II-a revăzută și adăugită. Editura Polirom. Iași;
Dumitrana, M., (2000). Copilul, familia și grădinița. Editura Compania. București;
Elkonin, D.B, (1980). Psihologia jocului. Editura Didactică și Pedagogică. București;
Farca, S., (2009). Cum întâmpinăm copilul ca părinți, bunici, medici și educatori- Gânduri psihanalitice despre educație timpurie. Editura Trei. București;
Ferland, F., (2011). Copilul nostru de zi cu zi din leagăn la școala primară. Editura Minerva. București;
Glava, A., Glava, C, (2002). Introducere în pedagogia preșcolară. Editura Dacia. Cluj-Napoca;
Glava, A., Pocol, M., Tătaru, Lolica, L. (coordonatoare), (2009). Educația timpurie- ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar. Editura Paralela 45. Pitești;
Ionescu, M., Bocoș, M., (2009). Tratat de didactică modernă. Editura Paralela 45. Pitești;
Modrea, M., (1999). Părinți și copii vulnerabili (articol), mai-iunie, nr.3. Editura Societatea Știință și Tehnică S. A.;
Moisin, A., (1995), Părinți și copii- pentru părinți, Editura Didactică și Pedagogică. București;
Nicola, I., (2003). Tratat de pedagogie școlară. Editura Aramis. București;
Niculescu, R.M.. Pedagogie preșcolară și a școlarității mici (www. scribd.com)
Păun, E., Iucu, R., (2002). Educația preșcolară în România. Editura Polirom. Iași;
***(2013). Programe pentru clasa pregătitoare. București;
Sălăvăstru, D., (2004). Psihologia educației. Editura Polirom. Iași;
Stoica, D., Stoica, M., (1982). Psihopedagogie școlară. Editura Scrisul Românesc. Craiova;
Vasilescu, A., Dima, S., (1979). Copilul, grădinița și școala- Perfecționarea activității instructiv- educative în grădiniță- Culegere metodică editată de Revista de Pedagogie. București;
Văideanu, G., (1988). Educația la frontiera dintre milenii. Editura Politică. București.
ANEXE
Anexa 1
PROIECT DE LECȚIE
Școala: Colegiul Național de Artă „ Octav Băncilă”- Iași
Clasa: pregătitoare
Data: 25 martie 2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Pîrlog Daniela
Aria curriculară: Matematică și Științe ale naturii
Disciplina: Matematică și explorarea mediului
Unitatea tematică: Salutare, primăvară!
Subiectul lecției: Adunarea și scăderea în concentrul 0 – 10 cu 2 unități, prin numărare.
Tipul lecției: recapitulare și sistematizare
Forma de realizare: activitate integrată
Competențe specifice:
Matematică și explorarea mediului
1.3. Sesizarea magnitudinii unui număr în concentrul 0 – 10, folosind poziționarea pe axa numerelor
5.2. Rezolvarea de probleme în care intervin operații de adunare sau scădere cu 1-2 unități în concentrul 0 – 10, cu ajutorul obiectelor
Comunicare în limba română
Recunoașterea unor detalii dintr-un mesaj scurt, rostit clar și rar
Dezvoltare personală
2.2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară
Obiective operaționale:
O1 – să precizeze vecinii unui număr dat, din concentrul 0-10;
O2 – să numere crescător și descrescător în concentrul 0-10;
O3 – să compare perechi de numere naturale mai mici decât 10;
O4 – să rezolve adunări și scăderi cu 1-2 unități în concentrul 0-10;
O5 – să participe activ la lecție.
Strategia didactică
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, Știu/Vreau să știu/Am învățat, munca independentă.
Mijloace de învățământ: carte cu poezii, videoproiector, fișe de lucru, numărători, jetoane.
Forme de organizare: frontală, individuală.
Bibliografie:
M.E.C.T.S., Programa școlară pentru disciplina Matematică și explorarea mediului – clasa pregătitoare, București, 29.03.2012;
Manea, Alexandra, Matache, Claudia, Ioan, Liliana, Ruse, Clara, Ghid practic pentru clasa pregătitoare, Editura Delta Cart Educațional, Pitești, 2012;
Dumitru, Alexandrina, Dumitru, Viorel-George, Activități transdisciplinare pentru grădiniță și ciclul primar – jocuri didactice, Editura Paralela 45, Pitești, 2009.
Anexa 2
PROIECT DIDACTIC
Școala: Liceul Tehnologic „Mihai Busuioc”, Pașcani
Clasa: pregătitoare
Data: 14.03.2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Iordăchioaia Liliana
Aria curriculară: Om și societate
Disciplina: Educație pentru societate
Unitatea tematică: „Salutare Primăvară”
Subiectul: Familia mea
Forma de realizare: activitate integrată
Tipul activității: Formare de priceperi și deprinderi
Scopul: Conștientizarea importanței apartenenței la un grup social
Competențe generale:
Educație pentru societate
Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană
Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în diferite contexte de viață
Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând inițiativă și creativitate
Comunicare în limba română
1.Receptare de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
Arte vizuale și lucru manual
2.Realizarea de creații funcționale și estetice folosnd materiale și tehnici elementare diverse
Muzică și mișcare
2. Redarea repertoriului de cântece pentru copii cu mijloace interpretative specifice vârstei
3.Raportarea spontană la muzică prin intermediul propriilor abilități creative
Competențe specifice:
Educație pentru societate
1.1. Identificarea unor norme elementare de conduită în contexte familiare
2.1.Recunoașterea unor deprinderi de comportament moral-civic în grupurile de apartenență
3.1. Relaționarea pozitivă cu alți membri ai grupului de apartenență, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru;
3.2. Participarea la acțiunile grupului de apartenență, dovedind disponibilitate.
Comunicare în limba română
1.1. Sesizarea semnificației globale a unui mesaj scurt despre familie, rostit clar și rar;
1.5. Manifestarea curiozității față de receptarea semnificației mesajelor orale, în contexte de comunicare cunoscute.
Arte vizuale și lucru manual
2.2. Manifestarea liberă a ideilor și trăirilor personale, apelând la forme simple de exprimare specifice artelor;
2.3. Realizarea de aplicații/compoziții/obiecte/construcții simple, pe baza interesului direct.
Muzică și mișcare
2.1. Cântarea în colectiv a cântecelor, asociind mișcarea sugerată de text;
3.1. Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare.
Obiective operaționale :
O1- să se identifice cu tipul de familie din care face parte;
O2-să enumere membrii familiei din care face parte;
O3-să numească ce activitate realizează fiecare membru din familie;
O4-să enumere care sunt cele mai importante evenimente din cadrul familiei;
O5-să realizeze tabloul de familie prin tehnica colorării;
O6-să reproducă în colectiv căntecele însușite intuitiv, pronunțând corect cuvintele în cânt.
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, jocul didactic, explicația, brainstorming–ul, dezbaterea, turul galeriei, metoda „cercurilor concentrice”
Mijloace de învățământ: prezentare power point, fișe de colorat, laptop,video-proiector, fișă cu arborele familiei, creioane colorate.
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe
Resurse umane: 23 elevi
Resurse temporale: 45 minute.
