Particularitatile Psihice ale Scolarului Mic

CUPRINS

ARGUMENT

I. PARTICULARITĂȚILE PSIHICE ALE ȘCOLARULUI MIC. CONTRIBUȚIA MATEMATICII LA FORMAREA ȘI EDUCAREA ACESTUIA

II. ROLUL ȘI IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ȘCOLARULUI MIC

II.1. Formarea noțiunilor matematice la vârstă școlară mică

II.2. Funcțiile jocului didactic

II.3 Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic matematic

II.4. Clasificarea jocurilor didactice

II.5. Jocul – formă de trecere de la activitatea preșcolară la cea școlară

III. JOCURI DIDACTICE MATEMATICE FOLOSITE ÎN VEDEREA ÎNSUȘIRII NOȚIUNILOR MATEMATICE LA CLASELE I-II

III.1. Jocuri didactice pentru însușirea cunoștințelor despre mulțimi

III.2. Jocuri didactice pentru însușirea cunoștințelor despre culori, orientare spațială

și a unor noțiuni de geometrie

III.3. Jocuri didactice matematice pentru introducerea numerelor naturale

III.4. Jocuri didactice matematice folosite în vederea însușirii operațiilor de adunare

și scădere

IV. INVESTIGAȚII EXPERIMENTALE PROPRII CU PRIVIRE LA UTILIZAREA JOCULUI DIDACTIC ÎN LECȚIILE DE MATEMATICĂ LA CLASA I

IV.1. Ipoteza și obiectivele cercetării

IV.2. Alcătuirea eșantionului de elevi și de conținut

IV.3. Metodologia cercetării

IV.4. Etapa preexperimentală: etapa constatativă

IV.5. Etapa experimentală: desfășurarea activității de învățare prin joc didactic

IV.6. Etapa postexperimentală: testul final

IV.7. Prezentarea, analiza și interpretarea datelor experimentului didactic

V.CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

Prin conținutul și structura sa, cât și prin natura sarcinilor sale, matematica constituie o disciplină deosebit de importantă, fiind considerată o disciplină de bază.Împreună cu ceilalți factori educaționali, școlii îi revine sarcina primordială ca exploatând toate posibilitățile de care dispune, să formeze generații cu un înalt nivel de cunoștință și responsabilitate socială.

Predarea matematicii și însușirea cunoștințelor matematice mai ales de către școlarul mic prezintă o serie de dificultăți, drept urmare se impune adoptarea unor metode și mijloace care să asigure și să stimuleze în același timp creșterea ritmului de însușire în raport cu progresul științei. Este necesar să se aplice strategii adecvate, metode activ-participative, tratarea diferențiată a elevilor pentru ca aceștia să-și formeze cunoștințe, deprinderi, capacități necesare pentru integrarea socio-profesională de mai târziu și să-și dezvolte creativitatea ,care duce la ușurința de a inventa, inova, de a descoperi noul în orice domeniu nu numai în matematică.

În cadrul procesului de învățământ, jocul didactic este un mijloc folosit din ce în ce mai frecvent, un mijloc care și-a dovedit eficiența. Importanța acestuia constă în faptul că facilitează procesul de fixare și consolidare a cunoștințelor, se introduc în mod plăcut cunoștințe noi. În felul acesta ora de matematică este așteptată cu plăcere de către elevi, devenind atractivă prin noutățile pe care le aduce jocul didactic.

Eficiența jocului didactic depinde de cele mai multe ori de felul în care învățătorul știe să asigure o concordanță între tema jocului, materialul didactic existent, de felul în care știe să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, răspunsuri, indicații.Prin utilizarea jocului didactic în diferite momente ale lecției, se creează un climat plăcut de lucru, se trezește interesul și dorința de a participa activ la oră, se captează atenția elevilor. În acest sens am fost preocupat de găsirea unor modalități de lucru prin care să-i determin pe elevi să îndrăgească matematica și să-ți însușească conștient noțiunile predate pentru ca ele să fie corect aplicate în practică. Am căutat ca elevii să se afle mereu în fața unor probleme pe care, pentru a le putea înțelege trebuie concentrare, atenție, inițiativă din partea lor.

Am ales ca temă a lucrării „Rolul jocului didactic în introducerea noțiunilor matematice la clasele I-II” din mai multe considerente și pot afirma că îl consider un subiect foarte important din cel puțin trei puncte de vedere :

1.Matematica dezvoltă gândirea, iar aceasta a stat la baza progresului social constituind fundamentul dezvoltării societății umane ;

2.Prin joc didactic se face introducerea treptată a copilului în școală, încadrarea în colectivul de elevi, se face trecerea de la grădiniță la școală ținând cont de faptul că în grădiniță forma de bază a organizării activității didactice este jocul ;

3. În ciclul primar se formează principalele noțiuni matematice care dacă se vor introduce în mod plăcut și se vor însuși în mod conștient de către elevi vor constitui o bază solidă pe care se vor așeza enormele cunoștințe de mai târziu. Consider de asemenea că prin jocuri didactice se realizează în bune condiții activizarea elevilor precum și stimularea creativității, se dezvoltă facultățile mintale, cu deosebire a gândirii, antrenând operațiile de logică, sinteză, comparație, abstractizare și generalizare.Datorită noilor programe în învățământ, în clasa I jocul didactic poate ocupa chiar și jumătate dintr-o oră de curs urmând ca acest spațiu să fie treptat diminuat la 5-10 minute dar nu eliminat. În clasa a II-a nu mai ocupă așa mult din oră dar aceasta nu înseamnă că rolul său este mai mic. Trebuie alese momentele când să fie folosit jocul didactic, în care moment al lecției și pentru introducerea căror noțiuni. Treptat, elevul trece de „concret” tot mai mult întâlnindu-se cu „abstractul”.

Jocul crează posibilitatea comunicării cu elevii, permite stabilirea legăturii afective care ușurează antrenarea pe nesimțite a elevilor la efort. Dacă jocul este atractiv antrenează toți copiii chiar și pe cei mai timizi iar aceștia capătă încredere în ei și își expun părerea cu mai mult curaj. Folosirea jocului didactic antrenează copiii la munca în echipă, elevii respectă disciplina și regulile stabilite. Jocul este deci puntea ce poate uni școala cu viața, activitate ce-i permite copilului să se manifeste conform naturii sale, să treacă pe nesimțite la munca serioasă.

Capitolul I

PARTICULARITĂȚILE PSIHICE ALE ȘCOLARULUI MIC. CONTRIBUȚIA MATEMATICII LA FORMAREA ȘI EDUCAREA ACESTUIA

Dezvoltarea personalității depinde de trei factori: ereditatea, mediul, educația. Dintre acești trei factori, educația are rolul conducător. Pentru ca educația să fie eficientă și să aibă o finalitate, cadrul didactic trebuie să cunoască particularitățile de vârstă și individuale ale școlarului mic și să le folosească în practica școlară. Nu putem forma un tipar unic după care să ne orientăm, fiecare copil fiind un „eu”, ci trebuie să ne orientăm pe cunoașterea capacităților, aptitudinilor, intereselor ți sentimentelor elevilor la o anumită vârstă.

Eficiența procesului de învățare depinde în mod hotărâtor de terenul psihologic pe care se grefează cunoștințele, de modul cum este pregătită asimilarea lor. Particularitățile psihice ale copilului se definesc în funcție de nivelul lor operațional și nu în funcție de volumul de informații acumulate. Pentru însușirea matematicii în învățământul primar, se are în vedere logica internă a acestei discipline, precum și particularitățile concret-intuitive, formele și operațiile specifice gândirii copilului de vârstă școlară mică. Potrivit lui Jean Piaget, școlarul se află în stadiul operațiilor concrete. Copilul gândește mai mult operând cu mulțimi concrete, iar operațiile cer o interiorizare, o funcționare în plan mintal.

Dascălul trebuie să cunoască de asemenea și particularitățile psihice ale vârstei următoare pentru a-i ajuta pe elevi să-și dezvolte procesele psihice în direcția respectivă. Elevii trebuie să se deprindă cu concretul, cu gândirea intuitivă pentru a trece treptat spre gândirea abstractă.Obligația învățătorului este de a cunoaște individualitatea copiilor încă de la grădiniță prin observarea acestora și prin discuții cu educatoarea și să continue această cunoaștere la clasă prin observarea discretă a comportării naturale a copilului, prin discuții cu acesta, prin teste, prin observarea activității lui(caiete, lucrări practice, desene), prin discuții cu părinții iar cunoașterea fizică prin măsurarea unor indici ai dezvoltării fizice și raportarea acestora la normal.Cunoașterea copilului este un mijloc prin care cadrul didactic va ști să îndrume corect activitatea acestuia, va ști să facă educație pe măsura individualității lui.

Jocul, deși nu mai este principala preocupare la școlarul mic, își aduce o puternică contribuție la dezvoltarea acestuia. Jocurile se desfășoară acum în colectiv și duc la apariția unor calități morale: curajul, inițiativa, „altruismul”. Copilul este obligat să respecte unele reguli, își dezvoltă spiritul de echipă.Prin joc didactic și prin obiectul Matematică, particularitățile psihice ale școlarului mic pot fi dezvoltate și modelate.

Gândirea se află în strânsă legătură cu limbajul iar exercițiile de dezvoltare a gândirii presupun rezolvări de probleme teoretice sau practice.

La școlarul de clasa I gândirea se bazează pe percepții. Noțiunile școlarului sunt concret-intuitive și cuprind elemente din mediul apropiat lui. Gândirea lui este simplă, rezolvă ușor exerciții și probleme după un tipar. Limbajul pe care îl posedă la această vârstă îl ajută să înțeleagă explicațiile învățătorului.Cunoștințele ce vor fi asimilate trebuie să fie transmise pe baza unor cunoștințe mai vechi, aceasta ducând la dezvoltarea gândirii abstracte a școlarului mic. O atenție deosebită trebuie să acorde învățătorul la îmbogățirea vocabularului cu noțiuni și expresii noi știut fiind că limbajul și gândirea sunt în strânsă legătură.

Învățătorul trebuie să aibă în vedere dezvoltarea capacității de rezolvare a problemelor. Prin rezolvarea unor probleme elevii se obișnuiesc să separe datele cunoscute de cele necunoscute, să abstractizeze o problemă într-un exercițiu, ceea ce este foarte important, acestea ducând la dezvoltarea creativității elevilor. Se vor da exemple de probleme variate în felul acesta se evită o anumită rigiditate a unui algoritm, se dezvoltă caracterul critic al gândirii școlarului mic.

Operațiile mintale care apar pe baza intuiției sunt încă concrete, ele se desfășoară pe plan mintal dar continuă să fie legate de acțiunea cu obiectele și de datele pe care le oferă percepția. Treptat datele sunt grupate și transformate în operații și apare posibilitatea asimilării unor cunoștințe care depășesc sfera manipulării practice. Astfel gândirea intuitivă devine operațională.