Bibliografie:
MECTS- Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE PENTRU SOCIETATE aprobată prin ordin al ministrului Nr. 3656/29.03.2012, Bucuresti, 2012;
Ghidul cadrului didactic- clasa pregătitoare, Editura Diana, 2012;
Anexa 3
PROIECT DIDACTIC
ȘCOALA : Liceul Teoretic „Miron Costin”- Pașcani
DATA: 10.04.2013
CLASA: pregatitoare
PROPUNĂTOR: Prof. Înv. Primar Ancuța Nicoleta
DISCIPLINA: Matematică și explorarea mediului
ARIA CURRICULARĂ: Matematică și Științe ale naturii
UNITATEA TEMATICA: Despre prieteni
SUBIECTUL LECȚIEI: Anotimpurile. Numerele natural de la 0 la 31.
TIPUL LECȚIEI: formare de priceperi și deprinderi
SCOPUL LECȚIEI:
Formarea deprinderii de utilizare a numerelor naturale de la 0 la 31 în vederea folosirii calendarului și orientării în timp
Formarea capacității de utilizare a unor unități de măsură pentru timp în vederea determinării/estimării duratelor unor evenimente familiare
Dezvoltarea operațiilor și calităților gândirii;
COMPETENTE SPECIFICE:
1.3. – Sesizarea magnitudinii unui număr în concentrul 0-10/în concentrul 0-31, folosind poziționarea pe axa numerelor;
3.2. – Manifestarea curiozității pentru observarea unor fenomene/procese/structuri repetitive simple din mediul apropiat, în scopul identificării unor regularități
6.2. – Utilizarea unor unități de măsură pentru determinarea/estimarea duratelor unor evenimente familiare.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1– să completeze șiruri numerice lacunare, din intervalul 0-31, cel puțin în situația în care se prezintă regula de numărare;
O2– să identifice caracteristici specifice anotimpurilor, cel puțin pentru anotimpul în care este născut sau pentru anotimpul preferat;
O3– să reconstituie ordinea lunilor/anotimpurilor în calendar, cel puțin când se cunosc vecinii;
O4 – să plaseze în timp diverse evenimente, cel puțin propria zi de naștere.
Strategii didactice :
Metode, tehnici și procedee: exercițiul, jocul didactic, explicația, descoperirea, observatia, conversatia, activitatea practica, joc de rol;
Mijloace de învățământ: invitație, simboluri specifice fiecărui anotimp, planșă pentru histogramă, prezentare PowerPoint “Anotimpurile”, secțiuni din calendar, suport de scris acoperit cu cerneală, planșe cu anotimpuri, casetofon, CD, videoproiector;
Formă de organizare: frontal, pe grupe, individual.
Resurse temporale: 45 minute;
Resuse umane: 20 elevi.
Anexa 4
PROIECT DIDACTIC
Școala: Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, Iași
Clasa: Pregătitoare
Data: 25.04.2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Pîrlog Daniela
Aria curriculară: Matematică și Științe ale naturii
Disciplina: Matematică și explorarea mediului
Unitatea tematică: Vreau să am o meserie!
Titlul lecției: Figuri și corpuri geometrice
Forma de realizare: lecție integrată
Tipul lecției: Consolidare
Scopul lecției:
Dezvoltarea capacității de a utiliza formele geometrice
Competențe specifice:
Recunoașterea numerelor în concentrul 0 – 10;
Compararea cardinalelor unor mulțimi având cel mult 10 obiecte;
Discriminarea unor forme geometrice plane în obiecte manipulate de copii și în mediul înconjurător
5.1 Sortarea / clasificarea pe baza unui criteriu dat
Competențe integrate:
CLR
2.1. Articularea de enunțuri folosind accentul și intonația corespunzătoare intenției de comunicare
2.4. Manifestarea interesului pentru exprimarea de idei în contexte cunoscute
AVAP
2.1 Observarea unor caracteristici simple ale materialelor întâlnite în mediul familiar
Obiective operaționale:
O1 – să denumească figurile geometrice;
O2 – să opereze cu expresiile: „tot atâtea”, „mai multe”, „mai puține”;
O3 – să completeze tabelul cu numărul de figuri geometrice;
O4 – să clasifice figurile geometrice după criterii date (mărime, formă, culoare);
O5 – să construiască figuri geometrice cu ajutorul bețișoarelor;
Strategii didactice:
Metode și procedee : Conversația, expunerea, jocul, explicația, problematizarea;
Mijloace de învățământ: Imagine cu „Roboțelul dreptunghi”, panou, caiete auxiliare, bețișoare, fișe de lucru, creioane colorate, laptop, videoproiector
Forme de organizare : frontală, pe perechi, individuală.
Resurse temporale: 50 minute.
Resurse umane: 28 elevi.
Bibliografie:
Manea A, MatacheC, Ghid practic pentru clasa pregătitoare, ed. Delta Cart Educațional, Pitești, 2012
Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., Metode interactive de grup – Ghid metodic, ed. Arves, Craiova, 2003
Dănilă, I, Țarălungă, E, Lecția în evenimente. Ghid de proiectare didactică, ed. Egal, Bacău, 2002
Curriculum Național, Programe școlare pentru clasa pregătitoare, București, 2012.
Anexa 5
Proiect didactic
Școala: Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”- Iași
Clasa: Pregătitoare
Data: 21.03.2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Pîrlog Daniela
Aria curriculară: Matematică și Științe ale naturii
Disciplina: Matematică și explorarea mediului
Unitatea tematică: Salutare, primăvară!
Titlul lecției: Numerele naturale de la 0 la 10 – recunoaștere, comparare, ordonare
Forma de realizare: lecție integrată
Tipul lecției: Consolidare
Scopul lecției:
Dezvoltarea capacității de a utiliza numere și cifre
Participarea activă la activitățile de grup
Competențe specifice:
Recunoașterea numerelor în concentrul 0 – 10;
Compararea cardinalelor unor mulțimi având cel mult 10 obiecte;
Sesizarea magnitudinii unui număr în concentrul 0 – 10, folosind poziționarea pe axa numerelor;
5.1 Sortarea / clasificarea pe baza unui criteriu dat
Domenii integrate:
Comunicare în limba română
Muzică și mișcare
Educație fizică și sport
Competențe integrate:
CLR
2.1. Articularea de enunțuri folosind accentul și intonația corespunzătoare intenției de comunicare
2.4. Manifestarea interesului pentru exprimarea de idei în contexte cunoscute
MM:
2.1. Cântarea în colectiv a cântecelor, asociind mișcarea sugerată de text;
EFS:
1.3. Manifestarea interesului pentru utilizarea variantelor de mișcări specifice segmentelor corpului
2.2. Manifestarea calităților motrice individuale prin participarea la jocuri dinamice
Obiective operaționale:
O1 – să grupeze animalele în funcție de mediul de viață;
O2 – să formuleze propoziții cu anumite cuvinte ;
O3 – să numere crescător ș descrescător în limitele 0 – 10;
O4 – să recunoască cifrele în limitele 0 – 10, reaportând cantitatea la număr;
O5 – să descopere „vecinii” unui număr;
O6 – să asocieze cifra cu numărul corespunzător;
O7- să realizeze mișcările sugerate de texte.
Strategii didactice:
Metode și procedee : expunerea, jocul, explicația, problematizarea, conversația
Mijloace de învățământ: jocul „Învățăm numerele”, jetoane, fișe de lucru, cretă colorată, cartea „Mă joc cu magneți – Numerele”
Forme de organizare : frontală, în perechi, individuală.
Resurse temporale: 50 minute
Resurse umane: 28 elevi
Bibliografie
Manea A, MatacheC, Ghid practic pentru clasa pregătitoare, ed. Delta Cart Educațional, Pitești, 2012
Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., Metode interactive de grup – Ghid metodic, ed. Arves, Craiova, 2003
Dănilă, I, Țarălungă, E, Lecția în evenimente. Ghid de proiectare didactică, ed. Egal, Bacău, 2002
Curriculum Național, Programe școlare pentru clasa pregătitoare, București, 2012
Anexa 6
Proiect didactic
Școala: Liceul Teoretic „Miron Costin”- Pașcani
Clasa: Pregătitoare
Propunător: Prof. Înv. Primar Ancuța Nicoleta
Data: 07.03.2013
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Unitate tematică: Salutare Primăvară!
Disciplina: Comunicare în limba română
Subiectul: A venit primăvara – Emilia Plugaru
Foerma de realizare: Activitate integrată
Tipul lecției: predare-învățare
Scopul lecției :
Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral ;
Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter ; formarea unei atitudini positive față de sine și față de ceilalți.
COMPETENȚE SPECIFICE:
CLR
Sesizarea semnificației globale a unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar
Recunoașterea unor detalii dintr-un mesaj scurt, rostit clar și rar
EPS
3.1. Relaționarea pozitivă cu alți membri ai grupului de apartenență, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru
DP
2.1. Recunoașterea emoțiilor de bază raportate la experiențele de viață trăite
2.2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară
MEM
3.2. Manifestarea curiozității pentru observarea unor fenomene/procese/structuri repetitive simple din mediul apropiat, în scopul identificării unor regularități
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 Să formuleze corect răspunsuri la întrebări care vizează conținutul unui text audiat
O2 Să numească personajele din povestea audiată
O3 Să desprindă corect o învățătură din povestea audiată
O4 Să identifice simbolurile adecvate caracteristicilor zilei (vreme, anotimp)
O5 Să formuleze enunțuri corecte din punct de vedere gramatical
O6 Să manifeste interes pentru lecție
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: conversația euristică, explicația, lectura explicativă.
Mijloace didactice: Calendarul naturii, textul poveștii „A venit primăvara!” de E. Plugaru, imagini reprezentând personaje din poveste și peisaje specifice anotimpurilor iarna și primăvara
Forme de organizare: frontal, individual.
Resurse temporale: 45 min
Resurse umane: 25 elevi.
Bibliografie:
Programa școlară pentru clasa pregătitoare, anexa 2 la OMECTS nr. 3656/29.03.2012, București, 2012.
Ghid metodic pentru clasa pregatitoare, editura Delta Cart
Anexa 7
Proiect didactic
DATA : 18. O4. 2013
ȘCOALA: Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”- Iași
CLASA: pregătitoare
PROPUNĂTOR: Prof. Înv. Primar Pîrlog Daniela
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE : „VREAU SĂ AM O MESERIE!”
TEMA ACTIVITĂȚII : AL CUI ESTE…?
FORMA DE REALIARE : activitate integrată ( CLR, MEME, DP)
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
verificarea și consolidarea cunoștințelor referitoare la diverse profesii și meserii întâlnite în societate;
activizarea vocabularului cu cuvinte referitoare la unele profesii, meserii și unelte (verbe reprezentând acțiuni specifice diverselor profesii și meserii);
dezvoltarea unor procese psihice de cunoaștere: percepții, reprezentări, gândirea cu operațiile ei, cultivarea atenției.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să recunoască profesiile sau meseriile pe baza unei imagini;
O2 – să asocieze imaginea profesiei sau meseriei cu imaginea uneltelor necesare pentru desfășurarea ei;
O3 – să motiveze alegerea unei unelte pentru o anume meserie și să motiveze când se mai poate folosi;
O4 – să identifice produsele specifice unei anumite profesii sau meserii meserii;
O5 – să identifice pe baza unei ghicitori uneltele care se folosesc într-o anumită profesie sau meserie meserie;
O6 – să execute corect sarcinile de pe fișa de lucru
07 – să exprime opinii personale referitor la ceea ce le-ar place să facă, raportat la ceea ce pot face/au abilități pentru a practica drept meserie.
O8 – să imite acțiuni specifice desfășurate cu uneltele.
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, expunerea, povestirea, problematizarea, învățarea prin descoperire,metoda piramidei, competiția, recompensa, munca în echipă/individuală
Material didactic folosit: planșe cu diverse meserii,unelte, îmbrăcăminte și produse specifice, cartea meseriilor, piramida, scrisori-surpriză, roata meseriilor, ghicitori,
Mod de organizare: frontal și individual.
Resurse temporale: 45-50 min.
Resurse umane: 28 de copii;
Anexa 8
PROIECT DIDACTIC
Școala: Liceul Teoretic „Miron Costin”, Pașcani
Clasa: pregătitoare
Data: 21 martie 2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Ancuța Nicoleta
Aria curriculară: Consiliere și orientare
Disciplina: Dezvoltare personală
Unitatea tematică: Salutare, primăvară!
Subiectul lecției: Regulile noastre!
Tipul lecției: predare – învățare
Forma de realizare: activitate integrată
Competențe specifice:
Dezvoltare personală
2.2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară
3.1. Identificarea unor rutine în activitatea școlară
Comunicare în limba română
1.1. Sesizarea semnificației globale a unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar
Educație pentru societate
3.2. Participarea la acțiunile grupului de apartenență, dovedind disponibilitate
Obiective operaționale:
O1 – să completeze Calendarul naturii;
O2 – să identifice regulile de comunicare specifice în activitatea școlară;
O3 – să aplice regulile de comunicare specifice în activitatea școlară;
O4 – să mimeze comportamente potrivite sau nepotrivite;
O5 – să participe activ la lecție.
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, jocul de rol, ciorchinele.
Mijloace de învățământ: Calendarul naturii, ,,Regulile clasei”, videoproiector, caiet auxiliar, coli de hârtie, imagini, bandă adezivă.
Forme de organizare: frontală, individuală, pe echipe.
Resurse temporale: 45 minute;
Resurse umane: 20 elevi.
Bibliografie:
M.E.C.T.S., Programa școlară pentru disciplina Dezvoltare personală – clasa pregătitoare, București, 29.03.2012;
Manea, Alexandra, Matache, Claudia, Ioan, Liliana, Ruse, Clara, Ghid practic pentru clasa pregătitoare, Editura Delta Cart Educațional, Pitești, 2012;
Manea, Alexandra, Matache, Claudia, Dezvoltare personală – clasa pregătitoare, Editura Delta Cart Educațional, Pitești, 2012;
Anexa 9
PROIECT DE LECȚIE
Școala: Liceul Teoretic „Miron Costin”, Pașcani
Clasa: pregătitoare
Data: 21 martie 2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Ancuța Nicoleta
Aria curriculară: Arte și Tehnologii
Disciplina: Muzică și mișcare
Unitatea tematică: Salutare, primăvară!