Limbajul este un factor deosebit de important și el trebuie însușit, îmbogățit, consolidat. Acest lucru se realizează nu numai în școală sau familie ci în toate instituțiile societății.În grădiniță limbajul este limitat doar în practica vorbirii unde copilul obișnuiește să stâlcească cuvintele fiind „ajutat” chiar și de părinți. La intrarea în școală limba devine un obiect de studiu organizat unde învățătorul le cere elevilor să folosească corect cuvintele, să-și formuleze frumos ideile.Este important îmbogățirea limbajului în general prin lecturi, compuneri, explicarea cuvintelor noi și folosirea acestora în contexte diferite și în special dezvoltarea limbajului matematic insistându-se pe exprimări corecte.

Un rol aparte îl are formarea noțiunilor de mulțime, cifră, număr natural, element, termen, sumă, diferență, produs, elemente de geometrie etc. și înțelegerea acestora pe măsură ce sunt asimilate în mod conștient.

Atenția. În cadrul unei lecții este principalul lucru care se urmărește la început: captarea atenției. Atenția este trezită de ceea ce este nou, necunoscut. Dintr-o atenție spontană, instabilă, atrasă mai mult de forma, culorile și mișcarea obiectelor se ajunge sub îndrumarea învățătorului să se formeze o atenție voluntară, copilul poate urmăvoltă caracterul critic al gândirii școlarului mic.

Operațiile mintale care apar pe baza intuiției sunt încă concrete, ele se desfășoară pe plan mintal dar continuă să fie legate de acțiunea cu obiectele și de datele pe care le oferă percepția. Treptat datele sunt grupate și transformate în operații și apare posibilitatea asimilării unor cunoștințe care depășesc sfera manipulării practice. Astfel gândirea intuitivă devine operațională.

Limbajul este un factor deosebit de important și el trebuie însușit, îmbogățit, consolidat. Acest lucru se realizează nu numai în școală sau familie ci în toate instituțiile societății.În grădiniță limbajul este limitat doar în practica vorbirii unde copilul obișnuiește să stâlcească cuvintele fiind „ajutat” chiar și de părinți. La intrarea în școală limba devine un obiect de studiu organizat unde învățătorul le cere elevilor să folosească corect cuvintele, să-și formuleze frumos ideile.Este important îmbogățirea limbajului în general prin lecturi, compuneri, explicarea cuvintelor noi și folosirea acestora în contexte diferite și în special dezvoltarea limbajului matematic insistându-se pe exprimări corecte.

Un rol aparte îl are formarea noțiunilor de mulțime, cifră, număr natural, element, termen, sumă, diferență, produs, elemente de geometrie etc. și înțelegerea acestora pe măsură ce sunt asimilate în mod conștient.

Atenția. În cadrul unei lecții este principalul lucru care se urmărește la început: captarea atenției. Atenția este trezită de ceea ce este nou, necunoscut. Dintr-o atenție spontană, instabilă, atrasă mai mult de forma, culorile și mișcarea obiectelor se ajunge sub îndrumarea învățătorului să se formeze o atenție voluntară, copilul poate urmări o explicație și atunci când aceasta nu are un suport concret.Materialul intuitiv colorat și mai ales jocul didactic au menirea de a spori atenția și interesul elevilor pentru ora de matematică făcând-o cu mult mai atrăgătoare.

Percepția. La copilul preșcolar percepția este superficială, de suprafață. În procesul de învățământ perceperea materialului intuitiv se realizează acum sub îndrumarea învățătorului.Dacă la început copiii nu disting aspectele esențiale de cele neesențiale, sub îndrumarea cadrului didactic ei observă forme, dimensiuni, culori.

Este important ca dascălul să orienteze percepția după un plan intervenind cu întrebări ajutătoare urmând ca elevii să observe detaliile. Percepția devine analitică, copilul reține caracterele obiectelor(mărime, formă, culoare), la început cu ajutorul materialului intuitiv apoi pe plan mintal.Prin folosirea unui bogat intuitiv se facilitează formarea unor reprezentări și noțiuni științifice acestea constituind după cum am menționat baza gândirii abstracte.

Memoria. Copilul preșcolar este întrebat adeseori: „Știi o poezie ?” iar acesta -mai mult sau mai puțin fidel- redă o poezie pe care a învățat-o în grădiniță. Acesta memorează ușor dar uneori defectuos dacă nu este îndrumat. Memoria devine temeinică mai ales atunci când există un scop. Dacă se învață numai de frica învățătorului sau doar pentru notă, atunci memoria va fi de scurtă durată. Copilul trebuie să conștientizeze ghidat de învățător importanța memorării unor reguli, definiții pentru ca aceasta să nu se facă mecanic ci în mod conștient.

Fiind în strânsă legătură cu atenția, memorarea se face mai repede dacă elevii au fost atenți la explicațiile date de învățător. Copilul reține mai ales concretul(forme, culori) și nu abstractul(definiții, axiome). De aceea trebuie să se evite memorarea mecanică și să intervină memorarea logică a unor cunoștințe noi care au ca bază pe cele vechi, cunoștințe care să fie asimilate în mod concentric.Prin memorare logică se reduce timpul de lucru al elevului, odată ce a memorat logic o regulă îi va fi ușor să memoreze o alta mai complexă care o are la bază pe prima. Pentru ca totul să decurgă mai ușor, în mintea elevului totul trebuie să fie sistematizat de la concret la abstract, de la ușor la complicat.

În concluzie, formarea memoriei logice a școlarului mic depinde de aplicarea regulilor, definițiilor în rezolvarea unor exerciții și probleme.

Imaginația este necesară în toate domeniile, nu numai în pictură, sculptură sau literatură, de exemplu. La școlarul mic nu există o delimitare clară între ficțiune și realitate. Pe măsură ce crește volumul de cunoștințe, imaginația devine tot mai bogată. Prin rezolvări și compuneri de exerciții, matematica este un domeniu bun pentru dezvoltarea imaginației. Spre deosebire de memorie care este cu atât mai bună dacă este cât mai fidelă față de cunoștințele memorate, imaginația este mai valoroasă dacă este diferită față de experiența

Capitolul II

ROLUL ȘI IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ȘCOLARULUI MIC

II.1. Formarea noțiunilor matematice la vârstă școlară mică

Dacă definim termenul „noțiune” spunem că este o formă logică fundamentală care reflectă însușirile esențiale, necesare și generale ale unei clase de obiecte. Formare noțiunilor este rezultatul unui proces de gândire.

Dacă în primii ani ai școlarității noțiunile școlarului mic au un caracter concret și empiric, trăsăturile esențiale și neesențiale nefiind încă suficient diferențiate și nu se pot organiza încă sisteme noționale, în jurul vârstei de 10 ani se atinge stadiul gândirii noționale.Sub efectul dezvoltării psihice și al influențelor educative, gândirea tinde să se organizeze în jurul câtorva noțiuni fundamentale, care unifică datele concrete: noțiunea de timp, de spațiu, de număr, de cauză, de mișcare etc.

În clasele I-II se formează primele noțiuni matematice: noțiunea de număr natural, de adunare, de scădere,de înmulțire, noțiunea de unitate de măsură ș.a.Noțiunile corect asamblate îi ajută pe elevi la înțelegerea matematicii în ansamblul ei, la înțelegerea în mod logic a exercițiilor și problemelor înlăturându-se memorarea și ajungându-se la generalizare și abstractizare. Procesul formării noțiunilor ca instrumente operaționale ale gândirii reprezintă un proces complex și îndelungat.

Din punct de vedere psihologic formare noțiunilor parcurge două etape :

– etapa de elaborare, de formare a noțiunii;

– etapa de consolidare, de operare cu această noțiune.

Gândirea copilului de vârstă școlară mică prezintă anumite particularități de care învățătorul trebuie să țină seama în procesul de predare-învățare. Legătura ei strânsă cu acțiunea se observă în operațiile pe care copilul le efectuează în procesul activității practice.

Una din particularitățile caracteristice ale gândirii copiilor de vârstă școlară mică este legătura strânsă cu senzațiile și percepțiile. Copilul gândește cu ajutorul imaginilor concrete. J. Piaget arăta că activitatea mintală a elevilor depinde de măsura în care, în dobândirea cunoștințelor este utilizată experiența anterioară a acestuia.

Culoarea, mărimea, forma obiectelor – iată ce rețin în primul rând atenția copilului. Paralel cu dezvoltarea sa și cu îmbunătățirea cunoștințelor dobândite, copilul depășește stadiul gândirii concrete și sesizează însușirile și legăturile generale ale obiectelor de la concret la abstract și se impune ca în procesul formării noțiunilor să se pornească de la senzații și percepții spre reprezentări și noțiuni.Noțiunea de mulțime, de exemplu, fiind unul din conceptele de bază ale matematicii și fiind introdus de timpuriu poate juca un rol verificator, integrator al altor concepte matematice importante, ușurând mult procesul de dobândire a cunoștințelor. Noile cunoștințe pot fi însușite doar cu condiția ca acestea să fie traduse în modul de gândire al copilului.

Caracterul concret al gândirii copiilor de vârstă școlară mică se observă și în dezvoltarea conținutului noțiunilor, ei indică obiecte sau fenomene ce alcătuiesc sfera noțiunii. De aici, necesitatea de a se prezenta copiilor cât mai multe fapte concrete ale realității înconjurătoare din care să poată desprinde treptat notele esențiale. Dacă un copil este întrebat ce rest va primi de la o sumă atunci când cumpără un produs, în cele mai multe cazuri va ști ce să răspundă dar dacă va fi întrebat din punct de vedere al noțiunii de scădere este probabil să existe o ezitare în răspunsul lui. În cadrul jocurilor logice matematice copiii încep să fie inițiați în noțiuni matematice de bază ca acela de relație, relație funcțională, reușind să dezlege în final(sub o formă intuitivă) probleme de transformări și să folosească relația de echivalență în scopul unei înțelegeri noi apropiate de sensul științific al noțiunii de număr.

Înțelegerea unei noțiuni noi are loc pe baza unei permanente actualizări selective a cunoștințelor dobândite anterior de elevi, a acelor cunoștințe care sunt legate direct de noțiunea ce urmează a fi formată, în care gândirea are un loc important.O noțiune se consideră formată numai dacă ea devine instrument de dobândire a unor cunoștințe noi și dacă elevii pot opera cu acestea în situații noi.Având o participare intensă a gândirii celui care învață, noțiunea devine un instrument operațional ; operând cu noțiunea în condiții variate ea se consolidează, se aprofundează și elevul poate fi condus spre înțelegerea unei abstracțiuni.

II.2. Funcțiile jocului didactic

Rolul jocului didactic rezultă și din punctul de vedere al lui Mc Dugall care afirmă că : Nici conținutul, nici spiritul programei nu urmăresc însușirea unor termeni științifici pretențioși. Scopul principal prevăzut în programă – acela de a-i interesa pe copii în asimilarea unui volum de cunoștințe logice, simple, polivalente, pe baza cărora să se orienteze în problemele lumii înconjurătoare și să exprime judecăți și raționamente – se poate realiza prin utilizarea jocului didactic.

Jocurile matematice îndeplinesc o funcție organizatorică prin faptul că permit o bună planificare a timpului elevului și al cadrului didactic. În timpul jocului, toți copiii activează. Acțiunile lor nu sunt aleatorii, ci jalonate și controlate prin reguli de joc.De asemenea, jocurile matematice permit desfășurarea unor interacțiuni diferențiate, în care elevii se întrețin cu ei înșiși și colaborează în cadrul grupului, concurând în paralel cu un alt grup, fapt care duce la cunoașterea de sine și la asumarea unor responsabilități privind propriile acte. Copiii timizi vor fi și ei activi, nemaifiind dominați de cei extravertiți. De semnalat este deci funcția motivațională a jocului. Tema căreia i se supune jocul este mai motivantă decât majoritatea temelor didactice. Relaxarea, bucuria jocului fac astfel ca sarcinile formulate să fie plăcute.

Nu mai puțin importantă este funcția didactică pe care o pot avea jocurile matematice, jocuri care permit dezvoltarea capacităților intelectuale, tactile, mnemotehnice.

Jocurile au și o funcție cognitivă cu un vector îndreptat spre noi achiziții și un altul spre copil, pentru cunoașterea lui psihopedagogică. Prin joc, copilul se manifestă firesc, fapt care îi permite cadrului didactic să-l studieze sub aspect temperamental sau caracterial și să optimizeze activitatea din mers dacă este cazul.

Jocul permite și o pedagogie a erorilor prin stimularea puterii de discernământ a copiilor și prin realizarea unor diferențe valorice(atât cât îi permite vârsta).Pentru reușita jocurilor, importante sunt alegerea temei jocului, precizarea scopului acestuia, durata, ambianța, recuzita, regulile de joc, recompensele sau pedepsele.Numai convergența activităților didactice cu jocul, care este cea mai liberă formă de instruire, asigură eficiență maximă lecției de matematică.

II.3. Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic matematic

O cerință de bază care se impune în conducerea jocului didactic se referă la pregătirea prealabilă a învățătorului care constă în studierea structurii jocului, locul precis pe care-l va ocupa în lecție, precum și materialele ce vor fi folosite în desfășurarea lui.

Organizarea jocului trebuie făcută în așa fel încât rolul elevului să nu rămână la contemplarea situației în care a fost pus, ci să reflecte asupra situației, să-și imagineze singur diferite căi de rezolvare și să acționeze. Elevul trebuie să aibă capacitatea de a alege cea mai avantajoasă cale de rezolvare și să știe să-și susțină părerea.

Pentru ca jocul să fie o reușită trebuie desfășurat metodic și învățătorul să îndeplinească câteva cerințe de bază:

pregătirea jocului didactic;

organizarea acestuia;

respectarea momentelor jocului;

ritmul și strategia conducerii lui;

asigurarea unei atmosfere prielnice jocului etc.

Pregătirea jocului didactic presupune studierea atentă a conținutului acestuia, a structurii sale, pregătirea materialului, elaborarea proiectului jocului didactic.În etapa de organizare a jocului didactic trebuie să se asigure o împărțire corespunzătoare a elevilor clasei în funcție de acțiunea jocului și, uneori chiar o reorganizare a sălii de clasă pentru buna desfășurare a jocului. De asemenea distribuirea materialului necesar desfășurării jocului este tot o problemă organizatorică. În general acesta se distribuie la începutul jocului deoarece elevii vor înțelege mai ușor explicația, dar există jocuri didactice în care materialul poate fi împărțit elevilor după explicarea jocului.

În desfășurarea unui joc didactic se desprind următoarele momente:

introducerea în joc(discuții pregătitoare);

anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia;

prezentarea materialului;

explicarea și demonstrarea regulilor jocului;

fixarea regulilor;

executarea jocului de către elevi;

complicarea jocului, introducerea unor noi variante;

încheierea jocului(evaluarea conduitei de grup sau individuale).

Introducerea în joc se poate face în mai multe moduri, în funcție de tema acestuia. Astfel se pot folosi convorbiri scurte, povestiri, ghicitori, versuri. Această etapă nu este întotdeauna obligatorie și învățătorul începe jocul anunțând titlul acestuia.

Anunțarea jocului trebuie să se facă în termeni preciși, clari, conciși, fără a lungi începutul activității. Se pot folosi formule clasice de tipul: „Astăzi, vom organiza un joc nou” , dar învățătorul poate găsi formule variate de la o lecție la alta.

Un moment important pentru succesul jocului didactic este demonstrarea și explicarea acestuia. Învățătorului îi revin următoarele sarcini :

să facă pe elevi să înțeleagă sarcinile ce le revin;

să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea lor rapidă și corectă de către elevi;

să prezinte conținutul jocului și principalele lui etape, în funcție de regulile jocului;

să dea indicații cu privire la modul de folosire al materialului didactic;

să scoată în evidență sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a deveni câștigători.

În timpul explicației sau după explicație se obișnuiește să se fixeze regulile jocului. Metodele cele mai potrivite la recurge învățătorul pentru a-i face pe elevi să înțeleagă jocul sunt explicația și demonstrația.

După ce învățătorul s-a convins că jocul este bine cunoscut de către copii, dă semnalul de începere a jocului.

La început este bine ca jocul să fie condus direct de învățător, apoi rolul poate fi predat unor elevi. Conform regulilor jocului, conducătorii pot deveni îndeosebi elevii mai harnici iar atunci când timpul și specificul jocului permit, învățătorul va da funcția și copiilor mai puțin harnici, activi sau îndemânatici în scopul înlăturării acestor lacune.

Chiar dacă participă activ la joc sau nu, învățătorul trebuie :

să impună un anumit ritm jocului, deoarece timpul este limitat;

să mențină atmosfera de joc;

să urmărească evoluția jocului, evitând momentele de stagnare;

să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectându-se regulile stabilite;

să creeze condițiile necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina în mod independent sau în cooperare;

să urmărească comportarea elevilor și relațiile dintre ei;

să activizeze toți elevii la joc asigurând mijloacele potrivite pentru a-i antrena și pe cei timizi;

să urmărească felul în care se respectă, cu strictețe regulile jocului.

Pentru a menține și mări interesul pentru jocul respectiv este bine să se introducă reguli noi, materiale noi și să se complice sarcinile didactice.

În încheiere, învățătorul formulează concluzii și aprecieri asupra felului în care s-a desfășurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc și s-au executat sarcinile primite, asupra comportării elevilor, făcând recomandări și evaluări cu caracter general și individual.

II.4. Clasificarea jocurilor didactice

În funcție de obiectivele urmărite, se pot clasifica :

a)după momentul lecției :

joc de completare;

jocuri ca lecție completă(lecție-joc);

joc didactic folosit ca moment propriu-zis al lecției.

b)după conținutul programei :

jocuri pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol sau subcapitol;

jocuri adaptate specificului clasei(potrivit particularităților de vârstă și potențialului intelectual).

Astfel în matematică întâlnim :

-jocuri având ca temă șirul numerelor naturale, cu sistemul zecimal și pozițional;

-jocuri având ca temă operațiile cu numere naturale;

-jocuri logico-matematice

Variantele de joc se aplică în funcție de imaginația învățătorului, de sarcina pe care și-o propune, de multiplele lor valențe

II.5. Jocul – formă de trecere de la activitatea preșcolară la cea școlară

Odată cu trecerea pragului celor 6 ani de viață, copilul începe procesul de integrare în viața școlară, ca o necesitate determinată de cerințele instruirii și dezvoltării sale. În programul zilnic al unui copil, grijile legate de învățătură, de realizarea temelor pentru acasă, nu diminuează cu nimic pofta lui de joacă, astfel încât integrarea jocului didactic în lecțiile de matematică răspunde nevoii nestăvilite de a se juca a elevului.Momentul intrării în școală presupune un anumit nivel de dezvoltare fizică, intelectuală, morală a copilului iar aptitudinea de școlaritate solicită dobândirea unor capacități, priceperi și deprinderi necesare școlarizării. Adaptarea preșcolarului la cerințele școlii presupune dobândirea acestuia a unei maturizări la toate aceste nivele, maturizare care să îl facă apt pentru activitatea de învățare de tip școlar.

Accentul cade în preșcolaritate pe dezvoltarea dimensiunii formative a pregătirii căci nu însușirea unui volum mare de cunoștințe îl pregătește pe copil pentru școală, ci mai ales dobândirea unor capacități, abilități necesare actului de cunoaștere care favorizează învățarea. În condițiile în care programul școlarului mic se schimbă odată cu intrarea în școală, se impune o exigență sporită în ceea ce privește dozarea ritmică a volumului de cunoștințe matematice ce trebuie asimilate de elevi și în mod deosebit ca lecția de matematică să fie completată cu jocuri didactice.

La vârsta preșcolarității jocul are o dublă semnificație: pe de o parte el este cadrul în care se manifestă, se exteriorizează întreaga viață psihică a copilului, își exprimă sentimentele, cunoștințele, emoțiile, iar pe de altă parte, jocul constituie principalul instrument de formare și dezvoltare a capacităților psihice ale copilului, nici una din funcțiile și însușirile lui psihice neputând fi concepute în afara jocului. Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mișcare și acțiune a copilului; el dezvoltă dorința copilului de a se comporta ca adulții, dă posibilitatea preșcolarului de a-și apropia realitatea înconjurătoare, de a se familiariza cu semnificația socio-umană a activității adulților sau altfel spus jocul formează și dezvoltă întreaga viață psihică a copilului.

Ca și metodă didactică, jocul are o mare aplicabilitate în cadrul tuturor activităților din grădiniță. Activitățile matematice se desfășoară pe bază de exerciții sau sub formă de joc didactic matematic.

Realizarea eficientă a instruirii se realizează eficient cu ajutorul activităților pe bază de joc matematic pe diferite nivele de vârstă : 3-4 ani, 4-6 ani, ajungând ca la acest nivel de vârstă cunoștințele acumulate în grădiniță să fie consolidate și verificate. Jocul, ca formă de bază a activităților preșcolare în formarea primelor noțiuni matematice, formează copiilor un bagaj de cunoștințe pe temelia căruia se va desfășura întreaga activitate matematică a elevilor în primii ani de școală.

În învățământul primar jocul nu mai este forma de bază în transmiterea cunoștințelor, fiindcă lecția îi va lua locul, dar în clasele I-II, date fiind și particularitățile de vârstă ale elevilor, jocul este o verigă a lecției pe care învățătorul o va folosi, în funcție de conținutul lecției, atunci când consideră că este necesar.

În cazul preșcolarilor și școlarilor mici nu este vorba de o delimitare strict științifică a conceptelor, noțiunilor ci de o idee vagă, incompletă(dar adevărată) asupra conținutului acestora. De aceea se și folosește o formă adecvată de prezentare, care să estompeze ariditatea temei, adaptându-se în termeni familiari, denumirile științifice adecvate fiind introduse mai târziu, după precizarea conținutului.