Subiectul lecției: Primăvara
Tipul lecției: formare de priceperi și deprinderi
Forma de realizare: activitate integrată
Competențe specifice:
Muzică și mișcare
1.1 Receptarea cântecelor cu o structură ritmico – melodică asemănătoare cântecelor din folclorul copiilor;
2.1 Cântarea în colectiv a cântecelor, asociind mișcarea sugerată de text.
Comunicare în limba română
1.1. Sesizarea semnificației globale a unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar.
Educație pentru societate
3.1. Relaționarea pozitivă cu alți membri ai grupului de apartenență, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru.
Dezvoltare personală
2.2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară.
Obiective operaționale:
O1 – să respecte o poziție corectă în timpul cântării, în vederea realizării respirației
costo-diafragmate și a emisiei sunetelor corespunzătoare;
O2 – să reproducă corect textul și melodia unui cântec cunoscut;
O3 – să execute corect, după indicații, toate tipurile de exerciții;
O4 – să intoneze corect cântecul propus;
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.
Mijloace de învățământ: planșă, laptop, videoproiector.
Forme de organizare: frontală, individuală, pe echipe.
Resurse umane: 20 elevi;
Resurse temporale: 45 minute.
Bibliografie:
M.E.C.T.S., Programa școlară pentru disciplina Muzică și mișcare – clasa pregătitoare, București, 29.03.2012;
Aldea, Georgeta, Munteanu, Gabriela, Didactica educației muzicale în învățământul primar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2001;
Palade, Marian, Hai să ne jucăm, copii!, Editura ,,Gheorghe Tofan”, Suceava, 2009.
Anexa 10
Proiect didactic
Data: 5.03.2013
Școala: Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”- Iași
Clasa: pregatitoare
Propunator: Prof. Înv. Primar Pîrlog Daniela
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Comunicare în limba română
Unitatea tematică: ,,Salutare, primavara!”
Subiectul: Sunetul [â], literele „â” din „Legenda ghiocelului”, de Eugen Jianu
Forma de realizare: lecție integrată
Tipul lecției: Formare de priceperi si deprinderi
Competențe specifice :
Comunicare în limba română
1.3 Identificarea cuvintelor din enunțuri scurte,rostite clar și rar;
1.4 Identificarea silabelor și a sunetului inițial și final în cuvinte clar rostite;
3.1 Recunoașterea unor cuvinte uzuale, din universul apropiat, scrise cu litere mari și mici de tipar;
4.1 Reproducerea unor mesaje simple în contexte uzuale de comunicare.
Dezvoltare personală
2.2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară
Matematică și explorarea mediului
1.1. Recunoașterea numerelor în concentrul 0 -10;
5.1. Sortarea/clasificarea pe baza unui criteriu dat
Arte vizuale și abilități practice
2.2. Manifestarea liberă a ideilor și trăirilor personale, apelând la forme simple de exprimare specifice artelor;
Obiective operaționale:
O1: să alcătuiască cât mai multe întrebări pe baza conținutului legendei, folosind pronumele interogative „CE”, „CINE”, „UNDE”, „CÂND”; „DE CE”;
O2: să coreleze structura combinată a unui cuvânt la un șir de imagini;
O3: să identifice sunetul [â] silabic aflat în poziție mediană ;
O4: să stabilească corespondența dintre sunetul [â] și litera „” mare de tipar;
O5: să citească litera „” aflată în poziție mediană în silabe și cuvinte ;
O6: sa insuseasca regula potrivit careia â sr afla in scris doar la mijlocul cuvantului.
O7: să își coordoneze activitatea oculomotorie, pentru redarea corectă a simbolurilor grafice;
O8: să-și coordoneze mișcările pentru manevrarea corectă a instrumentelor de lucru;
O9: să adopte o poziție corectă în timpul exersării scrierii.
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrație, exercițiul, analiza, jocul didactic, explozia stelară.
Mijloace de învățământ: auxiliar, fișe, planșe didactice.
Forme de organizare: frontală, pe grupuri, individuală.
Resurse temporale: 50 minute;
Resurse umane: 26 elevi
Bibliografie:
Programe școlare pentru clasa pregătitoare, nr. 3656/29.03.2012
Ioan Ședrean, „Metodica predării limbii române la clasele I-IV”, București, editura Didactică și Pedagogică, 1995;
Ilinca Anton, „Metodica limbii române în învățământul primar”, Bacău, Editura „Grigore Tabacaru”, 1999;
Ioan Surdu, Ioan Dănilă, „Educația limbajului în grădiniță, la grupele mare și pregătitoare (Preabecedar)”, Editura „Egal”, 1998;
Ioan Dănilă, Ioan Surdu, „Abecedar; îndrumarul învățătorului”, București, „ALL Educațional”, 2000.
Anexa 11
PRIMĂVARĂ DE POVESTE
Ea este mama iezilor.
Numărul magic din povești este…
Puiul caprei se numește…
„Trei iezi cucuieți/ Ușa … descuieți”
„Că mama v-aduce …”
Pentru a păcăli iezii, lupul își schimbă…
Capra le-a spus iezilor să încuie…
Lupul nu e bun la suflet, ci…
„Capra cu trei iezi” este un…
Pierduți în lumea basmelor, era să uităm că a venit… (A-B)
Anexa 12
Anexa 13
Numele………………………………………..
FISA DE LUCRU
Sunetul si literele ,,ṣ ,Ṣ “
1 .Identifica pozitia sunetului „Ṣ”:
2.Incercuieste litera,,ṣ” cu rosu iar litera ,,Ṣ” cu albastru:
cocoṣ ṣarpe coṣ oraṣ
Ṣerban e prieten cu Ṣușu.
3.Asociaza:
ṢAPCẰ COṢ ṢAPTE ṢALẰU ṢARPE ṢOBOLAN
4. Realizeaza corespondenta:
b v z l ỉ g t ṣ n
V Z B Ỉ L T Ṣ N G M
5.Traseaza:
Anexa 14
FIȘĂ DE LUCRU
Scrie rezultatul corect în casetă :
Rezolvă următoarea problemă :
Anexa 15
NUME…………………………………………..
FISA DE LUCRU ,,PASTELE LA ROMANI”
Sunetul și literele „ṭ,Ṭ ”
Incercuieste litera ,,Ṭ’ si coloreaza ouale in care e ascunsa litera ,,ṭ”:
2. Gaseste cuvintele potrivite imaginilor:
ṭarinắ fustiṭắ cratiṭa
cắpriṭắ ṭap ṭintắ
aṭắ clanṭắ ṭảnṭar
3. Descopera cuvintele ,ordoneaza-le si scrie propozitia obtinuta:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….…………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Anexa 16
TEST DE EVALUARE
-UNITATEA PRIETENIA, CLR și MEM-
Subliniază literele pe care le-ai învățat până acum:
Cărarea spre casă era prin pădure.
Câte silabe au cuvintele? Colorează caseta cu cifra corespunzatoare.
Reprezintă grafic cuvintele:
Scrie corect literele:
Colorează corespunzător scara numericâ:
Descompune numerele:
Colorează alimente necesare pentru hrana unui copil pentru o zi.