Din punct de vedere metodologic, organizarea activităților matematice sub forma jocului didactic oferă multiple avantaje. Prin modificarea situațiilor de învățare și a sarcinilor de lucru, același conținut se poate repeta și totuși jocul să fie nou, evitând în felul acesta plictiseala.

Regulile și elementele de joc pot modifica succesiunea acțiunilor, ritmul de lucru al copiilor. Jocurile didactice stimulează și exersează limbajul în direcția urmărită prin obiectivul operațional, dar pot în același timp să familiarizeze elevii cu aspecte comportamentale prin regulile de joc.

În învățământul primar unde se pun bazele deprinderilor de muncă intelectuală, jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învățarea activ-participativă, stimulând în același timp inițiativa și creativitatea elevilor.Pe lângă faptul că contribuie la desfășurarea lecției într-un mod plăcut, atractiv, jocurile didactice crează motivația necesară activităților de învățare și pregătesc elevii pentru abordarea noilor cunoștințe și însușirea de noi comportamente. Deci, jocul poate fi folosit ca mijloc de sensibilizare pentru activitățile de învățare, ca mijloc de a dobândi experiență sau ca mijloc de a descoperi noul.

Jocul didactic îi angajează atât pe elevii extravertiți cât și pe cei timizi, și pe elevii buni cât și pe cei slabi la învățătură, cultivând inițiativa, spiritul de răspundere, spiritul de echipă. Prin joc copilul este solicitat la același efort mintal pe care l-ar face într-o activitate didactică obișnuită numai că o face în mod plăcut și își mobilizează resursele pentru îndeplinirea sarcinilor jocului.

Sintetizând toate acestea nu înseamnă că socotitul și calculul aritmetic și-ar pierde însemnătatea, ci doar că se impune o altă ordine de prioritate în predare, acordând la școlarul mic întâietate formării intelectuale și dezvoltării operațiilor de gândire concretă și abstractă, operațiile logice trebuind să fie învățate prin manipularea unor obiecte reale.

În concluzie, introducerea jocului la clasele I-II în cadrul orelor de matematică se impune ca o necesitate obiectivă, deoarece contribuie la îmbinarea muncii de învățare cu elementele de joc și asigură trecerea lentă, treptata de la joc la munca de învățare.

Jocul didactic ca și metodă de învățământ oferă un cadru propice pentru fundamentarea deprinderilor de muncă intelectuală și pentru o învățare activă, participarea stimulând atât învățarea cât și creativitatea elevilor. Este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care individul își satisface imediat, după posibilități propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară pe care și-o crează singur. În viața copilului, jocul îndeplinește rolul pe care-l are munca în viața adultului. În cadrul orelor de matematică, jocul ca metodă își găsește o largă aplicabilitate la copiii de vârstă școlară mică deoarece îmbină trebuința acestora de a se juca cu necesitatea de a învăța.

Jocul didactic este o metodă care antrenează toți elevii și ceea ce este foarte important, acționează și asupra elevilor cu rezultate slabe la învățătură dându-le încredere în capacitățile lor, dându-le siguranță și integrându-se mai ușor în colectiv prin munca în echipă.

Datorită faptului că în grădiniță activitățile instructiv-educative se axau în special pe joc, în clasele I-II este necesar să se asigure treptat această trecere de la grădiniță la școală, în care să se îmbine „utilul cu plăcutul”.Activitatea de predare-învățare are finalitate dacă învățătorul reușește să îmbine aceste strategii cât mai eficient.

În această lucrare, în cele ce urmează voi face cunoscute unele jocuri didactice care se pot folosi la clasele I-II pentru introducerea, însușirea și aprofundarea unor noțiuni matematice. Acestea au fost împărțite în funcție de noțiunea care trebuie însușită.

CAPITOLUL III

JOCURI DIDACTICE MATEMATICE FOLOSITE ÎN VEDEREA ÎNSUȘIRII NOȚIUNILOR MATEMATICE LA CLASELE I-II

III.1.Jocuri didactice pentru însușirea cunoștințelor despre mulțimi

Activitatea învățătorului trebuie să vizeze în cadrul orelor de matematică mai ales capacitatea de a se forma noțiunile matematice decât cea de a le reproduce.Folosind expresia „ne jucăm”, am făcut ca să fie stârnită curiozitatea elevilor chiar dacă am introdus o noțiune nouă. Folosind jocuri, treptat se dezvoltă noțiunile, se dezvoltă gândirea matematică a copilului.

Conceptul de mulțime fiind unul din conceptele de bază ale matematicii și fiind introdus de timpuriu poate juca un rol verificator, integrator al altor concepte matematice importante, ușurând mult procesul de dobândire a cunoștințelor.Prin contactul nemijlocit cu obiectele lumii înconjurătoare copilul sesizează primele concepte matematice referitoare la mulțimi, se pun bazele unei gândiri asambliste. Aceste tipuri de jocuri se folosesc în primele ore de la începutul clasei I când se recapitulează și se consolidează unele cunoștințe acumulate în grădiniță.

Noțiunea de mulțime este o noțiune „primară”(nu poate fi definită) și care intuitiv, indică o colecție de obiecte. Zicem de exemplu:

Mulțimea copiilor din clasa I B ;

Mulțimea băncilor din clasă;

Mulțimea numerelor mai mici decât 10 etc.

Am utilizat aceste jocuri în scopul formării la elevi a deprinderii de a clasifica diferite obiecte după unele proprietăți caracteristice pe care nu le posedă alte obiecte.Aceasta presupune ca elevii să vină din grădiniță cu un bagaj de cunoștințe: cunosc culorile, grosimea unor obiecte, mărimea pieselor, unele forme geometrice, știu să numere și cunosc cifrele până la 10.

a. Lumea animalelor

Scopul jocului:• formarea deprinderilor de a grupa în mulțimi obiecte cu proprietăți comune

.• formarea deprinderilor de a deosebi culorile.

•diferențierea celor două grupe de animale.

Material didactic: fișe de lucru cu imagini ce reprezintă animale; culori.

Desfășurarea jocului: Se împart fișele de lucru pe care sunt desenate animale sălbatice și animale domestice. Elevii trebuie să încercuiască animalele domestice cu albastru iar cele sălbatice cu roșu. O altă cerință ar putea fi să sublinieze animalele carnivore cu negru.

Se verifică dacă elevii au rezolvat corect cerințele jocului apoi se prezintă o planșă care redă jocul mărit.

Timp de lucru: 5 minute.

Recompensă: primii trei elevi care îndeplinesc corect sarcina vor primi calificativul F.B.

b. Drumul pâinii

Scopul jocului: • formarea noțiunii de mulțime după proprietăți date;

•separarea elementelor mulțimii.

Material didactic: fișe de muncă independentă; culori; imagini din „Drumul pâinii

Desfășurarea jocului: fiecare copil primește o fișă. Se analizează fișa. Se enunță proprietatea comună a produselor de panificație, urmând ca elevul să separe mulțimea corespunzătoare, respectiv mulțimea produselor de panificație. Se vor exploata de asemenea valențele educative.Recompensă: pentru cei care au determinat corect mulțimea se va striga de trei ori „Ura”.

c. Fructele buclucașe

Scopul jocului • formarea deprinderilor de a face corespondența dintre mulți și numere;

• recunoașterea culorilor și folosirea lor.

Materiale: fișe cu desenele de mai jos

Desfășurarea jocului: copiii vor desena 4 cireșe în primul pătrat, tot atâtea pere în al doilea, în al treilea vor desena trei mere iar în al patrulea tot atâția struguri. Folosind culorile, elevii vor completa pătratele de mai jos și în eticheta de lângă fiecare mulțime vor scrie cifra corespunzătoare.

Recompensă: cei care vor completa pătratele cu fructe, respectând numărul indicat, vor primi fanioane verzi sau vor fi apreciați prin calificative.

d. Ce piesă lipsește?

Scopul jocului: • compararea elementelor unei mulțimi;

• realizarea corespondenței element cu element.

Material didactic: fișe pe care sunt reprezentate mulțimi.

Regula jocului: elevii vor realiza corespondența între mulțimi pentru a arăta că sunt tot atâtea găletușe câți brăduți, apoi vor realiza corespondența între elementele celuilalt grup de mulțimi, arătând ce piese lipsesc.

Recompensă: un balon.

III.2.Jocuri didactice matematice pentru însușirea cunoștințelor despre culori, orientare spațială și a unor noțiuni de geometrie

În prima etapă de școlaritate, la începutul clasei I, lecțiile de matematică cuprind activități practice pentru recunoașterea și denumirea culorilor, pentru clasificarea unor obiecte după formă și/sau culoare, formarea unor noțiuni ca: mai mare, mai mic, mai înalt, mai scund, mai gros, mai subțire, formarea ideii de corespondență între mulțimi de obiecte ca și cunoașterea unor figuri geometrice simple.Pe lângă acestea se mai urmărește și formarea la elevi a deprinderii de a ține corect creionul în mână, de a mânui ușor creionul.

a. Balonașe buclucașe

Scopul jocului: recunoașterea culorilor și folosirea lor.

Material didactic: fișe cu baloane necolorate

Desfășurarea jocului: Se împart fișele pe care sunt desenate baloanele, se explică regulile jocului. La comandă, elevii trebuie să coloreze în ordine primul balon în roșu, al doilea în albastru, urmând cu galben, verde și portocaliu.

Se verifică dacă elevii au rezolvat corect cerințele jocului și sunt declarați câștigători elevii care au rezolvat corect fișa. Recompensă: un balon pentru fiecare câștigător.

b. Hai să colorăm

Scopul jocului: • formarea deprinderilor de a colora;

• formarea priceperilor și deprinderilor de a recunoaște, anumite atribute, figurile geometrice învățate.

Materiale: fișe cu figuri geometrice necolorate.

Desfășurarea jocului: La comandă, copiii vor începe jocul și fiecare va colora cercurile în roșu, pătratele în albastru, dreptunghiurile în verde și triunghiurile în galben.

Recompensă: copilul care va realiza corespondența dintre forma geometrică și culoare și va colora apoi, respectând conturul formei geometrice, este declarat campion

c. Tâmplarul șugubăț

Scop: • recunoașterea figurilor geometrice învățate în grădiniță;

• desenarea unor figuri geometrice, părți componente ale căsuței;

• realizarea conexiunilor între activitatea intelectuală și cea motrică.

Materiale: figuri geometrice din plastic.

Desfășurarea jocului: După modelul pe care îl vor avea desenat la tablă, copiii vor construi din trusa cu figuri geometrice o căsuță asemănătoare cu desenul de mai jos iar la comanda „Start !”, elevii vor desena separat figurile geometrice folosite în construirea căsuței.

Recompensă: lucrările copiilor care au reprezentat corect figurile vor fi afișate la expoziția clasei.

d. Satul bunicilor

Scop: • recunoașterea figurilor geometrice (pătrat, cerc, triunghi, dreptunghi) și a culorilor;

• dezvoltarea atenției și a spiritului de observație.