Anexa 17
Anexa 18
BIBLIOGRAFIE
Ausubel, P., Robinson, D., G., Floyd, (1981). Învățarea în școală- o introducere în psihologia pedagogică. Editura Didactică și Pedagogică. București;
Boroș, M., (1992). Părinți și copii. Editura Gutinul. Baia Mare;
Cattarossi, F., Sefcick, R., (2012). Intrarea la școală- Grădinița și clasa pregătitoare (ghidul părinților), (trad. Decei Lia). Editura Corint, București;
Chateau, J., (1967). Copilul și jocul- pentru părinți. Editura Didactică și Pedagogică. București;
Crețu, T., (2009). Psihologia vârstelor. Editura Polirom. Iași;
Cucoș, C., (2006). Pedagogie- ediția a II-a revăzută și adăugită. Editura Polirom. Iași;
Dumitrana, M., (2000). Copilul, familia și grădinița. Editura Compania. București;
Elkonin, D.B, (1980). Psihologia jocului. Editura Didactică și Pedagogică. București;
Farca, S., (2009). Cum întâmpinăm copilul ca părinți, bunici, medici și educatori- Gânduri psihanalitice despre educație timpurie. Editura Trei. București;
Ferland, F., (2011). Copilul nostru de zi cu zi din leagăn la școala primară. Editura Minerva. București;
Glava, A., Glava, C, (2002). Introducere în pedagogia preșcolară. Editura Dacia. Cluj-Napoca;
Glava, A., Pocol, M., Tătaru, Lolica, L. (coordonatoare), (2009). Educația timpurie- ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar. Editura Paralela 45. Pitești;
Ionescu, M., Bocoș, M., (2009). Tratat de didactică modernă. Editura Paralela 45. Pitești;
Modrea, M., (1999). Părinți și copii vulnerabili (articol), mai-iunie, nr.3. Editura Societatea Știință și Tehnică S. A.;
Moisin, A., (1995), Părinți și copii- pentru părinți, Editura Didactică și Pedagogică. București;
Nicola, I., (2003). Tratat de pedagogie școlară. Editura Aramis. București;
Niculescu, R.M.. Pedagogie preșcolară și a școlarității mici (www. scribd.com)
Păun, E., Iucu, R., (2002). Educația preșcolară în România. Editura Polirom. Iași;
***(2013). Programe pentru clasa pregătitoare. București;
Sălăvăstru, D., (2004). Psihologia educației. Editura Polirom. Iași;
Stoica, D., Stoica, M., (1982). Psihopedagogie școlară. Editura Scrisul Românesc. Craiova;
Vasilescu, A., Dima, S., (1979). Copilul, grădinița și școala- Perfecționarea activității instructiv- educative în grădiniță- Culegere metodică editată de Revista de Pedagogie. București;
Văideanu, G., (1988). Educația la frontiera dintre milenii. Editura Politică. București.
ANEXE
Anexa 1
PROIECT DE LECȚIE
Școala: Colegiul Național de Artă „ Octav Băncilă”- Iași
Clasa: pregătitoare
Data: 25 martie 2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Pîrlog Daniela
Aria curriculară: Matematică și Științe ale naturii
Disciplina: Matematică și explorarea mediului
Unitatea tematică: Salutare, primăvară!
Subiectul lecției: Adunarea și scăderea în concentrul 0 – 10 cu 2 unități, prin numărare.
Tipul lecției: recapitulare și sistematizare
Forma de realizare: activitate integrată
Competențe specifice:
Matematică și explorarea mediului
1.3. Sesizarea magnitudinii unui număr în concentrul 0 – 10, folosind poziționarea pe axa numerelor
5.2. Rezolvarea de probleme în care intervin operații de adunare sau scădere cu 1-2 unități în concentrul 0 – 10, cu ajutorul obiectelor
Comunicare în limba română
Recunoașterea unor detalii dintr-un mesaj scurt, rostit clar și rar
Dezvoltare personală
2.2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară
Obiective operaționale:
O1 – să precizeze vecinii unui număr dat, din concentrul 0-10;
O2 – să numere crescător și descrescător în concentrul 0-10;
O3 – să compare perechi de numere naturale mai mici decât 10;
O4 – să rezolve adunări și scăderi cu 1-2 unități în concentrul 0-10;
O5 – să participe activ la lecție.
Strategia didactică
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, Știu/Vreau să știu/Am învățat, munca independentă.
Mijloace de învățământ: carte cu poezii, videoproiector, fișe de lucru, numărători, jetoane.
Forme de organizare: frontală, individuală.
Bibliografie:
M.E.C.T.S., Programa școlară pentru disciplina Matematică și explorarea mediului – clasa pregătitoare, București, 29.03.2012;
Manea, Alexandra, Matache, Claudia, Ioan, Liliana, Ruse, Clara, Ghid practic pentru clasa pregătitoare, Editura Delta Cart Educațional, Pitești, 2012;
Dumitru, Alexandrina, Dumitru, Viorel-George, Activități transdisciplinare pentru grădiniță și ciclul primar – jocuri didactice, Editura Paralela 45, Pitești, 2009.
Anexa 2
PROIECT DIDACTIC
Școala: Liceul Tehnologic „Mihai Busuioc”, Pașcani
Clasa: pregătitoare
Data: 14.03.2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Iordăchioaia Liliana
Aria curriculară: Om și societate
Disciplina: Educație pentru societate
Unitatea tematică: „Salutare Primăvară”
Subiectul: Familia mea
Forma de realizare: activitate integrată
Tipul activității: Formare de priceperi și deprinderi
Scopul: Conștientizarea importanței apartenenței la un grup social
Competențe generale:
Educație pentru societate
Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană
Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în diferite contexte de viață
Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând inițiativă și creativitate
Comunicare în limba română
1.Receptare de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
Arte vizuale și lucru manual
2.Realizarea de creații funcționale și estetice folosnd materiale și tehnici elementare diverse
Muzică și mișcare
2. Redarea repertoriului de cântece pentru copii cu mijloace interpretative specifice vârstei
3.Raportarea spontană la muzică prin intermediul propriilor abilități creative
Competențe specifice:
Educație pentru societate
1.1. Identificarea unor norme elementare de conduită în contexte familiare
2.1.Recunoașterea unor deprinderi de comportament moral-civic în grupurile de apartenență
3.1. Relaționarea pozitivă cu alți membri ai grupului de apartenență, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru;
3.2. Participarea la acțiunile grupului de apartenență, dovedind disponibilitate.
Comunicare în limba română
1.1. Sesizarea semnificației globale a unui mesaj scurt despre familie, rostit clar și rar;
1.5. Manifestarea curiozității față de receptarea semnificației mesajelor orale, în contexte de comunicare cunoscute.
Arte vizuale și lucru manual
2.2. Manifestarea liberă a ideilor și trăirilor personale, apelând la forme simple de exprimare specifice artelor;
2.3. Realizarea de aplicații/compoziții/obiecte/construcții simple, pe baza interesului direct.
Muzică și mișcare
2.1. Cântarea în colectiv a cântecelor, asociind mișcarea sugerată de text;
3.1. Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare.
Obiective operaționale :
O1- să se identifice cu tipul de familie din care face parte;
O2-să enumere membrii familiei din care face parte;
O3-să numească ce activitate realizează fiecare membru din familie;
O4-să enumere care sunt cele mai importante evenimente din cadrul familiei;
O5-să realizeze tabloul de familie prin tehnica colorării;
O6-să reproducă în colectiv căntecele însușite intuitiv, pronunțând corect cuvintele în cânt.
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, jocul didactic, explicația, brainstorming–ul, dezbaterea, turul galeriei, metoda „cercurilor concentrice”
Mijloace de învățământ: prezentare power point, fișe de colorat, laptop,video-proiector, fișă cu arborele familiei, creioane colorate.
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe
Resurse umane: 23 elevi
Resurse temporale: 45 minute.
Bibliografie:
MECTS- Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE PENTRU SOCIETATE aprobată prin ordin al ministrului Nr. 3656/29.03.2012, Bucuresti, 2012;
Ghidul cadrului didactic- clasa pregătitoare, Editura Diana, 2012;
Anexa 3
PROIECT DIDACTIC
ȘCOALA : Liceul Teoretic „Miron Costin”- Pașcani
DATA: 10.04.2013
CLASA: pregatitoare
PROPUNĂTOR: Prof. Înv. Primar Ancuța Nicoleta
DISCIPLINA: Matematică și explorarea mediului
ARIA CURRICULARĂ: Matematică și Științe ale naturii
UNITATEA TEMATICA: Despre prieteni
SUBIECTUL LECȚIEI: Anotimpurile. Numerele natural de la 0 la 31.
TIPUL LECȚIEI: formare de priceperi și deprinderi
SCOPUL LECȚIEI:
Formarea deprinderii de utilizare a numerelor naturale de la 0 la 31 în vederea folosirii calendarului și orientării în timp
Formarea capacității de utilizare a unor unități de măsură pentru timp în vederea determinării/estimării duratelor unor evenimente familiare
Dezvoltarea operațiilor și calităților gândirii;
COMPETENTE SPECIFICE:
1.3. – Sesizarea magnitudinii unui număr în concentrul 0-10/în concentrul 0-31, folosind poziționarea pe axa numerelor;
3.2. – Manifestarea curiozității pentru observarea unor fenomene/procese/structuri repetitive simple din mediul apropiat, în scopul identificării unor regularități
6.2. – Utilizarea unor unități de măsură pentru determinarea/estimarea duratelor unor evenimente familiare.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1– să completeze șiruri numerice lacunare, din intervalul 0-31, cel puțin în situația în care se prezintă regula de numărare;
O2– să identifice caracteristici specifice anotimpurilor, cel puțin pentru anotimpul în care este născut sau pentru anotimpul preferat;
O3– să reconstituie ordinea lunilor/anotimpurilor în calendar, cel puțin când se cunosc vecinii;
O4 – să plaseze în timp diverse evenimente, cel puțin propria zi de naștere.
Strategii didactice :
Metode, tehnici și procedee: exercițiul, jocul didactic, explicația, descoperirea, observatia, conversatia, activitatea practica, joc de rol;
Mijloace de învățământ: invitație, simboluri specifice fiecărui anotimp, planșă pentru histogramă, prezentare PowerPoint “Anotimpurile”, secțiuni din calendar, suport de scris acoperit cu cerneală, planșe cu anotimpuri, casetofon, CD, videoproiector;
Formă de organizare: frontal, pe grupe, individual.
Resurse temporale: 45 minute;
Resuse umane: 20 elevi.
Anexa 4
PROIECT DIDACTIC
Școala: Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, Iași
Clasa: Pregătitoare
Data: 25.04.2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Pîrlog Daniela
Aria curriculară: Matematică și Științe ale naturii
Disciplina: Matematică și explorarea mediului
Unitatea tematică: Vreau să am o meserie!
Titlul lecției: Figuri și corpuri geometrice
Forma de realizare: lecție integrată
Tipul lecției: Consolidare
Scopul lecției:
Dezvoltarea capacității de a utiliza formele geometrice
Competențe specifice:
Recunoașterea numerelor în concentrul 0 – 10;
Compararea cardinalelor unor mulțimi având cel mult 10 obiecte;
Discriminarea unor forme geometrice plane în obiecte manipulate de copii și în mediul înconjurător
5.1 Sortarea / clasificarea pe baza unui criteriu dat
Competențe integrate:
CLR
2.1. Articularea de enunțuri folosind accentul și intonația corespunzătoare intenției de comunicare
2.4. Manifestarea interesului pentru exprimarea de idei în contexte cunoscute
AVAP
2.1 Observarea unor caracteristici simple ale materialelor întâlnite în mediul familiar
Obiective operaționale:
O1 – să denumească figurile geometrice;
O2 – să opereze cu expresiile: „tot atâtea”, „mai multe”, „mai puține”;
O3 – să completeze tabelul cu numărul de figuri geometrice;
O4 – să clasifice figurile geometrice după criterii date (mărime, formă, culoare);
O5 – să construiască figuri geometrice cu ajutorul bețișoarelor;
Strategii didactice:
Metode și procedee : Conversația, expunerea, jocul, explicația, problematizarea;
Mijloace de învățământ: Imagine cu „Roboțelul dreptunghi”, panou, caiete auxiliare, bețișoare, fișe de lucru, creioane colorate, laptop, videoproiector
Forme de organizare : frontală, pe perechi, individuală.
Resurse temporale: 50 minute.
Resurse umane: 28 elevi.
Bibliografie:
Manea A, MatacheC, Ghid practic pentru clasa pregătitoare, ed. Delta Cart Educațional, Pitești, 2012
Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., Metode interactive de grup – Ghid metodic, ed. Arves, Craiova, 2003
Dănilă, I, Țarălungă, E, Lecția în evenimente. Ghid de proiectare didactică, ed. Egal, Bacău, 2002
Curriculum Național, Programe școlare pentru clasa pregătitoare, București, 2012.
Anexa 5
Proiect didactic
Școala: Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”- Iași
Clasa: Pregătitoare
Data: 21.03.2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Pîrlog Daniela
Aria curriculară: Matematică și Științe ale naturii
Disciplina: Matematică și explorarea mediului
Unitatea tematică: Salutare, primăvară!
Titlul lecției: Numerele naturale de la 0 la 10 – recunoaștere, comparare, ordonare
Forma de realizare: lecție integrată
Tipul lecției: Consolidare
Scopul lecției:
Dezvoltarea capacității de a utiliza numere și cifre
Participarea activă la activitățile de grup
Competențe specifice:
Recunoașterea numerelor în concentrul 0 – 10;
Compararea cardinalelor unor mulțimi având cel mult 10 obiecte;
Sesizarea magnitudinii unui număr în concentrul 0 – 10, folosind poziționarea pe axa numerelor;
5.1 Sortarea / clasificarea pe baza unui criteriu dat
Domenii integrate:
Comunicare în limba română
Muzică și mișcare
Educație fizică și sport
Competențe integrate:
CLR
2.1. Articularea de enunțuri folosind accentul și intonația corespunzătoare intenției de comunicare
2.4. Manifestarea interesului pentru exprimarea de idei în contexte cunoscute
MM:
2.1. Cântarea în colectiv a cântecelor, asociind mișcarea sugerată de text;
EFS:
1.3. Manifestarea interesului pentru utilizarea variantelor de mișcări specifice segmentelor corpului
2.2. Manifestarea calităților motrice individuale prin participarea la jocuri dinamice
Obiective operaționale:
O1 – să grupeze animalele în funcție de mediul de viață;
O2 – să formuleze propoziții cu anumite cuvinte ;
O3 – să numere crescător ș descrescător în limitele 0 – 10;
O4 – să recunoască cifrele în limitele 0 – 10, reaportând cantitatea la număr;
O5 – să descopere „vecinii” unui număr;
O6 – să asocieze cifra cu numărul corespunzător;
O7- să realizeze mișcările sugerate de texte.