Materiale: figuri geometrice( pătrat, cerc, triunghi, dreptunghi), fișe cu desenul alăturatDesfășurarea jocului: Se împart fișele de lucru și se explică regulile jocului: pătratele se vor colora cu galben, triunghiurile cu roșu, dreptunghiurile cu maroniu iar cercurile cu verde. Câștigă cei care desenează respectând cerințele impuse. Câștigătorii sunt aplaudați.

III.3. Jocuri didactice matematice pentru introducerea numerelor naturale

La noțiunea de număr elevul ajunge progresiv și după o anumită perioadă pregătitoare. În această perioadă elevul este inițiat în activități de compunere și punere în corespondență a mulțimilor pentru a deprinde ideea de mulțimi echivalente sau de mulțimi care au același număr de elemente, de numărare a elementelor unei mulțimi, de transpunere prin simboluri a unei mulțimi.Primele zece numere constituie baza pe care se dezvoltă ulterior gândirea matematică a copilului. Tot în această etapă elevul trebuie să sesizeze diferența dintre noțiunea de „număr” și conceptul de „cifră”, se folosesc jocuri care antrenează copiii la lecție, familiarizându-i cu elemente necesare înțelegerii noțiunii de număr.

a. Găsește perechea!

Scopul jocului: să stabilească echivalența unor elemente dintr-o mulțime cu elemente din altă mulțime.

Regula jocului: Elevii primesc fișe de lucru pe care sunt desenate mulțimi de obiecte. Aceștia au sarcina de a stabili corespondența între mulțimi egale, între o mulțime cu mai multe elemente și una cu mai puține elemente, și de asemenea să stabilească corespondența între o mulțime cu mai puține elemente și una cu mai multe elemente

b. Câți brazi sunt ?

Scopul jocului: • înțelegerea conceptului de număr natural;

• formarea deprinderilor de a număra în ordine crescătoare prin adăugarea unui element.

Regula jocului: Elevii vor primi o fișă cu modelul de mai jos și, după numărarea elementelor, vor scrie în partea de jos a tabelului cifra corespunzătoare fiecărei coloane.

Recompensă: câștigători sunt declarați primii trei elevi care rezolvă corect exercițiul; aceștia vor primi câte un jeton cu brazi

c. Detectivul Aladin

Scopul jocului: • înțelegerea conceptului de număr natural;

• stabilirea corectă a corespondenței cifră-număr de elemente;

Material didactic: planșe cu diferite desene reprezentând desene(flori, figuri geometrice, copaci etc.), set de cifre de la 0 la 10.

Desfășurarea jocului: La tablă vor fi așezate planșele iar sub fiecare se așează cifre, altele decât cele care s-ar potrivi conform numărului de elemente al fiecărei mulțimi: sub 3 elemente așează cifra 5 etc. Detectivul Aladin(adică elevul numit de învățător) va trebui să cerceteze toate situațiile expuse, să descopere greșeala și să realizeze corespondența corectă dintre numărul obiectelor desenate și cifră. Învățătorul încearcă să încurce detectivul numărând „Unu, doi, șase…”, iar copiii vor spune „Nu” la fiecare greșeală și o vor corecta. Rolul învățătorului îl poate lua un copil care va încerca de asemenea să-l păcălească pe detectiv.

Recompensă: un ecuson pe care scrie „detectiv”.

d. Domino

Scopul jocului: • formarea conceptului de număr natural;

• formarea deprinderilor de a compune și descompune un număr;

• dezvoltarea spiritului competitiv.

Materiale: fișe de muncă independentă.

Desfășurarea jocului: se împarte elevilor fișe pe care sunt desenate piese de domino iar aceștia trebuie să completeze jumătatea albă a fiecărei piese cu atâtea puncte încât totalul de puncte de pe o piesă să fie 8.

Recompensă: primii trei elevi care vor rezolva corect vor primi un joc de domino.

e. Surpriza

Scopul jocului: învățarea ordinii strict crescătoare a șirului numerelor naturale.

Material didactic: fișe de muncă independentă.

Regula jocului: elevii vor uni numerele în ordine strict crescătoare. Spre surprinderea lor, din liniile trasate se va forma un boboc de gâscă . Se vor exploata și valențele educative, elevii spunând ceea ce știu despre gâscă .

Recompensă: elevii care vor realiza aceste forme vor fi aplaudați.

.3

.2 .4

.1 .10

.5 .12 .11

.6 .13

.14

.7 .9

.8

f. Sărim în baltă

Scopul jocului: • consolidarea noțiunilor de număr par(cu soț) și număr impar (fără soț);

• consolidarea numerelor naturale în intervalul 0-20;

Loc de desfășurare: curtea școlii.

Materiale: cretă.

Desfășurarea jocului: Se desenează pe asfalt figuri geometrice în care să fie scrise numere naturale. Se va ține cont ca în figurile geometrice alăturate să fie tot un număr par și un număr impar. Un copil care va fi numit va sări numai în figurile geometrice cu numere pare sau numai în cele cu numere impare. Jocul continuă până când toți elevii sar din „baltă” în „baltă”.

Recompensă: un fanion roșu.

III.4. Jocuri didactice matematice folosite în vederea însușirii operațiilor de adunare și scădere.Trecerea la etapa însușirii operațiilor de adunare și scădere se face după ce elevii și-au însușit noțiunea de număr natural, numerotația și relația de ordine definită pe mulțimea numerelor naturale.

Introducerea acestor operații se poate face folosind reuniunea a două mulțimi și diferena două mulțimi sau folosind riglete.Activitățile pe care le desfășoară elevii cu mulțimi de obiecte și riglete îi pregătesc pentru înțelegerea esenței acestor două operații. Pornind de la operații concrete, gândirea copilului va opera prin abstractizare, prin generalizare și prin analogie.

Jocurile din perioada prenumerației ajută la înțelegerea mai rapidă a operației de adunare. Pornind de la operarea cu obiecte prin reuniunea a două mulțimi, aceste jocuri reprezintă aspectul concret al operației de adunare. În această etapă se lucrează cu diferite obiecte: fructe, jucării, bețișoare.

În etapa semiconcretă se lucrează cu imaginile obiectelor iar în faza abstractizării se lucrează cu reprezentări numerice.Am respectat și am pus bază încă din faza concretă pe proprietățile adunării: comutativitate, asociativitate, element neutru.

Vaza cu crizanteme

Scopul jocului: înțelegerea operației de adunare, înțelegerea operației de comutativitate, asociativitate și element neutru.

Material didactic: flori din material plastic, vază.

Desfășurarea jocului: Un elev alege din mulțimea florilor 3 flori roșii și le pune în vază. Un alt elev numără două flori galbene și le pune de asemenea în vază. Se numără toate florile: sunt cinci(5).

Pentru a demonstra comutativitatea, s-au scos florile din vază și s-au pus mai întâi cele galbene, apoi cele roșii. Se observă că numărul florilor este același chiar dacă s-au aranjat în altă ordine.

Pentru asociativitate s-au folosit și două flori albastre pe care le-am adăugat la florile avute inițial.

În continuare se trece la faza semiconcretă, când elevii desenează în caiete mulțimea florilor roșii, mulțimea florilor galbene și eventual mulțimea florilor albastre reunindu-le apoi.

În faza abstractă, copiii trec sub fiecare mulțime cifrele corespunzătoare, în caiete scriindu-se următoarele operații:

3 + 2 = 5 2 + 3 = 5

(3 + 2)+ 2=7 3 +(2 + 2)=7

Elementul neutru se va demonstra punând în vază doar florile roșii iar în caiete se va scrie operația : 3 + 0 = 3

2. Hai la joc !

Scopul jocului : • formarea corespondenței element-cifră ;

• formarea deprinderilor de adunare.

Material didactic : fișe de muncă independentă.Regula jocului : elevii vor o fișă cu reprezentările de mai jos. Vor completa spațiile libere cu elementele corespunzătoare, apoi vor face operația de adunare pentru a stabili numărul total de elemente.

Recompensă : un fanion roșu.

3 + …… = …… …… + …… = 3.Dominoul buclucaș

Scopul jocului: • formarea deprinderilor de adunare a numerelor naturale de la 0-10;

• formarea deprinderilor de a calcula corect și rapid.

Materiale: fișe de muncă independentă.

Regula jocului: elevii primesc fișe apoi li se cere :

I. Să completeze piesele de domino cu numărul de elemente necesare, apoi să scrie operația de adunare astfel încât rezultatul să fie 5.

4 + 1 5 + …. 1 + …. 3 + …. 2 + ….

II. Să realizeze corespondența dintre piesele de domino și operații.

1 + 3 2 + 4

5 + 1 1 + 2

3 + 2 1 + 4

3 + 0 2 + 2

Recompensă: primii trei elevi care reușesc să rezolve corect toate cerințele vor primi calificativul F.B

4.Floarea norocului

Scopul jocului: • formarea deprinderilor de adunare;

• dezvoltarea gândirii și a raționamentului matematic;

• dezvoltarea spiritului competitiv.

Material didactic: fișe de muncă independentă.

Regula jocului: elevii vor primi fișe și li se va cere să completeze termenii lipsă, în așa fel încât rezultatul să fie cel scris în mijlocul florii.

Recompensă: primii trei elevi care calculează corect, primesc un jeton cu o floare.

10+4 …+…

…+… 14 …+…

5.Mate – pilot cosmonaut

Scopul jocului: •formarea deprinderilor de calcul;

• dezvoltarea gândirii logice;

• stimularea spiritului competitiv.

Material didactic: fișe cu desenul de mai jos.

Desfășurarea jocului: Pe fiecare treaptă a desenului sunt exerciții cu grad crescând de dificultate. După rezolvarea fiecărui exercițiu, elevii vor primi câte un titlu: pentru prima treaptă – pilot de încercare, pentru a doua treaptă – pilot pe elicopter, pentru a treia treaptă – pilot pe curse interne, pentru a patra treaptă – pilot pe curse externe, și pentru ultima treaptă – cosmonaut.

Exercițiile pot avea un grad diferit de dificultate în funcție de nivelul de cunoștințe acumulate de elevi.

Recompensă: cei care au reușit să rezolve toate exercițiile primesc un ecuson pe care scrie „cosmonaut”.

6.Ce se poate întreba?

Scopul jocului: • consolidarea noțiunilor despre probleme;

• formare deprinderilor de a stabili în mod exact raportul dintre diferite cantități;

• dezvoltarea inventivității.

Material didactic: fișe de muncă independentă sau culegerea „Matematica …prin joc”. Regula jocului: Se va prezenta enunțul unei probleme, urmând ca elevii să pună întrebarea sau întrebările. De exemplu: Maria are 4 mere, Alina are cu 3 mere mai mult iar Ion are cât cele două fete la un loc. Copiii s-ar putea gândi la următoarele întrebări:„Câte mere are Alina ?”„Câte mere are Ion ?”„Câte mere au împreună cei trei copii ?”

Recompensă: copilul care a pus cele mai multe întrebări și care a dat răspunsul corect la toate întrebările câștigă un fanion verde sau va fi apreciat prin calificativul F.B.

7. Pătratul magic

Scopul jocului: • dezvoltarea capacității de compunere și descompunere a numerelor naturale;

• dezvoltarea deprinderii de calcul rapid și corect.

Material didactic: fișe de muncă independentă.

Desfășurarea jocului: elevii vor completa căsuțele libere, ținând cont de faptul că suma numerelor atât pe orizontală cât și pe verticală și diagonală să fie 15.

Recompensă: un fanion roșu

La clasa I, operația de scădere poate fi introdusă prin două moduri:

-prin diferența dintre o mulțime și o submulțime dată;

-prin corespondența elementelor a două mulțimi.

Pentru introducerea scăderii prin diferență se poate folosi următoarea ghicitoare:

1. Săniuța

Scopul jocului: înțelegerea operației de scădere.

Material didactic: planșă, jetoane.

Desfășurarea jocului: Se va arăta copiilor o planșă în care sunt reprezentați copii pe o sanie și se va spune următoarea ghicitoare:

Cinci copii pe-o sănioară/ De pe deal ca vântul zboară./ Ajungând în jos râzând,/ Doi în sanie mai sunt./ Socotiți: câți în zăpadă/Au căzut pe drum grămadă?

Ajutându-se de desen și folosind jetoane, copiii vor da răspunsul corect. Un elev va forma mulțimea copiilor de pe sanie(cinci) iar altul va scoate mulțimea copiilor rămași pe sanie(doi). Un alt elev numără câți copii au căzut(trei).

În etapa reprezentărilor abstracte se precizează simbolul operației de scădere(„- „ minus), numărul din care se scade(descăzut), numărul care se scade(scăzător), rezultatul obținut(diferență), urmând ca pe parcurs să se insiste asupra acestor denumiri. În final se scrie operația:5- 2 = 3

Rezultatul scăderii poate fi obținut și prin punerea în corespondență a elementelor a două mulțimi. Pentru aceasta se poate prezenta următorul joc:

2. Jocul de oină

Scopul jocului: înțelegerea operației de scădere.

Material didactic: fișe de lucru pe care sunt desenate două mulțimi: prima mulțime cu jucători iar a doua reprezentând căști de protecție.

Desfășurarea jocului: Copiii vor realiza corespondența cu ajutorul săgeților observând astfel că mulțimea jucătorilor este mai mare ca mulțimea căștilor și observând de asemenea câți jucători nu au cască.

Se va observa că doi jucători rămân fără căști, a doua mulțime având elemente mai puține. Deci, dacă din 5 unități se scot 3 unități, rămân două unități. Această operație se va scrie la tablă și respectiv în caiete.5- 3 = 2

Pentru a demonstra că scăderea nu este comutativă am prezentat copiilor o planșă pe care erau reprezentate mașinuțe, și le-am spus următoarea problemă:

„Marin are 7 mașinuțe. El îi dă cadou lui Ion 2 mașinuțe.

Câte mașinuțe îi rămân?”

Lucrând cu bețișoarele, elevii observă că mai rămân 5 mașinuțe:

7 – 2 = 5

Dacă Marin are 2 mașinuțe, el poate oferi cadou 7 mașinuțe?

Prin demonstrație s-a observat că nu se poate acest lucru deoarece descăzutul trebuie să fie mai mare sau egal cu scăzătorul.

3. Scădem în joc

Scopul jocului: • înțelegerea operației de scădere;

• formarea deprinderilor de calcul rapid și corect.

Materiale: fișe cu desenele de mai jos.

Regula jocului: se vor împărți fișele iar elevii vor face operațiile corespunzătoare care vor fi scrise sub formă de coloană.

Recompensă: elevii care vor face corect toate calculele vor primi câte un fanion roșu.

4 6 9 10

5 7 6 8

3 8 5 7

4. Iepurașul și morcovul

Scopul jocului: consolidarea deprinderilor de efectuare mintală a operațiilor de scădere;Desfășurarea jocului: Pe catedră sunt așezate cartoane decupate în formă de dreptunghiuri, de dimensiuni diferite. Pe fiecare carton este notată o operație de scădere. Mascota jocului este un iepuraș de pluș care vrea să ajungă la morcovul desenat pe tablă la o anumită înălțime. Pe rând,câte un elev merge la tablă, își alege cartonașele în ordine descrescătoare( începând cu dreptunghiul mai mare) și rezolvă operația mintal, comunicând rezultatul. Elevii din bănci au cerculețe roșii și verzi. Dacă rezultatul spus de colegul lor de la tablă este corect, elevii ridică cerculețul verde, dacă rezultatul este incorect, ridică cerculețul roșu..

Dacă rezultatul este corect, sau a fost corectat, cartonașul este așezat la tablă, în felul acesta iepurașul mai urcând o treaptă până la morcov.

Recompensă: elevii care rezolvă corect operația primesc un jeton cu iepurași.

5. Câte-au fost, câte-au rămas?

Scopul jocului: • însușirea noțiunii de scădere;

• consolidarea deprinderii de a raporta cantitățile la numere.

Desfășurarea jocului: Pe o planșă mare de carton sunt așezate jetoane reprezentând mașini. Învățătorul le spune copiilor că unele mașini au plecat( din parcare), fiind așezate în așa fel încât să se sugereze aceasta. Copiii trebuie să noteze în pătrățele, în ordinea indicată, câte mașinuțe au fost, câte au plecat și câte au rămas. Jocul se poate complica, învățătorul cerând elevilor să alcătuiască probleme după imaginile date( de exemplu: „Într-o parcare erau 5 mașini. Două au plecat. Câte mașini au rămas în parcare?”).

Recompensă: elevii care au răspuns corect vor fi evidențiați în fața clasei.

6. Treptele

Scopul jocului: • consolidarea scăderii;

• formarea unei gândiri flexibile.

Material didactic: fișe cu imaginile de mai jos.

Desfășurarea jocului: Elevii vor efectua exercițiile pe fiecare treaptă a scării până vor ajunge la steguleț.

Recompensă: primii trei elevi care vor rezolva corect vor primi calificativul F. B.

23-15 46-15

CAPITOLUL IV

INVESTIGAȚII EXPERIMENTALE PROPRII CU PRIVIRE LA UTILIZAREA JOCULUI DIDACTIC ÎN LECȚIILE DE MATEMATICĂ LA CLASA I

IV.1. Ipoteza cercetării-utilizarea jocului didactic în lecțiile de matematică la clasele primare contribuie la ameliorarea rezultatelor școlare și a atitudinii față de învățătură. Mi-am propus să realizez însușirea noțiunilor matematice la clasa I prin utilizarea jocului matematic..

Obiectivele cercetării:

▪ Utilizarea jocului didactic ca metodă adecvată de determinare obiectivă a nivelului de pregătire a elevilor;

▪ Înregistrarea și compararea rezultatelor obținute de elevii claselor experimentale și de control la testul inițial și la testul final;

▪ Înregistrarea și compararea rezultatelor la clasa experimentală la testul inițial, testul final și la cele două teste de evaluare a progresului;

▪ Utilizarea jocului didactic ca metodă optimă de însușire ,fixare a noțiunilor matematice.

Obiective urmărite la elevi:

▪ Însușirea conștientă a noțiunilor matematice într-un mod plăcut și atractiv;

▪Antrenarea operațiilor gândirii: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, concretizarea, clasificarea, ordonarea;

▪ Dezvoltarea spiritului de inițiativă și independență în muncă, precum și a spiritului de echipă;

▪ Formarea și dezvoltarea deprinderilor de calcul matematic;

▪ Dezvoltarea spiritului imaginativ-creator, precum și dezvoltarea atenției, disciplinei și a spiritului de ordine în desfășurarea unei activități.

IV.2. Alcătuirea eșantionului de elevi

Întrucât la școala unde am efectuat experimentul, respectiv școala unde lucrez, există clase paralele, în cadrul cercetării am utilizat tehnica eșantioanelor paralele. De asemenea am urmărit la clasa experimentală evoluția prin teste de evaluare a progresului, în timpul desfășurării activității de învățare.Clasa experimentală a fost clasa I B de la Școala Generală Șăulia, iar eșantionul de control a fost clasa I A de la aceeași școală. Experimentul s-a desfășurat în anul școlar 2008-2009.

Testarea ipotezei de lucru a presupus organizarea și desfășurarea unui sistem de experimente pedagogice, desfășurate la disciplina matematică

Alcătuirea eșantionului de conținut a constat în studiul capitolelor: „Numerele naturale0-10”și „Adunarea si scaderea numerelor 0-10‚” la clasa I. În urma utilizării jocului didactic în studierea celor două capitole cuprinse în experiment, am aplicat testul final la cele două eșantioane.

IV.3. Metodologia cercetării

Cercetarea didactică experimentală pe care am efectuat-o s-a desfășurat pe baza unui sistem de metode în componența căruia s-au aflat: experimentul pedagogic, studiul documentelor școlare, analiza de conținut a produselor activității elevilor, observația directă, metoda convorbirilor, teste și probe de evaluare scrisă.

Testele și probele de evaluare scrisă au o largă aplicabilitate în procesul de învățământ și totodată în cercetarea pedagogică fiind una dintre cele mai importante metode de aflare a nivelului de cunoștințe și competențe ale elevilor, permițând de asemenea obținerea de informații în legătură cu personalitatea și comportamentul elevilor.

Testele folosite în această cercetare sunt testele pedagogice de cunoștințe și au o aplicabilitate largă, extinsă la scara întregului proces de învățământ.

Primul test pe care l-am aplicat a fost un test de evaluare inițială înainte de a începe capitolul „Numerele naturale 0-10”, acesta având rolul de a constata nivelul de cunoștințe ale elevilor și, ceea ce este foarte important, pentru a compara nivelul cunoștințelor la cele două clase: clasa experimentală și respectiv clasa de control.

După studierea capitolelor cuprinse în experiment am administrat probe de evaluare finală. Acestea au fost comparate în primul rând cu rezultatele obținute de aceeași clasă la testul inițial pentru a se aprecia evoluția clasei, iar pentru a valida variabila experimentală introdusă(jocul didactic), s-au comparat rezultatele obținute de elevii clasei experimentale cu cele obținute de elevii din clasa de control.

Metoda convorbirilor am folosit-o în cercetare atât sub formă colectivă cât și sub formă individuală. Am purtat discuții cu învățătoarea de la clasa de control pentru a asigura buna desfășurare a cercetării. De asemenea am purtat discuții individuale și colective cu elevii din clasa de control și mai ales cu elevii din clasa pe care o conduc (clasa experimentală) pentru a cunoaște opiniile lor despre această metodă de predare-învățare la care se face apel și pentru a afla dificultățile întâmpinate.

Experimentul pedagogic este o observație provocată și presupune schimbarea deliberată a fenomenelor educaționale în vederea studierii lor aprofundate în condiții favorabile și a identificării, observării și evaluării factorilor care le influențează sau le determină.

Metoda observației am folosit-o pe tot parcursul investigației experimentale. Această metodă constă în urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unui eveniment sau a unui complex de evenimente educaționale, în condiții obișnuite de existență și desfășurare, în scopul înțelegerii și ameliorării lor, presupunând selectarea, înregistrarea precum și interpretarea evenimentelor.