Strategii didactice:
Metode și procedee : expunerea, jocul, explicația, problematizarea, conversația
Mijloace de învățământ: jocul „Învățăm numerele”, jetoane, fișe de lucru, cretă colorată, cartea „Mă joc cu magneți – Numerele”
Forme de organizare : frontală, în perechi, individuală.
Resurse temporale: 50 minute
Resurse umane: 28 elevi
Bibliografie
Manea A, MatacheC, Ghid practic pentru clasa pregătitoare, ed. Delta Cart Educațional, Pitești, 2012
Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., Metode interactive de grup – Ghid metodic, ed. Arves, Craiova, 2003
Dănilă, I, Țarălungă, E, Lecția în evenimente. Ghid de proiectare didactică, ed. Egal, Bacău, 2002
Curriculum Național, Programe școlare pentru clasa pregătitoare, București, 2012
Anexa 6
Proiect didactic
Școala: Liceul Teoretic „Miron Costin”- Pașcani
Clasa: Pregătitoare
Propunător: Prof. Înv. Primar Ancuța Nicoleta
Data: 07.03.2013
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Unitate tematică: Salutare Primăvară!
Disciplina: Comunicare în limba română
Subiectul: A venit primăvara – Emilia Plugaru
Foerma de realizare: Activitate integrată
Tipul lecției: predare-învățare
Scopul lecției :
Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral ;
Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter ; formarea unei atitudini positive față de sine și față de ceilalți.
COMPETENȚE SPECIFICE:
CLR
Sesizarea semnificației globale a unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar
Recunoașterea unor detalii dintr-un mesaj scurt, rostit clar și rar
EPS
3.1. Relaționarea pozitivă cu alți membri ai grupului de apartenență, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru
DP
2.1. Recunoașterea emoțiilor de bază raportate la experiențele de viață trăite
2.2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară
MEM
3.2. Manifestarea curiozității pentru observarea unor fenomene/procese/structuri repetitive simple din mediul apropiat, în scopul identificării unor regularități
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 Să formuleze corect răspunsuri la întrebări care vizează conținutul unui text audiat
O2 Să numească personajele din povestea audiată
O3 Să desprindă corect o învățătură din povestea audiată
O4 Să identifice simbolurile adecvate caracteristicilor zilei (vreme, anotimp)
O5 Să formuleze enunțuri corecte din punct de vedere gramatical
O6 Să manifeste interes pentru lecție
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: conversația euristică, explicația, lectura explicativă.
Mijloace didactice: Calendarul naturii, textul poveștii „A venit primăvara!” de E. Plugaru, imagini reprezentând personaje din poveste și peisaje specifice anotimpurilor iarna și primăvara
Forme de organizare: frontal, individual.
Resurse temporale: 45 min
Resurse umane: 25 elevi.
Bibliografie:
Programa școlară pentru clasa pregătitoare, anexa 2 la OMECTS nr. 3656/29.03.2012, București, 2012.
Ghid metodic pentru clasa pregatitoare, editura Delta Cart
Anexa 7
Proiect didactic
DATA : 18. O4. 2013
ȘCOALA: Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”- Iași
CLASA: pregătitoare
PROPUNĂTOR: Prof. Înv. Primar Pîrlog Daniela
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE : „VREAU SĂ AM O MESERIE!”
TEMA ACTIVITĂȚII : AL CUI ESTE…?
FORMA DE REALIARE : activitate integrată ( CLR, MEME, DP)
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
verificarea și consolidarea cunoștințelor referitoare la diverse profesii și meserii întâlnite în societate;
activizarea vocabularului cu cuvinte referitoare la unele profesii, meserii și unelte (verbe reprezentând acțiuni specifice diverselor profesii și meserii);
dezvoltarea unor procese psihice de cunoaștere: percepții, reprezentări, gândirea cu operațiile ei, cultivarea atenției.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să recunoască profesiile sau meseriile pe baza unei imagini;
O2 – să asocieze imaginea profesiei sau meseriei cu imaginea uneltelor necesare pentru desfășurarea ei;
O3 – să motiveze alegerea unei unelte pentru o anume meserie și să motiveze când se mai poate folosi;
O4 – să identifice produsele specifice unei anumite profesii sau meserii meserii;
O5 – să identifice pe baza unei ghicitori uneltele care se folosesc într-o anumită profesie sau meserie meserie;
O6 – să execute corect sarcinile de pe fișa de lucru
07 – să exprime opinii personale referitor la ceea ce le-ar place să facă, raportat la ceea ce pot face/au abilități pentru a practica drept meserie.
O8 – să imite acțiuni specifice desfășurate cu uneltele.
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, expunerea, povestirea, problematizarea, învățarea prin descoperire,metoda piramidei, competiția, recompensa, munca în echipă/individuală
Material didactic folosit: planșe cu diverse meserii,unelte, îmbrăcăminte și produse specifice, cartea meseriilor, piramida, scrisori-surpriză, roata meseriilor, ghicitori,
Mod de organizare: frontal și individual.
Resurse temporale: 45-50 min.
Resurse umane: 28 de copii;
Anexa 8
PROIECT DIDACTIC
Școala: Liceul Teoretic „Miron Costin”, Pașcani
Clasa: pregătitoare
Data: 21 martie 2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Ancuța Nicoleta
Aria curriculară: Consiliere și orientare
Disciplina: Dezvoltare personală
Unitatea tematică: Salutare, primăvară!
Subiectul lecției: Regulile noastre!
Tipul lecției: predare – învățare
Forma de realizare: activitate integrată
Competențe specifice:
Dezvoltare personală
2.2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară
3.1. Identificarea unor rutine în activitatea școlară
Comunicare în limba română
1.1. Sesizarea semnificației globale a unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar
Educație pentru societate
3.2. Participarea la acțiunile grupului de apartenență, dovedind disponibilitate
Obiective operaționale:
O1 – să completeze Calendarul naturii;
O2 – să identifice regulile de comunicare specifice în activitatea școlară;
O3 – să aplice regulile de comunicare specifice în activitatea școlară;
O4 – să mimeze comportamente potrivite sau nepotrivite;
O5 – să participe activ la lecție.
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, jocul de rol, ciorchinele.
Mijloace de învățământ: Calendarul naturii, ,,Regulile clasei”, videoproiector, caiet auxiliar, coli de hârtie, imagini, bandă adezivă.
Forme de organizare: frontală, individuală, pe echipe.
Resurse temporale: 45 minute;
Resurse umane: 20 elevi.
Bibliografie:
M.E.C.T.S., Programa școlară pentru disciplina Dezvoltare personală – clasa pregătitoare, București, 29.03.2012;
Manea, Alexandra, Matache, Claudia, Ioan, Liliana, Ruse, Clara, Ghid practic pentru clasa pregătitoare, Editura Delta Cart Educațional, Pitești, 2012;
Manea, Alexandra, Matache, Claudia, Dezvoltare personală – clasa pregătitoare, Editura Delta Cart Educațional, Pitești, 2012;
Anexa 9
PROIECT DE LECȚIE
Școala: Liceul Teoretic „Miron Costin”, Pașcani
Clasa: pregătitoare
Data: 21 martie 2013
Propunător: Prof. Înv. Primar Ancuța Nicoleta
Aria curriculară: Arte și Tehnologii
Disciplina: Muzică și mișcare
Unitatea tematică: Salutare, primăvară!