Studiul documentelor și analiza de conținut a produselor activității elevilor a permis colectarea de date concrete referitoare la activitatea cadrelor didactice în general și a activității cadrului didactic de la clasa de control în special precum și colectarea de date referitoare la activitatea elevilor prin studierea cataloagelor, proiectelor de lecții, manuale, caiete de notițe ale elevilor, fișe de lucru și probe de evaluare scrisă.

IV.4. Etapa preexperimentală/ constatativă

Test inițial: Elemente pregatitoare pentru intelegerea conceptului de numar natural

1. Colorează:

-cu roșu, mulțimea cercurilor;

– cu violet, mulțimea triunghiurilor;

-cu portocaliu, mulțimea pătratelor;

-cu verde, mulțimea dreptunghiurilor.

2. Unește mulțimile cu tot atâtea elemente:

3. Completează a doua mulțime astfel încât să aibă tot atâtea elemente câte are prima mulțime:

4.Încercuiește și formează:

mulțimea cuburilor mici;

mulțimea steluțelor cu 5 colțuri;

mulțimea norișorilor mari;

mulțimea săgeților lungi.

Pentru fiecare item s-au acordat următoarele calificative:

FB – 4 răspunsuri corecte B – 3 răspunsuri corecte

S – 2 răspunsuri corecte

În urma aplicării testului inițial s-au obținut următoarele rezultate:

Clasa experimentală

Figură Figură 2

Clasa de control

Figura 3 Figura 4

După analiza și interpretarea testului inițial, concluzia a fost că profilul clasei experimentale este aproximativ asemănător cu cel al clasei de control.

S-a observat de asemenea că, pe lângă faptul că nivelul cunoștințelor acumulate este același, numărul elevilor nu diferă în mod semnificativ( 17 elevi la clasa experimentală și 15 elevi la clasa de control).

La clasa experimentală, activitatea s-a desfășurat prin introducerea jocului didactic în diferite momente ale lecției, iar la clasa de control, activitatea s-a desfășurat în mod obișnuit fără să fie influențată de variabila independentă aplicată clasei experimentale.

În predarea noului capitol „Numerele naturale 0-10”, am acordat o atenție deosebită însușirii cunoștințelor și a noțiunilor matematice prin joc didactic. Elevii au fost puși în situații problemă, au fost ajutați să descopere noi conținuturiPentru ca obiectivele cercetării să fie atinse și ipoteza să se confirme, am selectat o serie de jocuri care să fie în concordanță cu scopul cercetării, am proiectat activități didactice adecvate care au fost apoi aplicate apoi clasei experimentale.

În timpul desfășurării activității de învățare am aplicat două teste de evaluare a progresului la clasa experimentală iar la finalul activității de învățare am aplicat testul final celor două eșantioane de elevi. Etapa de control a cercetării a constat în administrarea testelor finale la cele două clase de elevi. Acest lucru mi-a dat posibilitatea să compar rezultatele elevilor la testul inițial cu cele obținute la testul final și să stabilesc modul în care a evoluat o anumită clasă.

Practic, rolul etapei de control a fost de a verifica măsura în care rezultatele clasei experimentale se deosebesc sau nu de cele ale clasei de control. Acest lucru se va vedea din diagramele și procentajele pe care le-a obținut fiecare clasă la începutul și la finalul cercetării.

În continuare voi prezenta desfășurarea activității de învățare, câteva jocuri prin care s-au introdus și consolidat cunoștințele despre numerele naturale de la 0 la 10,adunarea si scaderea numerelor in concentrul 0 10,testele de progres precum și analiza și interpretarea testelor finale.

IV.5. Etapa experimentală: desfășurarea activității de învățare prin joc didactic

Înainte de trecerea la numerele naturale 0 la 10, elevii cunoșteau noțiunea de multime,corespondenta,comparare de multimi și am folosit jocuri didactice pentru a introduce pas cu pas numerele de la 0 la.10,jocuri prin care elevul să sesizeze diferența dintre noțiunea de număr și conceptul de cifră.,jocuri care sa antreneze copiii la lecție.

5.1„Gaseste perechea”

Scopul jocului: sa stabileasca echivalența unor elemente dintr o multime cu elemente din alta multime;

Material didactic: fișe de lucru;

Desfașurarea jocului:Elevii primesc fise de lucru pe care sunt desenatemultimi de obiecte .Li se cere elevilor sa stabileasca corespondența între mulțimi egale,apoi o corespondența între o mulțime cu mai multe elemente cu una cu mai puține elemente și o corespondența între o multime cu mai puține elemente cu una cu mai multe elemente.

Un alt joc pentru însușirea corecta a numerelor naturale pâna la 10 ,pe care l am folosit este

5.2„Buchetele”

Scopul:insusirea corecta a numerelor naturale

Desfașurarea jocului:conducatorul jocului striga un numar(4,de exemplu).La auzul acestei comenzi jucatorii se strang repede in grupe formate dintr un numar de jucatori egal cu numarul strigat.

Jucatorii care n au reusit sa se grupeze vor fi penalizati cu cate un punct.

5.3„Vânatoarea numerelor”

Sarcina didactica:elevii trebuie sa gaseasca in încapere un obiect care „contine”un numar dat

Desfasurarea jocului:se vor forma 2 echipe.Conducatorul jocului va spune un numar (4,de exemplu),iar cele 2 echipe vor da exemple(scaunul are 4 picioare,tocul geamului are 4 colturi,tabla are 4 colturi…)Va castiga echipa care a dat cele mai multe exemple,fiind apreciati în fata colctivului.

5.4 „Caută vecinul”

Scop: consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere care reprezintă valori de diferite mărimi

Sarcina didactică: recunoașterea unor numere mai mari sau mai mici cu unul până la trei unități decât un număr dat

Regula jocului: elevii identifică numerele mai mari sau mai mici cu o unitate, două sau trei decât cele prezentate pe jetoane

Elemente de joc: surpriza, recompensa

Material didactic: jetoane cu figuri numerice de la 1 la 9, formate din buline, pătrate, triunghiuri, litere.

Momentul lecției: fixarea cunoștințelor

Desfășurarea jocului:Învățătorul va prezenta elevilor câte un jeton cu figuri numerice de la 1 la 9, formate din buline, pătrate, triunghiuri si litere, elevii vor privi atent jetonul, vor număra în gând elementele prezentate, apoi vor spune care sunt numerele mai mari sau mai mici cu o unitate, două sau trei decât cel prezentat pe jeton. Se va acorda câte un punct pentru fiecare „vecin” aflat corect. Aprecierea participării la joc se va face cu aportul întregii clase.

5.5.Pentru predarea- învățarea numerelor pare si impare am folosit o planșă care reprezenta un greier și frunze pe care greierul trebuie să sară tot din două în două.

1 3 5 7 9

0 2 4 6 8

10

La tablă am desenat axa numerelor iar câte un copil a venit la tablă și a arătat drumul greierului

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

În cele din urmă, copiii au precizat numerele cu soț (pare ) si cele fara soț(impare)

0 2 4 6 8 10 1 3 5 7 9

După predarea-învățarea numerelor naturale de la 0 la 5, clasa experimentală a primit un test prin care am urmărit evaluarea eventualului progres după introducerea jocului didactic

Test de evaluare a progresului( I )

1. Uneste ceea ce se potriveste:

2 Taie cu o linie cifrele care nu corespund :

3 Coloreaza atatea casete cate jucarii sunt. Scrie cifra corespunzatoare

4Taie sau adauga cercuri pentru a fi atatea cate arata cifra scrisa:

Pentru itemii 1,2,3 s-au acordat următoarele calificative:

FB – 4 răspunsuri corecte;

B – 3 răspunsuri corecte;

S – 2 răspunsuri corecte:

I – 1 răspuns corect

Pentru itemul numărul 4 s-a acordat:

FB – 6 răspunsuri corecte;

B – 4 răspunsuri corecte;

S – 2 răspunsuri.

Clasa experimentală

Figură Figură

Diagrame comparație clasa experimentală

Test inițial Test evaluare progres(I)

În urma comparării rezultatelor clasei experimentale la cele două teste, se observă o oarecare diferență în rezultatele obținute mai ales acolo unde cerințele au fost formulate sub forma unui joc.

Predarea – învățarea următoarelor numere s-a făcut prin aceleași procedee, adică am căutat să folosesc jocuri cât mai variate pentru introducerea și aprofundarea noțiunilor despre numerele naturale.

După predarea – învățarea numerelor naturale 0-10, am controlat printr-un test de progres nivelul cunoștințelor clasei experimentale.

Test de evaluare a progresului(II)

1 Colorează cu roșu cifra corespunzătoare numărului de elemente:

2.Numerotează paginile cărții. (șir crescător apoi descrescător, fără 0)

3.Ajută-l pe Matei să numere obiectele amestecate. Scrie câte sunt de fiecare, descompune numerele, apoi colorează cu roșu toate numerele cu soț

4. Ordonează crescător și apoi descrescător și notează pe tablă:

2, 7, 5, 9, 4, 6

Pentru itemii 1,2 și 3 s-au acordat următoarele calificative: FB – 4 răspunsuri;B – 3 răspunsuri corecte;S – 2 răspunsuri corecte

Pentru itemul numărul 3 s-a acordat:FB pentru completarea descompunerilor;B pentru rezolvarea a cel putin 4 descompuneri; S pentru cel putin 2 descompuneri

Clasa experimentală

În urma aplicării testelor de evaluare a progresului unii copii au întâmpinat unele dificultăți în rezolvarea unor exerciții care nu erau concepute sub formă de joc, deci se putea concluziona că acești elevi nu stăpâneau pe deplin noțiunile învățate și mai ales atunci când ele depășeau sfera concretului. Totuși, în urma aplicării acestui test s-a observat o creștere a valorii calificativelor obținute.

În lecțiile de matematică în care am folosit exercițiul ca metodă predominantă, unii copii nu au reușit să rămână concentrați până la finalul sarcinilor de lucru, dând semne de oboseală. Lecțiile în care am folosit jocul didactic atât ca strategie cât și ca exercițiu, au stârnit interesul copiilor, s-a redus timpul de rezolvare a sarcinilor de lucru iar rezultatele au fost îmbunătatite.

IV. 6. Etapa postexperimentală: testul final

După predarea – învățarea capitolului „Adunarea si scaderea numerelor naturale pana la 10”, am aplicat testul final atât la clasa experimentală cât și la clasa de control.

Compararea rezultatelor obținute de elevi la aceste probe cu cele obținute la probele de evaluare inițială la cele două clase mi-a permis stabilirea modului în care a evoluat o anumită clasă pe de o parte, iar pe de altă parte am urmărit evoluția clasei experimentale prin două teste de evaluare a progresului, toate acestea fiind relevante pentru confirmarea sau infirmare ipotezei formulate la începutul cercetării.

Test final: „ Adunarea si scaderea numerelor naturale până la 10”

1. Calculează ce scrie pe gardul bunicii:

2.Unește picătura de ploaie cu norul din care a căzut

3. Scrie și rezolvă operațiile după desene

4.Completează casetele colorate:

Calificativele acordate pentru fiecare itemul 1:

FB – 7-8 răspunsuri corecte; B – 5-6 răspunsuri corecte;

S – 3-4 răspunsuri corecte.

Calificativele acordata pentru itemii 2,3 și 4:

FB –5 răspunsuri corecte; B – 3 răspunsuri corecte

S – 2 răspuns corect

În urma aplicării testului final, s-au obținut următoarele rezultate:

Clasa experimentală

Clasa de control

IV. 7. Prezentarea, analiza și interpretarea datelor experimentului didactic

Analiza și prelucrarea informațiilor obținute în cadrul cercetării se face atât cantitativ( matematico-statistic) cât și calitativ(de conținut). De asemenea, rezultatele colectate sunt interpretate și valorificate din perspectivă psihopedagogică și metodică cât și din perspectivă managerială(profesorul este manager al procesului de învățământ). Aceasta presupune ca, indiferent dacă ipoteza care a stat la baza cercetării se confirmă sau se infirmă, informațiile obținute cu ocazia cercetării să se valorifice și să se transpună în practică, vor fi interpretate și valorificate în direcția găsirii unor explicații și a unor soluții de optimizare a activității educaționale.

Dacă la începutul experimentului cele două eșantioane de elevi erau echivalente, la sfârșitul acestuia s-au constatat unele diferențe, care foarte probabil pot fi puse pe seama noului factor. Pe de o parte am urmărit influența jocului didactic asupra rezultatelor elevilor la clasa experimentală, iar pe de altă parte am urmărit rezultatele elevilor în condițiile în care nu intervine jocul didactic la clasa de controlCercetarea am realizat-o prin compararea rezultatelor la cele două clase(experimentală și de control), cât și prin urmărirea evoluției clasei de experimentale prin teste de evaluare a progresului. Prin compararea rezultatelor de la cele două clase cât și prin urmărirea evoluției clasei experimentale, am constatat că eșantionul experimental s-a evidențiat cu rezultate mult mai bune față de eșantionul de control.

În continuare voi prezenta statistic, prin diagrame de comparație și tabele rezultatele obținute de clasa experimentală și rezultatele obținute de cele două eșantioane paralele.

Tabele și diagrame de comparație

I. Clasa experimentală

II. Clasa de control

III. Clasa experimentală și clasa de control

După cum se poate observa din diagramele de comparație, rezultatele clasei de control au rămas aproximativ aceleași, excepție făcând un elev care a obținut la testul inițial calificativul S iar la testul final a obținut calificativul B.

Comparativ, clasa de control a obținut rezultate mai bune, o parte din elevi ameliorându-și calificativele. Astfel, 2 elevi care au obținut la testul inițial calificativul B, la testul final au obținut calificativul FB, 3 elevi au obținut B după ce inițial au avut calificativul S iar o elevă care a întâmpinat mari greutăți în trecerea concret-abstract a reușit să obțină calificativul Suficient(S) după ce inițial a obținut numai calificativul Insuficient(I).

Ipoteza cercetării, și anume că jocul didactic ajută la ameliorarea rezultatelor școlare și a atitudinii față de învățătură se confirmă din analiza statistică și interpretarea datelor experimentale care sunt sub forma unor elemente descriptive și explicative.

V. CONCLUZII

Concluziile finale ale cercetării desprinse în urma investigațiilor realizate se referă la unele aspecte teoretice în general și la unele contribuții personale aduse în special, deși este destul de dificil să se tragă unele concluzii exacte referitoare la un subiect atât de vast și de complex cum este matematica și jocul didactic matematic în special.

În lucrarea de față am prezentat o gamă variată de jocuri didactice matematice împărțite după noțiunea care trebuie însușită sau aprofundată.

Am încercat să-i fac pe copii să privească matematica , ca pe un obiect plăcut, atractiv, prin joc aceștia exprimându-și cunoștințele, emoțiile, dorințele. didactic, ca o Prin conținutul și rolul formativ, jocurile didactice reprezintă o formă de perfecționare a muncii didactice. Jocul este pentru copil ceea ce pentru un adult este munca.Alegerea jocului didactic este una din cele mai importante sarcini didactice ale învățătorului. Jocul ales nu trebuie să-i obosească pe elevi, el trebuie să realizeze obiectivele lecției respective, să oblige la efort intelectual, să contribuie la îmbogățirea cunoștințelor fiecărui elev în parte.

1.Copilul simte că se așteaptă din partea lui acel efort care contribuie la participarea activă în descoperirea noilor cunoștințe. Jocul este calea prin care copilul simte victoria dar și înfrângerea pe care se obișnuiește să o suporte cu demnitate.

2.Jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a colectivului de elevi, dezvoltând spiritul de echipă și întrajutorare. Jocul didactic aduce plăcerea activității, nu este monoton și față de exercițiile stereotipice nu provoacă plictiseală și drept urmare este sporită atenția și dorința de a învăța a elevilor.

3.Prin folosirea jocului didactic, copiii timizi devin activi și se stimulează participarea lor la lecție. În felul acesta am putut să cunosc copiii și din punct de vedere temperamental și caracterial deoarece copilul se manifestă în joc firesc, fără a fi prefăcut deoarece nu știe că este observat discret.

4.Jocurile didactice asigură creșterea ritmului de dezvoltare intelectuală a elevilor prin antrenarea lor la exercițiu permanent, efort de înțelegere, însușire și aplicare în practică a cunoștințelor.

5.Prin joc didactic elevii învață să fie ordonați, respectă regulile de joc, pe de o parte, iar pe de altă parte ei găsesc soluții originale pentru cerințele jocului ceea ce duce la stimularea și dezvoltarea creativității.

6.Competiția și cooperarea între elevi se regăsesc în cadrul jocului în diferite etape ale acestuia iar între învățător și elev se stabilește o relație specială de apropiere.

7.Plăcerea jocului duce la mărirea atenției, duce la rezultate mai bune la învățătură, copilul devine mai cooperant, activitățile matematice sunt așteptate cu plăcere, toate acestea ducând la o eficientizare a procesului de învățământ.

În esență, am remarcat că cerințele oricărui exercițiu, problemă sau altă activitate didactică poate îmbrăca forma jocului didactic și orice învățător poate fi autorul unor jocuri didactice. Dacă învățătorul respectă principiile didactice și particularitățile de vârstă ale elevilor și jocul este bine organizat, acesta are un rol important în formarea gândirii matematice, fiind considerat unul din cele mai eficiente mijloace de formare a operațiilor gândirii.

Într-o lume a științei și a performanțelor tehnice, matematica este obiectul care contribuie la pregătirea elevilor atât socială cât și profesională, în condițiile în care acestea sunt într-o continuă evoluție. De aceea se impune ca profesorul, cadrul didactic să-și revizuiască unele principii și stiluri de predare în concordanță cu noile cerințe ale societății.

BIBLIOGRAFIE

Bocoș, M., (2002), Instruire interactivă, Presa Universitară Clujeană

Bocoș, M., (2003), Cercetarea pedagogică, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Cerghit, I., Radu, I., T., (1995), Didactica – manual pentru clasa a X-a, Școli Normale, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Chiș, V., (2005), Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competențe, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Claparede, E., (1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Cucoș, C., (2000), Pedagogie, Ed. Polirom, Iași

Dumitru, V., G., (1998), Matematica distractivă, Ed. All, București

Gheba, G., Gheba, L., (1997), Jocuri didactice și probleme de perspicacitate matematică pentru preșcolari și școlarii claselor I-IV, Ed. Universal Pan, București

Ionescu, M., (1982), Lecția între proiect și realizare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Ionescu, M., Chiș, V., (1982), Strategii de predare și învățare, Ed. Științifică, București

Ionescu, M., (2000), Demersuri creatoare în predare și învățare, Presa Universitară Clujeană

Ionescu, M., Radu, I., (coord.), (2001), Didactica modernă, ediția a II-a revizuită, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Neacșu, I., (1990), Instruire și învățare, Ed. Științifică, București

Neacșu, I., Gălățeanu, M., Predoi, P., (2001), Didactica matematicii în învățământul primar, Ghid practic, Ed. Aius, București

Neagu, M., Beraru, G., (1995), Activități matematice în grădiniță, Ed. As’s, București

Nicola, I., (1992), Pedagogie, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Nicola, I., Farcaș, D., (1993), Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Păun, G., (1986), Între matematică și jocuri, Ed. Albatros, București

Piaget, J., (1972), Psihologie și pedagogie, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Someșan, E., Năsăudean, I., (1997), Îndrumător metodic în sprijinul predării-învățării noțiunilor de geometrie la clasele I-IV, Casa de Editură Mureș

Șchiopu, U., (1980), Psihologia generală și a copilului, Ed. Didactică și Pedagogică,București

Vodă, C., (1997), Jocuri și probleme distractive, Ed. Didactică și Pedagogică, București

BIBLIOGRAFIE

Bocoș, M., (2002), Instruire interactivă, Presa Universitară Clujeană

Bocoș, M., (2003), Cercetarea pedagogică, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Cerghit, I., Radu, I., T., (1995), Didactica – manual pentru clasa a X-a, Școli Normale, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Chiș, V., (2005), Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competențe, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Claparede, E., (1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Cucoș, C., (2000), Pedagogie, Ed. Polirom, Iași

Dumitru, V., G., (1998), Matematica distractivă, Ed. All, București

Gheba, G., Gheba, L., (1997), Jocuri didactice și probleme de perspicacitate matematică pentru preșcolari și școlarii claselor I-IV, Ed. Universal Pan, București

Ionescu, M., (1982), Lecția între proiect și realizare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Ionescu, M., Chiș, V., (1982), Strategii de predare și învățare, Ed. Științifică, București

Ionescu, M., (2000), Demersuri creatoare în predare și învățare, Presa Universitară Clujeană

Ionescu, M., Radu, I., (coord.), (2001), Didactica modernă, ediția a II-a revizuită, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Neacșu, I., (1990), Instruire și învățare, Ed. Științifică, București

Neacșu, I., Gălățeanu, M., Predoi, P., (2001), Didactica matematicii în învățământul primar, Ghid practic, Ed. Aius, București

Neagu, M., Beraru, G., (1995), Activități matematice în grădiniță, Ed. As’s, București

Nicola, I., (1992), Pedagogie, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Nicola, I., Farcaș, D., (1993), Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Păun, G., (1986), Între matematică și jocuri, Ed. Albatros, București

Piaget, J., (1972), Psihologie și pedagogie, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Someșan, E., Năsăudean, I., (1997), Îndrumător metodic în sprijinul predării-învățării noțiunilor de geometrie la clasele I-IV, Casa de Editură Mureș

Șchiopu, U., (1980), Psihologia generală și a copilului, Ed. Didactică și Pedagogică,București

Vodă, C., (1997), Jocuri și probleme distractive, Ed. Didactică și Pedagogică, București