Subiectul lecției: Primăvara
Tipul lecției: formare de priceperi și deprinderi
Forma de realizare: activitate integrată
Competențe specifice:
Muzică și mișcare
1.1 Receptarea cântecelor cu o structură ritmico – melodică asemănătoare cântecelor din folclorul copiilor;
2.1 Cântarea în colectiv a cântecelor, asociind mișcarea sugerată de text.
Comunicare în limba română
1.1. Sesizarea semnificației globale a unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar.
Educație pentru societate
3.1. Relaționarea pozitivă cu alți membri ai grupului de apartenență, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru.
Dezvoltare personală
2.2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară.
Obiective operaționale:
O1 – să respecte o poziție corectă în timpul cântării, în vederea realizării respirației
costo-diafragmate și a emisiei sunetelor corespunzătoare;
O2 – să reproducă corect textul și melodia unui cântec cunoscut;
O3 – să execute corect, după indicații, toate tipurile de exerciții;
O4 – să intoneze corect cântecul propus;
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.
Mijloace de învățământ: planșă, laptop, videoproiector.
Forme de organizare: frontală, individuală, pe echipe.
Resurse umane: 20 elevi;
Resurse temporale: 45 minute.
Bibliografie:
M.E.C.T.S., Programa școlară pentru disciplina Muzică și mișcare – clasa pregătitoare, București, 29.03.2012;
Aldea, Georgeta, Munteanu, Gabriela, Didactica educației muzicale în învățământul primar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2001;
Palade, Marian, Hai să ne jucăm, copii!, Editura ,,Gheorghe Tofan”, Suceava, 2009.
Anexa 10
Proiect didactic
Data: 5.03.2013
Școala: Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”- Iași
Clasa: pregatitoare
Propunator: Prof. Înv. Primar Pîrlog Daniela
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Comunicare în limba română
Unitatea tematică: ,,Salutare, primavara!”
Subiectul: Sunetul [â], literele „â” din „Legenda ghiocelului”, de Eugen Jianu
Forma de realizare: lecție integrată
Tipul lecției: Formare de priceperi si deprinderi
Competențe specifice :
Comunicare în limba română
1.3 Identificarea cuvintelor din enunțuri scurte,rostite clar și rar;
1.4 Identificarea silabelor și a sunetului inițial și final în cuvinte clar rostite;
3.1 Recunoașterea unor cuvinte uzuale, din universul apropiat, scrise cu litere mari și mici de tipar;
4.1 Reproducerea unor mesaje simple în contexte uzuale de comunicare.
Dezvoltare personală
2.2. Identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară
Matematică și explorarea mediului
1.1. Recunoașterea numerelor în concentrul 0 -10;
5.1. Sortarea/clasificarea pe baza unui criteriu dat
Arte vizuale și abilități practice
2.2. Manifestarea liberă a ideilor și trăirilor personale, apelând la forme simple de exprimare specifice artelor;
Obiective operaționale:
O1: să alcătuiască cât mai multe întrebări pe baza conținutului legendei, folosind pronumele interogative „CE”, „CINE”, „UNDE”, „CÂND”; „DE CE”;
O2: să coreleze structura combinată a unui cuvânt la un șir de imagini;
O3: să identifice sunetul [â] silabic aflat în poziție mediană ;
O4: să stabilească corespondența dintre sunetul [â] și litera „” mare de tipar;
O5: să citească litera „” aflată în poziție mediană în silabe și cuvinte ;
O6: sa insuseasca regula potrivit careia â sr afla in scris doar la mijlocul cuvantului.
O7: să își coordoneze activitatea oculomotorie, pentru redarea corectă a simbolurilor grafice;
O8: să-și coordoneze mișcările pentru manevrarea corectă a instrumentelor de lucru;
O9: să adopte o poziție corectă în timpul exersării scrierii.
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrație, exercițiul, analiza, jocul didactic, explozia stelară.
Mijloace de învățământ: auxiliar, fișe, planșe didactice.
Forme de organizare: frontală, pe grupuri, individuală.
Resurse temporale: 50 minute;
Resurse umane: 26 elevi
Bibliografie:
Programe școlare pentru clasa pregătitoare, nr. 3656/29.03.2012
Ioan Ședrean, „Metodica predării limbii române la clasele I-IV”, București, editura Didactică și Pedagogică, 1995;
Ilinca Anton, „Metodica limbii române în învățământul primar”, Bacău, Editura „Grigore Tabacaru”, 1999;
Ioan Surdu, Ioan Dănilă, „Educația limbajului în grădiniță, la grupele mare și pregătitoare (Preabecedar)”, Editura „Egal”, 1998;
Ioan Dănilă, Ioan Surdu, „Abecedar; îndrumarul învățătorului”, București, „ALL Educațional”, 2000.
Anexa 11
PRIMĂVARĂ DE POVESTE
Ea este mama iezilor.
Numărul magic din povești este…
Puiul caprei se numește…
„Trei iezi cucuieți/ Ușa … descuieți”
„Că mama v-aduce …”
Pentru a păcăli iezii, lupul își schimbă…
Capra le-a spus iezilor să încuie…
Lupul nu e bun la suflet, ci…
„Capra cu trei iezi” este un…
Pierduți în lumea basmelor, era să uităm că a venit… (A-B)
Anexa 12
Anexa 13
Numele………………………………………..
FISA DE LUCRU
Sunetul si literele ,,ṣ ,Ṣ “
1 .Identifica pozitia sunetului „Ṣ”:
2.Incercuieste litera,,ṣ” cu rosu iar litera ,,Ṣ” cu albastru:
cocoṣ ṣarpe coṣ oraṣ
Ṣerban e prieten cu Ṣușu.
3.Asociaza:
ṢAPCẰ COṢ ṢAPTE ṢALẰU ṢARPE ṢOBOLAN
4. Realizeaza corespondenta:
b v z l ỉ g t ṣ n
V Z B Ỉ L T Ṣ N G M
5.Traseaza:
Anexa 14
FIȘĂ DE LUCRU
Scrie rezultatul corect în casetă :
Rezolvă următoarea problemă :
Anexa 15
NUME…………………………………………..
FISA DE LUCRU ,,PASTELE LA ROMANI”
Sunetul și literele „ṭ,Ṭ ”
Incercuieste litera ,,Ṭ’ si coloreaza ouale in care e ascunsa litera ,,ṭ”:
2. Gaseste cuvintele potrivite imaginilor:
ṭarinắ fustiṭắ cratiṭa
cắpriṭắ ṭap ṭintắ
aṭắ clanṭắ ṭảnṭar
3. Descopera cuvintele ,ordoneaza-le si scrie propozitia obtinuta:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….…………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Anexa 16
TEST DE EVALUARE
-UNITATEA PRIETENIA, CLR și MEM-
Subliniază literele pe care le-ai învățat până acum:
Cărarea spre casă era prin pădure.
Câte silabe au cuvintele? Colorează caseta cu cifra corespunzatoare.
Reprezintă grafic cuvintele:
Scrie corect literele:
Colorează corespunzător scara numericâ:
Descompune numerele:
Colorează alimente necesare pentru hrana unui copil pentru o zi.
Anexa 17
Anexa 18
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Pregatirea Copilului Pentru Intrarea In Scoala (ID: 165900)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.